Modernitatea tendenţială

«Tendential modernity»

by   Miscellaneous

Source:Romanian Sociology (Sociologie Românească), issue: 04 / 2009, pages: 80­97, on www.ceeol.com.

Modernitatea tendenþialã1

Constantin SchifirneþSNSPA

Abstract: The article analyses the concept of tendential modernity as a type of evolutionof Romanian society towards principles and norms of modernity. Romania still expe-riences specific modernization. Unlike Western modernization, Romanian modernizationbegan with political institutional construction and not with the building of capitalisteconomy. Modernity is a trend which coexists with obsolete institutional forms. Modernitypenetrates slowly and with difficulty through the complicated network of socio-insti-tutional structures of the traditional, patriarchal society. Modernity is a tendency, anideal in the construction of a nation. It is mosaic modernity, and it is not organized ina clear, dominant form. Many elements of modernity have failed to coagulate stablemodern structures in all sectors of society.

Keywords: modernization, modernity, multiple modernities, tendential modernity,the dominant form of modernityCuvinte-cheie: modernizare, modernitate, multiple modernitãþi, modernitate tendenþialã,forma dominantã a modernitãþii

�Gãsim utilã pentru descrierea proceselor demodernizare româneascã noþiunea «moder-nitate tendenþialã», prin care desemnãm actulde dezvoltare în direcþie inversã: de la afirma-rea spiritului naþional ºi de la construcþia poli-ticã spre dezvoltarea economicã� (Schifirneþ,2007, 205).

Despre þãrile nonoccidentale se afirmãcã acestea ar cunoaºte faza modernitãþii târzii.Când vorbim de modernitate târzie ne referim,de fapt, la o modernitate produsã mai târziudecât în Occident, dar o modernitate care arurma acelaºi trend ca în Occident.

În unele studii se argumenteazã existenþaunor diferenþe de modernitate în interiorulUniunii Europene (Sträth&Triandafyllidou,2003). Tipul de dezvoltare modernã din þãrilevestice ºi nordice nu se aplicã aidoma încelelalte societãþi europene, care au cunoscutun alt trend istoric, ºi amintim aici Europade Sud � Grecia, Spania ºi Portugalia �,

Introducere

Studiul analizeazã modernitatea societãþii ro-mâneºti pentru a evidenþia particularitãþile eiîntruchipate de ceea ce numim modernitateatendenþialã. Întâi discutãm despre conceptulde modernitate. Apoi analizãm tipurile demodernitate. În fine, abordãm modernitateatendenþialã, încercând sã semnalãm lipsa uneidominante clare a modernitãþii româneºti.

Noua configuraþie geopoliticã de dupã1989, aderarea la UE obligã cercetãtorul lacunoaºterea, cu mai multã rigoare, a stan-dardului de modernitate pe care trebuie sã-latingã România. Faþã de cei care susþin cãRomânia este modernã sau faþã de cei carecred cã, de fapt, nu existã o modernitaterealã, încercãm sã argumentãm existenþa unuitip de modernitate specific societãþii româneºti.Conceptul de modernitate tendenþialã l-amfolosit în explicarea formelor fãrã fond:

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 81

pentru a ne referi la þãri intrate în UE înaintede 1989. În aceste þãri organizarea socialãimpune viziuni specifice asupra managemen-tului: �Modelele dominante anglo-saxon ºiprotestant de management nu sunt integraladecvate în a caracteriza managementul ºiorganizarea în þãrile catolice din Sudul Europeiºi nici în societãþile postcoloniale din AmericaLatinã� (Cunha et al., 2008, 6). Portugalia areautostrãzi comparabile cu cele ale Germaniei,dar social existã o discrepanþã între bogaþiºi sãraci dupã modelul sud-american. Esteneîndoielnicã existenþa mai multor tipuri demodernitate în cadrul Europei: moderni-tatea þãrilor din Occident ºi nordul Europei,modernitatea þãrilor din Europa de Sud,modernitatea þãrilor excomuniste: �Pe anu-mite aspecte este mai util sã facem com-paraþii între macroregiuni socioculturale aleUniunii [...], între benzile nordice ºi sudice,estice, central-estice ºi vestice. Astfel degrupãri diferã semnificativ între ele pe re-sursele de capital material, dar ºi sub aspectulconfiguraþiilor de modernitate individualã, destare de spirit. România, spre exemplu, seaseamãnã, foarte mult cu Bulgaria, Lituaniaºi Letonia, sub aspectul nivelului redus dedezvoltare economicã� (Sandu, 2009, 4).

Dacã þãri din Europa de Est, precumRomânia ºi Bulgaria, dupã aderarea la UEsunt considerate ca fiind periferia europeanã(Gros, 2009) atunci se desprinde concluziacã þãrile respective nu sunt încã modernizateîn aceeaºi mãsurã ca þãrile vestice sau dincentrul Europei. Aceasta nu înseamnã cã elear fi lipsite de orice modernitate. În acestspaþiu european acþioneazã modernitatea ten-denþialã, fiindcã modernizarea nu este înche-iatã, decurge lent, discontinuu ºi inconsistent.

Procesul de modernizare a înregistrat per-manent în România un deficit de dezvoltaremodernã ºi un deficit de sincronizare, regãsiteîn efecte specifice perioadei premoderne,precum înapoiere, dependenþã economicã,decalaj, dezechilibru agrar-urban, sãrãcie(vezi ºi Love, 2002), însã analiza acestuideficit se face prin concepte ºi viziuni teo-retice occidentale, ºi deºi sunt contribuþii

româneºti la studiul dezvoltãrii moderne �teoria formelor fãrã fond, neoiobãgia, sin-cronismul etc. �, acestea nu sunt incluse înpatrimoniul conceptelor fundamentale ale mo-dernitãþii.

În timp, s-a constituit un corpus de con-cepte al teoriei despre modernizare: �moder-nitate�, �tradiþie�, �difuziune�, �adoptare�,�adaptare�, �dezvoltare�, �subdezvoltare�,�independenþã�, �dependenþã�, �centru-peri-ferie�, �schimb inegal�, �industrializare�,�occidentalizare�, �reforme�, �dezvoltaredurabilã�, �reformã structuralã�, �formã�,�fond�. Fiecare dintre aceºti termeni exprimão anumitã dimensiune a modernizãrii.

Conceptul de modernitate

Modernitatea, în sensul originar al terme-nului, a apãrut în spaþiul occidental ºi onumim modernitate clasicã. Se vorbeºte dedouã concepte ale modernitãþii. Primul esteun concept eurocentric, provincial ºi regio-nal. Definitã ca fenomen exclusiv european,modernitatea reprezintã o emancipare prinraþiune. Al doilea concept se referã la omodernitate analizatã ca proces mondial �plasarea în centrul istoriei lumii. ModernitateaEuropei nu este un sistem autoreferenþialindependent, ci este parte a sistemului global,mai exact, centrul acestui sistem. (Dussel,2000, 469).

Modelul teoretic al modernizãrii cuprindeurmãtoarele trãsãturi de tip-ideal: societateaeste descrisã ca un sistem social coerent încare toate componentele sale interacþioneazãunele cu altele. Varietatea societãþilor sereduce la taxonomia dihotomicã a societãþiitradiþionale � societãþi moderne. Modernuleste definit ca organizare socialã de sorginteoccidentalã, caracterizat prin individualism,democraþie, capitalism, secularism, echilibru,stabilitate ºi drepturi civile. Evoluþia istoricãa modernitãþii este vãzutã ca trecere de lasocietatea tradiþionalã la cea modernã, axa-tã pe industrializare, democraþie prin lege,urbanizare, bunãstare ºi bogãþie, ºtiinþã prin

C. Schifirneþ, Modernitatea tendenþialã82

educaþie ºi instrucþie (Alexander, 1994, 168--169). Aceastã descriere exprimã, de fapt,viziunea funcþionalistã asupra societãþii mo-derne. Se poate spune cã societãþile cu omodernitate solid structuratã au vocaþie uni-versalistã fiindcã urmãresc difuzarea ºi impu-nerea propriilor valori oriunde în lume.

Teoria modernizãrii se referã la procesulde dezvoltare din perioada revoluþiei indus-triale de la sfârºitul secolului al XVIII-leadin Europa occidentalã ºi America de Nord.Spaþiul unde a reuºit aplicarea întocmai amodelului occidental de modernizare ºi demodernitate este America de Nord fiindcãpurtãtorii valorilor modernitãþii proveneaudin rândul grupurilor occidentale emigrateîn spaþiul �lumii noi�.

În secolul al XIX-lea ºi prima jumãtate asecolului XX, modernizarea era conceputãca proces occidental care trebuia urmatnecondiþionat, de orice societate, prin aban-donarea propriilor tradiþii culturale ºi asi-milarea valorilor occidentale. De la sfârºitulsecolului XX societãþile europene au intratîntr-un nou stadiu al modernitãþii, cu accentpe reflexivitate, în vederea modernizãrii mo-dernitãþii (Vlãsceanu, 2007). În realitate,modernizarea modernitãþii se raporteazã strictla tipul de societate occidentalã.

Influenþa societãþilor modernizate asupracelor nonmodernizate ar fi determinat schim-bãrile sociale într-o direcþie unicã fixatã tocmaide modelul societãþii modernizate.

Modernizarea este procesul de transfor-mãri sociale într-o societate dominant agrarã,în urma cãrora comerþul ºi industria devindominante, însã acestea se construiesc numaicu capital din þãrile cu o modernitate con-solidatã. Societatea tradiþionalã este struc-tural staticã, iar cea modernã este dinamicãºi complexã. O societate tradiþionalã estevertical organizatã prin diviziunea socialãierarhicã în sistem piramidal de sus în jos,iar societatea modernã este structuratã cuprecãdere orizontal printr-o diversitate dereþele sociale.

În studiile româneºti despre modernizare,se neglijeazã mai ales ideea eficienþei, pro-fitabilitãþii ºi a productivitãþii regãsite în toate

structurile sociale din societãþile moderneconsolidate. Modernã este acea societate careobþine profit cu mijloace bine determinate.Creºterea capacitãþii productive a societãþiia determinat diversificarea activitãþilor întoate sectoarele societãþii, precum ºi un ritmal evoluþiei sociale neîntâlnit pânã atunci înistorie. Motorul dezvoltãrii sociale ºi econo-mice a devenit producþia capitalistã, bazatãpe inovaþie ºtiinþificã ºi tehnologicã. Noulmod de producþie, cel capitalist, a dezvoltatnoi instituþii, concepþii ºi conduite care autemeiul în raþionalitatea socialã.

Prin metodele de organizare ºi control,producþia industrialã a dus la creºterea deca-lajului economic ºi de civilizaþie a þãrilorindustriale faþã de þãrile nonindustriale. Înacest fel, lumea s-a împãrþit în þãri moderneºi þãri nemoderne, primele fiind consideratesuperioare faþã de ultimele datoritã produc-tivitãþii (Bell, 1973; Giddens, 1990; Beck,1992; Eisenstadt, 2000). Aceastã superioritatederivatã din forþa economicã asociatã cu vi-ziunea globalã asupra vieþii ºi societãþii afãcut din modernitate un model de dezvoltaresocialã pe care trebuia sã-l urmeze orice þarã,folosindu-se toate mijloacele pentru expan-siunea lui.

Studiul realizat pe 65 de societãþi, cercetateîn intervalele 1981-1984, 1990-1993 ºi 1995--1997, reprezentând 75% din populaþia lumii,World Values Surveys, a pus în evidenþã omasivã schimbare culturalã ºi persistenþatradiþiilor culturale specifice în procesul demodernizare. Dezvoltarea economicã esteasociatã cu schimbarea în sistemul de valori,de la norme ºi valori absolute cãtre valoricum sunt raþionalul, toleranþa, încrederea ºiparticiparea. Bogata moºtenire culturalã asocietãþii � protestantã, romano-catolicã, orto-doxã, confucianistã sau comunistã � puneamprenta pe valori care dureazã în ciudamodernizãrii (Inglehart, Baker, 2000, 19).În a doua jumãtate a secolului XX unelesocietãþi nonoccidentale, de pildã cele dinAsia de Est au avut remarcabile rezultateîn dezvoltarea economicã depãºind modeluloccidental. Exemplul acelor societãþi asiaticeeste o mãrturie despre relativa independenþã

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 83

a tradiþiilor culturale faþã de dezvoltarea eco-nomicã ºi se explicã prin faptul cã ele au unalt tip de culturã foarte adânc imprimat însubconºtientul lor colectiv, tolerant sau com-patibil însã cu valori ce promoveazã dezvol-tarea economicã ºi, implicit, modernizareade tip european. În þãrile europene, modelulde modernitate se raporteazã la societãþi cuun substrat al tradiþiilor comun; de aici ideeade model, adicã de schemã care trebuie vali-datã de ceea ce se întâmplã în întreaga arieeuropeanã.

Experienþele multiple din societãþile mo-derne au dovedit cã modernizarea este pro-babilisticã, nu deterministicã. Dezvoltareaeconomicã tinde sã transforme o societateîntr-o direcþie predictibilã, dar procesul ºicalea de parcurs nu sunt inevitabile. Mulþifactori sunt implicaþi în dezvoltarea modernãa unei societãþi. Pentru a menþiona doar oparte dintre aceste determinisme multiple,amintim cã evoluþia economicã este adeseaasociatã cu schimbãri importante în valorileºi credinþele dominante ale unei societãþi(Inglehart&Baker, 2000, 49).

Tipuri de modernitate

Cele mai multe dintre paradigmele sociolo-gice actuale de referinþã se concentreazã pemodele explicative privind modernitatea înspaþiul occidental. Habermas, Giddens, Beck,Bauman, creatorii unora dintre aceste mo-dele � modernitatea reflexivã, a doua moder-nitate, modernitatea lichidã �, contureazãtrendul unei logici a modernitãþii occidentale.Giddens o spune foarte clar, anume cã analizaasupra modernitãþii se referã la transfor-mãrile instituþionale care îºi au originea înOccident (Giddens, 1990). Dezvoltarea mo-dernitãþii se distinge prin state naþionale ºiproducþia capitalistã sistematicã, ambeleavând rãdãcinile în particularitãþile istorieieuropene.

Nu este întâmplãtor faptul cã paradigmeleamintite nu fac referiri la modernitatea dinalte zone europene � central ºi estice. Tipurile

de modernitate secundarã, reflexivã, lichidã,a doua modernitate, modernitatea alternativã,toate pornesc din viziunea occidentalo-cen-tristã asupra evoluþiei societãþii moderne. Eledezvoltã idei din modelul clasic al evoluþio-nismului sociologic reprezentat de H. Spencer,K. Marx, E. Durkheim, Max Weber.

Stãruim, în continuare, asupra unor tipuride modernitate pentru a observa care din trã-sãturile lor pot fi relevate în spaþiul românesc.

Modernitatea reflexivã

Acest tip de modernitate a fost studiat deAnthony Giddens (1990, 1991) ºi Ulrich Beck(1992). În a doua jumãtate a secolului XX aavut loc o tranziþie de la prima modernitatela a doua modernitate. Prima modernitate afost o modernitate naþionalã. În schimb, ceade-a doua este una transnaþionalã ºi cosmo-politã. Modernizarea reflexivã se referã lamodernizarea societãþii moderne: �Când mo-dernizarea atinge un anumit stadiu se radi-calizeazã ea însãºi. Începe sã transforme,pentru a doua oarã, nu numai instituþiile fun-damentale ci ºi principiile societãþii înseºi�(Beck et al., 2003, 1). Reflexivitatea este unconcept asociat raþionalitãþii, dar ºi unei vizi-uni asupra acþiunii orientate cãtre schimbare.Tendinþa dominantã a modernitãþii occiden-tale este tranziþia de la societatea modernãspre cea a modernitãþii reflexive (Vlãsceanu,2007, 81). Este vorba de o nouã schimbareistoricã, anume nu de la premodern la modern,ci de la modern la un alt tip de modern. Înacest context, cadrul de referinþã nu mai estecel al sociologiei clasice, anume societateapremodernã, ci societatea modernã care trecela o altã modernitate.

Teza principalã a lui Beck este cã trãimîntr-o societate modernã mai puþin riguroasã,o societate în care are loc schimbarea moder-nitãþii înseºi. Modernitatea a devenit pro-blematicã în chiar spaþiul în care ea a apãrut,în Occident: �Aºa cum modernizarea a dizol-vat structurile societãþii feudale în secolulal XIX-lea ºi a produs societatea industrialã,modernizarea de astãzi dizolvã societatea

C. Schifirneþ, Modernitatea tendenþialã84

industrialã ºi o altã modernitate este pe cale sãaparã� (Beck, 1992, 10). A doua modernitatesau modernitatea reflexivã este renaºtereamodernitãþii într-o societate a riscului inca-pabilã de a controla incertitudinile ºi de aceeapolitica, ºtiinþa, religia sunt componente aleriscului într-o societate ºi nu soluþia pentruînlãturarea primejdiilor, aºa cum ele pretind.

Modernitatea lichidã

Acest tip de modernitate se caracterizeazãprin intensitatea sentimentului de incertitudineîn societatea actualã, în care soliditatea lucru-rilor ºi legãturilor umane sunt ameninþate.Ea este o continuare haoticã a modernitãþii.Douã trãsãturi disting modernitatea lichidã:1. declinul rapid al iluziei moderne timpuriicã existã o stare de perfecþiune care poate fiatinsã într-o societate mai bunã; 2. dere-gularizarea ºi privatizarea sarcinilor ºi obli-gaþiilor modernizate. Ceea ce era considerato muncã de realizat prin raþiunea umanã afost fragmentat ºi lãsat în grija indivizilor ºia resurselor administrate individual. Nu afost abandonatã ideea de progres prin acþiunealegislativã a societãþii, dar accentul cade peautoafirmarea individului (Bauman, 2000,31). Modernitatea lichidã înseamnã elibera-rea iniþiativei individuale de constrângerilefamiliei, de obligaþiile casnice ºi de reþeauadensã de obligaþii morale.

Modernitãþi multiple

Evoluþia ºi dispersarea modernitãþii pe întregarealul mondial au dovedit, în timp, limitelemodelului unic de dezvoltare modernã. Dupãcum scrie Habermas, modernizarea produceun mãnunchi de procese cumulative care sesusþin reciproc: �Teoria modernizãrii trans-formã conceptul weberian de «modernitate»într-o abstracþiune plinã de consecinþe. Eaîndepãrteazã modernitatea de originile eimodern-europene ºi o stilizeazã într-un mo-del, neutru din punct de vedere spaþio-tempo-ral, al procesului de dezvoltare în general�(Habermas, 2000, 20).

S-a afirmat ideea modernitãþii sau moder-nitãþilor alternative ca replicã la tendinþa dea vedea modernitatea ca uniformã (Delanty,2003). Alþi autori vorbesc de modernitãþimultiple (Eisenstadt, 2000; Lee, 2008). Unadin cele mai importante implicaþii ale terme-nului �modernitãþi multiple� este cã moder-nitatea ºi occidentalizarea nu sunt identice.Deºi nu mai sunt considerate ca unicele mo-dernitãþi autentice, modelele occidentale demodernitate se bucurã de prioritate istoricã ºicontinuã sã fie un puternic punct de referinþãpentru toate societãþile (Eisenstadt, 2000, 3).Cu toate acestea, s-a admis pluralismul mo-dernitãþilor ºi, astfel, alãturi de modernitateaeuropeanã clasicã, fiinþeazã astãzi moderni-tatea est-europeanã, modernitatea latino-ame-ricanã, modernitatea asiaticã, modernitateaislamicã, modernitatea africanã etc.

De pildã, pentru America Latinã se dis-cutã despre trei faze ale modernitãþii. Primafazã � liberalã � s-a dezvoltat în Europa ºiAmerica de Nord a fost ºi mult mai res-trictivã în America Latinã din cauza preemi-nenþei puterii proprietarilor de pãmânt. Adoua fazã a fost organizatã, prin corporatism,de cãtre stat. A treia fazã, cea actualã, estestadiul unei mai mari complexitãþi ºi a plu-ralismului vieþii sociale, ºi ea ar fi particu-larã pentru America Latinã contemporanã(Domingues, 2009, 126).

În acelaºi sens, se discutã despre nece-sitatea unei modernitãþi reconceptualizate,numitã modernitate globalã (Dirlik, 2003,276). Modernitatea globalã a apãrut caalternativã la modernizarea eurocentricã, înefortul de a depãºi eurocentrismul ºi de aevidenþia varietatea de experienþe ºi moºte-niri culturale.

Modernitate tendenþialã

Dezvoltarea modernã a societãþii româneºtia fost ºi este studiatã dupã paradigma organi-cismului sociologic care o concepe ca procesde trecere de la societatea premodernã launa modernã. Dacã naºterea modernitãþiiclasice este consecinþa schimbãrilor radicale

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 85

derivate de procesele de industrializare,raþionalizare, constituirea statului naþional,diferenþierea între sfera publicã ºi sferaprivatã (Marx, Weber, Habermas, Giddens),atunci este limpede cã modernitatea româ-neascã a avut o altã evoluþie decât cea clasicã.

Faþã de toate tipurile de modernitateamintite, societatea româneascã cunoaºte omodernitate proprie pe care o numim moder-nitatea tendenþialã. Aceasta se referã la ac-þiunile ºi ideile despre modernizare derulateîn societatea româneascã, acþiuni ºi ideicare însã rãmân parþiale ºi nefinalizate, iarmodernitatea este mai mult o aspiraþie, unþel de atins, dar niciodatã pe deplin realizat.Modernitatea tendenþialã este o modernitateprovocatã, rezultat al unei modernizãri înariergardã ºi nu al uneia în avangardã. Ideeade modernitate tendenþialã presupune maimult o separare între idee sau proiecte ºiacþiuni sau politici. În acest caz ideile suntfinalizate, dar nu ºi acþiunile aferente ideilor.

Se cuvine sã lãmurim termenul de tendinþã.Termenul de modernitate tendenþialã suferãde o anumitã amibiguitate din cauza atributului�tendenþialã�. Sã spunem cã termenul �ten-denþialã� nu este inclus în DEX, aºa cum eleste în Dictionnaire Larousse Français sauOxford English Dictionary, dar este folositde specialiºti din domenii variate. Amintimde utilizarea conceptului de tendinþã în lucrãride sociologie în explicarea crizei sociale printendinþe seculare (Wallerstein, 1992) ºi prinevoluþia tendenþialã (Vlãsceanu, 2007).

Tendinþa reprezintã o evoluþie a proce-sului de modernizare, evoluþie determinatãde factori ºi contexte interne ºi externe alesocietãþii româneºti. Acþiunea acestor factoriºi contexte este adesea contradictorie, iarintensitatea influenþei lor poate fi diferitã.Temporal, evoluþia tendenþialã nu este certãºi univocã, ci una probabilisticã. Moder-nitatea, fiind starea tendenþialã a societãþii,nu se instituie ca o certitudine la toate paliereleorganismului social fiindcã ea este incon-sistentã ºi se manifestã inegal pe diferitedomenii. Dacã teoria modernitãþii clasiceapreciazã modernitatea drept un proces inevi-tabil rezultat din evoluþia organicã, prestabilitã

a societãþii, în viziunea noastrã modernitatease afirmã ca o transformare tendenþialã, caun rezultat al interacþiunilor dintre factoriiºi contextele interne ºi externe ale uneisocietãþii.

Precizez cã �tendinþã� ºi �tendenþialã�nu sunt sinonime, deºi pot fi înþelese în accep-þiunea de orientare majoritarã cãtre o opþiunedin mai multe posibile. Trebuie separatã �ten-dinþã� de �tendenþialã�. Tendinþa exprimãtrendul, o direcþie de dezvoltare dacã nuchiar inevitabilã, oricum fermã; Tenden-þialã semnificã neîmplinirea, amânarea, zig-zagarea tendinþei.

Conceptul de modernitate tendenþialã nuse referã la dimensiunea sa statisticã, ci lafaptul cã modernitatea româneascã este incon-sistentã ºi lentã. Din cauza insuficienþei sauinexistenþei resurselor de modernizare îninterior (resurse ideologice, economice,administrative, financiare etc.), modernitateatendenþialã este o formã asimptoticã de mo-dernizare, care niciodatã nu ajunge la speci-ficaþiile modernitãþii, oricât de mult ar pãreacã se apropie. În afara modernitãþii occi-dentale, toate celelalte modernitãþi sunt ten-denþiale.

Existã un determinism social tendenþialîn societãþi unde trecerea de la societate ruralãla societate modernã este tendenþialã. Avemîn vedere afirmarea tendenþialã a modernitãþiiºi nu sensul ascuns al modernitãþii. Moder-nitatea este numai tendenþialã ºi proiectivã,ea reflectã calea de modernizare ce urmeazãa se împlini. Modernitatea tendenþialã secaracterizeazã prin ambiguitate, contraste,contradicþii ºi paradox, trãsãturi regãsite ºiîn alte societãþi, de pildã în India (Pick andDayaram, 2006).

Este adevãrat cã modernitatea tendenþialãeste contemporanã cu modernitatea reflexivã,aceasta din urmã fiind convergentã în uneleprivinþe cu aceea din Europa dezvoltatã,însã divergentã ºi particularã în alte privinþe(Vlãsceanu, 2007, 99), dar tocmai aici estediferenþa. Modernitatea româneascã este pre-dominant tendenþialã, deoarece are prea multeparticularitãþi ºi mult mai puþine convergenþe

C. Schifirneþ, Modernitatea tendenþialã86

cu modernitatea occidentalã contemporanã.Societatea româneascã nu se confruntã doarcu un proces de trecere de la o modernitatela alta (industrial-postindustrial), ci mai areîncã de parcurs trecerea de la premodern lamodern, în paralel cu trecerea de la industrialla postindustrial.

Modernizarea produce sau ar trebui sãproducã dezintegrarea societãþilor tradiþio-nale, ceea ce s-a întâmplat în spaþiul occidental,dar nu cu aceeaºi radicalitate ºi profunzimeîn alte societãþi unde ea a fost preponderentun solvent al vechilor rânduieli ºi, în micãmãsurã, un act de construcþie a modernitãþii.Elocvent pentru teza noastrã rãmâne exemplulglobalizãrii ca proces de interdependenþã atuturor naþiunilor. Aceastã interdependenþãscoate în relief prezenþa modernitãþii pestetot, însã nu ca unicitate a unui model aplicatca atare în orice loc, ci ca o diversitate demodernitãþi.

Procesele de modernizare interne s-auorientat, la începutul fiecãrei etape de tran-ziþie, de la regimurile vechi la cele noi, cãtreedificarea unui organism politico-juridic demo-cratic ºi modern prin schimbarea profundã avechilor instituþii, numai cã acþiunile con-crete de modernizare s-au realizat, din dife-rite cauze, prin adoptarea legilor ºi imitareainstituþiilor occidentale, în lipsa unui proiectde cunoaºtere ºi evaluare criticã a situaþiilorspecifice din societatea româneascã.

Modernitatea tendenþialã derivã din in-fluenþa modernitãþii doar asupra unor cate-gorii sociale, identificatã în comportamenteºi atitudini moderne, însã cu efecte nesem-nificative pentru restul societãþii. Dupã cumse scrie în studii despre modernizare (Balandier1985, 137), într-o societate nu toate com-ponentele ei evolueazã spre modernitate înacelaºi ritm. Unele grupuri sociale acceptãcu uºurinþã schimbarea, altele, dimpotrivã,refuzã schimbarea. Prin urmare, modernitateatendenþialã marcheazã schimbãri numai înanumite straturi ale societãþii, fiind susþinutãºi promovatã de acele grupuri preocupatenumai de condiþia lor socialã ºi economicã,interesate de schimbare socialã cu profit realpentru ele.

Deºi de aproape 150 de ani românii cu-nosc modernitatea, mai ales în ce priveºteedificarea sistemului instituþional politic ºijuridic, ea nu a pãtruns în societatea româ-neascã profundã, în toate componentele vieþiisociale. În spaþiul românesc, modernitatease afirmã ca o tendinþã. Iniþial, modernitateaa fost importatã pentru cã rãspundea unortrebuinþe ale unor grupuri. Lipsa ei de orga-nicitate rezultã din rezistenþa vechilor structurisociale ºi forme instituþionale. Modernitateatendenþialã rãzbate greu ºi lent prin com-plicata reþea de structuri socio-instituþionaledin societatea româneascã tradiþionalã ºipatriarhalã. Ea este o modernitate mozai-catã, nestructuratã sub o formã dominantãclarã, inexistentã la nivel de proiect demodernizare. Problema de fond este cã dema-rarea modernitãþii în Occident nu s-a produsca urmare a unui proiect politic, de tipul�vrem sã ne modernizãm�, ci prin evoluþiileeconomice, social-istorice ºi culturale. Însocietãþile nonoccidentale, tipul de moder-nitate occidentalã nu poate fi reprodus, ºiastfel proiectul politic de modernizare devineinevitabil.

Românii sunt modelaþi de propria loristorie ºi lume socialã care continuã sã per-petueze mentalitãþi ºi conduite care nu suntcompatibile cu tipul de culturã al modernitãþiieuropene. Modernitatea tendenþialã exprimãdestul de exact dualitatea gândirii ºi acþiuniiindivizilor. Ea are loc printr-o schimbare desus, prin instituþii, de minoritatea educatã înspiritul modernitãþii, cãtre o majoritate indi-ferentã sau ostilã schimbãrii întrucât conduitaºi valorile moderne nu sunt intrinseci modu-lui de viaþã al fiecãrui individ ºi grup social.Sunt ºi situaþii de modernizare declanºatã dela baza societãþii, de pildã migraþia în strãi-nãtate, predominant în Europa, un factor ne-statal de modernizare a societãþii româneºti.Pentru prima datã în istoria lor, toþi româniiau libertatea de a se deplasa liber în spaþiuleuropean, ceea ce are drept efect o profundãrevoluþie în gândirea ºi conduita cotidianã.Un alt exemplu, creºterea nivelului de edu-caþie din perioada comunistã a fost un puternicfactor de modernizare latentã, cu contribuþia

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 87

statului, dar ºi cu participarea masivã apopulaþiei.

Modernitatea existã ºi nu poate fi negatãîntrucât societatea româneascã cunoaºte astãziefectele modernizãrii: urbanizarea, industria-lizarea, alfabetizarea, creºterea nivelului deeducaþie, democratizarea relaþiilor dintre oa-meni, flexibilitatea raporturilor dintre gru-purile sociale. Nu modernitatea româneascãpoate fi pusã la îndoialã, ci capacitatea de acontura mai precis nivelul nostru de moder-nitate. Proiectul ei este ambiguu, neunitar,însoþit de numeroase compromisuri (Jucan,2004, 8). Am spune cã, din aceastã cauzã,în România avem modernitate, dar nu avemomul modern decât într-o anumitã ponderedin populaþia urbanã cu studii superioare.Toate anomaliile, contradicþiile, discrepanþeleapãrute în procesul de modernizare sunt, defapt, fenomene caracteristice noului trendde dezvoltare capitalistã, care a fost însãdoar parþialã ºi nu deplinã, un capitalismtendenþial sau un capitalism parþial, lipsit demecanismele economiei capitaliste, de per-formanþã ºi rentabilitate.

Cauze ºi premiseale modernitãþii tendenþiale

Modernitatea tendenþialã fiinþeazã datoritãfaptului cã modernizarea româneascã nu aavut ca bazã o societate civilã cu forþã realãde acþiune. Modernizarea þãrilor occiden-tale a fost un proces istoric îndelungat deconstrucþie instituþionalã ºi de activitate înspaþiul public, proces asumat de principaliiactori ai societãþii. Modernitatea existã înstructurile sociale, culturale ºi instituþionalede la baza societãþii. Aici majoritatea � clasade mijloc � a impulsionat dezvoltarea mo-dernã cu toate efectele ei în toate sectoarelesocietãþii. Dacã în Occident revoluþia econo-micã în cursul Evului Mediu european târziua dus la apariþia societãþii civile (Habermas,2005, 48), element-cheie în susþinerea libertã-þilor sociale ºi individuale, în spaþiul românesca lipsit acest factor fundamental al evoluþieimodernitãþii. Nu a existat un public educat

care sã dezbatã în mod raþional idei despredezvoltarea societãþii, sã exercite critica împo-triva puterii autoritãþii în spaþiul de exprimarea opiniei publice: saloane, cafenele, sãli deconcerte, teatre ºi expoziþii de artã etc. Sferapublicã ar trebui sã fie spaþiul intermediarde negociere ºi de dialog între societateacivilã ºi autoritãþi, ca loc de dezbatere ºi dereflecþie colectivã.

S-a spus cã normele ºi reþelele de soli-daritate civicã, organizare, participare civicãsunt o precondiþie a modernizãrii socioeco-nomice (Putnam, 1993). Exemplul Italiei estesemnificativ. În Nordul Italiei s-a dezvoltatun sistem instituþional datoritã unor organizaþiiformale ºi informale care au susþinut impli-carea indivizilor în comunitate. În SudulItaliei acest tip de organizaþii civice lipseºte,ceea ce explicã ineficienþa instituþiilor politice.

Românii au evoluat în alt spaþiu culturalcu alte reguli economice ºi sociale în raportcu nordul ºi vestul Europei. În schimb, mo-dernizarea României este caz particular almodernizãrii societãþilor periferice din spa-þiul european. Dacã în Occident au existatcentre unde ideile moderne puteau germinaºi se puteau dezvolta în plenitudinea lor, ideicare apoi au fost universalizate, în EstulEuropei pregnantã a fost dependenþa de spaþiulimperial, potrivnic acceptãrii alternativelorde putere ºi influenþã.

Dezbaterile ºi deliberãrile din spaþiulpublic românesc au avut ºi au ca referenþialcivilizaþia ºi cultura apuseanã. Proiectele,strategiile ºi soluþiile ce ar trebui sã susþinãprocesul de modernizare sunt raportate laprincipii ºi norme europene, ceea ce, în prin-cipiu, este oportun numai dacã ele ar faceobiectul unei dezbateri critice ºi raþionaledin partea societãþii civile. Or, aceasta, demulte ori, se prezintã ca un alter ego alsocietãþii civile din alte culturi. Inexistenþaunei societãþi civile consistente în Româniaeste cauzatã, în bunã parte, de exacerbareaindividualismului în locul unei acþiuni solidarede reconstrucþie a spaþiului public în care sãcoexiste toate componentele societãþii.

Modul specific de constituire a capitalis-mului românesc este o altã cauzã a modernitãþii

C. Schifirneþ, Modernitatea tendenþialã88

tendenþiale. Chestiunea fundamentalã vizeazãcãile de construire a sistemului de producþiecapitalist într-o societate cu un alt tip deculturã ºi mentalitate decât Occidentul, deunde este preluat noul mod de producþie.

În procesul de modernizare, societatearomâneascã a cunoscut fenomenul formelorfãrã fond determinat de transplantarea deinstituþii capitaliste într-un context intern tra-diþional, patriarhal ºi rural (Schifirneþ, 2007).Majoritatea doctrinelor sociologice româneºtiau argumentat modernizarea României înrelaþie directã ºi necesarã cu dezvoltareacapitalistã (Larionescu, 2004).

În România capitalismul s-a nãscut laintersecþia dintre aspiraþia unor grupuri dea se adapta spiritului modern ºi tendinþeleexpansioniste ale capitalismului occidental.Capitalismul ca sistem social a fost adoptatdin raþiuni geopolitice ºi de strategie naþionalã,modernizarea fiind calea fundamentalã dedesprindere de influenþa otomanã ºi cea ru-seascã, însã transformãrile capitaliste au avutloc în lipsa unei tradiþii economice capitalisteºi a unei clase de mijloc puternice, în stare adomina spaþiul public.

Dupã o întrerupere de aproape o jumãtatede secol, societatea româneascã a revenit lamodelul capitalist de producþie. Noul capi-talism românesc este inventat, fiindcã el nua apãrut ca urmare a unei evoluþii economiceºi sociale de-a lungul unei perioade istorice,ci este proiectat dupã regulile ºi normeleeuropene.

Tranziþia de la proprietatea colectivã laproprietatea privatã s-a fãcut prin aplicareade legi juridice, deci pe cale strict raþionalã,din considerente strict politice ºi în micãmãsurã în temeiul legilor sociale ºi prin mij-loace economice. Capitalismul românesc dinsecolul XXI are un caracter artificial maipronunþat decât capitalismul românesc dinsecolul al XIX-lea, acesta din urmã fiindprodus de proprietari, care au fãcut doartranziþia de la un tip de proprietate privatã laalt tip de proprietate privatã. În perioadapost-comunistã, capitalismul s-a impus prinprivatizare reglementatã juridic, ºi astfelproprietatea a ajuns în mâinile unor persoane

sau grupuri autohtone lipsite de competenþelenecesare în noua poziþie socialã. Ceea ce estespecific noului capitalism românesc rãmânelipsa de capital (Pasti, 2006, 318). În Româniaexistã un capitalism în formare, cu douã tipuride capitaliºti: cei care au fãcut afaceri prineforturi proprii ºi cei care au profitat depoziþia lor în perioada de dinainte de 1989 ºiau reuºit sã acapareze o parte din avuþia sta-tului, deºi nu erau calificaþi pentru ocupareanoului status social ºi economic.

Modernitatea tendenþialã nu este specificãdoar societãþii româneºti, ci ea existã în acelesocietãþi care evitã sau amânã asumarea ris-curilor generate de capitalism. Dupã cumrezultã din cercetarea realizatã de The GallupOrganization Romania, valorile specifice sis-temului capitalist: proprietate privatã, compe-tiþie, liberã iniþiativã, deºi predominante lanivelul populaþiei pe ansamblu, coexistã cuconvingeri puternice despre intervenþia sta-tului în economie ºi cu un nivel foarte ridicatde aversiune faþã de riscuri (The GallupOrganization Romania, 2006).

Diferenþele capitalismului românesc faþãde cel occidental þin de faptul cã în Românianu a existat dupã 1989 ºi nu existã nici înprezent egalitate de ºanse. Oamenii de afaceri,în special, vorbesc despre o crizã moralã asocietãþii româneºti, fiindcã valorile ºi legileîn România nu sunt respectate, fapt ce nedeosebeºte foarte mult de societãþile capi-taliste. Criza moralã se datoreazã scoateriiRomâniei, dupã al doilea rãzboi mondial,din albia evoluþiei ei organice, prin schim-barea formei de proprietate, care a dus laalterarea concepþiei despre � ºi a atitudiniifaþã de � muncã (Geanã, 2000).

Aceeaºi cercetare amintitã mai sus eviden-þiazã discrepanþe mari între convingerileregãsite la nivelul populaþiei ºi cele ale eliteipolitice. În cea mai mare parte a lor, eliteleconsiderã cã în România existã o formãincipientã de capitalism. În proporþii multmai mari decât celelalte grupuri sociale, elitapoliticã susþine valorile capitalismului, ceeace conduce la concluzia cã o parte semni-ficativã a populaþiei nu aderã la ideologiilepromovate de actualele partide politice din

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 89

România. Este un argument indiscutabil almodernizãrii capitaliste de sus, expresie clarãa modernitãþii tendenþiale, pusã în relief dedatele cercetãrii. În viziunea unei bune pãrþia eºantionului existã o atitudine ostilã faþã debogaþi. Sãracii sunt sãraci pentru cã bogaþiiºi cei care au putere îi þin în sãrãcie � sunt depãrere 60% din lotul cercetat, ponderea fiindmai mare (65%) la respondenþii din oraºesub 100.000 de locuitori. Doar 29% dintresubiecþi considerã cã sãracii sunt sãraci pentrucã nu se strãduiesc suficient sã progreseze,ponderea fiind mai mare (49%) la respondenþiicu studii superioare. 57% dintre respondenþicred cã în cele mai multe cazuri te poþiîmbogãþi doar dacã ai noroc ºi dai o loviturã,iar 35% cã în cele mai multe cazuri te poþiîmbogãþi doar dacã ai calitãþi ºi munceºti cuperseverenþã, ponderea fiind mai mare larespondenþii cu studii superioare (52%) saula cei din Moldova (46%). 66% dintre respon-denþi cred cã proprietatea de stat asupra sectoa-relor strategice din economie este o ideebunã, cu o pondere mai ridicatã la respon-denþii cu studii superioare (74%), la cei careun venit mai mare de 400 roni (74%), la ceidin Moldova (73%). 57% apreciazã cã pro-prietatea privatã este la fel de importantã caºi libertatea, cu o pondere mai mare la persoa-nele cu studii superioare (77%), la subiecþiidin Bucureºti (67%) (The Gallup OrganizationRomania, 2006).

O altã cauzã a modernitãþii tendenþialeeste deficitul democratic concretizat în inerþiapopulaþiei româneºti, care nu a renunþat,încã, la acea mentalitate de asistatã din parteastatului sau a grupurilor de putere. Statul areuºit doar sã construiascã bazele unei demo-craþii tendenþiale, formale ºi politicianiste.Modernitatea tendenþialã este o modernitateacceptatã de societatea legalã; formal, eacuprinde direcþia cãtre democratizare, însãacþiunea factorilor de modernizare este mereufrânatã sau chiar împiedicatã de împrejurãrilevechi, cu mai multã stabilitate ºi influenþãmai puternicã asupra societãþii reale.

Politicile publice, precum ºi legislaþiapun accent pe reglementãri care au în vederestrategii economice ºi politice ºi, neglijabil,

strategii pentru societate. S-a pornit de lapremisa cã societatea se dezvoltã doar dacãpoliticul ºi economicul sunt reglementate,fãrã a se lua în seamã cã ambele sectoare potevolua autonom de societate, aceasta fiinddoar o masã de consum sau de manevrã însusþinerea unor interese economice ºi poli-tice. S-a urmãrit continuu adoptarea de politicimacroeconomice, fãrã a se construi temeiniccadrul instituþional de gestionare a acestorpolitici.

În societãþile cu modernitate tendenþialãare loc fenomenul supraîncãrcãrii justiþiei.Aceasta este vãzutã ca o soluþie miracol, desalvare, dar se neglijeazã faptul cã oriceinstituþie din orice societate acþioneazã într-uncontext social ºi istoric. Justiþia este o oglindãa societãþii ºi ea are conduita de adaptare lanormele sociale. Prin acþiunile ei, justiþia estegeneratoare de modernitate tendenþialã ºi, înacelaºi timp, este o consecinþã a acesteia.

Particularitãþile modernizãrii tendenþialesunt conferite ºi de tendinþa de evaluare aoricãrei activitãþi interne prin criteriul com-paraþiei cu exteriorul, ceea ce exprimã odovadã de neputinþã ºi de superficialitate.Schimbãrile necesare în societate se produccu precãdere la presiunea unor state sau aUniunii Europene. Deºi sunt membri ai UE,românii percep instituþiile europene mai multca factori de constrângere care administreazão realitate exterioarã spaþiului românesc.Corelat acestei explicaþii este excesul de imi-taþie. Modernitatea tendenþialã se afirmã încontextul preluãrii, fãrã spirit critic, a unormodele de dezvoltare din alte societãþi. Unexemplu îl constituie strategia guvernamentalãprivind minerii disponibilizaþi în anii �90,îndemnaþi sã facã afaceri, ei neavând niciocalificare pentru noua poziþie conferitã. Afa-cerea este o activitate capitalistã, iar mineriitrebuiau sã se transforme peste noapte în capi-taliºti, într-o societate, ea însãºi nepregãtitãpentru iniþierea ºi administrarea afacerilor.

Permanent, elitele politice româneºti s-auconfruntat cu provocãri ale modelelor dedezvoltare, dar ele au tins mereu spre modeluloccidental. S-a încetãþenit în mentalul colectiv

C. Schifirneþ, Modernitatea tendenþialã90

expresia �a ajunge din urmã�, asociatã necon-diþionat cu modernizarea. Þara rãmasã înurmã este aidoma unui alergãtor prins într-ocursã infernalã ca ºi cum modernitatea ar fio cale de a depãºi pe alþii sau pe tine însuþiîntr-o competiþie invizibilã. Dezvoltarea uneisocietãþi nu poate fi efectul unei competiþiicare obligã la o evoluþie neorganicã (Geanã,2000), ci ea este consecinþa unui proiectconturat din nevoile interne de modernizare.

Modernitatea tendenþialã este un efectdirect al managementului social inadecvat.Lipsesc competenþele manageriale pentru omodernitate orientatã spre viitor. O trãsãturãdes întâlnitã rãmâne lipsa rigorii instituþionaleînsoþitã de instabilitatea instituþionalã ºi lipsaunor reglementãri instituþionale clare. Deaici rezultã sentimentul de neîncredere întreagenþii ºi actorii sociali, atitudinea dominantãfiind suspiciunea generalã faþã de acþiunile,ideile ºi eficienþa acþiunilor indivizilor saugrupurilor active, dinamice ºi performante.La aceasta se adaugã frustrãrile derivate dinneputinþa de a accede la anumite poziþii sociale.Sistemul politic a fost ºi este privit de opiniapublicã responsabil pentru ineficienþa funcþio-nãrii instituþiilor, ca un factor al unei tranziþiipline de eºecuri (Zamfir, 2004). Antrepreno-riatul românesc imitã managementul occiden-tal, mai puþin una din componentele acestuia,promovarea riscului asumat.

Atitudinea faþã de moºtenirea trecutuluiexplicã modernitatea tendenþialã. Vechiulethos, normele ºi idealurile morale specificeepocilor trecute au o influenþã puternicã asupramodernitãþii. De altfel, se admite rolul jucatde moºtenirea trecutului, afirmându-se, depildã, cã experienþele precomuniste au influen-þat evoluþia regimului politic din fiecare þarãcomunistã (Kitschelt, 1995).

Românii au avut de suportat consecinþelepropriilor moºteniri istorice din cauza multiple-lor tranziþii: moºtenirea otomanã, moºtenireafanariotã, moºtenirea paºoptistã, moºtenireadin cele douã principate dupã Unirea din1859, moºtenirea celor patru civilizaþii aleprovinciilor ce au fost integrate, prin Unireadin 1918, în statul român, moºtenirea inter-belicã în perioada comunistã, moºtenirea

comunistã dupã 1989. Remarcãm tot ca omoºtenire istoricã fragilitatea vieþii politiceºi a regimului democraþiei parlamentare,civismul scãzut al unei întinse pãrþi a popu-laþiei, constrângerile interne ºi externe cãrorasocietatea ºi liderii ei trebuie sã le gãseascãsoluþii.

Trãsãturi ale modernitãþiitendenþiale

Este deja un lucru comun cã modernizareaunei societãþi nu este posibilã fãrã elitelemodernizatoare. Elitele româneºti au acþio-nat ca statul sã fie factorul fundamental deconstruire a naþiunii. Din cauza succesiuniirapide de tranziþii, elitele româneºti au fostnevoite, permanent, sã creeze alternative lavechile ideologii ºi regimuri politice. În locsã construiascã preluând direcþii viabile dinepocile precedente, ele au criticat ºi au demolattot ce a fost înaintea lor, cheltuind multãenergie în acest sens. Ele nu au reuºit sãcoaguleze �dominanta modernizãrii�, ºi deaceea, societatea româneascã este alcãtuitãdin prea multe centre, fãrã un concept stra-tegic de la care sã plece ºi la care sã seîntoarcã toate proiectele modernizãrii.

Deºi elitele dispun de un nivel înalt decompetenþe, performanþele lor intelectualeºi sociale nu au însã un prea mare efectasupra societãþii româneºti profunde. Poateacesta este motivul discrepanþei între orien-tãrile civice ale elitei ºi indiferenþa majoritãþiifaþã de problemele civice. Majoritatea popu-laþiei continuã sã trãiascã dupã alte standardedecât acele norme moderne si promoderneale elitelor afirmate de multe ori doar decla-rativ, fiindcã în practicã înseºi elitele acþio-neazã dupã principii nonmoderne. O bunãparte din români au revenit, astãzi, la moduride viaþã antebelice ºi au ajuns la un nivelde viaþã mai scãzut decât cel din perioadacomunistã. Modernizarea economicã ºi insti-tuþionalã, vizibilã în conduita ºi mentalitateaunor reprezentanþi ai elitelor, nu s-a repercutatprofund în structurile societãþii, predominant

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 91

rurale, rãmasã în continuare sub semnulsãrãciei, al sistemului de relaþii de status,al conduitei de supravieþuire ºi nu al per-formanþei, riscului ºi competiþiei capitaliste.Lipsa de comunicare ºi solidaritatea realãîntre toate segmentele societãþii, între eliteºi populaþie sunt o dovadã a modernitãþiitendenþiale.

Sistemul axiologic este încã dominat detranziþia de la valorile tradiþionale la celemoderne. Cercetãrile (Inglehart, 2000, 222)aratã cã ambele tipuri de valori sunt mode-late de nivelul scãzut al dezvoltãrii economice.Valorile postmoderne sunt valori postma-terialiste ºi dau prioritate protecþiei mediuluiºi problemelor culturale. Or, în societatearomâneascã tocmai aceste valori lipsesc.Perioada postdecembristã se caracterizeazãprintr-o agresiune asupra mediului de o inten-sitate fãrã precedent în istoria þãrii. Cât pri-veºte valorile culturale, acestea nu au prioritateîn spaþiul public. La acestea se adaugã confu-zionismul axiologic cauzat de inconsistenþastructurilor moderne.

Factorul fundamental cu influenþã directãasupra modernitãþii noastre îl constituie perpe-tuarea în timp a civilizaþiei ºi culturii ruralerezistentã la valorile moderne solvente, darºi faþã de modalitãþile de modernizare, opusespiritului comunitar al satului. Modernitateatendenþialã este asociatã chestiunii dominan-te a epocii româneºti moderne � problemaagrarã. Dupã cum am afirmat deja, timp dedouã sute de ani s-a amânat luarea unordecizii clare în ce priveºte agricultura ºi satul.România a cunoscut transformãri moderne,unele substanþiale, dar ele nu au atins decâtîn micã mãsurã comunitatea ruralã. Aceasta seexplicã prin faptul cã nu au fost acceptate�exproprierea þãranilor ºi transformarea lorîn proletari agricoli� (Georgescu, 1992, 143).Modernizarea s-a fãcut numai în beneficiulreal al unui grup minoritar, iar restul popu-laþiei, predominant ruralã, a trebuit sã suportecosturile exorbitante de întreþinere a unorinstituþii care nu contribuiau la modernizareaîn beneficiul satului. �Talpa þãrii�, adicãþãrãnimea, baza societãþii era exclusã dinproiectele de modernizare, ea continuând sã

munceascã ºi sã trãiascã într-o lume pre-modernã, patriarhalã, fiind departe de poziþiade producãtor de consumator al produselorcapitaliste. Ea oferea, în schimb, munca sadin care se obþineau veniturile necesare con-sumului grupurilor beneficiare ale dezvoltãriimoderne.

Caracteristice modernitãþii tendenþialesunt decalajele de dezvoltare între zoneleistorice, dar ºi în interiorul aceleiaºi zone,între urban ºi rural, între oraºele mari ºioraºele mici. România a cãutat sã recuperezedecalajul de dezvoltare economicã, mai alesîn plan industrial. Dupã industrializarea acce-leratã, prioritar energofagã ºi uzatã moraltehnologic din timpul comunismului, Româniaa fost nevoitã sã adopte rapid programul dedezindustrializare, lãsând loc unitãþilor comer-ciale. În ce priveºte mediul rural, este asociatcu �un risc de subdezvoltare durabilã, bineinstalatã� (Bãdescu, 2004, 112).

Modernitatea tendenþialã exprimã dife-renþa ºi tensiunea dintre douã modele de civi-lizaþie, una europeanã, cea cãtre care dorimsã ne îndreptãm, ºi cea þãrãneascã, care s-asublimat vreme de milenii în inconºtientulnostru colectiv. Dacã solidaritatea mecanicãeste mecanismul de funcþionare a societãþiitradiþionale, iar solidaritatea organicã însocietatea modernã, în modernitatea tenden-þialã cele douã tipuri de solidaritate convie-þuiesc ºi au o relevanþã egalã în rural ºi înurban, cu intensitate specificã.

În satul contemporan, cauza esenþialã adeficitului de modernitate stã în renunþareala marea proprietate agricolã, creatã forþatprin colectivizarea agriculturii, ºi revenireala proprietatea individualã, care, paradoxal,este generatoare de tensiuni ºi deformãri, desubdezvoltare ºi sãrãcire. În prezent, satulcunoaºte o anumitã modernizare datoratãmigranþilor, persoane care îºi construiesccase cu o arhitecturã contrastantã cu aceea astilului rural tradiþional, dotate cu cele mainoi instalaþii, termopane, garduri forjate,curþi pavate, gazon, bãi, aparaturã electronicãmodernã, inclusiv computere conectate laInternet. Aceste case sunt locuite temporar,ºi din aceastã cauzã nu se poate susþine cã

C. Schifirneþ, Modernitatea tendenþialã92

deþinãtorii lor aduc cu ei elemente reale demodernitate. Am spune cã este o modernitateîn adormire.

Studiile despre mediul rural (Manoleliet al, 2004) evidenþiazã infrastructura speci-ficã a gospodãriilor sãteºti bazatã pe o dotarerudimentarã de tip patriarhal. De pildã, numai11,2% din populaþia ruralã beneficiazã deservicii de canalizare publicã, faþã de 86%din populaþia urbanã. Reþeaua unitãþilor ban-care din mediul rural românesc este foarteslab dezvoltatã ºi în general neadaptatã con-diþiilor specifice acestuia. Majoritatea agri-cultorilor nu dispun de posibilitãþi de garantaresau de sume în avans, cei mai mulþi dintreaceºtia neîndeplinind criteriile de eligibilitatepromovate în prezent de bãnci. Existã unnivel redus al valorii investiþiilor în zonelerurale.

Gradul scãzut de competitivitate al pro-duselor agricole prelucrate a transformatpiaþa României într-o importantã piaþã dedesfacere pentru produsele agroalimentaredin import. În schimb, exportul românesceste dominat de materii prime agricole ºiproduse cu grad scãzut de prelucrare, fiind,din acest unghi, expresia unei þãri emina-mente agrarã.

Dimensiunile reduse ale exploataþiiloragricole, caracterul comercial restrâns al pro-ducþiei agricole în cazul celei mai mari pãrþia gospodãriilor agricole individuale, preþurilerelativ mici ale produselor agricole au conse-cinþe directe asupra veniturilor agricultorilor.

Dezvoltarea insuficientã a economiei ru-rale neagricole ºi lipsa unor alternative deocupare ºi venit pentru populaþia agricolã auefecte puternice asupra evoluþiei moderne asatului: migraþia tinerilor din mediul ruralîn cãutarea unor surse de venit ºi de ocu-pare; tendinþa de reducere a ratei de activitatespecifice populaþiei din mediul rural; nivelulridicat ºi cu tendinþã de creºtere al ratei dedependenþã economicã; nivelul scãzut al rateide ocupare a populaþiei rurale; orientarea uneipãrþi însemnate din populaþia ocupatã spreactivitãþi agricole; numãrul redus de persoaneocupate în sectoarele neagricole ce revin la1.000 de persoane ocupate în agriculturã;

ponderea scãzutã a persoanelor care au garan-þia obþinerii unui venit sigur lunar; ponderearidicatã a populaþiei ocupate în gospodãriileproprii; mai mult de jumãtate din numãrultotal al gospodãriilor din mediul rural fie nuau în componenþa lor nicio persoanã activã,fie au doar o singurã persoanã activã (Manoleliet al, 2004). Toate aceste efecte acþioneazãîn direcþia fiinþãrii modernitãþii tendenþiale,fiindcã, mai ales în cea mai parte a mediuluirural, modernitatea este doar o aspiraþie,greu de atins cu mijloacele ºi posibilitãþilesale precare.

Statul producãtor de modernitate

Aºa cum am afirmat mai sus, evoluþia modernãa românilor s-a concretizat, în principal, înconstrucþia instituþionalã politicã, ºi nu înedificarea cadrului economic, deoarece parti-cularitãþile de evoluþie istoricã nu permi-teau o dezvoltare economicã de tip capitalist.Într-adevãr, în România modernizarea a fostprioritar politicã ºi au existat grupuri politicea cãror mentalitate ºi conduitã erau moderne.Aceastã modernitate era diferitã de culturaexperienþei fondatã pe o dinamicã a eco-nomiei interne, dar nu se poate vorbi de�eroare strategicã� în definirea schimbãriisociale ºi a progresului economic în termeniioccidentalizãrii culturale (Barbu, 2005, 29).Valorile moderne culturale erau singurelevalori care puteau sã funcþioneze într-o socie-tate cu o viaþã ruralã puternicã fiindcã altevalori, caracteristice unei societãþi cu moder-nitate organicã, nu-ºi gãseau un corespondentîn realitatea româneascã. Valorile culturaleau fost un argument puternic în edificareastatului naþional ºi astfel se explicã de cedrepturile politice ale cetãþenilor au fost subor-donate problemelor naþionale, apartenenþa lao naþiune devenind un substitut al cetãþeniei,fapt explicabil prin modul de constituire anaþiunii române moderne. Ca sã fie oferitedrepturi similare cu acelea din democraþiilemoderne era necesarã, înainte de toate, exis-tenþa cadrului naþional. Formarea naþiunilora cunoscut modalitãþi diferite în Europa,

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 93

modelul occidental ºi modelul rãsãritean deconstituire a entitãþilor naþionale (Smith, 1991).În Occident, naþiunea este forma de organizarea unei comunitãþi: teritoriu istoric, comuni-tatea legalo-politicã, egalitatea membrilor,ideologie ºi culturã civicã comunã, elementevitale pentru existenþa unei naþiuni, plus tradiþiedemocraticã temeinicã, de lungã duratã.

Modelul nonoccidental este gândit ca unmodel etnic, deoarece în definirea naþiuniiesenþiale sunt comunitatea de origine ºi culturaautohtonã. În timp ce în Occident se susþinecã un individ a aparþinut unei naþiuni, dar elpoate sã aleagã cãrei naþiuni sã-i aparþinã, înspaþiul nonoccidental nu s-ar accepta o ase-menea opþiune.

În spaþiul est-european naþiunea este vãzutãca o superfamilie fictivã, iar membrii sãiacordã interes puternic originii ºi genealo-giilor. În modelul etnic, similar locului legiidin modelul occidental îi corespunde culturavernacularã, în special limba ºi obiceiurile.

În acest fel se explicã rolul proeminentjucat de lexicografi, filologi ºi folcloriºti înafirmarea ideilor naþionale. Ei au reuºit sãcristalizeze ºi sã întãreascã ideea de naþiunela majoritatea membrilor unei societãþi. Aºa-dar, legãturi comune strãvechi, participarepopularã, limbi vernaculare, obiceiuri ºi tra-diþii sunt elemente ale concepþiei etnice desprenaþiune.

În scopul susþinerii noilor procese, carac-teristice societãþii moderne � democraþia,cetãþenia, libertatea, competiþia politicã, diver-sitatea ideologicã, secularizarea �, capitalismulcreeazã noi forme de guvernare întruchipatede statul naþional bazat pe organizarea biro-craticã a instituþiilor sale. Fãrã un stat naþionalnu se putea face schimbarea în societãþilemodernizate mai târziu. În acest context aparºi limitele. Pentru a democratiza societateaºi a dezvolta economia au fost necesare struc-turi statale. În mod logic, statul naþional artrebui sã protejeze clasele majoritare, or, defapt statul naþional a acþionat mai mult pentrua crea clase ale statului modern, burgheziaîn primul rând, iar nu pentru a da soluþii laproblemele agriculturii, satului ºi þãrãni-mii. Statul român modern a acþionat, aparent

paradoxal, împotriva grupurilor sociale majo-ritare, dar a susþinut eforturile grupurilorsociale minoritare interesate de crearea uneicivilizaþii ºi culturi moderne. Cu sacrificiileimense fãcute de stat pentru crearea uneiburghezii româneºti urbane ºi parazitare s-arfi putut gândi ºi un program de instruire aþãrãnimii � aºa cum a procedat S. Haret � ºiastfel s-ar fi putut crea burghezia ruralã,clasã ce ar fi propulsat un capitalism con-cordant cu interesele ºi trebuinþele reale alesocietãþii. În acest fel, statul ar fi avut osusþinere puternicã din partea unei burgheziilegitime.

Statul român a acordat prioritate cons-trucþiei naþionale, iar problemele legate dedezvoltarea economicã ºi socialã au fostamânate sau subordonate chestiunii naþionale.Esenþialã rãmânea conturarea unei identitãþinaþionale în contextul dependenþei de marileimperii. Aceeaºi situaþie a fost ºi în perioadacomunistã, când s-a urmãrit autonomia þãriifaþã de imperiul sovietic.

În societãþile pe cale de modernizare statulnaþional a fost creat în contextul unei eco-nomii precare, deci o evoluþie diferitã dedezvoltarea în spaþiul occidental. Intervenþiastatului în procesele de dezvoltare din socie-tãþile ce se modernizeazã nu se produce înacelaºi mod cum a acþionat statul din þãrileoccidentale în primele faze ale modernizãrii,în crearea infrastructurii economice: �Laînceput puterea statelor europene occidentales-a întemeiat pe dezvoltarea lor economicã...Mai târziu, efortul de a construi structuristatale puternice, devine baza pentru creº-terea economicã� (Chirot, 1989, 11).

Modernitatea tendenþialã este un efectdirect al mijloacelor folosite de statul românîn modernizarea societãþii. Modernizareaîntreprinsã de stat este una din notele defi-nitorii ale modernizãrii tendenþiale, dar ºi oconsecinþã corelativã a acesteia. Diferenþastã în faptul cã în Occident statul a acþionatcu sprijinul direct al noii clase, burghezia,deþinãtoarea pârghiilor economiei capita-liste, pe când în România statul a adoptatstructuri politico-juridice prin preluarea lordin spaþiul occidental, ºi nu ca o cerinþã pornitã

C. Schifirneþ, Modernitatea tendenþialã94

ºi afirmatã constant din partea unor grupurisocial reprezentative. În Occident, moder-nitatea s-a produs de jos, adicã a fost realizatãde societatea însãºi, în timp ce în Româniaea a fost impusã de stat prin structurile saleinstituþionale. În Occident, statul ºi socie-tatea au produs împreunã transformãrilemoderne, în România statul a impus instituþiimoderne prin care apoi a creat societateamodernã. Raþionalitatea de tip capitalist seimpune lent din cauza acþiunii instituþiilorstatului. Adoptarea instituþiilor moderne afost un mijloc pentru satisfacerea intereseloranumitor grupuri sociale minoritare, ºi nuun scop al întregului organism social. Statuls-a folosit de instituþii moderne în rezolvareaunor urgenþe, precum câºtigarea ºi recu-noaºterea independenþei þãrii, unirea tuturorromânilor. Nevoile reale de modernizare aufost amânate pentru viitor, fiindcã acþiuneastatului român în acest sens a fost întot-deauna limitatã. Spre deosebire de statul dinþãrile consolidate economic ºi social, în socie-tãþile nonoccidentale statul a fost ºi este multmai autoritar, dar acelaºi stat din zona non-occidentalã este mai slab în relaþiile cu statelemodernizate.

Dezvoltarea economicã mai scãzutã nu aîmpiedicat statul român sã sprijine moder-nizarea prin crearea sau susþinerea de instituþiimoderne: ºcoalã, armatã, justiþie, parlament,partide politice. Aceste instituþii au pus bazelenoii identitãþi, cea româneascã. Simptomaticerãmân reformele învãþãmântului din 1864,1898, 1924 care au impulsionat dezvoltareaºcolii care, la rându-i, a promovat ºi susþinutvalorile modernitãþii.

Se cuvine a face diferenþa dintre moderni-zarea socialã ºi cea politicã. Prima înseamnãurbanizare, instruire, industrializare, mijloacede comunicare. Modernizarea politicã, larându-i, cuprinde democraþie, transfer paºnical puterii, pe cale democraticã ºi nu prinforþã, alegeri libere ºi corecte, instituþii politicedurabile, stabilitate, diferenþiere structuralã,modele de dezvoltare, integrare naþionalã.Deºi modernã politic, societatea cunoaºtemulte decalaje, contradicþii ºi discrepanþedin cauzã cã statul a avut la dispoziþie resurse

limitate, iar actorii sociali români nu au pututaccede la resurse externe decât în mãsurãinsuficientã. Statul a controlat ºi controleazãîncã orice act privind alocarea de resurse.Statul român este lipsit de forþa proprieieconomii ºi producþii, el devenind, în rea-litate, unul dintre consumatorii principali airesurselor. Astãzi statul român administreazãdoar o agriculturã subdezvoltatã ºi serviciipublice precare. Fabrici ºi combinatele indus-triale, care transformaserã viaþa a nume-roase târguri sau localitãþi rurale, au dispãrut.Marile sectoare ale economiei au fost trans-ferate în proprietatea unor organizaþii strãine.Peisajul unor aºezãri dezindustrializate estepresãrat cu ruine ºi aratã ca ºi cum ele ar fifost þinta unui rãzboi. Sã amintim ºi de sateletransformate, artificial, în centre urbane fãrãca ele sã aibã un minimum de condiþii urbane,dar acest act a satisfãcut cerinþe ale unorgrupuri birocratice.

Sistemul birocratic românesc se distingeprintr-o structurã rigidã care nu permite omobilitate socialã realã a funcþionarilor, oimplicare motivatã profesional ºi financiarîn exercitarea atribuþiilor. Acesta ar fi unmotiv fundamental al ineficienþei birocra-þiei româneºti. Toate acestea se întâmplã dincauza contradicþiei dintre aparatul birocraticbugetar cerut de diversitatea instituþiilor mo-derne ºi capacitatea realã a statului de asusþine financiar ºi economic acest aparat.Este simptomatic cã orice nouã guvernareadoptã printre primele mãsuri decizii de redu-cere a aparatului administrativ, pentru ca peparcurs sã se revinã sau chiar sã fie depãºitnumãrul iniþial de funcþionari.

Concluzii

Societatea româneascã cunoaºte de aproape200 de ani procesul modernizãrii în ritm lentºi inegal dupã anul 1859, impus atât de necesi-tãþi interne, cât ºi de provocãri ale spirituluiveacului. Românii au acþionat pentru o dezvol-tare modernã prin edificarea organismuluipolitico-juridic necesar în atingerea unor obiec-tive strategice esenþiale: câºtigarea indepen-denþei ºi unirea tuturor românilor în aceleaºi

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 95

structuri statale. Procesele de modernizareinterne s-au orientat, la începutul fiecãreietape de tranziþie, de la regimurile vechila cele noi, cãtre schimbarea profundã avechilor instituþii, dar acþiunile concrete demodernizare s-au realizat, din diferite cauze,prin adoptarea legilor ºi imitarea instituþiiloroccidentale, în lipsa unui proiect de cunoaºtereºi evaluare criticã a situaþiilor specifice dinsocietatea româneascã.

În aceste împrejurãri, modernitatea aavut un trend specific, ea fiind o modernitatetendenþialã. Aceasta se referã la acþiunile ºiideile despre modernizare derulate în socie-tatea româneascã, acþiuni ºi idei care rãmânparþiale ºi nefinalizate. Modernitatea estemai mult o aspiraþie, un þel de atins, darniciodatã pe deplin realizat.

Modernitatea tendenþialã rãzbate greu ºilent prin complicata reþea de structuri socio--instituþionale din societatea româneascã tra-diþionalã ºi patriarhalã. Ea este o modernitatemozaicatã, nestructuratã sub o formã domi-nantã clarã. Modernitatea tendenþialã estecontemporanã cu modernitatea reflexivã occi-dentalã. Modernitatea româneascã este predo-minant tendenþialã deoarece are prea multeparticularitãþi ºi mult mai puþine convergenþecu modernitatea occidentalã contemporanã.

Societatea româneascã se aflã astãzi într-oaltã poziþie geopoliticã datoritã integrãrii înstructurile euro-atlantice ºi, din acest unghi,ea este scutitã de ameninþãrile faþã de propriasecuritate. Împrejurãrile de fiinþare a moder-nitãþii tendenþiale vor continua pânã când vaavea loc un proces amplu ºi profund de euro-penizare a tuturor structurilor sociale, datoritãinfluenþei directe ºi indirecte a deciziilor ºiinstituþiilor UE asupra actorilor sociali ºiinstituþiilor interne.

Notã

1. Datele prezentate în acest articol sunt rezultateobþinute în prima etapã (2009) a grantului decercetare CNCSIS nr. 1033 �Construcþia media-ticã a europenizãrii ca problemã publicã în con-textul integrãrii europene a societãþii româneºti�.

Bibliografie

Alexander, J. (1994) Modern, anti, post andneo: how social theories have tried to under-stand the �New World� of �Our Time�, inZeitschrift für Soziologie, 23, 165-197.

Balandier, G. (1985) Le détour. Pouvoir etmodernité. Paris: Fayard.

Barbu, D. (2005) Politica pentru barbari.Bucureºti: Editura Nemira.

Bãdescu, I. (2004) Dezvoltare ºi subdezvoltare.Contribuþii la critica sociologiei tranziþiei.Sociologie Româneascã, II, 3, 108-128.

Bauman, Z. (2000) Modernitatea lichidã. (trad.de Grad D.), Filipeºtii de Pãdure: EdituraAntet.

Beck, U. (1992) Risk Society: Towards a NewModernity. London: Sage.

Beck, U., Bonss, W., Lau, Ch. (2003) Thetheory of reflexive modernization. Proble-matic, hypotheses and research programme.Theory, Culture & Society. 20, 2, 1�33.

Bell, D. (1973) The Coming of Post-industrialSociety. New York: Basic Books.

Chirot, D. (ed.) (1989) The Origins of Back-wardness in Eastern Europe. Berkeley:University of California Press.

Cunha, M.P., Clegg, S.R., Rego, A. (2008)The Institutions of Archaic Post-Modernityand Their Organizational and ManagerialConsequences: The Case of Portugal. Uni-versidade Nova de Lisboa, Faculdade deEconomia. FEUNL Working Paper Series,528 http://fesrvsd.fe.unl.pt/WPFEUNL/WP2008/wp528 accesat 6 mai 2009.

Delanty, G. (2003) The making of a postwesterneurope: A civilizational analysis. ThesisEleven, 72, February, 8-25.

Domingues, J.M. (2009) Global modernization,�coloniality� and a critical sociology forcontemporary latin America. Theory, Culture& Society, 26, 1, 112-133.

Dirlik, A. (2003) Global modernity. Modernityin an age of global capitalism. EuropeanJournal of Social Theory, 6, 3, 275-292.

Dussel, E. (2000) Europe, modernity, and euro-centrism. Nepantla: Views from South, 1,3, 465-478.

Eisenstadt, S.N. (2000) Multiple modernities.Daedalus; Winter, 129, 1-29.

Geanã, Gh. (2000) Nichtorganische Entwicklung,Eigentumsform und die moralische Krise in

C. Schifirneþ, Modernitatea tendenþialã96

Rumänien nach 1989. În Anneli Ute Gabanyi& Anton Sterbling. (hrsg.), Sozialstruktu-reller Wandel, soziale Probleme und sozialeSicherung in Südosteuropa. München:Südosteuropa Gesellschaft,191-204.

Georgescu, V. (1992) Istoria românilor de laorigini pânã în zilele noastre. Bucureºti:Editura Humanitas.

Giddens, A. (1990) The Consequence of Moder-nity. London: Macmillan Publisher.

Gros, D. (2009) Collapse in Eastern Europe?The rationale for a European financial sta-bility. http://www.voxeu.org/index.php?q=node/3138. 25 February 2009.

Habermas, J. (2000) Discursul filosofic al moder-nitãþii. 12 prelegeri. Traducere G.V. Lepãdatu,I. Zamfir, M. Stan, studiu introductiv deA. Marga, Bucureºti: Editura ALL.

Habermas, J. (2005) Sfera publicã ºi transfor-marea ei structuralã. Studiu asupra uneicategorii a societãþii burgheze. Traducere ºinotã biobliograficã de J. Ianoºi, Bucureºti:Editura Comunicare.ro.

Inglehart, R. (2000) Globalization and post-modern values. The Washington Quarterly.23, 1, Winter, 215-228.

Inglehart, R. & Baker W.E. (2000) Moder-nization, cultural change, and the persistenceof traditional values. American SociologicalReview. 65, February,19-51.

Jucan, M. (2004) Trãsãturi ale tranziþiei culturaleromâneºti. Observaþii privind reconstrucþiasocietãþii civile ºi existenþa unui modelcultural identitar. Journal for the Study ofReligions and Ideologies. 9, Winter, 4-18.

Kitschelt, H. (1995) Formation of party cleavagesin post-communist democracies. Party Politics.1, 447-472.

Larionescu, M. (2004) Controverse teoreticeasupra dezvoltãrii sociale: puncte de vedereîn sociologia româneascã. Sociologie Româ-neascã. II, 3, 129-144.

Lee, R.L.M. (2008) In search of second mo-dernity: reinterpreting reflexive moderni-zation in the context of multiple modernities.Social Science Information. 47, 1, 55-69.

Love, J. (2002) Fãurirea lumii a treia : teoriiºi teoreticieni ai subdezvoltãrii în Româniaºi Brazilia. Cuvânt înainte de I. Iliescu;prefaþã de Moscardo J.; ediþie îngrijitã deAligicã D.P. Bucureºti: Editura Univers.

Manoleli, D.G. (coord.), Giurcã, D., Chivu, L.,Câmpeanu, V. (2004) Ierarhizarea prioritã-þilor de dezvoltare agricolã ºi ruralã în

România. Influenþele noii reforme a PoliticiiAgricole Comunitare. Bucureºti: InstitutulEuropean din România.

Pasti, V. (2006) Noul capitalism românesc.Iaºi: Editura Polirom.

Pick, D. & Dayaram, K. (2006) Globalisation,reflexive modernisation, and development:the case of India. Society and BusinessReview. 1, 2, 171-183.

Putnam, R.D. (1993) Making Democracy Work:Civic Traditions in Modern Italy. Princeton:Princeton University Press.

Sandu, D. (2009) Lumi sociale de vârstã ºirezidenþã în Uniunea Europeanã. SociologieRomâneascã. II, 2, 3-26

Schifirneþ, C. (1996) Civilizaþie modernã ºinaþiune. Bucureºti: Editura Didacticã ºiPedagogicã.

Schifirneþ, C. (2007) Formele fãrã fond, unbrand românesc. Bucureºti: Editura Comu-nicare.ro.

Schifirneþ, C. (2007a) From Romanian indi-genous modernization to europeanization.În Proceedings of the Globalization andPolicies of Development. International Confe-rence 2007. International Conference May17-19 2007, Bucharest, Romania, Bucureºti:Editura Comunicare.ro, 133-138.

Schifirneþ, C. (2007b) Spaþiu public naþional,spaþiu public european. Sociologie româ-neascã. V, 4, 33-47.

Schifirneþ, C. (2008a) Mass-media ºi modernitateatendenþialã în procesul tranziþiei de la socie-tatea naþionalã la Comunitatea europeanã.Revista românã de comunicare ºi relaþiipublice. 14, 149-160.

Schifirneþ, C. (2008b) Tendentious modernityand innovation. In: A. Bârgãoanu, R. Pricopie(eds.). Education, Research and Innovation,Bucureºti: Editura Comunicare.ro, 385-390.

Schifirneþ, C. (2008c) Modernitatea tendenþialãºi evoluþia satului românesc. În 70 de ani dela cercetarea sociologicã a comunei Bogaþi.Ediþie îngrijitã de Constantinescu C., Piteºti:Editura Universitãþii din Piteºti, 126-132.

Schifirneþ, C. (2009) The mass media and ten-dentious modernity in the transition processfrom national society to european commu-nity. Civitas-Revista de Ciências Socialisa.9, 1, 50-64.

Schifirneþ, C. (2009b) Europenizarea responsa-bilitãþii sociale corporative într-o societate

Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 4, 2009, pp. 80-97 97

a modernitãþii tendenþiale. Revista InovaþiaSocialã 2/2009. (iulie-decembrie), 68-79http://www.inovatiasociala.ro/index.php/jurnal/article/view/42.

Schifirneþ, C. (2009c) Identitatea româneascã încontextul modernitãþii tendenþiale. În curs deapariþie. Revista Românã de Sociologie. 5-6.

Smith, A.S. (1991) National Identity. London:Penguin Books.

Sträth, B., Triandafyllidou, A. (coord.). (2003)Representations of Europe and the Nationin Current and Prospective Member-States:Media, Elites and Civil Society. The CollectiveState of the Art and Historical Reports.Luxembourg: Office for Official Publicationsof the European Communities.

The Gallup Organization. Romania. (2006) Capi-talismul în mentalitãþile românilor. Studiuprivind percepþia ºi asumarea valorilor capi-taliste în România. Bucureºti: Fundaþia HoriaRusu.

Vlãsceanu, L. (2007) Sociologie ºi modernitate.Tranziþii spre modernitatea reflexivã. Iaºi:Editura Polirom.

Wallerstein, I. (1992) Sistemul mondial modern.agricultura capitalistã ºi originile economieimondiale europene în secolul al XVI-lea.Volumul I, traducere de Dorel Abraham,I. Bãdescu ºi M. Ghibernea. Bucureºti:Editura Meridiane.

Zamfir, C. (2004) O analizã criticã a tranziþiei.Iaºi: Editura Polirom.

Primit la redacþie: august 2009