I.EVALUAREA IN VITRO A FACTORULUI DE PROTECTIE SI STABILITATEA PRODUSELOR COMERCIALE FOTOPROTECTOARE UTILIZAND SPECTOMETRIA DE MASA

Expunerea la soare poate produce numeroase probleme, in special probleme ale pielii. Cele mai nocive efecte ale razelor-UV sunt: eritem, pigmentarea si leziuni ale pielii, ce pot duce la cancer. Aceste efecte sunt minimizate prin utilizarea unor produse fotoprotectoare, o clasa de produse cosmetice ce au ca principal component in formulele lor filtrele UV, moleculele pot absorbi, reflecta sau difuza razele UV si pot fi utilizate singure sau in combinatie pentru a extinde factorul de protectie la diferite lungimi de unda. In mod curent, agentiile mondiale definesc ce ingrediente si ce cantitati trebuie sa fie utilizate in fiecare tara, si forteaza companiile sa efectueze teste care sa confirme factorul de protectie solara (SPF) si factorul UVA . Testele standard de determinare a factorului de protectie sunt realizate pe oamneni. Cel putin industrial, separat de motivele etice si economice, introducerea unei metode "in vitro" apare ca o alternativa interesanta pentru a reduce riscurile asociate cu expunerea la UV pe teste, precum si furnizarea unor rezultate analitice corecte.

1.1 Obiectivele lucrarii: descrierea modalitatii de determinare a SPF-ului din produsele cu protectie solara prin spectometria de masa.

1.2. IntroducereAvand in vedere faptul ca pielea este organul cel mai afectat de expunerea indelungata la soare, s-au studiat diferite mecanisme de minimizare a efectelor nocive. Utilizarea produselor cu protectie solara a fost intens sfatuita de catre medici si organizatii de sanatate. Produsele fotoprotectoare pot forma atat bariere chimice cat si fizice depinzand de clasa de produse chimice din care fac parte componentele prezente in formulele respective. In ambele cazuri, substantele implicate trebuie sa aiba atat proprietatea de a reflecta - impiedicand astfel trecerea radiatiilor - sau absorbi razele UV.

1.3. Partea Experimentala

Probele analizate au fost obtinute din magazine cosmetice obisnuite din Brazilia, cu SPF-ul declarat: 15, 30, 50 si 60, apartinand aceluiasi producator, cu 5 loturi diferite, pastrate in aceleasi conditii.Probele au fost aplicate pe placi de sticla microscopica,intr-unstrat cat mai subtire posibil, cu o concentratie de 2 mg/, conform metodelor FDA (food, drug, administration) de determinare a SPF-ului.A urmat iradierea probelor cu ajutorul unui simulator solar construit din lampi emitatoare de UVA/UVB, cu emisia optima la lungimea de unda medie de 290-390 m. Fiecare proba a fost aplicata pe 4 lame diferite, cu timpi de expunere de 15, 30, 60 si 120 de minute.

1.4. Analiza prin spectometria de masaUrmarind expunerea la UV, toate probele au fost direct introduse intr-un cromatograf cu strat subtire, pe placi de silica gel, s-a apasat usor pe placi una peste alta, acest lucru ducand la un strat foarte subtire si omogen de proba. Datele spectrale s-au colectat cu ajutorul unui LTQ-XL-MALDI cu spectrometrie de masa cu facilitate imagistica. (MSI).Datele au fost prelucrate cu ajutorul analizei componentelor principale prin care s-au comparat probe cu acelasi SPF, dar cu timp de expunere diferit.

1.5. Rezultate si discutiiAnaliza chemometrica si identificarea compusilor. Analiza principalelor componente a demonstrat ca intre probele cu acelasi SPF exista diferente atunci cand probele sunt expuse la radiatii UV, la timpi diferiti. Acest lucru a furnizat informatii valoroase in ceea ce priveste schimbarile care au loc in compozitia chimica a produselor

1.6. Concluzii Din moment ce s-a stabilit ca exista corelatie intre concentratia filtrului si valorile SPF-ului este posibil sa se evalueze relatia dintre SPF si UVA intr-un mod rapid si direct.Principalele calitati ale metodei sunt analiza pe matricea libera, pregatirea minima si rapida a probei si costurile reduse.[1]

II. CARACTERISTICELE MICRODISPERSIILOR DE DIOXID DE TITAN CU DIFERTE FOTO-ACTIVITATI POTRIVITE PRODUSELOR CU PROTECTIE SOLARA

2.1 Scopul studiului este de a compara foto-activitatea a trei tipuri diferite de micro-dispersii de dioxid de titan utilizate drept filtre UV in produsele cosmetice fotoprotectoare. A fost analizata influenta dispersiilor asupra stabilitatii sistemelor foto-protectoare in emulsii cosmetice, penetrarea si absorbtia in piele si foto-toxicitatea asupra oamenilor. Toate microdispersiile testate ale dioxidiului de titan rutil, cu marimea particulelor mai mica de 100 m, nu au demonstrat un efect foto-toxic sau o activitate microbiana insemnata. Pe de alta parte, dioxidul de titan a avut un impact negativ semnificativ asupra stabilitatii filtrelor UV organice si prin urmare asupra stabilitatii factorului protector declarat (SPF, UVA-PF).Dioxidul de titan este un filtru UV pe baza de minerale insolubile, utilizat pe scara larga in produsele cu protectie solara, particulele lui reflecta lumina foarte eficient.Ca materie prima, este utilizat fie in forma aglomerata (constand in aglomerari cu diamentre mai mari de 1000 m) fie sub forma de microdispersii (aglomerari de 100-200m).Dioxidul de titan se afla sub trei forme: rutil, brookit si anatas. Cea mai potrivita si utilizata forma de dioxid de titan pt filtrele UV este forma de cristal rutil.Influenta nanoparticulelor de dioxid de titan, nivelul de foto-activitate si foto-toxicitate, proprietatile antimicrobiene dar si stabilitatea foto-protectoare sunt factorii cu rol principal in luarea deciziei asupra utilizarii lor in produsele cosmetice foto-protectoare. Acest studiu are la baza investigarea tuturor factorilor semnificativi.

2.2 Materiale si metode. Materiale testateDioxidul de titan rutil a fost utilizat in timpul studiului, deoarece acesta ofera cea mai mare eficienta pentru filtrele UV, absorbtia acestora incepand la 380-400 m. Mecanismul de filtre UV este o combinatie intre reflectie si absorbtie.Forma de dioxid de titan rutil are un impact direct asupra reflectiei radiatiilor UV. Trei tipuri de microdispersii in apa au fost prerate pentru testare.Materia prima, adica praful nanorutil a fost foto-activ si micro dispersiile au fost preparate dupa cum urmeaza: materia prima se aglomereaza in particule cu diametrul de cativa m, apoi este dispersata, iar dispersia finala defineste diametrul aglomerarilor.Diametrul particulelor primare este prezentat in Fig 1.1.

2.3 Analiza stabilitatii chimice prin masurarea acidului ascorbic descompus

Dispersiile de dioxid de titan, diluate la concentratie de 30% in glicerina, s-au amestecat cu acid L-ascorbic prin macinarea in moara planetara timp de 20 de minute la 500 rpm. Amestecul a fost tras pe sticla folosind un aplicator, dupa 20 de minute, culoarea filmului testat a fost masurata cu spectofotometru Ultra Scan Pro cu dublu fascicul, calibrat si infiintat pentru astfel de studii. Parametrii indicilor de ingalbenire au fost evaluati.

2.4 Metode de caracterizare a toxicologiei materialelor testate

Foto-toxicitatea s-a realizat cu testul 3T3 NRU , la acest test sursa de lumina UV este dopata cu o lampa de halogenuri cu metal de mercur care simuleaza distributia spectrala a luminii solare naturale. Un spectru aproape lipsit de UVB a fost realizat prin filtrare cu 50% transmisie la lungimea de unda de 335m. Energia emisa a fost masurata inainte de fiecare experiment cu ajutorul unui contor UVA calibrat. Pentru a permite evaluarea datelor, un factor foto-iritant (PIF) sau un efect mediu foto (MPE) au fost calculate cu ajutorul unui Phototox Version. In baza studiului de validare, o substanta testata cu: PIF0,1 prezice: probabil foto-toxic;PIF>5 sau MPE>0,15 prezice: foto-toxic.

2.5 ConcluziiIn urma testelor s-a demonstrat ca utilizarea dioxidiului de titan rutil in cremele foto-protectoare nu are un impact toxic asupra sanatatii umane deoarece nu a provocat reactii foto-toxice.[2]

III. Efectul protector al extractelor de frunze de C. Sativa mpotriva deteriorrii ADN mediate de UV ntr-o linie de celule keratinocite umane3.1. Introducere Deteriorarea ADN-ului este unul din efectele toxice ale expunerii pielii la radiaii ultraviolete (UV) i joac un rol major n photocarcinogenez i fotombtrnire. Multe extracte de plante i compuii naturali sunt n curs de dezvoltare n calitate de candidai pentru minimizarea efectelor radiaiilor UV asupra pielii. A fost demonstrat anterior c un extract de frunze de Castan (ECS) prezint activitate de eliminare in vitro impotriva mai multor specii reactive care sunt detectate in piele dup expunerea la UV, dintre care 1 O 2. Acest extract botanic a artat compatibilitate bun cu pielea i a fost reinut cu succes ntr-o formulare semisolid stabil. Studiul actual a evaluat efectul protector al ECS impotriva daunelor asupra AND-ului induse de UV n keratinocitele umane HaCaT. A fost realizat elucidarea mecanismului de protecie n ceea ce privete absorbia UV, influen asupra efectelor mediate ale 1 O 2 sau activarea NRF2. Au fost de asemenea determinate citotoxicitatea i genotoxicitatea. Au fost evaluate potenialele redox ale ECS i compuii fenolici majori prezeni n compoziia sa. 3.2. Materiale i metode 3.2.1. ReactiviMediu modificat Dulbecco Eagle, ser fetal bovin, penicillin / streptomicin, hrean conjugat cu peroxidaz de capr, trizol, kit Turbo ADN-liber i Thermoscript Sistem RT-PCR, frunze de castan, linie de celule keratinocite umane imortalizate (HaCaT).3.2.2. Pregtirea extractului de frunze de C. sativa Frunzele uscate (4 g)au fost cntrite, cernute (500 lm) i extrase de cinci ori (5 _ 100 ml), n solvent etanol: ap (7: 3).

3.2.3. Condiii de cultur celular Celulele au fost meninute la 37 C ntr-o atmosfer umed coninnd 5% CO2 n mediu suplimentat cu 10% ser fetal bovin, glutamin 2 mM i 1% penicilin / streptomicin (mediu de cretere).3.2.3.1. Citotoxicitatea Citotoxicitatea a fost evaluat utiliznd 3- [4,5-dimetil-2-il] -2,5-difenil tetrazoliu bromur (MTT).3.2.3.2. Efectul de protecie mpotriva deteriorrii ADN-ului induse de radiaiile UV 3.2.3.2.1. Condiiile de iradiere.Iradierea UV a fost realizat cu o lamp -Vitalux Ultra, care emite radiaii asemntoare cu lumin natural.3.2.3.2.2. Testul micronucleilor citokinesis-bloc (CBMN). Deteriorarea ADN-ului a fost indus prin expunerea celulelor HaCaT la radiaii UV.3.2.3.3. Elucidarea mecanismului efect protector 3.2.3.3.1. Absorbia UV. Spectrul de absorbie de ECS n DMEM (0,1 lg / ml) a fost nregistra ntre 290 nm i 400 nm ntr-un spectrofotometru UV Vis, folosind apa ca baz. Spectru de absorbie n DMEM a fost de asemenea obinut. 3.2.3.3.2. Efectul de protectie impotriva deteriorrii oxidative al ADN-ului Deteriorarea ADN-ului oxidativ a fost indus prin expunerea celulelor la fotosensibilizator polar Ro19-8022 n prezena luminii.3.2.4. Metode electrochimice Voltametria puls diferenial (DPV)3.2.5. Analize statistice Efectul protector al ECS fa de deteriorarea ADN-ului cu raze UV induse a fost analizat prin regresie liniar.3.3. Rezultate i discuii 3.3.1. Citotoxicitatea Viabilitatea celular a fost de aproximativ 100% pentru concentraiil ECS de 0,5 i 5 g / ml. Pentru concentraia de 50 g / ml, viabilitatea celular a fost de 85,3% (n mod semnificativ diferit de 100, p = 0,004) (Fig. 1). Concentraiile mai mari au redus semnificativ viabilitatea celulelor HaCaT. n urma acestor concentraii rezultate ECS pn la 5 g / ml pot fi considerate non citotoxice pentru celulele HaCaT.

Fig. 1. Efectul de pre-incubare cu ECS timp de 24 h asupra viabilitii HaCaT analizate cu testul MTT. Fiecare punct de date reprezint media deviaiei standard (n P 3).

3.3.2. Efectul de protecie mpotriva deteriorrii ADN-ului induse de radiaiile UV Radiaiile UV sunt responsabile pentru deteriorarea ADN-ului din celulele pielii, care poate duce la mai multe efecte nocive, inclusiv cancer de piele i fotombtrnire. n studiul actual, a fost evaluat capacitatea ECS de a proteja celulele HaCaT mpotriva efectelor genotoxice la lumina UV. Numrul de MN format n prezena creterii concentraiilor de ECS a fost mai mic dect observate la control (45,4 6,42). ECS a prezentat un efect protector dependent de concentraie, n mod liniar (R2 = 0.906 p = 0,048, Fig. 2). Aciunea de protecie maxim (66,4%) a fost obinut cu concentraia de 0,1 g / ml. Numrul de MN a fost, de asemenea, inclus n (NR) probe non-iradiate (de control: 5,20 1,48 i 0,1 lg / ml de ECS: 6,25 1 0.71).

Fig. 2 Efectul de pre-incubare cu ECS pe ADN induse de iradiere UV pe celule HaCaT. HaCaTs au fost pre-incubate cu extractul la diferite concentraii

Asemnarea dintre cele dou capete de acuzare arat c extractul n sine nu este genotoxic. Viabilitatea celular a fost de aproximativ 100% pentru toate concentraiile testate (fig. 3).

Fig. 3. Efectul de pre-incubare cu ECS asupra viabilitii celulei HaCaT analizate cu testul albastru tripan, cu i fr expunere la radiaii UV (0,5 J / cm2 - UVA). Fiecare punct de date reprezint abaterea standard medie (n = 3).3.3.3. Elucidarea mecanismelor de protecie n studiul de fa, ne-am propus s evalum importana biologic a acestui efect antioxidant direct al extractului asupra HaCaTs.Incubarea HaCaTs cu ECS pn la o concentraie de 0,5 g / ml nu a cauzat nici o modificare n ADN-ul bazale, dar a redus semnificativ numrul de leziuni generate de sistemul de generare a 1O2 (Fig. 4A i B). Incubarea HaCaT cu ECS nu a determinat modificri semnificative n expresia genelor tint Nrf2 (NQO1, GCLC, HMOX1, SOD2 i CAT). Am descoperit c mecanismul care st la baza acestui efect protector implic specia reactiv 1 O 2. Aceast constatare este n concordan cu rezultatele anterioare, care au aratat ca acest extract a fost capabil de a curata 1 O 2.3.3.4. Analiza electrochimic Tehnici electrochimice ofer metode rapide, simple i sensibile pentru analiza compuilor bioactivi asociate cu baleiaj a radicalilor, precum i pentru determinarea capacitii antioxidante. Astfel, a fost studiat comportamentul oxidativ al ECS, n soluie tampon fosfat (pH 7,4) i n mediu de cultur celular, de voltametrie puls diferenial (DPV), cu ajutorul unui electrod de lucru carbon sticlos.Rezultatele obinute indic n mod clar faptul c propietile reductoare observate pentru ECS sunt ntr-adevr asociate cu prezena n extract a antioxidanilor, anume acidul elagic i acidul clorogenic. Avnd n vedere c compuii care exercit capaciti puternice de baleiaj sunt cele care prezint reducere potenial redus se poate concluziona c ECS poate prezenta o activitatea antioxidant moderat pana la mare.3.4. Concluzii Extractul de frunze de C.sativa a prezentat un efect protector dependent de concentraie mpotriva deteriorrii ADN-ului din celulele HaCaT de razele UV. Acest efect s-a dovedit a fi legat de un efect antioxidant direct (implicnd 1 O 2), mai degrab dect de activare a rspunsului-antioxidant endogen coordonat de NRF2. A fost studiat comportamentul oxidativ al ECS i am artat c capacitatea sa de bun antioxidant poate fi atribuit prezenei antioxidanilor fenolici. Nu au fost observate efecte genotoxice sau fototoxice dup incubarea celulelor HaCaT cu ECS. Luate mpreun, aceste rezultate consolideaz utilitatea probabil a aplicrii extractului de plante n prevenirea / minimizarea efectelor nocive ale UV asupra pielii. [3]

IV. Nanoncapsularea uleiului de tarate de orez crete efectele sale de protecie mpotriva radiaiilor UVB induse asupra pielii la soareci

4.1. Introducere Uleiurile vegetale sunt compuse din mai muli compui bioactivi, cum ar fi polifenoli si tocoferoli, i au fost pe larg studiate ca surse naturale pentru a proteja pielea mpotriva razelor UV. Exemplele includ ulei de tarate de orez (RBO), care prezint un nivel mare de compui activi fitochimici, cum ar fi tocoferoli i tocotrienoli. n plus, RBO prezint V-oryzanol, care este un compus antioxidant puternic cu unele efecte anti-inflamatorii importante. Nanocapsulele cu centru lipidic (LNC) sunt formate dintr-o baz de lipide pre-comparativ cu un amestec de ulei i un solid lipidic (sorbitan monostearat) nconjurat de un perete polimeric. LNC crete, de asemenea activitatea antioxidant i fotostabilitatea.n acest context, acest studiu testeaz n mod special ipoteza mbuntirii efectului protector al RBO prin ncapsulare n LNC mpotriva radiaiilor UVB ce induc leziuni cutanate. Influena nanoncapsulationrii privind efectele anti-edematogenic i antioxidante ale RBO fost evaluat in vivo, dup dezvoltarea unei formulri semisolide (hidrogel) care conine RBO LNC, ceea ce le face potrivite pentru aplicarea cutanat. 4.2. Materiale i metode 4.2.1. Reactivi - Poli (e-caprolactona) (PCL) (MW: 80,000) i monostearat de sorbitan (Span 60). - Ulei de tre de orez i trigliceride cu lan mediu mix-turii (MCT). - Polisorbat 80. - Trietanolamina i Carbopol Ultrez. Halothane fost. - Anticorpii anti-NF-JSS anticorp policlonal i IgG anti-iepure. 4.2.2. Prepararea nanocapsulelor cu baza lipidic Formularea a constat din dou faze, una organic i una non-organic. Faza organic a fost preparat cu o soluie de aceton (67 ml) coninnd PCL (0,25 g), RBO (0.400 ml) i un lipid solid la temperatura camerei (sorbitan monostearat) (0,957 g). Faza apoas a fost compus dintr-un agent tensioactiv cu o valoare sczut a balanei hidrofil-lipofil (HLB) (polisorbat 80) (0,193 g) i ap.4.2.3. Prepararea hidrogelurilor Carbopol Ultrez (polimer de acid acrilic) (0,5%) a fost dispersat n cadrul LNC (12,5 ml), n scopul de a se umfla lanurile polimerice. Hidrogelurile au fost preparate utiliznd un mojar cu pistil.4.2.4. Caracterizarea hidrogelurilor PH-ul, comportamentul reologic, i o disperie a tuturor formulrilor de hidrogel s-au determinat dup preparare.4.2.4.1. pH Valorile pH-ului de hidrogeluri au fost determinate prin imersarea unui poteniometru calibrat (MPA-210 Model, MS-Tecnopon, Sao Paolo, Brazilia) ntr-o dispersie de o parte alicot a formulrii n ap ultrapur (10% greutate / volum). 4.2.4.2. Determinarea dispersrii Dispersarea formulrilor a fost evaluat n conformitate cu metodologia descris anterior de Borghetti i Knorst. Proba a fost introdus ntr-o gaur (1 cm) n centrul unei plci de sticl matri. Placa matri fost atent ndeprtat i proba a fost presat n serie cu plci de sticl de greuti cunoscute la intervale de 1min. Zonele de mprtiere atinse de probe ntre fiecare adugare a unei plci de sticl au fost msurate n milimetri de-a lungul axelor verticale i orizontale. Rezultatele reprezint media a trei determinri i au fost exprimate ca arie de rspndire n funcie de greutatea aplicat. Zona de rspndire a fost calculat n conformitate cu urmtoarea ecuaie (Eq (2).): S i zile 2 _ p = 4 2 n care S i este zona cu expansiune (mm 2 g _1) dup aplicarea greutii determinate i (g) i d este diametrul mediu (mm) la care a ajuns fiecare prob. Zona de rspndire a fost reprezentat n funcie de ponderile plac pentru a obine profilele de mprtiere. Factorul de ntindere (S f) a fost, de asemenea, calculat, i reprezint rspndirea unei formulri ce este n msur s ajung pe o suprafa neted orizontal atunci cnd se adaug un gram de greutate pe partea de sus a acesteia, n condiiile descrise n metodologia de mai sus. Urmtoarea ecuaie a fost folosit pentru a calcula factorul de ntindere: S f A = W 3 n care S f (mm 2 g _1) este factorul de ntindere, (A) este zona rspndire maximum (mm2) dup adugarea seriei de ponderi utilizate n experiment, i (W) este greutatea total adugat (g). 4.2.4.3. Evaluarea comportamentului reologic Analizele reologice au fost efectuate la 25 1 C folosind un viscozimetru de rotaie cu un ax SC4-25 i un adaptor mic eantion.4.2.5. Animale Toate experimentele au fost realizate folosind oareci elveieni masculi aduli cntrind 25-30 g.

4.2.6. Iradiere UVB i protocol experimental Sursa UVB de iradiere a constat dintr-o lamp / 12 RS montat la 20 cm deasupra mesei pe care au fost amplasai soareci, i care a emis un spectru de lumin continu ntre 270 i 400 nm cu un vrf de emisie de 313 nm.4.2.7. Evaluarea Stresululi oxidativ Ca un indice de daune oxidative al proteinelor, au fost determinate gruprile carbonil .4.3. Rezultate i discuii n ceea ce privete rezultatele obinute de la pretratarea cu formulrile hidrogel care conin uleiul utilizat ca martor (HG-MCT i HG-LNC-MCT), s-a observat c aceste hidrogeluri nu a redus edemul urechii indus prin iradiere UVB, n comparaie cu animalele netratate (Fig. 3A). Pe de alt parte, tratamentul cu HG-LNC-RBO a mpiedicat edemul urechii indus de iradierea UVB cu 60 9% (Fig. 3B), sugernd c aceast formulare poate inhiba unele rspunsuri inflamatorii ale pielii cauzate de expunerea UVB. n plus, rezultatele obinute pentru hidrogelul coninnd RBO nencapsulat (HG-RBO) si HG-LNC-MCT au fost similare. Aceste rezultate sugereaz c LNC nu sunt responsabili n sine pentru proprietatea anti-edematogenic a HG-LNC-RBO, i c efectul fizic al nanoparticulelor poate fi exclus n studiul de fa.

Fig. 3

Radiaiile UV au generat ROS fiind considerai a juca un rol important n rspunsurile inflamatorii induse de UV n piele. Mai mult, dei pielea uman are mecanisme de aparare endogene (enzimatice i neenzimatice antioxidante), aceasta este expus continuu la lumina solar i poluani oxidani din mediu. Aceast supraexpunere duce la acumularea de ROS i produsele lor oxidate, care peste ani ncarc acest mecanism, rezultnd leziuni celulare progresive, care poate afecta funcionalitatea normal a celulelor pielii prin anomalii ale AND-ului. Deoarece gruparea carbonil a proteinelor este unul dintre parametrii cel mai frecvent utilizat ca un biomarker de stresul oxidativ cauzat de ROS, au fost evaluate efectele posibile ale formulrilor care conin RBO sau MCT pe formarea proteinelor carbonil induse de UVB. Iradierea UVB a indus o cretere de dou ori a carbonilrii proteinelor (Fig. 4A), i pretratamentmentul fie cu HG-MCT sau HG-LNC-MCT nu a modificat aceast producie (Fig. 4A). Pe de alt parte, HG-LNC-RBO a prevenit carbonilarea proteinelor indus de UVB cu 81 14% (Fig. 4B), sugernd potenialul de a reduce daunele oxidative i prezentnd proprieti antimbtrnire. n acord cu rezultatele prezentate mai sus, HG-RBO nu modific semnificativ creterea carbonilrii proteinelor induse de UVB. Aceste rezultate confirm faptul c nanoncapsularea este esenial pentru mbuntirea activitii antioxidante a RBO.

4.4. Concluzii n acest studiu am raportat rolul nanoncapsulrii n efectele protectoare ale RBO mpotriva radiaiilor UVB induse. Mai mult, rezultatele in vivo susine avantajele remarcabile ale ncapsulrii RBO n LNC, artnd c aceast strategie este esenial pentru mbuntirea efectelor antioxidante i anti-edematogenic dup administrare cutanat, ca hidrogeluri. Aceste rezultate indic faptul c aceast strategie ar putea fi un instrument adecvat pentru dezvoltarea de produse pentru piele care conin uleiuri vegetale destinate s reduc deteriorarea pielii produs de lumina UV. [4]

BIBLIOGRAFIE:

1. Journal of Chromatography B Diogo Noin de Oliviera, Monica Ferreira, Rodrigo Ramos, University of Campinas, Sao Paulo, Brazil 2015, 13-19;

2. International Journal of Pharmaceutics L. Kubac, J. Akrman, K. Kejlova, P. Pikal, Centre for Organic Compounds, Czech Republic, 2015, 91-96;

3. Journal of Photochemistry and Photobiology B: Biology, I.F. Almeida, A.S. Pinto, C. Monteiro, H. Monteiro, L. Belo, J. Fernandes, A.R., T.L. Duarte, J. Garrido, M.F. Bahia, J.M. Sousa Lobo, P.C. Costa, 28-34, 2015;

4. European Journal of Pharmaceutics and Biopharmaceutics, Lucas Almeida Rigo Cssia, Regina da Silva Cristiane de Bona da Silva, Juliano Ferreira, Sara Marchesan de Oliveira, Thassa Nunes Cabreira, Ruy Carlos Ruver Beck, 11-17, 2015.

15