Războiul civil din 1861-1865

Pentru asta, înainte de fiecare început de capitol trebuie să inserezi un section break, din tab-ul Page Layout > grupul Page Setup > butonul Breaks cu opţiunea Section Break - Next Page sau Section Break - Continuous. Apoi, în fiecare secţiune editezi headerul; în Header&Footer Tools > Design > Navigation dezactivezi Link to Previous, şi repeţi paşii de mai sus pentru fiecare secţiune.

Este studiat marginal în spațiul universitar românesc, ca, de altfel, întreaga istorie a continentului american. Istoria modernă universală studiată de subsemnatul pe băncile facultății s-a rezumat la continentul european și la nesfârșitele războaie care-au animat secolele XVII și XVIII. În materie de istorie americană cred ca am trecut nefiresc de rapid peste momentul 1776, dar atât. Practic, în sistemul universitar românesc, absolventul de istorie rămâne cu pete albe în ceea ce privește istoria altor continente. Pun acest neajuns pe lipsa de competențe specifice a cadrelor universitare… dar nu asta este subiectul discuției noastre. Gândindu-mă că războiul de secesiune este cunoscut de români din romanul “Pe aripile vântului” și din ecranizarea acestuia, am considerat oportun să discutam un pic despre acest conflict îndepărtat. Și, bineînțeles, vom începe cu cauzele…

Subiectul este unul extrem de dezbătut de istoriografia americană, creându-se adevărate tradiții istoriografice în analiza cauzelor. Perspectiva tradițională, care invocă percepția asupra conflictului a contemporanilor, afirmă ca principala cauză a războiului a fost sclavia. Această perspectivă, care a beneficiat de o puternică susținere din partea istoricilor, trebuie nuanțată în raport cu accepțiunea actual asupra fenomenului “sclaviei”.În 1860 puțini americani ar fi acreditat ideea egalității rasiale dintre albi și africani. Superioritatea rasei albe era un principiu firesc în epocă, orice altă opinie fiind considerată cel puțin extravagantă, ca să folosesc un eufemism. Abraham Lincoln însuși, un susținător îndârjit al eliberării sclavilor, era un rasist sadea, în accepțiunea modernă a termenului. De asemenea, membri ai cabinetului de Război nordist au fost proprietari de sclavi pe toată durata conflictului. Așadar, diferențele de percepție între susținătorii nordului și cei ai sudului erau minime din acest punct de vedere. Se poate afirma, “off the record”, ca pe un blog, că perspectiva nordistă asupra sclavilor era una condescendentă. Trebuie totuși amintit că de multe ori, în timpul războiului, Lincoln s-a prevalat de principiul egalității între oameni, statuat de Constituția americană.Tabăra confederată (sudistă), prin vocea președintelui Jefferson Davis, a contrazis această perspectivă. Mulți sudiști au considerat că luptă pentru drepturile lor cetățenești, pentru dreptul lor de a obține suveranitatea statală. Președintele Davis nota:“Ne-am luptat pentru apărarea unui drept moștenit, inalienabil… acela de a se retrage dintr-o uniune în care, în calitate de comunități suverane, intraseră voluntar… Existența servituții africane nu era în niciun caz cauza conflictului, ci doar un incident”.Astfel că, mulți sudiști au perceput conflictul ca o luptă pentru apărarea drepturilor lor cetățenești.Viziunea istoriografică care a avut ca argument pivotal sclavia a fost dominantă până la începutul secolului XX, când s-a afirmat o nouă școală istoriografică – cea progresistă.Progresiștii argumentează că nu sclavia, sistem care coexistase pentru o perioadă bună de

timp cu principiile Constituției americane, a fost cauza principal a conflictului ci mai degrabă disensiunile economice, între un sistem agrar, susținut de o forță de muncă extrem de ieftină și ambițiile industriale ale nordului. Școala progresistă indică ca principal conflict disensiunea economică, comercială (pe taxe, tarife, etc). Au fost destui cei care au susținut această viziune care, pe lângă dimensiunea principială (conservarea drepturilor cetățenilor din sud), consacra și o dimensiune tradițională, ce ținea de conservarea unui mod de viață.La începutul anilor ’70 a ieșit la rampă o nouă școală istoriografică, care nega ambele teze exprimate până în acel moment. Așadar, nu sclavia și nici disensiunile economice nu au fost cauzele… de fapt, nu au existat cauze, susțin revizioniștii. Aceștia considera ca războiul civil a fost unul redundant, inflamat de radicalii ambelor părți ( aboliționiștii agresivi din nord și retrograzii secesioniști din sud). Școala revizionistă consideră că sclavia nu putea fi o miză reală a conflictului deoarece anacronismul ei ar fi făcut-o să dispară de la sine, în viitor și că liderii din Sud și cei din Nord ar fi putut evita conflictul, dacă ar fi reușit să dialogheze mai mult.Trebuie menționat că, în prezent, se observă un reviriment al teoriei clasice (sclavia, cauza a conflictului) și pe fondul dispariției exponenților școlilor progresiste și revizioniste.Ca o perspectivă personală, sclavia, coroborată cu o serie de frustrări acumulate în timp între cele două părți, este  un argument solid pentru declanșarea conflictului. Sistemul socio-economic sudist a început, odată cu intrarea în epoca industriala, să decadă. A devenit productiv și demografic inferior Nordului… și a început să decadă în plan politic, plan dominat în prima jumătate a secolului XIX. De asemenea, marii cultivatori din sud manifestau un oarecare dispreț pentru noii îmbogățiți din nord. Așadar, nu o cauză ci un cumul de cauze a stat la baza conflictului

Izbucnit in 1861, in urma alegerilor lui Abraham Lincoln, Razboiul de Secesiune (numit si Razboiul dintre Nord si Sud) a devastat sudul Statelor Unite timp de patru ani. Considerat de multi un adevarat razboi civil, acesta a invrajbit statele din Sud, care faceau parte din confederatie, si cele din Nord, care formau Uniunea, pe subiectul sclaviei. Astfel, pe parcursul anilor de lupte sangeroase se hotaraste soarta sclavilor negri din sud.

Ruptura intre Nord si Sud

Incepand cu secolul al XIX-lea, statele din Nord si cele din Sud se opun deja din mai multe puncte de vedere: culturale, politice si economice. In centrul diferitelor tensiuni, principalul motiv de disputa intre cele doua regiuni ramane sclavia. Economia Sudului se bazeaza in principal pe monocultura bumbacului, care necesita o forta de munca formata din sclavi negri. Nordul, in schimb, s-a dezvoltat considerabil din punct de vedere industrial si a scos sclavia, in mod oficial, in afara legii. Mai mult decat atat, ca rezultat al sistemului economic, statele din Nord se angajeaza in politici protectioniste, in timp ce populatia din Sud nu poate evolua decat prin intermediul comertului liber.

De-a lungul anilor, conducatorii tarii, mai ales presedintele Jackson, au reusit sa calmeze tensiunile. Dar atunci cand candidatul Partidului Republican, Abraham Lincoln, a fost ales presedinte al Statelor Unite in 1860, reactia Sudului a fost imediata. Intr-adevar, Lincoln a luptat din greu ani de zile impotriva sclaviei. Prin urmare, Carolina de Sud se separa imediat, i se alatura in curand Georgia, Alabama, Florida, Mississippi, Louisiana si Texas. Impreuna au format Statele Confederate ale Americii, la conducerea carora este Jefferson Davis.

Izbucnirea conflictului armat

Presedintele Abraham Lincoln incearca sa mentina Uniunea americana asa cum a fost creata si refuza sa-i acorde Confederatiei independenta. Din acest motiv, el refuza sa retraga garnizoanele Nordului stabilite in Sud. Fort Sumter este una dintre cetatile ocupate. Cand Sudistii deschid focul, incepe razboiul.

Superioara numeric - 22 milioane de Nordisti impotriva a 9 milioane de Sudisti - armata Uniunii vrea sa puna capat rapid conflictului, insa fara sa se bazeze pe talentele militare ale soldatilor Confederatiei. Astfel, prima batalie de la Bull Run, s-a incheiat cu o infrangere zdrobitoare a fortelor Nordului. Conflictul se dovedeste mult mai dificil decat se asteptau ei.

Victorii si infrangeri ale Sudului

Dupa prima victorie de la Bull Run, armata confederata este hotarata sa lupte cu orice pret. Astfel, cand armata din Potomac marsaluieste spre Richmond, capitala Confederatiei, iar aceasta, aflata sub comanda generalului Robert Lee, raspunde cu tarie. Dupa sapte zile de lupte, castiga un avantaj si resping fortele inamice.

Cu toate acestea, trupele care se infrunta pierd un numar considerabil de oameni si situatia nu progreseaza. Abia la Batalia de la Gettysburg se vede o evolutie clara a conflictului. Armata lui Lee, care lansase ofensiva, este fortata sa se retraga in Virginia.

Incepand de-atunci, Nordul continua sa avanseze. In timp ce Generalul Farragut a pus deja stapanire pe New Orleans, in sud, generalul-sef Grant cauta sa controleze Valea Mississippi-ului si Vestul. Generalul Sherman, intre timp, marsaluieste spre sud-vest, captureaza Atlanta, traverseaza Georgia pana la mare si urca apoi spre nord. Trupele confederate, deja impartite intre atacurile inamice, sunt invaluite si nu mai au nici o scapare. Generalul Lee a fost fortat sa se predea la Appomattox pe 9 aprilie 1865.

Abolirea sclaviei in urma razboiului

In timpul razboiului, Abraham Lincoln intervenise deja in problema sclaviei din Sud. In 1862, a proclamat chiar emanciparea sclavilor negri din zonele confederate. Astfel, spera sa slabeasca statele din sud din punct de vedere economic, in timp ce respecta o retinere maxima vis-a-vis de statele sclavagiste care au ales sa se alieze cu Nordul. Ucis inainte de capitularea ultimelor state din Sud, Lincoln nu va participa la adoptarea formala a abolirii sclaviei pe 6 decembrie 1865.

Presedintelui Johnson ii va reveni sarcina dificila de a finaliza reconstructia tarii. Dar reconcilierea intre Sud si Nord este departe de a fi efectiva mai ales ca republicanii incearca, fara succes, sa elimine elitele politice sudiste. Mai mult decat atat, discriminarea impotriva negrilor, care au drept de vot in 1867, devine tot mai virulenta. Grant preia stafeta de la Johnson, insa fara succes. Jafurile si violenta devin rutina vietii de zi cu zi in sud. Abia in anul 1870, cand Partidul Republican pierde majoritatea in Congres, tensiunile incep sa scada.

Dupa patru ani de conflict, Razboiul dintre Nord si Sud lasa in constiinta Statelor Unite urme de nesters. Acesta este considerat primul razboi „modern", datorita resurselor umane si tehnice (cuirasate) care au fost puse in aplicare si a bilantului uman deosebit de mare (peste 615 000 de morti). Nu va pune capat luptei dintre Nord si Sud, ci mai degraba va duce la instalarea unei anumite dominatii a statelor nordice. In ceea ce priveste problema sclaviei,

negrii care tocmai isi castigasera libertatea, nu poate scapa si de mentalitatea lor de sclavii. Vor fi subiectul urii rasiale pana in secolul XX.