războiul civil american

29
Războiul Civil American Războiul Civil American, deseori denumit Războiul de secesiune (în engleză War of Secession), Războiul dintre state (în engleză War Between the States), sau Războiul dintre Nord și Sud a fost un conflict politic și militar de patru ani (1861 1865 ) dintre Uniunea sau Statele din Nord ale Statelor Unite ale Americii (care și-a păstrat neschimbată denumirea sa oficială adoptată cu ocazia scrierii Constitu ț iei SUA , Statele Unite ale Americii) și Statele din Sud ale acesteia, și anume șapte, mai apoi unsprezece state , care au părăsit pe rând Uniunea în 1860 1861 , alcătuind entitatea statală federală denumită Statele Confederate ale Americii (în engleză Confederate States of America). În timpul alegerilor preziden ț iale din anul 1860 , Partidul Republican , în frunte cu Abraham Lincoln , a purtat o campanie politică împotriva expansiunii sclaviei în afara statelor în care aceasta exista deja. Victoria republicană în alegeri a avut ca rezultat declarația de secesiune din partea a șapte state din Sud, chiar înainte de învestitura lui Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861 . Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a pre ș edintelui James Buchanan , cât și cea nouă, a pre ș edintelui ales , Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune.

Upload: elyass-elyass

Post on 04-Oct-2015

255 views

Category:

Documents


4 download

DESCRIPTION

Războiul dintre state

TRANSCRIPT

Rzboiul Civil American

Rzboiul Civil American, deseori denumit Rzboiul de secesiune (n englez War of Secession), Rzboiul dintre state (n englez War Between the States), sau Rzboiul dintre Nord i Sud a fost un conflict politic i militar de patru ani (18611865) dintre Uniunea sau Statele din Nord ale Statelor Unite ale Americii (care i-a pstrat neschimbat denumirea sa oficial adoptat cu ocazia scrierii Constituiei SUA, Statele Unite ale Americii) i Statele din Sud ale acesteia, i anume apte, mai apoi unsprezece state, care au prsit pe rnd Uniunea n 18601861, alctuind entitatea statal federal denumit Statele Confederate ale Americii (n englez Confederate States of America).

n timpul alegerilor prezideniale din anul 1860, Partidul Republican, n frunte cu Abraham Lincoln, a purtat o campanie politic mpotriva expansiunii sclaviei n afara statelor n care aceasta exista deja. Victoria republican n alegeri a avut ca rezultat declaraia de secesiune din partea a apte state din Sud, chiar nainte de nvestitura lui Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861. Att administraia aflat la finalul mandatului, cea a preedintelui James Buchanan, ct i cea nou, a preedintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune.

Ostilitile au nceput la 12 aprilie 1861, cnd forele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a rspuns chemnd o armat de voluntari din fiecare stat i ordonnd mobilizarea general, ceea ce a condus la declararea secesiunii a nc patru state sclavagiste din Sud. Ambele pri i-au constituit armate de rzboi, iar Uniunea a preluat controlul statelor de grani nc din prima perioad a rzboiului i a efectuat o sever i eficient blocad naval de-a lungul ntregului conflict.

n septembrie 1862, Proclamaia de emancipare a lui Lincoln a transformat desfiinarea sclaviei din Sud ntr-un scop al rzboiului i i-a determinat pe britanici s nu intervin. Comandantul confederat Robert E. Lee a repurtat cteva victorii pe frontul estic, dar n 1863 naintarea sa spre nord a fost oprit la Gettysburg, iar pe frontul vestic Uniunea a preluat controlul rului Mississippi dup Btlia de la Vicksburg, separnd Confederaia n dou. Avantajele materiale i numerice ale Nordului s-au concretizat n 1864 cnd Ulysses S. Grant a mcinat armata lui Lee n mai multe btlii de uzur, iar generalul unionist William Sherman a ocupat oraul Atlanta, capitala statului Georgia, pentru ca apoi s se deplaseze spre Oceanul Atlantic. Rezistena Confederaiei s-a prbuit dup ce Lee s-a predat lui Grant la Appomattox pe 9 aprilie 1865.

Rzboiul, care este conflagraia cu cele mai multe victime din istoria Statelor Unite, s-a soldat cu moartea a peste 620.000 de soldai, a unui numr de peste 325.000 de combatani dai disprui i al unui numr nedeterminat de civili, a pus capt sclaviei n Statele Unite, a restaurat Uniunea i a ntrit rolul guvernului federal n cadrul acesteia. Aspectele sociale, politice, economice i rasiale ale rzboiului au marcat perioada de reconstrucie care a durat pn n 1877 i au continuat s se manifeste i de-a lungul secolului al XX-lea.

Cuprins

1 Cauzele rzboiului

1.1 Sclavia 2 Secesiunea statelor din Sud

2.1 Secesiunea Carolinei de Sud 2.2 Iarna secesiunii 2.3 Confederaia 2.4 Statele Uniunii 2.5 Statele de grani 3 Desfurarea

3.1 nceputul rzboiului 3.2 Planul Anaconda i blocada, 1861 3.3 Teatrul estic de operaiuni, 18611863 3.4 Teatrul vestic de rzboi, 18611863 3.5 Teatrul trans-Mississippi, 18611865 3.6 Sfritul rzboiului, 18641865 4 Sclavia n timpul rzboiului 5 Pericolul interveniei internaionale 6 Victoria Uniunii i urmrile rzboiului

6.1 Reconstrucia 6.2 Consecine 7 Note 8 Bibliografie 9 Legturi externeCauzele rzboiului

Statele Unite la 1856, cu puin timp naintea izbucnirii rzboiului civil.

Statele libere

Statele sclavagiste

Teritoriile organizate

Coexistena unui Sud sclavagist cu un Nord din ce n ce mai puternic aboliionist a mrit posibilitatea conflictului. Lincoln nu a propus legi federale mpotriva sclaviei acolo unde ea exista deja, dar, n 1858, prin discursul Casa dezbinat, i-a exprimat dorina de a limita rspndirea sa, i a o pune acolo unde contiina public va putea pstra credina c este pe calea spre dispariia total.[1] Mare parte din lupta politic a anilor 1850 s-a concentrat pe extinderea sclaviei n teritoriile nou create.[2][3][4] Toate teritoriile organizate aveau mari anse s devin state libere, ceea ce a crescut micarea secesionist din Sud. Att Nordul ct i Sudul presupuneau c, dac sclavia nu se putea extinde, ea va disprea treptat.[5][6][7]Temerile Sudului de a pierde controlul guvernului federal n faa forelor antisclavie, i temerile Nordului c forele sclavagiste controlau guvernul, a adus criza la culme spre sfritul anilor 1850. Unele dispute privind moralitatea sclaviei, dimensiunea democraiei i meritele economice ale muncii libere n raport cu plantaiile de sclavi au determinat prbuirea partidului Whig i a micrii Know Nothing, i apariia unor partide noi, regionale (Partidul Free Soil n 1848, cel Republican n 1854, Uniunea Constituional n 1860). n 1860, ultimul partid naional rmas, Partidul Democrat, s-a rupt pe linii teritoriale.

Att Nordul, ct i Sudul erau influenate de ideile politice ale lui Thomas Jefferson. Suditii puneau accent, n ce privete cu sclavia, pe drepturile statelor n raport cu guvernul federal,[8][9][10] idei menionate n Rezoluiile Kentucky i Virginia ale lui Jefferson. Norditii, de la aboliionistul William Lloyd Garrison pn la liderul republican moderat Abraham Lincoln[11] puneau accent pe declaraia lui Jefferson c toi oamenii sunt creai egali. Lincoln a menionat aceast propoziie n Discursul de la Gettysburg.

Vicepreedintele confederat Alexander Stephens a spus c sclavia este piatra de hotar a Confederaiei dup secesiunea statelor din Sud. Dup nfrngerea Sudului, Stephens a spus c rzboiul nu a pornit din subiectul sclaviei, ci din drepturile statelor, i a devenit unul din cei mai acerbi aprtori ai Cauzei Pierdute.[12] Preedintele confederat Jefferson Davis i-a schimbat i el prerile, de la a spune c rzboiul a fost cauzat de sclavie la a spune c drepturile statelor au reprezentat cauza. n vreme ce suditii foloseau adesea argumentele bazate pe drepturile statelor n aprarea sclaviei, uneori rolurile erau inverse, atunci cnd suditi cereau legi naionale de aprare a intereselor lor n raport cu Interdicia Discuiei i cu Legea Sclavilor Fugari din 1850. n aceste chestiuni, norditii erau cei care voiau s apere drepturile statelor lor.[13]

Coperta romanului aboliionist Coliba unchiului Tom, de Harriet Beecher Stowe, carte care a influenat puternic curentul aboliionist din Nord.

Aproape n ntregime, criza interregional a implicat sclavia, ncepnd cu dezbaterile privind clauza celor trei cincimi i extinderea pe douzeci de ani a comerului cu sclavi africani n Convenia Constituional din 1787. Controversele privind admiterea statului sclavagist Missouri n Uniune au condus la Compromisul Missouri din 1820, Criza Anulrii privind Taxa din 1828 (dei taxa era sczut dup 1846,[14] chiar problema taxei era legat de sclavie[15]), Interdicia Discuiei care a interzis discutarea n Congres a petiiilor pentru desfiinarea sclaviei n perioada 18351844, acceptarea Texasului ca stat sclavagist n 1845 i Manifestul Destiny ca argument pentru achiziionarea de noi teritorii n care sclavia avea s devin o problem, n urma rzboiului mexicano-american (18461848), care a avut ca rezultat Compromisul din 1850.[16] Proviziunea Wilmot a fost o tentativ a politicienilor din Nord de a exclude sclavia din teritoriile cucerite de la Mexic. Extrem de popularul roman aboliionist Coliba unchiului Tom (1852) de Harriet Beecher Stowe a crescut masiv opoziia n rndul Nordului fa de Legea Sclavilor Fugari din 1850.[17][18]n 1854, Manifestul Ostend a fost o tentativ nereuit a Sudului de a anexa Cuba ca stat sclavagist. Planurile rivale ale nordului i sudului pentru traseul cii ferate transcontinentale s-au mpletit cu controversa Bleeding Kansas privind sclavia. Sistemul Bipartit s-a prbuit dup adoptarea Legii Kansas-Nebraska din 1854, care a nlocuit Compromisul Missouri cu suveranitatea popular, permind locuitorilor unui teritoriu s voteze pentru sau mpotriva sclaviei. n 1856 discuiile n cadrul Congresului, privind sclavia, au devenit violente cnd reprezentantul Preston Brooks din Carolina de Sud l-a atacat i l-a rnit grav pe senatorul republican Charles Sumner n Senat dup discursul lui Sumner intitulat "Crime against Kansas" (Crim mpotriva Kansasului).[19] Decizia Curii Supreme de Justiie din 1857 n cazul Dred Scott v. Sandford a permis sclavia n teritorii chiar i dac majoritatea se opusese sclaviei n referendum, inclusiv n Kansas. Constituia Lecompton din 1857 a fost o tentativ controversat de a admite statul Kansas n Uniune ca stat sclavagist. Dezbaterile Lincoln-Douglas din 1858 au privit i Doctrina Freeport a liderului democrat din nord Stephen Douglas. Aceast doctrin a reprezentat un argument pentru a ocoli decizia Dred Scott care, combinat cu nfrngerea Constituiei Lecompton a lui Douglas, a divizat Partidul Democrat ntre Nord i Sud. Raidul aboliionistului din nord John Brown la Harpers Ferry Armory a fost o tentativ de a incita sclavii la revolt n 1859.[20] Ruptura Nord-Sud din 1860 din snul Partidului Democrat datorat cerinelor Sudului pentru un cod al sclavilor n teritorii a fost emblematic pentru polarizarea naiunii ntre Nord i Sud.

Printre alte cauze ale rzboiului se numr secionalismul (cauzat de creterea sclaviei n Sud, n timp ce ea a disprut ncet n Nord) i diferenele economice ntre Nord i Sud, dei majoritatea istoricilor moderni sunt n dezacord cu determinismul economic extrem al istoricului Charles Beard i afirm c economiile Nordului i Sudului erau n mare parte complementare.[21] Efectul polarizant al sclaviei i controversele cauzate de cruzimile sclaviei (biciuiri, mutilri i desprirea familiilor) au mprit i marile culte religioase (bisericile metodist, baptist i prezbiterian).[22] Faptul c apte din opt imigrani se stabileau n Nord, plus faptul c de dou ori mai muli albi plecau din Sud n Nord dect invers, au contribuit la comportamentul politic defensiv-agresiv al Sudului.[23]Alegerea lui Lincoln n 1860 a fost declanatorul final al secesiunii.[24] Eforturile pentru compromis, inclusiv Amendamentul Corwin i Compromisul Crittenden, au euat. Liderii din Sud se temeau c Lincoln va opri expansiunea sclaviei i c o va duce la dispariie. Statele sclavagiste, care deveniser minoritare n Camera Reprezentanilor, aveau n fa minoritarismul perpetuu n Senat i n Colegiul Electoral n faa unui Nord din ce n ce mai puternic.

Sclavia

Exist o corelaie puternic ntre gradul de susinere a secesiunii i numrul de plantaii din regiune; statele din Sudul ndeprtat, cu cea mai mare concentraie de plantaii au fost primele care s-au separat. Statele sclavagiste dinspre nord, Virginia, Carolina de Nord, Arkansas, i Tennessee aveau puine plantaii i au respins secesiunea pn cnd criza Fort Sumter i-a forat s aleag o parte. Statele de grani aveau mai puine plantaii i nu s-au separat.[25][26] Procentul de albi din Sud care triau n familii proprietare de sclavi era de 36,7% n Sudul extrem, 25,3% n zonele mai nordice i 15,9% n statele de grani care au luptat de partea Uniunii.[27][28] 95% din negri triau n Sud, reprezentnd o treime din populaia de acolo, n Nord ei constituind doar 1% din populaie. n consecin, temerile de emancipare a negrilor erau mai mari n Sud dect n Nord.[29]

Abraham Lincoln, al 16-lea Preedinte al Statelor Unite (18611865)

Decizia Curii Supreme din 1857 n cazul Dred Scott v. Sandford a amplificat controversele. Decizia Preedintelui Curii Supreme Roger B. Taney nsemna c sclavi sunt att de inferiori nct nu au drepturi pe care albii s fie obligai s le respecte,[30] i c sclavia se putea rspndi n teritorii. Lincoln a avertizat c urmtoarea decizie de tip Dred Scott[31] ar putea amenina statele din Nord cu sclavia.

Politicianul din Nord Abraham Lincoln a spus: aceast chestiune a sclaviei era mai important dect oricare alta; ntr-att nct s-a ajuns ca nici o alt chestiune naional s nu obin audieri."[32] Problema sclaviei era legat de competiia pentru controlul asupra teritoriilor,[33] i cerinele Sudului pentru un cod al sclavilor n teritorii a reprezentat chestiunea utilizat de acetia pentru a rupe Partidul Democrat n dou, ceea ce aproape a garantat alegerea lui Lincoln i secesiunea. Cnd secesiunea a devenit o problem, deintorul de plantaii din Carolina de Sud i senatorul John Townsend a spus c dumanii notri sunt pe cale s preia friele Guvernului, i intenioneaz s ne conduc dup capriciile teoriilor lor fanatice, i conform scopului declarat de abolire a sclaviei."[34] Opinii similare au fost exprimate n tot Sudul n editoriale, n discursuri politice i n declaraii privind motivele secesiunii. Dei Lincoln nu avea planuri de a interzice sclavia acolo unde ea exista deja, oameni din tot Sudul i-au exprimat temeri pentru viitorul sclaviei.

Sclavi pe o plantaie de cartofi

Printre ngrijorrile Sudului se numrau nu doar pierderile economice, ci i temerile de egalitate rasial.[35][36][37][38] Declaraia privind Cauzele Secesiunii statului Texas[39][40] specifica faptul c statele nesclavagiste proclam njositoarea doctrin a egalitii tuturor oamenilor, indiferent de ras sau culoare, i c rasa african era pe drept privit ca ras inferioar i dependent. Secesionistul E. S. Dargan din Alabama a spus c emanciparea i-ar face pe suditi s se simt demoralizai i degradai.[41]ncepnd din anii 1830, conducerea Potei Federale a refuzat s mai transporte pamflete aboliioniste ctre statele din Sud.[42] Profesorii provenii din Nord i suspectai de nclinaii aboliioniste erau expulzai din Sud, iar literatura aboliionist era interzis. Cnd republicanii au declarat c nu sunt aboliioniti, suditii au respins aceast aprare.[43] i Nordul se simea ameninat, dup cum constat Eric Foner, norditii ajunseser s vad sclavia ca pe antiteza unei societi bune, i ca pe o ameninare la adresa valorilor i intereselor lor fundamentale.[44]Secesiunea statelor din Sud

Secesiunea Carolinei de Sud

Carolina de Sud a adoptat Declaraia Cauzelor Imediate Care Produc i Justific Secesiunea Carolinei de Sud de la Uniunea Federal la 24 decembrie 1860. Declaraia apra, pe baza drepturilor statelor, interesele proprietarilor de sclavi din Sud, dar coninea i o plngere cu referire la drepturile statelor din Nord sub forma opoziiei fa de Legea Sclavilor Fugari din 1850, susinnd c statele din Nord nu-i ndeplineau obligaiile federale n raport cu Constituia. Toate nclcrile drepturilor lor acuzate de statele din Sud erau legate de sclavie.

Iarna secesiunii

nainte ca Lincoln s fie nvestit n funcie, apte state i declaraser secesiunea fa de Uniune. Ele au nfiinat un guvern al Sudului, sub numele de Statele Confederate ale Americii la 9 februarie 1861. SCA a preluat controlul asupra forturilor federale i asupra altor proprieti din cadrul granielor lor fr prea mult opoziie din partea Preedintelui James Buchanan, al crui mandat se ncheia la 4 martie 1861. Buchanan a afirmat c Sudul nu are nici un drept s se separe, dar eu nu am nici o putere de a-l opri.[45] Un sfert din armata americanntreaga garnizoan din Texasa fost predat forelor statelor secesioniste de ctre generalul David E. Twiggs, care a trecut de partea Confederaiei.

ntruct suditii au renunat la locurile lor din Senat i din Camera Reprezentanilor, secesiunea a permis republicanilor s adopte legi care fuseser blocate de senatorii suditi nainte de rzboi, inclusiv Taxa Morill, Legea Morill care ddea unor instituii de nvmnt pmnt federal, Legea Cminului, legea cii ferate transcontinentale, legea naional a bncilor i Legea Monedei din 1862. Legea Veniturilor din 1861 a introdus impozitul pe venit pentru a finana rzboiul.

Confederaia

Statutul statelor, la 1861. State separate nainte de 15 aprilie 1861

State separate dup 15 aprilie 1861

State unioniste care permiteau sclavia

State unioniste care interziceau sclavia

Teritorii

Articol principal: Statele Confederate ale Americii.

apte state din Sudul ndeprtat s-au separat pn n februarie 1861, ncepnd cu Carolina de Sud, Mississippi, Florida, Alabama, Georgia, Louisiana i Texas. Aceste apte state au format Statele Confederate ale Americii, la 4 februarie 1861, cu Jefferson Davis ca preedinte, i o structur guvernamental bazat pe Constituia SUA. n urma atacului asupra Fort Sumter, Preedintele Lincoln a cerut nfiinarea unei armate de voluntari din fiecare stat. n dou luni, alte patru state sclavagiste din Sud i-au declarat separarea de SUA i au aderat la Confederaie: Virginia, Arkansas, Carolina de Nord i Tennessee. Districtele din zona de nord-vest a Virginiei s-au separat i ele de statul Virginia, adernd din nou la Uniune sub forma noului stat Virginia de Vest la 20 iunie 1863. Pn spre sfritul lui 1861, statele Missouri i Kentucky erau divizatefiecare cu cte dou guverne, unul pro-Sud i altul pro-Nord.

Statele Uniunii

Graniele statelor i teritoriilor, 18641865. Statele Uniunii

Teritoriile Uniunii

Kansas, intrat n Uniune ca stat liber

State de grani ale Uniunii care permiteau sclavia

Confederaia Teritorii ale Uniunii care permiteau sclavia

Douzeci i trei de state au rmas loiale Uniunii: California, Connecticut, Delaware, Illinois, Indiana, Iowa, Kansas, Kentucky, Maine, Maryland, Massachusetts, Michigan, Minnesota, Missouri, New Hampshire, New Jersey, New York, Ohio, Oregon, Pennsylvania, Rhode Island, Vermont, i Wisconsin. Pe parcursul rzboiului, Nevada i Virginia de Vest s-au alturat Uniunii ca state noi. Tennessee i Louisiana au revenit sub controlul militar al Uniunii n prima parte a rzboiului.

Teritoriile Colorado, Dakota, Nebraska, Nevada, New Mexico, Utah, i Washington au luptat de partea Uniunii. Cteva triburi de btinai care practicau sclavagismul au susinut Confederaia, n Teritoriul Indian (astzi Oklahoma) avnd loc un mic rzboi civil sngeros.

Statele de grani

Statele de grani ale Uniunii au fost Virginia de Vest (stat format prin separarea unei pri din Virginia), i patru dintre cele mai nordice state sclavagiste (Maryland, Delaware, Missouri i Kentucky).

Maryland avea numeroi oficiali pro-Confederaie care au tolerat revoltele antiunioniste din Baltimore i arderea podurilor. Lincoln a rspuns declarnd lege marial i a chemat n ajutor armata. Miliiile care se formaser n Nord s-au grbit spre oraele Washington i Baltimore.[46] nainte ca guvernul Confederat s realizeze ce se ntmpl, Lincoln preluase ferm controlul asupra statului Maryland (i a Districtului Federal Columbia), arestnd toi membrii guvernului din Maryland i nchizndu-i fr proces.

Generalul Nathaniel Lyon, a crui armat a asigurat controlul unionist asupra statului Missouri

n Missouri, un grup de reprezentani alei special pentru aceast decizie, au votat s rmn n cadrul Uniunii. Cnd guvernatorul pro-Confederaie Claiborne Fox Jackson a chemat armata statului, ea a fost atacat de forele federale sub comanda generalului Nathaniel Lyon. Dup Afacerea Camp Jackson, Lyon a urmrit pe guvernator i pe restul armatei loiale acestuia spre colul sud-vestic al statului. n vidul de putere rezultat, reprezentanii care votaser rmnerea n uniune s-au reorganizat i au preluat puterea sub forma unui guvern unionist provizoriu al statului Missouri.[47]Kentucky nu s-a separat; o vreme, s-a declarat stat neutru. Cnd forele confederate au ptruns pe teritoriul statului n septembrie 1861, s-a renunat la neutralitate i Kentucky i-a reafirmat statutul de membru al Uniunii, ncercnd s pstreze i sclavia. n timpul unei scurte invazii a forelor confederate, simpatizanii Confederaiei au organizat o convenie secesionist, numind un guvernator, i obinnd recunoaterea din partea Confederaiei. Guvernul rebel a fugit imediat n exil i nu a deinut niciodat controlul asupra statului Kentucky.[48]Dup votul secesionist al Virginiei, susintorii Uniunii, majoritari n cincizeci de districte ale zonei de nord-vest a Virginiei au votat, la 24 octombrie 1861 nfiinarea noului stat Virginia de Vest. Majoritatea votanilor din ceea ce este astzi statul Virginia de Vest votaser anterior mpotriva secesiunii statului Virginia.[49] Noul stat a fost admis n cadrul Uniunii la 20 iunie 1863.

Secesiuni unioniste similare cu cea din Virginia au fost ncercate i n estul statului Tennessee, dar acestea au fost suprimate de Confederaie. Jefferson Davis a arestat peste 3000 de oameni suspeci de loialitate fa de Uniune i i-a nchis fr proces.[50]Desfurarea

nceputul rzboiului

Prima Cas Alb a Confederaiei, din Montgomery, Alabama. Fotografie de la 1906

Victoria lui Lincoln n alegerile prezideniale din 1860 a declanat declaraia de secesiune a Carolinei de Sud. Pn n februarie 1861, ase alte state sudice au fcut declaraii similare. La 7 februarie, cele apte state au adoptat o constituie provizorie a Statelor Confederate ale Americii stabilind i capitala temporar a acestei Confederaii n Montgomery, Alabama. O conferin de pace s-a inut la Washington ntr-o tentativ nereuit de a rezolva criza. Restul de opt state sclavagiste au refuzat ofertele de intrare n Confederaie. Forele confederate au ocupat majoritatea forturilor din graniele lor. Preedintele Buchanan a protestat dar nu a dat niciun rspuns militar, n afara unei tentative euate de aprovizionare a Fort Sumter cu nava Star of the West, asupra creia cadeii de la The Citadel au tras nainte de a ajunge la fort.[51] Totui, guvernatorii statelor Massachusetts, New York, i Pennsylvania au nceput s cumpere arme i s pregteasc trupe paramilitare.

Prima ceremonie de inaugurare a Preedintelui Lincoln, la 4 martie 1861

La 4 martie 1861, Abraham Lincoln a depus jurmntul ca Preedinte. n discursul de nvestitur, el a spus c Constituia era o uniune mai perfect dect Articolele de Confederaie i Venic Unire, c era un contract obligatoriu, i a denunat orice secesiune ca nul i neavenit.[52] El a afirmat c nu avea intenia de a invada statele din Sud, i nici pe cea de a interzice sclavia acolo unde ea exista deja, dar c va face uz de for pentru a pstra proprietatea federal. Discursul su s-a ncheiat cu un apel la restaurarea uniunii.[53]Sudul a trimis delegai la Washington i s-a oferit s plteasc pentru proprietatea federal i a propus un tratat de pace cu Statele Unite. Lincoln a respins orice negocieri cu agenii confederai pe motiv c Confederaia nu este un guvern legitim, i c orice tratat semnat cu acesta ar echivala cu recunoaterea sa ca guvern suveran.[54] Totui, Secretarul de Stat William Seward a demarat negocieri neautorizate i indirecte, care nu au avut ns niciun succes.[54]

Fort Sumter, vedere din avion. Imagine din 1991.

Fort Sumter din Charleston, Carolina de Sud, Fort Monroe, Fort Pickens i Fort Taylor rmseser ultimele forturi pstrate de Statele Unite pe teritoriul Confederaiei, iar Lincoln era hotrt s pstreze controlul asupra Fort Sumter. Din ordinele Preedintelui Confederaiei, Jefferson Davis, trupele controlate de guvernul confederat, sub comanda lui P. G. T. Beauregard au bombardat fortul cu artilerie n ziua de 12 aprilie, fornd capitularea garnizoanei dinuntru. Norditii s-au solidarizat cu apelul lui Lincoln ctre toate statele de a trimite trupe pentru recapturarea forturilor i pstrarea Uniunii. Scara rebeliunii fiind nc restrns, Lincoln a cerut 75.000 de voluntari pentru o perioad de 90dezile.[55] n lunile precedente, mai muli guvernatori din Nord i pregtiser discret armatele statelor lor; a doua zi, forele acestea s-au pus n micare.[56]Patru state de la nord de Confederaie (Tennessee, Arkansas, Carolina de Nord, i Virginia), care respinseser repetat pn atunci propunerile confederate, au refuzat s trimit fore mpotriva vecinilor, declarnd i ele secesiunea, i adernd la Confederaie. Pentru a rsplti Virginia, capitala Confederaiei a fost mutat la Richmond.[57] Oraul a devenit un simbol al Confederaiei. Richmond era ntr-o poziie foarte vulnerabil, la captul unui drum de aprovizionare confederat foarte lung. Dei Richmond era puternic fortificat, proviziile oraului aveau s fie reduse prin capturarea de ctre Sherman a oraului Atlanta i blocat aproape complet n momentul cnd Grant a asediat oraul Petersburg i cile ferate care aprovizionau capitala Confederaiei.

Planul Anaconda i blocada, 1861

Caricatur din 1861 a planului Anaconda al lui Scott

Winfield Scott, comandantul armatei Statelor Unite, a gndit Planul Anaconda,[58] un plan de a ctiga rzboiul cu ct mai puin vrsare de snge. Ideea sa era aceea c o blocad a principalelor porturi ar slbi economia Confederaiei; apoi capturarea Rului Mississippi avea s mpart Sudul n dou. Lincoln a adoptat planul, dar a ignorat avertismentele lui Scott privind un atac imediat asupra Richmondului.

n mai 1861, Lincoln a aplicat blocada tuturor porturilor din Sud, oprind orice transport internaional destinat Confederaiei. Navele i ncrcturile celor ce ncercau s treac puteau fi confiscate i, de cele mai multe ori, nu erau acoperite de asigurri. Pn spre sfritul lui 1861, blocada dusese la ncetarea unei mari pri din traficul local ntre porturi. Blocada a oprit exporturile de bumbac, ruinnd economia sudului. Investitorii britanici au construit nave uoare i rapide care transportau arme i obiecte de lux din Insulele Bermude, Cuba i Bahamas la schimb cu tutun i bumbac.[59] Cnd erau capturate, navele i ncrctura erau vndute i banii erau dai marinarilor unioniti, dar echipajele britanice erau eliberate. Penuriile de hran i alte bunuri, declanate de blocad, atacurile armatei uniunii i rechiziiile recoltelor de ctre armatele confederate s-au combinat cauznd hiperinflaie i revolte n Sud.[60]La 8 martie 1862, Marina Confederaiei a dat o lupt mpotriva Marinei Uniunii cnd cuirasatul CSS Virginia a atacat blocada; acesta prea de neoprit, dar a doua zi a trebuit s lupte cu noua nav de rzboi a uniunii USS Monitor n Btlia de la Hampton Roads.[61] Btlia s-a ncheiat nedecis, ceea ce a nsemnat o victorie strategic a Uniunii prin aceea c blocada s-a pstrat. Confederaia a pierdut CSS Virginia, nava fiind scufundat pentru a evita capturarea, iar Uniunea a construit mai multe copii ale navei USS Monitor. n lipsa tehnologiei de construcie a navelor de rzboi eficiente, Confederaia a ncercat s obin nave de rzboi britanice. Victoria Uniunii n a doua btlie de la Fort Fisher n ianuarie 1865 a dus la nchiderea ultimului port util din Sud.

Teatrul estic de operaiuni, 18611863

Operaiuni pe teatrul de est n 1862

Din cauza rezistenei puternice a unor fore confederate iniiale la Manassas, Virginia, n iulie 1861, un mar al trupelor unioniste sub comanda generalului-maior Irvin McDowell spre forele confederate de acolo a fost blocat n prima btlie de la Bull Run,[62] n urma creia trupele unioniste au fost forate s se retrag la Washington, D.C., de armata confederat condus de generalii Joseph E. Johnston i P. G. T. Beauregard. n aceast btlie, generalul confederat Thomas Jackson a primit porecla de Stonewall (Zid de piatr) datorit rezistenei opuse unionitilor.[63] Alarmai de nfrngere, i ntr-o tentativ de a preveni secesiunea altor state sclavagiste, Congresul SUA a adoptat Rezoluia Crittenden-Johnson la 25 iulie, n care se spunea c rzboiul este luptat pentru pstrarea Uniunii i nu pentru desfiinarea sclaviei.

Operaiuni pe teatrul de est n 1863

Generalul-maior George B. McClellan a preluat comanda armatei unioniste a Potomacului la 26 iulie (a fost, pentru scurt timp, comandant al tuturor forelor armate ale Uniunii, dar acest post a fost ocupat apoi de general-maior Henry W. Halleck), iar rzboiul a fost reluat cu mai mare intensitate n 1862. n urma apelului ferm al Preedintelui Lincoln de a ncepe operaiunile ofensive, McClellan a atacat Virginia n primvara lui 1862 prin peninsula dintre Rul York i Rul James, la sud-est de Richmond. Dei armata lui McClellan a ajuns la porile Richmondului n Campania din peninsul,[64][65][66] avansul i-a fost oprit n Btlia de la Seven Pines de Joseph Johnston, i apoi generalul Robert E. Lee i subordonaii si James Longstreet i Stonewall Jackson[67] l-au nvins pe McClellan n Btliile de apte zile i l-au forat s se retrag. Campania din Virginia de Nord, n care a avut loc a doua btlie de la Bull Run, s-a ncheiat cu o alt victorie pentru Sud.[68] McClellan rezistat ordinelor generalului Halleck de a trimite ntriri armatei unioniste a Virginiei a lui John Pope, ceea ce a uurat misiunea confederailor lui Lee de a nvinge.

ncurajai de a doua btlie de la Bull Run, Confederaii au ntreprins prima invazie a Nordului, cu generalul Lee conducnd a 45.000 de oameni, Armata Virginiei de Nord, peste Rul Potomac n Maryland la 5 septembrie. Lincoln apoi a transferat trupele lui Pope sub comanda lui McClellan. McClellan i Lee s-au luptat n btlia de la Antietam[67] lng Sharpsburg, Maryland, la 17 septembrie 1862, cea mai sngeroas zi din istoria militar a Statelor Unite.[69] Armata lui Lee, blocat n cele din urm, s-a retras n Virginia nainte ca McClellan s o distrug. Lupta de la Antietam este considerat o victorie a Uniunii, deoarece a blocat invazia lui Lee n Nord i a dat ocazia lui Lincoln s-i anune Proclamaia de emancipare.[70]

Generalul confederat Robert E. Lee (dreapta), a crui pricepere a pstrat echilibrul n teatrul de operaiuni din est. El a fost nvins la Gettysburg de generalul unionist Meade (stnga).

Cnd prudentul McClellan nu a capitalizat victoria de la Antietam, el a fost nlocuit de general-maior Ambrose Burnside. Burnside a fost nvins n curnd la btlia de la Fredericksburg[71] la 13 decembrie 1862, cnd ali 12.000 de soldai unioniti au fost omori sau rnii n timpul repetatelor i inutilelor atacuri frontale de la Marye's Heights. Dup btlie, Burnside a fost i el nlocuit cu general-maior Joseph Hooker. Nici Hooker nu s-a dovedit capabil s nving armata lui Lee; dei confederaii erau de dou ori mai puini, el a fost umilit n btlia de la Chancellorsville[72] n mai 1863. El a fost nlocuit de general-maior George Meade n timpul celei de-a doua invazii a lui Lee n Nord, n iunie. Meade l-a nvins pe Lee n btlia de la Gettysburg[73] (1-3 iulie 1863), cea mai sngeroas btlie a rzboiului, considerat uneori ca fiind punctul de cotitur al rzboiului. arja lui Pickett din cadrul acestei btlii, la 3 iulie este punctul maxim de ptrundere a trupelor confederate pe teritoriul Uniunii, reprezentnd semnalul sfritului planurilor lui Lee de a pune presiune pe Washington dinspre Nord, dar i pentru c Vicksburg, Mississippi, fortreaa-cheie care asitura controlul asupra rului Mississippi, a czut a doua zi. Armata lui Lee a suferit 28.000 de pierderi (fa de 23.000 n tabra lui Meade).[74] Totui, Lincoln s-a suprat pe Meade pentru c nu a interceptat retragerea lui Lee, i dup neconcludenta campanie din toamn a lui Meade, Lincoln a decis s caute pe Teatrul Vestic o nou conducere.