Războiul din AfganistanRăzboiul Afgano-Sovietic a durat nouă ani (27 decembrie 1979 – 15 februarie 1989). Forțele afgane implicate au fost Partidul Popular Democrat din Afghanistan, de orientare marxistă, susținut de către forțele sovietice, care au luptat contra rebelilor islamiști Mujahedini. Rebelii au fost susținuți de mai multe țări, printre care și Statele Unite ale Americii, Arabia Saudită, Pakistan și alte state musulmane, în contextul politic internațional al Războiului Rece                                                            Revolutia SaurLa 27 aprilie 1978  în Afganistan a început Revoluţia din aprilie (Saur), în rezultatul căreia la putere a venit Partidului Democrat Popular din Afganistan, care a declarat țara Republică Democrată.Încercările autorităţilor să întreprindă noi reforme care ar duce la dezvoltarea Afganistanului, s-a întâlnit cu rezistenţa opoziţie islamice. În 1978, înainte de întroducerea trupelor sovietice, sa început războiul civil din Afganistan.

Decizia privind întroducerea trupelor sovieticeÎn martie 1979, în timpul revoltei din oraşul Gherat, a urmat prima cerere a conducerii afgane de intervenţie militară sovietică directă (în total au fost adresate astfel de 20 cereri).  Dar Comisia Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în Afganistan, înfiinţată în anul 1978, a raportat la Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist de evidenţa consecinţelor negative ale intervenţiei sovietice directe, şi cererea a fost respinsă.Revolta gherilelor de mujahedini, a forțat întărirea trupelor sovietice la frontiera sovieto-afgan şi prin ordinul Ministrului Apărării D.Ustinov a început pregătirea pentru aterizare în Afganistan a Regimentului 105 de desant aerian. A crescut numărul de consilieri sovietici în Afganistan: de la 409 - la 4500 persoane, pînă la sfârșitul lunii iunie 1979.Dezvoltarea ulterioară a situaţiei din Afganistan –– revolta înarmată a opoziţie islamice, revolte în armată, lupta în interiorul partidului şi în special evenimentele din septembrie 1979, a servit un motiv  serios de îngrijorare a conducerii sovietice. Cu prudenţă erau monitorizate activităţile conducătorului Afghan, Amin, cunoscîndu-se ambiția și cruzimea acestuia în lupta pentru realizarea obiectivelor personale. În timpul conducerii țării de către Amin, teroarea era aplicată nu numai împotriva islamiştilor, dar, și împotriva membrilor PPDA. Represiunilor a fost supusă şi armata, principalul suport al PPDA. Conducerea sovietică se temea că agravarea în continuare a situaţiei din Afganistan va duce la căderea regimului PPDA şi venirea la putere a forţelor ostile Uniunii Sovietice. Mai mult decât atât, au existat rapoarte privind relațiile lui Amin în anii 1960 cu Agenția centrală de informații ale SUA.

În cele din urmă, sa decis să se pregătească răsturnarea lui Amin și să-l înlocuiască cu un lider mai loial URSS. În postul dat se propunea Babrak Karmal, a cărui candidatură a fost susţinută de șeful KGB, Iuri Andropov. În timpul elaborării operaţiunii de răsturnarea lui Amin, sa decis să fie utilizată cererea lui Amin privind ajutorul militar sovietic. La începutul lunii decembrie 1979 la Bagram a fost trimis, așa-numitul  "batalion musulman" - un detașament al Direcţiei Generale de Cercetare, special creat în vara anului 1979  din soldaţii sovietici de origine din Asia Centrală pentru protecția Președintelui comitetului revoluționar, Nur Mahhomad Taraki și executarea sarcinilor speciale în Afganistan. Din 10 decembrie, la ordinul lui Ustinov s-a început mobilizarea de unități și formațiuni a districtelor militare din Turkestan şi Asia Centrală. Șeful statului major general Nikolai Ogarkov, a fost împotriva invaziei. Decizia privind întroducerea forţelor armate a fost primită la ședința Biroului Politic din 12 decembrie 1979.La 13 decembrie 1979 a fost format grupul operativ al Ministerul Apărării  pentru Afghanistan, condus de șeful-adjunct al Statului Major General al Armatei, generalul S.Ahromeev.La 14 decembrie 1979  în Bagram a fost trimis un batalion din cadrul regimentului aerian 345, pentru întărirea batalionului care din 7 iulie 1979 păzea avioanele sovietice militare de transport și elicoptere.În același timp, Karmal și cîţiva dintre susținătorii lui au fost aduşi în secret în Afganistan și se aflau în Bagram, printre soldații sovietici. La 16 decembrie 1979 a fost întreprinsă o tentativă de asasinare a lui Amin, dar el a rămas în viață, şi Karmal urgent a revenit în URSS. La 20 decembrie 1979 de la Bagram la Kabul a fost transferat "batalionul musulman", care a întrat în echipa de pază a palatul lui Amin, fapt care a facilitat în mare măsură pregătirile  planificate pentru asaltul palatului.  Pentru această operațiune, în mijlocul lunii decembrie în Afghanistan au sosit două grupuri speciale ale KGB.Până în 25 decembrie 1979 în Districtul Militar Turkestan au fost pregătite să între în Afganistan armata 40-a de câmp, două divizii de infanterie motorizată, brigada  armată de artilerie, brigada armata de apărare aer anti-rachetă, o parte al serviciului de luptă şi sprijin logistic, iar în districtul militar din Asia Centrală - două regimente de infanterie, două regimente  de avioane de vânătoare, un regiment de avioane de luptă, două regimente de elicoptere, o parte de inginerie aerospatiala si de sprijin aerodrom. Ca o rezervă în ambele dislocaţii au fost mobilizate trei divizii. Pentru completarea unităţilor armate au fost mobilizaţi din rezervă mai mult de 50 de mii de oameni din republicile  Asiei Centrale și Kazahstan, transferate din economia națională aproximativ 8 mii automobile și altă tehnică. Aceasta a fost cea mai mare mobilizare a Armatei Sovietice din a.

1945. În plus, pentru transfer în Afganistan a fost pregătită şi divizia 103 de paraşutişti din Belarusia, care la 14 decembrie a fost debarcată la aeroporturile din districtul militar Turkestan.În seara zilei de 23 decembrie 1979 a fost raportat despre pregătirea de întroducere a  trupelor în Afganistan.La 24 decembrie Ustinov au semnat directiva № 312/12/001, în care se menţiona: " Este primită hotărîrea cu privire la  întroducerea unor contingente de trupe sovietice pe teritoriul Republicii Democratice Afganistan pentru a ajuta poporul afgan prietenos, precum și crearea condițiilor favorabile pentru excluderea posibilelor acțiuni anti-afgane de țările vecine."Participarea trupelor sovietice în operațiuni de luptă în Afganistan, Directiva nu a oferit. Nu a fost definită nici utilizarea de arme, chiar și ca auto-apărare. La 27 decembrie Ustinov a semnat un ordin privind suprimarea rezistenţei  rebelilor în caz de atac. Sa presupus că, trupele sovietice vor lua sub protecție obiecte industriale importante și altele, dînd posibiliatea la o parte din armata afgană să întreprindă acţiuni împotriva trupelor de opoziţie, precum şi împotriva eventualelor intervenţii externe.S-a ordonat ca trecerea graniţei cu Afganistan să aibă loc la 27 decembrie 1979, ora Moscovei 1500. Dar încă în dimineața zilei de 25 decembrie pe podul de pontoane peste râul de frontieră Amudaria a trecut batalionul 4 a brigăzii 56 de paraşutişti, care a avut ca obiectiv de a captura trecerea din canionul Salang pe drumul de la Termez la Kabul pentru a asigura trecerea fără probleme a trupelor sovietice.O parte din divizia 103 de desanți au sosit la Kabul la ameaza zilei de 27 decembrie, preluînd controlul asupra aeroportului, blocînd aviaţia afgană şi bateriile de apărare aeriană. Alte unități ale diviziei au fost concentrate în zonele desemnate ale Kabulului, unde au primit sarcina de a bloca principalele obiecte guvernamentale, unitățile militare afgane alte locuri importante în oraş şi în jurul lui. Ei au oferit, de asemenea, protecție lui B. Karmal, care la 23 decembrie, cu cele mai apropiaţi  suporteri a fost adus din nou în Afganistan.Fostul şef al Direcţiei de cercetare a KGB-ului, generalul-maior Iu.Drozdov,  a menționat că întroducerea trupelor sovietice în Afganistan a fost o necesitate obiectivă, deoarece în țară şi-a intensificat activătăţile SUA ( au încheiat un acord cu China privind Afganistanul, avansate posturile de observare tehnice la frontierele sudice ale URSS). În plus, Uniunea Sovietică, de mai multe ocazii a întrodus trupele în Afganistan cu o misiune similară şi nu planifica să rămînă acolo pentru o lungă perioadă de timp. Potrivit lui, a existat un plan de retragere a trupelor sovietice din Afganistan în 1980, elaborat de el personal, împreună cu

generalul armatei S. Ahromeev. Acest document ulterior a fost distrus la ordinul președintelui KGB, Vladimir Kriuchkov.

Asaltul Palatului lui AminÎn seara zilei de 27 decembrie forțele speciale sovietice au luat cu asalt, ce a durat 40 de minute, palatul lui Amin. În timpul asaltul Amin a fost ucis. Conform versiunii oficiale publicate de ziarul "Pravda", "ca urmare a unui val de furie al poporului, Amin  împreună cu complicii săi, a fost adus în fața tribunalului poporului și a fost executat".  Instituţiile guvernamentale din Kabul au fost capturate de desanții sovietici.În noaptea spre 28 decembrie Karmal a venit de la Kabul la Bagram, iar la radiou a fost transmis mesajul său pentru poporul afgan, în care a declarat "a doua fază a revoluţiei".

Principalele evenimente            O echipă de ofițeri ai Ministerului Apărării,  generalizînd  experiențele de luptă din Afganistan, pe toată perioada de aflare a trupelor sovietice, a împărţit-o în patru etape:• din decembrie 1979 până în februarie 1980 — invazia sovietică din Afganistan, postarea lor pe garnizoane;• din martie 1980 până în aprilie 1985 – ducerea activă a acţiunilor militare, inclusiv extinse, lucru  privind  restructurarea şi consolidarea forţelor armate ale RDA;• din aprilie 1985 până în ianuarie 1987 -  trecerea de la actiuni militare active în sprijinirea trupelor afgane de aviaţia sovietică, artilerie şi unităţile de genişti, cu toate că unitățile forțelor speciale au continuat să lupte împotriva livrării de arme și muniții din străinătate. În această perioadă parţial au fost retrase trupele sovietice din Afganistan;• din ianuarie 1987 până în februarie 1989 -  implicarea  trupele sovietice în politica de reconciliere naţională, cu sprijinul continuu al forțelor militare afgane în luptă. Pregătirea pentru retragerea trupele sovietice şi finalizarea retragerii lor.                                               Tabelul cronologic al acțiunilor militare   1979• În luna iulie, la Bagram a sosit batalionul din regimentul 111 de desant aerian a diviziei 105, iar la Kabul - divizia 103 de desanți. Acestea au fost primele unități militare și o parte a Armatei Sovietice în Afganistan.• 27 noiembrie în Afganistan au ajuns 120 de persoane pentru  organizarea  legăturii radio-telefonice a viitorului comandant a forţelor armate sovetice în Kabul cu consilierii militari afgani în divizii. Pînă în ultimul moment soldaţii trupelor armete nu știeau unde se duc. Întreg personalul au fost îmbrăcați în

haine civile (costum, cămașă albă, cravată, pălărie și pantofi)  de producție ne sovietică. Înainte de a urca în avion fiecărui a fost oferit un pașaport de cetățean al USSR cu viza în Afganistan pe un terment de 1,5 ani.  La sosirea în Afganistan, au fost formate centre de comunicare în  10 provincii, cîte 12 persoane. Toți soldații până la sfârșitul serviciului în Afganistan, au purtat numai haine civile.• În perioada 9 - 12 decembrie, în Afganistan a întrat  primul "batalion musulman".• La 14 decembrie la Bagram a sosit un alt batalion separat.•25 decembrie, coloanele Armatei a 40-a a districtului militar Turkestan trece granița afgană pe un pod de pontoane peste râul Amu-Darya. Amin și-a exprimat recunoștința față de conducerea sovietică și a ordonat Statului Major General al Forțelor Armate ale Republicii Democratice Afganistan a sprijini trupele întroduse.• În seara zilei de 27 decembrie a fost desfăşurată operațiunea "Storm" -  asaltat Palatul lui Amin.   1980 •7 Ianuarie, detaşamentul trupelor de grăniceri al KGB Panj, (204 persoane) au trecut cu elicoptere și instalații plutitoare peste râul Panj şi sa situat în satul afgan Nusai, acoperind  centrul raional sovietic  Calam-Humb și drumul  transfrontalier Dușanbe-Horog.  Ulterior s-au deplasat în zona portului fluvial afgan Sher Khan  și a preveni pericolul de capturare de către rebeli. Curând pe teritoriul Afganistanului s-au mutat în și alte  formaţiuni militare.• 09-11 decembrie - a fost capturat orașul Nahrin, provincia Baghlan, unde regimentul al patrulea de artilerie din Afganistan a declanșat o rebeliune. În timpul revoltei au fost uciși toți consilierii militari sovietici. Trupele sovietice în timpul suprimării răscoalei au pierdut doi morți și doi răniți.• 10-11 Ianuarie – tentativa de lovitură de stat de către divizia de artilerie 20 afgană, în Kabul.  În timpul luptei, forțele sovietice au pierdut doi oameni iar alţi doi au fost răniţi. La moment a parvenit Directiva Ministrului Apararii D.Ustinov de planificare și începere a acţiunilor de luptă — raiduri împotriva grupurilor rebele din nordul Afghanistanului, adiacente hotarelor URSS  și folosirea armatei  pentru a suprima rezistenta.• 20-24 februarie - o revoltă antiguvernamentală în Kabul. În timpul revoltei, a fost bombardată ambasada sovietică, omorând cîţiva cetățeni sovietici.• 23 februarie - o tragedie în tunelul de la trecere Salang. În timpul trecerii prin tunel, din cauza unui accident din mijlocul acestuia, traficul a fost blocat. Ca rezultat, s-au sufocat 16 soldați sovietici.

• Februarie-martie - prima operațiune majoră de a suprima o răscoală armată în regimentul de infanterie din Asmara provincia Kunar, împotriva mujahedinilor. 28-29 februarie, trupele sovietice au intrat  în lupte sângeroase, din cauza blocării de către rebeli în canionul  Asmara batalionul 3 de desant aerian.  33 de persoane au fost ucise, răniţi - 40 şi un soldat a dispărut fără urmă.• Aprilie - Congresul Statelor Unite autorizează  "un sprijin direct și deschis"  opoziției afgane  în valoare de 15 milioane de dolari. •Prima operațiune militară în canionul Panjshir.• 20-24 aprilie - demonstraţiile în masă anti-guvernamentale din Kabul au fost dispersate de zborurile joase a avioanelor reactive. • Mai – a doua operaţiune a armei în provincia Kunar.• 11 mai – distrugerea 1-ei companii de infanterie mecanizată  (Djelalabad)  în Hara, provincia Kunar. 19 iunie - decizia Biroului Politic al Comitetului Central al PCUS  cu privire la retragerea din Afganistan a cîteva unități de tancuri, rachete și anti-aeronave. • 03 august, bătălia din aulul Shaesta.  În canionul Mashhad  - în apropierea orasului Faizabad reg. Kyshym în ambuscadă a nimerit  batalionul 783 de cercetare, unde au fost omorîţi 49 de soldați, 48 au fost răniți. Acesta a fost unul dintre cele mai sângeroase episoade din istoria războiului din Afganistan.• 12 august - sosirea în ţara a forțelor speciale ale KGB-ului "Carpați".• 23 septembrie - comandant al Armatei a 40-a a fost numit general-locotenent, Boris Tcaci.• 14 noiembrie – 5 decembrie – în zona de centru (provinciile Kabul, Parwan şi Bamyan) s-a desfăşurat o operaţiune sub denumirea “Удар”. În această operațiune au participat trupe militare sovietice şi afgane până la 16 mii personae, 600 tancuri şi blindate, peste 300 de arme, pînă la 100 de avioane si elicoptere. Conform datelor sovietice, mujahedinii au pierdut peste 500 de oameni ucişi şi 736 de prizonieri. În timpul operațiunii au fost capturate 861 unităţi de arme de calibru mic şi 25 de mii de muniții.1981• Aprilie - a treia operațiune militară în canionul Panjshir.• Mai - situaţia în jurul Kabulului se agravează  de acţiunile grupărilor  de rebeli comduși  de  Ahmad Shah Masood.• 18-19 Iunie - în provincia Nangarhar, unităţile militare sovietice şi afgane iau cu asalt fortificaţia mujahedinilor din Tora Bora.• Septembrie - lupta în poalele muntelui Lurkoh din provincia Farah; moartea generalului -maior Hahalova.• 29 octombrie — introducerea al doilea “batalion musulmani", sub  conducerea maiorului Kerimbaev.

• Decembrie - forţele sovietice şi afgane sub conducerea general-maiorului Ter-Grigoryan a distrus punctul de baza al opoziţiei în canionul Darzab (provincia DJawzjan).1982• Ianuarie - februarie - lupte intense în Kandahar, Kapisa, Parwan.  Lupte crîncene s-au desfasurat  în priajma localităţii Parwan, dislocată în apropiere de intrare în canionul Panjshir.• 10 februarie - explozie la reședința guvernatorului din Herat, au fost omorâţi mai mulţi "specialişti " sovietici.• 05 aprilie - în timpul unei operațiuni militare în vestul Afganistanului, trupele sovietice din greşeală au intrat pe teritoriul Iranian. Aeronavele militare iraniene au distrus două elicoptere militare sovietice.• Aprilie — operațiune militară în provincia Nimroz.• Mai-iunie — a 5-a operațiune  de mare amploare  din Panjshir în cadrul cărei pentru prima dată în Afganistan au fost debarcați în masă desanți: numai în primele trei zile au aterizat peste 4 mii de persoane. În total, în această operaţiune s-au implicat aproximativ 12.000 de soldați sovietici. Operaţiunea a avut loc simultan pe tot paramentul de 120 km în adîncimea canionului. Urmare acestei operațiuni, Panjshir a fost luat, însă peste trei săptămâni, trupele sovietice l-au părăsească: pentru un control complet asupra canionului, era necesar să se menţină în această zonă un grup  semnificativ de forţe,  dar circumstanțele create necesitau desfăşurarea operațiunilor  majore în întregul Afganistan.  Armata  guvernului Afgan nu a fost în stare să menține această regiune de importanță strategică.• August-septembrie – operațiunea a 6-a Panjshir: forțele sovietice din nou a preluat controlul asupra canionului, dar din nou nu a putut să menţină succesele obţinute, şi în decembrie au părăsit canionul.• 03 noiembrie - tragedia de la trecere  Salang.  Urmare ambuteiajului de transoprt de lîngă tunel, au murit în tunel mai mult de 176 de oameni.• 15 noiembrie —întâlnirea lui Iu. Andropov cu  Zia ul-Haq la Moscova. Secretarul general a avut o conversaţie privată cu Preşedintele pakistanez, în care la informat despre "noua politică flexibilă de partea sovietică, și necesitatea rezolvării rapide a crizei." La reuniune s-a discutat și oportunitatea prezenței trupelor sovietice în Afganistan, perspectiva de participare a Uniunii Sovietice în război. În schimbul retragerii trupelor din Pakistan s-a solicitat a renunţa de a ajuta pe rebeli.1983• 01 ianuarie – Agenția rusă de presă face declarație cu privire la situația din Afganistan, în care se repetă din nou că "contingent limitat de trupe sovietice  vor

fi retrase doar după încetarea  intervențiilor externe" și a respins  afirmația președintelui Reigan privind utilizarea în Afganistan a armelor chimice de către Uniunea Sovietică.• 2 Ianuarie — în Mazare-Sharif   mujahedini  au răpit un grup de cpecialiști civili sovietici, în număr de 16 persoane.• 2 februarie - ostaticii răpiți în Mazare-Sharif  au fost eliberați, însă șase dintre ei au fost uciși. În timpul atacului asupra aulului au fost omorîți 10 soldaţi sovietice şi 22 afgani, distruse trei elicoptere și patru transportoare blindate.  Drept răzbunare pentru moartea ostaticilor și soldaților, aulul  Vahșak a fost distrus de bombe.• Aprilie – în provincia Nimroz, trupele sovietice  capturează şi distruge fortificația mujahedină Rabati-Jali,  care servea și ca un punct major de tranzit al drogurilor.• Operaţiune armată de nimicire a grupărilor de opoziție din canionul Nijrab, provincia Kapisa.  Unitățile sovietice au pierdut 14 soldați ucişi şi 63 răniţi.• 16 mai - lupta din canionul Gandzhagal provincia Kunar, districtul Sirkanay : în timpul luptei au căzut 16 din cei 17 militari. • 19 mai - ambasadorul sovietic în Pakistan V.Smirnov oficial a confirmat dorința URSS și Afganistanului  " a desemna perioada de retragere a trupelor sovietice."• Iulie- ofensiva mujahedinilor asupra orașului Khost. Încercarea de a bloca oraşului a eșuat.  • August – sa elaborat un program de 8 luni de retragerea trupelor sovietice, dar după boala lui Andropov problema conflictului a fost scoasă de pe ordinea de zi a ședințelor Biroului Politic a rămas doar "dialogul cu Organizația Națiunilor Unite."• 2 octombrie - explozia din districtul de est din Kabul a omorît 13 și rănit 12 specialiști sovietici.• Iarna — luptele s-au intensificat în zona Sarobi şi canionul  Jalalabad. Grupurile armate de opoziţie  rămân pe teritoriul afgan pentru prima dată pe intreaga iarna.  Sa început fortificarea zonelor şi crearea bazelor de rezistenţă nemijlocit în ţară.           1984•  16 Ianuarie – operaţiuni în provinciile  Kabul, Parvan, Laghman şi Kapisa.• 21 martie - o explozie într-o moschee din Kabul, victime în răndul populaţiei civile.• 11 aprilie - după echiparea  ascunzișului cu instrucțiuni privind desfășurarea activității clandestine de culegere a informației pentru  guvern, a fost prins în flagrant,  declarat persona "non grata" și expulzat din țară angajatul ambasadei  SUA din Kabul, Richard C. Vandayver.• 19 aprilie-5 mai – a 7-a operaţiune armată Panjshir pe scară largă.

• 30 Aprilie — în canionul Hazara în timpul unei operațiuni militare la scară largă din canionul  Panjshir a nimerit  în  ambuscadă  și au suferit pierderi grele batalionului 1-i a regimentului  682-a de infanterie motorizată.• 3 iunie - în centrul Kabulului a fost aruncat în aer un autobuz cu pasageri.•31 august -  mujahedinii au atăcat aeroportului din Kabul.• 27 octombrie - mujahedinii doboară avionul de transport IL-76 de asupra Kabulului .• Decembrie - divizia 5-a de infanterie motorizată sub conducerea general-maiorului Kaspyarovich a distrus fortificațiile mujahedine din lanțul muntos Lurkoh în provincia Farah.1985• Martie – întroducerea și staționarea trupelor sovietice pe traseele de deplasare a caravanelor, concentrația de bază ale mujahedinilor de-a lungul frontierelor pakistaneze și iraniene.• 21 aprilie – nimicirea companiei Maravar.• 26 aprilie - revolta prizonierilor sovietici și afgani  în închisoarea Badabera, dislocată în Pakistan.• 25 mai – operaţiunea Kunar. Lupta în aulul Coniac, canionul Pechidara. Respingînd atacul, înconjurînd un grup mare de mujahedini și mercenari pakistaneji  - "berze negre",  trupele sovietice au pierdut 23 de militari (morți) și 28 răniți.• Iunie – a 8-a și a-9-a operaţiune armată pe scară largă în Panjshir. • 13 Iunie – explozie la baza aeriană din Shindand provincia Herat: distruse nouăsprezece și deteriorate  treisprezece aeronave  a forțelor aeriane  RDA.• 13 Iulie-29 august – lupta de lîngă  Host (operaţiunea Host). În timpul operațiunii au fost nimiciți aproximativ  2400 mujahedini.• Vara - un nou curs al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist pentru o soluție politică a "problemei afgane".•16-17 octombrie -  tragedia din Șhutuli: 16 octombrie,  pe drumul spre aulul  Ruha  din canionul Panjsher,  grupul regimentului 682-a al diviziei 108 de Infanterie a căzut  într-o ambuscadă.  În lupta scurtă, trei persoane au fost ucise și zece au fost rănițe, arse cinci vehicule de lupta a infanteriei și șase camioane. În seara aceleiași zile un alt grup al regimentului 682-a ajuns la ghețarul din canionul Shutul fără a parcurge nici jumătate din drumul programat, unde au fost forțați să staționeze noaptea. Ca rezultat, 17 de oameni au murit de hipotermie și degerături iar peste 30 s-au ales cu  diferite degerături .• Obiectivul principal al Armatei 40-a devine acoperirea frontierei sudice ale URSS, pentru ce s-au adus noi unităţi de infanterie motorizată. Sa început fortificarea puternică a zonelor îndepărtate ale ţării.

• 22 noiembrie 1985  în timpul executării misiunii  în ambuscadă  a nimerit avanpostul grupului de manevre-moto a detațamentului de frontieră Panfilov din districtul frontierii de est a KGB-ului. În lupta din aulul Afridzh  din canionul Zardevsk provincia Badakhshan au fost omorîți 19 grăniceri. Aceasta a fost cea mai mare pierdere de grăniceri într-o luptă în războiul din Afganistan din 1979-1989.1986• Februarie - la Congresul XXVII al PCUS, Mihail Gorbaciov face o declarație despre  elaborarea unui  plan de retragerea treptată a trupelor.• 29 martie - în timpul acțiunilor de luptă a fost distrusă o baza mare a mujahedinilor din Karera.• Aprilie - încercări  nereușite  a unităților numeroase a comandantului militar Ismail Khan  de a sparge "zona de securitate" în jurul orașului Herat. Operațiunea planificată  ale trupelor de grăniceri a URSS în provinciile  Kunduz și Balkh.• 4-20 aprilie, operațiunea de distrugerea bazei Djawara: o înfrîngere puternică a mujahedinilor.• 15 aprilie – în timpul blocării retragerii grupului de  mujahedini în raionul  Rustaq  pe o mină de teren a fost aruncat în aer un BTR al detașamentului de frontieră Moscova. Opt grăniceri au fost uciși.• 4 mai - la Plenara 18-a a  Comitetului Central al PPDA, la postul de secretar general,  în locul lui Karmal a fost ales M. Najibullah, fostul şef de contraspionaj afgan. Plenara a stabilit soluționarea problemelor din Afganistan prin mijloace politice.• 10-20 mai - operaţiunea în raionul Dadji provincia Paktia.• 16 iunie - operațiunea militară "Manevr"  -  provincia Takhar. În lupta îndelungată de pe muntele Yafsadzh  canionul Djarav,  18 cercetași au fost uciși și 22 răniți. Aceasta fost tragedia a doua a batalionului Kunduz de cercetare.• 28 Iulie — în Vladivostok M. Gorbaciov a declarat public despre retragerea în curînd din Afganistan a şase regimente ale armatei 40-a (aproximativ 7000 de oameni). Ulterior, termenul de retragere va fi transferat.• August - Masood a distrus baza trupelor guvernamentale în Farhar, provincia Tahar.•18-26 august – operațiunea militară de maștab "Zapadnea", sub conducerea generalului de armată V.Varennikov.  Distrugerea zonei fortificate strategice și terminalului de  depozitare "Kokkari-Sharshari” a influentului  comandant militar Ismail Khan.• 25 septembrie —  în zona Djalalabad  au fost doborîte două elicoptere sovietice.

• Toamna -  grupa de cercetare a maiorului Belov capturează în zona Kandahar  primul lot de rachete portabil "Stinger", în cantitate de trei bucăți.• 15-31 octombrie  - din Shindand au fost scoase regimentele de tancuri, infanteria motorizată, artileria antiaeriană, din Kunduz - infanteria motorizată şi artileria antiaeriană,  din Kabul - artileria antiaeriană.• 30-31 decembrie- plenara XXI extraordinară extinsă a Comitetului Central al PPDA a proclamat cursul spre politica de reconciliere naţională  şi se expune pentru încetarea urgentă a război fratricid.• 13 noiembrie - la ședința Biroului Politic a Comitetului Central al PCUS, Mihail Gorbaciov a declarat:  "În Afganistan luptăm de șase ani. Dacă nu schimbam abordarea, vom lupta încă 20-30 de ani". Șeful Statului Major General, mareșalul Akhromeyev  a menționat: "Nu este nici un obiectiv militar, care a fost pus, și nu sa rezolvat, dar rezultate nu sunt obținute. <...> Noi controlăm Kabulul și centrele din provincie, dar pe teritoriile ocupate nu putem instala puterea. Am pierdut bătălia pentru poporul afgan". În cadrul aceleiași ședințe, sa pus sarcina de a retrage toate trupele din Afganistan în decurs de doi ani.1987• 02 ianuarie - la Kabul a fost trimis un grup de lucru al Ministerului Apărării al URSS, în frunte cu primul adjunct al Statului Major General al Forțelor Armate URSS, general de armată, Varennikov. • 4 februarie - 11 martie – operaţiunea "Șcval ", în provincia Kandagar.• 16-21 februarie - operaţiunea  "Udar” în provincia Kunduz.• 26-27 februarie – avionele aviației militare din Afganistan  în mod repetat au invadat spaţiul aerian pakistanez  bombardînd două localități şi două tabere de refugiaţi. Urmare a raidurilor aeriene au fost ucise cel puțin 66, și rănite aproximativ 250 persoane.• Primavara - trupele sovietice încep a folosi sistemul ”Barier” pentru apărarea frontierii de stat în părțile  de est și sud-est a țării.• 2-21 martie - operaţiunea "Groza",  în provincia Ghazni.• 8 martie -  bombardarea de către mujahedini a orașului Pandj,  republica Tadjikistan.• 8-21 martie  - operaţiunea "Crug"  în provinciile Kabul şi Logar.• Noaptea 8-9 aprilie -  un detaşament  de mujahedini sub comducerea ”inginerului  Bashir"  în număr de 50-60 rebelii, au încercat să înconjoare şi să atace avanpostul de grăniceri a detațamentului 117-a de frontieră. Teritoriul sovietic a fost traversat de două grupuri de rebeli, al treia grupă, cu mitraliere a ocupat insula din mijlocul râului,  unde și-au stabilit poziţii de tragere, pentru sprijinul atacatorilor. După două ore de luptă, rebelii au fost alungaţi înapoi pe

teritoriul afgan, pierdînd pînă la 20 omorîți, unul a fost luat ostatic. De asemenea, au fost ucişi 2 grăniceri.• 11-21 aprilie  – o operaţiune  în provincia Herat.• 12 aprilie – distrugerea bazei  rebelilor Milova  în provincia Nangarhar.• 12-24 aprilie - operaţiunea "Vesna ”  în provincia Kabul.• 20 mai – august – operațiunea ”Zalp ” în provinciile Logar, Paktia, Kabul.• 21 mai – septembrie -  operațiunea  ”Iug-87” în provincia Kandahar.• 23 noiembrie - începe operaţiunea  ”Magistrali”  pentru deblocarea oraşului Host.1988• 8-7 ianuarie  - lupta de la înălțimea 3234.• 14 aprilie  - prin intermediul ONU în Elveţia, miniştrii de externe din Afganistan şi Pakistan au semnat acordul de la Geneva privind reglementare politică a situaţiei din Afganistan. Garanţi ai acordului au devenit Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică.  Uniunea Sovietică  sa angajat să-și retragă contingentul său pe parcursul a 9 luni, incepand cu data de 15 mai; Statele Unite şi Pakistanul, la rândul său, vor opri acordarea ajutorului mujahedinilor.• 13 mai - în zona aulului Marmol, în timpul escortării coloanei grupului ” Marmol" de la bază la punctul 1534, grupul din 8 geniști au nimerit în ambuscada rebelilor. În lupta  scurtă și-au pierdut viața șase grănicerii - geniști.• 24 Iunie – grupările din opoziţie au luat cu asalt centrul provinciei Wardak - orașul Maydanshehr . În septembrie,  forțele sovietice  în apropierea orașului Maydanshehr au realizat o operaţiune de distrugere a raionul de baza Hurkabul.• 10 august – Mujahidinii au preluat orașul Kunduz.1989• 23-26 ianuarie - operațiunea "Taifun" în provinciile Parwan, Baghlan, Kunduz. Ultima operațiune militară a armatei sovietice în Afganistan.• 04 februarie -  ultima unitate militară a Armatei Sovietice a plecat din Kabul.• 15 februarie - din Afganistan sunt retrase complet trupele sovietice.  Retragerea trupelor Armatei a 40-a fost condusă de ultimul comandant al contingentului armat  limitat, general-locotenent Boris Gromov, care conform versiunii oficiale, ultimul a traversat frontieră rîului Amudarya (or.Termez).  El a declarat: "In spatele meu nu a rămas nici un singur soldat sovietic."  Această afirmație nu era adevărată, deoarece în Afganistan au ramas soldații sovietici ce au fost capturați de către mujahedini și unitățile de grăniceri care au acoperit retragerea trupelor și au revenit pe teritoriul Uniunii Sovietice, numai în a doua jumătate a zilei de 15 februarie.  Unități separate a trupelor de frontieră a KGB au îndeplinit sarcina de protecție a frontierei sovieto-afgane pe teritoriul Afganistanului  până în aprilie

1989.  În plus, unii soldații sovietici  au rămas voluntar în Afganistan, trecînd de partea mujahedinilor.

ConstatăriGeneral-colonelul Boris Gromov, în cartea sa "Contingent limitat", și-a exprimat opinia cu privire la  rezultatele operațiunilor Armatei Sovietice în Afganistan:"Sunt profund convins că nu există nici un motiv pentru afirmația că Armata 40-a a fost învinsă, precum și faptul că am câștigat o victorie militară în Afganistan. Trupele sovietice la sfârșitul anului 1979 au întrat în țară fără impedimente, împlinind - spre deosebire de americani în Vietnam - sarcinile sale, și organizat s-a întors în țară. În cazul în care principalul inamic al contingentului limitat de armată se consideră grupurile armate de opoziție, atunci diferența dintre noi este că Armata a 40-a facea ceea ce considera  că a fost necesar,  iar  mujahedin - doar ceea ce puteau.În fața Armatei a 40-a au fost cîteva probleme majore. În primul rând trebuia de acordat ajutor guvernului afgan în rezolvarea situației politice. Acest ajutor se  exprima în lupta împotriva grupurilor armate de opoziție. În plus, prezența unui contingent militar mare în Afganistan trebuia să prevină  agresiunea din exterior. Aceste sarcini de personalul Armatei a 40- a au fost complet executate.Contingentului militar limitat nimeni și niciodată nu ia stabilit  scopul de a câștiga o victorie militară în Afganistan. Toate luptele, care Armata a 40-a a trebuit să le desfășoare din 1980 și aproape până în ultimele zile ale aflării în țară au purtat un caracter de respingere a atacurilor sau de atacuri preventive. Împreună cu trupele guvernamentale s-au efectuat operațiuni militare numai în scopul de a evita atacurile asupra garnizoanele noastre, aeroporturilor, comunicațiilor și coloanelor de automobile, care au fost utilizate pentru transportul de mărfuri.Într-adevăr, mujahedinii înainte de retragerea trupelor sovietice  în mai 1988, nu au fost niciodată capabili  să efectueze o operațiune majoră şi  nu a reușit  în măsură să ia orice oraş mare.În același timp, în ciuda tuturor eforturilor, numărul de grupuri de opoziție de la an la an a crescut, și în 1986 mujahidinii controlau mai mult de 70% din teritoriul Afganistanului. După părerea general-colonelului  Viktor Merimski, conducerea afgană a pierdut, de fapt, lupta pentru poporul său cu rebelii, nu a putut stabiliza situația în țara, deși dispuneau de peste  300 mii de formațiuni militare.

Pierderile din   Afganistan La 07 iunie 1988, în discursul său la Adunarea Generală a ONU, președintele Afganistanului, Najibullah a declarat că "de la începutul ostilităților în 1978 pînă la  07.06.1988,  din țară au fost uciși 243,9 mii de oameni, alți 77 mii de oameni au fost răniți.

Numărul exact de morți în războiul din Afganistan nu este cunoscut. Ahmad Shah Massoud, în scrisoarea sa către ambasadorul sovietic în Afganistan, Yuri Voronțov, din 2 septembrie 1989, a scris că sprijinul PPDA de către Uniunea Sovietică a dus la moartea a mai mult de 1,5 milioane de afgani iar 5 milioane de oameni au devenit refugiați.

Pierderile sovieticeDupă război, în URSS s-au publicat cifrele de soldaţi sovietici morți: 13833 de oameni.  Aceste date au apărut pentru prima dată în ziarul "Pravda" la 17 august 1989. Ulterior,  cifra finală a crescut ușor, din cauza decesului persoanelor rănite și bolnave, după demobilizarea din forțele armate. La 1 ianuarie 1999 se considerau decedate până la 15 031 de persoane. Pierderile sanitare - aproape 54 mii răniți și traumați, 416 mii bolnavi.Potrivit profesorului Academiei Medicale Militară din Sankt Petersburg, Vladimir Sidelnikov, cifrele finale nu includ soldații care au murit din cauza rănilor și bolilor în spitale de pe teritoriul URSS.Într-un studiu al războiului din Afganistan, realizat de către ofițerii Statului Major General, sub îndrumarea profesorului universitar Valentina Runova,  evaluează 26 000 victime, inclusiv cei morți în luptă, în rezultatul rănilor și bolilor și cei decedați în accidente.Potrivit statisticilor oficiale, în timpul luptelor din Afganistan au dispărut sau au fost luați prizonieri 417 de cetățeni sovietici. În acordurile de la Geneva, soarta soldaţilor sovietici, deţinuţi, în nici un fel nu a fost stabilită, astfel încât aceștea au rămas în captivitate şi după retragerea contingentului  limitat.Statul timp îndelungat nu s-a implicat în clarificarea soartei acestor soldați și eliberarea lor din captivitate, lăsînd aceste cazuri la mila organizațiilor pentru drepturile omului și persoanelor fizice. Pînă în 1992, s-a reusit eliberarea a 119 de prizonieri. Soarta prizonierilor era diferită, dar o condiție indispensabilă pentru menținerea vieții a fost acceptarea Islamului. În timp, a avut o rezonanță largă, tragedia din orașul pakistanez Badaber, unde la 26 aprilie 1985 un grup de prizonieri sovietici și afgani, cu forța au încercat să se elibereze, dar au murit într-o luptă ilegală. În anul 1983 în Statele Unite, emigranţi ruşi au creat Comitetului de salvare a prizonierilor  sovietici din Afganistan. Reprezentanţi ai Comitetului s-au întâlnit cu liderii opoziţiei afgane, convingîndu-I să elibereze unii prizonieri  sovietici de război,  în special cei care doreau să rămînă de Vest (în jur de 30 de persoane, potrivit Ministerului de Externe al URSS). Dintre acestea, trei oameni, după declaraţia Procurorul General al URSS că foştii deţinuţi nu vor fi urmăriți penal, au revenit în Uniunea Sovietică.  Există cazuri când soldaţii sovietici voluntar s-au dus la mujahedini, participînd apoi la luptele împotriva armatei sovietice.

Potrivit datelor Comitetului soldaților internaționaliști, sub egida Consiliului şefilor statelor din comunitatea statelor independente din 15.02.2009, în lista cetățenilor sovietici  dispăruți fără urmă,  pe teritoriul Afganistanului în perioada anilor 1979 –  1989, se consideră 270 persoane. Ajutor în căutarea soldaților dispăruți fără urmă a acordat Statele Unite, prezentînd Rusiei informaţia, ce a clarificat difinitiv soarta a 163 de cetățeni ruși dispăruți în Afganistan.                                                  Ajutorul   extern mujahedinilor afgani În timpul războiului sovieto-afgan, SUA și Marea Britanie au realizat împotriva Uniunii Sovietice o operațiune secretă sub demunirea "Faradei", care a fost supravegheată de către Ministerele Apărării din Marea Britanie şi Statele Unite. Autorii nemijlociţi a operaţiunii date  erau membri forţelor speciale britanice SSA şi ai Direcţiei de informaţii a Ministerului Apărării SUA.  Operațiunea a avut următoarele obiective: crearea taberelor de antrenament, trimiterea sabotorilor din forţele speciale americane si britanice pentru recunoaștere în zonele Kandahar - Bagram – Kabul; furnizarea de arme, muniții şi dispozitive explozive; instruirea mujahedinilor afgani privind tactică activități de sabotaj.Potrivit ziarului american "New York Times", în decembrie 1982, Agenția Centrală de Informații din SUA a primit de la guvernul SUA indicaţia de a furniza rebelilor arme grele, inclusiv arme fără recul, mortare și lansatoare de grenade antitanc.Pentru desfășurarea unui război informațional - psihologic  și de propagandă, în Pakistan, în apropierea graniței Pakistan-Afganistan au fost stabilite 11 emițătoare de radio  "Radioul Kabulului liber."În 1985, la inițiativa senatorului american Gordon Humphrey,  în Munchen a fost înființat postul de radio "Afganistanul liber", care a primit finanţare de la agențiile guvernamentale din SUA.La începutul anului 1983, după ce au fost arestaţi în Afganistan câțiva membri ai operațiunii, a devenit cunoscut unul din canalele de livrare a armamentului în Afganistan: firma „ Interarmz compani of Manchester” fondată pe teritoriul Marei Britanie, asigura livrarea de arme și muniții din Manchester la Karachi, și de acolo - la punctele de transfer din Peshawar și Parachinar, în apropierea hotarelor Pakistan-Afganistan.05 mai 1983 reprezentantul Departamentul de stat al SUA a recunoscut oficial acordarea asistenței militare mujahidinilor. În iunie 1986, un locotenent-colonel în rezervă al Forțelor  Armate  Speciale ale SUA, a organizat instruirea unui grup de rebeli afgani în SUA, în statul Nevada. "Pregătire militară specială" a durat o lună și a inclus pregătirea pentru efectuarea  recunoașterii, acţiuni subversive, utilizarea  echipamentului de  comunicație  și a dispozitivelor de vedere de noapte.

Potrivit experților din cadrul Ministerului Apararii al SUA,  ACI a Statelor Unite ale Americii a furnizat mujahedinilor 1.000 rachete "Stinger", din care, în timpul războiului din Afganistan au fost folosite aproximativ 350. După război, Congresul SUA a alocat 65 de milioane de dolari pentru achiziționarea complexelor portabile de rachete, şi unele dintre ele au fost cumpărate, însă 400 de "stingher " au rămas în Afganistan.Deja la începutul anului 1981, revista americana "Soldat udaci"  a publicat o serie de interviuri cu liderii mujahedini în care au propus "voluntarilor din toată lumea" să li se alăture.  În cursul războiului din Afganistan au fost înregistrare numeroase cazuri de prezență pe teritoriul RDA a cetățenilor din NATO și Pakistan, participarea lor la acțiunile forțelor anti-guvernamentale.

"Sindromul afgan"În perioada din 25 decembrie 1979 pînă la 15 februarie 1989, în trupele armate din Afganistan și-au făcut serviciul 620 mii militari. În plus, lucrători și angajați în armata sovietică în această perioadă au mai fost încă 21 mii persoane. Anual, conform listelor, numărul trupelor sovietice din contingentul militar activ au variat de la 80 la 104 de mii de soldați și 5-7 mii muncitori și angajați (civil). Alte surse menţionează  că  prin Afganistan a trecut circa un milion de persoane.Din cauza cenzurii politice, la începutul războiului soldaţii şi ofiţerii îndreptaţi cu serviciul în Afganistan, nu au avut nici o informaţie despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în Afganistan – despre lupte, morţi şi răniţi.Puțini dintre cei care plecau în Afganistan clar îşi imaginau natura serviciului. Dorinta faptelor, luptelor, dorința de a se arăta ca un "bărbat adevărat" - asta a fost.  Și ar fi fost foarte util, dacă alături de aceşti băieţi tineri ar fi fost cineva mai în vîrstă – îşi amintea comandantul batalionului M.Pashkevich. -  Atunci acea energie şi impuls tineresc se compensa cu liniștea și înțelepciunea vieții. Dar soldatul avea 18-20 de ani, comandantul de pluton 21-23, comandantul  de companie  23-25 ani iar comandantul de batalion, dacă avea 30-33 de ani. Toți sunt tineri, toţi dornici de fapte și glorie. Și aşa sa întâmplat că această calitate minunată omeniască, uneori, a dus la pierderi.  În războiul sovieto-afgan au participat şi originari din Moldova. Potrivit datelor statistice, numărul total al soldaţilor moldoveni a constituit  12 500, dintre care 301 au fost uciși iar 700 au rămas invalizi. Patru moldoveni se consideră prizonieri sau dispăruţi fără urmă în războiul din Afganistan: Șalari Mihail, Belekci Ivan, David George, Vasilkovski Ivan.