PROTECŢIA MUNCII ŞI PREZENTAREA LABORATORULUI

DE CHIMIE

CUPRINS

•Prezentarea normelor de protecţia muncii în laboratorul de chimie

•Prezentarea laboratorului de chimie.

OBIECTIVE

• Să utilizezi corect ustensilele de laborator şi substanţele;

• Să te fereşti de eventualele accidente ce pot surveni în timpul lucrului în laboratorul de chimie;

• Să identifici şi să denumeşti zonele din laborator care prezintă risc de accidente;

PROTECŢIA MUNCII ÎN LABORATORUL DE CHIMIE

Activităţile experimentale ale elevilor se efectuează în laboratorul de chimie, sub directa îndrumare a profesorului. Pentru a preveni unele accidente în activităţile experimentale, trebuie să cunoşti anumite norme de protecţie.

În laboratorul de chimie veţi lucra numai îmbrăcaţi cu halate. Halatul se păstrează mereu curat pentru a nu constitui o sursă de substanţe inflamabile sau toxice.

Înainte de a începe lucrul strânge-ţi părul.

Citeşte cu atenţie modul de efectuare a experimentelor.

Lucrează numai cu aparatele şi ustensilele indicate în instrucţiuni.

Prima condiţie care trebuie îndeplinită pentru a se evita accidentele este cunoaşterea proprietăţilor caracteristice ale substanţelor şi reactivilor chimici care se manipulează.

Foloseşte numai substanţele şi reactivii din flacoanele etichetate.

Lucrează cu cantităţi mici de substanţă.

Nu mirosi direct şi nu gusta substanţele chimice.

La turnarea reactivilor se va evita aplecarea peste vasul în care se toarnă, pentru a nu fi stropiţi. Se va evita aşezarea dopurilor cu partea umedă pe masă şi nu se vor deschide mai multe sticle deodată.

Pentru a mirosi o substanţă nu se ţine nasul direct deasupra vasului. Se aduce o cantitate mică de vapori pre nas, printr-o mişcare circulară a mâinii deasupra vasului.

SEMNE DE AVERTIZARE

•clor

•fosfor

•oxid de mercur

•dioxid de sulf

•dioxid de azot

• hidroxid de calciu

• litiu

• sodiu

• hidroxid de sodiu

• acid azotic

• acid clorhidric concentrat

• acid sulfuric concentrat

• azotat de argint

• apă oxigenată concentrată

• uraniu

• radiu

• plutoniu

• amoniac

• oxid de plimb (ii)

• iod

• sulfat de cupru

• alcool etilic

• sulfură de carbon

• acid sulfhidric

• dioxid de sulf

• dioxid de azot

• monoxid de carbon

• azotat de amoniu

• azotat de potasiu

• permanganat de potasiu

• acid azotic

• acid sulfuric

• dinamită (trinitroglicerină)

• amestec de potasiu, sulf, carbon

Nu turna înapoi în flacon substanţele în exces.

Nu arunca la canal deşeurile, soluţiile corosive; păstrează-le în vase speciale.

Încălzeşte vasele de laborator şi eprubetele folosind sita metalică, respectiv, cleştele pentru eprubete.

În timpul încălzirii, pentru egalizarea temperaturii, se va agita continuu, având grijă să nu se îndrepte gura eprubetei spre cel care experimentează sau spre persoanele din apropiere.

Nu atinge cu mâna substanţele decât atunci când ţi se cere acest lucru; foloseşte spatule şi pensete pentru substanţele solide.

Substanţele lichide se preling pe pereţii eprubetei sau se adaugă cu pipeta.

Închide sursele de încălzire şi robinetele, la sfârşitul experimentului; lasă ordine pe masa de lucru şi spală-ţi mâinile cu apă şi săpun.

Foloseşte în caz de accidentare, trusa medicală existentă în laborator sau mergi la cabinetul medical al şcolii.

LABORATORUL

Pentru un laborator model ar fi necesare următoarele încăperi:

o sală de curs, o clasă-laborator în care să aibă loc lucrările cu elevii, o cameră de

pregătire a experienţelor care să servească şi ca depozit, o mică încăpere pentru

substanţe inflamabile (benzină, eter, etc,) cu o bună aerisire, un atelier necesar

confecţionării şi reparării de material didactic şi eventual, un laborator pentru profesori.

În condiţii obişnuite sunt necesare două încăperi:

clasa-laborator, care poate servi şi pentru curs şi pentru lucrări de laborator, şi sala de pregătire a experienţelor şi de păstrare a materialelor, care se poate utila şi cu mică instalaţie de atelier.

Ambele săli trebuie dotate cu mobilierul şi instalaţiile necesare de apă, canalizare, încălzire, electricitate şi aerisire.

Aranjarea meselor şi a instalaţiilor ţine de imaginaţia şi puterea financiară a fiecărui profesor şi şcoli.