Proiect la fitopatologie

Rapanul sau patarea cafenie a frunzelor si a fructelor marului

Studenta : Nita Diana Indrumator : Chinan Vasile Facultatea de Biologie Anul III

Cuprins

I. Introducere : informatii generale despre planta gazda, depre spectrul de boli pe care il poate avea

II. Materiale si metode de lucru : colectare, conservare, examinare microscopica, preparatul microscopic si aparatura utilizata pentru identificarea speciei fitopatogene. Prezentarea agentului fitopatogen: Venturia inaequalis.

III.Prezentare a bolii provocate de catre agentul fitopatogen plantei gazda : simptome si detalii despre agentul etiologic

IV. Metode de prevenire si de combatere a bolii

I. Informatii generale despre planta gazda Malus domestica sau marul este o planta lemnoasa din familia Rosaceae cunoscuta pentru fructele sale dulci si cultivata ca pom fructifer. Merii ce infloresc in primavara si produc fructele in toamne, sunt originari din Asia Centrala, loc in care se gaseste si astazi stramosul lor salbatic, Malus sieversii. Cultivati vreme de mii de ani in Asia si Europa, merii au fost adusi in America de Nord de catre colonistii europeni, specia Malus domestica ajungand sa fie utilizata si de catre statele din zonele central-vestice ale continentului american.

Acest pom fructifer ajunge la o inaltime de 4 pana la 12 m lungime la maturitate cu o bogata coroana, ale carei frunze au 3-10 cm lungime, fiind dispune altern, simple, cu margine serata. Florile sunt dispuse in corimbe avand fiecare cate 5 petale de culori ce variaza intre alb, roz sau rosu.

Fructele sunt recunoscute pentru rolul lor in mentinerea sanatatii, nivelul de glucoza in sange si chiar a colesterolului. Quercitina este un flavonoid pe care merele il contin din abundanta si despre care se stie ca joaca un rol important in prevenirea multor tipuri de cancer de colon, de san, de plamani etc. Tot aceasta substanta este responsabila de neutralizarea efectelor radicalilor liberi, care cauzeaza imbatranirea prematura. Marul contine si bor, important pentru sanatatea oaselor si a bunei functionari a creierului.

Boli ale maruluiA.Viroze 1. Virusul mozaicului marului Simptome : Boala se manifesta ( bolile marului )exclusiv pe frunze, in special pe cele de la baza lastarilor.Apar pete de culoare verde deschis, galben crem sau aproape alba. Uneori petele au forma de inel, de linii drepte sau sinuoase ori de benzi cloratice dispuse de-a lungul nervurilor. In cursul verii pot sa apara si puncte necrotice, in cadrul petelor galbui. Spre sfarsitul verii, frunzele se ingalbenesc si cad, afectand grav puietii din pepiniera, a caror dezvoltare este oprita. In livezi, fructele pomilor afectati sunt de dimensiuni reduse. In general, simptomele acestei boli nu se intalnesc pe aceeasi frunza sau ramura, fiind atacata numai o parte din coroana sau numai anumite ramuri.Pomii puternic afectati vegeteaza slab si dau productii scazute.Agentul patogen : Particulele de virus sunt izometrice, de mici dimensiuni (25-29 nm). Mozaicul marului este produs de virusulPyrus virus (Marmor mali Holmes) . Acesta se poate transmite prin altoire si este raspandit prin altoii si portaltoii infectati. Raspandirea in livada este foarte lenta, se face prin polenul de la plantele infectate si prin atingere anastomozarea radacinilor in sol.

2. Proliferarea virotica a marului (Micoplasma MLO)Simptome : La pomii tineri, virusul produce o dereglare a proceselor de crestere, care afecteaza cresterea organelor plantelor. Primavara, pomii infectati pornesc mai devreme in vegetatie (cu 8-10 zile) si cu o crestere mai slaba, inaltimea fiind mai redusa cu 20-39 %. Intrarea cu anticipatie, in vegetatie a mugurilor dorminzi duce la proliferarea lastarilor, avand ca rezultat, formarea in coroana pomului a unor smocuri de ramuri subtiri, cu o dezvoltare verticala (aspect de maturi). Frunzele de pe aceste ramuri sunt inguste, mai lungi decat normal si usor colorate. Aceste frunze au stipelele marite si marginea dintata. Pe ramurile respective, mugurii florali sunt transformati in muguri vegetativi. Pomii infectati leaga slab, formand fructe mici, turtite cu peduncul lung. Toamna, frunzele pomilor bolnavi capata prematur o culoare bruna-rosiatica, insa caderea lor se produce mai tarziu decat la pomii sanatosi. In general, pomii virozati sunt mai sensibili la atacul de fainare.Agentul patogen : Particulele de microplasma, avand dimensiunile de 90-900 nm, au fost puse in evidenta in vasele floemice ale pomilor infectati. Raspandirea virusului se face prin operatia de altoire, mai frecvent prin altoi si eventual prin portaltoii inmultiti pe cale vegetativa. Deoarece se considera ca virusul nu se transmite prin seminte, portaltoii obtinuti din seminte sunt considerati ca fiind sanatosi. Dimensiunea, in natura se face prin intermediul unei cicade. La noi in tara, s-a stabilit legatura dintre invaziile de Tingis pyri si raspandirea proliferarii marului. 3. Inmuierea lemnului la marSimptome : Simptomul principal il constituie flexibilitatea neobisnuit de mare, mai ales a lastarilor de 1-2 ani si mai rar a ramurilor si tulpinelor pomilor mai in varsta. Aceasta flexibilitate poate fi limitata la soiul Delicious auriu cand este infectat cu tulpini mai putin virulente, sau poate sa fie generala, prezenta la toate ramurile pomului. Pomii infectati au port asemanator salciei plangatoare, mai ales cand acestia sunt incarcati de fructe; in acest caz producandu-se usor si ruperea ramurilor. Partile atinse au o consistenta spongioasa si sunt expuse atacului ciupercilor care produc plagi canceroase. Fructele si frunzele sunt normale, fara simptome; talia pomului ramane mai mica ( cu pana la 40%), iar productia scade, deoarece infectia cu acest virus reduce mult vigoarea acestuia.Agentul patogen : Virusul care produce inmuierea lemnului prezinta mai multe tulpini, care difera in ce priveste virulenta lor fata de diferite soiuri de mar. Virusul este transmis prin altoire. Existenta unei raspandiri naturale a fost observata numai in unele cazuri din cele cercetate. Perioada de incubatie este de 1-2 ani. 4. Patarea clorotica a frunzelor de marSimptome : Soiurile si portaltoii de mar infectati cu virusul patarii clorotice a frunzelor nu manifesta simptome virotice, fiind in stare latenta. La noi in tara, Golden delicious evidentiaza in unele cazuri infectia cu acest virus si numai primavara, prin pete difuz clorotice, pe frunzele foarte tinere. Virusul poate provoca la acest soi pierderi de productie pana la 20- 30%.Agentul patogen: Patarea clorotica a frunzelor de mar este produsa de un virus filamentos din grupa Closterovirus cu dimensiunile de 600 nm lungime si 13 nm latime. Virusul nu se transmite prin seminte.

5. Viroze care afecteaza aspectul frunzelor de marAceste viroze sunt asociate cu virusurile latente. Este greu de stabilit virusul responsabil pentru virozele cu simptomele pe fruct, din cauza complexelor cauze care contribuie la deprecierea fructelor.Simptome : La noi in tara s-au observat: patarea ruginie a merelor (Apple red ring), fructificarea marunta (Apple chat fruit) se manifesta ( bolile marului )la soiul Jonathan, deformarea fructelor (Green crinkle), craparea stelata (Star crack).Pierderile pot varia in functie de sol, clima si marimea complexului viral ce infecteaza pomul. Valoarea comerciala este depreciata si productia scazuta.B. Bacterioze 1. Arsura bacteriana (Pseudomonas syringae sinonim Pseudomonas syringae von Hall.)Simptome : Boala se manifesta ( bolile marului )pe toate organele aeriene ale plantei. Nervurile frunzelor initial se innegresc, in zonele internervuriene apar pete brune, care de obicei conflueaza si ocupa intreaga suprafata a limbului. Dupa putin timp, frunzele se usuca in intregime, dar nu cad. Florile infectate se brunifica si se ofilesc ca si cand ar fi distruse de ingheturi tarzii. Mugurii odata desfacuti se brunifica si se prabusesc sau dupa inflorire pe peduncul apare o necroza, urmata de arsura florilor. Pe fructe, boala se manifesta ( bolile marului )prin aparitia unor leziuni rotunde sau neregulate, cu marginile difuze, in dreptul carora tesuturile se zbarcesc, avand la inceput o culoare verde intens si un aspect umed, apoi brun-roscat, pana la brun inchis. Tesuturile din dreptul leziunilor se scufunda si prezinta crapaturi mai mult sau mai putin adancite in pulpa fructului. Pe lastari, ramuri si trunchi (frecvent in jurul nodurilor ramase de la taieri) apar plagi uscate (fara exsudat), adancite, de culoare cenusie, scoarta in dreptul lor fiind aderenta la lemn. Ramurile cuprinse de jur imprejur se usuca. Uneori se produc deformari si rasuciri ale ramurei atacate. Pe ramurile mai batrane si pe trunchi, leziunile apar dupa 4-6 zile de la infectie, dar boala se propaga mai lent si deseori ramane localizata. Agentul patogen : Arsura lateriana a marului este produsa de bacteria Erwinia amzlovora, cls. Schizomycetes, ord. Eubacteriales, fam. Enterobacteriaceae. Bacteriile se prezinta sub forma de bastonase, de 0,9-1,5 * 0,7-1, este mobila, cu flageli peritrichi, asporogena, necapsulata, gram-negativa, neacidorezistenta. Temperatura optima de dezvoltare este de 30C, cea minima de 3C, iar cea letala de 45-50C. Bacteriile rezista peste iarna in scoarta ramurilor atacate si in muguri. Raspandirea in cursul vegetatiei se face prin insecte, picaturi de apa, unelte. Infectia se produce prin leziuni si prin stomate sau lenticele. 2.Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens)Simptome : Boala se manifesta ( bolile marului )mai frecvent pe radacini si la baza tulpinii, in regiunea coletului si mai rar pe organele aeriene, sub forma unor umflaturi (tumori, gale) de marime foarte variabila. Tumorile canceroase sunt la inceput albe sau verzui-rosiatice, moi si netede; cu timpul ele cresc, se lignifica, se intaresc si devin brune, avand suprafata aspra. Pe radacini, tumorile prezinta asperitati pe suprafata lor, numarul lor ajungand pana la 19 la un pom.Ca urmare a atacului bolii, pomii se dezvolta slab, raman in urma in dezvoltare (coroana lor atinge aproximativ o treime comparativ cu aceea a pomilor sanatosi). De cele mai multe ori, frunzele pomilor sunt usor colorate si ingustate. Pomii infectati dau recolte slabe si de calitate inferioara.

Agentul patogen : Cancerul bacterian este produs de Agrobacterium tumefaciens.Bacteriile au forma de bastonase, de 1-3 * 0,4-0,8, cu un flagel polar, sunt gram-negative, neacidorezistente, aeroba. Raspandirea la distante mari se face cu materialul infectat, folosit la plantare. Diseminarea in pepiniera are loc prin intermediul apei, uneltelor (folosite in pepiniera, dar, mai ales la cizelarea radacinilor in vederea plantarii), daunatorilor din sol, si, de asemenea, prin particulele de sol transportate pe rotile masinilor. Formarea tumorilor canceroase se datoreaza unor endotoxine secretate de bacterii, care determina o diviziune haotica a celulelor ce duce la aparitia tumorilor. Bacteria este purtatoarea unei plasmide (plasmida Ti) continand gene care induc tumorogeneza. 3.Radacini firoase (Agrobacterium rhizogenes)Simptome : Aceasta boala produce atacuri mai frecvente in pepiniere, la puietii altoiti de 1-3 ani. La inceput se formeaza unele tumori pe radacinile mai groase sau pe colet, in aceasta faza boala putandu-se confunda cu cancerul bacterian. Dupa doua luni de la infectie, incep sa apara simptomele caracteristice. In aceasta faza/perioada, din tumori iau nastere numeroase radacini subtiri, firoase, care formeaza smocuri, uneori foarte dese. Aceasta excesiva formare de radacini apare la locul de sudura al altoiului cu portaltoiul. Plantele atacate mai puternic au o vegetatie mai slaba. La inceput, radacinile subtiri au o consistenta moale, carnoasa, mai tarziu devenind tari, fibroase.Agentul patogen: Boala este produsa de bacteria Agrobacterium rhizogenes Conn.Bacteria se formeaza sub forma de bastonase, in medie de 1,44 * 0,33, este aeroba, mobila, un flagel polar, fiind de asemenea gram-negativa, capsulata si neacidorezistenta. Spre deosebire de Agrobacterium tumefacienes, aceasta specie este capabila sa formeze acizi in prezenta zaharurilor, utilizeaza numai intr-o mica masura compusii organici si anorganici ai azotului. Temperatura optima de crestere este cuprinsa intre 20-28C.Dezvoltarea radacinilor firoase este foarte puternica la 24C si cand umiditatea este de 90%. Bacteria patrunde in radacini prin rani. Ca si in cazul infectiei cu Agrobacterium tumefaciens, perioada de circulatie este si aici mai lunga primavara si mai scurta vara.Boala este favorizata atunci cand vremea este calda si umeda, in terenurile invadate de insecte, care produc rani la radacini si in perioadele de crestere foarte activa a organelor infectate. 4.Focul bacterian (Erwinia amylovora)Simptome : Bacteria Erwinia amylovora poate ataca toate organele aeriene ale pomului. Arsura inflorescentelor este de obicei primul simptom si apare primavara devreme. Florile atacate apar la inceput hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifica si se innegresc. Pe timp calduros si umed, uneori, din peduncul exudeaza picaturi de lichid. Boala se intinde repede si bacteriile invadeaza frunzele invecinate. Pe lastarul respectiv frecvent apare o ulceratie mica, astfel lastarul se brunifica. Inflorescentele infectate pot sa cada sau sa ramana atasate de pom, constituind un simptom important pentru detectarea lor de la distanta. Lastarii si ramurelele sunt, dupa inflorescente, organele cele mai sensibile ale plantelor. La lastari, infectia progreseaza mai rapid. De asemenea, atacul poate aparea si pe fructele dezvoltate, chir si la cele in curs de maturare. Pe acestea se remarca pete rotunde decolorate, apoi brune si cu picaturi de exsudat pe suprafata.Pe ramuri si trunchi, apar pete mari, adancite. Scoarta atacata se necrozeaza si este lipsita de lemn. Indepartand scoarta, se poate observa lemnul colorat in brun-roscat. La suprafata plagilor apar, de asemenea, picaturi de exsudat, cleioase si incolore la inceput, apoi acestea se intaresc devenind galbene-brunii.Bacteriile se propaga rapid diseminand patogenul, atat in coroana pomului respectiv, cat si la pomii vecini, astfel incat, in conditii nefavorabile devreme ( ploaie cu vant ), infectia se generealizeaza, pomii par a fi arsi de flacari si, dupa aproximativ trei luni, livada se usuca aproape total.Agentul patogen : Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora.Bacteria se prezinta sub forma de bastonase este cu Gram-negativa, acoperita pe toata suprafata cu cili. Aceasta bacterie rezista de la un an la altul in leziunile ulceroase de pe ramuri si trunchiul pomilor infectati. Infectiile se fac prin leziuni si prin deschiderile naturale (stomate, lenticele, hidatode). Bacteria infecteaza rozaceele cultivate, dar si pe cele spontane: mar, par, gutui, mosmon, piersic, prun, migdal, sscorus, paducel.Soiurile aflate in prezent in cultura sunt sensibile la focul bacterian.

C. Micoze 1.Fainarea marului (Podosphaera leucotricha)Simptome : Fainarea se manifesta ( bolile marului )pe muguri, frunze, lastari si pe fructe.Organele atacate sunt acoperite cu o pulbere fina, albastruie, formata din miceliul, conidioforii si conidiile fungului patogen. Mugurii atacati sunt mai ascutiti decat cei sanatosi si au solzii usor indepartati, fiind si uscati la varf. Evolutia lor este lenta, unii dezmuguresc, dar se usuca inainte de inflorire. Atacul pe frunze si lastari incepe odata cu aparitia acestora si continua pe parcursul perioadei de vegetatie a marului. Frunzele formate din mugurii atacati din anul precedent la inceput apar fara fructificatiile fungului patogen, avand culoarea aramie. Acestea se acopera, cu timpul, cu conidiofori si conidii. Frunzele puternic atacate se brunifica si cad din iunie si pana in toamna. La frunzele mai dezvoltate, in urma infectiilor secundare de fainare, se manifesta ( bolile marului )pete mici, albicioase, care se extind, ocupand portiuni ,arii din limb. Lastarii sunt atacati de la varf spre baza putand fi partiali sau total afectati, in functie de sensibiliatea solului si conditiile climatice.Atacul de fainare pe inflorescente se manifesta ( bolile marului )prin atrofierea lor, petalele raman mici, inguste, carnoase, verzui, acoperite de miceliu (flori de ceara). Florile stocate se brunifica.La fructele atacate, epiderma lor se acopera cu plasa constituita dintr-o retea de linii brune, marcand dezvoltarea hifelor miceliene.Agentul patogen : Fainarea marului este produsa de ciuperca Podosphaera leucotricha, clasa Ascomzcetes, ordinul Erysiphales, familia Erysiphaceae; (forma conidiana Oidium forinosum).Ciuperca, parazit obligat, formeaza un miceliu de tip tol septzat, incolor, fixat cu ajutorul apresoriilor, pe suprafata organelor verzi ale plantei. Pe miceliu se formeaza lanturi lungi de conidii cilindrice, unicelulare, incolore, cu dimensiunile: 16-27 x 10-17. In ultimii ani, spre sfarsitul vegetatiei, in pasla miceliana care imbraca lastarii ca un manson, se formeaza punctisoare brune-negricioase cleistoteciile ciupercii.Transmiterea peste iarna are loc prin miceliul cuibarit intre solzii mugurilor. In conditiile din tara noastra, solul cleistoteciilor in transmitere este neglijabil. Raspandirea in cursul perioadei de vegetatie se face prin conidii. 2.Putregaiul brun sau mumificarea fructelor sau monilioza (Monilinia fructigena)Simptome : Simptomele sunt foarte evidente si caracteristice pe lastari, flori, fructe si frunze in diverse faze de dezvoltare. Atacul pe flori se manifesta ( bolile marului )in primaverile reci si ploioase prin ofilirea, inmuierea si brunificarea lor, precum si a frunzelor tinere din buchetele florale. Florile si frunzele atacate se usuca si raman agatate pe pom. Atacul pe fructe se manifesta ( bolile marului )in toate stadiile de dezvoltare. Fructele foarte tinere la mar se brunifica si se usuca.Pe fructele dezvoltate, in functie de conditiile de mediu, pot sa apara patru forme de manifestare ale moniliazei: a. Putregaiul brun : Se manifesta ( bolile marului )prin aparitia unei pete brune care cuprinde pielita fructului si pulpa. La suprafata pulpei se formeaza cercuri concentrice de pernite alb-cenusii, apoi galbui. Pata se extinde, astfel dupa 6-10 zile, fructul este complet putrezit si, de cele mai multe ori, cade. Examinand fructul atacat, constatam, in mijlocul cercurilor de sporodochii, prezenta unei leziuni (un orificiu produs de viermele merelor). Forma aceasta de atac este intalnita in livezi, pe vreme umeda si calda. b. Putregaiul negru : Se manifesta ( bolile marului )daca atmosfera se mentine umeda si cu temperaturi scazute, caz in care fructele putrezesc, se brunifica si apoi se innegresc, avand un luciu caracteristic, fara a se mai acoperi cu fructificatii. c. Mumifierea fructelor : Se intalneste in livada la fructele care, dupa ce au putrezit partial, sunt surprinse de timpul secetos si cald. Aceste fructe pierd apa, se zbarcesc, se intaresc (se mumifica) si raman prinse in pom, pana in anul urmator, asigurand sursa pentru infectiile primare. d. Putregaiul inimii fructului: Se intalneste la soiurile care au fructele cu canal stilar deschis si prin care fungul patogen patrunde, ajungand in cavitatea carpelara. Atacul este vizibil la exterior printr-o pata bruna la cavitatea caliciala sau pedunculara. Ramurile infectate de miceliul ciupercii care a patruns din flori sau fructe prezinta leziuni oval-alungite sau rotunde, cufundate cu scoarta uscata, care se pot exfolia si desprinde, lasand lemnul descoperit (cancer deschis). Lastarii de pe ramura afectata se usuca. Aceasta forma de atac, cu dezvoltare insidioasa, nu poate fi depistata in momentul culegerii fructelor pentru a fi depozitate, ci in perioada pastrarii se observa ca loturi intregi de fructe se transforma intr-o masa de putregai (mai ales in depozite paletizate, unde controlul se face mai greu). Putregaiul inimii fructului aduce pierderi economice importante.

Agentul patogen : Monilioza este produsa de fungul Monilinia.Ciuperca formeaza miceliu septat, ramificat, galbui si conidii unicelulare, elipsoidal trunchiate, galbene la maturitate, care sunt prinse in lanturi ramificate. Conidiile au dimensiuni cuprinse intre limitele: 15-25 * -13.In fructele mumificate se formeaza miceliu sclerotiform, care, dupa trecerea iernii, germineaza, dand nastere la apotecii pedunculate, de 3-5 nm diametru, pe care se formeaza asce cu ascospori unicelulari, elipsoidali, incolori. 3.Rugina marului(Gymnosporangium tremelloides Hart. Sinonim Gymnosporangium juniperinum Mart)Simptome : Boala se manifesta ( bolile marului )pe frunze, ramuri si fructe prin aparitia unor hipertrofii (umflaturi, cancere) caracteristice scoartei acestora.Pe frunze, atacul se prezinta sub forma unor pete cu tesutul ingrosat, aproape circulare, cu diametrul variabil de 0,5-1 cm. Pe faza superioara a frunzei, petele prezinta o zona centrala, de culoare brun-inchis, inconjurata de o aureola galbena-portocalie, care se pierde treptat spre periferie. In centrul lor se observa cu lupa, picnidiile ciupercii, sub forma unor pete mici, negricioase. Pe fata interioara a frunzei se constata, mai tarziu, prezenta unor formatiuni tuberculiforme, care devin din ce in ce mai proeminente, ajungand vara la o inaltime de 2 mm. Acestea contin ecidiile, care sunt alungite, cilindrice, adesea curbate, spintecate de la varf spre baza, grupate una langa alta. Dupa eliberarea ecidiosporilor, acestia acopera ecidiile, care au acum culoare bruna-maronieAgentul patogen : Rugina marului este produsa de ciuperca Gymnosporangium tremelloides Hart.Ciuperca este o specie heteroica; ecidiile, formate pe partea inferioara a frunzelor, au o peridie in forma de cupa si diametrul de 0,5-1 mm. Ecidiosporii sunt subsferici, de 28-45 * 25-35, cu membrana groasa de 3-5, avand o culoare bruna-castanie.Ca gazda secundara, ienuparul nu este indispensabil pentru propagarea acestei rugini, insa prezenta lui mareste posibilitatea aparitiei acestei boli.

4.Cancerul negru al marului(Physalospora cydonial, sinonim Physalospora malorum Shear)Simptome : Boala apare pe frunze, flori, fructe, ramuri, tulpini. Atacul pe frunze se manifesta ( bolile marului )sub forma de pete de 2-10 mm in diametru, putand exista si pete de forma lobata. Petele au marginea rosie-violacee, iar centrul brun-rosiatic deschis cu puncte negricioase (picnidiile patogenului). Frunzele atacate cad timpuriu. Florile atacate se ofilesc, petalele devin brune si se incretesc, iar staminele si pistilul se innegresc. Fructele prezinta pete brune care se pot extinde rapid, prezentand si o culoare mai inchisa. Suprafata fructelor se acopera cu numeroase puncte negre (picnidii), acestea devin de culoare neagra, iar pulpa se zbarceste si se usuca. Fructele pot fi atacate si in depozite, unde boala poate face pagube mari. La soiurile precoce, atacul este mai puternic la fructele care se gasesc inca pe pom, pe cand la cele tardive la fructele depozitate.Atacul bolii pe trunchiul si ramurile de schelet ale pomilor este sub forma de cancere caracteristice. Plagile canceroase se formeaza in zona de insertie cu alte ramuri de ordin secundar sau tertiar care au fost initial infectate. Tesuturile necrozate prezinta o culoare neagra. Scoarta cade, rezultand rani deschise, cu lemnul innegrit. Merii tineri sunt mai rezistenti decat cei batrani.Agentul patogen : Boala este produsa de o ciuperca Psysalospora cidonice Arn.Fungul patogen prezinta variabilitate morfologica si biologica. Miceliul este hielin la inceput, apoi olivaceu. Se dezvolta in tesuturile plantei gazda, unde formeaza picnidii globuloase negre de 250-350m in diametru si cu osteola larga. In picnidii se formeaza picnospori de forma cilindrica, unicelulari, cu dimensiuni de 18-26 * 8-12 m. Periteciile se formeaza in scoarta ramurilor in urma unui proces sexuat. Patogenul se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta, picnidii si picnospori.

II. Materiale si metode de lucruColectare : Din gradina unei gospodarii din satul Ursoaia, judetul Iasi, in mijlocul lunii octombrie, am colectat un numai mic de frunze de mar ce prezentau pete mici, cenusii. In urma cu o zi au fost precipitatii abundente in zona. Pe alte frunze are pomului petele atingeau aproximativ 10 mm avand un contur difuz si o culoare bruna. Pe fructele colectate am observat de asemenea pete cenusii-maslinii in dreptul carora tesuturile exterioare erau suberificate si crapate.Forma acestora era usor deformata iar pulpa lor avea un gust fad.

Conservare : Folosind un cutit am prelevat o parte din tesuturile suberificate ale fructului si le-am presat in ierbar timp de cateva saptamani. In acelasi timp am pus la presat si frunzele colectate.

Examinarea microscopica : Utilizand o spatula am prelevat direct o parte din tesutul din mijlocul unei pete cenusii, de pe suprafata unei frunze. Am urmarit sa realizez un preparat provizoriu astfel ca pe o lama am pus o picatura de apa distilata in mijlocul careia am introdus materialul de pe spatula, peste care am adaugat o lamela. Prin observarea la microscopul optic, folosindu-ma de fisa de laborator, si de Fitopatologie, de Ion Comes, am observat forma asexuata a agentului fitopatogen : conidioforii si conidiile. Analizand forma acestora am realizat ca agentul etiologic este Venturia inaequalis (forma conidiana Fusicladium dendriticum).

Agentul fitopatogen specific rapanului marului : Venturia inaequalis Familia Venturiaceae grupeaza specii cu ascomi de tip peritecie, superficiale, de obicei de dimensiuni reduse, mai mult sau mai putin globuloase, uneori agregate in strome, adesea cu sete sau peri, deschizandu-se printr-un por lizigen bine definit. Peridia este alcatuita din celule pseudoparenchimatose, mai mult sau mai putin mici. Tesutul interascal din pseudoparafize celulare groase, uneori evanescente. Ascele sunt cilindrice, fisitunicate.

Ascosporii sunt pigmentati diferit, de obicei asimetrici, cu un sept, uneori cu invelis extern. Anamorfele sunt variate si apartin la Hyphomycetes.

Aceste specii sunt cosmopolite, parazite biotrofe si necrotrofe, mai ales pe frunze. Dintre acestea foarte frecvente sunt urmatoarele specii : Venturia inaequalis si Venturia pyrina, care sunt patogene si determina patarea cafenie a frunzelor si fructelor, respective rapanul ramurilor si fructelor de mar si par; Venturia cerasi Aderh. (rapanul cireselor), Venturia chlorospora (Ces.) P.Karst.(rapanul speciilor de Salix) etc. Din familia Venturiaceae fac parte 27 de genuri, cu 128 specii (Kirk si colab., 2001). Venturia inaequalis (Cooke) este o specie parazita care produce patarea cafenie a frunzelor si fructelor, precum si rapanul ramurilor si fructelor de mar (Malus domestica). Agentul patogen ataca toate organele marului (frunze, flori, fructe si ramuri). Atacul pe frunze si pe flori se manifesta prin pete mici, cenusii, care se extind treptat. Culoarea petelor este data de miceliul ciupercii care se dezvolta radiar sub cuticula, in jurul punctului de infectie. Pe fructe apar pete cenusii-maslinii, in dreptul carora tesuturile se suberifica si crapa. Pe suprafata ramurilor se produce o usoara exfoliere a ritidomului, iar sub tesutul atacat se formeaza un strat de suber care separa partea sanatoasa de cea bolnava. Miceliul ciupercii este septet, ramificat, se dezvolta radiar sub cuticula si sub epiderma,fiind de culoare brun-maslinie. Miceliul formeaza o stroma de culoare bruna, in care se diferentiaza conidifori scurti, cilindrici, de culoare bruna, mai ingrosati la baza si subtiri la varf, terminal cu o conidia bruna, piriforma, initial unicelulara, apoi bicelulara de 16-30 x 6-9 m. Anamorfa este Spilocaea pomi. Toamna in stroma se formeaza peritecii, globuloase, cu peri rigizi, ascutiti si de culoare bruna care se gasesc in jurul ostiolei. In peritecii se formeaza asce alungite, pedunculate, cu 8 ascospori bicelulari, cu celule inegale, de 11-16 x 4-8 m.III. Patarea cafenie a frunzelor, a fructelor si rapanul merilor (Venturia inaequalis) Simptome Patogenul ataca toate organele verzi ale pomului : frunze, sepalele florilor, lastari tineri si fructe. Pe ambele fete ale limbului foliar apar pete mici, cenusii, cu dezvoltare radiara. Petele cresc, ajung la 5-10 mm diametru, devin brune maslinii, cu aspect catifelat. Ulterior, incepand din centrul petei, tesuturile atacate se necrozeaza si puful de pe suprafata se exfoliaza, ramanand prezent pe margini ca o bordura bruna. Frunzele puternic atacate cad prematur. In primaverile reci si ploioase, la unele soiuri sensibile ( de exemplu Golden Delicious ) se produce ingalbenirea si caderea in masa a fructelor atacate, fapt care duce la oprirea cresterii lastarilor si fructelor. Ulterior, pomii isi formeaza frunze noi, insa fructele raman foarte mici (multe dintre ele, avand si codita foarte lunga, se aseamana cu ciresele) si de calitate inferioara, putand fi valorificate numai la industrializare . Pe lastarii tineri, boala se manifesta prin pete asemanatoare cu cele de pe frunze. Intr-o faza mai avansata a bolii, sub tesutul atacat se formeaza un strat de pluta ce izoleaza partea bolnava de cea sanatoase. Tesuturile din dreptul petelor se mortifica si iau aspectul unor basicute mici, care crapa neregulat si se exfoliaza, prezentand simptomul characteristic de rapan al ramurilor. La mar, spre deosebire de par, atacul pe lastari nu este prea frecvent. Sepalele florilor sunt atacate mai rar ; pe ele apar pete asemanatoare cu cele de pe frunze. Fructele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare, incepand de la formare pana la maturitate. Pe fructe, boala se manifesta prin pete circulare, de culoare bruna-negricioasa, cu diametru de 4-5 mm (uneori pana la 12 mm), izolate sau confluente, in acest din urma caz putand acoperi portiuni mari din suprafata fructului. Mai tarziu, tesuturile din dreptul petelor se suberifica si capata un aspect crustos, avand o culoare cenusie-negricioasa. Cand fructele sunt contaminate intr-o faza tanara, raman slab dezvoltate, deformate, cu crapaturi in dreptul petelor. Agentul patogen care produce aceasta boala este ciuperca Venturia inaequalis (Cke.)Wint., din familia Venturiaceae, clasa Ascomycetes; forma conidiana Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck. In timpul vegetatiei, in tesuturile atacate, sub cuticula si sub epiderma, se dezvolta miceliul ciupercii, care este alcatuit din filament septate, de culoare cafenie-maslinie. In momentul fructificarii, miceliul formeaza strome, mai mult sau mai putin dezvoltate, de culoare bruna, pe care iau nastere mase compacte de conidiofori si conidii. Pe masura ce conidioforii se dezvolta, ei imping si rup cuticula frunzei sau a fructului, pata capatand astfel o coloratie bruna-maslinie. Conidioforii acestei specii sunt scurti, simpli, maslinii, mai subtiri spre varf si prevazuti cu numeroase cute transversale. Ei masoara 20-40 x 3,9-6,5 . Dupa ce ajung la maturitate, conidiile se desprind de pe conidiofori si sunt transportate de curentii de aer sau de apa de ploaie pe organele sanatoase, unde provoaca noi infectii. Germinarea conidiilor este conditionata de umiditate (germineaza numai in picaturi de apa), care trebuie sa fie de 99-100%. Fata de temperature au o comportare foarte asemanatoare cu cea a ascosporilor. Temperatura optima pentru germinare si contaminarea organelor plantei este de circa 19 C. La o astfel de temperatura, infectia reuseste numai daca diversele organe ale plantei au fost umectate continuu timp de 6 ore.

Infectii puternice pot avea loc la temperaturi cuprinse intre 15 si 23 C, cu conditia ca perioada de umectare sa fie de 12-15 ore. Durata perioadei de incubatie variaza in functie de temperature intre 8 si 20 de zile. Aparitia conidiilor are loc dupa sfarsitul incubatiei, la 10-50 de ore, fiind maxima intr-o atmosfera umeda la 15-20 C si oprindu-se la 35 C, intr-o atmosfera uscata. Vitalitatea conidiilor este destul de variata : intr-o atmosfera mai uscata putandu-se prelungi timp de cateva saptamani. Peste iarna, ciuperca rezista fie sub forma de miceliu de rezistenta in ramuri, fie sub forma de peritecii. Observatiile facute asupra biologiei ciupercii arata ca formarea conidiilor pe miceliul de pe ramuri are loc chiar si in timpul iernii, stagnand putin in perioadele geroase. Mult mai frecvent este insa modul de iernare sub forma de peritecii, care incep sa se diferentieze inca de cu toamna in frunzele cazute. Periteciile iau nastere in urma procesului de inmultire sexual, ajungand la maturitate in primavara. Ele apar in frunze sub forma unor puncte mici, negre, la inceput cufundate in substrat, iar mai tarziu superficiale. Forma de peritecii a fost semnalata la noi in tara de E. Radulescu, in anul 1947. Periteciile sunt globuloase, de 90-145 diametru, prevazute cu tepi rigizi, bruni, in jurul porului de deschidere. In interiorul periteciilor se formeaza numeroase asce, in medie 40-60, alungite, care contin cate 8 ascospori, bicelulari, cu celule inegale, de culoare bruna-maslinie, de 11-16 x 4,5-8 .

Primavara (in cursul lunilor martie, aprilie, mai, iunie), in conditii de umiditate ridicata (ploi care dureaza intre 3-15 ore), cand temperature variaza intre 6 si 26 C, ascosporii sunt eliberati din asce, ajungand prin intermediul curentilor de aer pe organele tinere, unde provoaca infectiile primare.Eliberarea ascosporilor din asce este posibila numai in prezenta apei de ploaie (umiditatea atmosferica sau roua nu sunt suficiente), la o temperature care oscileaza intre 2-4 C si 32-34 C. Germinarea ascosporilor are loc de asemenea in prezenta picaturilor de apa si incepe la temperature scazute +1C, optima de 15-24 C, iar maxima de 36 C. In declansarea infectiilor primare, ca si a celor secundare, un rol foarte important il joaca conditiile de mediu, in special umiditatea si temperatura. Germinarea si infectia are loc numai daca organele verzi ale plantelor sunt umectate un anumit numar de ore, timp ce variaza in functie de temperatura.

Aceasta boala este favorizata foarte mult de precipitatiile abundente din primavara si din prima jumatate a verii. Pomii atacati, ca urmare a reducerii suprafetei asimilatorii si a defolierii premature, se debiliteaza din an in an, rodesc tot mai putin si produc fructe de calitatea inferioara, cu o valoare comerciala scazuta.

IV.Masuri de prevenire si de combatere a rapanului merilorProdusulDoza/conc.CulturaSpectru de ac\iune

ALCUPRAL 50 PU0,3%(4,5 kg/1500 l apa/ha)marrapanul marului, rapanul parului, focul bacterian al rozaceelor

0,3%(3 kg/1000 l apa/ha)par

ANTRACOL 70 WP0,2-0,3%marrapanul marului

parrapanul parului

BRAVO 500 SC0,25% (2,5 l/ha) (infec\ii secundare)marrapanul marului

0,15%parrapanul parului

CHAMP 77 WG0,2(3 kg/1500 l apa/ha)marrapanul marului, focul bacterian al rozaceelor

CHORUS 75 WG0,3 kg/ha (0,02%)marrapanul marului, monilioza, fainarea marului

0,2 kg/ha (0,02%)parrapanul parului

CLARINET0,1%marrapanul marului, fainarea marului

FLINT PLUS 64 WG0,125%(1,875 kg/1500 l apa/ha)mar

FOLICUR SOLO0,750 l/ha (0,05%)mar

FOLPAN 80 WDG0,15%marrapanul marului

MERPAN 80 WDG0,15%mar

MYSTIC 250 EC0,05%(0,75 l/1500 l apa/ha)marrapanul marului, fainarea marului

ORIUS 25 EW0,05%mar

POLYRAM DF0,25%marrapanul marului

parrapanul parului

SCORE 250 EC0,015% (0,225 l/ha)marrapanul marului, fainarea marului

SHAVIT F 72 WDG0,2%mar

STROBY DF0,01-0,013%mar

0,01%parrapanul parului, patarea alba a frunzelor, patarea bruna a frunzelor

TOPSIN 500 SC0,14%(2,1 l/1500 l apa/ha)marrapanul marului, fainarea marului

0,14%(1,4 l/1500 l apa/ha)parrapanul parului, patarea alba a frunzelor, entomospoprioza

TOPSIN AL 70 PU0,1% (1,5 kg/ha)marrapanul marului, fainarea marului

0,1% (1 kg/ha)parrapanul parului, patarea alba afrunzelor, entomospoprioza

Metode de prevenire si combatere

-ecologice: cultivarea de soiuri imune, rezistente sau tolerante, afanarea terenurilor pentru a favoriza evolutia faunei din sol; aplicarea prin stropire a ureei pentru a favoriza caderea frunzelor toamna; aplicarea de masuri de igiena culturala.-chimice: dezinfectarea instrumentelor de taiat cu clorura de var 3%, acid feric 5%, sublimat corosiv 0,1%, formalina 4% etc.Tratamente cu produse chimice care se realizeaza n timpul repausului vegetativ (prefloral) si n vegetatie (postfloral). Fungicidele recomandate de ALCEDO sunt redate n tabel.

Este de preferat ca plantatiile sa se infiinteze cu soiuri existente, fapt care face posibila reducerea aproape totala a tratamentelor chimice. La plantare se va avea in vedere ca soiurile sa fie grupate dupa gradul de rezistenta pentru a face posibila aplicarea diferentiata a tratamentelor. Se impun masuri pentru reducerea sursei de infectie din livezi: ingroparea prin aratura a frunzelor cazute, taierea si arderea lastarilor infectati, eliminarea pomilor batrani, rapanosi, din vecinatatea livezilor tinere.In cazul soiurilor sensibile si mijlociu-rezistente, pomii trebuie protejati prin tratamente chimice. In perioada de repaus se aplica aplica tratamentul cu Zeama sulfocalcica 20%, cu Polisulfura de bariu- 6%. In perioada de vegetatie, primul tratament se face la infrunzire, utilizand produse cuprice (Cobox, Zeama bordeleza, Cuprozir), al doilea tratament are loc in faza de buton-rosu, inceputul infloritului, iar al treilea tratament se face la sfarsitul infloritului, folosind produse carbendozimice (Bavistin, Derosal, Topsin). In functie de avertizare, tratamentele pot continua, alternand produse din diferite grupe chimice.Numarul de tratamente intr-o perioada de vegetatie este variabil (5-12), in functie de rezistenta soiurilor, conditiile climatice, rezerva biologica a patogenului in zona respectiva. Se are in vedere, de asemenea, destinatia fructelor (exigenta beneficiarului privind lipsa petelor de rapan pe fructe ). In conditii de atac mediu sau slab, exista posibiliatea aplicarii tehnicii S.A.T. (Single aplication treatment), care presupune un singur tratament la inceputul vegetatiei (la demugurit) folosind o concentratie mai mare a fungicidului ( de exemplu Ditianona = 0.6% ). Prin acest tip de tratament se asigura protejarea pomilor contra rapanului timp de o luna, reducandu-se cheltuielile a 2-3 tratamente.O atentie deosebita trebuia sa se acorde aplicarii regulate a masurilor de combatere in pepiniere, pentru prevenirea aparitiei infectiilor pe ramurile puietilor. Deoarece ascosporii si condiile nu se raspandesc la distante mari, introducerea bolii in plantatiile nou infiintate este asigurata prin plantarea de puieti infectati, proveniti din acele pepiniere in care masurile de combatere nu s-au aplicat.Bibliografie

Traian Savulescu si colaboratorii, Flora Republicii Populare Romane, vol.IV Ed.Academiei Republicii Populare Romane, 1956, pag. 224 (identificarea plantei gazda) Marcel Parvu, Ghid practic de fitopatologie, pag. 81-82 Catalin Tanase, T. Eugenia Sesan, Concepte actuale in taxonomia ciupercilor, Ed.Univ.Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 2006, pag. 144-145 (utilizata in determinarea agentului fitopatogen) Acad.Prof. Dr. E. Radulescu, Prof. Dr. E. Docea, FitopatologieEd.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1966, pag. 621-626 Ion Comes, Al. Lazar, Fitopatologie, Ed. Didactica si Pedagogica, 1982,pag. 548-550 http://bioinformatics.psb.ugent.be/genomes/view/Malus-domestica http://www.sanatateaplantelor.ro/images/recomandari-pic/175-11-2-f1.jpg (fotografii) http://eol.org/pages/629094/overview http://www.pom-fructifer.ro/bolile-marului-viroze-micoze-bacterioze-antofitoze/ (boli ale marului)