poezii crestine -eudochia lauruc

312
Lauruc Eudochia Poezii creştine

Upload: rasina-dascaliuc

Post on 23-Jan-2016

188 views

Category:

Documents


20 download

DESCRIPTION

poezii

TRANSCRIPT

Page 1: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Lauruc Eudochia�

Poezii creştine

Page 2: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ci voi veţi primi o putere, când Se va po-gorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi mar-tori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şipână la marginile pământului.

După ce a spus aceste lucruri, pe când seuitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-aascuns din ochii lor.

Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer,pe când se suia El, iată că li s-au arătat doibărbaţi îmbrăcaţi în alb.,

şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şivă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţatla cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş felcum L-aţi văzut mergând la cer.“

Faptele apostolilor 1:8-11

Page 3: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

LAURUC EUDOCHIA

POEZIICREŞTINE

Cristos a Înviat!

2011

Page 4: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Această carte se distribuie gratuit în numele Domnului

design + print: GEDO Cluj, tel. 0264 430337

ISBN: 978-973-1963-13-6

Page 5: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

1. ISUSE SCUMP

Isuse scump, Isuse dragEşti iubirea meaOricum mi-ar fi în lumea greaMereu Te voi urma.

Isuse scump, Isuse dragEşti singură iubirea meaOriunde-oi fi, unde-oi trăiMereu Te voi iubi.

Isuse scump, Isuse dragEşti iubirea meaOricât de greu eu aş trăi Din inimă Te voi iubi.

Isuse scump, Isuse dragEşti singură iubirea meaOricâte lipsuri aş aveaEu veşnic Te voi lăuda.

Isuse scump, Isuse dragEşti alinarea meaOricâţi vrăjmaşi eu voi aveaEşti ocrotirea Ta.

Isuse scump, Isuse dragEşti iubirea meaOricâte boli voi mai aveaEu veşnic te voi lăuda.

Isuse scump, Isuse dragEşti iubirea meaOricâţi în lume mă urăscEu sincer Te iubesc.

5

Page 6: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Isuse scump, Isuse dragEşti iubirea meaOricât în suferinţă zacIsuse-mi eşti mereu mai drag.

Isuse scump, Isuse dragEşti iubirea meaCând mi-oi da ultima suflareIa-mă, te rog, în braţele Tale.

Isuse scump, Isuse dragEşti nădejdea meaAdu-ti de mine-aminteCa de tâlhar pe cruce.

Isuse Preaiubitul meuŞtiu, Doamne că mă iubeştiCând nu mai am nicio nădejdeSufletul Tu-mi ocroteşti.

Când eu cad, Tu mă ridiciCând sunt trist, mă fericeştiSlavă Ţie Doamne IsuseMereu lângă mine eşti.

Slavă Ţie, Tatăl SfântPentru Fiul Tău iubitL-ai dat pe cruce să moarăSă nu rămân de ocară.

Slavă Ţie Doamne IsuseN-ai murit doar pentru mineCi pentru orişicineCare se-ncrede în Tine.

6

Page 7: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Sus pe cruce la GolgotaNe-ai câştigat MântuireaSă nu fie zădărnicieÎn lume a noastră trăire.

Din inimă Isuse Te rogAi milă de-acest poporDă-ne la toţi lumina TaS-ajungem la Mântuire.

Şi-apoi cu toţi Te vom slăviTată, Isuse şi Duh SfântCă ne-ai ajutat pe pământ S-ajungem în locul Sfânt. Amin.

2. NAŞTEREA MÂNTUITORULUI

În primul rând, iubiţii meiSă ne punem o-ntrebarePe cine sărbătorim oare?Să ne răspundem fiecare.

Pe Isus sărbătorimFirea noastr-o răsfăţăm?Sărbătorim pom, cadouSau pe bătrânul Crăciun?

În afară de IsusSărbătoarea n-are rostDegeaba cheltuim, ne pregătimDacă de Isus uităm.

Dacă Dumnezeu din CerA sărbătorit şi ElA trimis din Cer un îngerSă-i anunţe pe păstori.

7

Page 8: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Si-apoi corul îngerescPe Isus cu toţi slăvescA mai trimis Domnul o steaSă-i conducă la casa.

La ieslea, la casăAcolo unde se găseaAcea sfântă familieCe merita vizita.

Şi acea-nchinareCe Isus Cristos primeaMaria şi cu IosifCu drag o admirau.

Zilnic se pierd Nume SfinteÎn multe prezente colindeFăcute de oameni careHabar n-au de închinare.

Cu părere de rău ne uitămCum se amestecă toateSărbători mari cu păcateŞi lipseşte Duhul SfântÎn închinare pe pământ.

Fără nume-a Lui IsusMesia sau EmanuelSărbătoarea şi colindaNu au niciun pic de zel.

De aceea zice Domnul„Urăsc nelegiuireaUnită cu Sărbătoare.”La Domnul n-are valoare.

8

Page 9: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Voi ce-aveţi nume de creştiniŢineţi obicei divinCum a fost cu-adevăratCând Mesia s-a născut.

Maria în iesle L-a născutNici scutece nu a avut.Ce să mai vorbim de pom,De cadouri pentru Om?

Am ajuns în pas cu lumeUităm de-al Lui Isus NumeSă-i aducem închinareCă ne-a adus mântuire

O, iubiţii mei creştiniCred că ştiţi ce scrie LucaCine-a ştiu şi n-a făcutVa fi mult mai mult bătut.

Iubiţi creştini, nu uitaţiNoi cu toţii suntem fraţiTrebuie să ne-nchinămLui Isus să ne predăm.

Să nu ne molipsim de lume Ce nu ştie de-al Său NumeÎşi fac tot felul de zeiCrăciuniţe, pomi cu clopoţei.

Sărbători cu poveştiDe moş crăciun şi crăciuniţe.Mai rar se zice de MesiaCe ne-a adus Mântuirea.

9

Page 10: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De mâncăruri bune-alese,De reţete nou culeseDespre cadouri primiteDe cei dragi oferite.

O, Isuse Sfânt, iartă-ne pe toţiŞi pe creştini, şi hoţiŞi ajută-ne să primimCadoul Tău DivinPe Isus Cristos MântuitorAl nostru iubit Salvator. Amin

3. IARĂ VIN SĂRBĂTORI

Se aude în poporCă iarăşi vin sărbătoriŞi la noi şi-n alte ţări Se fac multe-multe urări.

Şi-a intrat în modă acumCrăciun „fericit şi bun”Şi „Anul nou cu belşug”,Dar unde-i Isus născut?

Eu am o întrebareSă-şi răspundă fiecareCine e acest Crăciun?Unde e Isus cel bun?

Care pentru noi s-a smeritJos in iesle s-a născutA trăit Sfânt şi bun modelCine-L slăveşte pe El?

10

Page 11: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pe Isus Cristos MesiaAcel Născut din MariaNu-n podoabe, nu-n belşug,Ci-n iesle-n umil grăjduc.

Omul modern se gândeşteUnde mai bine-ar petreceDe Crăciun şi anul nouŞi uită de al său Domn,

Care ne-a făcut pe toţiDupă chip şi-asemănarePe care şi Domnul o areNe-a dat toate mădulare.

Ne dă cele necesareZilnic grijă de noi are.Ne-a câştigat mântuireRăstignindu-se pe Sine.

O, iubiţi ascultătoriStaţi un pic şi vă gândiţi…Pe cine voi proslăviţiŞi cui voi vă închinaţi?

Cui aduceţi rugăciuni?Pe cine-n inimă aveţi?Cui cântare îi cântaţi?Sau chiar dacă colindaţi?

Cu haine nepotriviteCe provoacă doar păcateŞi umblaţi aproape goaleParcă suntem în războaie?

11

Page 12: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Sau nu vă ajung baniiSă vă acoperiţi goliciunea,Chiar şi de sărbători vă dezgoliţiCe răsplată aşteptaţi?

Şi de-ar fi un om bătrânCorpul vostru-aproape golChiar de cântaţi un colindNu-I place Lui Isus Sfânt.

Chiar de-aţi vorbi de IsusOamenii privesc la voiNimeni n-asculta colindulCând vă văd aproape goale.

O... treziţi-vă odatăVoi, ce vă numiţi creştiniVă schimbaţi comportamentulCă vă vede Isus Divin.

El nu mai e în periniţăBebeluş, cum credeţi voi.E în ceruri, sus la Tatăl.Mijloceşte pentru noi.

El se uită şi doreşteNiciunul să nu se piardăSă venim toţi la pocăinţăNimeni în iad să nu ardă. Amin.

12

Page 13: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

4. E PREA TÂRZIU

În aceşti zeci de ani Pe care i-am trăit în viaţăAm întâlnit mulţi oameniDe la care-am luat povaţă.

Biblia-i cuvântul SfântPe care-o citeşti pe pământUnde-ţi vorbeşte Dumnezeu,Care te-nvaţă mereu.

Aşa numai poţi să fiiÎnţelept azi şi-n orice ziDac-ai primit Duhul SfântSă te conducă pe pământ.

Nu pot ca să nu vă scriuSă vă las prin graiul viuDintre multe ce-am văzutÎn viaţă cât am trecut.

Am avut un domn vecinAm vorbit cuvânt DivinI s-a părut curios C-am vorbit de Isus Cristos.

De mântuirea sa în darCâştigată la CalvarCe-o poate avea fiecareCe în Isus credinţă are.

Domnul, al meu vecinPărea tare curios Şi i-am spus că-i dau o carte Să citească de Cristos.

13

Page 14: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi i-am dus cartea acasăEra foarte bucurosEra singur, doar cu carteaŞi citea despre Cristos.

L-am văzut de multe oriL-am întrebat ce mai face,Citea zilnic cartea SfântăEra fericit, avea pace.

Unde nu-nţelegea domnulDespre Isus MântuitorulM-a invitat la el acasăSă vorbim pe larg, la masă.

M-am bucurat nespusCă-l va primi pe IsusCă-i va spăla Domnul greşaleCe le avea, nenumărate.

Dar, spre întristarea mea,Vecinul nu mă mai invitaSă mai vorbim de mântuireCă l-a trezit pofta firii.

Într-o zi l-am întâlnitPe drum. El era grăbit.L-am întrebat ce-a mai cititEl mi-a dat răspunsul trist:

„Deocamdat-am încetatSă primesc al dumitale sfat.”Este greu să trăiesc singurŞi pereche-acum îmi caut…

14

Page 15: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Vă dau cartea înapoiAcum n-am vreme de cititA mele le-am de isprăvitVreau să fiu căsătorit.

Era un văduv în vârstăDe-o seamă cu mama meaDar nu l-am putut convingeCa să-i rămână cartea.

Şi-a găsit bătrân, perecheaDoar pentru două sau trei luni.Şi-a fost trimis de familie şi perecheaColo, în casa de bătrâni.

L-am vizitat şi-acoloTot cu cartea despre IsusL-am chemat la adunareEl în toate m-a respins.

L-am mai vizitat De câteva ori acoloI-a fost ruşine de colegi Să-i vorbesc de Mântuire.

N-au trecut doar doi-trei aniL-am întâlnit pe domn în stradăI-am vorbit iar de IsusEl tremura, în bastoane sprijinit.

Mi-a dat răspunsul foarte trist:„Acuma, doamnă-i prea târziu!Să mă ierte Isus viu,Iar eu… vă zic: e prea târziu.

15

Page 16: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Eu în viaţa-mi păcătoasăDoar pentru mine am trăitCum îmi puteţi spune acumaCă mai pot fi Mântuit!?”

Era ultima convorbire Dintre mine şi vecinI-am explicat de tâlharulCât a făcut pentru Domnul?

Mântuirea nu-i pe meritE darul lui DumnezeuPrin credinţă-n Domnul IsusMeritul e doar al Său.

Vecinul sleit de putereTremurând tot şi oftândMi-a repetat aceleaşi vorbeE prea târziu, mi-a spus plângând.

O, iubite-ascultătorÎntoarce-te acum la DomnulSă nu păţeşti ca vecinul.

Nu aştepta când nu mai judeciÎn păcat din lume să pleciÎntoarce-te la tinereţeVei fi fericit la bătrâneţe.

Nu glumiţi cu mântuireaSă nu vă învingă firea.Când creierul e prea bătrân…Să înţeleag-al său destin.

16

Page 17: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cugetă la cuvântul sfântPână eşti tânăr, sănătosNu aştepta bătrâneţeaPrimeşte-l azi pe Cristos. Amin.

5. NAŞTEREA SFÂNTĂ

A sosit iar sărbătoareCreştinul bucurie areCă s-a născut Domnul IsusSă ne ducă în cer, sus.

E aniversare marePeste 2000 de aniS-a născut MântuitorulPentru noi, umili, sărmani.

Nu-n clădire de palat,Nu la Irod împărat,Ci în ieslea cea umilăCa la El cu toţi să vină.

Şi cel sărac ce e în zdrenţeŞi cel cu multe poveţeŞi cel de nu are baniŞi cei bogaţi şi duşmani.

Acolo nu erau podoabeBucate-alese, pom de iarnă.Nici lumină, nici căldură.Aşa s-a împlinit Scriptură.

De la iesle pân’ la cruceIsus a fost urmărit

17

Page 18: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De satan de oameni răiCa să fie Omorât.

Dacă nu era aşaScriptura nu se împlineaŞi-am fi rămas cu toţiiÎn păcate, sortiţi morţii.

Dar Domnul aşa a făptuitCa să-şi dea Fiul iubitPentru creatura saCa să ne poată salva.

Şi-acum, cine doreşteNaşterea sfântă sărbătoreşteS-a născut Isus CristosOmenirii de folos.

Nu cu răsfăţ, nu cu desfrâuNu cu crăciun şi crăciuniţeNu cu mâncăruri aleseCi cu harul pocăinţei.

Cu regret cu toţi am constatatCât de mult ne-am îndepărtatDe Naşterea Lui IsusCum a fost cu-adevărat.

La Matei, Isaia 53Citeşte, te rog, de vreiŞi vei găsi de ce-a venitFiu, de Dumnezeu iubit.

Voi ce nu ştiţi, nu aţi cititDin al Domnului cuvânt

18

Page 19: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Eu vă rog luaţi ScripturaSi veţi găsi tot ce doriţi.

Nu ca noi să ne distrămNu ca să bem, să chefuim, Ci prin jertfă, prin CalvarSă primim Mântuire-n dar.

Cu-atâta chef stricatCu mâncăruri, pom, distracţiiNoi vom uita de IsusDe Dumnezeu ce L-a trimis.

Să nu pierdem mântuireCu blestemata noastră fireAduceţi-vă aminte de EsauPentru un blid de mâncareŞi-a vândut Binecuvântare,

Degeaba a plâns cu amarPlânsul era în zadar.Eu te rog prietene dragPrimeşte al lui Isus Har. Amin.

6. AI COBORÂT, ISUSE

Ai coborât Isuse dragăDin eternă a Ta slavăDin cerurile înalteSă ne ridici din păcate.

Ai coborât Isus iubitFiindcă mult m-ai şi iubit

19

Page 20: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ai suferit pe pământSă mă faci, prin Tine-un sfânt.

Te-ai născut în umila iesle Între animale, DoamneÎn lumea plină de păcateN-ai avut loc, o Împărate.

Dar aceasta Ţi-a fost voiaSă împlineşti proorociaScrisă cu mii de ani în urmăSă mori pentru a Ta turmă.

Isuse ai trăit pe pământChinuit, batjocoritLumea nu Te-a cunoscutPoate unii nici n-au vrut.

Au gândit sărmanii-n sine Ca să-ţi ia locul în lumeTu eşti Fiu de DumnezeuŞ-ai biruit pe cel rău.

Duşmanii Te-au răstignitS-au bucurat c-au reuşitBucuria le-a fost scurtăTatăl Te-a Înviat în slavă.

Ţi-a dat slava cea mai mareSă Ţi se-nchine fiecareSfinţii din cer şi cei de pe pământŢie, Miel junghiat şi Sfânt .

20

Page 21: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Tatăl Te-a pus în dreapta SaŞi ţi-a dat toată putereaCea în cer şi pe PământŢie, Mântuitor sfânt.

De-aceea şi noi dorimIsuse, să Te slăvimPentru Jertfa-Ţi minunatăPentru noi, pe cruce dată.

Ai promis Isuse dragăVei fi cu noi viaţa întreagăTe rugăm să nu ne laşiSă facem greşit vreun pas.

Şi de vezi că am făcutRidică-ne, o, IsuseŞi iartă-ne păcateleCu dragostea ta nespusă.

Adu-Ţi aminte, Isuse Că suntem doar din ţărânăNu putem fi mântuiţi Fără sprijinu-Ţi Divin.

Fără sângele-Ţi curatCe pe cruce Ai vărsatNu putem fi curăţiţi Fără să ne faci Tu sfinţi.

Nădejdea noastră-i la TineEste azi şi va fi mâinePentru noi şi-ai noştri fiiDu-ne Isuse-n veşnicii. Amin.

21

Page 22: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

7. CUI TE ÎNCHINI

O, iubitul meu creştinŞtii de unde porţi acest numeDe la Cristos eşti creştinOare tu Lui i te-nchini?

Voi ce vă-nchinaţi la moaşteVoi, iubiţii mei creştiniAţi uita că Isus a înviatŞi pe veci el este viu?

Aduceţi-vă aminte, că îngerul a zis:Ce căutaţi voi aicea, pe Isus?El este viu!

De ce nu citiţi scripturaSă vă dea înţelepciuneaCe ajutor aşteptaţiDe la moaşte ce-i sărutaţi?

Dacă ele-s ocrotireaOraşelor voastreDe ce sunt atâtea crimeVioluri, furturi, dezastre?

O, treziţi-vă odatăCredeţi…! Ce scrie-n scripturăDumnezeul nostru e viu.Nu-s oase în cutioară.

Toţi sfinţii s-au închinatDumnezeului adevăratŞi niciun sfânt, cât a trăit,Închinare n-a primit!

22

Page 23: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi de-au vrut să li se-nchineOamenii de pe pământPentru lucrarea ce-au făcutÎn numele Celui Sfânt.

Ei n-au primit, ci au zisÎn Biblie este scris:Lui Dumnezeu vă închinaţiŞi vom fi cu toţii fraţi.

Dumnezeu nu împarte slavaCu nimeni pe-acest pământDar cu oase moarte oareÎmparte Slava, Domnul Sfânt?

Dumnezeu ne-a procuratBiblia, cuvântul Sfânt,În orice casă careUn pic de credinţă are.

Biblia să fie tradusăÎn toate limbile de pe pământCa în ziua cea mareSă poată judeca Cel Sfânt.

Să nu credeţi voi, cei careNu citiţi Cuvântul SfântCredeţi că-L fentaţi pe IsusVeţi spune că n-aţi ştiut?

Nu vă înşelaţi iubiţii meiDumnezeu e AtotştiutorGând în mintea-ţi n-a intratDomnul deja l-a ştiut!

23

Page 24: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Decât să vă aglomeraţiLa moaşte moarte să vă închinaţiMai bine căutaţi BibliaSau unde-i vestită Ea

Nu-L mâniaţi mereuPe cel Prea Înalt DumnezeuŞi-l schimbaţi cu moaşte moarteCare trebuie purtate.

Citiţi la Fapte: 4:12În nimeni altul nu poate fiMântuirea omeniriiNumai în Isus Cristos.

El pe cruce a suferitPentru al meu şi al tău păcatNumai sângele lui IsusNe spală cu adevărat.

Sau să ne ajute-n viaţăIspitelor să facem faţăNumai în El e nădejdeaA Lui e toată puterea.

Ce ajutor aşteptaţiDe la cei care sunt moţiChiar de au fost sfinţi pe pământEi s-au închinat Domnului Sfânt.

Niciodată nu au spusNouă să vă închinaţiDupă ce vom fi în mormântMoaşte să ne sărutaţi.

24

Page 25: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cu toţi au avut nădejdeaŞi credinţă-n DumnezeuAu slăvit mereu pe DomnulCu credinţă că vor fi în ceruri.

Şi ei aşteaptă înviereaCunună neveştejităCe în Ziua JudecăţiiDe Isus va fi dăruită. Amin.

8. TOŢI AM PĂCĂTUIT

De la Adam pân’ la tineDe la Eva pân’ la mineCu toţi am păcătuitDe sfinţire ne-am lipsit.

Căci toţi am păcătuitNoi, părinţi, copiii noştriDin om creat de DumnezeuAm devenit nişte monştri.

Ne-am umplut cu toţi de urăNu vrem să citim scripturăCare ne-ar schimba viaţaŞi ne-ar da sfântă povaţă.

Toate rele ce-s în lumeNe-au făcut un urât nume.Faptele cele urâteNu ar trebui făcute.

Dar din lipsa cunoaşteriiCuvântului din scriptură

25

Page 26: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De-aceea s-a ajuns aiceaCă oamenii-s plini de ură.

Ură mare între ţăriPeste tot de oameni răiLăcomia de tot felulCe ispiteşte tot omul.

Fiecare om, se vede, Doar pe sine se-nţelege.Nu se poate săturaOricât de mult ar vrea.

Lăcomia ne-nconjoarăNe distruge, ne omoară.Parcă n-am vedea cu toţiCe duc cu ei acei morţi.

Nimic nu ţin ei în mânăO întind ş-aşa rămânePentru ce nu vrem să ştimVeşnic…aici nu trăim!

Pentru ce ne este bunăAtâta agonisealăDe multe ori e adunată.De la săraci, mare plată.

O, iubiţii mei prieteniPoate asta aţi uitatDacă vă vine sfârşitulTot ce-aţi strâns cui aţi lăsat.

Să citim cu toţi BibliaGăsim în ea pe Isus

26

Page 27: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Care poate să ne scapeDe-ale noastre mari păcate.

Isus, Fiu de DumnezeuA murit în locul meu şi-al tăuSă ajungem la MântuirePrin a Lui Sfântă iubire.

Sânge-al Lui ce-a curs pe crucePoate în rai să ne ducăDacă ne spălăm în ElÎn sângele Lui Emanuel.

Fiindcă atât de mult ne-a iubitDumnezeu pe mine şi tine: pe noiC-a dat jertfă pe singurul FiuOricine crede să nu piarăViaţă veşnică să aibă.

Isus nu-ţi cere bani, avereIsus inima îţi cereSufletul ca să-I predaiSă ajungi cu el în rai.

Dacă spune cinevaCă în el păcat nu esteSe înşeală şi nu ştieCă Isus e jertfă vie.

Eu păcate mi-am recunoscutLa jertfa Lui Isus am venitPăcatele I-am predatDe atuncea sunt salvat.

27

Page 28: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De păcate sunt iertat

Şi mă simt eliberat

Fericit peste măsură

Şi eliberat de ură.

Vino şi tu prieten drag

La Isus care te-aşteaptă

Ca să-ţi spele păcatele

Şi să fii cu el în veac. Amin.

9. PENTRU CE NE-AM NĂSCUT?

Mulţi ani am trăit în viaţă

Destul am călătorit

Şi am auzit multe

Cuvinte nechibzuite

Am întâlnit mulţi bătrâni

Printre ei şi mulţi tineri

Lozinca tuturor e una

Că viaţa le aparţine.

Am auzit, cred că şi voi

De la tineri şi bătrâni

E viaţa mea…!

Fac ce vreau cu ea.

Doar pe oamenii aceştia

Nu îi poate învăţa

Doar cuvântul tău Isuse

Duhul Sfânt cu mila Ta.

28

Page 29: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

O, voi, toţi care spuneţiCă viaţa e a voastrăSpuneţi voi, cât aţi plătit?De la cine-aţi cumpărat-o?

Vă rog să citiţi scripturaEa vă va da înţelepciuneaCuvânt Sfânt vă va luminaSă ştiţi de unde-i viaţa?

Viaţa v-a dat-o DumnezeuEa este în mâna Sa,În palma Lui sunt scriseZile, câte vă sunt promise.

Sigur, nu ştii, o, iubiteCâte zile mai ai tuNumai Sfânt Dumnezeu ştieCând pleci tu din astă glie?

Atunci de ce te lauzi, de ce minţiCă viaţa e a ta?Şi cu mintea-ţi cea săracăFaci ce vrei cu viaţa ta?

Mai bine-ai recunoaştePe Sfânt AtotcreatorCe te-a creat şi pe tineŞi te ţine până mori.

Noi, prieteni, eu şi tuNe-am născut pe astă lumeSă-L iubim pe DumnezeuSă-I slăvim al Său Sfânt Nume.

29

Page 30: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ca să nu ne mai minţimCă viaţa e a noastrăCât mai trăim…Facem cu ea ce dorim.

Căci Domnul ne avertizeazăPentru orice cuvânt sau faptăÎn ziua mare a JudecăţiiVom primi, precis, răsplată.

Nu ne vom putea ascundeNiciunde şi nicăieriCăci Domnul vede oriundeVede astăzi, ieri şi-n veci.

Domnul nu ne-a întrebatCând viaţa El ne-a dat.Şi nici nu ne-a întrebaCând Preasfântul ne-a lua.

Nici asta nu ne-a întrebatUnde vrem ca să ne naştemNici atunci nu ne-a întrebaDe vrem, ori nu Judecata.

Din foc vor ieşi aceiaPe care i-a înghiţitLa fel, apa îi va scoatePe cei ce i-a înecat.

Aşa că fiecareOri e sărac, ori bogat tareVom sta toţi la JudecatăCare am trăit odată.

30

Page 31: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Domnul nu va primi mităNici avocaţi nu existăDacă viaţa ce-o trăimDomnului n-o dăruim.

Dacă mergem cu păcateNeiertate, nespălateDe Isus ce ne aşteaptă Şi poate spăla pe toate.

Să ne gândim, iubiţii meiCu toţii la Ziua aceeaVom fi faţă-n faţă cu IsusCum şi ce-i vom da răspuns.

Când Isus ne va spuneFiecăruia pe numeDe ce-am refuzat iertareŞi-a lui Sfântă Mântuire.

De ce n-am citit CuvântulDe ce n-am făcut legământulSau l-am făcut şi l-am călcatŞi de Jertfa-I am uitat?

Şi-apoi ne-a spune hotărâtDuceţi-vă că nu vă cunoscÎn iadul cel nemilosFiindcă n-aţi primit pe Cristos.

31

Page 32: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

10. UNDE SE TERMINĂ NOAPTEA

Odată, un bătrân creştinUmplut de cuvânt DivinCu-n tânăr călătoreaMulte întrebări îi punea.

Întrebări au fost cam multeTânărul a vrut s-asculte Dar creştinul înţeleptLa întrebări a fost direct.

Spune-mi o, tinere dragăUnde se termină noapteaGândeşte-te, tinere bineApoi, te rog a-mi răspunde.

S-a gândit tânărul niţelO… întrebarea nu e grea!Când se termină noaptea?Când începe-a se lumina.

O, nu, dragă tinereIartă-mă, ai spus greşit.Răspunsul tău, tinere,Acum nu l-ai nimerit.

Mai gândeşte, mai încearcă,Poate îţi vine răspunsulDacă Îl cunoşti pe DomnulDacă I-ai citit Cuvântul.

O, bătrâne, sunt prea tânărSă citesc CuvântulCe… sau care e cuvântulCe-i zic oamenii Biblia?

32

Page 33: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Da, da, tinere dragăPână când nu o citeştiE normal că nu-nţelegi.

Ia, încearcă s-o citeştiToate în ea le găseşti.De Dumnezeu şi satanDe Mântuire şi iad.

Acolo este răspunsulUnde se termină noapteaCând în inimă-ţi va intraIsus Cristos cu Slava Sa.

O, bătrâne, eu n-am timpSă citesc acest cuvântEu sunt foarte ocupat,Sunt student, stau la internat.

Eu… caut altcevaPe internet… fericireaŞi multe, multe plăceriCe dumneata nu înţelegi.

Ba înţeleg, tinere dragă,Am la bază şcoala vieţii…Cunosc mintea tinereţiiŞi deşertăciunea vieţii.

Te rog primeşte al meu sfatApucă-te de cititSfânta Biblie ce scrieDespre întreaga veşnicie.

Vei cunoaşte mult mai multDespre ce-a fost în trecut

33

Page 34: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ce-i prezentul, viitorulTrebuie să ştie tot omul.

Atunci vei cunoaşte bine Răspunsul la întrebare:Unde se termină noaptea.N-aştepta Ziua cea mare.

Atunci va fi JudecataPentru toţi şi pentru tinePentru că nu ţi-ai făcut timp Să citeşti acel Sfânt Cuvânt.

Va fi prea târziu să-L citeştiCă plata atunci primeştiPentru că ai refuzat CuvântulN-ai cu Isus Legământul.

Preţuieşte, tinereŞi clipa pe care-o trăieştiŞi s-ar putea întâmplaCă pe mâine nu mai eşti.

Dar Ziua Judecăţii apare,Vrei sau nu vrei ca să creziDomnul te va întrebaCe-ai făcut cu viaţa ta.

De ce n-ai primit Cuvântul,De ce n-ai primit lumina,Ţi-a plăcut în întunericSă-ţi petreci viaţa-ntreagă.

Dacă nu deosebeştiÎn viaţă, cât trăieşti,

34

Page 35: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Lumina de întuneric,Vei petrece în iad veşnic.

De te uiţi în verticalVezi soarele, vezi luminaDe te uiţi orizontalE întuneric, e beznă.

Dacă ne uităm spre cerE Dumnezeu, e luminăDacă ne uităm în jurEste doar deşertăciune.

Acum încă mai poţiSă te-ntorci şi să-L rogiPe Dumnezeu să te ierte De ale tale multe păcate.

Cuvântul Sfânt spune clarNimic întinat sau spurcatÎn Împărăţia Sa n-a intraNumai cel spălaţi în Sângele Lui Isus pe Golgota.. Amin.

11. CALEA ÎNGUSTĂ

Calea îngustă, calea îngustăAm auzit mult de tineCă cine pe tine mergeLa Isus Cristos ajunge.

O, tu ce eşti cale-ngustăCe se spune s-ar putea?...EU de tine n-am folos,Că eu sunt un păcătos.

35

Page 36: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

…O , prieten, pentru tineŞi pentru alţii ca tinePăcatul de-l recunoscPentru toţi a murit Cristos.

-Cum arată calea-aceastaCum să te pregăteştiCe bagaj să ai cu tineCât călătoria ţine?

Nu-ţi trebuie nici un bagajToate aici să le laşi.Tot preţul este plătit De Isus Cel Răstignit.

Dar… eu nu sunt din neam mareCine să-mi plătească oare?S-ar putea … pentru bogaţi…Sau oamenii cei învăţaţi.

Mântuitorul IsusCând la cruce El s-a dusNu a notat nume mare,Ci nume de orişicare.

De vrei să călătoreştiTot înainte să priveşti.Să nu pierzi cumva pe drumCredinţa în Isus Domn.

Şi inima care-i în tineDacă după Isus suspină,De-L iubeşti cu adevăratPoţi să ajungi la Împărat.

36

Page 37: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Isus care a fost pe cruceA murit şi a ÎnviatIar acum este în ceruriPreaslăvitul Împărat.

Calea îngustă duce spre cerIar la capăt te aşteaptăCununa aceea a slaveiŞi preaslăvită răsplată.

Deşi mulţi pe drum îngustTe vor împiedica să nu ajungiTu liniştit s te duciCă pe acolo a mers Isus.

Nu te îmbăta, să pierzi cărareaNu fura, ca să pierzi caleaIdoli să nu iei cu tine,Nu minţi, să-ţi fie bineNici vicii să n-ai cu tine.

Isus nu numără păcateDe sunt puţine sau multeDe sunt mari sau miciToate le spală, amice.

Isus din cer s-a coborâtPentru al meu şi-al tău păcatSângele ce-a curs din ElSpală păcat de orice fel.

De aceea nu amâna,Viaţa e în mâna ta,Domnul poate să ţi-o cearăCu sufletul ce-i face oare?

37

Page 38: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dacă n-ai vrut în viaţăSă primeşti a Lui povaţăSă mergi pe calea-ngusta cu ElCu Isus Emanuel.

Astăzi te provoc, prietenSă te întorci din calea largăPe cea îngustă ca să treciCu Isus să te întâlneşti.

Şi apoi tot restul vieţiiCu Isus îţi vei petreceŞi cu El în ÎmpărăţieSlavă în veci Lui să-I fie. Amin.

12. FERICIREA MEA

Am fost tânăr şi-am îmbătrânitŞi n-am văzut om fericit,Afară de acel omCe L-a primit pe Isus ca Domn.

De când e copil mic aşteaptăFericirea s-o găsească.Da … el o are puţinPână părinţii în braţe-l ţin.

Când de părinţi se desparteChiar în grădiniţă, poate,Are multe neplăceriFiindcă alte i se cer.

Copiii-s mulţi, educatoareaNu înţelege ce îl doare.

38

Page 39: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Fiindcă sunt copii mulţi.Şi răspunde ea la toţi.

Copiii ridică tonulAu nărav ca la tot omulNu cu toţii sunt la fel,Blânzi ca şi un mieluşel.

Când începe deja şcoalaRăspunderea-i tot mai mareSă scrie frumos şi bineUnde-i a lui fericire?

În gimnaziu când intrăInvidie este multă.Dacă înveţi bine te urăsc,Dacă eşti prost, te hulesc.

La liceu, cred că toţi ştim,Au plecat de la părinţi.Fiecare îşi doreşteSă facă tot ce iubeşte.

Ce acasă n-au putut De părinţi, ce i-au opritSpuneţi-mi voi, toţi, iubiţi,Oare sunt ei fericiţi?

Vor să facă multe rele,Apoi, nu pot scăpa de ele.Ajung mulţi la sinucideriPlini de păcate şi droguri.

Mulţi visează căsnicieCred că acolo-i fericire.

39

Page 40: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nici acolo nu existăDacă-n rugă nu persistă.

Mulţi cu gura râd, zâmbesc,În inimă se topescFără nădejdea în DomnulEa dă fericire la tot omul.

Iar acum, iubiţii meiCred că m-aţi înţeles,Pe pământ nu-i fericireDacă pe Isus n-ai ales!

Citeşte în Psalmul 1David îi spune la omulCalea spre cei răi nu treceDacă vrei să fii ferice.

În Psalm 32 spuneFerice e de aceiaA căror păcate-s spălate,Chiar de Isus sunt iertate.

Ferice este omulCare-L primeşte pe DomnulFiindcă Domnul îl ocroteşteŞi de ce-i rău, îl izbăveşte.

O, iubiţi ascultătoriVoi bătrâni şi voi, tineriDe căutaţi fericire.Căutaţi pe Isus… Mântuire.

Fiindcă El ţine putereSus, în cer şi pe pământ,

40

Page 41: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi veţi fi fericiţi în veci, El vă va da Duhul Sfânt.

Fericirea de la IsusNe conduce în cer, susŞi de mine S-a îndurat,Fericirea El mi-a dat.

Acuma sunt fericit,Chiar de am îmbătrânitŞi dacă am dureri multeFericirea mi le-ascunde.

Eu ştiu că acolo, la ElAcasă, la Sfânt EmanuelÎntristarea nu va fi,Suferinţa s-a sfârşi.

De-aceea sunt fericit mereuŞi la bine şi la răuMă uit mereu la IsusŞi uit suferinţa jos.

Cât despre mine,Fericirea mea esteSă mă încred deplin în DomnulCare a fost şi veşnic este.

O, iubiţii mei cu toţiVă doresc la toţi… la toţiFericire-adevăratăCare-i de Dumnezeu dată. Amin.

41

Page 42: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

13. SCARĂ CĂTRE CER

Mulţi oameni îşi bat jocDe creştini ce cred cu focÎn Isus Cristos MântuitorulCe Mântuieşte tot omul.

Deseori ni se punÎntrebări de către lumeVoi credeţi să fiţi în cerAsta ei nu cred… minune.

Nu cred în Isus CristosCe-a coborât din cer, de susEl este … scara aceeaCe duce la Mântuire.

Odată a visat IacovCoborau şi urcau îngeriÎn cer, la Dumnezeu, în susŞi la Iacov, pe scară, în jos.

Isus Cristos la GolgotaA făcut lucrul acestaS-a Jertfit pe pământ, josŞi ne-a legat cu cerul, sus.

Isus Cristos e scara aceea Pe care putem urcaSus la Dumnezeu în ceruriSă fim veşnic în Slava Sa.

Niciun om nu urcă pe scarăCu mâinile-n buzunar.

42

Page 43: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Trebuie să-L primeşti pe IsusŞi de la El, Sfântul Har.

Ai nevoie de credinţăŞi de Sfânta umilinţăInima să-I dăruieştiDe vrei cu El să trăieşti.

Isus pe nimeni nu forţeazăTe cheamă, te elibereazăDe sub puterea lui satan,Te umple de Sfântul Har.

Şi-apoi te ţine mereu de mânăNumai dacă tu doreştiPe pământ să umbli cu DomnulŞi Numele să-I proslăveşti.

Te rog, Doamne, Sfinte TatăPriveşte Tu lumea toatăMântuieşte-ne pe toţiPe tâlhari, stricaţi şi hoţi.

Căci la Tine-i toată slavaŞi puterea şi sfinţireŞi iertare de păcateToate-s la Tine, o… Tată.

Cu toţi dorim, în lumea-ceastaSă fim cu Tine pe veci,Iartă-ne şi ne primeşteŞi ia-ne pe unde pleci! Amin.

43

Page 44: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

14. DOAMNE, CE MARE EŞTI

Am trecut prin oraş mareNu mică mi-a fost mirareOameni mulţi, ca şi furniciŞi pe toţi, Isus, tu ne hrăneşti.

Doamne ce mare eşti!

M-am gândit, o Doamne, mult,La toţi ne dai de băutApă limpede, curatăZilnic, proaspătă, fără plată.

Doamne ce mare eşti!

Ne dai Doamne, sănătateCa să câştigăm bucate.Pe pământ Tu le rodeşti,Aşa de mult ne iubeşti.

Doamne ce mare eşti!

Ne dai aer, ne dai ploaieTu ştii de ce avem nevoieNe asculţi şi rugăciuniTată… mereu faci minuni.

Doamne ce mare eşti!

Ne dai tot felul de pomi,Ei rodesc an de anDupă legile tale-nfloresc,O, Preasfinte, Tată, ei mereu Te slăvesc.

Doamne ce mare eşti!

Păduri mari şi înverzitePrimăvara le vedem

44

Page 45: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Animale sălbaticeZilnic să ne bucurăm.

Doamne ce mare eşti!

Când ridicăm capul susCerul minunat, nespusSoare, luna, şi chiar steleNe minunăm toţi de ele.

Doamne ce mare eşti!

Stelele cunoşti pe numeMare, lăudat Ţi-e NumeCăci pe toate le-i creatMare-Ţi este înţelepciune.

Doamne ce mare eşti!

Bogăţii de sub pământLe-ai făcut, o… Doamne SfântPentru noi Tu le-Ai făcutFiindcă, Doamne, ne-ai iubit.

Doamne ce mare eşti!

Pământul dacă-l lucrămÎn fiecare an primimRecoltă îmbelşugatăTu le rodeşti, Sfinte, Tată.

Doamne ce mare eşti!

Nemărginită-ţi e înţelepciuneVeşnic, Tată, faci minune.Dă-ne lumină de la TineSă Te cunoaştem mai bine.

Doamne ce mare eşti!

45

Page 46: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Oriunde eşti, în tot loculUnde Te cheamă tot omul,Pe fiecare ne auziŞi ne dai la toţi răspuns.

Doamne ce mare eşti!

Iubirea-Ţi nemărginităNu poate fi ea descrisăN ici în scris, nici în cuvântCe bun Eşti o, Doamne Sfânt.

Doamne ce mare eşti!

Ai mai făcut o minuneCe nu poate fi descrisă:Ai dat pe Fiul Tău la moartePentru-ale noastre păcate.

Doamne ce mare eşti!

Ai mai creat o ÎmpărăţieCe nu se poate descrieNici un om nu a văzutLa minte nu i s-a suit.

Doamne ce mare eşti!

E câştigată de IsusFiul Tău iubit, nespusCe a câştigat prin a Sa moarteIertare a lumii de păcate.

Doamne ce mare eşti!

Recunoaştem, Sfinte Tată,Noi… pedeapsă am meritatCăci noi am păcătuitRăstignire am meritat.

Doamne ce mare eşti!

46

Page 47: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Slăvit să fii, Tată iubitIsuse, Mântuitor SfântDe iad Tu ne-Ai izbăvitCu Duh Sfânt ne-Ai ocrotit

Doamne ce mare eşti!

Măreşte-ne, Doamne, credinţaŞi schimbă-ne tu, fiinţaCa să trăim pentru TineVeşnic ca să-Ţi slăvim nume.

Doamne ce mare eşti!

Te rugăm pentru poporulCare-i departe de TineCheamă-i Tu la pocăinţăSă slăvim Sfânta Treime.

Doamne ce mare eşti!

Doamne, în împărăţia TaEste loc pentru oricineCine crede în IsusŞi se leapădă de sine.

Doamne ce bun eşti! Amin

15. EVANGHELIA

Evanghelia-i o veste bunăTrimisă de DumnezeuPentru omul pe pământSă-l cunoască pe Isus Sfânt.

Evanghelia e numai unaŞi în cer şi pe pământ

47

Page 48: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Vestea bună a MântuiriiE trimisă de Isus Sfânt.

Multe veşti sunt în lumeSunt şi bune, sunt şi releNiciuna nu se comparăCu Vestea ce din cer coboară.

Vestea bună a venit Când Mesia s-a născutÎn ieslea din BetleemPe Dumnezeu să-l vedem.

Dumnezeu s-a întrupatTu şi eu să fim salvaţi,A luat chip muritorCa eu şi tu să nu mai mori.

S-a împlinit proorociaCe Isaia cândva scria,Că se va naşte MesiaSă izbăvească omenirea.

De păcat ce-am moştenitPrin Adam şi prin EvaCe pe pământ s-a răspânditŞi pe toţi ne-a osândit.

Cu toţi eram condamnaţi Să fim în iad, iubiţi fraţi.Dar Dumnezeu Preasfânt şi mareNe-a găsit sfânta salvare.

Nu prin jertfe vechi, aduse,Nici obiceiuri nespuse

48

Page 49: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ci sângele Fiului Său

Să ne izbăvească de cel rău.

Pe Fiul Său pe cruce a dat

Ca eu şi tu să fim salvaţi

Sângele Său ce-a curs pe cruce

Acum Salvare ne aduce.

Spală de orişice păcat

Pe omul ce s-a predat,

Cine crede în Isus

Va fi cu El în cer, sus.

O, iubit ascultător

Ştii acum ce-i vestea bună?

E salvare de la iad

Primirea Sfintei cunune.

Şi nu orişice cunună:

Cununa neveştejită

Îţi va dărui Isus

Vei fi cu El în cer, sus.

Isuse al meu şi eu aştept

Să ajung în cerul Sfânt

Prin Sfântă milă şi Jertfa Ta

Te rog, te rog a mă ierta.

Şi nu mă rog doar pentru mine

Ci pentru toţi ce ţin de mine

Şi pentru întreg poporul

Care-Ţi ducem cu toţi dorul

49

Page 50: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Acolo-Ţi vom aduce slavăSpălaţi cu sângele tăuUnde nu va fi satanaIspititor cel mai rău.

Vestea bună am primitDe la tine Isus iubitTe slăvim, Te onorămÎn veci Numele-Ţi preamărim. Amin.

16. NU MĂ LĂSA, DOAMNE, SINGUR

Nu mă lăsa, Doamne, singurSă mă pierd de turma TaCăci atunci e …Vai de mine!N-oi vedea fericirea.

Nu mă lăsa, Doamne, singurCu firea-mi înşelătoareCăci eu nu pot să fac bineŞi aceasta rău mă doare.

Nu mă lăsa, Doamne, singurCa să mă fac de ruşineŢine-mă de mână, Isuse.Doar atunci eu mă simt bine.

Nu mă lăsa singur, DoamneCând ochii-mi încep să se uiteLa cei ai tăi, Isus IubitNiciodată nu se uită.

Ţine-mă de mână IsuseCând prăpastia e-n faţa mea,Trage-mă cu a Ta putereNu cumva să cad în ea.

50

Page 51: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu mă lăsa singur DoamneCând gânduri negre mă apasăDoară Tu ştii ce-i în mine,Că puterile mă lasă.

Te rog, ţine-mă de mânăCând privirea mi se pierdeÎn astă lume stricatăSă nu mă încred în ce se vede.

Nu mă lăsa, Isuse dragăUra în inimă să-mi steaDoresc să trăiesc curatSă-ţi fiu copil adevărat.

Isus iubit, calmează-măCând mă sfâşie durereAjută-mă să pot treceCa şi Iov prin încercare.

Măreşte-mi, Isus credinţaCând mă încearcă satanaSă mă îmbrac cu armuraPe care mi-o dă scriptura.

Isus, Mântuitorul meuNu mă lăsa în drumul greuPrin Golgota să trec şi euCa să ajung copilul Tău.

Fii mângâierea-mi IsuseCând săgeţi din toate părţileMă ţintesc şi mă lovescVrând ca să mă prăpădesc.

51

Page 52: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Când la bătrâneţea meaMă ameninţă suferinţaFii Tu fericirea meaŞi dă-mi Sfântă pocăinţa.

Cu zâmbet pe buze să primescÎncercări ce mă lovesc,Dă-mi îndelungă răbdareŞi-a Ta Sfântă alinare.

Nădejdea mea e doar la TineAltu-n ajutor nu-mi vine Doar Tu eşti nădejdea meaEu Te rog, nu mă uita.

Ştiu că merite nu am,Că niciun om nu le are.Milă ai avut de tâlharDă-mi şi mie acest Har.

Isus iubit, ai suferitPentru păcatele întregii lumiŞi-acum cine crede-n TineAjunge la Mântuire.

Şi eu, Isus, mă străduiescPentru Tine să trăiesc,Dar fără ajutorul TăuNu pot s-ajung copilul Tău!

Ai milă de mine Isuse,De sufletu-mi zbuciumatCare doreşte la Tine…De Tine să fiu iertat.

52

Page 53: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi apoi cu Tine-n SlavăŞi cu toţi cei mântuiţiSă Te slăvim, Tată, IsuseŞi Duh Sfânt ce ne-a călăuzit. Amin.

17. CE SUNT EU

Când mă uit Doamne la mineCe sunt eu pe lângă Tine,Ce merit am în faţa TaSă-ţi pese de mine cândva?

Când eu mereu nu te-am ascultatRespect cuvenit nu Ţi-am dat,Am fost îndărătnic şi răuN-am ascultat de glasul Tău.

Deşi eşti AtotcreatorNe dai viaţă tuturorDupă chip şi-asemănarea TaAi făcut şi persoana mea.

O frumoasă creaturăSunt dator să-Ţi aduc slavăN-am făcut toate acestea Cu a mea minte bolnavă.

M-am uitat mereu în lumeCe fac alţii să fac şi euŞi dacă cumva se poateSă fiu chiar mai rău ca ei.

Ce sunt eu să-ţi pese, DoamneDe un ticălos ca mine?

53

Page 54: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Îmi dai pâine, apă, soareÎmi dai ce nu mi se cuvine.

Îmi dai aer, făr-de careNu aş putea să trăiescIar mie nu-mi vine în minteIsuse, să-Ţi mulţumesc.

Eu înţeleg, Doamne SfinteCă nu merit nimicDe la Tine Doamne IsuseChiar nu merit niciun pic!

Doară Slavă Ţie DoamneCă meritul este al TăuTu nu ne dai după meritCi e un Har Sfânt al Tău.

Harul de la Tine vineNu celui ce i se cuvineCă nu este om pe lumeSă nu fi supărat al Tău nume.

Harul nu e merit, al cuivaHarul e dragostea TaPe care Ţi-Ai arătatPrin Isus crucificat.

Şi-acum nu este merit, ci HarCa să nu se laude nimeniNici acei ce Te iubescNici acei ce Te urăsc.

Harul, mila e a TaO dai Doamne, cui vreiNimeni nu mai comenteazăCe Sfânta Treime dictează.

54

Page 55: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Mă închin cu umilinţăÎnaintea Ta, o DoamneCă m-Ai găsit şi pe mineUn nemernic în astă lume.

Şi mi-Ai dat această onoareÎmi spui că sunt copilul TăuŢine-mă de mână, DoamneSă nu mă smulgă cel rău.

Nu m-am gândit niciodatăLa această Sfântă fericirePe care am primit-oDe la Tine, o, Sfânt Mire.

Şi-acum aştept cu nerăbdareSă te întorci după a Ta MireasăSă ne duci în cer cu TineCa să-Ţi vedem Sfânta faţă.

Veşnic să-ţi cântăm OsanalePentru dragostea Ta mareCu care Tu ne-Ai iubitTată, Isuse şi Duh Sfânt.

Acum abia înţelegCe sunt eu, cine Eşti Tu, Eu un amărât păcătos,Iar Tu, Mântuitor Isus Cristos!

Şi-acum, iubiţi ascultătoriPuneţi-vă întrebare:Ce sunteţi voi, ce meritaţi?Veniţi la Isus, Lui vă predaţi. Amin.

55

Page 56: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

18. N-AI FOST DATOR

Isuse ai fost în cer Sfânt şi mareDumnezeu a pus o întrebareCine coboară pe pământ Să moară pentru om pierdut?

Un lung timp a fost tăcereDintre toţi sfinţii de pe cerS-a auzit un răspuns blând,Al Fiului Emanuel.

Era glasul Lui MesiaAcel născut din MariaFiindcă era proorocitFiu Domnului Preaiubit.

A ştiut Mesia binePentru ce pe pământ vine.Să ridice păcatele lumiiSă sufere între tâlhari.

Isus iubit, mântuitor N-ai fost dator, n-ai fost datorN-ai fost dator să ne iubeştiN-am meritat să Te jertfeşti.

Toate acestea le-Ai făcutFiindcă, Isus, mult ne-ai iubitN-ai fost dator, n-am meritatSă mori pentru al nostru păcat.

Noi, Doamne, am păcătuitNoi Numele Ţi L-am hulit

56

Page 57: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Noi am fost neascultători, Noi pe cruce am fost datori.

Dară noi am fost cu toţiiSortiţi pentru gheara morţiiDar sângele tău unic, SfântNe-a spălat de-al nostru păcat.

Oare de ce ne-Ai iubit aşaAi suferit o moarte greaÎn locul nostru ai muritIar pe noi ne-Ai Mântuit.

De ce ne-Ai iubit, de ce?Doară ai fost în cer DivinAi primit slavă din plinTu Te-Ai Jertfit, ca noi să nu pierim.

După toată suferinţaŞi a lumii umilinţăTatăl din cer Te-a răsplătitŢi-a dat locul cuvenit.

Toate să Ţi se închineŞi în cer, şi pe pământToată lumea să înţeleagăCă Tu eşti Mântuitor Preasfânt.

Ajută-ne să înţelegemCă Tu ai biruit moarteaSus pe cruce la GolgotaNe-Ai câştigat Mântuirea.

Fă, Doamne, în mintea noastrăO totală transformare

57

Page 58: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ca să-Ţi recunoaştem JertfaSă putem primi iertare.

Te rugăm o, Doamne SfintePentru Tot poporul TăuLuminează-ne fiinţaSă credem Cuvântul Tău.

Să-L credem, să-L înţelegemÎn inimă să Te primimSă ne poţi ierta, IsuseÎn păcat să nu pierim.

Dă-ne darul pocăinţeiÎmbracă-ne cu sfinţireCând revii după mireasăSă fim gata pentru Tine.

Să pornim atunci cu TineUnde Tu pregăteşti loculFereşte-ne de satanaUnde nu se va stinge focul.

Te aşteptăm cu drag, IsuseSă ne ridici de pe pământUnde nu e suferinţă,E loc minunat şi Sfânt.

Să uităm de întristarePrin ce-am trecut pe pământSă lăudăm Sfânta TreimeTată, Fiu şi Duhul Sfânt. Amin

58

Page 59: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

19. AJUTĂ-NE SĂ IUBIM

E uşor să Te iubim pe TineNe-Ai făcut doar numai bine.E greu să iubeşti vrăjmaşiCe mereu te jignesc şi azi.

E uşor să Te iubimCăci prin Tine noi trăim,Ne dai BinecuvântăriLa toţi, la buni şi la răi.

Pâine, apă dai la toţiLa creştini ca şi l a hoţiLa acei ce Te înjurăŞi celor ce-Ţi aduc Slavă.

E uşor să Te iubimDe la Tine-n dar primimSănătate şi viaţăŞi tot ce vedem în faţă.

Frumuseţii ce le vedemTot de la Tine primimDoamne, toate le-Ai făcutFiindcă Doamne, ne-Ai iubit.

Ajută-ne ca şi noi Să iubim pe acei răiCare ne fac zile-amareNe doresc numai pierzare.

Zilnic, Doamne ne înjurăDoamne, ei sunt plini de urăNu doresc să te cunoascăInima să-şi potolească.

59

Page 60: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Doamne, Isus MântuitorTu eşti AtotştiutorCunoşti totul peste tot,Cât eu pot şi cât nu pot.

Nu pot să iubesc ca TineDoamne Isuse mi-e ruşineDă-mi înţelepciune, iubireSă pot semăna cu Tine.

Pe cei răi să îi iubescŞ să nu-i mai duşmănescDă-mi puterea din a TaCe-Ai avut pe Golgota.

Tu Ai zis: „Tată iartă-i”Fiindcă ei nu ştiu ce fac.Ajută-mă şi pe mineCa să le vorbesc cu drag.

Să uit tot ce mi-au spus răuSă fiu copil Sfânt al TăuSă mă ierţi şi Tu pe mineDe tot ce nu-Ţi place Ţie.

Doresc să semăn cu tineCă nimic nu-mi aparţineTot ce am este al TăuŞi nimica nu-i al meu.

Cu mâinile goale-am venitEu ele goale mă voi întoarceNumai ce fac pentru tineAceea îmi aparţine.

Dacă eu Îţi aduc slavăSau am credinţă bolnavă

60

Page 61: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

În mâna Ta să mă ieiFă din mine tot ce vrei.

De Tine depinde tot ...Credinţa mea şi sfinţireaCă tu eşti creator a tot ...Şi poţi ca să-mi faci schimbarea. Amin

20. SCOPUL VIEŢII

Când eram mic n-am înţeles Ce scop am eu ca să trăiesc,Nu m-a interesat trecutulPrezentul sau viitorul.

După ce am mai crescutLa şcoală am priceputSă învăţ, să nu fiu prostC-aşa viaţa are rost.

Mai târziu eu m-am gândit Ca să fac ceva în viaţăPentru copii, familieCa să nu fiu de ruşine.

Să mă comport omeneşteChiar şi creştineşteAsta m-am gândit că este Scopul vieţii din poveste.

Au mai trecut zeci de aniVisul mi s-a împlinit

61

Page 62: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ceva în viaţă am făcutDoar atât cât am putut.

Fără nicio şmecherieCum omului se cuvineSă trăiască om cinstitÎn viaţă să nu fie hulit.

Au mai trecut câţiva aniVârsta şi-a spus cuvântulAm început să mă gândescCe rost am eu că trăiesc?

Zilnic aud veşti de moarteŞi eu mor ... mâine se poateCe scop am avut în viaţăCe-mi rămâne după viaţă?

Când mă vor pune în coşciugNu voi fi decât un lutDuhul se întoarce la DomnulIar trupul în pământ.

Ce scop avem că trăim?Avem ... dacă pe Isus primim!Dacă ne iartă de păcateAşteptăm noi cu drag moarte.

Că vom fi veşnic cu IsusAcolo-n slavă în cer susUnde nu va fi durereNici moarte, nici întristare.

Doar veşnică fericireCu toţi sfinţii în unire

62

Page 63: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Isus Cristos va fi Păstor,Iar noi al Lui Sfânt popor.

Isus va fi lumina noastrăLacrimi acolo nu vor fiDurerile se vor sfârşiCu toţi fericiţi vom fi.

Acesta ne este scopulPentru aceasta ne-a creat DomnulAcesta este scopul vieţiiSă ne gândim, prieteni cu toţii.

Să nu credem o minciunăA mânca, a te distraA păcătui mereuAcesta este scopul meu.

O nu, nu, iubiţii meiVă rog să citiţi BibliaDe câte ori s-a distratIsus, Fiu de Împărat???

Dacă a crezut că Dumnezeu Îl va pune-n dreapta SaÎi va da slavă de JudecătorSă judece acest popor.

Oricât de bogat ai fiOricâţi bani tu ai aveaNu uita, iubit prietenNu ocoleşti Judecata!

Şi nu pentr-ale tale păcatePentru ele a murit Cristos,

63

Page 64: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ci pentru a ta neascultareN-ai vrut a primi pe Cristos!

Nici tu, care ai mulţi baniAcolo nu vei da mităAvocat acolo nu e Vei sta şi tu la Judecată.

Scopul vieţii nu sunt baniiNici diplome, nici avereScopul vieţii e MântuireInima, Domnul îţi cere.

Dacă-I predai inimaŞi vei face voia SaEl îţi va da cununaLoc în Împărăţia Sa.

Scopul vieţii este HarCe-ţi dă Dumnezeu în darDar... acum să-L primeştiŞi-apoi mântuit tu eşti. Amin.

21. DUMNEZEU ATOTCREATOR

În Exod, capitol treiCiteşte dragă de vreiVei găsi cum se recomandăDumnezeu către lumea întreagă:

„Eu sunt cel ce sunt.”Acum te rog să înţelegiDumnezeu e azi şi-n veciE prezent pe unde mergi.

64

Page 65: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

A făcut lumea din nimicŞi nu-i lipseşte nimicNici în cer, nici pe pământNici bogăţii de sub pământ.

Ce nume ai putea să-I daiAcestui mare CreatorCare i s-ar potriviPentru Nume a-L proslăvi.

Uită-te pe cer, prietenSoarele ne dă luminăÎncălzeşte tot pământulApune când vrea Preasfântul.

Luna luminează noapteaCa să vezi stelele, frateIa încearcă să le numeriDacă poţi... pune-le nume.

Tot cerul îi e supusÎl ascultă nedescrisNori, fulgere, zăpadăÎi aduc Domnului slavă.

Toţi sfinţii din cer îi cântăOsana Ţie, PreasfinteNe-ncetat e PreaslăvitDumnezeul nost’iubit.

Oxigen noi toţi primimDe la Dumnezeu DivinDealuri, păduri şi izvoareTe slăvesc şi munţi şi mare.

65

Page 66: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

O, Doamne ce mare eşti!Când în lume eu privescPrimăvara, vara, toamnăIarna albă, o podoabă.

O, Doamne, înţelept eştiTu când lumea ai creatPe nimeni n-ai întrebatNimeni nu ţi-a dat un sfat.

Dar când Ai făcut pe omDupă chip ş-asemănareCare în această lumeSă-ţi aducă Osanale.

Să se facă voia TaCum în cer şi pe pământAşa ai dorit, o, Doamne,Dumnezeule Preasfânt.

Dacă le-Ai creat atunciMii şi mii de ani în urmăCe nume Ţi-am putea daNoi, sărmana turma Ta?

La porunca Ta, o, DoamnePomi înverzesc şi înflorescŞi pământul tot rodeşteCare pe toţi ne hrăneşte.

Doamne, Dumnezeul meuCe mare e numele Tău!Toată traducerea din lumeNumele nu-Ţi poate spune.

66

Page 67: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu sunt atâtea cuvinteDumnezeule, PreasfinteSă-Ţi cuprindă măreţiaŞi veşnică, a Ta Sfinţirea.

Atotputernicia Ta, Înţelepciunea nemărginităIubirea-Ţi, dragostea de oameniNu poate fi definită.

Doamne, ce mare eştiCu dragostea Ta SfântăTu pe toţi la fel iubeştiŞi pe toţi ne ocroteşti.

Un singur Fiu Îl Ai în cerEl e Sfânt EmanuelŞi pe acela ne-Ai dăruitCa noi să fim Mântuiţi.

Cu toate ce Tu ne-Ai datIartă Doamne al nost’ păcatCu toţi am păcătuitIartă-ne, Doamne Slăvit.

Uite la Domnul IsusLa Jertfa Lui de pe GolgotaŞi ne iartă Doamne SfântPe toţi de pe acest pământ.

Dorim cum doreşti şi TuS-ajungem cu toţi la tineDe unde au căzut străbuniiŞi noi cu toţii, nu numai unii.

67

Page 68: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Veşnic să Te proslăvimCu Tine în veci să fim!Tată, Isuse, Duhule SfântCă ne-Ai ocrotit pe pământ. Amin.

22. REA VOINŢĂ

Toţi care avem copiiCu toţi am experimentat:Copii ascultătoriSau cei ce îţi dau fiori.

Sunt puţini care ascultăPe părinţi, de vorbă bunăDar se găsesc şi acei răi,Isteţi, neascultători.

Ei nu înţeleg atunciSă asculte de părinţiCă părinţii le vor bineSă fie buni, cinstiţi în lume.

De exemplu, dacă-i spui:Scrie mai frumos, că poţi!Se mânie, se încăpăţânează, Nu ascultă, nu îi pasă.

Care e mai rău ca toţiVoinţă deloc nu areCa să-şi schimbe comportareRăspunde: „mai mult nu pot!”

Dacă-i iei mâna-n a taŞi scrii cu el dumneata

68

Page 69: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Scrisul devine mai frumosCopilul este de folos

Domnului, societăţii, Poate şi pentru părinţiDacă rămâne-ncăpăţânatAtunci sigur e pierdut.

Mereu de-i încăpăţânatDegeaba tu te-ai ostenitDacă de îndepărtezi de elEl scrie urât, la fel.

Aşa este şi cu noiIubiţi prieteni la felCa şi copilul încăpăţânatRăspundem că: „eu nu pot!”

Nu pot să fiu pocăitCe scrie, n-am împlinitNici nu pot să împlinescDe-aceea nu mă pocăiesc.

Nu pot să las băutura,Doar e făcută pentru omNici ţigara, nici minciuna,Distracţia, petrecerea.

O, tu om nechibzuit,De unde ştii că nu poţiDe n-ai încercat delocSă arunci din gură foc.

Domnul Isus ne promiteVa fi pururea cu noi

69

Page 70: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cum, EL ne va lăsa singuri,Atunci când suntem în nevoi?

De strigăm cu disperareDoamne, milă ai de mineDoresc să-ţi fac voia TaAjută-mă Cu mila Ta.

Isus nu doarme, nu dormiteazăNe ocroteşte, ne vegheazăŞtie câtă putere avemŞtie precis ce dorim.

Pentru noi El mijloceşteÎn cer, lângă Tatăl SfântNe ajută, ne ridicăCând noi cădem pe pământ.

O, iubiţi ascultătoriSă nu aveţi rea voinţă.Încredeţi-vă în DomnulŞi veniţi la pocăinţă.

El sigur vă va ajutaAsta promite-n Cartea SaŞi El se ţine de cuvântE Salvator bun şi Sfânt.

Şi pe mine m-a ajutatMă ajută neîncetatŞi mi-a dat din duhul SăuSă rămân copilul Său.

Fără ajutor DivinNu putem fi noi creştini

70

Page 71: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

În această lume stricatăSă trăim făr’ nicio pată.

Dar Slavă Lui IsusPentru Jertfa ce-a depusSus pe dealul GolgotaPentru vina mea şi-a ta.

O, te rog, iubitul meuDomnul te-aşteaptă mereuNu trăi cu rea voinţă.Nu refuza pocăinţă.

Acum Mântuirea e în darDar mai târziu o, prietenO vei căuta în zadarCăci va fi luat al Său Har.

Mai târziu iubit prietenIsus va fi JudecătorNu îţi va oferi Harul Ci un foc mistuitor.

Nu sunt decât două căiUna e Sfântă, curatăEa duce la Mântuire,Iar calea cea largăTe duce la osândire.

Acum depinde de tineŢi-alegi rai sau iadu-ţi placeAtunci nu o să mai poţiRoata vieţii s-o întorci.

71

Page 72: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

23. POM RODIT

Am trecut pe un drum mareIar la marginea de drumErau pomi fructiferi sădiţiFrumoşi, minunat rodiţi.

A doua zi am mai trecutTot pe-acolo drum am avutŞi am văzut aceeaşi pomiDistruşi, rupţi de călători.

M-am uitat cu milă mareŞi am pus o întrebareCine a rupt crengi cu fruct,Cine milă n-a avut?

Un om ce trecea pe acolo Mi-a răspuns cu întristare:Oameni călători şi răiCu pietre-au aruncat în ei.

Dacă le-au rupt crengileNu vor putea să rodească,Va trebui ca cinevaSă-i vindece, să-i îngrijească.

Până iarăşi vor putea Să aducă roada lorPână atunci, lângă drumNu va fi pom cu fructul bun.

O, iubiţi fraţi şi suroriSă nu se întâmple şi între noiSă aruncăm cu pietre în omulCare aduce fructul bun!

72

Page 73: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dacă omul are talenteUnul, două sau cinci perfecte,Dumnezeu le-a dăruitPentru toţi le-a folosit.

Doar invidia şi ura-i marePentru cel ce unul are.De ce n-am primit şi eu cinciDe unul nici n-am nevoie.

Domnul ce l-a făcut pe omŞtie precis cât el poateŞi câtă silinţă va punePentru acel talent, minune.

L-a pus colo sub ştergarTalentul ce l-a primit în darSe uită şi poartă ură Pe aceia ce cinci primiră.

Asta-i voia lui satanCel cu unu să nu lucreAcel cu cinci să nu poată,Aruncă în el cu pietre.

Şi-l ţinteşte şi-l loveşteCă-n inimă-l nimereşteSă omoare Duh în elSă nu lucreze nici el.

Deseori se întâmplă aşaŞi-n lucrarea DomnuluiTalentele sunt de la DomnulŞi nu le împarte omul.

73

Page 74: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dumnezeu când aşa a vrutDe măgăriţă s-a folositŞi ea a vorbit desluşitCând Domnul asta a dorit.

Cine eşti tu, omuleCa să-L contrazici pe DomnulCui să îi de El talenteŞi ce să lucreze omul?

E treaba Lui DumnezeuDe cine vrea să se foloseascăNu e treaba omuluiPe Dumnezeu să-L oprească

Sau să-L poate obligaSă dea talanţii cui el vrea.Nu se uită acolo DomnulUnde se uită biet omul.

O iubiţi fraţi şi suroriSă ne rugăm DomnuluiSă ne dea înţelepciune Ca să lucrăm fiecare.

Să nu împiedicăm pe alţiiCare vor ca să munceascăPentru Slava DomnuluiFie slăvit Numele Lui.

Nu dărâma pe acela Pentru care a murit CristosRoagă-te să îţi dea planulBun, Sfânt şi luminos.

74

Page 75: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu aruncaţi iubiţii meiCu pietre, că fac scântei,În pomi că s-ar puteaSă se usuce din cauza ta.

Şi apoi în Ziua JudecăţiiÎn loc de coroana ce-o aşteptămSă primim aspră pedeapsăAceea ce-o merităm.

24. CEL MAI MARE

În această mare lumeOrice om are un numeDe la acei cunoscuţiŞi de la cei dragi şi iubiţi.

Cei dragi îl văd mareCum se comportă cu fiecareDacă se descurcă-n viaţă Le place să-i vadă faţa.

Dacă are de unde să le dea Câte ceva din averea saPoate cu greu adunatăDar ei de la el aşteaptă.

Este iubit şi celebruÎntre oameni e integruSă nu le facă ruşineŞi-apoi este om de bine.

Şi rudele cu toţi îl văd Se bucură mult de el

75

Page 76: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Că este om de nădejdeNu le lasă-n vremuri grele.

La fel e şi cu străiniiÎşi face cât de mulţi finiE invitat la petreceriCă pune bani fără număr.

Dar când se întoarce roataDă faliment, vine boalaSe cam răresc fraţi şi prieteniŞi uită că le-a făcut bine.

Îl lasă singur să se descurceCă doar ştie ce face,Nimeni nu-i sare-n ajutorCă n-are bani în buzunar.

La Dumnezeu nu-i aşaDumnezeu nu te va înşelaDe te-ai predat Lui odatăNiciodată nu te lasă.

Isus nu îţi cere avereNu alege de eşti bogatNu te întreabă de diplomăDe eşti simplu sau învăţat.

Isus Cristos s-a smeritDin cer Sfânt s-a coborâtS-a născut în ieslea umilăFiindcă a avut de noi, toţi, milă.

A suferit la GolgotaPentru omenirea întreagă

76

Page 77: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cine va crede în El,În păcat ca să nu piară.

Isus e prieten adevăratNiciodată n-a profitatA plătit pentru al nostru păcatCa eu şi tu să fim iertaţi.

Acuma Isus pe toţi ne cheamăVă rog, bine luaţi seamăRăsplata e cea mai mare Pentru cel ce credinţă are.

Isus nu te-ntreabă câţi ani ai?Sau câţi euro tu îmi daiTe întreabă, o, tu pribeagVrei să Mă primeşti cu drag?

Vasăzică, cel mai micOm, acela de nimicDacă el are credinţăŞi vine la pocăinţă

El ajunge cel mai mareDe-a primit a Lui Isus salvareA crezut în Jertfa Lui,E copil al Domnului.

Şi ce nume e mai mareDecât să fii copilul LuiCopil al CreatoruluiSalvat prin Sângele Lui.

Poate să ajungă cel mareOricine credinţă are

77

Page 78: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

În Jertfa sfântă a Lui IsusE înfiat de Cel de Sus.

Şi nu este doar atât.E moştenitor al ceruluiVa moştenii pe vecieCu Fiul Domnului.

O, iubit ascultătorPoţi să te-ntorci... până moriSă fii şi tu pregătitDe Isus Cristos iubit.

Întoarce-te te rog acumPână mai e MijlocitorVa fi prea târziu atunceaCând va fi Judecător!

Dacă te întorci acum, Faci cu El un legământVei ajunge-n cer cu SfinţiiŞi rămâi cu ei pe veci. Amin.

25. ÎMPĂRATUL ÎNFIAZĂ

Atenţie, oameni dragi!Din cer s-a auzit o vesteCare de mult se vorbeşteÎnfiază Împărat!

Peste 2000 de ani Se vorbeşte-ntre creştiniÎmpăratul înfiazăPe orice om, nu contează.

78

Page 79: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar să fie un pic mai mareSă înţeleagă că-i în stareSă semneze un contractCu Isus, mare împărat.

La Ioan unu cu doisprezeceAcolo-i contract! Citeşte!De eşti loial Lui ÎmpăratPoţi semna acel contract.

Dacă crezi cu-adevăratCă Isus este ÎmpăratCare n-are începutNu va avea nici sfârşit.

Atunci poţi semna precisTabelul mai e deschisPentru orice păcătosCe se predă Lui Cristos.

Trebuie să cobori din mândrieCă El jos pe tin-te ştieAcolo El te găseşteŞi precis Te mântuieşte.

Nu te confundă delocCăci te-a creat, te cunoaşteŞi vrea să te mântuiascăFiindcă mult, mult te iubeşte.

Te iubeşte, te-a iubitDin cauza ta a venitDin slava cea cerească,Pe pământ să pătimească.

79

Page 80: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De aceea nu rataChemarea Sfântă a SaPentru că nu veşnic te-a chemaVa veni şi Judecata.

Stai pe genunchi şi gândeşteCât de mult Isus te iubeşteLa uşa inimii-ţi bateCa să nu mori în păcate.

Ai auzit vestea bună:De păcate Isus te iartăŞi îţi dă un loc în ceruriCu Isus şi lângă Tată.

Nu te gândi mult la lumeSa-r putea mâine s-o laşiŞi atunci în veşnicieCum vei intra cu bagaj.

Bagajul plin de păcateAcolo-n cer nu se poateBagajul tău cu păcateÎn cer nu vor fi iertate.

Când pleci din lume-aceastaBagaj cu tine nu ieiColo-n coşciug nu încapeDe nu eşti mântuit de El.

O, iubit ascultătorNu te-ncrede în tinereţeNu aştepta bătrâneţeNu ştii clipa când tu mori.

80

Page 81: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dacă îţi predai azi sufletLui Isus MântuitorVei fi fericit în viaţăDacă trăieşti sau dacă mori.

Că nu-i mai mare fericirePe-acest blestemat pământDecât să te predai Lui IsusSă faci cu El legământ.

Orice strângi în lume-aceastaÎntr-o zi toate le laşiDar e una fericităSă faci către Isus un pas.

Către Isus tu faci doar unul,Isus spre tine face doiŞi-apoi în slava cereascăVeţi fi pururi amândoi.

Şi eu sufletul i-am predatŞi de atunci sunt fericitOriunde plec, orice mi se întâmplăSunt cu Isus preaiubit.

De-aceea Îl slăvescCât eu pe pământ trăiescNici de moarte nu mă tem Că voi fi cu Sfânt Emanuel.

Acolo voi slăvi neîncetatPe Tatăl Isus şi Duhul SfântCă de iad El m-a scăpatŞi păcate mi-a iertat. Amin.

81

Page 82: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

26. GLASUL STĂPÂNULUI

Un copil, oricât de micEl cunoaşte glasul mameiE sigur, în nouă luniAu povestit amândoi.

Şi-apoi după ce se naşteTot pe mama o doreşteOricât de tare plângeNumai mama îl mângâie.

Şi tot mama îi opreşteCeea ce îl necăjeşteEl doreşte-a fi schimbatSau foamea l-a apucat.

Acum să vorbim de glasul Domnului Isus CristosCe ne-a născut la GolgotaVrea să-L lăudăm cu toţi.

Ca să fim o turmă mareDe oiţe ascultătoareLa glasul Lui Sfânt şi mareSă răspundem fiecare.

Domnul a spus într’o pildăOile Lui Îi aud glasulMerg după El, nu după altulCă altuia nu-i cunosc glasul.

Şi Isus ne cunoaşte pe numePe orice oaie anume

82

Page 83: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Care-i bună, sănătoasăCare-i bolnavă sau şchioapă.

Ne îngrijeşte cu mult dragCelor bolnave ne dă leacLa durere El dă balsamPe întristate le-alină cu Har.

Isus ne iubeşte pe toateŞi frumoase şi urâte,Bolnave şi sănătoase,Cu drag ne îngrijeşte pe toate.

Noi cu toţi Îi cunoaştem glasulCă nu-I seamănă niciun altul.Mergem cu toţi după elDupă Sfânt, Cerescul Miel.

El ne duce la păşuni verziApele dulci, de odihnăNe înviorează sufleteleDin pricina dragostei Sale.

Acesta e Păstor adevăratPentru oi, viaţa Şi-a datPrimeşte-L, să fii oaia LuiOaia Sfântă a Domnului.

Dacă eşti cu adevărat oaia LuiOaia Sfântă a DomnuluiCu El sigur vei intraAcolo-n cer în Slava Sa. Amin.

83

Page 84: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

27. SĂ TE ASCULTE DOMNUL

Să te asculte Domnul, în ziua necazuluiSă te ocrotească Numele Lui cel SfântAtunci vei avea linişte,Fericire pe pământ.

Să-ţi aduci mereu aminteDe legile Lui PreasfinteSă-ţi aduci mereu aminteŞi El îţi va da cele Sfinte.

Nu vei sta cu frica-n sânEu cu cine’acum rămân?El va fi mereu cu tineCând ţi-e rău sau când ţi-e bine.

E prieten minunatNu lipseşte niciodatăDacă tu Îl părăseştiAlt prieten nu-ţi găseşti.

Nu te bizui pe soartăNici pe călăreţi de seamăBizuie-te doar pe DomnulDe vrei să ai liniştit somnul.

Nu te bizui pe prieteniCare azi sunt, mâine nu se ştieBizuie-te doar pe Domnul Care cerul îţi promite.

El ce spune, nu greşeşte.Toate Isus le-mplineşte,

84

Page 85: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Isus Cristos totul poateÎn cer şi pe pământ, frate.

Poate nu ţi-a spus nimeniToate, în cer şi pe pământ,Îi sunt supuse Lui IsusPromise de Tatăl de sus.

Liniştit tu să te predaiDe vrei să ajungi în raiLui Isus cel RăstignitŞi de Dumnezeu iubit.

Şi eu suflet I-am predatSunt fericit şi salvatDe pedeapsa ce-am meritatDe Isus sunt eliberat.

De aceea-I voi cântaÎn veci pentru slava SaTată, Isus şi Duhul SfântÎn cer şi-acum pe pământ!

28. CUI AI SĂRBĂTORIT

A mai trecut iar un anDe la iarna cea frumoasăNe-a ajutat DumnzeuS-o sărbătorim iar acasă.

Dar se naşte o-ntrebareCui am sărbătorit oareLui Isus, pomului împodobit,Sau lui moş crăciun iubit.

85

Page 86: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Este mare deosebireÎntre Sfinţire şi fireÎntre moş crăciun şi IsusÎntre pom de iarnă adus.

Isus Cristos s’a întrupatNu s-a născut la ÎmpăratNici la un luxos palatCi în iesle, colo’n grajd.

De se năştea la palatLa cel mândru împăratDe pază era înconjuratPăstorii nu I s-ar fi-nchinat.

Sau oameni simpli ca şi mineAm fi rămas cu suspineDar, Slavă Domnului să-I fieS-a împlinit proorocie.

Când Domnul a înştiinţatPăstorii-ntâi au aflatAcolo, în grajd, în iesleÎmpărat în scutec este.

Apoi au ajuns şi magiSă I se-nchine Lui ÎmpăratEi au adus şi cadouriSimbol pentru miel junghiat.

Ei au avut credinţă mareN-au văzut un bebeluşEra Împărat al SlaveiNe-a făcut spre cer urcuş.

A fost eveniment mareÎn cer era Sărbătoare

86

Page 87: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Car din cer a coborâtSă-L slăvească pe Împărat.

A luat un trup de omSă salveze pe orice omCare va crede în ElÎn Preasfânt Emanuel.

Slavă în veci celui SfântNouă pace pe pământDacă primim pacea LuiPacea Sfântă a Domnului.

Isus pe cruce a suferitCa eu şi tu să fim iertaţiDacă credem în Jertfa LuiVom fi şi copiii Lui.

Şi dacă vom fi copiiVom fi şi moştenitoriDacă vom avea credinţăŞi-o sinceră pocăinţă.

Acuma, te rog, răspundePe cine ai sărbătorit şi unde?În dezmăţ, acolo-n baruriSau sub pom, unde sunt daruri?

Dacă ai căuta mii de aniCadou ca Isus nu poţi primiIertare de păcateŞi intrare în Ceruri Înalte.

O, iubit ascultătorŢine-n minte, până mori

87

Page 88: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cât te ţine o distrare?Poate... urcare-n salvare.

O beţie sau păcateCât te poate ţine, frate?Ce sfârşit au toate-acesteDe n-ai primi Sfântă veste.

Că s’a născut un MântuitorSă salveze-acest poporPoporul plin de păcateŞi lipsit de cele Sfinte.

Eu ştiu că firea-ţi doreşte Ce Dumnezeu sfânt urăşteDar bucuria lumii nu ţineDoar cea Sfântă-i pe vecie.

Alege aceea Sfântă.Vei fi veşnic fericit,De Isus MântuitorulVei fi copil Preaiubit.

El te va umple de Duh SfântŞi-ţi va fi scârbă de păcatVei dori doar cele Sfinte De la Isus Împărat.

O, iubit al meu prietenNu te-amăgi cu tinereţe.Tu nu ştii cât te va ţine,De vei ajunge bătrâneţe.

Eu te rog, când ai timp liberDu-te tu la cimitir

88

Page 89: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi uită-te atent la cruciCâte vieţi tinere se duc.

Nu ştii viaţa cât te ţineAstăzi să fii pregătit!Să-ţi predai Lui Isus sufletVei fi pe veci fericit.

Toată viaţa cât trăieştiAjutor din cer primeştiŞi Duhul Sfânt pe deplinSă-L slăveşti pe Cel Divin.

În numele Lui EmanuelCel născut la BetleemTe rugăm, Doamne, cu umilinţăÎntoarce pe tineri la pocăinţă. Amin.

29. BALANŢĂ (ANUL NOU)

A mai trecut încă un an,Domnul ne-a dat acest HarCa să-l trăim şi pe acestaC-aşa ne-a mai crescut vârsta.

Luminează-ne, PărinteDă-ne gânduri bune-n minteSă ne-ntrebăm fiecareCât Te-am slăvit, Doamne, oare?

Cât Ţi-am slăvit Preasfânt NumeSau Te-am făcut de ruşineCâţi bolnavi am vizitat,Cât pentru Tine-am lucrat.

89

Page 90: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cât am lucrat pentru noiAm uitat de-a altora nevoi,Cât am lipsit de la adunareÎn acel timp, ce-am făcut, oare?

De câte ori Ţi-am mulţumitPentru roade ce-am primitPentru sănătate, Doamne,Că ne-ai ferit de puhoaie.

Că ne-ai ferit de oameni răiCare ne-ar opri credinţaDe câte ori Ţi-am mulţumitCă ne-ai chemat la pocăinţă?

De câte ori ţi-am mulţumitPentru Harul Ce-am primitPentru darul ce ne-Ai datO, Doamne, fii lăudat!

De câte ori Ţi-am mulţumit?Pentru familiile noastreNe-ai ferit de nenorocireNe-ai dat Sfântă ocrotire.

De câte ori Ţi-am mulţumit?Pentru darul Sfântului DuhCare ne-a condus în viaţăCa să nu umblăm în ceaţă.

Pentru prezenţa Ta, DoamneÎn orice clipă a vieţii noastreCăci doar Tu ne-Ai dat credinţăSă nu ne fie frică de moarte.

90

Page 91: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu Ţi-am mulţumit de-ajunsPentru Domnul Isus CristosCare de bunăvoie a venitŞi pe noi ne-A mântuit.

Nu Ţi-am mulţumit, o, DoamnePentru tot anul ce ne-Ai datNe-ai ferit, tată de războaieŞi mult prognozate puhoaie.

Pentru roadă ce-am culesPentru timp frumos, alesPentru pace-n ţară, în sufletPentru soare cald şi perfect.

Pentru toate ce primimŢie, Doamne-Ţi mulţumimPentru Isus MântuitorŞi Duh Sfânt, ocrotitor.

Toate rele ce-am făcutCe Ţie nu Ţi-au plăcutIartă-ne o, Tată scumpÎn Numele Lui Isus. Amin.

30. FECIORIA LUI IOSIF

Domnul Isus într-un loc spuneCine vrea să mă urmezeSă-nceapă să se-nfrânezePofta firii să-şi controleze.

Avem exemplu minunatÎn Geneza 40 e aflat

91

Page 92: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De fecioria lui IosifCe singur s-a controlat.

Ne-ntoarcem la tinerii de aziCare pleacă de acasăLa şcoli şi la facultate,Ce nu-s de părinţi văzuţi.

Ce fac ei, cum se comportăPărinţii să-i vadă, nu se poate.Dar este în cer un DumnezeuCare îi vede tot mereu…

Nu poate nimeni să spună Că nu se poate controlaAvem exemple în BiblieCe se pot clar vedea.

Să luăm doar unul singur,E Iosif înţelept şi Sfânt,Este fiul lui IacovCe ispita nu la frânt.

Nevasta lui PotifarCu toate amăgirile eiPe Iosif nu l-a putut convingeIosif cu ea să se culce.

Deşi a suferit puşcărieNu puţin, ci ani de zileDomnul i-a văzut neprihănireaI-a dat mereu ocrotirea.

Şi mereu l-a înălţat Pe acest întemniţat

92

Page 93: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

A pus în el şi Duh SfântCe l-a făcut înţelept.

Domnul a fost mereu cu IosifL-a ocrotit de tot ce-i răuDeşi era în temniţăDumnezeu a fost cu el.

Pentru că i-a văzut inimaCe se temea de DumnezeuŞi a ţinut în minteCe l-a învăţat Tatăl său.

O, iubiţi tineri de aziTot aşa vă comportaţi???După ce plecaţi de-acasăLa o şcoală mai aleasă!

Sau trăiţi voi ca şi lumea,O lume de azi, stricată,Ce nu are diferenţă…Între om şi între fecior!

Dumnezeul nostru esteDomn al rânduielilor,A hotărât şi căsnicieŞi-apoi e bărbat şi soţie.

Dumnezeu a răsplătitFecioria lui IosifI-a dat o înţelepciuneL-a înălţat de minune.

Citiţi, vă rog la GenesaŞi veţi învăţa foarte multe

93

Page 94: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cât câştigi tu pe pământDacă-L cinsteşti pe Cel Sfânt.

Dacă ar fi avut IosifO mie sau zece femei uşoareN-ar fi rămas numele lui scrisDupă mii de ani ce-au trecutC-a fost un tânăr înţelept.

Cu frică de DumnezeuŞi-a ţinut curat corpul său,Nu şi-a spurcat templul SfântUnde i-a locuit Duhul Sfânt.

El l-a iubit pe DumnezeuŞi i-a iubit pe fraţii săiDeşi mult rău i-au făcutDomnul în bine i-a schimbat.

De aici putem învăţaDomnul, orice rău poate schimbaPentru cel ce crede-n ElÎn Preasfânt Emanuel.

Iosif, exemplu ne poate fiPentru noi şi pentru urmaşiDacă ne încredem pe deplinÎn Dumnezeu din cer Divin.

Apoi cu drag ne va aşteptaDomnul Isus în slava Sa.Acolo nu va fi ispităNici durere nici temniţă. Amin.

94

Page 95: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

31. NEPRIHĂNIREA MAICII DOMNULUI

Maria, Maica Domnului IsusEra o domnişoară neprihănităDe Dumnezeu era iubităŞi cu Iosif, logodită.

Înainte să locuiască ei împreunăDomnul i-a trimis veste bunăCă va fi însărcinatăPe Mântuitor să nască.

Maria era foarte miratăŞi-i răspunde îngerului deodatăCum va fi minunea asta, Eu încă nu sunt nevastă.

Maria era neprihănităFecioară între oameni numităÎnaintea Domnului la fel.Poate zămisli pe Emanuel?

Nu ar fi îngăduit DomnulCa să I se nască Fiul,Mântuitorul întregii lumi, Dintr-o fată a stricăciunii.

Maria n-a ştiut de bărbatPân’ pe Isus l-a născutIosif era Sfânt, la fel, Pregătit pentru Emanuel.

Dumnezeu ştie să aleagăDoar cunoaşte lumea-ntreagăŞi de cine-I place LuiVa fi sluga Domnului.

95

Page 96: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

O, iubite-ascultătoareCe-aţi face acuma, oareDacă v-ar da Domnul SfântAceastă răspundere pe pământ.

Aţi accepta-o ca MariaSau I-aţi zice, Doamne, nu!Eu îl iubesc pe cutareNu pe Iosif, oarecare.

Sau să suport ruşinea astaN-am bărbat, să fiu nevastăSau… acum nu-i ruşine?...Orice fac totul e bine!

Şi pentru voi am o întrebareDupă ce plecaţi de la părinţiÎn orice şcoli, unde sunteţiPuteţi spune ca Maria?Nu ştiu bărbat!.. cum e vestea?

Să ştiţi, iubitele meleCă între o fată şi nevastăEste diferenţă mare…Dumnezeu vrea ascultare.

Dumnezeu a rânduitCăsnicia între fată şi băiatSă nu fiţi amestecaţiSă nu se mai ştie cine-i fată sau băiat.

De ce să trăiţi înjositeToată viaţa umilitePentru o clipă de plăcerePe care firea o cere!

96

Page 97: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Care e fată cinstităCu capul sus se mărităDumnezeu Sfânt o iubeşteBărbatul ei o cinsteşte.

Scapă de certuri în viaţăEa are curată faţăÎn familie, între oameniN-o poate degrada nimeni.

Nu vă lăsaţi amăgitePentru bani pentru maşiniNu umblaţi prin baruri, cazinouriUmblaţi după Miel Divin.

Ce poţi câştiga în viaţăDacă în păcat trăieştiCe n-ai da atuncea… oareSufletul să-ţi mântuieşti?!

O, trezeşte-te acumPână e Har pe pământNu aştepta tu căinţaCând vei intra în mormânt.

Apostolul Pavel scrie:Mă port aspru cu trupul meuNu cumva neascultareaSă mă despartă de Dumnezeu

Căutaţi ÎmpărăţieDintr-o inimă curatăŞi vă va feri de păcatChiar Preasfânt, Iubitul Tată.

97

Page 98: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Duhul Sfânt va fi cu voiLa bine şi la nevoi Şi veţi ajunge în cerCu Preasfânt Emanuel. Amin.

32. MAI SPALĂ-MĂ ODATĂ, DOAMNE

O, tu, iarnă minunatăFrumoasă te-a făcut Cerescul TatăCe minunată tu eştiPe toţi tu ne înveseleşti.

La porunca Lui DumnezeuSteluţe albe cad mereuAlbe, frumoase lucescŞi eu să fiu aşa, doresc.

Doamne Sfinte, eu dorescCa zăpada să mă albescSă Te aştept curat şi SfântCând revii, Isuse, pe pământ.

Dacă mai vezi în mine vreo pată,Te rog, mai spală-mă o dată.Ştiu că spurcat sau necurat Nu va domni cu Împărat. Amin

33. GRAIUL NOSTRU (MARC. 14)

Domnul Dumnezeu ne-a creatŞi fiecăruia ne-a datTot felul de mădulareCare de care mai mare.

98

Page 99: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

După cum s-a gândit DomnulCă are nevoie omulUn corp frumos, Picioare să umble pe jos,

Mâinile ca să lucrăm,Urechi ca să ascultăm,Ochi frumoşi ca să vedem,Şi-o limbă ca să vorbim.

Bine-a gândit Domnul SfântCând l-a făcut pe om din pământCă din toate mădulareN-a făcut limba mai mare.

E mică de felul ei, Dar din ea ies şi scântei.Poate-aprinde un foc mareŞi să facă tulburare.

Orice om pe-acest pământPe picioare merge unde-are nevoie.Dar limba de nu-i controlatăE cea mai neruşinată.

Cu ea mergem peste totPe jos, cu trenul sau la aeroport.Depinde cum o folosimDe-i dăm drumul şi gândim.

De-i dăm prima dată drumulSă ne-audă toţi cuvântulDe îndată ne cunoscDac-am vorbit cu folos.

99

Page 100: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Aşa ne vom da de golDe suntem nepăsătoriŞi dacă rostim cuvinteCare ne-au trecut prin minte.

Înainte de-a deschide guraGândeşte-te la ce vei spune.Ar spune şi Cristos la felDacă ai sta lângă El?

Sau de eşti într-un grup mareŞi v-aşezaţi la mâncareTu te ridici şi-i mulţumeştiLui Dumnezeu, că-i datorezi.

Pentru tot ce El ţi-a datPentru Isus, Miel Înjunghiat,Pentru iertare de păcateŞi pentru mâncăruri toate.

Nu uita, iubitul meuTu-I aduci slavă Lui Dumnezeu?Graiul tău de cetăţean Arată că eşti Galilean?

Adu-ţi aminte de PetruCând Isus era-n în suferinţăGrai lui Petru i-a descoperitCă şi el e ucenic iubit.

O, iubiţii mei creştiniCum seamănă graiul nostruCând ieşim de la adunareCe vorbim în drumul mare?

100

Page 101: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Seamănă graiul cu cel Galilean,Cu graiul lui CristosCe din păcate ne-a scos...Şi ne-a dat nume Sfânt, frumos.

Nume de copil al lui DumnezeuAm meritat noi: tu şi eu?Graiul nostru de acum Seamănă cu al Lui Cristos Domn?

Să nu râdem în neştireSă nu vorbim ca în lumeSă vorbim ce-am ascultatDin Cuvântul Sfânt, curat!

Să nu judecăm pe alţiiCare nu sunt cu noi fraţiE-un singur JudecătorIsus Cristos, Mântuitor.

Doamne, te rugăm fierbinteDă-ne de la tine minteGraiul nostru ca să fieCa al tău, Isuse, pe vecie!

Să purtăm în rugăciunePe întreaga astă lumeCa Domnul să se îndureMântuiţi ei toţi să fie!

N-am fost mai buni decât eiCând încă nu eram ai Tăi,Doar Tu ai avut milă mare:Ne-ai chemat, ne-ai dat iertare.

101

Page 102: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De ei, mă rog, te îndurăDe cei ce nu te cunoscCa să fim o Sfântă Turmă.Iar tu, Păstor, Isus Cristos! Amin.

34. MAI MARE PREŢ PE LUME

Ce consideri tu, în viaţăCă are mai mare preţ?Gândeşte-te bine, frateDacă eşti un om isteţ.

Gândeşte-te, te rog, bineLa această întrebare...Nu te grăbi cu răspunsulCa să fii sigur de dânsul.

Nu poţi răspunde în grabăÎntrebarea-i foarte greaTrebuie să ai minte Sfântă,Aşa găseşti răspuns la ea.

Bănuiesc... de-am fi aproapeMi-ai răspunde cam aşa:Distracţia şi tinereţeaFrumuseţea, bogăţia, căsnicia.

Om cu faimă şi maşinăAverea şi-o limuzinăO diplomă de savantSau un înţelept pedant.

Sute de răspunsuri suntÎnsă doar unul e corect

102

Page 103: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Mântuirea care-i HarIsus Cristos o dă în dar.

Isus prin jertfă ne-o oferă, Prin suferinţa pentru eaPe cruce-n deal, la Golgota,Pentru greşeala mea şi-a ta.

Şi-acum ai Totul gratuitDe vrei să fii de El iubitCăci mai întâi te-a iubit ElMesia, Sfânt Emanuel.

Încă nu eram pe lumeNici eu, nici tu şi nici bunicii,Când Isus era pe CrucePentru noi, netrebnicii.

Pentru păcatele noastreIsus a suferit pe cruceŞi-acum oricine credeÎn rai, cu Isus se va duce.

O, iubit ascultătorĂsta-i cel mai mare preţSă ai viaţă veşnicăSus în cerul cel măreţ.

Unde nu va fi durere Nici suferinţă, nici tânguireDoar veşnică bucurieCu toţi Sfinţii şi Isus Mire.

Acum te rog, să-I dai răspunsNu mie, ci Lui Isus

103

Page 104: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Spune-i că-l primeşti cu dragÎn inima ta, pribeag.

Şi eu pe El l-am primitPe Isus cel PreaiubitDe atunci sunt fericitŞi de Isus Mântuit.

Acuma dacă mi-ar da Lumea-ntreagă, cinevaPe Isus nu l-aş lăsaChiar viaţa de mi-ar lua.

Tot ce este pământescAre valoare foarte micăCând tu pleci în veşnicieNu te-ajută la nimica.

Nimic nu e mai preţiosPe-acest pământ muritorToate-aici sunt trecătoareDoar Mântuirea nu moare.

Când plecăm din astă lumeToate-n urmă le lăsăm Doar un lucru-i preţiosDe te-ai predat Lui Cristos.

Şi cât trăim pe-acest pământAsta-i fericirea noastrăDe l-am primit pe IsusNe aşteaptă-n cer, Acasă, sus!

Te rog, Dumnezeul meuLuminează drumul meuSă găsesc ce-i mai de preţPe Tine, Mântuitor măreţ. Amin.

104

Page 105: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

35. JUDECATA FINALĂ

Prima lege a fost dată De Cerescul, Sfântul TatăPentru Adam şi EvaSă respecte ascultarea.

Era una şi aceeaşi:Ei să nu mănânceDin fructul oprit.Asta trebuia-ngrijit.

Dar satan, acel vicleanA auzit Dumnezeiescul planTot s-a gândit cum să facăPerechea s-o ispitească.

Şi a reuşit vicleanulSă îşi împlinească planulEva şi-Adam au uitatPorunca ce Domnul le-a dat.

Eva a ascultat minciunaCe le-a spus-o lor satanCă vor fi ca DumnezeuVor cunoaşte bine şi rău.

Asta e neascultareaEvei şi a lui AdamDe atunci şi până aziNi se trage la orice neam.

E cel mai mare păcat!Noi toţi prin neascultare

105

Page 106: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Întoarcem spatele Celui careTot ce-i în lume a creat.

Astfel pentru c-au greşitDomnul amar i-a pedepsitI-a scos afară din raiŞi le-a dat un mai greu trai.

De atunci până mereuCopii naştem în dureri.Cu sudoarea câştigămPâinea zilnic ce-o mâncăm.

Domnul se ţine de cuvântSentinţa nu s-a schimbatPână ne întoarcem din nouÎn ţărână de unde-am fost.

Pedeapsa se va sfârşiDacă pe Isus Îl vom primiÎn inimă, fiecare.Numai El ne dă salvare.

Şi la urmă va mai fiO finală JudecatăIsus pe veci va despărţiNeascultătorii de-ai Săi fii.

Dumnezeu a trimis pe Fiul SăuPe pământu-acesta răuSă ridice Isus păcatulDe pe-acest păcătos: poporul.

Isus pe Tatăl l-a ascultatŞi din cer s-a coborât

106

Page 107: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

S-a întrupat prin MariaSă ne-aducă mântuirea.

Isus a zis aşa: „Eu stau la uşă şi bat”Dacă cineva m-aude ... deschide...Voi intra la el, voi cina cu el...Şi el cu Mine!

Iar cine nu va crede-n MineA inimii uşă nu-mi va deschideVa fi veşnic pedepsitÎn focul cel nepotolit.

De aceea dragii meiSă ne-ntoarcem la pocăinţăPe genunchi, cu umilinţăSă-l primim pe Isus acumSă nu-ntârziem pe drum...

Judecata va fi finalăPentru fiecare omCă nu L-a primit pe IsusMiel Junghiat, Mântuitor.

Acolo nu va fi greşealăEste cartea Sfânt-a vieţiiCe-ai făcut în viaţa astaDe la anii tinereţii.

Nici avocat nu vei avea,Un Avocat te-ajută acuma.Primeşte-l... te roagă-ntrunaNu aştepta JudecatăAceea mare, Sfântă, Dreaptă.

107

Page 108: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Primeşte-l, n-o să-ţi pară răuVei fi fericit pe pământCu Isus în Sfinte ceruri.Cu Dumnezeu şi Duhul Sfânt.

Acum Isus e mijlocitorŞi e avocatul tăuLa sfârşit îşi schimbă hainaŞi va fi Judecător.

Va fi târziu ca să te cânţi,Va fi degeaba ca să plângiCăci cartea îţi va fi deschisăŞi în ea, viaţa ta scrisă.

Va fi-ncăpăţânarea ta Ce pe Isus nu îl primeaVei fi veşnic pedepsitDe Judecător, că... nu L-ai primit.

36. EŞTI LIBER SAU NU?

De eşti creştin cu-adevăratEşti înfiat de ÎmpăratCred că îţi ştii datoriaSă vesteşti Evanghelia.

Fiindcă ea cu auzire începeOri cu cine te-ntâlneştiPe Pământ tu cât trăieştiDe Evanghelie să vorbeşti.

În a ta cuvântareÎncepi să spui de iertare

108

Page 109: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Adusă din cer, de susPrin jertfa Lui Isus Cristos.

Oricui cred că i se întâmplăDe vorbeşti cu orişicineDespre-a Domnului iubireŞi să-l chemi la adunare.

Batăr o dată să vinăSă asculte Cuvânt DivinCa să vadă pocăiţiAcolo cum şi cui se închin.

Nenumărate motiveCare de care mai mareCâte un om e mai sincerŞi spune: vreau să fiu liber.

Eu acuma sunt liberFac ce vreau şi ce îmi place,Iar la voi, la pocăiţiVăd că este altă lege.

Voi fugiţi la adunareCare de care mai tareIar eu fac ce şi cum vreauMă distrez cum doresc eu.

O zi, două stau în barApoi vin şi mă reparAcolo ne şi răzbunămDacă de mult ne duşmănim.

O, iubit ascultătorAsta nu e libertate

109

Page 110: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Să fii legat de păcateŞi să sfârşeşti chiar cu moarte.

Domnul Isus a zis aşa„Cunoaşteţi adevărulŞi adevărul vă va face liberiNu slugile lui diavol.

Liber de tot ce e păcatIsus păcatul ţi-a plătitPe Golgota a suferitSus, pe cruce, răstignit.

Întoarce-te acum la IsusEl păcate-ţi va spălaŞi pe cap te-a mângâiaTe va primi în slava sa.

Gândeşte-te bine, prieten:Tu acum nu eşti liberDacă în cârciumi te duci,A te ruga nu apuci.

Atunci vei fi liber cu-adevăratCând în bar tu nu doreştiŞi de fumat nu pofteştiŞi cu Domnul Isus trăieşti.

Nu arunca bani pe apăGândeşte bine unde-i puiCa să nu fii al draculuiSă nu ajungi în fundul iadului.

Dacă-l primeşti pe Isus

110

Page 111: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Toată frica ţi s-a dusŞi pofta de băuturăŞi de fum ce-l bagi în gură.

Eu nu cred că-n vârful capuluiAi un horn de ieşirea fumuluiŞi tu eşti ca un creştinCreaţia Celui Divin.

Domnul îi iubeşte pe toţiPe cei buni, beţivi şi hoţiPentru toţi a suferit la felDomnul Isus, Emanuel.

Şi acum întreabă-te singurEşti liber cu adevărat?Nu arunca bani pentru boalăSă nu poţi fi vindecat.

Întoarce-te acum, dragăPână-i Isus MijlocitorCă va veni curând o vremeCând Isus va fi Judecător.

De nu ai auzit niciodată Că fără Isus nu poţi fi liberÎţi spun eu acum, sigurDacă nu ţi-a spus altul nimeni.

Banii voştri greu câştigaţiNu-i aruncaţi, iubiţi fraţiPentru fum, pentru rachiuPredaţi-vă Lui Isus Cel viu.

111

Page 112: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Bucurie nedescrisăVă aşteaptă în cer, susDu Dumnezeu şi Isus Şi Duh Sfânt ce ne-a condus. Amin.

37. MÂNTUIREA RESPINSĂ

Am chemat prieten bunDe ani de zile-n adunareŞi-ntr-o zi, la insistenţăMi-a răspuns la a mea chemare.

De multe ori am vorbitCu mândrie mi-a răspunsEu sunt liber fac ce vreauLui Isus nu mă predau.

A intrat cu noi în adunareS-a predicat minunatDespre Isus ce ne-a salvatSă nu pierim în păcat.

Dar prietenul meu bunNimic n-a înţelesTot s-a gândit la ţigarăCum să iese la fum, afară.

Şi cum avea şeful rău…S-a temut de el mereuSatan l-a chemat afarăTrage fum, scoate ţigară!

După ce a tras el fumSatana s-a bucurat

112

Page 113: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

În adunare iar l-a lăsatSă mai asculte bun sfat.

Dar i-a dat o îngrijorareCe le vei răspunde, oare?La prieteni, neamuri ce te-au chematC-ai ieşit la fum obligat!

După ce-am ieşit afarăÎmi răspunde ci sfialăScuză-mă, te rog, acumEra musai să trag un fum.

Şi apoi l-am întrebatVezi că nu-i adevăratCă eşti liber, faci ce vreiŞefii tăi sunt foarte răi.

Te comandă şi-n adunareCă n-ai nici acolo stareSă nu-ţi îmbie diavolul ţigarăSau sticlă cu băutură.

Hai, te rog, bine gândeşte…Mult diavolul te foloseşteÎntoarce-te la Isus…Şi vei fi de El condus!

În chinul groaznic de cancerPrietenul a încercatSă dea la alţii un sfat:Să nu beţi, să nu fumaţi

Ca mine să nu păţiţiCă eu nu am vrut s-ascult

113

Page 114: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pe cel ce bine mi-a vrutCa să-L primesc pe Isus.

Să ajung de El salvatDe păcate eliberatAştept pedeapsă de groazăPentru mintea mea cea proastă.

38. DOREŞTI SCHIMBARE-N BINE? (FAP.9)

Doreşti tu o schimbare-n bine?Pe pământ nu-ţi poate da nimeni!Numai singur, Dumnezeu, Te poate salva din greu.

O, iubit al meu prieten,Nu încerca pe la oameniCă şi eu am căutat…Cu nimic nu m-au ajutat.

Eu o să-ţi spun ce sunt oameniiNeputincioşi ca şi noiNu te pot ajuta, dragăCă şi ei sunt în nevoi.

Sunt în vârstă, nu te mint.Îţi spun din inimă ce simtNu-ţi risipi bani pe la eiCă nu sunt ei Dumnezeu!

Şi ei sunt oameni ca noiDe sunt bogaţi, toţi au nevoiÎn inimă ei n-au paceNu vezi că se sinucid, măi, frate!

114

Page 115: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Atunci de ce să le mai ceri, dragăCa să-ţi schimbe viaţa-ntreagăPsihic nu pot, că-s neputincioşiSpiritual… nu-s evlavioşi.

Sunt în vârstă şi-ţi dau un sfatPune-te tu pe genunchiÎnaintea Lui Dumnezeu SfântŞi spune-i Lui necazul tău.

El singur te va ajutaFă-i atâtea rugăciuniŞi posteşte, dacă poţiVor vedea schimbarea toţi.

Şi eu aşa am făcutCând probleme am avutPe la oameni am încercatŞi-am văzut că m-am înşelat.

La urmă m-am întors la DomnulCu post şi cu rugăciuneŞi numai Domnul, AtotputernicA făcut mare minune.

Dumnezeu a făcut schimbareÎn casă, în familieCu copii, soţul şi cu mineDe putem să trăim bine.

Cu toţi ne-am predat DomnuluiCu toată familiaCu copiii, cu nepoţiiSuntem bucuroşi cu toţii.

115

Page 116: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Poţi să ai orice în viaţăCele necesare, casăDar de nu ai MântuireN-ai în suflet fericire.

Dacă L-ai primit pe DomnulŞi-ai făcut cu El legământulCelelalte ţi le dă ElPreasfântul Emanuel.

Eu în veci îl voi slăviŞi aici şi-n veşniciiPe Tatăl, Mântuitor şi Duh SfântAici şi-n cerul Lui Sfânt. Amin.

39. O, DRAGI AI MEI CETĂŢENI (1. COR. 6: 19,20, FAPTE 17: 30,31)

Sunt patru deceniiDe când am găsitFericirea-ntreagăPe care mult am dorit.

Am găsit pe DomnulŞi pe Fiul SăuMi-a iertat păcateMi-a dat Harul Său.

Mult în viaţă m-am rugatLui Dumnezeu PreaînaltCa să-mi ia El supărareŞi să-mi dea alinare.

116

Page 117: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De peste patru deceniiÎncerc să spun şi la alţiiCare au aceiaşi dorinţăŞi nu cunosc pocăinţă.

Aş dori lumea-ntreagă să ştieCe înseamnă pocăinţaNu este cum zic alţii…E cuvântul „SCHIMBAREA MINŢII” .

De la mintea-ntunecatăŞi de la minte stricată,La o minte de fericireCă primeşti în dar Mântuire.

V-am mai scris şi vă mai scriuCă Domnul Isus e viu,A coborât pentru noiS-a înjosit în iesle, între boi.

Să ridice al nost’ păcat,Să ne împace cu Împărat,Cu Dumnezeu PreaînaltPe care toţi L-am supărat.

Noi toţi am păcătuit Care pe pământ ne-am născutDar Dumnezeu ne vrea iertaţiPrin Isus, prin Jertfa Sa.

Citiţi Biblia şi găsiţiPutem fi toţi MântuiţiCare credem în IsusEl Jertfă pentru noi s-a adus!

117

Page 118: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Sângele Lui ce-a curs pe cruceMântuire la toţi aduceCine-şi spală păcateleŞi se leapădă de ele.

Şi eu aşa am făcutAm făcut cu Isus legământDe atunci sunt fericitŞi de Isus mult iubit.

Nu puţine lacrimi mi-au cursPentru-un beţiv ce s-a dus,Ce-a putut face din el Diavolul, blestemat satan.

Mă rog, le chem la adunareNu le lasă diavolul careLe-a legat cu lanţuri greleŞi nu mai pot scăpa de ele.

Acum mă întorc la ceilalţiCare umblaţi desfrânaţiHoţi, curvari şi cu minciuniDumnezeu face minuni.

Nu ne-a creat pentru păcateChip şi asemănarea SaDe ce nu vrem să-L ascultămDe ce nu vrem să-I semănăm?

Tot ce facem e pe dosCe interzice CristosBeţie şi desfrânareHoţie şi curvie, între voi ca să nu fie!

118

Page 119: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Voi sunteţi templul Duhului SfântUnde locuieşte Sfânt CuvântVas cinstit Domnul vă vreaSă-I aduceţi toată slava.

Pe satan să n-ascultaţiDacă vreţi ca să-Mi fiţi fraţiÎn Sângele Meu vă spălaţiŞi veţi fi toţi vindecaţi.

În cer, în slavă cu DomnulAcolo va fi tot poporulAcolo sunt locuri pregătiteDe Isus Cristos plătite.

De vom ajunge la pocăinţăŞi de păcate căinţăVa fi pe pământ ca-n cerOm creştin, de Duh Sfânt plin.

Priviţi în jur: câte crime,Câte violuri şi hoţieE ruşine că ne numim omMereu întristăm pe Sfântul Domn.

În Romani capitol 12,Apostol Pavel ne spuneSă aducem trupurile noastreCa o jertfă Sfântă vie.

Lui Dumnezeu Preaînalt,Lui Isus ce ne-a răscumpăratŞi Duhului Sfânt ce–i pe pământCe ne conduce, ne dă avânt.

119

Page 120: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Mor oameni nevinovaţi,Copiii sunt nenorociţiŞi bătrânii neputincioşiBatjocoriţi de cei nemiloşi.

De cei ce n-au pe DumnezeuNu ştiu ce-i bine şi răuNimeni nu-i poate schimbaNumai Sfântă, mila Sa.

Schimbarea minţii, am mai spusPe care-o face doar IsusCare are toată putereaPe pământ şi în cer, sus.

Sper că în curând voi pleca,Dar vă rog a mă ascultaPrimiţi-l pe Isus în voiŞi veţi birui război.

Eu ştiu că-l aveţi cu satanCare se face-al lumii domn.Şi nu vrea ca să vă laseSă vă întoarceţi la Dumnezeu acasă.

Dar Isus l-a biruitPe cruce când era răstignitRugaţi-l pe Isus să vă ajuteDe satan să vă despartă.

Fericirea pe care o am euÎn Preasfânt Dumnezeul meuV-o doresc eu tuturoraAcum, fericită pot să mor.

120

Page 121: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ştiu că m-aşteaptă al meu PreaiubitIsus ce m-a MântuitAm făcut cu El legământ Şi cred în El acum şi peste mormânt.

Ştiu că nu merit această onoareSă fiu copil al Lui Dumnezeu,Dar ... mă încred în ceea ce scrieÎn Sfânta iubită Biblie.

Căci o să fim nu doar fii,Ci şi moştenitori ai ÎmpărăţieiCe-a câştigat-o Isus pe cruceEl poate în rai a ne duce.

De aceea îl slăvescCu tot sufletul, cugetul meuCă m-a salvat de păcateŞi m-a făcut cu El frate.

Nu mi-e teamă că am să morM-aşteaptă al meu SalvatorUnde pe veci Îl voi slăviPe Tatăl, Isus şi Duhul SfântCe m-a condus pe pământ.

Grăbeşte-te, oricine-ai fiOricâte păcate ai făcutFugi la Isus, până e Mijlocitor!În ceruri va fi Judecător.

Dacă pe Isus Îl primeşti,Păcatele le părăseştiEl te va ajuta pe tine, pe oricineCum m-a ajutat şi pe mine.

121

Page 122: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Vei fi de tot curăţitDe Dumnezeu, fiu numitŞi cu Isus vei fi frateNu-ţi va fi dor de păcate.

Vei ajunge un vas de cinste,Vei slăvi al Lui Isus NumeFericit tu vei tăiAici jos şi-n veşnicii. Amin.

40. NAAMAN VINDECAT DE LEPRĂ (II ÎMP. 5)

Dumnezeu ne atenţioneazăCă orice lucru bun sau răuDumnezeu din cer vegheazăŞi mereu îl controlează.

Poporul lui IsraelAu fost luaţi robi în silăÎntre păgâni ce n-au avut milăŞi o Israelită fetiţă.

În Siria, NaamanEra un om cu mare vazăComandant al întregii armatePurta haina oştirii în spate.

Dar sub haina cea măreaţăEra o boală cumplităLepra cea nevindecatăCu haina acoperită.

122

Page 123: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Fetiţa, sluga credincioasăL-a ţinut mine pe Dumnezeu de-acasăDumnezeul lui IsraelCe face şi vindecări.

Într-o zi fetiţa credincioasăI-a spus stăpânei din casăDacă al dumneavoastră domnAr fi cu omul sfânt prooroc,

Dumnezeu l-ar vindecaÎndată de boala sa.De ar putea domnul credeÎn Iehova, ce nu se vede.

Nevasta lui Naaman îi spunea, Acesta împăratului îi scriaÎţi trimit aceste daruriŞi mulţi bani, c-am fără număr.

Vindecă pe NaamanEste omul mai de bazăÎn război el e viteazSă mă scoată din necaz.

Împăratul citi scrisoareaS-a mâniat foarte tareDoar nu sunt eu DumnezeuSă-l vindec pe Naaman al tău.

Doar nu-s eu DumnezeuSă omor şi să înviez.Asta... a auzit EliseiOm al Lui Dumnezeu.

123

Page 124: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Elisei, om al Lui DumnezeuA trimis vorbă la împăratTrimite-l tu la mineVei vedea că sunt proorocLui Dumnezeu Savaot.

Naaman cu cadoul luiS-a oprit la EliseiElisei nu i s-a arătatDar... i-a trimis un sfânt, bun sfat:

Du-te în Iordan şi te scaldăÎn apă de şapte ori intrăVei fi cu tot sănătosŞi ca tânăr de frumos.

Naaman s-a mâniatA urcat pe cal şi-a plecatCu toate slugile saleÎnapoi la casa lui.

Iar slugile l-au sfătuitDe ce Naaman n-a ascultatPe omul Lui DumnezeuSă scape de chinul său?

Naaman dorea ceremonie...Un spectacol ca să fie,El s-a văzut mare om...Vindecat să fie ca un domn.

Dar Dumnezeu Cel PreaînaltNu spectacol a aşteptatCi o sfântă ascultareDe Dumnezeu Cel Sfânt şi mare.

124

Page 125: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Slugile tot l-au sfătuitDacă bani mulţi ţi-ar fi cerut...Dar nimic nu ţi-a cerutNumai ce a spus tu să asculţi!

S-a coborât Naaman, s-a scăldatDe şapte ori în IordanŞi s-a vindecat completLepra lui Naaman.

Dacă Domnul ne trimite Să lucrăm noi pentru ElEl o doreşte pentru SlavaSfântului Emanuel.

Iubiţii mei, să nu fim lacomiSă nu luăm ce nu-i al nostruSă ne mulţumim cu ce avemPe Domnul să nu-L pierdem.

Atunci a crezut NaamanCă nu e alt DumnezeuDecât Dumnezeul Lui IsraelDorea să i se-nchine şi el.

Dar nici diavolul n-a dormitA strecurat în mintea lui GhehaziSlujitor omului lui DumnezeuSă se întoarcă după ei,

Să primească cât de câtDin cadoul ce n-a vrutOmul lui Dumnezeu să primeascăPentru vindecarea Dumnezeiască.

125

Page 126: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ghehazi s-a gândit că pe Dumnezeu L-a înşelatDar pentru această înşelăciuneDumnezeu l-a pedepsit, pentru această lăcomieLepra de pe Naaman, Domnul i-a dat-o lui Ghehazi.

Pe Domnul nu-L înşelămNiciunul de pe pământEl face minuni mereuPentru Slava Numelui Său.

Dintr-un om beţiv face creştinŞi dintr-o femeie desfrânată, Dumnezeu face o sfântăDintr-un hoţ şi fiu pierdutDumnezeu face un sfânt.

Toate minunile le poate facePentru cei ce cred în ElNu pentru bani, nici pentru cadouriCi-n merit Sfântului Emanuel.

Şi pentru mine şi casa mea a făcutDe aceea să vă scriu am vrutDe credeţi şi dacă voiţiVă rog să vă pocăiţi. Amin.

41. DRAGOSTE ADEVĂRATĂ (ROM. 13.)

Dragoste adevăratăDe Dumnezeu este datăNicicând nu te lasă la greuCă Dragostea e Dumnezeu.

Un prieten adevăratLa nevoie se cunoaşte

126

Page 127: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu când tu eşti în belşugCu tine să se distreze.

În familie, între colegiDragostea o deosebeştiDacă e adevăratăSau e doar prefăcută.

Dragostea adevărată o găsimLa Dumnezeu, dacă-L privimDăruită nouă-n darLa Jertfa de pe Calvar.

Când a privit Domnul din cerToată lumea zăcea-n cel răuI-a fost milă de creaturăCare trăieşte în ură,

În ură şi în păcateCât mai mult dacă se poate.L-a trimis pe Domnul Isus De acolo, din cer, de sus

Să coboare pe pământDe la Slava Celui SfântSă ia corpul omenesc Peste Duhul Sfânt, ceresc.

Să ne facă cunoscut Pe Tatăl ce ne-a făcutO frumoasa creaturăCe ne-aduce fericire.

După ce-a făcut cunoscutNumele celui Preaînalt

127

Page 128: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Păcatele ne-a luatŞi cu Tatăl ne-a împăcat.

A murit în locul nostruCa cel mai mare tâlharSă ne-aducă fericireŞi veşnicul Sfânt Har.

Aceasta e dragostea adevăratăCe ne-a dat-o Sfântul TatăNoi toţi am meritat moarteaUn loc în iad plin de groază.

Dar... El ne-a dat iubirePrin a Lui Isus JertfireNu pe merit, să nu ne lăudăm,Ci prin dragostea Lui Dumnezeu.

Asta-i dragostea adevăratăŞi nu mai există altăNicio dragoste nu-i pe lumeCa dragostea Lui Isus anume.

Nu poate fi mântuitNiciun om pe-acest pământFără Jertfa de pe CalvarAdusă de Isus în dar.

Şi acuma oricine crede-n ElÎn Isus EmanuelPoate fi el mântuitPrin sângele Lui Isus Jertfit.

Nu există altă JertfăNici în cer, nici pe pământ

128

Page 129: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Afară de Isus CristosDoar El te poate face Sfânt.

De aceea eu te rogVino la El cât mai poţiPredă-i tu inima taŞi primeşte Mântuirea Sa. Amin.

42. CARTEA VIEŢII (AP. 20: 15.)

În Biblie este scris:Cine nu e-n cartea vieţiiAtunci, în Ziua JudecăţiiVa fi trimis în iad, în abis.

Când se naşte un pui de om Începe să i se scrieNumele pe multă hârtie:Certificat de naştere,

La medicul de familie,Şi apoi la grădiniţăLa şcoală, la facultate,La masterat şi la toate.

De nenumărate ori se scrieNumele acelui om,Pe ultima hârtie se scrieCertificat de deces... mie şi ţie.

Dar există o carte a vieţii Nu se închide-n ceasul morţiiSe citeşte la JudecatăUnde toţi primim o plată.

129

Page 130: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Fiecare după faptăAtunci ne-a veni răsplatăUnde vom petrece veşnicia?În carte ce o să scrie!

Acolo, în cartea vieţiiNu va fi nicio greşealăNici de mână, nici de tiparDoar oameni răi şi cei ce au primit Har.

Acolo este scrisă toată viaţaCredinţa şi necredinţaFapte rele, pocăinţaToate acolo sunt semnateAcolo, în Sfânta carte.

De martori nu e nevoieE notat de DumnezeuEl nu poate să greşeascăNici omul să-L păcălească.

Aici multe se întâmplăOricine te poate minte,Dar atunci nu va fi aşaCartea deschisă-n faţa ta.

Fiecare vom vedeaToată, toată viaţa noastrăCum am trăit, ce-am făcut?Jertfa Lui Isus am primit?

Ne-am predat în mâna LuiInima şi sufletulCredem noi în Jertfa SaCea grea, de pe Golgota?

130

Page 131: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ne-am spălat noi sufletulÎn Sângele Lui IsusRăspândim vestea cereascăŞi alţi păcătoşi să găsească.

Talentul ce ni l-a dat ElLucrăm pe pământ cu el?Sau l-am îngropat în pământCrezând pe Isus să-L înşelăm?

O, iubiţii mei prieteniToţi cei ce vă numiţi creştiniSă ne punem întrebareCe facem şi cum trăim?

În curând va veni IsusVom sta toţi în faţa LuiCe vom răspunde noi oareÎn faţa lui Isus careJudecata în mână o are?

Să ne grăbim... azi se mai poateSă ne pocăim, o, frate,Atunci Isus ne va fi MântuitorŞi nu dreptul Judecător. Amin.

43. CE DUCI CU TINE ÎN VEŞNICIE? (PROV. 10:8)

O, iubit ascultătorTe iubesc, nu vreau să moriTe rog, pune-ţi o întrebareCe-şi duce omul după ce moare?

Mulţi zeci de ani am trăitMulţi oameni am văzut plecând

131

Page 132: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Bogaţi, săraci, tineri, bătrâniSimpli şi cei învăţaţi.

Pe toţi în sicriu văzusemCu mâinile pe piept puse,Niciunul n-avea nimicNici bani, nici cărţi, niciun câştig.

Şi-atunci la ce-i atâta agonisealăLa copii ce rămân de sfadă?Să umble prin tribunale Că nu-şi ştiu împărţi avere...

Nicio avere nu-i mai mareDecât să ai MântuireTrezeşte-te odată, dragăIei cu tine lumea-ntreagă?

Fiecare vrea mai multParcă au înnebunit cu toţiiNimeni nu vrea să cedezeDeştept... să se lumineze.

Degeaba ai de la părinţi Averi multe şi arginţiDe nu te Binecuvântează DomnulN-ai tu pace, n-ai nici somnul.

Mereu eşti nemulţumit,De Dumnezeu pedepsitPentru că tu nu voieştiÎn pace să împărţeşti.

Părinţii cu greu au strânsŞi ţi-ai făcut ţie onoare

132

Page 133: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi tu după moartea lorFaci familia de ruşine?

Poţi să primeşti lumea întreagăDacă n-ai pe DumnezeuMâine poate pleci în groapăCe-a fi cu sufletul tău?

Acolo nu te răscumperiChiar de ai da lumea aceastaNumai Jertfa Lui CristosÎţi poate fi de folos!

De umbli prin tribunalCu fraţii tăi, de al tău sângeN-ai timp nici să te gândeşti La Judecata ce o aştepţi

Sau moartea ce e mai iuteCare la groapă te duce.Isus nu-ţi cere avereInima curată-ţi cere.

Îţi dă pace, BinecuvântareCe nicio avere n-areViaţă veşnică cu ElCu Isus Preasfântul Miel.

Care pentru noi a venitÎn locul nostru s-a jertfitMântuirea ne dă în darNu trăi dragă-n zadar.

Isus în cer a pregătitTuturor celor ce-L iubesc

133

Page 134: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi Numele-I proslăvescUn loc minunat, ceresc.

Acolo aceea va rezistaCe pentru Isus ai făcut va staRestul le lăsăm aiciNu luăm cu noi nimic.

Numai cel ce L-a primitPe Isus Cel răstignitI-a predat Lui Isus păcateŞi a primit în loc iertare.

Slavă fie Lui DumnezeuLui Isus, Fiului SăuOnoare Duhului SfântCă şi pe mine m-a primit.Şi sunt veşnic fericit. Amin

44. RUGĂCIUNEA ŢĂRANULUI (I TIM. 2)

Doi pictori, doi tineriCălătoreau un drum lungÎntr-o ţară îndepărtatăSă caute orice de lucru.

Călătoreau de mai mult timpŞi pe drum tot s-au gânditAstăzi unde vom înnoptaCine milă ne va purta?

Şi tot aşa, mai mult timpLe-a trecut călătorind

134

Page 135: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi-ntr-o noapte au popositLa un ţăran înstărit.

Au intrat la om în casăŢăranca a pregătit masăŞi când masa au aranjatFamilia s-a adunat.

Toţi s-au rugat DomnuluiI-au mulţumit pentru Darul LuiAu cerut BinecuvântarePentru întreaga adunare.

Musafirii înţelepţiAu stat în picioare, le-au dat respectŢăranilor ce i-au găzduitŞi Domnului Cui s-au rugat.

Ca musafiri în loc nouNu au putut adormi îndatăUnul a ieşit afarăSă vadă cerul cum arată.

S-a uitat pe cer, la lună,La stelele minunateŞi-a auzit rugăciunea ţăranuluiFăcută în acea noapte.

S-a rugat pentru musafiri,Ca Domnul să-i luminezeSă-şi pună o întrebareCine a făcut stelele, oare?

Gândul acesta i-a urmăritPână pe Domnul l-au găsit

135

Page 136: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Au gândit ei, cum se poateŢăranul pentru noi să se roage?

Aşa acei pictori au găsit Pe Dumnezeu cel PreaiubitŞ-apoi s-au predat Lui,Domnului, Mântuitorului.

Au găsit tinerii MântuireÎn casă de găzduireCare au iubit cu toţi pe DomnulSă luăm şi noi exemplul.

Au vorbit pictorii-ntre eiNu-i cunoaştem, nici ei pe noiCe l-a făcut pe ţăranul acestaSă se roage pentru noi?

Acest exemplu minunatA fost cu totul adevărat.Doamne îndură-te de noi, De oamenii cinstiţi şi hoţi.

Înaintea Ta, StăpâneToţi pe pământ avem vinăTu, Doamne eşti atât de SfântCum nu-i nimeni, nici în cer, nici pe pământ

Şi în îngeri tu găseştiGreşeală, daca voieştiCu-atât mai mult găseşti în noi,Cu toţii născuţi din femei.

Pregăteşte-ne IsusePe toţi pe care ne-ai creat

136

Page 137: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ca să-Ţi putem vedea faţaDumnezeu adevărat.

Iartă-ne pe toţi, DoamneŞi primeşte-ne la Tine. Amin.

45. DORINŢELE (LUCA 22, 26)

Orice copil mic de grădiniţăDacă-i băiat sau fetiţăDacă-l întrebi, pe fiecareCâte o singură-ntrebare...

Ce vrei să fii când vei fi mare?Apoi... fii atent la răspunsCâte ai să mai auzi:Fiecare, cât mai sus.

Dacă-ntrebi băieţi, pe rând:Eu pilot, eu marinar,Eu poliţist, eu ofiţer,Eu inginer, eu regizor.

Niciunul din toată gloataNu doreşte-agricultorLa firmă cu vaci şi boiSau pe străzi, măturător.

Dacă întrebi pe fetiţeEle ştiu mai multe fiţeEu artistă, eu actriţăEu albă ca zăpada, scufiţă,

Eu vreau să fiu top model,Eu aş dori balerină,,

137

Page 138: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Doctoriţă sau reginăŞi nicidecum gospodină.

Dau cam puţine exemple, Dar aş putea scrie sute.Nimeni nu vrea a trăi umilitCa să fie folosit.

Oamenii mari cu-atât mai multÎşi doresc un loc înalt,Nimeni nu vrea loc de josCă este cam ruşinos.

O, iubiţi ascultătoriLa Dumnezeu nu-i aşaCine vrea să fie mareSă slujească pe-orişicare.

Aşa ne-a învăţat IsusCuvântul Lui asta a spusCine vrea să fie mareÎntâi slugă a fi, i se cere.

Şi apoi... după JudecatăVa primi mare răsplată,Locul Sfânt în fericireÎn ceruri cu Isus Iubire.

Pildă ne-a dat chiar IsusCând din cer s-a coborâtÎn grajd, în iesle s-a născutPentru noi, toţi s-a Jertfit.

El s-a Jertfit pentru păcateA mele şi-ale tale, frate

138

Page 139: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ca pe noi să ne înalţeTrebuia El să pătimească.

Ca să le arate umilinţaLa apostoli şi pocăinţaLa toţi le-a spălat picioareleSă înţeleagă, să-L urmeze.

De aceea Domnul I-a datLoc în cer, la dreapta SaŞi funcţie de JudecătorSă judece întregul popor.

Pe Dumnezeu nu-l păcălimCu diplomă falsă, ce-o cumpărămBacul, masterat, doctoratulLa Domnul e scris totul, totul!

De vrem să fim mântuiţiAici suntem urâţi, huliţiPentru că-L slujim pe DomnulÎn cer suntem răsplătiţi.

Slavă Domnului să-I fieCare este pe vecieCă El toate vede, ştieSi aici şi-n Împărăţie. Amin.

46. BOTEZUL (I PET. 3:21, FAPT. 2: 37-47)

Aş dori să vă amintescDe cuvântul Sfânt de botezCe-i diferit înţelesDiferit făcut botez,

139

Page 140: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar... e bine să ne uităm, În Biblie să căutămCe reguli Isus a datPentru creştinii ce-or urma.

Primii ce s-au botezatPrin Marea Roşie au trecutA fost poporul Lui Dumnezeu alesCe cuvântu-I au înţeles.

Citeşte Exod cu patrusprezeceVei găsi cum poporul trecePrin credinţă, peste mareNu se îneacă, nici nu moare.

La Matei, capitol douăzeci şi optDe la versetul nouăsprezeceIsus Cristos porunceşteDuceţi-vă în toată lumea

Faceţi ucenici din toate neamurileBotezându-i în Numele TatăluiFiului şi Duhului SfântPână Mă întorc iar pe pământ.

Şi învăţaţi-i să păzească Tot ce Eu v-am poruncitCa oricine crede-n MineSă nu fie prăpădit.

La Fapte, capitol zeceTe rog, prietene, să citeştiŞi apoi vei înţelegeCum poţi să te mântuieşti.

140

Page 141: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Te rog citeşte toată BibliaŞi în Ea vei găsi MântuireaDe care toţi avem nevoieSă ajungem la Mântuire.

Eu Biblia am cititNu am găsit copii miciCa să fie botezaţiEI încă nu pot să creadă

Că Isus Mântuirea dă Şi nu pot să spună credPoţi să îi duci unde vreiSunt micuţi, nu ştiu de ei.

În Biblie este scrisCă în ziua JudecăţiiFiecare va răspunde Pentru sine, ce-a făcut şi unde?

Nu va răspunde naşaNici mama, tata, nici buniculNici naşul şi nici alt domnVa răspunde singur om.

Şi mie mi s-a spusCă-n biserică am fost dusŞi că am fost botezatDar eu n-am spus nicicând „da”.

Ce-au spus alţii eu nu ştiuIsus veşnic este viuPe El Îl putem întrebaRăspunsul e în Biblia Sa.

Când I-am citit cuvântulAm făcut şi eu legământul

141

Page 142: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Am spus Cred în DumnezeuŞi Domnul Isus e Fiul Său.

Şi-a mai spus că-L voi slujiPe pământ cât voi trăiDe atunci sunt prea fericitCu Mântuitorul meu iubit.

Eu I-am predat păcateÎn loc mi-a dat MântuireŞi acum abia aştept Cu El să mă întâlnesc.

Acolo doresc să-L slăvescPe Dumnezeul meu cerescPe Dumnezeul Isus MântuitorPe Duhul Sfânt ce-L ador. Amin.

47. UN TATĂ CU ZECE FECIORI (EV. 20:12, COL. 3:20, EFESENI 6:1-3)

A fost un om cu zece fecioriCăruia i-a murit nevastaEl i-a crescut foarte greuBucurându-se de ei.

S-a uita cu drag la fiecareCă au crescut deja mariS-a gândit în sine omulAcum mi-a fi mai uşor

Câte unul se va însuraÎşi va construi casa saŞi ei vor avea perecheŞi pe mine m-or ajuta.

142

Page 143: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Deja putere nu amSă lucrez pământ nu potÎi voi chema pe toţi acasăŞi le voi împărţi tot.

Aşa a şi făcutTatăl prea mult istovitLe-a împărţit la toţi avereaŞi aştepta mângâierea.

La început nu era răuTatăl se ducea pe rând La fiecare în ospăţCa să primească vreun prânz.

Nu a durat prea mult timpDin curte a auzitVocea frumoasă de norăIar e aici tatăl tău, oare?

Mai ducă-se şi la alţii,Dar n-am luat noi banii toţiA împărţit la toţi egalMai ducă-se şi la Ioan.

Tatăl a înghiţit un nodCu greu a intrat în casăNora-i spune socruluiTată... ai întârziat, noi acuma am mâncat,

Poate ai mâncat la Gheorghe.Bătrânul, oftând răspundeDa... am mâncat.Bine, tată, atunci ia loc

143

Page 144: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi trage-ţi sufletul un picCa să-ţi aduni putereLa Victor să poţi plecaCă este calea mai grea.

Şi aşa umbla bătrânul TatăDe la un fecior la altulPână la urmă n-a primitNici de la unul nimic.

Deseori se întâmplă şi aziDupă ce copiii cresc mariPărinţii i-au trimis la şcoliSă ajungă oameni mari

Mâinile nu le-au încetatSă muncească cu pământCopiii nu se pot umiliNici să se plece a plivi .

Căci doară au şcoală multăMâinile nu li-s obişnuiteÎi dor spatele, îi dor cruciDoară voi, părinţi puteţi...

Cam aşa se-ntâmplă în lumeCu copiii ce nu cunoscCuvântul Lui DumnezeuSă respecte sfatul Său.

Aşa, o iubiţi prieteniUn părinte creşte zeceCopii şi la şcoală-i trimiteDar zece copii nu potPe părinţi ca să-i suporte.

144

Page 145: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De aceea nu-s fericiţiNu-s ai Domnului iubiţiN-au a Domnului Binecuvântare.Nici viaţă lungă, nici fericire.

Fiindcă n-ascultă pe DomnulNu respectă cuvântul SăuNici de cei vârstnici nu le pasăÎn a lor soartă îi lasă.

O, iubiţi voi tineriŞi voi o să fiţi ca eiNu uitaţi a Domnului legiCe sameni aceea culegi.

De sameni milă, sfinţire,Domnul îţi va da însutitDe-l ajuţi pe un bătrânÎmprumuţi pe Dumnezeu.

Şi-apoi fii sigur tinereDumnezeu nu-ţi rămâne datorAl Lui e cerul şi pământulÎţi va plăti cu vârf şi îndesatCe pentru Domnul ai lucrat.

O, voi tineri şcolăriţiSă nu uitaţi de părinţiCăci de nu erau părinţiiN-aveaţi şcoală nici licenţeDomnul vede tot ce faceţi Şi în faţa Lui răspundeţi!!! ECL. 11:9

145

Page 146: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

48. ŞTII CĂ EŞTI UN CHIRIAŞ (PS. 90)

Odată am auzitDouă femei au vorbitUna era o creştinăCealaltă cherchelită.

Eu le-am ascultat vorbindPână tonu-a ridicatFemeia cea cherchelităCu mintea neşlefuită.

Dreptate avea creştina,Dar cum îi stă cel mai bineEa a tăcut, a ascultatPână cea rea a terminat.

Şi într-un timp, cea cherchelităCu mintea întunecatăSpunea acelei creştineTu eşti aici în chirie.

Pe tine aici oamenii te-au adusŞi nu-i moştenirea ta,Iar eu sunt moştenitoareMie tata Asta mi-a dat.

Cea creştină, ridică capulŞi se uită spre cealaltăDe mai are de vorbit...Sau cearta s-a terminat.

Şi zâmbind în sine, spune:O, Tată, mare IubireCum nu vrea să înţeleagăCă şi ea e-o chiriaşă.

146

Page 147: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Aici toţi suntem chiriaşiŞi împărat şi prim-ministruŞi patron şi cerşetorToţi lasă toate când mor.

Împăratul lasă coroanaCel învăţat lasă carteaBogatul lasă avereaIar săracul lasă cârja...

Şi-acum, iubiţi cititoriCitiţi şi găsiţi chiar voiÎn Biblie este scrisViaţa aceasta-i ca un vis.

Ne-am născut, am crescutParcă ieri tot a trecutIar Domnul clar ne scrie70 de ani călătorie

Pentru cei mai tari, 80.Nu eşti moştenitor!... tu treciDoar după moarte, de creziVeşnicia moşteneşti.

Şi nu orice moştenireCum avem aici, pe glieMoştenire sus, în cerCu Isus Emanuel.

De aceea, iubiţii meiFiţi înţelepţi, mai mult ca zmeiŞi gândiţi-vă voi bineCare-i adevărata moştenire.

Avraam era un om bogatNu ca mine şi ca tine

147

Page 148: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

La Evrei unsprezece citeşteDe moştenire vorbeşte.

Toţi cei credincioşi cu-adevăratDoresc o altă patrieO patrie cereascăAcolo veşnicia s-o petreacă.

Iubiţii mei, şi eu la felDoresc cu Sfânt EmanuelO patrie cereascăUnde satan să nu locuiască.

Dacă dorim, iubiţii meiSă avem moştenire-n cerSă-L primim în inimă ca DomnPe Isus Mântuitor.

Acolo nu va fi satanaNici durere, nici ispitaCu toţi vom slăvi Sfânta Treime Că Isus ne-a dat moştenire. Amin.

49. ÎNTOARCE-TE, PÂNĂ NU-I TÂRZIU(EVR. 3:15, ECL. 11:9-12)

Fiecare om pe lumeAre planuri, rele, bune,Fiecare cum voieşteAstfel plan îşi pregăteşte.

Pe primul loc este şcoalaŞi-apoi statutul socialDacă-i cu minte întreagăSe gândeşte la mulţi…ani.

148

Page 149: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Mulţi părinţi cu sudoareaÎi ajută, îi adorăŞi cu putere ce n-auSă-şi ajute copiii vreau.

Şi de nu au ce mâncaNici cu ce se îmbrăcaAşteaptă vestea într-unaPoate va fi vestea bună.

Nu dorm noaptea, că n-au timpNici de grija ce o poartăSă nu se întâmple cevaCu odrasla scumpă a lor.

Vedem zilnic veşti amareCe păţesc copiii în lumeAccidente, violuri, droguri,Sinucideri şi omoruri.

Orice om ce are copiiNu este sigur pe eiCe vor face, de termină…Sau se vor alege cu ruşine.

Ce-i aduc prietenii, lumea,Pofta ochilor, lăcomia,Şi-n loc să le aducă bucurieDe multe ori le aduc nenorocirea.

Cred că până acum am scrisCe vreau să fiu înţelesSufletul să-l predai aziZiua de mâine nu-i a ta.

149

Page 150: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu eşti sigur că terminiŞcoala după care suspiniSufletul să ţi-l pregăteştiLui Isus să-I dăruieşti.

Câţi ani ai tu aiciNimeni în lume nu ţi-a zisAni câţi mai ai de trăitDe moarte să fii pregătit!

La Evrei trei cu cincisprezece citeşteApostolul Pavel ne-aminteşteAstăzi Domnul ne primeşte….Ziua de mâine nu-i a ta, aşa scrie Biblia.

Citeşte Evrei nouă cu douăzeci şi şapteDumnezeu nouă ne-aratăCă întâi vine moarteaŞi apoi vine Judecata.

Apoi, iubite cititorVine veşnica răsplatăCine pe Isus nu-L primeşteIertarea nu o găseşte.

De aceea stai o clipăÎn astă lume grăbităŞi gândeşte… de vine IsusInima-ţi e curăţită?

Cu sânge de pe CalvarCe-l dă Isus azi în darTuturor ce Îl iubescŞi în inimă-L primesc. Amin.

150

Page 151: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

50. IATĂ CĂ ISUS STĂ LA UŞĂ ŞI BATE(AP.3:20)

Mi-au trecut anii cei promişiMi-au rămas doar cei dăruiţiPe mulţi oameni i-am auzitVorbind ce n-ar fi trebuit.

Dacă Dumnezeu e bunDe ce nu-l obligă pe omCa să se pocăiascăSufletul să-şi Mântuiască?

Dacă-i El AtotputernicPoate face tot ce vreaDe ce nu-mi sparge zăvorulCel viclean din inimă?

Mi-e frică să scriu astaDar de prea multe ori am auzitSă încerc dacă pot răspundeDumnezeu e orişiunde,

Dumnezeu toate le poateDar nu te obligă, frateEl te roagă să-i deschiziDacă vrei să nu te pierzi.

Te-a făcut un chip frumosDupă asemănarea Sa,Te-a făcut un om cu minteŞi nu robot, ce nu simte.

Dumnezeu asta doreşteDe bună voie să-I slujeştiCa să vadă şi satana Cât de mult pe Isus iubeşti.

151

Page 152: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nici pe Isus Nu L-a obligatDumnezeu Cel PreaînaltSă coboare pe pământSă facă din tine-un sfânt.

Când a pus Dumnezeu întrebarePe pământ Cine coboară?Să ridice păcatul lumiiS-a prezentat Isus anume.

Jumătate de oră a fost tăcereDintre toţi Sfinţii niciunulN-a spus ca MântuitorulÎn sulul cărţii este scris;

Iată-mă, trimite-măVin să fac voia TaDumnezeul meu SlăvitAşa Isus S-a hotărât.

De bună voie a mers pe cruceŞi-a suferit pentru noiSă nu pierim în păcatCi toţi ca să fim salvaţi!

Nu există altă calePentru a primi iertareDoar Jertfa de pe CalvarCe ne-o dă Isus în dar.

Şi acuma oricine credeCă Isus e Fiul Lui DumnezeuC-a fost răstignit pe crucePentru păcatul meu şi-al tău

152

Page 153: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Drag ascultător dacă creziAzi pe Isus să-L primeşti.Vei fi cel mai fericitŞi de Domnul Isus iubit.

Oricât vei trăi în viaţăOricâţi bani, orice povaţăNu-ţi dă mai mare fericireCa şi darul Mântuirii.

Deschide uşa inimiiLui Isus Cristos acumLasă păcatele-n spatePorneşte înainte un Sfânt Drum.

Duhul Sfânt va fi cu tineIeri, azi, în veci şi mâineTu vei avea MântuireVeşnică cu Isus, fericire. Amin

51.SLUGĂ LA ÎMPĂRAT (AP.3:21,22 MAT.18, MARC, MAT.20:26-28)

Mulţi şomeri sunt azi în lumePeste tot, nu doar la noiE greu a găsi să munceştiSă ai salariu ca să trăieşti.

Sunt foarte multe pretenţiiŞcoală, vârstă şi vechimePractică, cunoaştere de limbi străineŞi o bună autobiografie.

153

Page 154: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi apoi te ia de probăSă vadă cum te comporţiCe îţi plăteşte capulŞi să vadă tot ce poţi!

Şi apoi te angajeazăCât poţi lucra, atât conteazăCând nu mai poţi e treaba taStăpânul pe altul angajează.

Eu cunosc un ÎmpăratCare şi pe mine m-a angajatE Împăratul Cerului Şi Creatorul Universului

Îmi este mare onoareSă fiu angajat acoloSe comportă minunatParcă aş fi cu El frate.

Angajează pe-orişicineNu te-treabă de vechimeNici de-a ta autobiografieDe care, poate, ţi-e ruşine.

Nimic de la tine nu cereNumai să Îi fii loialSă nu minţi, să nu-L trădeziÎn Fiul Său ca să crezi.

Poate tu nu Îl cunoşti.Dacă te pui pe genunchiÎl rogi pe El şi-ţi răspundeTot ce Îi spui, El aude.

154

Page 155: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

El e Dumnezeu PreaînaltCe a făcut cerul şi pământulEl vrea să te MântuiascăViaţă veşnică să-ţi dăruiască.

Poate nu-ţi vine a credeCum se poate aşa uşorSă mă salveze MântuitorulEu câte păcate am,

Nici nu le pot număra.Da… poate fi adevăratDoar Isus pe cruce a suferitPentru al meu şi-al tău păcat.

De aceea nu sta pe gânduriCând citeşti aceste rânduriCi roagă-l pe Isus să te iertePredă-i Lui păcatele toate.

Dacă acum Îl primeştiPe Isus Îl preamăreştiMântuire-n dar primeştiFericit pe veci tu eşti.

Ochiul omului n-a văzutLa inimă nu s-a suitCe Dumnezeu pentru ai SăiSus, în cer, a pregătit.

Pune-te tu pe genunchiŞi roagă-te Lui IsusEl te iartă, te primeşte,Cu mult drag te Mântuieşte.

155

Page 156: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi eu aşa am făcutDe atunci sunt fericitPrin Jertfa Lui MântuitÎn veci să fie slăvit.

Iar acum Îl slăvescPe Dumnezeul CerescPe Isus Cristos MântuitorŞi Duhul Sfânt Conducător. Amin.

52. NU SĂPA GROAPĂ ALTUIA. (PROV. 26:27, EST. 5:14, 7:9)

În Estera cinci cu patrusprezeceCuvântul Domnului scrieCum Haman, al Domnului vrăjmaşA pregătit o spânzurătoare.

Ca să-l spânzure acoloPe un om al Lui DumnezeuCare nu voia să i se-nchine.Era evreul Mardoheu.

Nu aşa lucrează DomnulCum gândeşte sărac, omulDomnul cunoaşte precisOmul cui i s-a decis.

Să-L iubească, să-I slujeascăNumele să-I proslăveascăDumnezeului PreasfântSau omului de pe pământ.

156

Page 157: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De aceea MardoheuEra om al Lui DumnezeuŞi nu a vrut să se închineIdolilor, celor păgâne.

Haman era la împăratPe Mardoheu mult l-a pânditCa să-l poată învinuiCă la idoli nu se închină.

Până ce odată l-a prinsL-a pârât la împăratŞi dorea mult să-l omoareI-a pregătit spânzurătoare.

Dar Dumnezeu Cel drept şi viuA privit spre MardoheuI-a făcut o cinste mareIar lui Haman, spânzurătoare.

Citeşte, te rog, la Estera cinciŞi vei găsi mai pe largCum Dumnezeu ocroteştePe Mardoheu care-L iubeşte.

De aici să învăţăm cu toţiCa să nu săpăm noi groapaAcelui nevinovatCăci Dumnezeu îl va scăpaŞi noi vom cădea în ea. Amin.

157

Page 158: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

53. ÎNVAŢĂ PE COPII (PROV. 22:6)

Învaţă pe copil caleaPe care trebuie s-o urmezeŞi nu ţi se va rupe inimaChiar cândva de o ratează.

De copil mic să-l înveţiDespre Domnul Cel MăreţCe a făcut cer şi pământŞi cu omul legământ.

Chiar de crezi că nu înţelegeÎnvaţă-l, nu-ţi fie lene.El de mic ce vede, învaţăNicicând nu uită în viaţă.

Mult m-am gândit la acest versetAni de zile am cugetatCând am văzut copii neastâmpăraţiAi părinţilor ce i-au educat.

Şi m-am gândit: oare de ce?De copii nu se prinde Învăţătura de părinteCi doar a lumii stricate?

După zeci de ani de chinPentru aceşti părinţi sărmaniDupă rugăciuni şi lacrimiCopiii s-au întors la Domnul.

Atunci am înţeles versetulÎnvaţă pe copil calea SfântăŞi când dă de greutăţiSe întoarce la Dumnezeu şi la părinţi.

158

Page 159: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar acel ce nu-L cunoaştePe Cel AtotcreatorSe droghează, urcă la etajSare jos, face necaz.

A fi părinte nu e uşorA fi mereu veghetorO rugăciune să nu-ţi treacăPentru copil, ca să se-ntoarcă.

Domnul e gata să ierteOamenii, poate, nicicândDar de oameni ce vă pasă?Dumnezeu iartă oricând!

Domnul nu-ţi măsoară păcateDe sunt puţine sau multeLe aruncă-n marea uităriiDe sunt mici sau de sunt mari.

Stimaţi părinţi, copii iubiţiŞi eu le am, de-aceea vă scriu,Rugaţi-vă neîncetatCă diavolul e înfuriat…!

Şi intră pe unde poatePe copiii ca să-i despartăDe părinţi preaiubiţiCare vor să-i facă sfinţi.

Nimeni în afară de IsusNu le poate schimba minteaNici poliţia, nici spitalul,Nici profesorul, nici păstorul,

159

Page 160: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Doar e singur DumnezeuCe poate lucra în inimăŞi-n mintea acestor tineriCare nu ştiu ce-i viaţa.

Cel mai frumos lucru-n viaţăEste să primeşti povaţăDin cer de la Domnul IsusÎn Biblie cuvânt scris.

Lăudat să fie DomnulCă ne-a lăsat MângâietorulDumnezeu şi Fiul săuDuhul Sfânt cu noi mereu. Amin.

54. VORBIŢI ÎNTRE VOI ÎN PSALMI (EF. 5:19)

Vorbiţi între voi în PsalmiCu laude şi cu cântăriCântaţi şi-i aduceţi LuiToată Slava Domnului.

Cântaţi cântări DuhovniceştiNu vorbiţi cele lumeştiCăci lumea nu vă mântuieşteCi Cristos! El vă iubeşte.

Atunci când ne întâlnimPoate fi ultima datăCând mai putem să vorbimÎn Duh să ne despărţim.

160

Page 161: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cuvânt de aur să repetămDacă putem să-l mai învăţămCăci va veni o zi în careMintea nu va avea putere.

Asta se poate întâmplaÎn orice clipă, la oricineŞi dacă n-ai învăţat pe de rostNu vei mai fi ce ai fost.

Citeşte Biblia toatăDe mai multe ori, nu o datăŞi atunci când nu e la tineCâte-un verset din ea îţi vine.

În orice clipă ai nevoieDe ghid Sfânt, de BiblieÎn orice drum călătoreştiCu Biblia-n minte porneşti.

Şi ştii ce om fericit eşti?De multe ori îţi e greuNu ştii ce şi cum să faciCu Duhul Sfânt tot bine mergi.

Te conduce tot mereuPeste tot unde te duciNu ştii cum să te descurciDomnul îţi trimite un om

Ce-ţi deschide mereu drum,Cu respect tu eşti primitMergi în numele Lui IsusCă el singur te-a trimis.

161

Page 162: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu fii îngrijorat ce vei spuneNici de hrană, ce vei mâncaNici de pat, unde te vei culcaToate sunt în grija Sa.

E frumos, e minunatSă fii slugă la ÎmpăratCunoştinţa-i peste totDe lucrezi la Savaot.

Să nu credeţi că toţi oameniiNu cunosc pe DumnezeuSunt mulţi care Îl trăiescŞi în viaţă Îl preamăresc.

Ce frumos ar fi de noiSă vorbim cu ei şi noiÎn cântări şi în psalmi Să se bucure toţi oamenii.

Asta ne cere IsusSă fim lumini unde ne-a pusDe sunt oameni răi sau buniSă-i purtăm în rugăciuni.

Domnul Isus pentru toţi a muritPentru păcatele tuturorŞi vrea ca să mântuiascăÎntregul Lui iubit popor.

Faptul că El ne-a chematMai înainte de ai noştri fraţiE meritul lui IsusŞi aici şi-n ceruri sus. Amin

162

Page 163: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

55. BĂUTURA (PROV. 23:20,21,29-35; EF. 5:18)

Nu vă îmbătaţi de vinAcesta este destrăbălareDimpotrivă, fiţi plini de DuhÎn această lume mare.

În această lume trăimZilnic vedem c n-ar trebuiDacă am fi cu toţii trejiAtâtea groaze n-ar fi.

Zilnic auzim în lumeVioluri, hoţii şi crimeSpargeri, accidente, bătăiCe sunt între oameni răi.

Dumnezeu când lumea a făcutSfat de la nimeni n-a cerutA făcut cu mintea Lui În folosul omului.

A sădit pomi în grădinăFructe pentru om ca hranăDar diavolul a schimbatDin fructe să facă drac.

După ce bea un paharAcela cheamă altul, iar…De aici apar în fiecare ziCrime, violuri, hoţii.

Băutura a dărâmatPe oamenii sfinţi, pe împăraţi.Tot aşa face şi aziPentru cel ce nu e treaz.

Se înfundă-n puşcărieLocuri deja nu mai ştie

163

Page 164: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi nu pot beţi să-L laudePe Dumnezeu, că nu-i aude.

Iubiţii mei, cereţi voi HarDe la Dumnezeu să vă dea în darSă beţi voi apă curatăVă luminează mintea toată.

Pe Lot, Domnul l-a salvatDin foc, cu fetele luiDar… după băuturăA uitat de Sfânta scriptură.

Şi a făcut păcat de groază Să se mire lumea întreagă.Ar fi bine să citească,De băutură să se ferească.

Pe Noe tot Domnul l-a salvat.Cu familia nu s-a înecat,Dar băutura ameţitoareL-a făcut de toată ruşinea.

La fel, împăratul DavidCând a gustat păhărelA uitat de DumnezeuŞi a dorit alte femei.

V-am dat puţine exempleNoi cu toţi le vedem zilnicNu-I aduc cinste Lui Dumnezeu

Oamenii ce beau luhău.Au mai apărut şi droguriSunt la fel ca băutura

164

Page 165: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Vă distrug de vă beţi minteŞi vă bagă în morminte.

Că nu vă puteţi lăsa…?Aici n-aveţi dreptateZice Pavel, eu pot totÎn numele Lui Cristos.

Mai există şi ţigaraCare-i a voastră povarăBani cu greu toţi câştigaţiŞi pe cancer aruncaţi.

De ce nu vreţi să vă opriţiŞi treji bine să gândiţi?Domnul v-a dat sănătateVoi vă bateţi joc de toate.

O, iubiţi ascultătoriPuneţi-vă pe genunchiCereţi ajutor de susDe la Salvator Isus.

Predaţi-vă Lui CristosEl milioane i-a scosCare au fost toţi ca voiI-a eliberat de tot.

Cuvântul Lui DumnezeuDă omului Sfatul SăuTe roagă… cunoaşte adevărulAdevărul te va face liber.

Domnul Isus te aşteaptăÎn orice clipă să te întorciÎţi dă o viaţă sfântăŞi să fii al Lui de tot. Amin.

165

Page 166: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

56. SĂ CĂUTĂM OAIA RĂTĂCITĂ (LUCA 15:1-10)

Fraţi şi surori în CristosSă căutăm ce-i de folosCe vom lua noi cu sineCând vom pleca în veşnicie?

Isus a venit să cauteCe era pierdut în lumeŞi-apoi nouă ne-a lăsatSarcina, când a plecat.

Să căutăm oaia pierdutăCum şi pe noi ne-a căutatDomnul, să ne dea putereSă ascultăm de al Lui sfat.

Ştiţi, dacă oaia nu-i în turmăLupii o pândesc pe-afarăS-ar putea din cauza noastrăOaia pierdută să moară.

Doamne, ai milă de noiLuminează mintea noastrăCa să vedem noi oiţa Care în pericol paşte.

Şi câte sunt în pericolNu au un singur păstorDoar Isus e-n lumea-aceastaS-a Jertfit pentru întreg popor.

Isus e Păstorul cel bunŞi-a dat viaţa pentru oi

166

Page 167: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

A fost răstignit pe cruceLa Golgota pentru noi.

După noi El a venit,După toţi cei păcătoşiCe vor crede în Numele LuiŞi vor urma pe Cristos.

Isus Cristos ne-a câştigatDin iad, ce l-am meritatPrin sângele Lui ce-a curs pe cruceEl poate în rai să ne ducă.

El s-a adus pe Sine JertfăSânge Fiului Lui DumnezeuNu cu aur, nici arginţiNoi am fost răscumpăraţi.

Acum nouă nu ni se cereSă urcăm pe cruceCi prin credinţa în IsusDomnul în rai ne va duce.

Preaiubiţii mei prieteniDe ce staţi, nu vă grăbiţiNu vreţi să-l primiţi pe IsusŞi să fiţi voi Mântuiţi?

Nu vedeţi câte păcateSe fac peste lumea toatăIsus va veni-n curândVă va da fiecăruia răsplată.

Răspundeţi, vă rog, vouăCe răsplată aşteptaţi

167

Page 168: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

V-aţi gândit voi ce-i câştigul…În viaţă voi cât trăiţi?

Dacă l-aţi primit pe IsusPuteţi fi voi liniştiţiVeţi fi cu Isus în ceruriCu El veşnic fericiţi.

Dar mai există un locUnde viermele nu moareNici focul nu se va stingeCelui ce n-a primit Mântuire.

Acolo sigur va ajungeNu eu spun, Biblia spuneCiteşte, te rog în eaŞi crede ce spune IsusVei primi mântuirea. Amin.

57. BOGĂŢIA (PROV. 15:16,17; LUCA: 13-35)

Mai bine puţin, cu frică de Domnul,Decât bogăţie mare şi cu multă tulburare.Mai bine un om sărac şi cinstitDecât bogat necinstit şi nemulţumit.

Ce folos ai tu de viaţăDe ai multe bogăţii?Nu te lasă liniştitNici în cer să fii primit.

Nu te lasă să citeştiBiblia s-o studieziCa să pleci să I te-nchiniMereu gândeşti la câştig.

168

Page 169: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nici noaptea nu poţi dormi,Te sună mereu străini,Nu poţi închide telefonulCă poate te sună colegul!

Domnul Isus aşa a spus:Căutaţi întâi ÎmpărăţiaŞi restul apoi o să vieŞi poţi dormi în linişte.

Cu cât aici mai mult aduniCu atât mai greu tu te desparţiDincolo nu-ţi trebuieşteDoar pe Isus ce mântuieşte.

S-ar putea ca de la truda taCopiii tăi se vor certaCu cât tu le laşi mai multCu atât cazul e mai de temut.

După ce de aici plecămOri puţin, ori mult, tot lăsămCopiii tot nu–s mulţumiţiDacă nu-s Binecuvântaţi.

Nu sunt bogaţi dacă le laşi,Sunt bogaţi de sunt mulţumiţiDe sunt cu Domnul împăcaţiŞi cu adevărat sunt fraţi.

Fiecare să îngrijimSufletul cu care plecămDacă este curăţitCu Sângele Lui Isus albit.

169

Page 170: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Asta este principalDacă avem al Lui Isus HarDacă avem MântuireŞi de Isus Sfânt iubire.

Iubite surori şi fraţiStaţi puţin şi vă gândiţiDacă vine Isus astăziSuntem noi, toţi, pregătiţi?

Acolo copiii nu ne ajutăNici din iad ei nu ne mutăSă ne pregătim doar noiÎn lupta-ceasta cu noi.

În afară de noi, frateSă ne-ajute nimeni nu poateNici copii şi nici păstorDoar Isus Mântuitor.

Slavă Domnului să-i fieCă mereu ne-aduce aminteCă aici suntem trecătoriDoar în cer moştenitori.

O, iubiţi ascultătoriDin inimă vă implorPrimiţi pe Isus în inimăGăsiţi veşnică odihnă. Amin.

170

Page 171: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

58. PORUNCA CEA MAI MARE (MAT.22:34-40, DEUT.6:1-9)

Când umbla Isus pe pământVindeca, făcea minuniSaducheii şi fariseiiAu fost invidioşi pe El.

Pentru că ei n-au pututFace ce Isus a făcutDe ce atâta poporUmbla după Mântuitor.

Ar fi dorit şi ei să facăTot ce a făcut IsusŞi căutau pe orice caleSă-i caute un cusur.

Odată I-au pus o întrebareCare-i porunca mai mare?Cu înţelepciune şi blândeţeDomnul Isus îi învaţă.

Să iubeşti pe DomnulPe Dumnezeul tău PreaînaltŞi nu cumva să te închiniAltui dumnezeu ce-i mort.

Să-L iubeşti pe DumnezeuCu toată inima taSă nu o împarţi în douăJumătate să-i dai altuia.

Şi cu sufletul să-L iubeştiŞi Lui să I te dăruieşti

171

Page 172: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Să ai încredere în ElCă nu-i orice Dumnezeu.

Nu-i din lemn, nu e din aurNu-i de piatră sau tezaurEste viu din veci în veciDoar pe El tu să-L iubeşti.

E Dumnezeu ce-a făcut totulŞi cerul şi pământulE a toate CreatorAl tău şi al meu Mântuitor.

Aceasta e porunca dintâiŞi asta e cea mai mareNu uita că te-a făcutDupă al Lui chip şi-asemănare.

Iar a doua, dragul meu,Să-ţi iubeşti semenul tăuCe ţie nu ţi-ar plăceaNici lui nu-i face-n viaţa ta.

Nu îţi place să te fure,Nu-ţi place să-ţi spună minciuni,Nu îţi place să-ţi ia nevasta,Nu îi face nici lui asta.

Să nu-l bârfeşti, că nu ţi-ar plăceaCa să-ţi facă cinevaTot ce ţie nu îţi placeAltuia te rog nu-i face.

Nu fura de la el nimicNu-i săpa groapa adânc

172

Page 173: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu spune de el minciunăNici ţie nu ţi-a fi bună.

Dacă vei face aşaVei împlini porunca;Nu una, ci toate zeceDuhul Sfânt te va conduce.

Să crezi în Sfânt DumnezeuEl te vede tot mereuŞi fă doar ce Lui Îi placeVa fi de tine ferice.

Slavă Ţie, Doamne SfinteCă poruncile nu-s greleAjută-mă să împlinescNumele Tău să-L slăvesc. Amin.

59. LIBERTATE (IOSUA 24:1-25)

Un copil de când se naşteLibertate îşi doreşteSă nu-l îmbraci, că nu-i place,Vrea doară cum lui îi place.

Când începe a umblaNu vrea a întinde mânaMamei lui ce-l îngrijeşteCeva rău să nu păţească.

Tot aşa, după ce creşteLibertate îşi doreşteTot mai mult, după ce creşteSă facă doar ce doreşte.

173

Page 174: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar libertatea copilului Nu e spre binele luiJudecată n-are destulăSă se conducă în lume.

Domnul Isus odată a spusCunoaşteţi adevărulŞi El vă va face liberi.Liberi de păcat şi siguri.

Dacă nu suntem conduşiDe cuvintele Lui IsusNoi nu putem să fim liberiDoar sclavi ai celui rău.

Apostolul Pavel aminteşteNimic bun în mine nu locuieşteNoi fără Isus nu putemPe pământ să ne conducem.

Suntem născuţi din femeieNu putem să fim curaţiDar spălaţi prin Sfântă JertfăA Lui Isus de pe Calvar

Am mai amintit odatăCă omul nu este liber:Ori slujeşte Lui IsusOri de Satana e condus.

La doi domni nu poţi slujiOri la unul, ori la altulDe acolo ne va fi răsplataDupă cum ne-a fost fapta.

174

Page 175: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Iubiţii mei să nu ne păcălimNoi liberi nu suntemOri de mână cu IsusOri cu satana în abis.

Ori Îl iubim pe UnulŞi-l urâm pe altulOri urâm pe PrimulŞi-l iubim pe altul.

Preaiubiţi, să nu ne păcălimCă pe Domnul Îl înşelămEl rămâne DumnezeuOri fac eu bine, ori fac rău.

Eu ce seamăn, aceea voi culegeDe seamăn vânt, culeg furtunaDe seamăn EvangheliaŞi eu voi avea parte de ea.

Domnul ca să aibă milăDe noi toţi în orice ziCa să ne pregătimPentru întâlnirea cu El.

Trebuie să ne hotărâmDomnului să ne rugămSă ne dea El luminăSă alegem Mântuirea.

Să-L alegem pe IsusÎn viaţă să ne conducăNu pe diavolul cel vicleanSufletul să ni-l distrugă. Amin.

175

Page 176: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

60. NU TE JUCA CU POCĂINŢA (MAT. 24: 1...25; 1-46)

Tu, cel ce ai primit credinţaNu te juca cu pocăinţaAici nu e concediu nici un liberNu există nici pensionari, nici vacanţă.

Dacă Domnul te-a chematCel mai mare ÎmpăratN îi răspunzi cu da şi nu.Doar un răspuns există: „DA”.

Ai făcut cu Domnul legământMartori sunt în cer şi pe pământI-ai promis că-L vei urmaToată, toată viaţa ta.

În cer a fost o sărbătoareToţi sfinţii au cântat OsanaCă s-a întors fiu pierdutA fost mort şi a înviat.

Adu-ţi aminte unde ai căzutÎntoarce-te, fiu pierdutCât mai curând la DumnezeuCe te aşteaptă-n braţul Său.

Dumnezeu cu fiecarePe cine-l cheamă, un plan areŞi cu mine a avutDeşi nu eram pregătit.

Eu, un om neînsemnat,Din săraci, nu din bogaţi

176

Page 177: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Domnul a avut un plan cu mineSă mă angajeze la Sine.

Mi-a transformat El viaţaM-a calificat, îmi dă povaţăC să lucrez pentru El Pentru Sfânt Emanuel.

Stresat am fost că nu voi puteaSă lucrez în ogorul SăuDar El mi-a dat putereÎnţelepciune şi Har Sfânt.

Este cea mai mare onoareSă fii slugă la ÎmpăratCăci El te va plăti bineŞi te ajută neîncetat.

Binecuvântat să fie DomnulCare iubeşte tot omulŞi-l cheamă pe fiecareLa a Lui Sfântă Mântuire. Amin.

61. NU TE ASOCIA CU SATAN (MATEI 6:19-24)

Cuvântul Domnului spuneCine-i prieten cu DomnulNu poate fi şi cu diavolCă îi spurcă al Lui nume.

Domnul Isus odată a spusFiţi sfinţi că şi Eu sunt SfântSfânt înseamnă pus deopartePentru Domnul, o, măi frate.

177

Page 178: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cuvântul din Biblie ne învaţăSă ne împotrivim lui satanDacă ne cheamă la discotecăSau la vreun han cu prieteni

Să nu intrăm! Să ne împotrivimŞi când lupta este mareVine-n ajutor Isus DivinNe scoate din focul lui satan.

De miroase băuturaFumul dens, distracţia,Să ne aducem aminteDe a Lui Isus suferinţă.

Să comparăm noi Golgota,Suferinţa Lui IsusCu viaţa noastră de zi cu ziDacă aşa greu o trăim?

Cineva ne bate, ne scuipă,Vorbe grele ne aruncă,Cum a trăit Sfânt IsusTot Lui Dumnezeu S-a supus.

Datoria de creştinEste să ne înfrânăm,Să nu ne comande firea,Pe diavol să îl urâm…

Să nu plecăm de acasăFără armătura Sfântă…Să fim gata, îmbrăcaţi,Când suntem de diavol atacaţi.

178

Page 179: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi când vedem că ne-ncearcăDe multe ori să ne ataceNoi să nu-i facem favoruriŞi ne va lăsa în pace.

Isus ne-a promis că va fi cu noiNu numai în adunare,Ci în fiecare ziPână la sfârşitul vieţii.

Ne veghează la plecareEste cu noi la venireLa orişice întâlnireNu ne lasă de ruşine

Şi pe tine eu te rogTu, care ai făcut cu El legământNu uita tu! Că El nu uităCă I-ai făcut şi Jurământ.

Acum… dacă diavol te-a înşelatNu sta în al tău păcatÎntoarce-te cât de curândLa păstor iubit şi Sfânt.

El talanţi ţi-a dăruitCa să-I faci din ei profitCa să-l aduci la DumnezeuPe orice păcătos mai rău.

Cu talanţi de nu lucreziViaţa sfântă poţi s-o pierzi.Dacă ţi-a dat El mai mulţiPentru asta ai să răspunzi!...

179

Page 180: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dacă n-ai lucrat delocVei fi aruncat în foc,Unde viermele nu moare,Că nu i-ai dat ascultare.

Nu te juca cu pocăinţaÎntoarce-te la umilinţăNu iubi lumea trecătoareAsta-i o deşertăciune.

Îţi pun acum întrebareAstăzi, Domnul de te-ar chema,Ce Îi vei răspunde oarePentru a Ta neascultare???

Întoarce-te chiar acumaCând citeşti aceste rânduri.Ziua de mâine nu-i a taPoate să-ţi fie ultima.

Dima, ce lucra cu PavelL-a pierdut pe DomnulCă s-a întors înapoi,În lumea aceea de noroi.

Mai sunt şi azi ce se uită Înapoi, la lumea păgânăCărora le plac ale lumii păcateDe Domnul sunt tot mai departe.

Să nu fii şi tu ca eiPe tine te-a chemat DumnezeuAi făcut cu El legământI-ai jurat că-I vei fi Sfânt.

180

Page 181: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De nu-L urmezi, eşti mincinos,Îl minţi chiar pe Isus Cristos;S-ar putea mâine să te chemeSă-ţi ceri iertare, n-ai vreme.

În clipa asta gândeşte,Stai pe genunchi, te pocăieşteŞi nu te juca cu DomnulS-ar putea ca să-ţi pierzi locul.

Locul în cer, cu DumnezeuPromis chiar de fiul SăuTuturor celor ce credÎn Dumnezeu Cel Măreţ.

Slavă Lui în veci să-I fieCă se ţine de CuvântSă nu ne smulgem din mâna LuiDin mâna Domnului.C-am făcut cu El Legământ! Amin.

62. PORUNCA ÎNTÂIA DIN CELE ZECE(EXOD 20:1-7)

Am crescut eu de micăSă ştiu de a Lui Dumnezeu fricăMă rugam la El mereuSă m-ajute în ceasul greu.

Aşa m-au învăţat părinţiiSă mă rog în genunchi la ElCă pe unde umblu euEl mă vede tot mereu.

Când am ajuns şi eu mamăI-am învăţat şi eu la fel

181

Page 182: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pe copiii mei, să ştieCă există Dumnezeu.

Biblie nu am avutNumai cărţi de la părinţi,Dar nu mi-a fost înţeleasăPorunca de Domnul dată.

I-am purtat pe copiii mei La cateheze mereu,Am stat cu ei până s-a terminatSă nu umblu atâta-n sat.

Am ascultat, atentă tareDar n-am avut confruntareCa să văd cu ochii meiCum e scris de Dumnezeu.

Au mai trecut zeci de aniAm cumpărat o BiblieRuptă, veche, foaie cu foaie, Am dat-o la reparare.

Era greu să o găseştiBiblia să o citeştiNici securiştii nu m-au ocolitDe Biblie când au auzit.

Când am fost de ei chematăEu deja o citisem toată.Vreo trei ore de explicaţii,Le-am spus tot la securişti.

Am fost sigură că m-or închideTot mă gândeam de-am spus bineDe-am spus tot ce ştiu din ea,Să ştiu pentru ce stau în temniţă.

182

Page 183: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ultimele versete le-am spusDar toate le-am spus pe de rostFapte cu şaptesprezece, versetele 30,31Eu mă consider om, nu animal,

De aceea m-am pocăitCuvintele acestea sunt adresate lumii întregiCred că şi dumneavoastră vă consideraţi omCu pocăinţă sunteţi dator.

Vorbirea s-a terminatEu cătuşe am aşteptatDar Duh Sfânt a vorbit prin mineŞi în loc să-mi pună cătuşeM-au salutat, sărut mâna.

Două decenii au trecut, securiştii mereu ne-au vizitatDe când, Domnul, Biblia mi-a procuratŞi de atunci îmi e cea mai dragăCarte din lumea întreagă.

Şi acum la porunca întâiaScrie mai mult, cât auzeamLa cateheze demultCu copii unde-am umblat.

Nu doar să n-ai alţi dumnezeiAfară de MineDar în continuare scrie,Să nu-ţi faci nicio asemănare

Nici să nu-ţi faci alt DumnezeuSă nu-ţi faci chip cioplitNici vreo înfăţişareA lucrurilor din cer.

Sau celor de pe pământSă te închini înaintea lor,

183

Page 184: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Căci Eu sunt un Dumnezeu gelosAceste lucruri urăsc.

Şi le voi pedepsi,De la părinţi la copiiPână la al patrulea neamAl celor ce Mă urau.

O, iubiţii mei creştiniAveţi Biblii voi, destule,Dumnezeu le-a înmulţitŞi în piaţă le găsiţi.

Vă rog, citiţi, vă lămuriţi...Că Dumnezeu este DuhCitiţi Ioan, capitol 4Şi veţi înţelege totul.

La Isaia cap. 40:19, 41;Psalm 115 vă rog, citiţiŞi veţi găsi că DumnezeuEste Duh, nu aur sau argint.

Gândiţi-vă, cui vă închinaţiPe Dumnezeu nu-L mâniaţiDumnezeu care a făcut cer şi pământSă-I fim Domnului pe plac.

Domnul a zis samarinenceiCă El e Duh şi adevărŞi cine I se închină LuiSă I se închine în Duh şi adevăr.

Aşa închinători doreşteTatăl din cer, şi îi iubeşteDoar Lui să I se închineNu la moaşte, zei de hârtie.

184

Page 185: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nicio spaimă, niciun stresÎn două decenii, nu ne-au îndepărtatDe Dumnezeu adevărat,Care este viu în veac.

O, iubiţii mei creştiniVă rog citiţi BibliaSă vă sfătuiască eaSă-l găsiţi pe DumnezeuPe Dumnezeul cel Viu.

Pe Dumnezeu nu-L poţi face,El e Atotcreator,Conduce întregul glob,El e Domnul tuturor. Amin.

63. CÂŢI ANI AI? (GENESA 5: 21, 22)

De multe ori suntem întrebaţiDomnule, câţi ani aveţi?Câte unii se sfiiescAlţii stau şi se gândesc.

Oare cât să îi răspundăCât scrie în buletinSau mai multSau mai puţin?

Acum vă scriu un exempluDespre Enoh care umblaCu Dumnezeu trei sute de ani.Trei sute de ani.

Era străbunic lui Noe,În Genesa capitol 5 scrieCă la 65 de aniA născut pe Metuşala.

185

Page 186: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi apoi mai departeA mai născut fii şi fiiceCuvântul nu ia în seamăDoar 300 ani din urmă.

Aşa-l laudă DumnezeuPe Enoh, prieten al Său,C-au umblat 300 de aniNedespărţiţi, prieteni buni.

Apoi Enoh nu s-a mai văzutDumnezeu l-a luat, l-a ascuns,Fericit a fost Enoh,Cu Dumnezeu a umblat.

Dacă întrebi pe cinevaCâţi ani ai, am foarte mulţiDar douăzeci sunt pierduţiFără Dumnezeu trăiţi!

Dacă nu-l lăudăm pe DomnulNu I-am predat noi sufletulAm trăit noi în zadarFără al Domnului Har.

Dacă L-am primit pe IsusCredeam că e Fiu de DumnezeuAm făcut cu El legământAm primit şi Duhul Sfânt.

Atunci putem spune că trăimDacă pe Domnul Slăvim,Dacă spunem şi la alţiiCa să fie mântuiţi.

Atunci suntem vii, trăim,Şi de spunem, nu minţim

186

Page 187: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Am un an, sau am cinciDe când mă simt un om viu.

Până m-am închinat altor dumnezeiFăcuţi de mână omeneascăDumnezei de aur, arginţiSau moaştele celor sfinţi.

Nu am fost viu, ci am fost mortPe la chefuri am umblatBăuturi, ţigări am consumatN-am cunoscut pe Cel Prea Înalt.

Acum de când m-am predatLui Isus cel Înviat,Mă simt om eliberatŞi de păcate spălat.

Acum Slavă Lui DumnezeuCă o pot spune şi euSunt om, liber, nu sunt robAl păcatului ce-a fost.

Iar voi, ce mai sunteţi robiBăuturii ce-o beţiVeniţi chiar azi la Domnul, cum sunteţiŞi veţi fi eliberaţi.

Fără Isus voi nu puteţi,Liberi ca să ajungeţiCă satan v-a legat bine,Să nu scăpaţi de vicii.

Tu, ce ai cu băuturaAceea... mare legătură...Roagă-te Lui DumnezeuŞi te-a scăpa de cel rău.

187

Page 188: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Duhul Sfânt te va ajutaCa să scapi de patimăVei fi om, născut din nouPentru Isus, şi pentru popor.

Vei fi o binecuvântarePentru tine şi casa taŞi vei avea fericireAcum şi-n veci pururea.

La Ioan, capitol treiTe rog citeşte de vreiUn om nou dacă te naştiMântuit aşa doar eşti.

O, iubit ascultătorTe rog să fii silitor,Citeşte te rog scripturăEa te va îndruma spre ceruri.

Şi-apoi cât pe pământ trăieştiFericit în Domnul eştiPentru alţii binecuvântareŞi pentru tine salvare.

Duhul Sfânt va fi cu tineŞi aici şi-n veşnicieDe moarte nu-ţi va fi frică,Va fi doar... o trecere mică.

De pe pământ, înspre cerUnde-i Sfânt EmanuelCare a murit în locul tăuVei fi cu El în cer mereu.

Cu toţi acolo Îl vom slăviPe Tatăl Isus şi Duh Sfânt,În fericire deplină. Amin.

188

Page 189: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

64. BANII (ISAIA 55:1)

La Isaia, Domnul spune:Veniţi cumpăraţi de la Mine,Fără bani şi fără platăVin, lapte şi alese bucate.

Aici, pe acest pământTotul, totul se-nvârteşteÎn jurul banilor se opreşte Iar cine nu-i are, nu găseşte.

Pentru bani cumperi o casă,Pentru bani cumperi serviciu,Pentru bani cumperi diplomă,Pentru bani cumperi averi,

Pentru bani cumperi femei,Pentru bani cumperi şi criminali,Pentru bani cumperi prieteni,Pentru bani cumperi sau ai şi duşmani.

Pentru bani cumperi femei,Le schimbi de câte ori vreiPentru bani şi medicamenteViaţa un pic prelungeşte.

Puteţi cumpăra cimitirDar nu puteţi cumpăra MântuirePuteţi cumpăra şi arme,Dar nu puteţi cumpăra pace.

Dar... sunt multe lucruri în viaţăCe nu le cumperi cu baniFericire, pace, mulţumire,Viaţă veşnică, Mântuire...

189

Page 190: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Degeaba ai casă mare,De n-ai în ea Binecuvântare.Degeaba aveţi bani mulţi,Dacă nu sunteţi fericiţi.

Degeaba aveţi averi,Dacă n-aveţi mângâieri.Degeaba sunteţi milionari,De nu aveţi în suflet alinare.

Degeaba aveţi şcoli superioareDacă n-aveţi MântuireDegeaba aveţi aur multLăsaţi totul pe pământ.

Şi astea, şi alte celeDacă nu aveţi MântuireCând plecaţi de pe pământCe vă vor pune în mormânt?...

Şi de v-ar pune..., ce folos?Cu astea nu intraţi la Cristos,El, ce a făcut lumea întreagă,N-are nevoie de mita voastră!

Un lucru Domnul vă cereSă-L recunoaşteţi că e Fiu de DumnezeuSă credeţi că s’a jertfitPentru al nostru păcat.

Să-I predăm toţi inimaSă facem şi voia SaSă-L slăvim pe acest pământSă facem cu El legământ.

Isus păcatele ne-a plătitPe cruce când S-a jertfit

190

Page 191: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Noi să primim al Său HarDe la Isus Mântuitor

Asta e principal în viaţăSă primim a Lui povaţăSă primim Mântuirea în darDe la Isus Mântuitor.

Banii în cer nu au locNici avocat nu găseştiDacă acum Îl respingiPe Isus, care pentru tine a murit.

O, iubite cititorTe rog gândeşte-te bineCă doar o viaţă ai,Şi cui vrei să o predai?...

Eu bani mulţi nicicând n-am avutDar cei puţini, Dumnezeu i-a BinecuvântatŞi i-am ştiut cheltui,Tot m-am gândit, ce-ar cumpăra DomnulDe-ar fi în al meu loc.

Îi mulţumesc DomnuluiPentru Binecuvântarea LuiÎi mulţumesc pentru ce mi-a dat,Şi pentru ce El mi-a luat.

Îi mulţumesc pentru chemarePentru această mare onoareC-am ajuns copilul LuiPrin jertfa Mântuitorului.

Pentru fericire sufleteascăPentru pacea cea cereascăPentru jertfa Lui IsusCe la Golgota ne-a adus.

191

Page 192: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

N-am cuvinte de ajunsÎn dicţionar nu-s scriseCu care eu aş doriLui Isus a-I mulţumi.

Pentru că m-a MântuitLoc în cer mi-a pregătitCu drag aştept să plecTrupul acesta să-L părăsesc.

Să mă arunc la picioarele LuiLa picioarele DomnuluiSă rămân cu El în veciŞi cu Sfinţii să-l slăvesc.

Pe Tatăl, Isus, Duhul SfântCă m-a chemat de pe pământM-a primit în cer cu ElLângă Sfânt Emanuel. Amin.

65. CEI ZECE LEPROŞI (LUCA 17:11-19)

Isus spre Ierusalim călătoreaPrin Samaria şi Galileea treceaŞi a intrat într-un satUnde 10 leproşi L-au întâmpinat.

Cei 10 leproşi, s-au bucuratCă pe Isus L-au întâlnitŞi cu glas ridicat au zis:Ai milă de noi, Isus.

Isus Cristos a avut milăDe aceşti 10 leproşiSă-i vindece S-a gânditCa să-I fie de folos.

192

Page 193: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Multe minuni a făcut, Domnul Isus cel iubitCa să facă cunoscutNumele Tatălui cel Sfânt.

Acelor 10 leproşiA răspuns Domnul CristosDuceţi-vă de vă arătaţiPreoţilor cunoscuţi.

S-a gândit Isus în SineSă vadă preoţi minuneDa de vor putea să creadă şi eiCă Isus e Fiul Lui Dumnezeu.

Cei 10 leproşi s-au curăţitDe lepra s-au vindecat.Fiecare a plecatA mulţumi, au uitat.

Doară unul dintre ei,A fost un SamariteanCe înapoi s-a întorsŞi-a mulţumit lui Cristos.

Isus, ştiind că a vindecat10 nu doar un SamariteanA întrebat pe acestaNu cumva aţi fost voi 10...?

Dară... ceilalţi unde suntN-au fost şi ei vindecaţi?Nu s-a găsit decât străinul,Să-Mi mulţumească pentru Dar?

O, iubiţi fraţi şi ascultătoriSă ne gândim bine şi noi

193

Page 194: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

I-am mulţumit lui IsusPentru jertfa ce-a depus?

În locul meu şi al tăuS-a jertfit Isus CristosA coborât chiar din SlavăŞi-a murit ca păcătos.

Dacă nu se jertfea IsusEu şi tu eram osândiţiPentru al nostru păcatCe în viaţă am săvârşit.

Dar... Slavă Tatălui cerescPentru Fiul Său IsusCe L-a dat din ceru-naltPentru al meu şi al tău păcat.

Şi-acum nouă ne-a rămasSă ascultăm de al Lui glasDe păcatul săvârşitSă ne spele Isus iubit.

Îţi mulţumesc Tată iubit,Că în mocirlă ne-ai găsitNe-ai scos şi ne-ai spălatCu sânge al Lui Isus nevinovat.

O, prea-iubiţii meiSă nu fim şi noi ca eiCa şi cei nouă leproşiCă a mulţumi nu s-au întors.

Te slăvim Tată iubitPentru Fiul Tău SlăvitPentru Jertfa Lui măreaţă;Ne-a spălat, ne dă povaţă.

194

Page 195: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Te rugăm şi pentru alţiiCare-n lume sunt leproşiFie-Ţi milă şi de eiŞi schimbă inima-n ei.

Ca să Te recunoascăCă eşti Fiu de DumnezeuSă fie iertaţi de TineSă primească Mântuire. Amin.

66. HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT(LUCA 12:10, FAPTE 1; 2)

După patimile lui IsusS-a arătat ucenicilor viuŞi le-a spus, că se va înălţa,Dar singuri nu îi lăsa.

Domnul se ţine de cuvânt,Şi aşa a şi făcut,Le-a spus să nu se depărtezeDe Ierusalim, ci acolo să aştepte.

Făgăduinţa Duhului SfântCă le trimite pe pământVor fi cu Duh botezaţiŞi cu totul transformaţi.

Ei cuvântu-I ascultauPe Duh promis aşteptauPână Domnul i-a trimisDuhul Sfânt acel promis.

Domnul Isus, asta le-a spusDuh Sfânt se va pogorî peste voiŞi-Mi veţi fi martori voi toţiÎn Ierusalim, toată Iudeea.

195

Page 196: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Samaria, întreaga lumePână la margine de pământVeţi vesti Cuvântul Sfânt,Că Am Înviat din mormânt!

Ucenicii aşa au făcutSpaima lor a dispărutDuhul promis a fost cu eiŞi astăzi e şi cu noi.

Mulţi oameni nu înţelegCine este Duhul Sfânt,E Tatăl, Isus şi Duh SfântCe lucrează pe pământ.

E a treia persoană DumnezeiascăNu poate fi pipăităE Sfinţire, Înţelepciune,Putere şi Mângâiere.

E Lumină, pentru cel ce-L credeEl ne conduce la TatălPe pământ e MângâietorPuterea, Nădejdea tuturor.

Duhul Sfânt, este a treia Persoană DumnezeiascăDintre noi să nu lipseascăFără Duh Sfânt nu putemLui Dumnezeu să-I plăcem.

Isus a spus, se va ÎnălţaLa Tatăl în Slava SaDar nouă ne va trimiteMângâietor să ne ajute.

Duhul Sfânt e cu noi peste totNe ajută, ne îndeamnă

196

Page 197: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ne învaţă, ne aminteşteCă Isus mult ne iubeşte.

El ne învaţă ce-i sfinţireaSă nu ne conducă fireaAsta, a noastră, păcătoasă,Că ea în cer nu ne lasă.

La Matei 12:10Cuvântul Domnului spuneCine va huli împotrivaDuhului Sfânt nu i se va

Ierta niciodatăCi va primi o pedeapsăVeşnică, necorectatăDe Dumnezeu condamnată.

Iar voi care nu-L cunoaşteţiLuaţi Biblia şi citiţiVorbe goale, nu vorbiţiCa să nu fiţi osândiţi. Amin.

67. AUR. (IOV 22, 24, 25)

Omul cât trăieşte-n viaţăDe are minte sănătoasăZilnic ceva el învaţăDe la lume, de la viaţă.

Am trăit aproape toată viaţaŞi mult m-am uitat la alţiiDe fac bine, fac şi euDe fac rău, nu fac şi eu.

Aproape mi-a trecut viaţaMulţi cunoscuţi nu mai sunt

197

Page 198: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Învăţaţi, bogaţi, săraciToţi au intrat în mormânt.

Şi-am cugetat la fiecareCare, ce merinde are?Ce-i pune lor din ce au făcutÎn acel sicriu micuţ.

Haine nu ştiu de le placeDorm acolo, n-au ce faceUnora le mai pune aurHoţii ca să dea târcoale.

Şi de nu ar fura hoţiiEi nu văd, nu se mândrescDar la fel ca cerşetoriiTot în pământ putrezesc.

Am stat mult şi m-am gânditCe folos culege omulDin tot, pentru ce a trudit,Nimic... doar culege vânt.

Şi-apoi m-am gândit în BiblieCe câştigă omu-n lumeDacă sufletul şi-l pierdeŞi slava în cer n-o vede?...

Mai scump în lume, decât aurŞi decât pietre cele scumpeEste Mântuirea-n darCe-o dă Sfânt Mântuitor.

Dacă tu îţi predai sufletulLui Isus MântuitorFaci cu El un legământŞi primeşti şi Duhul Sfânt

198

Page 199: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Atunci n-ai trăit degeaba,Nu te-ai trudit o viaţă,Pentru hrana viermilorNici pentru grea Judecată.

Dacă-L primeşti pe Sfânt MielIertare ai de la ElVei fi veşnic fericitCu Isus Cel Preaiubit.

Cu toţi Sfinţii sus în cerCu Isus MântuitorCu întreg al Său poporCare în păcate nu mor.

Mai scumpă e MântuireaDecât aur din toată lumeaDin aur n-ai niciun folosÎn Rai eşti doar... cu Cristos!

Acolo nu-i plâns, nu-i întristareMoartea putere nu are,Dumnezeu veşnic SlăvitIsus şi Duh Sfânt mărit!

Nu vă luptaţi după aurLuptaţi-vă după IsusAur pot să fure hoţiiIsus, nu te-a lăsat morţii.

Fericire, MântuireÎţi dă, doar Isus... să ştii!Iar aur, când pleci din lumeLa ce îţi va folosi?... Amin.

199

Page 200: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

68. PRĂPASTIE, NU E PUNTE! (LUCA 16:26)

Nu vă bizuiţi pe copiiCă ei vă vor mântui,După ce o să muriţiVoi Mântuire primiţi!

Că vă vor trimite copiiiPachete, lumânări, baniSau vă vor face pomeniNu vă înşelaţi dragii mei.

La Luca, capitol 16Te rog dragă, ia citeşteEste o prăpastie mareAşa că nu poţi să treci.

Dincolo... nu e plimbareCa şi aici în drumul mare,Cât cu Domnul, cât cu draculSă nu-l supăr, nici pe unul.

Că nu ştiu unde voi fiDincolo, în veşniciiAşa a zis un bărbatCare nu a judecat.

Domnul Isus aşa a spusLa doi stăpâni, nu slujeştiSau pe unul, sau pe altulDe la el tu ai salariul.

Acum vă scriu o întâmplareCe am văzut-o cu ochii meiAm fost într-o călătorieŞi-am dormit la o prietenă mie.

200

Page 201: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi intrând din vorbă-n altaÎmi povestea de părinţiŞi de iubiţii ei fraţiDe fiecare cu ce s-a ocupat.

Mi-a adus o carte frumoasă,Nouă, frumos învelităCu semnul de carte-n eaAm întrebat, a cui e ea?

E a fratelui meu, profesor,Chiar acum am tipărit-oObosită, n-am pututSă citesc în ea mai mult.

Am întrebat, ce scrie-n eaRoman, răspunse doamnaŞi apoi îmi aratăCâteva caiete învechite.

Eu din nou am întrebat...Pe acestea cine le-a scris?Tata, avea un talent...Poezii creştine-s în caiete scrise.

Cu sfială am întrebatAcestea de ce nu le publicaţi?Tata a murit de câţiva aniCine are de astea bani?

În inimă m-am gânditCât costă apartamentul,Mai puţin ca editareaAsta-i... la copii nădejdea!

Tatăl zace în mormântIar poeziile în sertar

201

Page 202: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Acum voi înţelegeţi...Nu aşteptaţi în zadar!

Poezii bune, creştineS-ar putea să zacă-n sertarPână-n ziua de JudecatăDar profesorul va primi ca plată, pentru roman publicat.

Poeziile erau cu folos...Despre Mântuirea prin CristosIar romane pentru oameniTribunale şi divorţuri.

Dacă mai poţi să faci cevaPentru Isus şi slava SaNu aştepta pe copiiCăci ei au ale lor griji.

Profesorul a publicatRoman, ce publică mulţiDar poeziile tatălui săuZac acolo în sertar.

După moarte, nu se poateA schimba, a corectaFiecare ce ne facemAsta ne va fi plata.

Dacă ne-ar trimite o lumeAcel loc nu se schimbă„Între noi şi între voi Luc.16:26Este o prăpastie mare.”

Cine îndrăzneşte şi spuneCă acolo e o punte?Punte e aici, pe pământE Jertfa Lui Isus Sfânt.

202

Page 203: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Fiecare cu sufletul nostruVom sta înaintea Lui IsusŞi este o Carte-a VieţiiÎn care totul e scris.

Şi după Cartea aceea,Noi toţi vom fi JudecaţiDacă L-am primit pe IsusNoi cu toţii vom fi fraţi.

Dar... dacă L-am refuzatVai de al nostru păcatCare nu este spălat,De Isus Cristos iertat.

Doamne, ai milă de noiLuminează-ne pe toţiSufletul să ni-l pregătimSă fim spălaţi în ceasul morţii. Amin.

69. ATENŢIE! VA SUNA CLOPOŢELUL (LUCA 12: 13-38)

La şcoală sau la angajareNi se predă o pregătireCum să ne putem feriCând incendiu va veni.

Pe unde să evacuămCum să ne comportămCa să nu fim ucişiDe focul ce s-a întins.

Dacă regula o ştim Şi dacă o respectămS-ar putea întâmplaSă nu ne înghită moartea.

203

Page 204: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

O, iubiţi ascultătoriDespre al Domnului clopoţelDoresc să vă scriu niţelClopoţelul lui Dumnezeu.

Când va suna clopoţelulAl Dumnezeului PreasfântulTrebuie să fim pregătiţiPentru a fi evacuaţi.

Dumnezeu în dragostea LuiNe învaţă tot mereuCum noi să ne pregătimCa în iad să nu pierim.

Stingător de foc găsimÎn Biblie de citimIsus Cristos este acelaCare poate a ne scăpa.

El s-a coborât din cerS-a umilit până la iesleA luat un chip de omCa să ne scape de chin.

În locul nostru a suferitÎntre cer şi pământ răstignitPentru păcatul meu şi al tăuSă ne împace cu Dumnezeu.

Nimic nu-i mai de preţ în lumeDecât Isus şi al Său NumeCu sângele Lui preţiosNe-a spălat Isus Cristos.

Noi cu greu putem înţelegeIubirea Lui Dumnezeu

204

Page 205: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pentru-un păcătos ca mineA murit chiar Fiul Său.

Fiu şi nu orişice FiuCa şi fiul meu sau al tău,A fost Fiu de DumnezeuCe-a murit în locul meu şi-al tău.

O, mult iubit ascultătorStai pe loc şi te gândeşteCă şi sufletul tău doreşteCa să-I fi moştenitor.

Orişice-ai pe asta lumeCând sună clopoţelul morţii, laşi...!Şi-apoi pleci în veşnicie,Unde te duci... cine ştie...?

Sunt acolo două locuriÎmpărăţia, slava cereascăDacă L-ai primit pe Isus,Isus în cer te aşteaptă.

De ai trăit pentru tine,Pentru firea pământească,Te aşteaptă focul veşnic.Dumnezeu să te ferească.

Din acele două locuri,Ieşire nu mai existăNici nu poţi nimic corectaDe n-ai făcut în viaţa ta.

Gândeşte-te chiar acumaUnde vrei ca să petreciO întreagă veşnicie?Ziua de mâine, nu se ştie…

205

Page 206: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Isus te aşteaptă cu dragCa să ia al tău păcatŞi să-ţi dea El mântuirePrin a Sa Sfântă iubire. Amin.

70. TOVĂRĂŞIILE RELE (I Cor. 15:12-34)

Iubiţi copii, stimaţi părinţiCe fel de prieteni aveţiCitesc ei scriptura?Se tem ei de Domnul?

Cei ce în viaţă avem copiiFiecare am doriSă fie temători de DumnezeuSă deosebească binele de rău.

Noi toţi ce-avem copiiAvem şi responsabilităţiCe exemplu zilnic le dămŞi ce, noi, îi învăţăm?

O femelă orişicareAre grijă de puiul ei,Cu atât mai mult să ne peseNouă, ce suntem femei.

O, iubiţi copii, stimaţi tăticiNici voi nu sunteţi scutiţiLa educaţie SfântăPentru copiii ce-i aveţi.

Voi sunteţi mai puterniciAveţi cuvântul mai greuÎnvăţaţi-vă copiiiSă-L cunoască pe Dumnezeu.

206

Page 207: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Urmăriţi-i pe ei mereuCu cine se însoţescCe prieteni mai găsescDe sunt temători de Dumnezeu.

Mai fiţi atenţi şi voiCe vorbesc ei între ei,Unde merg, ce fac acoloNu-i oare rău, ce fac ei?

Ei încă nu au trăit,Nu ştiu cum trebuie făcutSă mai tragă câte-un fumDe se poate şi băuturi.

Apoi tovărăşiile rele ce le auŞi cei răi, se înmulţesc...Până la urmă se stricăCă nu ştiu de nicio frică.

Nici frică de părinţi,Nici frică de Dumnezeu,Nici frică de poliţieA-i corecta nu se poate.

Este foarte greu să îndrepţiUn pom mare ce-l sădeştiDe nu l-ai îndreptat de micVa ajunge om de nimic.

O singură mamă poate cu greuSă-şi îndrepte copilul răuNumai Dumnezeu se îndurăÎl schimbă-n Sfântă creatură.

Tovărăşiile rele stricăObiceiurile bune,

207

Page 208: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Doar multe lacrimi şi rugăciuniÎi schimbă în oameni buni.

De nu se schimbă, se drogheazăNeamuri, ruşine, nu contează...Se strică cu prietenii de totPână îi găseşte morţi.

Asta e realitateaN-am ghicit eu vorbele toateSă nu plângem mai târziuSă-i veghem pe copiii mereu.

Şi apoi când ajung maturiVor înţelege scripturiŞi vor fi ei fericiţiCă de Domnul sunt primiţi.

Domnul să ne dea putereLumină şi înţelepciuneCa să ştim creşte copiiiDupă Sfintele scripturi.

Să ajungă vas de cinstePentru Sfânta EvanghelieCa să spună şi la alţiiDe Sfânta Mântuire?

Te rog, Dumnezeul nostru,Tu ce ştii unde trăim...Ajută-ne la aceastaNumele să-Ţi proslăvim.

Şi noi şi copiii noştriSă ajungem MântuiţiSpălaţi în al Lui Isus SângeCu toţi în cer fericiţi. Amin.

208

Page 209: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

71. CELE 10 FECIOARE (MAT. 25)

Dumnezeu în dragostea LuiNu vrea moartea păcătosuluiCi doreşte să ne-ntoarcemCu El în Rai să petrecem.

Dumnezeu a făcut pentru omÎmpărăţia SlăvităCe nu poate fi explicatăCu nimic pe pământ cumpărată.

O frumuseţe ce nimeni n-a văzutLa minte nu s-a suitInima n-a priceputCe Domnul a pregătit.

Pentru toţi cei ce vor credeÎn Fiul Său PreaiubitCă acolo la GolgotaPăcatul nost’ a plătit.

Pentru toţi cei ce-L iubescŞi Numele-I PreaslăvescAu făcut cu El şi legământVor ajunge-n Cerul Sfânt.

Dar calea spre cer e-ngustăNu-i împodobită cu floriE cu pietre şi cu spiniDar a mers pe ea Cristos.

De aceea şi noi putem merge sigur!Duhul Sfânt ne va ajutaAsta a promis cândvaIsus Cristos cu gura Sa.

209

Page 210: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Aici ne-a dat El o pildăAceea cu 10 fecioareCinci erau înţelepteIar cinci nechibzuite.

Înţeleptele au fost atenteSă aibă-n candele uleiNu cumva ele să adoarmăIar Mirele să apară.

Iar acele nechibzuiteErau mult mai uşurateS-au gândit: cine mai ştie...Când Mirele o să vină?

Şi aşa au trăit fără grijăFără ulei îndeajunsÎn ale lor candeleCu care-l aşteptau pe Isus.

Şi aşa pe neaşteptateCum trăim şi noi azi, poate,S-a auzit o strigareIeşiţi...! Mirele apare!

Somnoroase, ce-au făcut?Ajutor ele au cerut,De niciunde n-au obţinutCă prea târziu s-au trezit.

Iată, Mire a sositÎnţeleptele-au intrat, iar uşa s-a încuiatDegeaba ele au strigat,Degeaba au regretat.

Au primit un răspuns tristPlecaţi că nu vă cunosc

210

Page 211: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Voi pe Mine nu m-aţi aşteptat...Cu candele goale aţi stat!

O, iubit ascultătorMă întreb, şi te întreb pe tineDe care grup aparţinemCandela cum ne-o pregătim?

Şi noi odată vom auzi„Ieşiţi, Mirele a sosit!”Să fim atenţi la candeleNu cumva să fie goale.

Doamne, Te rugăm fierbinteDă-ne înţelepciune şi minteSă veghem să nu dormimCu credinţă să Te întâlnim.

Te mai rugăm, dă-ne minteSă fim cu candele aprinseSă ardă mereu în noiDuhul Sfânt, multă credinţă.

Să fim cu Tine pe veciTată, Isus şi Duh SfântSă Te lăudăm în ceruriCă ne-Ai ales, de pe pământ. Amin.

72. JUDECATA VIITOARE (MAT. 25:31-46)

Orişice lucru, în viaţăA avut şi are platăDepinde cum este faptaCam aşa e şi răsplată.

De multe ori pe pământ,Plata nu este cea dreaptă

211

Page 212: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

S-ar putea să ni se întâmpleSă primim rău, pentru bine.

Oamenii de pe pământNu judecă drept sau Sfânt,Se mai strâmbă după mită,Iar judecata nu-i dreaptă.

O, preaiubiţi cititoriLa Dumnezeu nu-i aşaDomul mita nu o iaA lui e dreaptă Judecata.

Înaintea lui DumnezeuAvem un singur AvocatCare nu e pe pământS-a Înălţat la Cerul Sfânt.

Dar ne-a trimis Duhul SăuCe lucrează pe pământPe Isus Îl angajămŞi de păcate scăpăm.

Isus a murit pe crucePentru al meu şi al tău păcatŞi apoi la JudecatăNoi să fim nevinovaţi.

Isus s-a răstignit pe cruceCa pe noi să ne împaceCu Preasfântul DumnezeuPentru păcatul meu şi al tău.

Dacă credem în Isus,Nu vom sta la Judecată;Citeşte la Ioan 5:22-30Şi Domnul îţi va explica.

212

Page 213: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De eşti tânăr, nu înţelegi.Intră te rog măcar o datăÎn sala de judecată;Vezi ce zi întunecată

Pentru cei ce sunt judecaţiPentru că au fost vinovaţiPe un an, doi sau douăzeciVei ieşi cu inima rece.

Aicea mai angajeziAvocaţi, martori mincinoşiDar acolo la DumnezeuE scris tot, în cerul Său.

Şi îţi va dovedi pe faţăCum ţi-a fost a ta viaţă,A minţi nu vei puteaVei amuţi în faţa Sa.

De nu vrei această groazăFii atent tu şi veghează,Predă-te azi la Isus,Să ai Avocat în cer sus.

Predă-i tu păcatele taleEl îţi va da MântuireŞi vei aştepta cu dragSă treci al acestei lumi prag.

Şi eu aşa am făcut:Lui Isus viaţa I-am predatDe atunci sunt preafericitŞi de Dumnezeu iubit.

213

Page 214: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cu bucurie aşteptÎntâlnirea cu Cel SfântSă fiu cu El pe vecieÎn a Lui Împărăţie.

Nu mă tem de judecatăPăcatele mi-a spălatIsus cel Crucificat,Şi prin al Lui Sânge Sfânt

Sufletul îmi e spălat,Bucuria-mi e deplinăCă nu voi fi judecatFiindcă Isus m-a Mântuit.

Fă şi tu prietene al meuDe vrei, ... ce-am făcut şi euNu-i mai mare fericireDecât să ai Mântuire.

Orice poţi să ai în lumeNu ştii clipa, când le laşiDar dacă ţi-e sufletul spălatEşti omul cel mai fericit!

Grăbeşte, fugi la IsusEl te iubeşte nespusTe ia în braţe şi te poartăToată viaţa şi după groapă.

Mărire Tatălui SlăvitPentru Fiul Său iubitPentru Duhul Sfânt promisCe veste bună ne-a adus. Amin.

214

Page 215: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

73. TĂGĂDUIREA LUI PETRU (MAT. 26:69-75)

Domnul Isus când umblaPe pământul acestaEvanghelia propovăduiaŞi minuni multe făcea.

Dintre oameni şi-a alesDoisprezece uceniciÎntre care era şi PetruCel mai curajos dintre ei.

Au umblat cu Domnul IsusAu văzut minuni nespuseTrei ani şi jumătateAu fost la Isus în facultate.

Cine i-ar putea învăţaMai bine ca Domnul IsusEi au văzut şi practicMinunile lui Isus.

Erau cu toţii liniştiţiPrecum copiii cu buni părinţiDomnul Isus rezolvă toateChiar când le era şi foame.

Pâinile a înmulţitBolnavii i-a vindecatChiar şi morţii i-a înviatCăci era al cerului Împărat.

Dar a venit o tristă ziCând scriptura se împliniCa Isus să fie răstignitDe cei pe care I-a iubit.

215

Page 216: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

O, Doamne... examen mare,Ce-or fi ucenicii în stareDupă Sfânta FacultateDe trei ani şi jumătate.

Chiar Petru, cel mai de vazăI-a promis Domnului IsusCă şi-ar da el şi viaţăCând e vorba de Isus.

Dar n-a fost aşa cum a promisDe trei ori s-a lepădatDe Isus Cel ÎmpăratÎnainte unor femei.

Aşa că Petru L-a trădatPe Cel iubit Împărat,Iar când a cântat cocoşulŞi-a adus aminte bietul.

Şi a început să plângăIsus îl privea în ochi,Dar, după ce Isus a ÎnviatToate, toate i-a iertat.

Şi i-a iertat pe toţiAu fugit ca nişte laşiŞi s-au făcut de ruşineAu uitat ce I-au promis.

O, iubiţi ascultătoriDacă l-am trădat şi noiŞi nu o dată, de mai multe ori,Să-L rugăm şi noi ca Petru.

216

Page 217: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Să plângem pentru păcatEl e Dragoste, ne iartăCu braţe-ntinse ne aşteaptăŞi cu Sângele Său ne curăţă.

Îţi mai repet o datăO, iubit ascultătorNimeni în lume nu te aşteaptăDacă eşti un trădător.

Doar Isus este SingurulCe ţi-a plătit păcatulŞi acesta: că L-ai trădat...O, vino cât mai urgent.

Uşa Harului se va închideCând va intra număr deplinVei plânge dragă, degeabaSe va lua Har Divin.

Slavă Tatălui din cerCă ne-a dăruit un Sfânt mielCare pentru noi S-a JertfitEu şi tu să fim mântuiţi.

Nu te juca cu păcatul,În veci nu ţi-a lua altulŞi nu-ţi va da Mântuirea,Afară de Isus Iubirea.

Slavă, în veci, MieluluiPentru Sângele Sfânt al LuiEl ne poate curăţiDoreşte a ne Mântui. Amin.

217

Page 218: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

74. HARTA VIEŢII (IOAN 14:6-14)

De la naştere pân’la moarteAvem nevoie de hartăDupă ce să ne ghidămÎn viaţă cât mai trăim.

Un copil mic e ghidatDe părinţii care-l crescSau de o bonă loialăÎn care nu-i îndoială.

Să cunoaştem harta bineSă ştim unde locuimPe unde-n viaţă pornimPrecis... ca să ne ghidăm.

Când copiii cresc mai mariEste problemă cu eiEi se despart de casăUrmând o şcoală aleasă.

Ei încă n-au şcoala vieţiiŞi dacă nu au o hartăPe drum pot să se piardăNecunoscând bine hartă.

Şi acum iubiţii meiNe întoarcem la noi, creştiniiPentru noi e importantSă avem hartă de la Împărat.

Împărat e DumnezeuHarta este BibliaFericit e orişicineCine are ghid în ea.

218

Page 219: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ea ne arată ce suntem,Unde ne-am născut, ce dorimUnde să ajungem?... Destin...Toate ne arată Isus Divin.

Care este drumul sigur:Eu sunt Calea şi adevărulCu el sigur nu greşimAjungem bine la destin.

Trimite nouă Duhul SfântCare lucră pe pământCu El nu greşim delocAjungem la destin voioşi.

O, iubiţii mei creştiniNu uitaţi că aici în viaţăSuntem cu toţii călătoriCălătorim spre alte zări

Dorim ca şi AvraamO patrie mai bunăPatrie cereascăUnde nu va fi satana

Mereu să ne umilească,Zilnic să ne ispitească,Lupta cu el vom terminaÎn cer la Tatăl, în ţara Sa.

Iubiţi creştini şi prieteniSă nu uităm zilnic de hartăToată ziua să ne arateSă nu greşim pe potecă.

Căci dacă greşim noi caleaVa fi de noi mare jale

219

Page 220: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

În mână cu BibliaSă pierdem Mântuirea.

Harta ne arată hotareŞi locuri periculoaseDoar să privim seriosSă nu glumim cu Cristos.

Căci la Luca 13:1-5 scrieVoi toţi de nu vă pocăiţiCu cei răi o să pieriţiŞi nu veţi fi Mântuiţi.

Să nu privim noi la alţiiCă au păcate mai grele,Cu Isus avem legământRăspundem mai mult de ele.

Isus a zis: Eu sunt caleaAdevărul şi viaţa.Isus să ne fie model,Nu un păcătos mişel.

Doamne ai milă de noiLuminează mintea noastrăSă punem Biblia-n faţăSă urmăm a ei povaţă

Să primim ca de la TineToate ce sunt în ea scriseCa să fim împlinitoriŞi nu numai cititori.

Slavă Ţie Tată Sfânt,Ne-ai lăsat Biblie pe pământ.Ajută-ne să o citimŞi viaţa să ne-o corectăm.

220

Page 221: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ca la venirea Lui IsusSă putem sta cu capul susCoroana Sfântă să primimŞi în veci cu Tine să fim. Amin.

75. BĂRBAŢI ADEVĂRAŢI (GENESA 39-42, DANIEL 6, IOV)

Într-o casă familialăErau adunaţi mai mulţiBărbaţi, copii, femeiŞi nişte adolescenţi.

Apoi, unul dintre eiSpune celorlalţi bărbaţiHaideţi noi bărbaţiiSă ne separăm de ceilalţi.

Era un adolescentDe vreo 9 sau 10 aniŞi spune: noi bărbaţiiSă ne separăm de femei.

Noi bărbaţii avem alteIar ele vorbesc celelalteNoi ca bărbaţii, de sport,Iar ele nu ştiu ce vor.

Şi aşa începe bărbăţiaChiar din copilărieOrgoliu mare peste totÎntre lume şi în orice loc.

Probabil, puterea fizicăLi se pare că-i mai tare,

221

Page 222: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

La şcoală în societateÎşi dau aere, mai frate.

Dar în Biblie de vreţiIa vă rog ca să citiţiSunt bărbaţi adevăraţiCredincioşi şi umiliţi,

Nu cu pumnul se aratăBărbăţia adevăratăCi în rădăcină tareÎn Dumnezeu Sfânt şi Mare.

De exemplu DanielA fost departe de ai săiDar credinţa în Cel PreasfântI-a fost înfiptă adânc.

El n-a uitat învăţăturaCe i-a dat-o Sfânta Scriptură,Ce a învăţat de la părinţiN-a părăsit Sfinte porunci.

Nu s-a molipsit de la alţiiNici de fumat, nici de băut,Nici cu droguri, nici desfrânatCăci avea în rădăcini, dragoste de Cel Divin.

Şi nici nu s-a ruşinatCa să fie altcumvaSă fie el altfelCa să râdă alţii de el.

Nu i-a fost nici fricăŞi nici ruşine

222

Page 223: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Să-I facă cinste Lui DumnezeuSă nu se închine la zeu.

A renunţat şi la meseAcelea bune, alese,S-a ţinut de învăţăturaPe care i-a dat-o scriptura.

Mai avem un sfânt model,Pe Iosif tânăr, loialDumnezeului Prea Înalt,Cu femeia nu s-a întinat.

Deşi a suferit puşcăriePentru propria-i sfinţireDumnezeu a fost cu elIosif a rămas model.

Cine istorie nu ştieCiteşte te rog GenesaCapitol treizeci şi nouă la 42;Şi vei vedea pildă bună.

Asta este bărbăţia:Nu muşchi sau coafură,Nici droguri, nici băuturăDoar a Domnului învăţătură.

Vă mai amintesc model:Iov, cum nu-i altul ca elAşa-l laudă DumnezeuCând e întrebat de cel rău.

Câte încercări n-a avut?Câte peste el au trecut

223

Page 224: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

S-a smerit, a suferitIar pe Domnul L-a iubit.

Zece sicrie în curteInimi de părinţi zdrobiteŞi totuşi nu s-a lepădatDe Dumnezeu Prea Înalt.

El a crezut în DumnezeuA primit bine şi rău,Şi de fiecare datăPe Dumnezeu L-a lăudat.

Aceştia au fost bărbaţiŞi bărbaţi adevăraţi!Care au rămas o pildăPentru cei ce o să vină...

Doamne, ai milă de noiSă fim bărbaţi adevăraţiDe cuvântu-Ţi învăţaţi,De Duh Sfânt călăuziţi. Amin.

76. ŞTII CĂ ISUS A MURIT PENTRU TINE (IOAN 3:16)

Indiferent cine eşti,Indiferent ce-ai făcutIsus Cristos te iubeşte,Pentru tine a murit.

Dacă ai făcut păcate mariSau poate cele mai mici

224

Page 225: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Isus le poate ierta,În mare dragostea Sa.

Sau poate te gândeştiCă-n viaţă nu păcătuieşti.Citeşte Romani 3:23Eşti păcătos! Vrei, nu vrei.

Afară de Isus, SfântNu este om pe pământ,Care n-a păcătuitÎn viaţă de s-a născut.

Spune David într-un verset:În păcat m-a zămislitMama mea când m-a făcut.Dar Isus păcate mi-a spălat.

Dacă vrei să fii în cerCu Isus EmanuelÎntâi trebuie să creziÎn Biblie ce citeşti.

Şi apoi să recunoştiCă şi tu eşti păcătosŞi în locul tău pe cruceS-a Jertfit Isus Cristos.

Apoi să te pocăieşti,Să-ţi pară rău că ai păcătuitSă nu te întorci cândvaLa păcat din viaţa ta.

Mărturiseşte-I păcateIsus le spală pe toate

225

Page 226: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Le aruncă-n marea uităriiŞi îţi va da Sfinte gânduri.

Isus te face un om nou,Sfinţire şi gânduri noiCele vechi, toate s-au dusTu rămâi doar cu Isus.

Roagă-L pe Isus să îţi iertePăcate mari şi mărunteŞi îţi va da sfinţireaSă nu te conducă firea.

Dacă ai primit iertareŞi în suflet alinareEşti un om născut din nouSpune te rog şi altora.

Spune că ce ţi-a făcut DomnulFace şi azi la tot omul,Ca şi ei să îşi găseascăAlinare sufletească.

Cristos mântuieşte pe păcătoşiTe-a mântuit şi pe tine,Spune te rog şi altoraDe a Lui Isus Sfântă iubire.

Renunţă cu tot la păcatNu te lăsa înşelatCă diavol va încercaSă te atragă de partea sa.

Trăieşte o viaţă schimbatăSă observe lumea toată

226

Page 227: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Tu eşti epistolă scrisăŞi de Dumnezeu aleasă.

Citeşte Biblia întreagăNimenea să nu te înşeleCu cuvinte amăgitoareSă nu-ţi pierzi viaţa viitoare.

Înainte de a citiRoagă-te Lui DumnezeuCa să-ţi dea Harul SăuSă înţelegi Cuvântul Său.

Caută o bisericăUnde Biblia e ghidUnde Isus se vesteşteCu drag tu vei fi primit.

Şi apoi găseşti în BiblieCă mai ai nevoie de botezLa Fapte 2: de la 37-41Te rog dragă să citeşti.

Şi aşa devii creştinPrin Jertfa Lui Isus DivinÎn dragostea Lui DumnezeuVei primi şi Duhul Sfânt.

Nu vei fi singur niciodatăNici în cea mai grea ispităVei fi fericit mereu,Că eşti copil al Lui Dumnezeu.

De moarte nu-ţi va fi fricăEste schimbare de o clipă;

227

Page 228: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De pe pământ, valea morţiiSpre cer unde sunt toţi sfinţii.

Dumnezeu să te ajuteCa să ajungi MântuitSă aştepţi cu drag pe Isus Ce pe cruce s-a JertfitCa noi să fim mântuiţi. Amin.

77. UN SINGUR DUMNEZEU, UN SINGURMIJLOCITOR ISUS CRISTOS

(I TIMOTEI 2:5, 6)

O, iubit ascultătorVreau să-ţi aduc o veste bunăDe la Dumnezeu trimisăPentru lumea păcătoasă.

Nu ştiu cum Îl cunoşti tuPe Dumnezeu CreatorPe Isus Cristos MântuitorŞi pe Duh Sfânt conducător.

Nu ştiu cât ai auzitDespre Isus Cel iubitCare viaţa Sa a datPentru al meu şi-al tău păcat.

Poate încă n-ai gânditCă şi tu poţi fi MântuitSau poate că tu crezi,De păcate te fereşti

Aşa am gândit şi euCând eram departe de DumnezeuAm gândit că eu sunt bun,În juru-mi sunt oameni mai răi.

228

Page 229: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar am luat oglindaCea sfântă a Lui DumnezeuE Biblia Sfântă pe careAşa am numit-o eu.

Când citesc în ea Şi-mi văd exact firea meaAtunci… numai văd bineCâte păcate-s în mine.

Dacă David spune aşa:În păcate m-a zămislit mama mea,Dar de atunci câte am făcutCe Domnului n-au plăcut.

Nu este om pe pământCurat… cum doreşte, Sfânt,Orişicât s-ar chinuiTot păcate-n el vor fi.

De nu faci, doar te gândeştiPe vrăjmaş tu îl urăştiŞi de nu îi spui în faţă,Asta-i firea pământească.

La Romani 3 cu 23Citeşte, te rog, de vreiCăci toţi am păcătuitPe Domnul L-am mâniat.

Dacă Domnul spune-aşaTu nu poţi ca să spui nu!Domnul îţi ştie şi gândurileNu le poţi ascunde de faţa Lui.

Aşa mai bine recunoaşteCă şi tu eşti un păcătos,Şi pentru oameni păcătoşiA murit Isus Cristos.

229

Page 230: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pentru cei ce recunoscA murit Isus CristosSus, pe cruce-a suferitCa noi să fim Mântuiţi.

Isus urăşte păcatulDar iubeşte păcătosulPentru noi El s-a smeritŞi din cer a coborât.

De bunăvoie a mers pe crucePentru al meu şi-al tău păcatSă putem ajunge cu El în cerCu Isus Emanuel.

Şi eu am venit la CalvarCu păcatul meu murdarIsus păcatul mi-a spălatCu sânge-al Lui Sfânt, curat.

De atunci sunt preafericitCă pe Isus L-am găsitEu Lui I-am predat păcateIar El mi-a dat Mântuire.

Eu i-am predat suferinţaEl mi-a dat pocăinţaŞi pace cum nu dă nimeniCă de păcate sunt liber.

Slavă Tatălui din cerLui Isus Preasfântul MielDuhului Sfânt ce-I cu mineCă nu-s singur în astă lume. Amin.

230

Page 231: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

78. ZILNIC SUNT ÎN PRIMEJDIE DEMOARTE (I. COR. 15:31)

Când vedem în faţa noastrăUn sicriu cu mort aşezatCred că înţelegem toţiCă nu se poate mişca.

Are mădulare moarte,A se mişca nu mai poate,Este aranjat de alţiiSau de ai săi, cei dragi.

Cuvântul Sfânt ne aminteşteCă zilnic suntem în primejdiePână va sosi timpulCând vom fi puşi şi noi sub glie.

Însă până când trăimMereu trebuie să veghemSă fim morţi pentru păcatIar vii pentru Împărat.

La I Corinteni 9:27Apostolul Pavel ne învaţăCu trupul să ne purtăm aspruNu cumva să ne conducă.

Noi, care am trăit mult în viaţăAm văzut ce-au păţit alţiiCare nu s-au controlatŞi-au ajuns în greu păcat.

Domnul Isus a muritCa noi să fim mântuiţiŞi de la noi Domnul cereSă ne purtăm cu sfinţire.

231

Page 232: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Să fim morţi pentru păcatŞi vii pentru ÎmpăratMădularele să nu poatăDe azi să facă păcate.

Diavolul ne pândeşte într-unaSă ne găsească vreo vinăŞi-apoi arată tuturorCe a făcut Sfânt popor.

Pavel un îndemn bun areSă îl luăm în considerare:Mă port aspru cu trupul meuSă nu fiu alungat şi eu.

După ce am spus altoraDe Isus, de MântuireS-aud glasul Lui CristosDu-te… că nu te cunosc.

Gânduri bune şi cele releNoi nu vom scăpa de eleNumai acolo-n Slava SaVom fi curaţi ca lacrima.

Până atunci e de luptatCu al diavolului sfatCare ne minte mereuLas’ că nu vede Dumnezeu.

Poţi să spui câte-o minciună,Mai mergi şi la discotecăSau la zi de naştereDoară eşti coleg cu ele.

Sau… poţi să tragi câte un fumDoară eşti acum pe drum,

232

Page 233: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Sau să bem câte o bereLa tineri asta se cere.

Sau fă-ţi bluză decoltatăCă acum aşa se poartăFustiţă scurtă sau crăpatăAşa-i stă bine la o fată.

Mai sunt multe alte păcateNu sunt aici numărate,Dar… Domnul le vede pe toateNu-I trebuiesc arătate.

Mai repet cuvinte-ale lui PavelMă port aspru cu trupul meuDupă ce-am vestit EvangheliaSă n-am parte de Mântuire.

O, iubiţi fraţi şi suroriŞi copii ascultătoriCu corpul să ne purtăm aspruSă n-ajungem la dezastru.

La ruşine între oameniO pată a bisericiiCa să nu primim pedeapsăDe la Cel ce ne veghează.

Nu ştiu clipa sau ceasulCând amurgul va sosiŞi atunci, în veşnicieScumpii mei, unde vom fi?

Noi să nu ne uităm la modăNici la acei ce o poartăSă ne uităm la CristosLa Mântuitorul nost.

233

Page 234: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Doamne Sfinte, fie-ţi milăDe a ta slabă creaturăŞi dă-ne lumina TaSă facem doar voia Ta.

Să fii tu modelul nostTu, iubit Isus CristosŞi nu lumea, ce doreşteÎn păcate să sfârşească.

Doamne, Isuse, fie-ţi milăDe noi, slabă creaturăŞi toarnă Tu, Duhul SfântPeste tineri pe pământ.

Să înţeleagă scripturaCă viaţa lor e în mâna TaNu se ştie niciodatăCând ea se va termina.

Câţi ani Tu ne-ai hotărâtNumai Tu ştii, Doamne sfântSă fim oricând pregătiţiDe Tine, Isus, Mântuiţi.

Fă din noi vase curatePentru slava Ta ÎmpăratePentru onoarea Lui IsusPentru Duh Sfânt ce ne-a condus. Amin.

79. EŞTI SLUGĂ SAU AI SLUGĂ (MAT. 20:26-28, IOAN 12:26, 13:13-17)

Eşti slugă sau ai slugă?În cele patru Evanghelii găseştiCuvântul Domnului îţi răspundeLa această dificilă întrebare.

234

Page 235: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Citeşte, te rog, în eleŞi atunci vei înţelegeEşti slugă Lui DumnezeuSau El îţi e slugă mereu.

Domnul Isus ne-a fost slugă,A venit din cerul SfântSă ne slujească pe pământNe-a spălat cu Sângele-I Sfânt.

A făcut cunoscut Cuvântul,A vindecat, a înviat…Pe oameni i-a ajutatPâinile le-a înmulţit,

Isus pe toţi i-a slujit,Fiecare ce-a dorit.Dar s-au împlinit proorociiCa viaţa să şi-o dedice

La moarte şi încă pe crucePăcatul nostru să-l ridice,Dumnezeu L-a înviat Pentru că L-a ascultat.

Treizeci şi trei de ani şi jumătateIsus ne-a slujit, o, frateÎn slujirea Lui DivinăEl a făcut numai bine.

După ce au văzut uceniciiCă Isus a ÎnviatŞi se va întoarce în ceruriLa locul de Tatăl pregătit

I-au pus Lui Isus o întrebare:Cine va fi cel mai mare?

235

Page 236: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

După a ta, Isuse, ÎnălţareCine dintre noi, cine oare?

S-ar fi gândit fiecare La onoarea cea mai mareCa să fie, între ucenici,Persoana cea mai mare.

Isus le-a răspuns scurt şi precisCine poate fi mai mare…Slugă să fie tuturor,Cum a fost Mântuitor.

Şi le-a dat o pildă vie,A luat un lighean,A luat şi un ştergarLa toţi picioarele le-a spălat.

Aşa s-a umilit IsusPilda asta ne-a adus,Aşa să ne umilim toţiDe vrem să fim cu El fraţi.

Iar acum, o întrebareEşti slugă, sau stăpân oareAcum timpul s-a schimbatIsus este Împărat.

Isus ne-a slujit pe toţiUrmează ce facem noiSuntem slugi ale lui IsusSă ajungem cu El sus?

Ş în biserici şi afarăSe caută slugi loiale…Nu şefi! Şef e Cristos!Ia-I exemplul, fii milos!

236

Page 237: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Fii milos cu cei săraciCu cei neajutoraţiCu cei ce trăiesc în păcateFie-ţi milă de ei, frate.

De cei ce beau, se droghează,Trupul îşi vând şi fumeazăMor, vezi, pe rând în păcatLe-ai fost tu slugă vreodat’?

I-ai chema tu la CristosAi fost pentru e de folos?Ne-am gândit noi la CristosCe-ar face în locul nost’.

Te-ai rugat pentru ei, frate,Să părăsească păcateSau nu vrei să le fii slugăChiar de eşti cu ei şi rudă?

Eşti fericit că tu nu eşti,Asta nu-i meritul tău,Este harul Lui DumnezeuŞi tu în păcat poţi să pici.

Nu te mândri cu MântuireFii slugă la orişicineCă şi pentru tine-a fostBună slugă, Isus Cristos.

Atât poţi fi: un bun creştinPână te ţine Duh DivinEu te rog, nu-L supăraCa să nu-ţi pierzi credinţa.

Fie-ţi milă de cei căzuţiDoar pentru a-i judeca te uiţi?

237

Page 238: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Treaba ta nu e să-i judeci Treaba ta e să-i ridici.

Judecător e Isus,Asta Dumnezeu a spus.Noi trebuie să fim slugi,De vrem în rai să fim duşi.

Iar tu, iubit ascultătorCe nu-L cunoşti pe DumnezeuCiteşte Biblia, să ştii de IsusDe vrei să fii iertat de Isus.

Să ştii că fără El nu poţiSă deschizi ale raiului porţi,El e Singur MântuitorÎntre Dumnezeu şi om.

Pe cruce a fost răstignitPentru al meu şi-al tău păcat,Prin Sânge-al Lui ce-a curs pe crucePutem să fim mântuiţi.

Nimeni în afară de IsusPăcatul meu şi-al tău n-a ştersNumai sângele curs pe crucePăcatul nostru-l poate şterge.

Acum te pune pe genunchiÎnaintea Lui IsusŞi spune-I: Ai milă de mineŞi eu sunt păcătos în lume.

De-acum doresc să-Ţi slujescNumele să-Ţi proslăvescSă-L slăvesc pe Tatăl IsusDuhul Tău sfânt ce L-ai trimis. Amin.

238

Page 239: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

80. SUNTEM TRECĂTORI (PSALM. 90:3-12, IOAN 1:12)

Zilnic noi, toţi, auzimVeşti de groază ce trăimDespre oameni ce-au murit,La moarte nu s-au gândit.

Prieteni, neamuri, rudeDespre ei ce se aude,Auzim că au murit…Iar cu ei nu iau nimic.

Mor tineri şi mor copiiMor bătrâni, ucişi de copiiMor bogaţi şi mor săraciUnde vor petrece-n veci?

Îmi pun adesea întrebareaPentru lume-aceasta mareCâţi oameni azi se gândescMâine, poate nu vieţuiesc.

Sunt unii ce-şi pregătescBănuţi pentru înmormântareSă nu fie după moartePentru copii, sfadă mare.

Să nu fie neplăceriÎntre copii, iubiţii de ei,Că trebuie cheltuialăPentru o înmormântare.

Trei zile e întristareDupă aceea mortul dispare,Se împlineşte cuvântDin pământ eşti, te întorci în pământ.

239

Page 240: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pentru trudă, ce-a rămasNu cumva să fie caz,Să nu poată împărţiCopiii ce-au rămas vii.

Se mai întâmplă lucruri greleCă ajung şi la TribunaleŞi mai mult ei cheltuiescDecât zestrea ce-o primesc.

De copiii Îl au pe DomnulÎmpart între ei cu iubire.Zestrea nu-i medicamentSă fie la fiecare gram atent.

Cel mai BinecuvântatLasă din al lui partajDumnezeu îi dă însutitCă pe Domnul n-a jignit.

O, iubit ascultătorÎţi scriu din experienţăCu averea ce-o primeştiNicicând nu te-mbogăţeşti.

Doar Dumnezeu ce îţi dăÎţi şi BinecuvânteazăŞtii tot cum să cheltuieştiTu nimic nu risipeşti

Şi ai o binecuvântare,Pace între fraţi, iubireNu vă râde lumea-ntreagă, Între voi nu este sfadă.

Acum vorbim de cei ce morAsta vorbesc tuturor,

240

Page 241: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Căci toţi vom muri odatăŞi vom sta la Judecată

Acolo vom da socotealăPentru viaţa întreagăCe-am trăit-o pe pământŞi pentru orice cuvânt.

Corpul ni se duce în ţărânăDe unde a fost luatIar sufletul la DumnezeuCăci doară El ni l-a dat.

Să scăpăm de JudecatăTrebuie să ne gândimAicea în astă lumeIertare de la Isus să primim.

El e singur ce pe cruceÎn locul nostru a suferitŞi cine crede în IsusVa fi sigur mântuit.

Oricine eşti şi orice faciBiblia să o citeştiAcolo găseşti pe IsusCe în locul nostru Jertfa a depus

Şi prin Sângele Lui,Sânge Sfânt al Domnului,Noi putem fi curăţiţiŞi de Isus Mântuiţi.

Altă cale nu existăIubiţii mei, nu vă înşelaţiCă există purgatoriuŞi ajutor de la cei dragi.

241

Page 242: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Citeşte, te rog, la Luca 16;De la nouăsprezece la treizeci şi unuŞi vei vedea că-i prăpastieŞi nicidecum purgatoriu.

Iar la Evrei trei cu cincisprezeceDomnul ne avertizeazăAstăzi de auzi glasul LuiInima nu-ţi împietri

Ziua de mâine nu-i a taFii atent, nu te înşelaCăci de acolo nu te întorciA te corecta, nu poţi.

Te mai rog, nu fii fălosCă tu nu eşti păcătosCăci la Romani 3:23Domnul îţi spune, de vrei…

Căci toţi am păcătuitEl din cer bine-a văzutSuntem lipsiţi de Slava Lui DumnezeuNu putem intra în raiul Său.

Acum, te rog, recunoaşteCă Dumnezeu nu minteSpune-ne nouă adevărulVrea să se Mântuiască omul.

La Ioan 3:16 spune căDomnul a dat tot ce a avut mai scumpPentru al meu şi-al tău păcatCa să nu fim Judecaţi.

242

Page 243: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

La Fapte 16:30-31 scrieEl păcatele nu-ţi reţineDar … ne porunceşte la toţiSă ne pocăim, dragi fraţi.

Domnul să ne luminezeSă primim a Lui povaţăŞi Mântuirea în darPrin Jertfa Lui Isus pe Calvar. Amin.

81. NECAZUL ŞI BIRUINŢA (I SAMUEL 20:1-3, 24-42, APOC.2:17)

Toţi oamenii ce s-au născutPrin necazuri au trecut,În Domnul de s-au încrezutBiruitori au ajuns.

Primul necaz în lumeÎn familia lui AdamPentru păcatul celor doiA omorât om pe om.

Ce necaz pentru părinţi:Moarte a fost între fraţiDe care a promis satanCând pe Eva a înşelat.

A promis şi s-a întâmplatVeţi fi ca DumnezeuVeţi cunoaşte bine şi răuDe atunci a început necaz.

Şi-apoi în Biblie citimDespre mulţi, mulţi noi găsim

243

Page 244: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

C-au avut necazuri mariDar cu Domnul au fost tari.

De exemplu AvraamA ajuns ca să şi mintăCă nevasta nu-i a luiCi e sora dânsului.

Apoi Lot, cu băuturaA uitat Sfânta scripturăŞi a făcut un păcat Care i-a adus necaz.

Apoi David, câte necazuriCu fiul, neînţelegeri…Puţină neatenţiePăcatul pe care-l scrie

Ca să-l ştie neamul întregSă se ferească de elŞi-apoi Saul, socrul săuI-a dorit doar numai rău.

Daniel, băiat modelNecazuri şi peste elDar e exemplu de urmatNu s-a lăsat doborât.

Iov, cu care se laudă DomnulCă n-are altul ca elPe pământ, acest fidelCâte necazuri a avut şi el.

Apostolii toţi la rândPeste necazuri au trecut,Toţi au biruit cu DomnulAfară de Iuda Iscarioteanul.

244

Page 245: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi alţii, martiri nenumăraţiCare şi azi sunt omorâţiPentru a lor Sfântă credinţăŞi astăzi au biruinţă.

Nu e moartea cea mai gravă Care corpul îl omoarăEste aceea mai gravăCare sufletul ni-l omoară.

Ce să vă scriu de IsusCred că cu toţi asta ştiţi,Cât a suferit pentru noiŞi-a rămas biruitor.

Biruitor în umilinţăA biruit sus, pe cruceA biruit pe satanPe noi să ne ducă-n rai.

Şi acum, iubiţii meiNe întoarcem tot la noiCâte necazuri avemTrebuie să le biruim.

Ne apasă ele mult,Şi peste mine-au trecutNu unul, ci mii şi miiDar cu Domnul le-am biruit.

Domnul ne ştie credinţaNe cunoaşte pocăinţaEl măsoară al nost’ necazŞtie precis cât e de greu.

Şi nu îngăduie mai greuEl ştie cât pot duce eu.

245

Page 246: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi când vede… cad sub elIsus e prezent mereu.

De multe ori mi s-a întâmplatC-am spus: Asta nu mai pot,Isuse, de nu mă ajuţi pe mineAstăzi Te fac de ruşine,

Voi spune o vorbă nechibzuităNu se cade la o pocăităSau faptă nejudecatăCare-ţi va duce urâtă pată.

Domnul atunci s-a arătatPe vrăjmaşi i-a alungatŞi le-a întors gândurile releDe la mine, tot spre ei.

Aşa lucrează DomnulCum nu-şi închipuie omulEl ne vede-n orice ceasŞi ne scoate din necaz.

Iubiţii mei, nu descurajaţiCând necazuri voi aveţiAşa ne încearcă credinţaDumnezeu şi pocăinţa.

De nu suntem vinovaţiDomnul ştie, iubiţi fraţiŞi ce te doare mai multSă fii acuzat pe nedrept.

Dar aşa a fost şi IsusVă mai aduceţi aminteCum i-au spus Lui IsusCă scoate draci cu belzeb.

246

Page 247: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Aşa că cei ce mintFii de draci se numescAu fost de când e lumeaŞi vor fi cât ţine ea.

De aceea Isus a trimisDuhul Sfânt ce L-a promisSă rămână El în noiSă ne scape de nevoi.

Isus Cristos odată a spusÎn lume veţi avea necazuriDar cu Mine veţi biruiCât în lume veţi trăi.

Oricâte necazuri avemPe Domnul să-L proslăvimSă nu uităm că întâiA mers Domnul Isus prin ele.

Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţiVoi, ce-n necazuri sunteţiŞi eu vă voi da odihnăPace… ce-n lume n-o găsiţi.

Să nu vă descurajaţiViaţa dracului să nu o daţiRugaţi-vă DomnuluiVeţi primi Duh Sfânt al Lui.

Slavă Ţie, Doamne IsuseCă ne primeşti cum suntemŞi ne iubeşti şi ne ajuţiPână cu Tine ne întâlnim. Amin.

247

Page 248: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

82. CE FACI, O DOAMNE, CU MINE (LUCA 6:27-36)

Ce faci, o, Doamne cu mineDoresc să semăn cu TineSă pot iubi cum Tu iubeştiSă pot ierta cum şi Tu ierţi.

Ce faci, o, Doamne cu mineMult doresc să fiu ca Tine,Pe cel ce îmi face răuSă îl pot iubi mereu.

Ce faci, o, Doamne cu minePentru cel ce m-a furatNu-l pot numi prieten dragDe multe ori l-am urât.

Ce faci, o, Doamne cu minePentru cel ce m-a minţitŞi mă minte tot mereuNu-l numesc prieten al meu.

Ce faci, o, Doamne cu mine?Pentru cel ce m-a înşelatPentru bine, rău mi-a datCum poate să-mi fie drag?

Ce faci, o, Doamne cu mineCel ce-a dorit să mă înşeleMi-a vorbit doar vorbe greleCum pot să uit toate cele?

Ce faci, o, Doamne cu mineMă străduiesc să nu fac răuSă nu-l jignesc pe semenul meuEl tot mă vorbeşte de rău.

248

Page 249: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dacă-l văd, salut frumosEl cu injurii mi-a răspunsCum să-l fac să mă iubeascăŞi să nu mă mai urască?

Tu ştii, Doamne, cum mă portMult tac, toate le suportŞi nici aşa nu înţelegCă eu rău, nu le doresc.

Nu le doresc, nici nu le-am făcutLa vorbele lor am tăcutCe am, Doamne, de făcutÎnvaţă-mă că sunt mut!

Mă uit în Sfânta carteŞi tu ai avut de asta parteCând ai trăit pe pământO, Doamne, Isuse Sfânt.

Tu ai plecat dintre eiEu am trăit cu eiÎnvaţă-mă cum să facCa să le pot fi pe plac?

Aş dori ca Numele TăuSă fie sfinţit prin al meuEu nu ştiu ce să mai facCâte lacrimi să mai vărs?

O, Doamne, iubit StăpâneDă-mi putere de la TineCa să pot eu rezistaToată viaţa asta grea.

Să pot spune cum Tu ai spusIartă-i că nu ştiu ce fac

249

Page 250: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Să semăn Isus, cu TineSă ajung în cer, la Tine.

Dă-mi putere, Doamne SfinteSă pot iubi cum Tu iubeştiSă pot ierta cum Tu ne ierţiCa Tu în cer să mă primeşti. Amin.

83. EŞTI BOLNAV SAU SĂNĂTOS (LUCA 5:27-32)

Eşti bolnav sau sănătosNe întreabă Isus Cristos?Dacă ne simţim bolnavi,E gata să ne dea har.

În primul rând sănătateCă-i mai de preţ decât toate,Dar întâi spirituală Şi apoi fizică, actuală.

Domnul Isus din cer slăvitPe acest pământ a venitSă vindece pe cei bolnavi Şi bolnavi spiritual.

Domnul Isus când umbla pe pământS-a întâlnit cu un vameşAşa a zis între poporCă e mare păcătos.

Că lucra acolo, la vamăCare şi azi aşa se cheamăE un loc ispititorCare-ţi poate face favor

250

Page 251: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Să câştigi, dar să şi sileştiDe la oameni să primeştiMai mult decât ţi se cuvineŞi aşa ai multe ispite.

Lăcomia ce şi aziBântuie peste pământDar Isus o poate curăţaPentru cei ce-au sfântă viaţă.

Lăcomia-i ispită marePentru cel ce-n gând nu areCuvinte Dumnezeieşti,Cu ce-i al tău să te mulţumeşti.

Domnul Isus a fost invitatDe acest vameş, Levi numitErau mai mulţi adunaţiLa acest ospăţ numiţi.

Erau bolnavi spiritualDomnul Isus a intratCu ei masa a luatDe boală i-a vindecat.

Vestea repede s-a dusUnde a luat masa IsusŞi a fost El criticatDe ce la păcătoşi a intrat.

Dar Isus cu mintea de DumnezeuRăspuns le-a avut mereuDoar de medic au nevoieNumai cei cu boli grele.

Şi le-a răspuns răspicatCă din cer s-a coborât

251

Page 252: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pentru acei ce-s păcătoşiNu pentru cei evlavioşi!

Iar acum, o întrebare:Cum te simţi, prieten drag Eşti bolnav spiritualSau eşti deplin sănătos, n-ai nevoie de Cristos.

Te rog răspunde-ţi doar ţieŞi de te simţi păcătosAleargă la Isus CristosVei fi complet sănătos.

Iar de te crezi că eşti bineAi grijă, că te înşeli,Căci nu e nimeni sub soare,Om să nu facă greşeli.

Şi nu uita că-n Împărăţia SaNu-i nimic întinat sau spurcatAcolo nu vor intraDecât cei spălaţi în Jertfa Sa.

Dacă îţi vei preda sufletulŞi păcatele Lui IsusVei fi fericit în viaţăŞi aici şi-n ceruri sus.

Iar dacă eşti un om mândruPăcatele nu-ţi recunoştiVei fi osândit, prietene,Că refuzi Jertfa Lui Cristos.

Gândeşte-te bine acumCă mâine poate fi târziuCa să-L primeşti pe MântuitorAcum, până mai eşti viu.

252

Page 253: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ziua de mâine nu-i a taAi grijă, nu te înşelaVezi câţi oameni mor într-o ziFugi la Isus spre a-L primi.

Asigură-ţi viaţa veşnicăPe care în dar ţi-o dă IsusEl s-a Jertfit pentru tineCa tu în rai să fii dus.

Stai un pic şi te gândeşteSpiritual te priveşte,Eşti bolnav sau sănătosUită-te la Isus Cristos.

Şi El îţi va arăta rănile,Cuiele ce L-au pironitPentru tine o, suflete,Ca tu să fii mântuit.

De te predai Domnului,Tu vei primi pacea LuiŞi o deplină iertare,Iar apoi şi mântuire.

Apoi nu-ţi va fi frică de moarteVei avea bucurii în toatePe Isus MântuitorŞi veşnic ocrotitor.

Îţi va da şi Duh SfântCe lucrează pe pământApoi cu toţi vom lăudaCereasca Sfântă Treime. Amin.

253

Page 254: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

84. UN LUCRU CER DE LA TINE (PS. 25)

Un lucru cer de la TineŞi-l doresc fierbinte:Până la sfârşitul vieţiiSă locuiesc în casa ta.

Multe lucruri Ţi-am cerutPână puţin Te-am cunoscutDar acum… înţeleg ajutorul Ce trebuia mereu să-Ţi cer.

Să mă faci un vas al TăuSfinţit de Tine mereuCa Numele-ţi Sfânt în el să portPe unde trăiesc, peste tot.

Multe Ţi-am cerut, o, DoamneToate, toate mi le-ai datŞi cu mult mai mult, o, Doamne,De câte eu ţi-am cerut.

Nu am ştiut ce să-Ţi cerCe e mai important pentru omN-am ştiut că MântuireaA câştigat-o Cristos Domn.

Acum recunosc, o, DoamneMintea mea neînţeleaptăCă pe primul loc e MântuireaŞi restuş Tu ştii, o, Tată…

De ce mai avem nevoieCe-avem nevoie zi de ziAjutor prin Duhul SfântSă ne conducă pe pământ.

254

Page 255: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Slavă, Ţie, Tată IsusCă din cer Tu ne-ai trimisDuhul Sfânt acel promisCe ne face fericiţi.

Doamne, acum când Te am pe TineŢine-mă de mână bineCa cel rău să nu poată Din mâna Ta să mă scoată.

Te mai rog, dă-mi înţelepciuneSă pot trăi pentru TineAceasta-i rugăciunea meaPână când de-aici eu voi pleca.

Doresc, Doamne, pe vecieTu să-mi fii Conducător,Să nu trăiesc fără TineChiar de aş avea să mor.

Acum înţeleg bineCă Doamne, eu fără TineNu pot să fac niciun bineDoară mă fac de ruşine.

Nicio clipă, nicăieriNici peste moarte, o, DoamneŞi nici chiar in clipa morţiiNu mă lăsa, Domnul vieţii.

În Tine-mi e toată nădejdeaÎn Fiul Tău preaiubitÎn Jertfa-Ţi de pe CalvarCă pe mine m-ai Mântuit.

În Tine mi-am pus nădejdeaŞi încrederea mea toată

255

Page 256: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu mă lăsa singur, Doamne,În această lume stricată.

În Tine-mi e toată nădejdeaNici în prieteni, nici în cei dragiCăci Tu mereu eşti cu mineÎn suferinţele pe care le trag.

Şi-am văzut că mă iubeşti Cu adevărat, nu glumeştiM-Ai ridicat din patul morţiiM-Ai readus la viaţă.

Şi mi-Ai dat onoare mareSă fiu un slujitor al TăuSlavă Ţie, Sfinte TatăM-ai făcut slugă loială.

Şi Îţi promit, Tată cerescCă eu nu Te dezamăgesc,Până-mi dai Tu înţelepciuneÎţi fac Slăvit al Tău Nume.

La Tine-mi sunt scrise zileleCâte Tu mi-ai hotărât.Te rog să-mi dai sănătateŞi întreagă Sfântă minte.

Iar în Cerul Tău la felDoresc să Te slăvesc, Sfânt MielPe Tatăl ce m-a iubitŞi Duhul Sfânt ce m-a călăuzit. Amin.

256

Page 257: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

85. ADU-ŢI AMINTE DE MINE, DOAMNE(LUCA:23:1-43)

Isuse scump, în ziua aceeaMai groaznică din viaţa TaUn tâlhar ţintit pe cruceIsuse, chiar lângă crucea Ta

Îţi recunoştea DumnezeireaŞi Îţi cerea acolo iertareÎn clipele-acelea mai greleÎţi aducea Osanale.

Şi-ţi spunea ultime cuvinte:Doamne, adu-ţi Tu aminteDe mine, ultim păcătosAi milă, Isus Cristos!

Adu-ţi aminte de mineCând vei ajunge în Împărăţia Ta;Eu recunosc, sunt vinovatDar Tu… şi acum m-Ai salvat.

Mă alătur şi eu, DoamneDe acest ultim tâlharŞi îţi cer milă, ca dânsulCa să-mi dai al Tău Sfânt Har.

Eu merite nu am, Doamne,Sunt ca fiul rătăcit,Dară slavă Ţie, DoamneCă Tu pe toţi ne-ai iubit.

Şi pe toţi ne mai iubeştiCă Tu nu poţi să urăştiTu eşti Fiu de DumnezeuÎn Tine nu este rău.

257

Page 258: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cât voi trăi Îţi voi spuneDoamne, ai milă de mine.Oricâte fapte aş facePe-a ta Jertfă n-o pot ajunge.

Nicio jertfă de până acumNu a putut Mântui lumeaCu cât a mea, mai săracăDoamne Sfinte ca să-Ţi placă.

Cu cât mă străduiesc mai multSă fac ce încă n-am făcutCu atât Te văd mai susŞu Jertfa Ta, o, Isus.

Tu Ţi-ai dat însăşi viaţaViaţă sfântă şi curatăPe care nu o are nimeniNici nu o va avea vreodată.

Mi-e ruşine de ale mele daruriPe care încerc să Ţi le dauDar Te rog, Tu să le primeştiCa cei doi bani ai văduvei.

Vezi că mai multe nu amAtâta este al meu HarAceste câteva cântăriŞi câteva poezii.

Cu slabe cuvinte am încercatNumele Tău să-L înalţDar cuvintele nu-s de ajunsCât eşti Tu de mare, Isus.

Că Tu Ţi-Ai dat viaţa SfântăViaţă chiar de Dumnezeu

258

Page 259: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ca pe noi să ne răscumperiPe poporul acesta rău.

Zeci de ani mă tot gândescDoamne, cum să-Ţi răsplătescPentru iubirea-Ţi cea marePrin care ne-ai dat salvare.

Salvare din acel locUnde veşnic arde foc,Unde viermele nu moareSă n-avem parte de ele.

Doamne, de ne vei primiÎn cer, la Tine-n veşniciiAcolo cred că vom puteaA-ţi mulţumi mai mult ca azi.

Slăvit să fii Tată cerescPentru Fiul Tău DumnezeiescCă L-ai dat să fie răstignitPentru că mult ne-Ai iubit.

Îţi mai mulţumim pentru Duh SfântCe L-ai trimis pe pământCare să ne conducăSpre Tine, în cer să ne ducă. Amin.

86. EŞTI ORFAN? (PS. 68:5,6)

De eşti mic sau de eşti mareAi nevoie de apărareE foarte greu de nu ai tatăCa tu să fii apărat.

Lumea e plină de groază,De oameni răi ce te-nconjoară,

259

Page 260: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Tu nu ştii ce planuri auCând vorbeşti cu vreunul.

Dacă eşti adolescentTrebuie să fii foarte atentÎn ce anturaj ai intratCa să nu fii înşelat

Sau furat, batjocoritSau poate si omorât,Dacă nu ai un tată tareCare să-ţi ia apărare.

Când eşti în vârstă, la felAi nevoie de un TatăDeşi tată-ţi e în groapăÎn cer şi tu ai un Tată.

Tatăl nostru cel din ceruriNe apără El pe toţiPe copii sau pe nepoţiSau pe cei vârstnici părinţi.

Tatăl pământesc de multe oriSe leapădă de-ai lui fecioriSau de fetiţele cele miciCe au nevoie de părinţi.

Lasă copiii şi nevastaSe duce în lumea astaÎşi caută rostul luiRostul cel al păcatului.

A uitat de Dumnezeu,De legământul cu soţia,De nevoile familieiAre doar grijile lui.

260

Page 261: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cu părinţii e la fel:Copiii lasă pe bătrâni bolnaviDe n-au de unde să le dea bani,Nu-i mai caută pe bătrâni.

Dar… Tatăl nostru cel cerescE sprijin Dumnezeiesc.El nu uită nici pe unulPe care l-a creat Domnul.

El ce spune, aceea şi faceLa El vorba nu se întoarce

El e Tatăl orfanilor,Apărător văduvelorDoar a celor care credÎn Cuvântu-I Sfânt şi drept.

Este mare avantajCa să-L crezi, să ai curaj,Că Dumnezeu nu minteCe a spus şi împlineşte.

Eşti orfan, prieten dragŞi eu sunt la fel, orfanDar Dumnezeu mă îngrijeşteSă am mereu câte un ban

Întâi să-L cunosc pe ElPe Tatăl nostru ceresc,Apoi să am bani de pâineSă nu umblu să cerşesc.

El mi-a făcut cunoscutCă şi eu sunt păcătosAm nevoie de CristosSă ajung cu El în cer, sus.

261

Page 262: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Mi-a arătat DumnezeuCă Isus e MântuitorCă a murit pentru mineM-a curăţit de întinăciune.

Şi acuma sunt liberNu-s obligat să fac păcate,Că Duhul Sfânt e cu mineÎmi arată ce-i rău, ce-i bine.

Acuma sunt fericitAm găsit ce am dorit,Pe Isus MântuitorAcum liniştit pot să mor.

Isus mi-a spălat păcate,Spălat de păcate am ajunsPrin Sângele Lui IsusŞi voi fi cu el în cer, sus.

Dacă te simţi şi tu orfanPrimeşti de la Isus în darIertare de păcateŞi Duh Sfânt ca să te poarte.

Nu fii trist că eşti orfanPrimeşte-L pe Isus ca DomnInvită-L ca MântuitorŞi vei fii în al lui popor

De cumva tu ai crezutCă eşti un nenorocitCă tu nu ai aici tatăEste-a ta mare greşeală.

262

Page 263: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Tu ai tată şi avem cu toţiAcolo-n ceruri, între SfinţiEl ne poate ajutaMai mult decât tata ăsta.

Tatăl acesta pământescŞi el e orfan pe lumeDe nu-L cunoaşte pe DomnulEste doar trecător prin lume.

Să ne punem încredereaÎn Tatăl acel cerescEl are grijă de noiŞi ne scapă de nevoi.

Ajută-ne Tată CerescŞi Fiule DumnezeiescDuhul Sfânt ce L-ai trimisSă credem în Cel de sus. Amin.

87. NU TE UITA ÎNAPOI (LUCA 9:62)

Orice plugar care arăÎn ţarina lui afarăŞtie cum e regulamentulÎnainte-n tot momentul.

Să ai totul pregătit;Să nu te opreşti din arat,Să tragi brazda pân’ la capătSă ai un rezultat plăcut .

Şi Domnul a spus pilda aceastaCând trăia în lumea noastrăCreştinii să înţeleagăPrivitul înainte mult contează.

263

Page 264: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De vrem să privim înainteAvem nevoie de ochi şi minteŞi inimă înţeleaptăCa să-i placă calea dreaptă.

Acum să vorbim de noiDe copiii DomnuluiCare am făcut legământCă-l vom urma pe Domnul Sfânt.

Să uităm ce este-n urmăSă mergem tot înainteUnde Domnul este ţintaŞi nicidecum înapoi, de unde am venit noi.

Să alergăm cu stăruinţăDupă a Domnului fiinţăSă nu ne uităm înapoiLa păcatul ce-a fost în noi.

Dacă Isus m-a iertat, El păcatele a aruncatSă nu ne fie dor de ele,Am stat prea mult timp în eleŞi am făcut numai rele.

Să ne uităm ţintă la căpeteniaDesăvârşirea credinţei noastreAdică la Isus CristosCare din păcat ne-a scos.

Isus ne-a dat pildă vieA plănuit calea din cerŞi oricâte obstacoleNu a dat nicicând ’napoi.

Dacă vrem un bun modelEste chiar Mântuitorul

264

Page 265: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Oricâte suferinţe a avutEl tot înainte a privit.

Dumnezeu n-are plăcereÎn cei ce dau înapoiA Lui copii pecetluiţiVor lupta mereu în război.

În război cel cu satanCare i-ar trage înapoiCa să cadă pe calea îngustăSă n-ajungă biruitori.

O, iubiţii mei, ascultaţiDe suntem fraţi adevăraţiNiciodată nu vom cădeaDomnul Isus a spus aşa.

Va fi cu noi purureaLa El e toată puterea,Nimeni nu ne va puteaA ne smulge din mâna Sa.

Să nu trăim noi cu frică Frica e de la satanIsus l-a biruit pe cruceCrezi aceasta frate bun?

Şi de crezi…nu te gândiCă eu poate am să cadNu te uita tu înapoiLa ţigară, pahar, ce-a rămas.

Nu te uita la distracţiilePe care le-ai părăsit,Uită-te la MântuitorulEl pentru tine a murit.

265

Page 266: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu te întoarce la desfrâuAcolo-i diavolul cu-ai săiUită-te la MântuireŞi la Sfânta veşnicie.

Nu te întoarce la cei beţiEi nu-L cunosc pe IsusEi trăiesc în întunericN-au pace, nu-s fericiţi.

Nici slavă-n cer nu îi aşteaptăDe nu se-ntorc, la calea dreaptăIsus acolo nu-i aşteaptăEi nu au în cer răsplată.

Când vorbeşti cu ei, le spuneCă există ş-altă lume,Altă lume cu iubireUnde Isus dă Mântuire!

Scoate-i şi pe ei afarăDin focul ce îi aşteaptă,Spune-i de Isus, că poateSă îi ierte de păcate.

Doamne ajută-ne pe toţiSă îi smulgem ca din focCă şi pe noi Tu ne-ai smulsSlavă Ţie-n veci IsusTatălui ce ne-a creatDuhului Sfânt ce ne-a călăuzit. Amin.

266

Page 267: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

88. URGENŢA POCĂINŢEI (LUCA 13)

La Matei, capitolul treiIoan Botezătorul spuneaPocăiţi-vă voi oameniCăci Împărăţia-i pe drum.

Se apropie de voiSă vă scape de nevoiCa să fiţi voi MântuiţiSă scăpaţi de iad, văpăi.

Matei în mai multe verseteAminteşte de pocăinţăCare este o urgenţăO cale spre Mântuire.

Nimeni fără pocăinţăNu poate fi MântuitFără să asculte de IsusŞi sa fie umilit.

Umilit, să recunoascăCă este un păcătosŞi că nimeni nu-l poate salvaDecât Sângele lui Cristos.

Asta-i mai mare urgenţăCa salvare: unu-unu-doiFiindcă e vorba de sufletNu de trup, ce va ajunge gunoi.

Oricine ar fi omul,Oricât de bine se ţineCând îi vine solul morţiiNu-i mai însemnat ca alţii.

267

Page 268: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Orice om cu vază marePe pământ e trecător,Oricâţi medici sunt pe lumeToţi te lasă ca să mori.

Deoarece Dumnezeu a hotărât în planul săuPentru păcatul lui AdamToţi suntem datori cu moarteOri eşti sărac, ori maiestate.

De acolo nu te răscumperiOricâţi bani tu ai în contNu scapi, nici de JudecatăDe n-ai acum Avocat.

Şi nu orice avocatDoar unul ce e vestitCe în astă lume marePentru tine S-a Jertfit.

Este fiu de DumnezeuIsus e Numele SăuEl te poate răscumpăraDe vina ta cea grea.

El e singur MântuitorŞi singur MijlocitorÎntre Dumnezeu şi omVenit din cer, singur Domn.

Citeşte te rog ScripturaCând auzi această vesteUrgent să te pocăieştiCă nu ştii cât mai trăieşti!

268

Page 269: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

După moarte nu se poateCa să fi iertat, măi frate.Cât trăieşti să te gândeşti…Unde veşnicia ţi-o petreci!

De vrei cu Dumnezeu, cu IsusGândeşte-te la Cel de SusCare îţi dă MântuireŞi-a Lui Sfântă ocrotire.

Îţi va da şi Duhul SfântTe va călăuzi pe pământ,El te-a învăţa ce-i bine sau răuVa fi cu Tine mereu.

Tu vei fi în veci fericitCă eşti de Dumnezeu iubitDe Isus Cristos iertatFie-I Numele lăudat.

Fericit vei fi mereuCă eşti fiu de DumnezeuVei fi şi moştenitorCu a Lui Dumnezeu popor.

Şi vom lăuda cu toţiRăscumpăraţi toţi şi SfinţiPe Tatăl, Isus şi Duh SfântCă ne-a răscumpărat pe pământ. Amin.

89. DRAGOSTE SAU AMĂGIRE (IOAN 3:16)

În această lume mareOrice om caută iubireDe când e copil micuţAşteaptă să-l iei în braţe.

269

Page 270: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Şi nu numai ca să-l ţiiSă îi cânţi şi să-l mângâi,Să-l hrăneşti, să-l faci curat,Aşa se simte iubit.

Cu cât creşte el mai mareAre nevoie de iubire,De dragoste părinteascăNu cumva ca să-l urască.

Şi dacă face greşeliSă nu-l cerţi, doar să-l mângâiSă nu-i spui că a greşitNu-i place asta să-i spui.

După ce-i băiat sau fatăDragostea lor tot mai creşteŞi în tinereţea lorNu ştie cui o dăruieşte.

S-ar putea să-i dea dragosteaChiar din inima saDa r se întâmplă deseoriCă celălalt e amăgitor.

N-are dragostea curatăSau a avut şi o uităAşa că dragostea, iubire,Ajunge o dezamăgire.

Lacrimi, suspine amareAduc dragoste amăgitoareSunt iubiri omeneştiNu cele Dumnezeieşti.

Dar există un DumnezeuEl e dragoste mereu

270

Page 271: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pe care El a arătatCând pe Fiul din cer ne-a dat.

La Ioan trei cu şaisprezeceTe rog prieten citeşteIsus aşa de mult ne-a iubitCă pe Sine s-a Jertfit.

A fost pe cruce răstignitPentru al meu şi al tău păcatCa pe noi să ne salvezeDe iad ce l-am meritat.

Noi pentru păcate ale noastre Am meritat răstignireaDar Isus în locul nostruA luat toată pedeapsa.

Cum să-ţi mulţumim o DoamnePentru dragostea DumnezeiascăPe care Doamne Ne-ai dat,Prin Isus crucificat!

Doamne nu suntem bogaţiSă-ţi aducem daruri înalteDar asta ce mai avemLacrimi de pocăinţă Îţi dăm.

De banii noştri n-ai nevoieTot ce vedem a al TăuPrimeşte o, IsuseDupă Sfânt merit al Tău.

Te rugăm măreşte-ne credinţaŞi iartă-ne neputinţa Tot ce mai vezi în noi răuSpală în sângele Tău.

271

Page 272: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Aşa cum suntem venimInima Îţi dăruimFă din noi tot ce doreşti,Suflet să ne Mântuieşti!

Dacă Doamne vei avea milăNe vei ierta Tu păcateNe vei duce-n a Ta SlavăÎţi vom mulţumi pentru toate.

Atunci vom fi schimbaţi de TineŞi spălaţi în al Tău SângeVom avea dragostea ca a TaŞi Îţi vom cânta în veci Osana.

Îţi mulţumim tată iubitC-aşa de mult ne-ai iubitCă Ai dat pe Fiul IubitPentru al nostru păcat.

Tu Doamne eşti dragosteaDoamne ne iubeşti pe toţiPe tâlhari, curvari şi hoţiŞi aştepţi să-i ierţi pe toţi.

Luminează mintea noastrăSă putem deosebiDragostea DumnezeiascăDe amăgirea pământească.

Tu iubeşti pe păcătoşiDoar păcatul îl urăşti,Şi aştepţi ,,La tine să venim,Să fim spălaţi cu Sângele-ţi Divin. Amin.

272

Page 273: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

90. CĂLĂUZIRE DE DUH SFÂNT (FAPTE 2:1- 47)

Călăuza de Duh SfântăEste o slavă creştineascăPutere DumnezeiascăDintre noi să nu lipsească.

Nimeni nu poate să spunăCă Isus e Fiu de DumnezeuDe nu e călăuzitDe însuşi Duh Lui Dumnezeu.

Nimeni Evanghelie nu vesteşteVestea bună din cer de susDacă n-are Duhul SfântTrimis de Dumnezeu de sus.

Isus când s-a ÎnălţatLa Dumnezeu Prea ÎnaltDuhul Sfânt El ne-a promisŞi-a fost de Tatăl trimis

Duh Sfânt e partenerul nostruÎn viaţă zi de zi,În biserică, în lume ne ajută,Ne îndrumă să putem fi mântuiţi.

Duhul Sfânt e mângâiereCând avem orice durereDuh Sfânt e şi înţelepciuneNe învaţă cum să trăim în lume.

Ne învaţă la propovăduireSă nu ascultăm de fireCu noi El colaboreazăNe explică ce contează.

273

Page 274: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Mai mult decât mântuireNimic mai de preţ in lumeToate le lăsăm aiciŞi plecăm de aici pe veci.

Duhul Sfânt este temeliaCredinţei în Isus CristosŞi cine clădeşte pe IsusVa moşteni cerul sus.

Duhul Sfânt e o persoanăA treia DumnezeiascăCine pe pământ nu-L areNu poate pe Dumnezeu să-L slăvească.

Fără Duh Sfânt nimeni nu poatePe Dumnezeu să-L cunoascăApă vie , e tot ElÎn cer n-ajungi fără El.

Anania şi SafiraAu pregătit o minciunăCă au vândut moşia cu atât…Pe Duhul Lui Dumnezeu L-au minţit.

Pentru această minciunăAmândoi acolo au pierit.Să fim atenţi pe pământSă nu-L minţim pe Duhul Sfânt.

În Biblie este scris Peste o sută de oriDespre Duh Lui Dumnezeu Iubiţii mei să nu-L neglijăm.

274

Page 275: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Are nume şi Duh veşnicCe sfârşit nu va aveaŞi Duh adevăruluiPentru folos orişicui.

Mai e numit Duhul vieţiiNiciodată Duhul morţiiAdică e apă vieCare pe noi ne învie,

Duh Sfânt e şi călăuzireNu ne lasă-n rătăcireNe arată bine pe DumnezeuNu cumva să-L confundăm.

Duhul Sfânt şi gânduri călăuzeşteNe îndeamnă spre SfinţireSă nu greşim în vorbireSau să trăim în nesimţire.

Deci fără Duhul lui DumnezeuNici un pas în drumul greuPe unde urcăm spre GolgotaAcolo Isus ne iartă.

Drumul nu este uşorE cu pietre şi cu spiniPe acolo a mers Isus DivinSă fie răstignit prin chin.

Pentru al meu şi-al tău păcatIsus n-a fost vinovat,În Isus nu s-a găsitNici un păcat, cel mai mic!

275

Page 276: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar fiindcă mult ne-a iubitEl s-a lăsat răstignit,De oameni acei călăiPentru păcătoşi ca noi.

Acum cine crede-n IsusÎn Jertfa Lui de pe calvarDacă se întoarce la IsusEste mântuit prin Har.

Şi mai am venit la ElCu familia întreagăNoi L-am rugat să ne ierteIar El ne-a dat Mântuire.

Suntem cei mai fericiţiCă suntem de Dumnezeu iubiţiDe Isus Cristos MântuiţiDe Dumnezeu Sfânt ocrotiţi.

Voi toţi ce-n lume trăiţiDe păcat sunteţi apăsaţiVeniţi urgent la IsusVă aşteaptă cu braţ deschis.

Să vă ierte să vă spelePentru asta a venitDin cer de la Tatăl SfântSă ne ierte pe pământ.

Mă rog cu toţi să-L slăvimÎn cerul Lui când sosimCă ne-a spălat de păcatSă nu fim cu diavol în iad. Amin.

276

Page 277: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

91. ISUSE PREAIUBITUL MEU (MARC 3. 20.35)

De când m-Ai găsit IsuseÎn lumea aceasta stricatăTu eşti Preaiubitul meuŞi dragostea adevărată.

Multe iubiri sunt pe lumeŞi se ivesc mereu, mereu,Dar iubirea adevăratăEste doar la Dumnezeu.

Mulţi ani mi-au trecut din viaţăŞi am văzut iubiri deşarteÎntre oameni păcătoşiNu-s iubiri adevărate.

Uni-s pentru bogăţiiAlţii sunt pentru maşiniIar uni-s pentru onoareToate sunt înşelătoare.

Mai sunt iubiri adevărateDin păcate sunt prea scurteCum se-ntâmplă un necazMasca cade de pe obraz.

Aşa păţeşte tot omulCare-i născut de la AdamIubirea e foarte scurtăNu ţine până-n Canaan.

Iubirea de părinţi, copiiAsta ţine mult mai multDar… când copiii cresc mariUită de părinţi sărmani.

277

Page 278: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Până au bani, au de toate,Până pot munci, o frate,Îi mai caută copiii,Îşi vizitează părinţii

Nu sunt chiar în generalCopii de acest felCei ce-L au pe DumnezeuÎşi vizitează părinţii mereu.

Dar după ca n-au nimicPensia s-a micşoratÎn casă e mai răcoareCum să-i mai iubească oare?

Dar dragostea adevăratăDe Dumnezeu e lăsată Şi de Isus arătatăLa orice om cu păcate.

Dumnezeu Sfânt nu alegeEşti tânăr sau eşti bătrânMai ai puţină putereSă faci curat lângă tine…?

Voi copilaşi nu uitaţiCă şi voi îmbătrâniţiZilnic cu o zi sunteţiMai bătrâni, vreţi ori nu vreţi.

Şi ce semănaţi dragii meiAceia veţi secera.Dacă vă-ngrijiţi părinţiiDomnul asta n-a uita!

Domnul iubeşte pe toţi la felPe împărat sau cerşetor,

278

Page 279: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pe învăţat sau agricultor,Pe bolnav sau sănătos, pe toţi îi iubeşte Cristos.

Dar… nu cu orice iubireCu iubire DumnezeiascăCă oricine crede-n ElCu Isus în veci sa trăiască!

Şi nu oriunde să nu crezi…Unde nu-i plâns şi dureriÎn Împărăţia Lui de veciUnde bucurii nu trec.

Acolo Isus a câştigatUn loc în cer pentru fiecareCine crede-n al Său numeNu va fi dat de ruşine.

O, iubit ascultător,Şi pe mine m-a găsit De-atunci sunt prea fericitCă sunt de Isus iubit.

Eu din tot suflet Îl iubescŞi la toţi mă străduiescŞi verbal dar şi în scrisSă spun despre Isus Cristos.

Dac-ar fi să mor acumPentru Numele Lui plec…Şi de mi-ar da lumea-ntreagăNu l-aş schimba pe nimic.

În Isus îmi e nădejdeaPrin sângele Lui am iertareDe El nu m-ar despărţiNici moartea când va veni!

279

Page 280: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Isus iubeşte cu adevăratNu doar pe mine, lumea-ntreagăEl dă pace, fericire Şi veşnică mântuire.

Veniţi la El, toţi veniţiIertare de la El primiţiCuraţi vom ajunge-n cerLa Isus Emanuel. Amin.

92. TU CREZI CĂ VEI MURI? (GEN. 3:12, EVR. 9:12-28)

Dumnezeu a zis de la începutAdame, pentru că n-ai ascultat,Porunca care ţi-am dat,Din pământ ai fost luat, în pământ vei fi-ngropat.

Am îmbătrânit în viaţăPe unde merg iau povaţăMă uit mereu la poporŞi mă gândesc că toţi mor.

La Evrei noua cu douăzeci şi şapteAsta scrie-n Sfânta carteCă odată vine moarteaŞi-apoi vine Judecata.

Iubiţii mei, ştim fiecareDacă am lucrat noi oare,Pe undeva la cinevaApoi aşteptăm şi plata.

Toţi ne grăbim şi fugimCât mai repede să ajungemLa serviciu, cumpărăturiSau acasă la lucrări.

280

Page 281: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar această grabă mareNe scurtează zilnic viaţaNe apropiem de moarteŞi ce va fi cu noi, frate?

Mă uit la tineri, se grăbescViitoru-şi pregătescFac şcoală, facultateSe grăbesc mult, mult în toate.

E drept, au şi sănătateNici nu se gândesc la moarteCăci doar sunt tineri ca floriVisează fericit viitor.

Deşi acesta-i adevărul…Mulţi nu ajung viitorulCă se întâmplă şi aşaCă mor în tinereţea.

Ar fi şi pentru ei bineSă se uite-n Sfânta CarteSă fie pregătiţi în toateLa viaţă sau la moarte.

Nu ştim noi, niciodatăCând solul morţii apareDe multe ori nu-s în stareSă-şi ceară de la Isus iertare.

Cuvântul Domnului spune:La toţi oamenii din lume.Astăzi de-auzi glasul LuiPredă-ţi sufletul Domnului.

Nu aştepta ziua de mâineCă nu ştii dacă-i a ta

281

Page 282: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De multe ori a venit moarteaCând nimeni nu s-a aşteptat.

De aceea suflete dragAcum gândeşte-te adâncPrimeşte-L azi pe IsusTe aşteaptă cu braţ deschis.

Iar voi vârstnici ca şi mineFiţi pregătiţi, moartea vine. Nu vă ameţiţi capulCu alcoolul ce-i dracul.

Eu înţeleg că e greuBătrâneţea nu-i uşoară,Corpul este plin de boală,În alcool nu găsiţi fericirea ce-o doriţi.

Eu vă spun că şi eu sunt în vârstă Fericirea e în Cartea SfântăÎn Jertfa a Lui IsusCe la Calvar ne-a adus.

Acolo e alinarea, şi a noastră fericire,Învăţaţi să suferiţi!A suferit şi IsusŞi era Fiul Celui de Sus.

El nu a făcut niciun păcatCi pentru noi a suferitPentru păcatul meu şi-al tăuS-ajungem popor al Său.

De la noi Dumnezeu cereSă fim pilda celor tineriDacă capu-i plin de-alcoolCum putem sa fim model?

282

Page 283: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nu vă jucaţi cu păcatIsus Cristos ne-a salvatDe ce chiar asta dorim,Să fim în iad cu satan?

De acolo nu-i ieşireCitiţi la Luca 16:19-31Acolo suflet nu se mutăNici păcate nu se iartă!...

Şi eu sunt în vârstă ca şi voiŞi sufăr poate şi mai multDar… bucuria MântuiriiMă face zilnic să uit.

Nu vreau ca să-i fac ruşineMântuitorului iubitMai am puţin, de dus cruceaCu El mă voi întâlni.

El îmi va lua cruceaMi-a şterge şi lacrimileDe ce să-L pierd pe Isus?Pentru alcool de drac adus.

Oameni care se îmbatăNu doar că-şi pierd ÎmpărăţiaDar îşi pierd şi aici pe pământCe e mai frumos „Omenia”. Amin.

93. IUBIŢI OAMENI, SĂ FIM CREŞTINI!(Ioan 1-4)

Dacă vrem şi dacă credemCă Dumnezeu a făcut totulAtunci să citim BibliaŞi să-I respectăm Cuvântul.

283

Page 284: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ţara noastră-i declaratăAproape toată creştinăDar… că nu cunoaştem pe DomnulCine oare e de vină?

Dumnezeu a procuratBiblia în orice satCu –atât mai mult în oraşePeste tot sunt de vânzare.

Şi nu-s scumpe cum au fostFiecare să aibă rostSă-şi cumpere scrisoare de la DumnezeuSă-şi salveze sufletul Său.

De vrei să-l cunoşti pe DumnezeuTrebuie să citeşti cuvântul SăuVei găsi că El te-a creatTe doreşte Mântuit.

Dumnezeu pe toţi ne-a creatDupă chipul şi asemănarea SaNe-a pus în suflet dorinţă După a Domnului prezenţă.

Orice bogat om pe lumeÎn suflet are un golGolul nu e completatNumai cu Isus Împărat.

Câţi bogaţi se sinucidCâţi bogaţi se drogheazăEi nu găsesc fericireDacă la Isus nu apelează.

Dumnezeu a făcut pe AdamSfânt şi fără de păcat

284

Page 285: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pe Eva a făcut la felAjutor potrivit pentru El.

Dar între ei a apărutSatan mincinos şi vicleanN-a dorit să fie omulCel ascultător de Domnul.

Şi le-a spus satan minciunăCă vor fi deştepţi ca DumnezeuSă guste din fruct opritVor cunoaşte bine şi rău.

Aşa am căzut cu toţiiŞi străbunii şi nepoţiiDe satan suntem înşelaţiPăcătuim până azi.

Dacă am dori o pocăinţăSă ne-ntoarcem la credinţăSă-L ascultăm pe DumnezeuSă-I slăvim numele Său.

Să-L iubim pe DumnezeuCu tot cugetul, cu inima noastrăPe aproapele ca pe noiAr fi pace-n lumea noastră.

La Deuteronom Domnul spuneDacă veţi fi ascultătoriDe nu vă veţi face alţi DumnezeiDacă veţi trăi –n pace între voi.

Şi eu voi fi Dumnezeul vostruVă voi BinecuvântaCăldura, ploaia la vremea saTot va fi sub paza mea.

285

Page 286: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar dacă nu mă veţi ascultaVeţi trăi cum veţi voiPe Mine mă veţi uitaGroază vă va fi plata.

Deschidem ochii să vedemÎn ce vremuri noi trăimCriză, războaie, omoruri,Droguri, hoţi şi violuri,

Crime, cutremure, puhoaie,Foamete, ciumă, ură, preacurvie,Toţi trăim o nebunieEste a Domnului mânie.

Odată era la NiniveNeorânduială ca şi acumDumnezeu a trimis a trimis pe IonaSă se întoarcă pe un sfânt drum.

Iona a încercat să ocoleascăPe Dumnezeu să-L păcăleascăŞi s-a dus pe altă caleSă nu plece la Ninive.

Dar… ochii lui DumnezeuAu văzut fuga lui IonaŞi l-a înghiţit un peşte mareSă-I ceară Domnului iertare.

După ce peştele l-a scuipat pe malS-a dus Iona la NiniveDoar o zi a predicatMânie ce Domnul le-a pregătit.

Doar o zi Iona a umblatVestea rea s-a răspândit

286

Page 287: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

De la Împărat până la viteToţi ce suflau au postit.

Trei zile n-au mâncat delocOameni, copii, animaleS-au rugat Domnului MareSă înlăture mânia, să le ierte viclenia.

Domnul şi-a întors faţaLe-a primit şi rugăciuniEi s-au pocăit cu toţiiAu primit Binecuvântări.

Oameni dragi, cei zişi creştiniSă ne pocăim cu toţiiŞi bătrânii şi nepoţii,Toţi oamenii şi cu preoţii.

Să oprim cu toţi păcateCă se vor urca pân’ la cerŞi ne va pedepsi DomnulCu nuiaua de la El.

Noi vârstnicii să ne sfinţimPe tineri să-i îmbrăcămCa să nu fie ispitePrin oraşe şi prin sate.

Curvie şi preacurvieÎntre noi să nu mai fieBătrânii să fim pildă bunăPentru cei ce n-au lumină.

Nu banii sunt fericireaNu vile şi nici maşiniFericirea e în DomnulDe vrei şi ai ajuns creştin.

287

Page 288: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dacă tu eşti mântuitCu toate eşti mulţumit,De ai mâncare şi haineTu ai tot ce ai nevoie.

Dacă azi din lume pleciCu Isus cum te-ntâlneşti?Lui nu-I dai bani nici ciubucInima-ţi cere demult.

Isus vrea să te mântuiascăŞi de iad să te fereascăPredă-te Lui chiar acumTe va călăuzi pe drum. Amin.

94. ARĂTĂM BINE PE DINAFARĂ (MATEI 23:1-28)

Toţi când plecăm de acasăNe spălăm şi ne schimbămHainele luăm curate Când la biserică pornim.

Timpul atâta dureazăCât pentru noi asta conteazăDe se poate să avemŞi haine noi ca să purtăm.

Da… lumea din jur asta vedeDar mă întreb pe min-pe tineOare Dumnezeu în suflet ce vede?Nu se uită acolo Domnul, unde se uită omul.

Iubiţii mei surori şi fraţiStaţi puţin şi-analizaţiCum vede înăuntru DomnulAcolo unde nu vede omul.

288

Page 289: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Domnul ne vede acasăEl ne vede şi pe stradăNe vede inima întrunaŞi apoi… ne va da cununa!

Despre Isus, cât am vorbit?Ce haine azi am purtat?Cum ne-am comportat pe drum,Ce gânduri avem acum?

La doi stăpâni nu putem slujiOri la unul, ori la altulCă doară ne ştie DomnulEl vede, ce nu vede omul.

Dacă ne uităm afarăLumea se schimbă iarNu-i plac ochii, nici sprânceneÎşi prelungesc chiar şi gene.

Nu le place creaturaDe care spune scripturaO făptură minunatăDomnul ne-a făcut odată.

Mereu, mereu le tot schimbăSe fac mai înţelepţi ca DumnezeuŞtiţi ce ar trebui schimbat?Caracter şi inimă.

Să fie pe placul LuiTot pe placul DomnuluiDar, celelalte mădulareDegeaba le schimbăm, tot moare.

289

Page 290: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Sufletul e ce nu moareTrebuie îngrijit tare,Căci cu el vom sta odatăÎn faţa lui Isus la Judecată.

Trupul intră în mormântOricât de mult e schimbatDar suflet la DumnezeuAcel Sfânt care L-a dat.

La 1 SAMUEL 16:7 spune:Domnul nu se uită, la ce se uită omulSă fim mai atenţi la sufletCu el vom sta la examen…!

Acum se schimbă multeMădulare omuluiDar nu se va schimba niciodatăCuvântul Domnului.

Din pământ eştiŞi în el te vei întoarceDar, sfinţeşte-ţi dragă sufletCă suflet nicicând nu moare.

Doamne… luminează mintea noastrăLa toţi pe care ne-Ai creatSă fim mulţumiţi cu corpulPe care Tu Doamne ne-Ai dat.

Şi te mai rog Doamne SfinteSă ne dai întreagă minteSă preţuim ce e veşnicNu ce este nestatornic.

290

Page 291: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Noi dorim Doamne ca TineCa nici unul să nu piarăToţi să arătăm curaţiÎnlăuntru unde Tu Te uiţi.

Lasă-ţi Duh Sfânt pe deplinSă ne schimbe Har DivinSă fim tocmai cum doreşti Ca Tu să ne mântuieşti!

Fă Doamne o deosebireÎntre păcat şi sfinţireŞi dă-ne putere de Sus Să iubim ce iubeşti, Isus.

Să urâm ce Tu urăştiSă facem ce Tu voieştiÎn viaţa noastră să fieVoia Ta şi a Ta sfinţire.

Ca acolo-n slăvi eterneSă ne întâlnim cu toţiiSă-Ţi mulţumim pentru HarŞi Jertfa de pe Calvar.

Să Te bucuri Tu de noiCum ne bucurăm noi de Tine Să Te proslăvim în veciTată, Isus al nostru Mire.

Îţi mulţumim şi pentru Duh SfântCe lucrează pe pământCă ne-aţi chemat şi pe noiSă fim cu Tine în rai. Amin.

291

Page 292: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

95. NU E DESTUL SĂ AI FAPTE (EVREI 10; 11; ROM. 3:20-30)

De când a făcut Domnul pe omulDe la Cain, de la AbelAu fost două feluri de oameniAu fost oameni răi şi oameni buni.

Atunci au fost începuteJertfe Domnului aduseŞi-au ţinut până la IsusDar mântuire n-au adus.

Dacă ar fi putut DomnulSă mântuiască pe tot omulPrin jertfe de om aduseN-ar fi trebuit să vină Isus.

Au fost doar iertare de păcateJertfe mereu repetate.Nu puteau fi mântuiţiOamenii cei nefericiţi.

Doar iertare de păcate Pe care le-au repetat din nouŞi iar au adus jertfeIertare au cerut din nou.

Dar ca să-l aduci pe om La statutul pe care l-a avutÎnainte de cădereSângele Sfânt Domnul cere.

Nu putea sa-l facă sfânt Pe omul de pe pământCu sânge de animaleCa să-i dea Mântuire.

292

Page 293: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dumnezeu în dragostea SaPentru creatura LuiA trimis pe Isus CristosSă moară pentru păcătoşi.

Pentru păcătoşi ca mine şi tineŞi pentru toţi cei ce vor credeÎn jertfa lui Isus Cristos,Ce la Golgota a depus.

Aşa de mult Domnul ne-a iubitC-a dat pe unicul Său FiuSă fie chinuit, răstignitIar noi prin El Mântuiţi.

De erau valabile fapte bune,N-ar fi trimis Domnul în lumeCe a avut mai scump în cer,Pe Fiul Preaiubit Emanuel.

Dar aşa au scris prorociiCu sute de ani în urmăCă se va naşte MesiaPentru oameni Mântuirea.

Prorocia s-a împlinitIsus Cristos a venitŞi cine crede în ElVa fi mântuit de El.

Sânge lui Isus pe cruceMântuire ne aduceCine păcate îşi spalăVa primi Sfântă odihnă.

Citiţi vă rog la EvreiCapitol nouă şi zeceŞi Efeseni, capitol doi,De la şase, pân’ la zece.

293

Page 294: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Prin fapte nimeniNu poate fi MântuitCiteşte dragă scripturaCa să nu fi păcălit.

Domnul spune că nu se poateCa nimeni să nu se laudeDoară Jertfa Lui IsusMântuire ne-a adus!

De la Domnul am căzutPrin păcatul lui AdamSă ajungem la Dumnezeu Avem nevoie de Sângele Său.

Nouă astăzi ne-a rămasSă credem în Jertfa Lui CristosPe Dumnezeu să-L iubimInima să-I dăruim.

Şi-apoi în ziua Judecăţii Vom primi coroana vieţiiCu Isus vom fi în cerŞi a Lui moştenitori.

96. DE CÂND AI FĂCUT LEGĂMÂNT (EF. 2:8 FAP. 15:11 MAT. 25:14-30)

Iubite surori şi fraţiDe când Nume Îi purtaţi,Aţi făcut cu Domnul legământV-aţi asumat Jurământ;

Înaintea îngerilorÎnaintea oamenilorSunteţi angajaţi ai DomnuluiŞi aveţi serviciul Lui.

294

Page 295: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Nimeni nu este şomerLa Dumnezeu e loc destulAţi primit cu toţi talanteDupă cât aveţi putere,

Dumnezeu e creatorŞtie din ce suntem făcuţiŞtie câtă minte-avemŞi cât a face putem.

La unul ne-a dat un talantLa altul două talanteLa celălalt i-a dat cinciŞtie că le poate duce.

Dai iubiţii mei nu uitaţi Că Domnul v-a dat talanţiiŞi vă va cere socotealăÎn ziua de Judecată.

Atunci nu vom scăpa niciunulCa să Îi dăm socotealăDespre lucrarea cu talanţiiCe-am făcut noi, ce-au făcut alţii.

Fiecare vom răspundeÎnsuşi pentru lucrul luiVom da mare socotealăCe am lucrat noi Domnului.

Scrie-n Matei 25: de la 14-30Plata fiecăruia pentru lucrul DomnuluiDar, cel din urmă, ce primise un talantDe la Cel Sfânt,

N-a lucrat cu el delocL-a pus în ştergar, l-a îngropat,Amară plată a primitCu scrâşnirea dinţilor L-a pedepsit.

295

Page 296: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Iubiţi fraţi şi voi suroriSă nu ne înşelăm pe noiCă pe Dumnezeu nu se poateCă El ştie, vede toate.

Să căutăm locul undeDumnezeu ne-a aşezatŞi să căutăm talanteCe avem noi de lucrat.

Predică…, un sfat plăcut,Ajutor celui nevoiaşO cântare, poezieDoamne, ce talant mi-ai dat Tu mie?

O Doamne, hrăneşte-măCa să-i pot hrăni şi euAcolo la rândul meuCa să-ţi fiu pe placul Tău.

Să nu cumva ni se întâmplăPilda cu acel leneşCare şi-a îngropat talantulŞi nu a mai primit altul.

Doar răsplata-nfricoşatăScrâşnirea dinţilorŞi un mare întunericPentru frate cel nemernic.

Toţi oamenii de pe pământDacă am face jurământCu Dumnezeu ce-i IubireaŞi Isus Cristos Mântuirea.

Duhul Sfânt ne-ar ajutaAr fi pace în lumeŞi iubire între oameniNu duşmănie, omoruri.

296

Page 297: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ură multă de naţionalitateSpune-mi ce-a fost Adam, mai frate?Ce naţionalitate a avutDe ce te lauzi tu mai mult?

Toţi suntem o creaturăAşa ne învaţă scripturaDe la turnul lui BabelNe-am împărţit noi niţel.

Dar în ceruri, noi nu ştimCe limbă o să vorbimCred că va fi o limbă SfântăCare pe Domnul încântă.

Cu toţi vom cânta OsanaDomnului că ne-a iubitLui Isus că s-a JertfitDuhului Sfânt că ne-a călăuzit. Amin.

97. NEGLIJENŢA (EVREI 2:3)

Cum vom scăpa noiDacă stăm nepăsătoriFaţă de o MântuireCâştigată prin răstignire?

Domnul Isus a coborâtDin cerul Cel PreaînaltDin locul de DumnezeuPentru păcatul meu şi-al tău.

Cum stai om nepăsătorDacă ştii că ai să moriAsta vezi cu ochii tăiCum mor alţi-n jurul tău.

297

Page 298: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Cum poţi trăi tu în viaţăSă nu citeşti sfânta carteUna-i Sfântă şi curatăEa-ţi arată orice pată.

Cum poţi sta nepăsător,Când nu ştii, când ai să mori,După moarte-i JudecatăDar… aceea Sfântă, dreaptă.

Judecătorul, nu ia mităJudecata va fi dreaptăAcolo nu spui minciunăCartea vieţii tale e deschisă.

O, iubite cititorFii atent că ai să mori,Nu ştii când clipa sau ceasulCând dragă te cheamă Domnul.

Poţi să fii om de afaceri,Chiar poţi să fii împăratDe moarte nu vei scăpaCând solul morţii va suna.

Aici eşti doar călătorSă-ţi pregăteşti viitorOri cu Isus pe vecieOri cu diavol în văpaie.

Eşti liber, poţi să alegiUnde veşnic să petreciUn lucru, ca să nu uiţiCăci de acolo nu te muţi.

Pe-acest pământ, tu eşti liberÎţi alegi tot ce doreştiDar Luca capitol şaişpeEu te rog ca să citeşti.

298

Page 299: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Acolo nimeni nu se plimbăNici soarta nu i se schimbă,Ce aici a semănatAcolo va secera.

Domnul Isus azi te roagăPrimeşte-L în inima ta,Isus aşa de mult te-a iubitPentru tine s-a răstignit.

Pentru păcatele taleSă nu fii pedepsit pentru eleNu-I refuza dragosteaCă vei pierde Mântuirea.

Mântuirea-i câştigatăChiar de Fiu de DumnezeuDacă-L vei primi în sufletÎţi va da şi Duhul Său.

Nu-i mai mare fericireÎn asta lume stricatăDecât să fii MântuitDe Isus Cristos iubit.

El îţi va da pace-n sufletVei fi mulţumit cu toateVei avea pace-n inimă Şi iertare de păcate.

Orice avere ai pe lume,Peste groapă n-o poţi pune,De l-ai primit pe IsusEşti moştenitor în cer sus.

Pune-ţi viaţa-n rânduialăIsus păcate îţi spală

299

Page 300: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Le aruncă-n marea uităriiVei fi plin de fericire.

Lumea cu poftele ei treceDar cine-L primeşte pe DomnulEste frate cu IsusMoştenitor în cer sus.

Mărire Ţie, o DoamneÎn vecii vecilor aminTu ne doreşti MântuireaŞi ne aştepţi să venim. Amin.

98. FRUMUSETEA ADEVĂRATĂ (PER. 3:4 EF. 2:8 FAP. 15:11)

Domnul Dumnezeu a zis odatăAm făcut om după asemănarea noastrăSpiritual şi fizicN-a fost de corectat nimic.

Dar după o amăgireDe-a lui satan ascultareOmul a pierdut frumuseţeaSpirituală, nobleţea.

A trebuit să se îmbraceSă nu se vadă goliciuneaŞi a rămas până astăziSpiritual om murdar.

Cu părere de rău scriuCe văd cu ochii mei mereuSe caută frumuseţeaFizică exterioară.

300

Page 301: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar Slăvit să fie DomnulNu se uită ca şi omulSe uită-n inimă şi sufletCât e omul de curat.

Se fac multe schimbăriOricât de mult ar costaOamenii plătesc sume mariPentru a se putea schimba.

Dar spre binele nostruDomnul e AtotştiutorEl se uită la inimăŞi nu la exterior.

Dacă nu s-ar uita DomnulÎnăuntru la inima noastrăExterior n-ar cunoaşteCopiii Lui schimbaţi la faţă.

Domnul ştie, cum ne-a creatCum sunt ochii, cum e părulCum e faţa şi buzeleŞi pe mâini cum sunt unghiile.

La Dumnezeu memoria-i bunăNu ne uită, nici pe unulDacă n-ar vedea înăuntruNu şi-ar cunoaşte copilul.

Da, moda mereu se schimbăDar Domnul e tot acelaşiOricât de mult oamenii se schimbăZile nimeni nu îi schimbă.

Câţi ani Domnul ne-a hotărâtNimeni însă n-a schimbatNu poate nimeni prelungiViaţa, oricât ar plăti.

301

Page 302: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

O, iubiţii mei cititoriŞi voi dragi ascultătoriSă-l facem frumos sufletulAcolo se uită Domnul.

Cu corpul, orice…vom faceTot în pământ se întoarce,Dar principal e omul dinăuntruCă el se duce la Domnul.

Haide să facem cu toţi astaSă lăsăm moda aceastaCă moda cu nimic n-ajutăCând mergem la Judecată.

Dacă ne-am ocupa mai multDe omul acel dinăuntruPoate lumea s-ar schimbaAm fi şi noi o pildă bună.

Moda pentru noi să fie…Primii creştini din BiblieSă vadă oameni în noiDeosebire dintre ei.

Să nu facem ca şi lumeaSă fim frumoşi în inimă!Să fim şi curaţi la sufletDomnul să ne privească cu drag.

Te rog Doamne Sfânt PărinteDă-ne şi nouă Sfântă minteSă iubim ce iubeşti TuSă urăm ce urăşti Tu.

Ca să ajungem din nouDupă chip şi-asemănareCa al Tău Iubitul SoareSă-ţi facem cu toţi onoare. Amin.

302

Page 303: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

99. DUPĂ NUMELE LUI SUNTEM NUMIŢI (2 COR. 6;7:1)

Când am primit cuvintele Tale,Veselia inimii meleLe-am înghiţit, a fost bucuria meaCăci după Numele Tău sunt numit.

Mă gândesc să scriu poezieŞi mi-a venit o ideeO prietenă bună a meaÎngrijeşte două fete de la orfelinat.

Le îngrijeşte de mai mulţi aniLe iubeşte ca pe-ai eiLe educă, le hrăneşteRezultate de la şcoală bune primeşte.

Dar, mi-a spus ea, într-o zi,Nu ştie cum se întâmplăFetele nu mai ascultă,Îmi vorbesc urât şi mint.

Eu am stat şi m-am gânditSă-i dau răspuns potrivitAnturajul draga mea…De la colegii răi din şcoală.

Punctul doi, trăiesc prea bineAlţii nu trăiesc aşaCe au părinţii, draga mea,Au prea multe desfătări,

Şi deloc îngrijorăriNu se gândesc de unde-i masaNici ce-i nevoie în casăNici ce ar trebui lucrat,

303

Page 304: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Se aşează la mâncat.Masa este cea aleasăInternat, TV, orga în casăNici o grijă nu-i apasă.

Acum ne-ntoarcem la noiCare am ajuns creştiniDin dragostea lui DumnezeuPrin Jertfa Fiului Său.

O, iubiţi ascultătoriNe gândim noi uneoriCe-am fost, unde-am ajunsPrin Har Sfânt al lui Isus?

Numele care îl purtăm?Prin orfelinat ne numim… Ca cele fete din poveste,Sau care nume ne este?

Cum ne comportăm în viaţăNu între oameni cu mască…Acasă în familieCăci Domnul asta bine… ştie.

Între oameni putem fi,Creştini buni a ne numi,Dar acasă-n familieCe comportament avem?

Pe Domnul nu-L păcălimŞi de bem noi pe ascunsCâte un păhărel de tărieCare mintea ne tulbure.

Cum Îl primim pe DumnezeuCu ochii tulburi şi roşiiDe tărie tulburaţiPutem să ne numim fraţi?

304

Page 305: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Pe al cui nume ne scriemCând de Domnul n-ascultăm,Domnul Isus cât a postit?Nici pâine-n gură n-a avut.

Şi dacă El a suferitCa noi să fim MântuiţiNoi să trăim prea buieciCa fetele din orfelinat?

O, iubiţi ascultătoriSă ne uităm înapoiSă vedem unde-am căzutCa să ne-ntoarcem urgent.

Până timpul nu-i pierdutCând va veni Isus nu ştimCând ne va chema, nici atât,Dar în orice secundă, să fim pregătiţi!

Să nu împiedicăm lucrareaLui Dumnezeu pe pământSă ne pocăim de relePână când mai este timp!

După moarte nu se poateSă te pocăieşti, o, frateCiteşte Luca 16Leapădă-te de păcate.

Băutura este arma cea mai mareA lui satan pe pământEa aduce toate păcateleCe nu le cureţi peste mormânt.

Cum crezi că îţi e numeScris chiar de Dumnezeu

305

Page 306: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Ce îţi va spune atunciVino rob bun sau du-te că nu te cunosc.

Tată care eşti în ceruriTe rog primeşte-ne pe toţiArată cum Tu ne veziSă primim nume ce-L porţi!

Nume de copiii TăiSpălaţi cu sânge Fiului TăuDorim cu toţi să lăudămPe Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

100. DOAMNE, ADU-ŢI AMINTE DE MINE(LUCA 23:29-56)

Doamne, şi eu ca tâlharulVin acum să-mi dai HarulFapte bune nici eu n-amCa tâlharul milă Îţi cer.

Sunt 40 de ani de când citescSfântă Biblia, în Ea găsescUn loc Sfânt de curăţireŞi o deplină iertare.

Este Jertfa Lui CristosTrimisă din cer, de SusCare ne-a adus MântuirePrin a Lui Isus Răstignire.

Tot citesc şi iar citescŞi zilnic mă pocăiesc,Zilnic eu îmi cer iertarePentru orice neascultare.

306

Page 307: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Dar… mi se-apropie sfârşitŞi încă n-am reuşitSă mă văd exact cum vreauSă fiu curat copil al Tău.

Zilnic iau angajamenteSă fiu în viaţă mai atentă,Numele să-Ţi proslăvesc,De păcat să mă feresc.

Dar… iartă-mă Isuse dragăCă mereu dau falimentŞi-am înţeles că numai TuAi fost Sfânt, curat pe pământ.

Cuvântul Tău spune adevărCăci toţi am păcătuitDacă ar fi putut vreunulSă fie ca Tine: curat, Sfânt.

Nu trebuia, Isuse scumpSă cobori Tu pe pământCa să mori Tu pentru păcateCe le-am moştenit de la Adam.

Slavă Ţie, Doamne IsuseCăci Jertfa Ta e MângâierePentru mine, păcătoasăŞi pentru altul ce-Ţi cere.

După multe încercăriSă mă salvez eu cu fapteAm văzut că-i deşertăciuneŞi că nu pot face faţă.

307

Page 308: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

Locul pregătit de TinePentru cei ce Te iubescEste atât de Sfânt şi curatNici a privi nu îndrăznesc.

Dar… Tu, Isus eşti nădejdea meaPreaiubitul meu în viaţăToată nădejdea mea-i în TineAbia aştept să-Ţi văd faţă.

Să părăsesc acest pământPlin de minciună şi păcatUră multă, neînţelegeriChiar şi între cei mai dragi.

Acolo e loc de paceLa Tine Isus IubitŞi veşnică fericireCe pe pământ n-am găsit.

Mult doresc să plec la TineUnde diavol nu va fiSă te slăvesc, Tată SfântPe Isus Mântuitor şi Duh Sfânt ocrotitor.

Te rog, Doamne pentru toţiPe toţi pe care ne-ai creatSă ajungem cu toţi la TinePrin Isus răscumpăraţi. Amin.

308

Page 309: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

CUPRINS

1. ISUSE SCUMP .................................................. 52. NAŞTEREA MÂNTUITORULUI ................... 73. IARĂ VIN SĂRBĂTORI ................................ 104. E PREA TÂRZIU ............................................ 135. NAŞTEREA SFÂNTĂ .................................... 176. AI COBORÂT, ISUSE .................................... 197. CUI TE ÎNCHINI ............................................ 228. TOŢI AM PĂCĂTUIT .................................... 259. PENTRU CE NE-AM NĂSCUT? ................. 28

10. UNDE SE TERMINĂ NOAPTEA .................. 3211. CALEA ÎNGUSTĂ ......................................... 3512. FERICIREA MEA .......................................... 3813. SCARĂ CĂTRE CER .................................... 4214. DOAMNE, CE MARE EŞTI .......................... 4415. EVANGHELIA ............................................... 4716. NU MĂ LĂSA, DOAMNE, SINGUR ........... 5017. CE SUNT EU .................................................. 5318. N-AI FOST DATOR ........................................ 5619. AJUTĂ-NE SĂ IUBIM ................................... 5920. SCOPUL VIEŢII ............................................ 6121. DUMNEZEU ATOTCREATOR ..................... 6422. REA VOINŢĂ ................................................ 6823. POM RODIT .................................................. 7224. CEL MAI MARE ........................................... 7525. ÎMPĂRATUL ÎNFIAZĂ ................................. 7826. GLASUL STĂPÂNULUI ............................... 8227. SĂ TE ASCULTE DOMNUL ......................... 8428. CUI AI SĂRBĂTORIT ................................... 8529. BALANŢĂ (ANUL NOU) .............................. 8930. FECIORIA LUI IOSIF ..................................... 9131. NEPRIHĂNIREA MAICII DOMNULUI ....... 9532. MAI SPALĂ-MĂ ODATĂ, DOAMNE .......... 9833. GRAIUL NOSTRU ......................................... 9834. MAI MARE PREŢ PE LUME ....................... 10235. JUDECATA FINALĂ .................................... 105

309

Page 310: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

36. EŞTI LIBER SAU NU? .................................. 10837. MÂNTUIREA RESPINSĂ ............................ 11238. DOREŞTI SCHIMBARE-N BINE? .............. 11439. O, DRAGI AI MEI CETĂŢENI ..................... 11640. NAAMAN VINDECAT DE LEPRĂ ............. 12241. DRAGOSTE ADEVĂRATĂ ........................ 12642. CARTEA VIEŢII ........................................... 12943. CE DUCI CU TINE ÎN VEŞNICIE? ............ 13144. RUGĂCIUNEA ŢĂRANULUI ..................... 13445. DORINŢELE ................................................. 13746. BOTEZUL ..................................................... 13947. UN TATĂ CU 10 FECIORI .......................... 14248. ŞTII CĂ EŞTI UN CHIRIAŞ ........................ 14649. ÎNTOARCE-TE, PÂNĂ NU-I TÂRZIU ....... 14850. IATĂ CĂ ISUS STĂ LA UŞĂ ŞI BATE ....... 15151. SLUGĂ LA ÎMPĂRAT .................................. 15352. NU SĂPA GROAPĂ ALTUIA ....................... 15653. ÎNVAŢĂ PE COPII ........................................ 15854. VORBIŢI ÎNTRE VOI ÎN PSALMI .............. 16055. BĂUTURA ..................................................... 16356. SĂ CĂUTĂM OAIA RĂTĂCITĂ ................ 16657. BOGĂŢIA ...................................................... 16858. PORUNCA CEA MAI MARE ....................... 17159. LIBERTATE ................................................... 17360. NU TE JUCA CU POCĂINŢA ...................... 17661. NU TE ASOCIA CU SATAN ......................... 17762. PORUNCA ÎNTÂIA DIN CELE ZECE ........ 18163. CÂŢI ANI AI? ................................................ 18564. BANII ........................................................... 18965. CEI ZECE LEPROŞI ................................... 19266. HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT .... 19567. AUR .............................................................. 19768. PRĂPASTIE, NU E PUNTE! ....................... 20069. ATENŢIE! VA SUNA CLOPOŢELUL ......... 20370. TOVĂRĂŞIILE RELE .................................. 20671. CELE 10 FECIOARE ................................... 20972. JUDECATA VIITOARE ................................ 211

310

Page 311: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

73. TĂGĂDUIREA LUI PETRU ........................ 21574. HARTA VIEŢII .............................................. 21875. BĂRBAŢI ADEVĂRAŢI ............................. 22176. ŞTII CĂ ISUS A MURIT PENTRU TINE ... 22477. UN SINGUR DUMNEZEU, UN SINGUR

MIJLOCITOR ISUS CRISTOS .................... 22878. ZILNIC SUNT ÎN PRIMEJDIE

DE MOARTE ............................................... 231 79. EŞTI SLUGĂ SAU AI SLUGĂ ................... 23480. SUNTEM TRECĂTORI ............................... 23981. NECAZUL ŞI BIRUINŢA ........................... 24382. CE FACI, O DOAMNE, CU MINE ............. 24883. EŞTI BOLNAV SAU SĂNĂTOS ................ 25084. UN LUCRU CER DE LA TINE (PS. 25) ..... 25485. ADU-ŢI AMINTE DE MINE, DOAMNE .... 25786. EŞTI ORFAN? ............................................... 25987. NU TE UITA ÎNAPOI ................................... 26388. URGENŢA POCĂINŢEI .............................. 26789. DRAGOSTE SAU AMĂGIRE ...................... 26990. CĂLĂUZIRE DE DUH SFÂNT ................... 27391. ISUSE PREAIUBITUL MEU ........................ 27792. TU CREZI CĂ VEI MURI? .......................... 28093. IUBIŢI OAMENI, SĂ FIM CREŞTINI! ...... 28394. ARĂTĂM BINE PE DINAFARĂ ................ 28895. NU E DESTUL SĂ AI FAPTE ...................... 29296. DE CÂND AI FĂCUT LEGĂMÂNT .......... 29497. NEGLIJENŢA .............................................. 29798. FRUMUSEŢEA ADEVĂRATĂ ................... 30099. DUPĂ NUMELE LUI SUNTEM NUMIŢI ... 303100. DOAMNE, ADU-ŢI AMINTE DE MINE ... 306

311

Page 312: Poezii Crestine -Eudochia LAURUC

DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE

Sunt Lauruc Eudochia născută Bobota la 21 Mai,1940 în comuna RONA DE SUS, Jud. Maramureş,România.

Am familie: soţ, 3 copii, 4 nepoţi.Toţi suntem membrii Biserici Creştine Baptiste.

Dumnezeu mi-a dăruit Harul aceste, a traduce cântări,din română în ucraineană şi invers, am făcut poeziicreştine în română şi în limba ucraineană. Doresc săle dăruiesc, tuturor celor ce vor ca să le citească gra-tuit, ca să cunoască, cred eu, mai pe larg, mai simpludespre Mântuitorul sufletelor noastre Isus Cristos.Care s-a Jertfit pe Sine însuşi pe crucea din Golgota,şi prin sângele lui prin credinţă în El, putem fi mân-tuiţi. Sângele Lui Isus Cristos ne curăţeşte de orişicepăcat şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

M-aş bucura foarte mult dacă aş primi de lacine va citi, un răspuns, 2 rânduri: critici, nemulţu-miri, s-au bucurie că L-a primit pe Domnul Isus caMântuitor.

Vă rog scuzaţi-mi greşelile ortografice, grama-tica veche, cartea mea se îndreaptă spre Domnul Isusşi Mântuirea Lui, dată în dar pentru toţi păcătoşi, camine şi d-voastră.

Doresc ca Cel PreaÎnalt să vă Binecuvâteze petoţi.

Cu mare umilinţă, roaba nevrednică, adresa meaeste:

LAURUC EUDOCHIACOM. RONA DE SUS NR. 31,

437250 MARAMUREŞ, ROMÂNIATEL. 0262362188