Oros poezie de erban Moescu

acestor ntinderi de oapte

nu am tiut s le mprumut dect pasul

rugciunilor mele

lovite de stnci i nalt.

Tcerea tia orizontul cu raze

Iar tu erai cu mine, n rvaul misterios i gregar,

Precum sngele bolborosind de tain inimii.

Te cutam peste tot

cercetnd, dincolo de pielea subire a umbrei, orice zbor

ce ar fi putut salva mrile.

Am umblat i mult i puin,

Am ascultat istoriile lumii povestite n limbi,

Am privit venicia n ochi, aa cum a tiut

S se nasc n ngeri i nopi de toamn,

La rscruci de crri, n genunchi grei i habotnici.

mprejur, un azur lichid care, demult, nghiise corbii de pustiitoare gnduri.

Sus, cerul nalt ca o cruce

btrnul Nectarie ne-a povestit, ntr-o noapte, lumina;

trziu, inima avea s fie nconjurat de lupi i broboade, mpnzit de stele.

i am luat iar timpul de mn

Cnd s-au ncumetat zorile s cnte.

Nu paseri, ci soborul din strane

Rostogolea aerul n voaluri, tot mai n susuri, aa am purces.

Bru muntelui paii mei, desftai de popasuri vultureti.

Acolo, am aflat i adnc de smerenie i iptul sfredelitor al luptei,

n stnc i cer. n tain.

aa m-am strecurat dintre lucruri,

Ca s purced, nspre lume i neant,

Cu obrazul sngernd de sruturi arse,

i prul mirosind a tceri.

Clopotele decantau hran de ngeri n netire

Cnd am privit napoi:

Albatroi i o dr de aer sgetau,

printre nori, inima