in curind

constantinnoica

lei 6,75

edituro univers

COLECTIA

,

ESEURI

EDITURA UNIVERS, BUCURE~TI, 1978

Coperta de DOINA ~TEFLEA

MIRCEA ELlADE MYTH .AND REALITY WorId Perspectives Series, redactor Ruth N anda Anshen Harper & Row, Publishers, Inc. New York

MIRCEA ELIADE

ASPECTE

ALEMITULUIIn rom~ne~te de PAUL G. DINOPOL Prefata de VASILE NICOLESCU

NOTA ASUPRA EDITIEI

TRADUCEREA LUCRARII DE FATA - CARE A APARUT mai intii in limba engleza sub titlul Myth and Reality in colecria "World Perspectives", condusa ~i ingrijita de Ruth Nanda Anshen, la editura Harper & Row, din New York - s-a efectuat dupa versiunea franceza a autorului, publicata la Paris, in 1963, sub titlul Aspects du My the, in coleqia "Idees" a editurii Gallimard. Din !ipsa semnelor diacritice corespunzatoare, numele proprii ~j termenii neasimilari in limba romana au fost redari in forma in care apar in versiunea franceza. EDITURA UNIVERS

PREFATA

MARTURISESC CA INTlLNIREA CU MIRCEA Eliade dintr-o neuitata toamna pariziana in apartamentul sau din piata Charles Dullin - aflata undeva la poalele colinei Montmartre - m-a contrariat putin prin aerul ei ireductibil simplu, fara nimic ceremonios, tinind de regimul obi~nuitului. Eram oricum departe de ~ocul pe care-l traisem cu doi ani inainte in "mitologica" ),i ireala mea intilnire cu poetul Henry Michaux (unul dintre marii prieteni ai lui M. Eliade) Autorul marilor naluciri verbale, abandonat cu savanta pricepere tuturor dramelor ~i experiente10r onirice, muzicii nelamurite a fiintei ca ~i unui stil al incomunicarii, {rapa - dupa un scurt monolog de murmure # incongruente - printr-o luciditate # vivacitate intelectuala extreme. Michaux pregatea tocmai doua dintre testamentele sale de resemnata amaraciune: Poteaux d'angle ~i Ideogrammes en Chine - aforisme poematice, cu 0 gramatica distorsionata de simbolistica haului ~i a extinctiei. Speriat de nelini~tea mea, poetul, purtat de nu ~tiu ce stranie stare de vis cu ochii deschi~i, ma fascina irepresibil. Virajul spontan catre tantrism # arta tan-trica m-a descumpanit definitiv. Eliade, dimpotriva. Autorul unora dintre cartile mele indragite din anii studentiei (Insula lui Euthanasius, Solilocvii, Fragmentarium, Oceanografie etc.) - autorul masivelor con-

v

rrr.f

it

structii teoretice de mai tirziu, carti care propuneau 0 alta viziune asupra yoginismului, ~amanismului sau tantrismului, parea un vechi cunoscut, poate prea intim spre a mai mima tehnici protocolare, prea deferent cordial spre a mai forta locurile comune ale politetii ocazionale. Marele savant parea un alchimist u~or blazat ~i surZzator, surZzator din scepticism ~i prudenta, interesat sincer mai putin de volutele gindului ~i ascutimea expresiei dt de soarta operei sale in Romania. In fond nici un titlu, nici 0 glorie, nici 0 aureola nu acopera in aur fiinta unei opere, forta unei idei sau a unui sistem de gindire ca spatiul de obir~ie spirituala, cutia de nepieritoare rezonanta a pamintului natal. Mircea Eliade n-a pierdut nici 0 ocazie de a-~i marturisi impresionanta comprehensiune pentru spiritualitatea romaneasca, pentru dimensiunile ei istorice ~i profunzimile ei. Comprehensiune e putin spus. Cuvintul ar trebui sa fie, in orice caz, altul. Mircea Eliade traie~te ~i reginde~te in toate ramificatiile ei cultura romaneasca de la inceputuri. tensiune aparte (a perceptiei propriu-zise? a amintirii?) ii ordoneaza motivele analizet, subsumindu-le unei trairi care ridica abstractia in sfera muzicala a Ideii. Mircea Eliade iese din cotidian, ca in contemplatia muzicala, ~i compune un timp "sacru", un "timp liturgic" realizind emotionanta piesa dedicata lui Brancu~i (0 ,J figenie" moderna, cum 0 nume~te cineva), "Coloana fara sfir~it". Mai mult dedt o ilustrare a reprezentarii timpului in teatru sau a actorismului ~amanic "Modelul ~amanic poate sa se regaseasca pina in Divina Comedie: drumul extatic al lui Dante - aidoma celui al ~amanului - reaminte~te fiecaruia ceea ce este exemplar ~i demn de credinta" 1, piesa e un mit modern al aspiratiei romane~ti, de care vorbea ~i G. Calinescu2 spre columna uria~a, spre absolut. Nu intra in obiectul rdiscutiei noastre fon-

a

2

1 Mircea Eliade: L' Epreuve dlt labyrinthe, Ion Biberi : Lumea de miine.

Belfond, 1978.

VI

dul romilnesc ?i romanesc al epicii sale realiste sau fantastice. Nici marturisirea, profund semnificativa pentru ethosul eliadesc, rostita in numarul omagial din L'Herne, unde romancierul ne dezvaluie una din obsesiile inceputurilor sale scriitorice?ti, ?i anume, dorinta de a construi un ciclu de romane sub tithtl generic "Dacia felix". N u exista ocazie, in care scriitorul ?i sa... vantul sa nu vorbeasca despre splendoarea ?i eternitatea graiului romilnesc: "Patria este pentnt mine limba in care vorbesc ... limba in care visez ?i in care imi scri?t jurnalul". Sa mai multo Scrutator al orizonturilor mitologiei dacice, admirator al lui Cantemir, Eminescu, H asdeu sau Iorga, cercetator de absoluta autoritate al istoriei religiilor lumii, romancier, eseist, Mircea Eliade of era in perspectiva umanismului sau rationalist, argumente de incontestabila soliditate ~tiintifica ?i in favoarea profunzimii istorice # continuitatii milenare pe aceste meleaguri a poporului nostru. Lucrarea mai recenta, De la Zamolxis la Gingis-Han, amplu studiu comparatist dedicat marilor mituri folclorice nationale inscrie teoretic aceea~i tentativa de reotperare # reconstructie a unor valori fundamentale ?i specifice mithos-ului romanesc. * Mircea Eliade reprezinta prototipul savantului ideal. Spun ideal gindindu-ma ?i la atributul salutar al unei "imperfectiuni", la dublul sau scriitoricesc, abia vizibil dar cu atit mai prezent in sistemul de vase comunicante al radacinilor operei. Un savant sensibil la vocile misterului e tot ce-?i poate dori mai mult 0 ~tiinta, dupa cum un scriitor hranit de profunzimile cunoa~terii e tot ce-?i poate dori mai mult 0 literatura. Aceasta numai aparenta dicotomie intre planul real # cel imaginar l-a preocupat in repetate rinduri pe autor: "Este, in oriceVII

caz, reala dependenta unor scrieri literare de cele teoretice, ~i vice-versa. Incepind cu exemplele cele mai evidente, a~ putea numi Secretul doctorului Honigberger, care deriva direct din Yoga; piesa Oameni ~i pietre din capitolul Les pierres saCf(~es din Traite # dintr-o lucrare neterminata Le Labyrinthe; Domni~oara Christine din Mitologiile mortii ~i un curs despre moarte in folclorul romanesc; Ifigenia din Comentarii la legenda Me~terului Manole; 0 alta piesa, inedita, Aventura spirituala din Mitologiile mOI1ii; ~i poate vor mai fi ~i altele" 1. Daca este adevarat, ceea ce Mircea Eliade insu~i recunoa~te, transferul de filosofie in opera literara, nu mai putin adevarat e transferul de arta (acuitatea simtirii, plasticitatea expresiei, "imaginarul" din spatiul comentariului, ritmul mereu viu al ideii) in opera de exegeza ~tiintifica propriu-zisa. Nu mai e a~adar un secret pentru nimeni ce tulburatoare elanuri a dat 5avantului, exegezelor sale, romancierul, demiurgul de fictiuni, antrenat in acela~i zbor de cunoa?tere ~i recunoa?tere a mithos-ului originar, a infinitatii de drame ale acestuia, nascute ~i prezente pe toate meridianele. "Eu cu lumina mea sporesc a lumii taina" pare sa rosteasca blagian, marele mitologist, la inceputul fiecarui demers filozofic al sau, largind perspective, redimensionind universuri nepatrunse inca. Refuzindu-~i poza vizionara, refuzindu-~i de plano chiar aerul scriitoricesc, pastrind din lungimea de unda a visului numai atit elt trebuie, Mircea Elide i~i dirijeaza cu rabdare benedictina efortul catre spatialitatea ~i profunzimea problemei, catre demonstratie ~i analiza. Savantul strabate labirinturi impenetrabile cu eroismul indaratnic al unui nou Sisif. Cotropit ~i sedus de taina, Mircea Eliade parcurge nemargilzite spatii morale, deschide sesam-uri prin sub. 1 La tiganci ~i alte povestiri. eu un studiu introductiv Alexandrescu, 1969, E.P.L., p. 9. VIII de Sorin

teranele filologiei, istoriei, etn'ografiei, antropologiei etC. ~i inregistreaza, claseaza, campara ~i extrage ca 0 incoronare a efortului - sensuri # semnificatii calitativ altele. Mitul eternei Intoarceri, Initieri, rituri, so-

cietati secrete, T ratatul de istoria religiilor, De la Zamolxis la Gingis-Han - intre atitea altele - probeazavocatia inimitabila a autorului de a sesiza, dincolo de noianul datelor, dincolo de incidente lingvistice, polisemii, de multitudinea analogiilor ~i similitudinilor, dincola de tiranice, gordiene paradoxuri, fatete necunoscute inca, multiplu graitoare ale mitului. Comentariul eliadesc ridica intotdeauna noi orizonturi de zntelegere ~i iudecata asupra mithos-ului. In marginea unui text al indianistului A. K. Coowaraswamy, Symplegades, Mircea Eliade.imagineaza a noua ipoteza de intelegere: ,,0 simplegada este un paradox care nu poate fi rezolvat decit printr-un act de gindire". $i faptul e posibil, subliniaza autorul in continuare, deoarece numai gindirii (imaginatiei) ii este proprie libertatea fat a de materie: simplegadele efectueaza 0 selectie, 0 separatie initiatica intre cei care sint incapabili sa se deta?eze de realitatea imediata ~i cei care descopera libertatea spiritului, posibilitatea de a se elibera prin gindire de legile materiei. 1 Reexaminind Creanga de aUf - capodopera ~tiintifica a celebrului mitologist ~i antropolog ] ames GeOJ'ge Frazer (cu bogate referiri la mitologiile sumeriene, ebraice, babiloniene, hitite, iaponeze, indoeuropene etc.), Mircea Eliade precizeaza ca ceremonia expulzarii la sflr~it de an a demonilor, bolilor ~i pa-c4telor "este in fond a tentativa de restaurare, chiar momentana, a timpului mitic ~i primordial, a timpului pur, acela al clipei Creatiunii. Orice An Nou este 0 .eluare a timpului de la inceputul sau, 0 repetare a cosmogoniei. Luptele rituale dintre doua grupuri de figttranti, prezenta mortilor, saturnaliile ~i orgiile stnt elemente care denota ... faptul ca la sflr~itul anului ~i1 Initiations,

rites, socieds secrhes, 1959. IX

r.

in a~teptarea Anului Nou se repeta momente mitice ale trecerii de la Haos la Cosmogonie" 1. Cu un misterios computer intr-o mina ~i laserul perceptiei in alta, Mircea Eliade defri~eaza tarimuri enigmatice, sondeaza taine obscure, prive~te lucrurile in profunzimea ~i adevarul lor, in dispunerea lor nestatomica ~i fluctuanta (de la 0 generatie la alta, de la un trib la altul, de la o istorie la alta) in cre~terea, evolutia ~i intrepatrun derea lor imprevizibila. Tot astfel, intreaga intreprindere a lui Eliade - observa Charles Durand cu un efort de cuprindere a hermeneuticii savantului roman 2 - deschide perspective asupra unui panteon colectiv de gesturi rituale, de mituri, de eroi, de situatii mitice zmbrati~ind intreaga specie umana. Studiul minutios al divinitatilor de legatura ~i al procedurilor, al interdictiilor, al obiceiurilor cu privire la legaturi, precum ~i generalizarea miturilor, a riturilor, a practicilor religioase selective la timpurile ciclice, la riturilede reinnoire sau de origine, au inceput sa intocmeasca harta in care apar paminturile ~i arhipelagurile unei posibile "antropologii a adincurilor". Epuizind "biografia" unor religii sau mitologii, a unor mi~cari esoterice, meditind pe marginea megalitilor funerari, a solidaritatii epifaniilor lunare, asupra geometriei misterioase a scoicilor, cercetind riturile pubertatii, simbolurile celeste ~i cultele solare, apropiindu-se cu 0 sensibilitate indelung reflexiva de dramele materiei ~i ale spiritului, de timpi ~i de spatii, de moarte ~i viata, descifrind originile religioase ale numelui etnic al dacilor ~i sensul initiatic al cultului lui Zamolxe, legenda intemeierii Moldovei ~i valoal'ea de mit a con structiei din balada Me~terul Manole, Mircea Eliade readuce in discutie - cu 0 intuitie exemplara - indi ferent de unghiul sau de vedere, problema mitului. "M etafora revelatorie, invoalta ~i stilistic structurala"2

1 Le my the de Nurnel retour, Editions Gallimard, 1949. Mircea Eliade et l'anthropologie profonde, L'Herne, 1978.

x

otm U numea Blaga, satt cum II definea BronislavMalinovski, "Mitul, intr-o comuniune arhaica, adica in forma sa vie, originara, nu este 0 simpla istorie povestita, ci 0 realitate traita. EI nu este de tipul unei nascaCiTi ca acelea pe caTe Ie citim in TOmanele noastrl? de astazi, ci e 0 Tealitate vie, despTe caTe se cTede ca s-a petTecut in timp14Ti stravechi ~i ca influenteaza in continuaTe lumea ~i soaTta oamenilor" ; mitul este totodata fOTma aTmonios concentTata a unOT evenimente imaginaTe ~i Teale, toate exprimind un mod fantastic daT ~i specific de a intelege, de a vedea ~i aPTecia lumea. Mitul exprima evenimente, relatii, conexiuni; mitul exprima caTacteTe, "modele" sau, dimpotTiva, tipm-i vrajma~e, respingatoare. Mitul expTima psihologii colective, StTUCtUTi rhetipale sate voci individuale TamaSI? a necunoscute. E greu de inchipuit istoria culturii, a valorilor spiritualitatii umane fara mituri. N u-~i poate imagina nimeni sculpturile civilizatiei Parasca-Nasca sau Chimu, poemele maya~e sau aztece fara proiectiile mitologice precalumbiene. Nimeni nu ~i-ar ptttea reprezenta cultura clasica greaca sau latina fara mithos-ul popoarelor respective. Pictura sau sculptura rena~terii ar fi la fel de neinteles fara elementele mitice care Ie-au hranit. La fel creatia lui Bach sau Haendel. Cum ar fi aratat creatia eminesciana jara Hyperion, cea a lui Shelley fara PTometeu ? etc. Prometeu, sptme MaTx in pTefata la Deosebirea dintre filozofia naturii la Democrit ~i filozofia naturii la Epicur, este "eel mai nobil sfint ~i martir din calendarul filozofic". Ca mttlte "penonaje" sau tipuri alediferitelor mitologii, Prometeu este mitul metamorfozat in idee, mitul-idee, mitvtl-simbol al razvratirii ratiunii impotTiva tuturor rezistentelor ~i opacitatilor la cunoa$tere ~i adevar. Pe scheletul unui mit imaginatia folclorica aplica de-a lungul secolelor filoso fia ei, sensurile ~i adevarurile ei. Timpurile eroice dau trasaturi eroice "penonajului" mitic: Beethoven, Goethe, Shelley traindXI

entuziasmul naJterii unei noi lumi aveau sa accentueze 1n Prometeu dimensiunea titanismului, a ratiunii temerare Ji incoruptibile. Alta va fi parabola gidiana a mitului prometeic, abstractizat Ji sofisticat, pus in relatie