in curind

constantinnoica

lei 6,75

edituro univers

COLECTIA ESEURI,

EDITURA UNIVERS, BUCURE~TI, 1978

Coperta de DOINA ~TEFLEA

MIRCEA ELlADE

MYTH .AND REALITY

WorId Perspectives Series,redactor Ruth N anda Anshen

Harper & Row, Publishers, Inc.New York

MIRCEA ELIADE

ASPECTEALE

MITULUIIn rom~ne~te de

PAUL G. DINOPOL

Prefata deVASILE NICOLESCU

NOTA ASUPRA EDITIEI

TRADUCEREA LUCRARII DE FATA - CARE A APARUT

mai intii in limba engleza sub titlul Myth and Reality in colec­ria "World Perspectives", condusa ·~i ingrijita de Ruth NandaAnshen, la editura Harper & Row, din New York - s-a efectuatdupa versiunea franceza a autorului, publicata la Paris, in 1963,sub titlul Aspects du My the, in coleqia "Idees" a editurii Galli­mard.

Din !ipsa semnelor diacritice corespunzatoare, numele proprii ~jtermenii neasimilari in limba romana au fost redari in forma incare apar in versiunea franceza.

EDITURA UNIVERS

PREFATA

MARTURISESC CA INTlLNIREA CU MIRCEAEliade dintr-o neuitata toamna pariziana in aparta­mentul sau din piata Charles Dullin - aflata undevala poalele colinei Montmartre - m-a contrariat putinprin aerul ei ireductibil simplu, fara nimic ceremonios,tinind de regimul obi~nuitului. Eram oricum departe de~ocul pe care-l traisem cu doi ani inainte in "mitologica"),i ireala mea intilnire cu poetul Henry Michaux(unul dintre marii prieteni ai lui M. Eliade) Auto­rul marilor naluciri verbale, abandonat cu savanta pri­cepere tuturor dramelor ~i experiente10r onirice, muziciinelamurite a fiintei ca ~i unui stil al incomunicarii,{rapa - dupa un scurt monolog de murmure # incon­gruente - printr-o luciditate # vivacitate intelectualaextreme. Michaux pregatea tocmai doua dintre testa­mentele sale de resemnata amaraciune: Poteaux d'angle~i Ideogrammes en Chine - aforisme poematice, cu 0gramatica distorsionata de simbolistica haului ~i a ex­tinctiei. Speriat de nelini~tea mea, poetul, purtat de nu~tiu ce stranie stare de vis cu ochii deschi~i, ma fascinairepresibil. Virajul spontan catre tantrism # arta tan-­trica m-a descumpanit definitiv. Eliade, dimpotriva.Autorul unora dintre cartile mele indragite din aniistudentiei (Insula lui Euthanasius, Solilocvii, Fragmen­tarium, Oceanografie etc.) - autorul masivelor con-

v

rrr.fit

structii teoretice de mai tirziu, carti care propuneau 0alta viziune asupra yoginismului, ~amanismului sau tan­trismului, parea un vechi cunoscut, poate prea intimspre a mai mima tehnici protocolare, prea deferent cor­dial spre a mai forta locurile comune ale politetii oca­zionale. Marele savant parea un alchimist u~or blazat ~isurZzator, surZzator din scepticism ~i prudenta, interesatsincer mai putin de volutele gindului ~i ascutimea ex­presiei dt de· soarta operei sale in Romania. In fondnici un titlu, nici 0 glorie, nici 0 aureola nu acoperain aur fiinta unei opere, forta unei idei sau a unui sis­tem de gindire ca spatiul de obir~ie spirituala, cutia denepieritoare rezonanta a pamintului natal. MirceaEliade n-a pierdut nici 0 ocazie de a-~i marturisi im­presionanta comprehensiune pentru spiritualitatea ro­maneasca, pentru dimensiunile ei istorice ~i profunzi­mile ei. Comprehensiune e putin spus. Cuvintul ar tre­bui sa fie, in orice caz, altul. Mircea Eliade traie~te ~ireginde~te in toate ramificatiile ei cultura romaneascade la inceputuri. a tensiune aparte (a perceptiei pro­priu-zise? a amintirii?) ii ordoneaza motivele analizet,subsumindu-le unei trairi care ridica abstractia in sferamuzicala a Ideii. Mircea Eliade iese din cotidian, cain contemplatia muzicala, ~i compune un timp "sa­cru", un "timp liturgic" realizind emotionanta piesadedicata lui Brancu~i (0 ,J figenie" moderna, cum 0 nu­me~te cineva), "Coloana fara sfir~it". Mai mult dedto ilustrare a reprezentarii timpului in teatru sau a ac­torismului ~amanic "Modelul ~amanic poate sa se re­gaseasca pina in Divina Comedie: drumul extatic allui Dante - aidoma celui al ~amanului - reaminte~tefiecaruia ceea ce este exemplar ~i demn de credinta" 1,piesa e un mit modern al aspiratiei romane~ti, de carevorbea ~i G. Calinescu2 spre columna uria~a, spre ab­solut. Nu intra in obiectul rdiscutiei noastre fon-

1 Mircea Eliade: L' Epreuve dlt labyrinthe, Belfond, 1978.2 Ion Biberi : Lumea de miine.

VI

dul romilnesc ?i romanesc al epicii sale realiste saufantastice. Nici marturisirea, profund semnificativapentru ethosul eliadesc, rostita in numarul omagial dinL'Herne, unde romancierul ne dezvaluie una din obse­siile inceputurilor sale scriitorice?ti, ?i anume, dorintade a construi un ciclu de romane sub tithtl generic"Dacia felix". N u exista ocazie, in care scriitorul ?i sa...vantul sa nu vorbeasca despre splendoarea ?i eternita­tea graiului romilnesc: "Patria este pentnt mine ·limbain care vorbesc ... limba in care visez ?i in care imiscri?t jurnalul". Sa mai multo Scrutator al orizonturilormitologiei dacice, admirator al lui Cantemir, Eminescu,H asdeu sau Iorga, cercetator de absoluta autoritate alistoriei religiilor lumii, romancier, eseist, Mircea Eliadeof era in perspectiva umanismului sau rationalist, ar­gumente de incontestabila soliditate ~tiintifica ?i in fa­voarea profunzimii istorice # continuitatii milenare peaceste meleaguri a poporului nostru. Lucrarea mai re­centa, De la Zamolxis la Gingis-Han, amplu studiucomparatist dedicat marilor mituri folclorice nationaleinscrie teoretic aceea~i tentativa de reotperare # re­constructie a unor valori fundamentale ?i specifice mi­thos-ului romanesc.

*

Mircea Eliade reprezinta prototipul savantului ideal.Spun ideal gindindu-ma ?i la atributul salutar al unei"imperfectiuni", la dublul sau scriitoricesc, abia vizibildar cu atit mai prezent in sistemul de vase comunicanteal radacinilor operei. Un savant sensibil la vocile mis­terului e tot ce-?i poate dori mai mult 0 ~tiinta, dupacum un scriitor hranit de profunzimile cunoa~terii e totce-?i poate dori mai mult 0 literatura. Aceasta numaiaparenta dicotomie intre planul real # cel imaginar l-apreocupat in repetate rinduri pe autor: "Este, in orice

VII

caz, reala dependenta unor scrieri literare de cele teo­retice, ~i vice-versa. Incepind cu exemplele cele maievidente, a~ putea numi Secretul doctorului Honigber­ger, care deriva direct din Yoga; piesa Oameni ~ipietre din capitolul Les pierres saCf(~esdin Traite #dintr-o lucrare neterminata Le Labyrinthe; Domni­~oara Christine din Mitologiile mortii ~i un curs de­spre moarte in folclorul romanesc; Ifigenia din Co­mentarii la legenda Me~terului Manole; 0 alta piesa,inedita, Aventura spirituala din Mitologiile mOI1ii; ~ipoate vor mai fi ~i altele" 1.

Daca este adevarat, ceea ce Mircea Eliade insu~i re­cunoa~te, transferul de filosofie in opera literara, numai putin adevarat e transferul de arta (acuitatea sim­tirii, plasticitatea expresiei, "imaginarul" din spatiulcomentariului, ritmul mereu viu al ideii) in opera deexegeza ~tiintifica propriu-zisa. Nu mai e a~adar unsecret pentru nimeni ce tulburatoare elanuri a dat5avantului, exegezelor sale, romancierul, demiurgul defictiuni, antrenat in acela~i zbor de cunoa?tere ~i re­cunoa?tere a mithos-ului originar, a infinitatii de drameale acestuia, nascute ~i prezente pe toate meridianele.

"Eu cu lumina mea sporesc a lumii taina" pare sarosteasca blagian, marele mitologist, la inceputul fie­carui demers filozofic al sau, largind perspective, re­dimensionind universuri nepatrunse inca.

Refuzindu-~i poza vizionara, refuzindu-~i de planochiar aerul scriitoricesc, pastrind din lungimea de undaa visului numai atit elt trebuie, Mircea Elide i~i di­rijeaza cu rabdare benedictina efortul catre spatialita­tea ~i profunzimea problemei, catre demonstratie ~i ana­liza. Savantul strabate labirinturi impenetrabile cueroismul indaratnic al unui nou Sisif.

Cotropit ~i sedus de taina, Mircea Eliade parcurgenemargilzite spatii morale, deschide sesam-uri prin sub-

. 1 La tiganci ~i alte povestiri. eu un studiu introductiv de SorinAlexandrescu, 1969, E.P.L., p. 9.

VIII

teranele filologiei, istoriei, etn'ografiei, antropologiei etC.~i inregistreaza, claseaza, campara ~i extrage - ca 0incoronare a efortului - sensuri # semnificatii calita­tiv altele. Mitul eternei Intoarceri, Initieri, rituri, so­cietati secrete, Tratatul de istoria religiilor, De la Za­molxis la Gingis-Han - intre atitea altele - probeazavocatia inimitabila a autorului de a sesiza, dincolo denoianul datelor, dincolo de incidente lingvistice, poli­semii, de multitudinea analogiilor ~i similitudinilor, din­cola de tiranice, gordiene paradoxuri, fatete necunos­cute inca, multiplu graitoare ale mitului. Comentariuleliadesc ridica intotdeauna noi orizonturi de zntelegere~i iudecata asupra mithos-ului. In marginea unui textal indianistului A. K. Coowaraswamy, Symplegades,Mircea Eliade.imagineaza a noua ipoteza de intelegere:,,0 simplegada este un paradox care nu poate fi re­zolvat decit printr-un act de gindire". $i faptul e po­sibil, subliniaza autorul in continuare, deoarece numaigindirii (imaginatiei) ii este proprie libertatea fat a dematerie: simplegadele efectueaza 0 selectie, 0 separa­tie initiatica intre cei care sint incapabili sa se deta?ezede realitatea imediata ~i cei care descopera libertateaspiritului, posibilitatea de a se elibera prin gindire delegile materiei. 1 Reexaminind Creanga de aUf - ca­podopera ~tiintifica a celebrului mitologist ~i antropolog] ames GeOJ'ge Frazer (cu bogate referiri la mitologiilesumeriene, ebraice, babiloniene, hitite, iaponeze, indo­europene etc.), Mircea Eliade precizeaza ca ceremoniaexpulzarii la sflr~it de an a demonilor, bolilor ~i pa­-c4telor "este in fond a tentativa de restaurare, chiarmomentana, a timpului mitic ~i primordial, a timpului«pur», acela al clipei Creatiunii. Orice An Nou este 0.eluare a timpului de la inceputul sau, 0 repetare acosmogoniei. Luptele rituale dintre doua grupuri de fi­gttranti, prezenta mortilor, saturnaliile ~i orgiile stntelemente care denota ... faptul ca la sflr~itul anului ~i

1 Initiations, rites, socieds secrhes, 1959.

IX

r.

in a~teptarea Anului Nou se repeta momente mitice aletrecerii de la Haos la Cosmogonie" 1. Cu un misterioscomputer intr-o mina ~i laserul perceptiei in alta, Mir­cea Eliade defri~eaza tarimuri enigmatice, sondeazataine obscure, prive~te lucrurile in profunzimea ~i ade­varul lor, in dispunerea lor nestatomica ~i fluctuanta(de la 0 generatie la alta, de la un trib la altul, de lao istorie la alta) in cre~terea, evolutia ~i intrepatrun·derea lor imprevizibila. Tot astfel, intreaga intreprin­dere a lui Eliade - observa Charles Durand cu unefort de cuprindere a hermeneuticii savantului roman 2

- deschide perspective asupra unui panteon colectiv degesturi rituale, de mituri, de eroi, de situatii mitice zm­brati~ind intreaga specie umana. Studiul minutios aldivinitatilor de legatura ~i al procedurilor, al interdic­tiilor, al obiceiurilor cu privire la legaturi, precum ~igeneralizarea miturilor, a riturilor, a practicilor reli­gioase selective la timpurile ciclice, la riturilede rein­noire sau de origine, au inceput sa intocmeasca hartain care apar paminturile ~i arhipelagurile unei posibile"antropologii a adincurilor".

Epuizind "biografia" unor religii sau mitologii, aunor mi~cari esoterice, meditind pe marginea megaliti­lor funerari, a solidaritatii epifaniilor lunare, asuprageometriei misterioase a scoicilor, cercetind riturile pu­bertatii, simbolurile celeste ~i cultele solare, apropiin­du-se cu 0 sensibilitate indelung reflexiva de dramelemateriei ~i ale spiritului, de timpi ~i de spatii, de moarte~i viata, descifrind originile religioase ale numelui etnical dacilor ~i sensul initiatic al cultului lui Zamolxe, le­genda intemeierii Moldovei ~i valoal'ea de mit a con·structiei din balada Me~terul Manole, Mircea Eliadereaduce in discutie - cu 0 intuitie exemplara - indi·ferent de unghiul sau de vedere, problema mitului."M etafora revelatorie, invoalta ~i stilistic structurala"

1 Le my the de Nurnel retour, Editions Gallimard, 1949.2 Mircea Eliade et l'anthropologie profonde, L'Herne, 1978.

x

otm U numea Blaga, satt cum II definea BronislavMa­linovski, "Mitul, intr-o comuniune arhaica, adica informa sa vie, originara, nu este 0 simpla istorie poves­tita, ci 0 realitate traita. EI nu este de tipul unei nas­caCiTi ca acelea pe caTe Ie citim in TOmanele noastrl?de astazi, ci e· 0 Tealitate vie, despTe caTe se cTede cas-a petTecut in timp14Ti stravechi ~i ca influenteaza incontinuaTe lumea ~i soaTta oamenilor" ; mitul este tot­odata fOTma aTmonios concentTata a unOT evenimenteimaginaTe ~i Teale, toate exprimind un mod fantasticdaT ~i specific de a intelege, de a vedea ~i aPTecia lu­mea. Mitul exprima evenimente, relatii, conexiuni; mi­tul exprima caTacteTe, "modele" sau, dimpotTiva, tipm-ivrajma~e, respingatoare. Mitul expTima psihologii co­lective, StTUCtUTiarhetipale sate voci individuale TamaSI?necunoscute. E greu de inchipuit istoria culturii, a va­lorilor spiritualitatii umane fara mituri. N u-~i poateimagina nimeni sculpturile civilizatiei Parasca-Nasca sauChimu, poemele maya~e sau aztece fara proiectiile mito­logice precalumbiene. Nimeni nu ~i-ar ptttea reprezentacultura clasica greaca sau latina fara mithos-ul popoa­relor respective. Pictura sau sculptura rena~terii ar fila fel de neinteles fara elementele mitice care Ie-auhranit. La fel creatia lui Bach sau Haendel. Cum ar fiaratat creatia eminesciana jara Hyperion, cea a luiShelley fara PTometeu ? etc.

Prometeu, sptme MaTx in pTefata la Deosebirea din­tre filozofia naturii la Democrit ~i filozofia naturii laEpicur, este "eel mai nobil sfint ~i martir din calen­darul filozofic". Ca mttlte "penonaje" sau tipuri ale­diferitelor mitologii, Prometeu este mitul metamorfozatin idee, mitul-idee, mitvtl-simbol al razvratirii ratiuniiimpotTiva tuturor rezistentelor ~i opacitatilor la cunoa$­tere ~i adevar. Pe scheletul unui mit imaginatia folclo­rica aplica de-a lungul secolelor filoso fia ei, sensurile~i adevarurile ei. Timpurile eroice dau trasaturi eroice"penonajului" mitic: Beethoven, Goethe, Shelley traind

XI

entuziasmul naJterii unei noi lumi aveau sa accentueze1n Prometeu dimensiunea titanismului, a ratiunii teme­rare Ji incoruptibile. Alta va fi parabola gidiana a mi­tului prometeic, abstractizat Ji sofisticat, pus in relatie<:ueJecul Ji destramarea ratiunii. Intr-un fel, cartea hiilI1ircea Eliade Aspecte ale mitului (care apare pentrztprima oara in roma?leJte) se inscrie, indiscutabil po­lemic - in optica autorului de istorie a religiilor Jifilosof al culturii - mai ales impotriva tentativelor de.acest ultim fel dea goli mithos-ul de esenta lui care£nseamna traire reala, fapt petrecut aievea. Rationali­zarea excesiva a miturilor, transformarea lor in fictiuniduce practic - ne lasa sa intelegem autoral - la anu­Jarea functiilor iradiaJZte de semnificatii ale acestora.Mircea Eliade inscrie aici 0 pledoarie pentru salvareamithos-ului, a substratului folcloric al culturilor, alprospetimii genuine a acestora.

Din perspectiva unei pozitii umanist-rationaliste, Mir­aa Eliade analizeaza diferite infa,tiJari Ji aspecte alemitului, urmarind nu atit functia cognitiva, estetica a,acestuia, cit mai ales cea etica, modelatoare: "Cerce­tarea noastra va avea in primul rind drept obiect so­,cietatile primitive in care, mitul este - sau a fast pinain timpul din urma - «viu», in sensul ca infatiJeazamodele pentru comportarea omeneasca Ji prin ins.aJi,aceasta confera existentei semnificatii Ji valoare. A in­'felege structura Ji functia miturilor in societatile tra­difionale despre care este vorba nu inseamna nu­mai a elucida 0 etapa din istoria gindirii omeneJti, in­5eamna deopotriva a intelege mai bine 0 categorie decontemporani de-ai nOJtri". (p. 2) 0 subtila Ji mai,tranJanta disociere opereaza autorul in privinta mitu­1'ilor cosmogonice, mituri ale originii pe care Ie vede.dispuse deopotriva 11I-t "numai intr-un trecut mitic, darji zntr-un viitor fabulos". Aceasta, subliniaza autorul,,este "concluzia la care au ajuns stoicii Ji neopitago­reicii, prin elaborarea sistematica a ideii veJnicei in­toarceri a lucrurilor. Dar nOfiunea de origine e legata

XII

mai ales de ideea de perfectiune ~i beatitudine". (p. 51)Pe cit de fecunde, de operante sint analogiile ~i conclu­ziile autorului in cercetarea mitului propriu-zis, pe citde interesante ~i inedite sint observatiile referitoare lagama larga a relatiilor dintre mit ~i cultura, dintre mit,saga ~i basm, pe atit de putin functionale mi se parcele tributare schemei (paradoxa! moderne) dupa careorice ideologie ar fi 0 mitologie. Chiar daca conceptiarevolutionara a dialecticii materialiste presupune luptalucida, subordonata unui ideal c/e perfectionare a uma­nitatii, prin aceasta ea nu poate fi asimilata prin re­ductie unui mithos. SfZr~itul societatii moc/erne nu in­seamna sfZr~itul umanitatii, ci numai 0 treapta dia­lectic necesara in desavir~irea acesteia din urma. Apo­calipsa, viziunile eshatologice ~i milenariste, examinateprin prisma aceleia~i maniere a reductiei, risca uneoriprin insa~i semnificatia lor metafmica, u~or voalata, safaca mai putin vizibil mobilismul real al timpului caprospectie a devenirii, ca intelegere in ultima instantaa sensurilor multiple ale praxisului istoric.

Consistente ni se par in schimb observatiile care iauzn discutie unele aspecte ale crizei spirituale contempo­rane cu referire speciala la declinul anumitor limbajeartistice, la experimentul in sine, la faptul ca "elitele"gasesc in extravaganta ~i in neinteligibilitatea operelO1­moderne "posibilitatea unei gnoze initiatice".

Meditatii asupra destinului umanitatii, asupra cailorde regenerare spirituala a acesteia, asupra resurselorimaginarului, Aspecte ale mitului este 0 treapta extremde utila in intelegerea sistemului de gindire al acest~tihomerid al istoriei religiilor care a transformat disci­plina cunoa~terii mitologice intr-o epopee a ideilor.

V AS/LE N/COLESCU

CUVINT INAINTE

ACEASTA MICA LUCRARE A FOST SCRISA PEN­

tru coleqia "World Perspectives" (Harper, New York),pe care 0 conduce Ruth Nanda Anshen. Ea se adre­seaza deci in primul rind marelui public cultivat. Amreluat ~i dezvoltat in cuprinsul ei diverse observatii in­fati~ate in lucrarile noastre anterioare. Nu putea fiyorba de 0 analiza exhaustiva a glndirii mitice.

$i de data aceasta, scumpul ~i savantul meu prieten,doctorul Jean Gouillard ~i-a asumat sarcina revizuiriitextului francez. n rog sa fie convins ca ii pastrez 0adlnca recuno~tinta.

MIRCEA ELIADE

Universitatea- din Chicago

Aprilie, 1962

Capitolul ISTRUCTURA MITURILOR

Importanta "mitului viu"

DE :MAI BINE DE 0 JUMATATE DE VEAC, SA­vantii occidentali au situat studiul mitului lntr-o pers­pectiva care contrasta In chip apreciabil cu, sa zicem,aceea a veacului al XIX-lea. In loc de a trata, ca pre­decesorii lor, mitul In acceptiunea -obi~nuita a terme­nului, altfel zis, drept 0 "fabula", 0 ",fiqiune", 0 "in­ventie", I-au acceptat a~a cum era lnteles In societatilearhaice, unde mitul ,desemneaza, dimpotriva, -0 "istorieadevarata" ~i, mai mul! Inca, foane pretioasa dat fiindca este sacra, exemplara ~i semnificativa. Dar aceastanoua valoare semantica atribuita termenului de "mit"face destul de echivoca folosirea lui In limbajul curent.Intr-adevar, acest cuvlnt e folosit azi atlt In sensulde "fiqiune" sau de "iluzie" dt ~i In sensu!, familiarmai ales emologilor, sociologilor ~i istoricilor religiilor,de "traditie sacra, revelatie primordiala, model exem­plar".

Vom starui mai lncolo asupra istoricului diferitelorsemnificatii pe care cuvlntul "mit" le-a 1mbracat Inlumea antica ~i cre~tina (d. capitolele VIII-IX). Toatalumea ~tie ca de la Xenofon (aproximativ 565-470l.e.n.) lncoace - care a criticat ~i lnlaturat cel dintliexpresiile "mitologice" ale divinitatii folosite de Homer~i de Hesiod - grecii au golit treptat mythos-ul deorice valoare religioasa ~i metafizica. Opus adt lui

logos cit ~i mai tirziu lui historia, mythos a- sfiqit prina indica tot "ce nu poate exista cu adevarat". La rindulsau, iudeo-cre~tinismul considera de domeniul "rriin­ciunii" ~i al "iluziei" tot ce nu era justificat sau validatde unul din cele doua T estamente.

Nu in acest sens (dealtminteri cel mai obi~nuit inlimbajul curent) in~elegem noi "mitul". Mai precis, nustadiul mintal, sau momentul istoric in care mitul a de­venit 0 "fiqiune" ne intereseaza pe noi. Cercetareanoastra va avea in primul rind drept obiect societa~ileprimitive in care mitul este - sau a fost pina in timpuldin urma - "viu", in sensul ca in£a~i~eaza modele pen­tru comportarea omeneasca ~i prin insa~i aceasta con­fera existen~ei semnifica~ie ~i valoare. A in~elege struc­tura ~i funqia miturilor in societa~ile tradi~ionale des­pre care este vorba nu inseamna numai a elucida a etapadin istoria gindirii omene~ti, inseamna deopotriva a in­~eleg~ mai bine 0 categorie de contemporani de-aino~tn.

Ca sa ne marginim la un exemplu, acela al a~a-numi­telor cargo cults 1 ale Oceaniei, ar fi greu -sa interpre­tam 0 serie intreaga de eomportari neobi~nuite fara a nerderi la justificarea lor mitica. Aceste culte profetice ~imilenariste proclama iminen~a unei ere fabuloase deabundenta~i de fericire. lndigenii vor fi din nou sta­pini asupra insulei lor ~i nu vor mai munci, caci moqii .se vor intoarce in vapoare mare~e, indrcate eu marfuri,asemenea cargoboturilor uria~e pe care albii Ie intim­pin a in porturile lor. lata pentru ce cele mai multe din

1 Cargo cults - term en folosit pentru a desemna anumite cuItereligioase axate pe credinp in instaurarea unei "imparaj:ii dt 0 miede ani" a dreptaj:ii, egalitaj:ii ~i prosperitaj:ii, care au aparut indndul ba~tina~ilor din partea de est a Noii Guinee, de un de s-aupropagat in alte regiuni ale Pacificului. Caracteristica acestor cre­dinj:e consta in aceea ca semnalul mileniului va fi datde Intoar­eerea spiritelor moqilor pe bordul unui eargobotminunat, In­care at (u nesfiqite cantitaj:i de buriuri europene care vor fi dis­tribuite eredincio~ilor (n.r.) ..

aceste cargo cults necesita, pe de 0 parte, distrugereaanimalelor dome stice ~i a utilajului, ~i pe dealta, con­struqia unor mari magazii in care vor fi depozitateproviziile aduse de mOI1i. Cutare mi~care profetizeazasosirea lui Cristos pe un vapor de marfuri; 0 altaa~teapta sosirea "Americii". 0 noua era paradiziaca vaincepe, ~i adeptii cultului respectiv vor deveni nemu­ritori. Anumite culte implica de asemeni acte orgiace,caci interdiqiile ~i obiceiurile pamintului sanqionate detradi~ie i~i vor pierde ratiunea de a fi, ~i locul lor vafi luat de libertatea absoluta. Dar tQate aceste acte ~icredin~e se explica prin mitul inghitirii Lumii de catreneant, urmata de 0 noua Facere ;i de inscaunarea £pociide AUT, mit de carene vom ocupa mai departe.

Fapte similare s-au produs in 1960 in Congo cu pri­lejul dobrndirii independentei nationale. In cutare satba~tina~ii au scos acoperi~urile colibelor ca sa lase satreaca ploaia de monezi de aur pe care stramo~iiaveaus-o faca sa cada. IIntr-alta parte, in delasarea generala,numai drumurile ce due spre cimitir au fost intretinute,pentru a da stramo~ilor posibilitatea sa ajunga in sat.Pina ~i excesele orgiace aveau un sens, de vreme ce,potrivit mitului, rn ziua in care va incepe Era Noua,toate femeile vor apaI1ine tuturor barbatilor.

E foarte probabil ca fapte de acest gen vor devenidin ce in ce mai rare. Se poate presupune ca, drept,urmare a dobindirii independentei de catre fostele co­lonii, "comportarea mitica" va dispare. Dar ceea ce seva intimpla rntr-un vii tor mai mult sau mai putinrndepartat nu ne va ajuta sa intelegem ceea ce s-a in­trmplat recent. Ceea ce ne intereseaza inainte de toatee sa sesizam sensul acestor ,comportari stranii, sa In­telegem cauza ~i justificarea acestor excese. Caci a Ieintelege inseamna a Ie recunoa~te drept fapte omene~ti,drept fapte de cultura, drept creatii ale spiritului, iarnu drept rabufniri patologice ale instinctelor, dreptbestialitate sau infantilism. Nu exista alta alternativa:sau ne straduim sa negam, sa minimalizam sau sa uitam

3

asemenea excese, considedndu-Ie cazuri izolate de "sal­baticie", care vor disparea cu totul, dnd triburile sevor fi "civilizat" ; sau ne dam osteneala sa in~elegemanteceden tele mitice care explica, justifica excesele deacest gen ~i Ie confera, 0 valoare religioasa. Aceastadin urma atitudine este, dupa parerea noastra, singuracare merita sa fie re~inuta. Numai intr-o perspectivaistorico-religioasa sint asemenea comportari susceptibilesa se impuna drept fapte de cultura ~i sa-~i piardacaracterul aberant sau monstruos de joc copiEiresc sau deact pur instinctiv.

Interesul prezentat de "mitologiile primitive"

T oate marile religii mediteraneene ~i asiatice dispunde mitologii. Este insa preferabil sa nu incepem stu­diul mitului pomind, sa zicem, de la mitologia greaca,sau egipteana, sau indiana. Majoritatea miturilor gre­ce~ti au fost povestite ~i, prin urmare, modificate, arti­culate, sistematizate, de Hesiod,~i de Homer, de rapsozi$i de mitografi. Tradi~iile mitologice ale OrientuluiApropiat ~i ale lndiei au fost cu grija reinterpretate ~iprelucrate de teologii $i rituali~tii respectivi. Ceea ce nuInseamna desigur ca: 1 - aceste mari mitologii ~i-arfi pierdut "substan~a lor mitidi" ~i ca n-ar mai fidedt "literaturi", sau ca 2 - tradi~iile mitologice alesocieta~ilor arhaice n-ar fi fost remaniate de preo~i ~ide barzi. lntocmai ca marile mitologii care au sfiqitprin a se transmite prin texte scrise, mitologiile "primi­

I tive" pe care primii cala tori, misionari· ~i emografiIe-au cunoscut in stadiul oral, au 0 "istorie"; altfelzis, ele au fast transform ate ~i imboga~ite de-a lungulveacurilor' sub influen~a altor culturi superioare, saumultumita geniului creator al anumitor inclivizi excep­tional de inzestra~i.

4

E totu~i preferabil saincepem cu studiul mituluiin societatile arhaice ~i traditionale, chiar de va fi saabordam mai tlrziu mitologiile popoarelor care au ju­cat un rol important In istorie. Aceasta deoarece, Inciuda modificarilor lor de-a ~ungul timpului, miturile"primitivilor" Inca mai oglindesc 0 stare primordiala.E vorba in plus despre societati in care miturile maislnt inca vii, in care ele fundamenteaza ~i justifica In­treaga comportare ~i intreaga activitate a omului. Ro­lul ~i funqiune~ miturilor sint susceptibile (sau au fostpina in timpuldin urma) de a fi observate ~i descrisede etnologi. In legatura cu fieeare mit, precum ~i cufiecare ritual al societatilor arhaice, a fost posibil sapunem intrebari ba~tina~ilor ~i sa aflam, eel putin Inparte, semnificatiile date de ei. Evident, aceste "docu­mente vii" inregistrate In cursul anchetelor duse la fatalocului nu rezolva toate dificultatile. Ele prezinta 111

schimb avantajul, considerabil, de a ne ajuta sa punemcoreet problema, adica sa situam mitul in eontextul sausociologic originar.

Incercare de a da 0 definitie mitului

Ar fi greu sa dam mitului 0 definitie care sa fieacceptata de toti savantii ~i care sa fie in acela~i timpa.ccesibila nespeciali~tilor. Dealtminteri, este oare macarposibil sa gasim 0 singura definitie susceptibila sa Im­brati~eze to ate tipurile ~i toate funqiunile mitului, il1toate societatile arhaice ~i tradition ale ? Mitul este 0realitate eulturala extrem de complexa care poate fiabordata ~i interpretata In perspective multiple ~i com­plementare.

Intruclt ma prive~te, definitiacare mise pare ceamai putin imperfecta, dat fiind ca este cea mai larga,e urmatoarea : mitul poveste~te 0 istorie sacra; el rela­teaza un eveniment care a avut loc In timpul prim or-

&

dial, timpul fabulos al "inceputurilor". Altfel zis, mitulpoveste~te cum, mul~umita ispravilor fiin~elor suprana­turale, 0 realitate s-a nascut, fie ca e yorba de realitateatotala, Cosmosul, sau nwnai de un fragment: 0 insula,o specie vegetala, 0 coinportare umana, 0 institu~ie.E a~adar intotdeauna povestea unei "faceri": ni sepoveste~te cum ceva a fost produs, a Inceput sa fie.Mitul nu vorbe~te decit despre ceea ce s-a intimplatrealmente, despre ceea ce s-a intlmplat pe deplin. Per­sonajele miturilor sint fiin~e supranaturale. Ele sint cu­noscute mai ales prin ceea ce au facut in: timpul presti­giosal "inceputurilor". Miturile reveleaza a~adar acti­vitatea lor creatoare ~idezva]uie sacralitatea (sau nwnaicaracterul "supranatural")operelor lor. In fond, mi­turile descriu diversele ,~i uneori dra.maticele izbucniriIn lume a sacrului (sau a supranaturalului). Tocmaiaceast~t'izbucnire a sacruhii fundamenteaza cu adevaratlumea' ~i o face a~a cum arata azi.Mai mult inca: toc­mai in urma interven~iilor fiin~elor supranaturale esteomul ceea ce e azi, 0 fiin~a muritoare, sexuata ~i cul­turala.

Vom avea prilejul sa completam ~i sa nuan~am acesteciteva indica~ii preliminare, dar se euvine sa. subliniem,fara Intirziere un fapt care ni se pare esen~ial: mituleste considerat drept 0 istorie sacra, a~adar 0 "istorieadevarata", dat fiind ca 'se referalntotdeauna Ia reali­tati. Mitul cosmogonic e "adevarat", deoarece existen~alumii sta marturie in aceasta privin~a; mitul referitorla originea mor~ii este de asemeni "adevarat", deoarecefaptul ca omul e muritor il dovede~te; ~i a~amai~parte ..

Din faptul ca mitul poveste~te a~a-zisele gesta alefiin~elor supranaturale ~i manifestarea puterilor lorsacre, el devine modelul exemplar al tuturo.r activita­~ilor omenqti semnificative.· Cind inisionarul-etnologC. Strehlow Ii intreba pe australienii arunta de cecelebreaza anumite ceremonii, i se raspundea in chip in­variabil: "Pentru ca a~a Ie-au statornicit stramo~ii

6

no~tl'i" 1. Iar populatia kai din Noua Guinee refuzasa-~i modifice felul de a munci ~i de a trai~i explicaacest lucru in felul urmator: "A~a au facu! ai no~tnNemu (stramo~ii mitici) ~i noi facem la fel" 2. Intrebatcare e explicatia cutarui amanunt aL uneicei.-emonii~dntaretul navajo raspundea: "Pentrucapoporulsfirtta facut a~a prima oara" 3.!ntllniin exact aceea~ijusti~ficare in rugaciunea care insote~te ritualul tibetan pri­mitiv: "Ap cum nis-a transmis de la inceputul faceriilumii, a~a trebuie noi sa jertfim [ ... ]. A~a cum au facutstramo~ii no~tri in timpurile stravechi, a~a facem noiastazi" 4. ~i tot aceasta e justificarea invocata de teo­logii ~i de rituali~tii hinrlu~i. "Trebuie sa facem ceeace zeii au facut la inceput." (Satapatha Brahmana,VII, 2, 1, 4.) "A~aau facut zeii; a~a fac oamenii."(Taittiriya Brahmana, 1, 5, 9, 4, 6).5

Dupa cum am aratat intr-aha parte 6, chiar ~i com­portarile ~i activitatile profane ale omului i~i gasescmodelele in faptele fiintelor supranaturale. La ba~tina~iinavajo "femeile trebuie sa se a~eze eu picioarele incru­ci~at'e sub ele ~i intr-o parte, barbatii cu picioareleincruci~ate inainte, pentru ca sta spus ca, la inceput,Femeia schimbatoare ~i Uciga~ul de mon~tri s-au a~e-

1 C. Str/;;hlow, Die Aranda und Loritja-Stiimme in Zentral-Austra­lien, vol. III, p. 1; d. Lucien Levy-Bruhl, La mythologie pri­mitive, Paris, 1935, p. 123. A se vedea ~i T. G. H. Strehlow,Aranda Traditions, Melbourne University Press, 1947, p. 6.

2 Ch. Keisser, citat de Richard Thurnwald, Die EingeborenenAustraliens und der Sudseeinseln, in Religionsgeschichtliches Le­sebuch, 8, Ttibingen, 1927, p. 28.

3 Clyde Kluckhohn, Myths and rituals: A General Theory, inHarvard Theological Review, vol. XXXV, 1942 (pp. 45-79),p. 66. Cf. Ibid. alte exemple.

4 Mathias Hermanns, The Indo-Tibetans, Bombay, 1954, p. 66~i urm .. 5 Vezi M. Eliade, Le My the de fEternel Retour, Paris, 1949,p. 44 ~i urm. (The Myth of Eternal Return, New York, 1954,p. 21 ~i urm.).

6 Le My the de l'lurnel Retour, p. 53 ~i urm.

I

zat in aceste pozitii 1. Potrivit traditiilor mitiee ale tri­bului australian karadjeri, toate obieeiurile pamintului,toate eomportarile au fost intemeiate, in "Vremea Vi­sului", de doua fiinte supranaturale, Bagadjimbiri (depi Ida, felul de a eoace cutare graunte, sau de a vinaun animal cu ajutorul unui ciomag, pozitia anume cetrebuie luata ca sa urinezi etc. 2).

lnutil sa inmultim exemplele. Dupa cum am aratatin Le Ai ythe de l'Eternel Retour (M itul v9nicei in­toarceri) ~i dupa cum se va vedea ~i mai bine in celeee vor urma, funqia dominanta a mitului este de a in­fati~a modelele exemplare ale tuturor riturilor ~i aletuturor activitatilor omene~ti semnificative: atlt ali­mentatia sau casatoria, clt ~i munca, educatia, artasau intelepciunea. Aeeasta conceptie nu este lipsita deimportanta pentru intelegerea omului soeietatilor ar­haice ~i traditionale, ~i vom starui asupra ei in celece vor urma.

"lstorie adevarata" - "Istorie falsa"

Vom adauga ca in societatile in care mitul inca maleste viu, ba~tina~ii deosebese eu grija miturile - "isto­rii adevarate" - de fabule sau de basme, pe care Ienumesc "istorii false".

Amohtonii pawnee "stabilese 0 deosebire intre «isto­riile adevarate» ~i «istoriile false», ~i rinduiesc printreistoriile adevarate in primul rind pe toate cele carese refera la originile lumii; protagoni~tii acestora sintfiinte divine, supranaturale, cere~ti sau astrale. Nu­maideclt dupa aeeea vin basmele care relateaza minu-

1 Clyde Kluckhohn, op. cit., p. 61, 11 cireaza pe W. W. Hill,The Agricultural and Hunting Methods of The Navaho Indians,New Haven, 1938, p. 179.

2 Cf. M. Eliade, Alythes, reves et mysteres, Paris, i957,pp. 255-256.

natele aventuri ale eroului na~ional, un om din poporcare a devenit salvatorul poporului sau, eliberindu-lde mon~tri, scapindu-l de foamete sau de alte cala­mita~i, saviqind alte ispravi nobile ~i aducatoare debine. Urmeaza, in sf1r~it, istoriile In legatura cu a~a­numi~ii medecine-men 1 ~i care explica cum a doblnditcutare vrajitor puteri supranaturale, cum s-a nascutcutare sau cutcl3:e asocia~ie de ~amani. lstoriile «false»sint acelea care povestesc aventurile ~i ispravile nici­decum lnal~;;ltoare ale coyotului, lupul dmpiei. Pe scun,In istoriile «adevarate» avem de-a face cu sacrul ~i cusupranaturalul ; In cele «false», dimpotriva, cu un con­tinut profan, deoarece coyotul e extrem de popular Inaceasta mitologie ca ~i In celelalte mitologii nord-ame­ricane, In care apare sub trasaturile unui ln~el;ltor, aleunui mi~el, ale unui prestidigitator ~i ale unui desa­vlqi t tidlos." 2

lndienii din tribul cherokee fac de asemeni deosebi­rea dintre miturile sacre (cosmogonia, crearea a~trilor,originea mortii) ~i istoriile profane care explid, depilda, anumite curiozitati anatomice sau fiziologice aleanimalelor. Regasim aceea~i deosebire In Africa; negriiherero socotesc d istoriile care povestesc inceputurilediferitelor grupe ale tribului slnt adeyarate, dat fiindca se refera la fapte care au avut lac cu adevarat, Intimp ce povestirile mai mult sau mai pu~in cornice n-aunici un temei. Clt despre ba~tina~ii din Togo, ei con­sidera miturile referitoare la origine drept "absolutreale" 3.

lata motivul pentru care miturile nu se potpovestioricum. In numeroase triburi ele nu slnt recitate in

1 Medecine-men - In literatura engleza de specialitate - ter­men prin care sint desemna\i vracii ~i vrajitorii triburilor indienedin America de Nord. (n.r.).

2 R. Pettazzoni, Essays on the Histor'y of Religion, Leiden,1954, pp. 11-12. Cf. de asemeni Werner Miiller, Die Religionender Waldlandindianer Nord-Amerikas, Berlin, 1956, p. 42.

3 R. Pettazzoni, op. cit., p. 13.

9

prezen~a femeilor ~i a copiilor, adica In prezen~a rre­ini~ia~ilor. Indeob~te, miturile sint Imparta~ite neofi~ilorde ni~te batrlni instructori, In timpul perioadei lor deizolare In jungla, ~i aceasta face parte din ini~ierealor. In aceasta privin~a, R. Piddington observa desprepopula~ia karadjeri: "Miturile sacre care nu pot ficunoscute de femei se refera Indeosebi la cosmogonie ~imai ales la instituirea ceremoniilor de ini~iere 1".

Spre deosebire de "istoriile false" care pot fi po­vestite oridnd ~i oriunde, miturile nu trebuiesc reci­tate dedt 'in cursul unui interval de timp sacru (Ingenere toamna sau iarna, ~i numai noaptea 2). Acestobicei s-a pastrat chiar ~i la popoare care· au depa~itstadiul culturii arhaice. La turco-mongoli ~i la tibetani,recitarea dntecelor epice ale ciclului Gesor nu poateavea loc dedt In nop~ile de iarna. "Recitarea este asi­milata unui farmec puternic. Ea ajuta la ob~inereaunoravantaje de tot felul, Indeosebi succes la vlnatoare ~ila razboi [ ...]. Inainte de a se recita se pregate~te 0arie presarata cu faina de orz prajita. Ascultatorii sinta~eza~i de jur Imprejur. Bardul recita epopeea timpde mai muIte zile. Altadata, zice-se, se vedeau atuncipe aceasta arie urmele copitelor calului lui Gesor. Re­citarea provoca a~adar prezen~a reala a eroului." 3

Ce dezvaluie miturile

Deosebirea statornicita de indigeni Intre "istoriile ade­varate" ~i "istoriile false" este semnificativa. Cele douacategorii de nara~iuni Infa~i~eaza "istorii", adica re-

1 R. Piddington, citat de L. Levy-Bruhl, p. 115. Cu pnvlrela ceremoniile de inifiere, d. M. Eliade, Naissance mystique, Paris,1959.

2 A se vedea exemplele In R. Pettazzoni, op. cit., p. 14, n. 15.3 R. A. Stein, Recherches sur Npopee et Ie barde au Tibet,

Paris, 1959, pp. 318-319.

10

lateaza 0 succesiune de evenimente care au avut locintr-un trecut indepartat ~i fabulos. Cu toate ca per­sonajele miturilor sint in genere zei ~i fiinte suprana­turale, iar cele ale basmelor ni~te eroi sau ni~te animaleminunate, toate aceste personaje au 0 trasatura co­muna: nu fac parte din lumea ceade toate zilele. $itotu~i, indigenii au simtit ca e vorba de "istorii" radi­cal diferite. Caci tot ce e relatat de mituri ii privqtedirect, pe dnd basmele ~i fabulele se refera laeveni­mente care, chiar daca· au produs schimbari in lume(d. particularitatile anatomice sau fiziologice ale anu­mitor animale), n-au modificat "conditia" omului caatare.1 ..

intr-adevar, miturile descriu nu numai originea lumii,a animalelor, a plantelor ~i a omului, ci ~i taate eveni­mentele primordiale in urma· carora omul a devenitceea ce e azi, adica 0 fiiRta muritaare, sexuata, orga­nizata in societati, nevoita sa munceasca ~i muncindpotrivit anumitor reguli. Daca lumea exista; daca omulexista, luctul se explica prin aceea ca fiintele suprana­turale au desfa~urat 0 activitate creatoare '"in vremeainceputurilor". Dar alte evenimente au avut loc . dupafacerea lumii ~i a omului, iar omul, a~a cum arata azi,e rezultatul direct aI' acestor evenimente mitice, el esteconstituit de aceste evenimente. E muritor pentru ca cevas-a inumplat in illiJ tempore. Daca acest lucru nu s-arfi intimplat, omul n-ar fi muritor ; ar fi putut exista lainfinit, ca pietrele, sau ~i-ar fi putut schimba periodicpielea, ca ~erpii; drept care ar fi fost in stare sa-~iprimeneasca viata, adica s-o reinceapa la infinit. Darmitul originii monii istorise~te ce s-a intimplat in illd

1 Evident, ceea ee Intr-un trib e eonsiderat "istorie adevarata"po ate deveni pentru tribul veein 0 "istorie falsa". "Demitizarea"e un proces care se ;nt;lne~te chiar ~i In stadiile arha~ce de eul­tura. Important e faptul ca "primitivii" simt Intotdeauna dife­renj:a dintre mit ("istorie adevarara") ~i basm saU legenda (nisto­l'ii false"). Cf. Anexa I: Miturile ~i basmele eu zlne.

11

tempo!e ~i, povestind acest incident, explidi de ce omule muntor.

A~ijderea, un anumit trib traie~te de pe urma pescui­tului, ~i face acest lucru pentru ca in vremurile miticeo fiinta supranaturala i-a lnvatat pe stramo~i cum saprinda ~i sa friga pe~tele. Mitul istorise~te povestea pri­mului pescuit, efectuat de Fiinta Supranaturala ~i, fa­dnd acest lucru, reveleaza totodata un act supraome­nesc, ii invata pe oameni cum sa-l saviqeasca ~i, insflqit, explica pentru ce tribul trebuie sa se hraneascain felul acesta.

Am putea u~or inmulti exemplele. Dar c_ele-care pre­ceda arata ~i a~a indeajuns de clar de ce, pentru omularhaic, mitul prezinta cea mai mare importanta, intimp ce basmele ~i fabulele nu. Mitull1invata "istoriile"primordiale care I-au constituit din punct de vedereexistential, ~i tot ce se refera la existenta lui ~i la pro­priul sau mod de a exista in Cosmos 11 prive~te direct.

Vom vedea indata consecintele pe care aceasta stranieconceptie le-a avut in ceea ce prive$te comportareaomului arhaic. E cazul sa observam ca, a~a cum omulmodern se socote~te un produs al istoriei, omul socie­tatilor arhaice se proclama rezultatul unui anumit nu­mar de evenimente mitice. Nici unul, nici celalalt nuse considera "dat", "Hcut" 0 data pentru totdeauna,a~a cum, de pilda, se face 0 unealta intr-un chip defi­nitiv. Un om modern ar putea rationa in felul ur­mator: sint a~a cum sint azi pentru ca un anumitnumar de evenimente mi s-au intimplat, dar aceste eve­nimente n-au fost cu pu~inta dedt pentru ca agriculturaa fost descoperita acum vreo 8.000-9.000 de ani ~ipentru di civilizatiile urbane s-au dezvoltat in Orien­tul Apropiat antic, pentru ca Alexandru Macedon acucerit Asia, iar August a intemeiat imperiul roman,pentru ca Galileu ~i Newton au revolutionat conceptiadespre univers, deschizind calea descoperirilor ~tiintifice~i pregatind aVlntul civilizatiei industriale, pentru ca

12

Revolu~ia franceza a avut loc ~i pentru ca dupa raz­boaiele napoleoniene ideile de libertate, de democra~ie~i de justi~ie sociala au rascolit din temelii lumea occi­dentala ~i a~a mai depane.

Tot astfel, un "primitiv" ~i-ar putea spune: sintcum sint azi pentru ca 0 serie de evenimente s-au pe­trecut inaintea mea. Dar el trebuie numaidedt saadauge: evenimente care s-au petrecut In vremurilemitice, care constituie, prin urmare, 0 istorie sacra, datfiind ca personajele dramei nu sint oameni, ci fiin~esupranaturale. Mai mul! inca: 1n timp ce un om mo­dern, de~i se considera produsul desfa~urarii istoriei uni­yersale, nu se crede dator s-o cunoasca 1n totalitatea ei,omul societa~ilor arhaice e nu numai obligat sa-~i re­memoreze istoria mitica a tribului sau, dar el reactuali­

zeaza periodic 0 parte destul de mare din ea. Aici sesi­zam deosebirea cea mai imponanta dintre omul socie­ta~ilor arhaice ~i omul modern: ireversibilitatea eveni­mentelor care, pentru acesta din urma reprezinta notacaracteristica a istoriei, nu constituie 0 eviden~a pentrucel dint1i.

Constantinopolul a fost cucerit de turci 1:n 1453, iarBastilia a cazut la 14 iulie 1789. Aceste evenimente sintireversibile. Elra 1ndoiala, 14 iulie devenind sarbatoareana~ionala a Republicii Franceze, luarea Bastiliei se co­memoreaza 1n fiecare an dar nu evenimentul istoric

propriu-zis 1 este reactualizat. Pentru omul societa~ilorarhaice, dimpotriva, ceea ce s-a petrecut ab origine esusceptibil sa se repete prin for~a riturilor. Esen~ialulpentru el e, a~adar, cunoa~terea miturilor. Nu numaipentru ca miturile 1i of era 0 explicatie a lumii ~i a pro­priului sau mod de a exista in lume, ci mai ales pentruca, rememorlndu-~i-Ie, reactualizindu-le, el e 1:n staresa repete ceea ce zeii, eroii sau stramo~ii au facut aborigine. A cunoa~te miturile 1nseamna a afla originea lu-

1 Cf. Mythes, reves et mysteres, p. 27 ~i urm.

13

crurilor. eu alte cuvinte, afElm nu numai cum lucrurileau ajuns sa existe, ci ~i unde Ie putem gasi ~i cum Ieputem face sa apara din nou atunci dnd ele dispar.

Ce Inseamna "a cunoa~te miturile"

Miturile totemice australiene consta ,de cele mai multeori in povestirea destul de monotona a peregrinarilorstramo~ilor mitici sau ale animalelor totemice. Se po­veste~te cum, in "vremea visului" (alcheringa) - adicain vremurile mitice - aceste fiin~e supranaturale .~i-aufacut apari~ia: pe pamint ~i au intreprins lungi calatorii,oprindu-se uneori spre a modi fica peisajul sau sprc aface anumite animale ~i plante, ~i in cele din urmaau disparut sub pamint. Dar cunoa~terea acestor miturieste esentiala pentru via~a australienilor. Miturile iiinvata cum sa repete gesturile creatoare ale fiin~elorsupranaturale ~i, prin urmare, cum sa asigure inmul~ireacutarui animal sau a cutarei plante.

Aceste mituri se comuni.ca neofi~ilor in timpul ini­~ierii lor. Sau, mai curl'nd, ele slnt "celebrate", adicareactualizate. "Clnd tinerii barba~i strabat diferiteleceremonii de ini~iere, se celebreaza in prezen~a lor 0serie de ceremonii care, de~i Slilt reprezentate exact caacelea ale cultului propriu-zis - afara de anumite par­ticularita~icaracteristice - n-au totu~i drept scop in­multirea ~i cre~terea totemului de care e vorba, ci ur­maresc numai sa arate felul de a celebra aceste cultecelor care vor fi, sau care au ~i fost, chiar atunci, pro­mova~i In rl'ndul barbatilor." 1

1 C. Strehlow, Die Aranda Imd Loritja-Stiimme in Zentral­Australien, vol. III, p. 1-2; L. Levy-Bruhl, op. cit., p. 123. Re­feritor la ini1ierile ell prilejul puberdi1ii in Australia, d. NaissC!J1cesmystiques, p. 25 ~i urm .

.14

Vedem a~adar ca "istoria" povestita. de mlt constl­tuie 0 «cunoa~tere» de ordin ezoteric, nu numai pen­tru ca este secreta ~i se transmi te l'n cursul unei ini­tieri, dar ~i pentru ca aceasta "cunoa~tere" este l'nso~itade 0 putere magica-religioasa. Intr'-adevar, a cunoa~teoriginea unui obiect, a unui animal, a unei plante etc.,Inseamna a dobl'ndi asupra lor 0 putere magica:, mul­tumita careia reu~im sa Ie dominam, sau sa Ie lnmul­tim potrivit bunului nostru plac. Erland Nondenskiolda relatat dteva exemple deosebit de sugestive, referi­toare la indienii cuna. Potrivit credin~ei lor, vl'natoruleu succes e cel care cunoa~te originea vl'natului.lar dacaizbutim sa domesticim anumite animale, putem faceacest lucru deoarece vrajitorii cunosc secretul creariilor. De asemeni, sl'ntem l'n stare sa tinem l'n mlna unfier ro~u, sau sa apucam cu ml'inile ~erpi venino~i, dacacunoa~tem originea focului ~i a ~erpilor. Nordenskioldpoveste~te ca ,,1ntr-un sat cuna, anume Tientiki, segase~te un baiat de 14 ani care intra l'n foc fara sapa~easca nimic, numai pentru ca cunoa~te vraja focu­lui. Perez a vazut adesea persoane apudnd cu ml'naun fier ro~u ~i altele domesticind ~erpi". 1

E yorba de 0 credin~a destul de raspl'ndita ~i care nuapaqine numai unui anumit tip de cultura. In insulaTimor, de pilda, dnd 0 orezarie merge prost, cinevacare cunoa~te tradi~iile mitice referitoare la orez seduce pe dmp. "EI l'~i petrece noaptea In cabana plan­tatiei, recitlnd legenda care explica cum s-a ajuns sase cultive orezul (mit de origine) ... Cei care fac acestlucru nu slnt preo~i." 2 Recitl'ud mitul de origine, eisilesc orezul sa se arate frumos, viguros ~i des, ~a cumera dnd a aparut pentru prima oara. Nu spre a-I "in­strui" , spre a-I ,,1nvata" cum sa se poarte i se amin-

1 E. Nordenskiold, Faiseurs de miracles et voyants chez lesIndiens Cuna, in Revista del Instituto de Etnologia, Tucuman,vol. II, 193:2, p. 464; 1. Levy-Brillil, op. cit., p. 118.

2 A. C. Kruyt, cirar de 1. levy-Bruhl, op. cit., p. 119.

15

te~te cum a fost creat. El este silit in chip magic sa seintoarca la origine, adica sa reitereze crearea sa exem­plara.

Kalevala poveste~te cum batrinul Vainamoinen s-aranit gray ipe dnd construia 0 barca. Atunci "a l'nceputsa ~easa farmece, asemenea tuturor vracilor magicieni.Spuse vorbele de vraja, / Lungi desdntece rostit-a, /Potrivi cum se cuvine / Preaascunsele cuvinte, / Darnu-i mai veneau In minte / Vorbe despre fier, Inalte JCe i-ar fi Inchis ~i rana, / Ar fi fost zavor puternic /Pentru rani de fier facute, / De o~elul eel albastru." Incele din urma, dupa ce a cerut ajutor altor vrajitori,Vainamoinen a exclamat: ,,~tiu de und' se trage fie­rul, / Unde se nascu otelul ; / Aerul fU-Intlia muma, /Cel mai virstnic din fra~i, apa ; / Fierul fu: din to~i maitinar, / Se ivi, la mijloc, focul. / Ukko, zeul eel maimare, / Cel Atoateziditorul, / Despani din aer apa, /A retras din mari pamintul; / Bietul fier nu se nas­cuse, / Nu avea puteri sa creasca. / Ukko, zeul cel dinaer, / Amindoua palmi frecat-a, Degetele lui, pe toate, IPe genunchiul lui, pe stingul ; / S-au nascut din el !reifete, / Mindre fiice ale Firii ; / C1te~trele fura mume jAle fierului, - oblqii / A' otelului albastru." 1

E cazul sa notam ca, In acest exemplu, mitul originiifierului face parte din mitul cosmogonic ~i 11 prelun­ge~te Intrudtva. De~inem aici 0 nota specifid, extremde importanta, a miturilor de origine, nota pe care 0yom studia In capitolul urmator.

Ideea ca un leac nu-~i produce efectul dedt daca-icunoa~tem originea e foarte raspl'ndita. ,II vom cita dinnou pe Erland Nordenskiold: "Fiecare dnt magic tre­buie sa fie precedat de un desdntec care vorbe,~te des-

1 Aili Kolehmainen Johnson, Kalevala. A Prose Translationfrom the Finish, Hancock, Michigan, 1950, p. 53 ~i urm. (\1ezi

, Elias Liinnrot, Kalevala, in romanelte de Iulian Vesper, Bucure~ti,Editum de Stat pentru literatura ~i arta, 1959, pp. 104 ~i 110.)

16

pre ongmea leacului folosit, altfel acesta nu-~i pro­duce efectul [ ... ]. Pen tru ca leacul sau dn tul sa-~i pro­duca efectul, trebuie sa cunoa~tem originea plantei, fe­lul in care a fost zamislita de catre cea dintii femeie". 1In dnturile rituale na-khi publicate de J. F. Rock, sespune in mod expres: "Daca nu se poveste~te origineaunei doctorii, ea nu trebuie folosita".2 Sau: "Nu tre­buie vorbit despre ea decit numai daca se poveste~teoriginea ei". 3

Vom vedea in capitolul urmator ca, intocmai ca inmitul lui Vainamoinen citat mai sus, originea leacuriloreste strins leg:na de povestirea originii lumii. Vom pre­ciza totu~i aici ca e yorba de 0 conceptie generala carese poate formula in felul urmator: nu se poate znde­plini un ritual daca nu i se cunoa?te "originea", adicamitul care poveste?te cum ritualul a fost indeplinit pen­tru prima oara. In timpul serviciului funerar, ~amanulna-khi, dto-mba, dnta :

nO sa-l Inso\im acum pe mort ~i 0 sa avem parte de noi dureri° sa dansam din nou ~i 0 sa-i doboril11 la pa1111ntpe demoni.Daca nu ~tim de unde vine dansul,

N u trebuie sa vorbim despre el,Dad nu cunoa~tem originea dansului,

Nu putem dansa".4

Ceea ce aminte$te intr-un chip straniu de declaratiilefa cute lui Preuss de autohtonii uitoto :

1 E. Nordenskiold, La conception de l'a.me chez les lndienyCuna de l'lsthme de Panama, in Journal des Amel'icanistes, N.S.,t. 24, 1932 (pp. 5-30), p. 14.

2 J. F. Rock, The Na-khi Na.ga Cult and Related Ceremonies,Roma, 1952, vol. II, p. 474.

3 Ibid., vol. II, p. 487.4 J. F. Rock, Zhi-ma frmeral ceremony of the Na-khi, Viena,.

Modling, 1955, p. 87.

17

"Acestea slnt cuvintele (miturile) tatalui nostru, pro­priile sale cuvinte. Mulrumita acestor cuvinte dansam,~i dansul n-ar exista daca el nu ni le-ar fi daruit" 1.

in cele mai multe cazuri nu ajunge sa cunoa~tem mi­1:ul de origine, trebuie sa-l recitam; ne proclamam In­trucltva ,~tiinra, 0 aratam. Dar asta nu e totul: re­<citind sau celebrind mitul originii, ne lasam patrun~i de.atmosfera sacra In care s-au ,desfa~urat evenimentele mi­-raculoase. TImpul mitic al originilor este un timp "tare",,deoarece el a fost transfigurat de prezenra activa, crea­toare a fiinrelor supranaturale. Recitind miturile ne re­integram In acel timp fabulos ~i, prin urmare, devenimlntr-un fel "contemporanii" evenimentelor 'evocate, nelmparta~im din prezenra zeilor ~ a eroilor. S-ar putea'Spune, lntr-o formula sumara, ca "traind" miturile ie~im,din timpul profan, cronologic, ~i patrundem lntr-un timp.calitativ diferit, un timp "sacru", deopotriva primor­dial ~i recuperabil la infinit. Aceasta funqie a mituluiasupra careia am staruit In Le My the de ['Eternel Re­tour (indeosebi p. 35 ~i urm.) se va desprinde ~i maibine In cursul analizelor care vor urma.

Structura ~i functia miturilor

Aceste clteva observatii preliminare ajung sa preci­'zeze anumite note caracteristice ale mitului. ,In linii:generale se po ate spune ca 1 - mitul, a~a cum 11 traiesc'Societatile arhaice, constituie istoria faptelor fiinrelor'Supranaturale; 2 - ca aceasta istorie este considerata,ca fiind absolut adevarata (pentru ca se refera la ni~lerealitati) ~i sacra (pentru ca es~~ opera fiintelor supra­naturale); 3 - ca mitul se refera lntotdeauna la 0"creatie", el poveste~te cum aajuns un lucru sa existe,

1 K. Th. Preuss, Religion und Mythologie der Uitoto, I-II,Goningen. 1921-1923, p. 625.

sau cum au luat na~tere 0 comportare, 0 institutie, unfel de a munci; acesta e motivul pentru care miturileconstituie paradigmele oridirui act omenesc semnifi­cativ ; 4 - ca, avind cuno~tinta de mit, cunoa~tem "ori­ginea" lucrurilor, ~i astfel ajungem sa Ie dominam ~i saIe manipulam dupa bunul nostru plac ; nu este yorbade 0 cunoa~tere "exterioara", abstracta, ci de 0 cunoa~­tere pe care 0 "traim" in chip ritual, fie narind mi tull:n cursul unei ceremonii, fie efectul:nd ritualul caruiael ii serve~te drept justificare; 5 - se poate spune,in sflqit, ca, intr-un fel sau intr-altul, "traim" mitul,in sensul ca sintem patrun~ide puterea sacra, exaltantaa evenimentelor pe care ni Ie rememoram ~i Ie reac­tualizam.

"A trai" miturile implica a~adar 0 experienta cuadevarat "religioasa" de vreme ce ea se deosebe~te deexperienta obi~nuita a vietii cotidiene. "Religiozitatea"acestei experien~e se datoreaza faptului ca reactualizamevenimente fabuloase, exaltante, semnificative, asistamla operele creatoare ale fiintelor supranaturale; ince­tam de a mai exista in lumea de toate zilele ~i patrun­dem intr-o lume transfigurata, aurorala, impregnata deprezenta fiintelor snpranaturale. Nu e yorba de 0 co­memorare a evenimentelor mitice, ci de reiterarea lor.Personajele mitului redevin prezente, devenim contem­poranii lor. Aceasta mai implica de asemeni ca nu mar.traim in timpul cronologic, ci in timpul primordial,.timpul in care evenimentul a avut loc pentru prima:oara. lata motivul pentru care se poate vorbi despre"timpul tare" al mitului: e timpul prodigios, "sacru" ~dnd ceva nou, ceva tare ~i semnificativ s-a manifestatdin plin. A retr~G acel timp, a-I reintegra cl:t mai des.cu putin~a, a asistadin nou la spectacolul operelor di­vine, a regasi fiintele supranaturale ~i a invata din noUileqia lor creatoare, iata dorin~a pe care 0 putem des­cifra ca In filigran in toate reeditarile rituale ale mi­turilor. Pe scurt, miturile reveleaza ca lumea, omul ~ii

19l

viata au 0 origine ~i 0 istorie supranaturala. ~i ca. aceastaistorie e semnificativa, pretioasa ~i exemplara..

N-am putea lncheia mai bine decit citind pasajeledasice in care Bronislav Malinovski a incercat sa. for­muleze natura ~i funqia mitului in societatile primi­tive; "Considerat, din punctul de vedere a ceea ce eviu intr-insul, mitul nu reprezinta. 0 explicatie menita:sa satisfaca 0 curiozitate ~tiintifica, ci 0 povestire careface din nou sa. traiasca. 0 realitate originara. ~i care co­respunde unei profunde nevoi religioase, unor nazuin~emorale, unor constringeri ~i unor imperative de ordinsocial ~i chiar unor exigente practice. In civilizatiileprimitive, mitul indepline~te 0 funqie indispensabila.;d exprima, scoate in relief ~i codifica. credintele; salv­gardeaza. ~i impune principiile morale; garanteaza. efica­citatea ceremoniilor rituale ~i ofera. reguli practice ceurmeaza. sa. fie folosite de om. Mitul e a~adar un ele­ment esential al civilizatiei omene~ti; el nu numai ca11U reprezinta. 0 van a. afabula~ie, ci este, dimpotriva., 0

realitate vie, la care nu incetam sa. recurgem; nu 0teorie abstracta. sau 0 desfa.~urare de imagini, ci 0 ade­varata. codificare a religiei primi tive ~i a intelepciuniipractice [ ...]. Toate aceste naratiuni constituie pentruba~tina~i expresia unei realita~i originare, mai ampla ~imai bogata. sub aspectulsemnificatiei decit aceea actuala,~i care determina viata imediata., activita~ile ~i destineleomenirii. Cunoa~terea pe care omul a are despre aceasta.Tealitate ii reveleaza sensul riturilar ~i al sarcinilor deardin moral, precum ~i madul in care trebuie sa Ie in­,deplineasca". 1

1 B. Maiinovski, Myth in Primitive Psychology, 1926, repro­dus In volumul Magic, Science and Religion, New York, 1955,pp. 101-108.

:20

Capitolul IIPRESTIGIUL MAGICAL "ORIGINILOR"

Mituri de origine ~imituri cosmogonice

ORICARE lSTORlE MITlCA RELATIND ORIGI­nea a ceva presupune ~ prelunge~te cosmogonia. Dinpunctul de vedere al structurii, miturile de origine potfi asemuite cu mitul cosmogonic. Facerea lumii fiindcrea~ia prin excelen~a, cosmogonia devine modelul exem­plar pentru toate soiurile de "crea~ii". Asta nu in­seamna ca mitul de origine imita sau copiaza modelulcosmogonic, dci .nu e vorba de 0 gindire pusa lapunct ~i sistematica. Dar orice noua apari~ie - unanimal, 0 plant~f, 0 institu~ie - implica existenta uneilumi. Chiar cind este vorba sa explice cum, pomindde la 0 stare de lucruri diferita, s-a ajuns la situatiaactuala (de pilda, cum s-a indepartat cerul de pamint,sau cum a devenit omul muritor), "lumea" exista deja,de~i structura ei era diferita, de~i ea nu era inca lumea?zoastrCl. Orice mit de origine poveste~te ~i justifica 0"situatie nOlia" - noua in sensul ca nu exista chiarde la inceputul lumii. Miturile de origine prelungesc ~icompleteaza mitul cosmogonic: ele povestesc cum afost lumea modificata, imbogatita sau saracita.

lata motivul pentru care anumite mituri de ongmeIncep prin a schita 0 cosmogonie. lstoria marilor fa­milii ~i a dinastiilor tibetane Incepe prin a reaminticum cosmosul s-a nascut dintr-un ou. "Din esenta celorcinci elemente primordiale a ie~it un ou mare [ ... ].

"21

I

i

Optsprezeee oua au ie~it din galbenu~ul aeestui ou. Oulcare se afla in mijlocul aeestor optsprezeee oua, un oude mele marin, s-a despaqit de eelelalte. Aeestui ou demele marin is-au ivit madulare, apoi einei sim~uri,totul desavlr~it, ~i a devenit un baiat de 0 atlt de ex­traordinara frumuse~e, inelt parea ca nu este deelt im­plinirea unui legamint ()lid la smon). Drept care funumit Ye-smon. Regina Tehu-lchag, so~ia lui, a naseutun fiu, Dbang-Idan in stare sa se metamorfozeze euajutorul magiei". 1 Genealogiaurmeaza mai departe,povestind originea ~i istoria diverselor clanuri ~i dinastii.

Cinturile genealogiee polineziene Ineep ~n aeela~i fel.Textul ritual hawalan eunoseut sub numele de Kumulipoeste "un imn genealogie inrudindfamilia regala, a direiproprietate era, nu numai eu zeii poporului intreg,slavi~i laolalta eu eelelalte grupuri polineziene aliate,nu numai eu ;~e,fii diviniza~i, Ao, naseu~i in lumeavie, in spi~a familiala, ei ~i eu a~trii din eer, eu plan­tele ~i eu animalele folosite zilnie de-a lungul vie~iipaminte~ti ..." 2. Intr-adevar, dntulineepe prin a evoea :

Timpulln care pamlntul fu cu violenra schimbat,timpul in care cerurile se schimbara separat,

timpul In .care soarele rasareaspre a .cia lunii lumina etc. 3

1 Ariane Macdonald, La Naissana du Monde au Tibet, In:Sources Oriemales, !, Paris, 1959 (pp. 417~452), p. 428. Cf. ~iR. A. Stein, Recherches sur l'epopee et Ie barde au Tibet, p. 464.

2 Martha Warner Beckwith, The Kumulipo. A Hawaiian Crea­tion Cham, The University of Chicago Press, 1951, p. 7.

3 Ibid. p. 45. "Lumina care rena~te In fiecare zi, soarele carein fiecare an se intoarce din sud ~i relnsuflere~te pamlnrul re­prezinta nu numai simboluri, ci ~i imagini exemplare ale na~teriiIa om, sau factori determinanri in progresiunea rasei catre per­feqiune ... A~a cum universul ceresc Wakea sfarma lanrurile nOPiii~i rl~ne~te din slnul apelor care-l rineau prizonierul beznei, copilulsfarma inveli~ul care-l rinea prizonier In sinul maid-si ~i razbatela lumina, la viara, la lumea intelectului". (Ibid. pp. 182-183.)

22

Asemenea dntece rituale genealogice slnt compuse debarzi In timp ce principesa este insarcinata ~i sInt trans­mise dansatorilor hula, spre a fi lnvatate pe de rost.Ace~tia din urma, barbati ~i femei, danseaza ~i recitadntul fara intrerupere, pin a la na~terea copilului. Ca.~i cum dezvoltarea embriologica a viitorului ~ef ar fiinsoti ta de recapi tularea cosmogoniei, a is!oriei lumii ~i:a istoriei tribului. Cu ocazia gestatiei unui ~ef, se "re­face" simbolic lumea. Recapitularea este deopotriva 0'rememorare '~i 0 reactualizare rituala, prin dntece ~iidansuri, a evenimentelor mitice esentiale de la facerealumii incoace. '

Intilnim conceptii~i ritualuri analoge la populatiileprimitive din India. De piI&l la santali guru i-ul, recitamitul cosmogonic in folosul fiedlrui individ, dar numaide doua ori: prima oara "dnd unui santal i se recu­noa~te deplinatatea drepturilor in slnul societatii (...). Cuacest prilej guru-ul recita istoria omenirii de la facerealumii ; el incheie povestind na~terea aceluia pentru careritul e indeplinit". Aceea~i ceremonie se repeta in timpulservjciului funerar, dar de asta data guru-ul transferape cale ritual a sufletul decedatului in cealalta Lume 2.La indienii gondi ~i la indienii baigas, cu prilejul ritua­Iurilor celebrate intru slavirea lui Dharti Mata ~i a luiiThakur Deo, preotul recita mitul cosmogonic~i amin­te~te ascultatorilor rolul considerabil pe care tribul sauI-a jucat la facerea lumii 3. Cind magicienii munda iz­gonesc spiritele rele, ei recita dntecele mitologice ale as­surilor. Dar assurii au inaugurat 0 epoca noua atl't ince prive~te zeii, dt ~i In ce prive~te oamenii ~i, pentm

1 Guru - Invafator sau duhovnic (in limba sanscrita) (n. r.).2 P. O. Bodding, Les Santals, in Journal Asiatique, 1932, p. 58

~l urm.3 V. Elwin, The Baiga, Londra, 1939, p. 305; W. Koppers,

Die Bhil in Zentralindien, Viena,1948, p. 242.

23

I"

I

acest motiv, istoria ispravilor lor poate fi considerataca faclnd parte dintr-un mit cosmogonic.1

La indienii bhil, situa~ia este lntrucltva diferita. Unulsingur dintre dnturile magice urmarind un ~el medicalInfa~i~eaza caracterul unui mit cosmogonic, anume, Cin­tul Domnului.ln schimb, cele mai multe din acestecinturi slnt In realitate mituri de origine. Socotit cavindeca toate bolile, Cintul lui Kasumor Damor, depilda, poveste~te migra~iunile grupului bhil D~mor dinGujerat spre Sudul lndiei centrale 2. £1 este a~adar mitula~ezarii teritoriale a grupului, cu alte cuvinte, istoriaunui nou inceput, replica a facerii lumii. Alte dnturimagice reveleaza originea bolilor 3. Ne referim la mi­turile bogate In aventuri din care sflqim prin a aflaJ:mprejurarile ivirii bolilor, eveniment care, de fapt, aschimbat structura lumii.

Rolul miturilor in materie de vindecari

In ritualul de vindecare a bhil-ilor, un amanunt ede~sebit de interesant. Magicianul"purifica" locul delinga patul bolnavului ~i deseneaza cu malai un mandol.In cuprinsul desenului, el introduce casa lui Isvor ~i alui Bhagw~n, ~i deseneaza de asemeni ~i chipurile lor.Imaginea astfel desenata e pastrata plna la vindecareatotala a bolnavului 4. Insu~i termenul de mandol tradeazaoriginea indiana. £ yorba, bineln~eles, despre mandala,desen complex care joaca un 1'01 important In rituriletan trice indo-tibetane. Dar acest mandala este mai Ina-

1 W. Koppers, Die Bhil, p. 242; J. Hoffmann et A. vanErneless, Encyclopaedia Mundarica, vol. III, Patna, 1930, P. 739.

2 L. Jungblut, Magic Songs of the Bhils of Jhabua State inInternationales Archiv fur Ethnographie, XLIII, 1943 (p. 1-136),p. 6.

3 Ibid., pp. 35 ~i urm., 59 ~i urm.4 Ibid., p. 5.

24

inte de orice, 0 imago mundi: el reprezinta deopotrivacosmosulin miniatura ~i panteonul. Construqia sa e cao noua facere a lumii. Prin urmare, desenind acest man­dol la picioarele patului unui bolnav, magicianul bhilrepeta cosmogonia, chiar daca in dn turile ri tuale pecare le intoneaza nu se face in mod expres aluzie la­mitul cosmogonic. Operatia are cu siguranta un scopterapeutic. Devenit in chip simbolic contemporan al fa­cerii lurnii, bolnavul se cufunda in plenitudinea primor­diala; se lasa patruns .ae foqele gigantice care, in illotempore, au facut cu putinta facerea lumii.

In aceasta privinta, nu e lipsit de interes sa amintimca la triburile navajo, mitul cosmogonic, urmat de mitulivirii primilor oameni .ain sinul pamintului, e recitat maiales cu prilejul vindecarilor sau in timpul initierii unui~aman. "T oate ceremoniile sint axate in jurul unui pa­cient, Hatrali (acela asupra caruia se dnta), care poatefi un bolnav, sau numai un bolnav psihic, de pilda, unom speriat de un vis, sau care n-are nevoie dedt de 0ceremonie, ca s-o Inve~e In cursul ini~ierii sale Intruputerea de a oficia in acest dnt, caci un medicine-mannu poate purcede la 0 ceremonie de vindecare dt timpn-a fost supus el i'nsu~i acestei ceremonii." 1 Ceremoniamai comporta de asemeni executarea pe nisip a unordesene complexe care simbolizeaza diferitele etape alefacerii lumii ~i istoria mitica a zeilor, a stramo~ilor ~i aomenirii. Aceste desene (care seamana in mod straniucu acele mandala indo-tibetane) reactualizeaza uneledupa altele evenimentele care au avut loc In timpurilemitice. Asculti'nd povestirea mitului cosmogonic (urmatde relatarea miturilor de origine) ~i contemplind desenelepe nisip, bolnavul e proiectat in afara timpului profan~i introdus In plenitudinea timpului primordial: e adus

1 Hasteen Klah, Navajo· Creation M'yth: The Song of the Emer­&.ence, Santa Fe, 1942, p. 19. Cf. ~i ibid., pp. 25 ~i urm.~i 32~l urm.

25

"in <;poi" pina la originea Lumii ~i asista astfel la cosmo­gome.

Solidaritatea dimre mitul cosmogonic, mitul de ori­gine al bolii ~i al leacului, ~i ritualul vindecarii magicepoate fi admirabil sesizata la tribul na-khi, popula~ieapartinind familiei tibetane, dar traind de multa vremein China de sud~est, ~i indeosebi in provincia lunnan.Potrivit traditiilor lor, la inceput, universul era in chipjudicios impartii: intre a~a-numitii Na.ga ~i oameni, darmai tlrziu 0 inimicitie i-a despartit. Furio~i, Naga auraspindit in lume bolile, sterilitatea ~i tot felul de fla­geluri. Naga pot de asemeni fura sufletele oamenilor,imbolnavindu-i. Daca nu sint imbunati priri: mijloace ri­tuale, victim a moare. Dar prin forta farmecelor salemagice, preotul-~aman (Dto-mba) e in stare sa-i sileascape Naga sa elibereze sufletele furate ~i intemnitate 1.~amanul insu~i nu e in stare salupte impotriva a~a­numitilor Naga dedt pentru ca, cu concllrsul lui Ga­ruda, ~amanul primordial, Dto-mba, a pomit aceastalupta in timpul mitic. Dar ritualul vindecarii consta,la drept vorbind, in recitarea solemna a acestui eveni­ment primordial. Dupa cum spune categoric un texttradus de Rock 2, "daca nu poveste~ti originea lui Ga­ruda, nu trebuie sa vorbe~ti despre el". ~amanul recitaa~adar mitul originei lui Garuda: el poveste~te cumouale au fost create prin magie pe Muntele Kailasa ~icum din aceste oua s-au nascut Garuda-sii, care maiapoi au coborlt in dmpie spre a-i apara pe oameniimpotriva bolilor provocate de Naga. Dar, inainte dea povesti na~terea acestor Garuda, dntul ritual poves­te~te pe scurt facerea lumii. "In vremea in care cenlla aparut se raspindira soarele, luna, a~trii ~i planetele,~i pamintul; dnd muntii, vaile, pomii ~i stlncile auaparut, in acea vreme au aparut Naga ~i balaurii etc." ::I

1 ]. F. Rock, The Na-khi Naga Cult and Related Ceremonies,Roma, 1952, vol. I, pp. 9-10.

2 Ibid., vol. I, p. 98.3 Ibid., vol. I, p. 97.

26

Cele mai multe dintre aceste dnturi rituale cu scoptamaduitor incep cu evocarea cosmogoniei. lata unexemplu: "La inceput, in vremea in care cerul, soarele,luna, a~trii, planetele ~i pamintul inca nu se ivisera, pednd inca nimic nu se ivise etc." 1 $i se poveste~te fa­cerea lumii, na~terea demonilor ~i ivirea bolilor, ~i, incele din urma, aparitia ~amanului primordial Dto-mb<i,care a adus leacurile necesare. Un alt text 2 incepe prinevocarea timpului mitic: "La inceput, pe dnd totu1era amestecat etc.", spre a povesti na~terea Naga-silor~i a Garuda-silor. Se poveste~te apoi origina bolii (de­oarece, dupa cum am vazut mai sus, "daca nu se po­veste~te originea leacului el nu trebuie folosit"), prince mijldace s-a propagat ea de la 0 generatie la alta~i, in cele din urma, lupta dintre demoni ~i ~aman:"zvirlind sageata, duhul transmite dintilor ~i guriiboala ; Dto-mba smulge sageata etc. ;demonul da trupu­lui boala azvirlind sageata in trup; Dto-mba 0scoate etc." 3

Un alt dnt ritual incepe in .£elul urmator: "Trebuiepovestita originea leacului, fara de care nu se poatevorbi despre el. .In vremea in care cerul, stelele, soa­rele ~ luna ~i planetele au aparut, ~i in care pamintu1a aparut" etc., "in vremea aceea s-a nascut Ts'o-dze­p'er-ddu." 4 Urmeaza un foarte lung mit care explidioriginea leacurilor: lipsind de acasa timp de trei zile,Ts'o-dze-p'er-ddu i~i gase~te 1a intoarcere parintii morti.El hotara~te atunci sa porneasca: in cautarea unui leacin stare sa impiedice moartea ~i se duce in Tara $efu­lui Duhurilor. Dupa multiple aventuri, fura leacurilemiraculoase, dar, urmarit de Duh, cade la pamint ~ileacurile se risipesc, dind na~tere plantelor medicinale.

1 Ibid., vol. I, p. 108.2 Ibid., vol. II, p. 386 ~l urrn.3 Ibid., vol. II, p. 489.4 Ibid., vol. I, p. 279 ~i urrn.

27

Reiterarea cosmogoniei

Anumite texte publioate de Hermanns Sint ~i maielocvente. ,In cursul ritualului .de vindecare, ~amanul nuse margine~te numai sa rezume cosmogonia, ci -11 invocape Dumnezeu ~i-l roaga din toata inima sa faca 0 nOHaIHme. Una din aceste rugaciuni Incepe prin a amintica "pamintul a fost creat, apa a fost creata, universulintreg a fost creat. Au fostde asemeni create berea ri­tuala chi ~i prinosul de orez so", ~i se incheie cu 0evocare: "Veni~i, Duhurilor 1" 1 Un alt text infa~i~eaza"geneza lui chi ~i aceea a bauturii alcoolice dyo. Potri­vit unei vechi tradi~ii, locul lor de ba~tina e Insu~i acelaal pomului Sang Ii ~i al pomului Sang log. In interesullumii intregi, ~i spre binele nostru, vino, 0, solul luiDumnezeu. Tak bo Thing, zeu cu puteri supranaturale,a coborrt odinioara ca sa faca lumea. Coboara din nOH

aCHm ca 5-0 mai faci 0 data". 2 E clar capentru a pre­gati bauturile rituale chi ~i dyo trebuie sa cuno~ti mituloriginii lor, care este intim legat de mitul cosmogonic.Dar, lucru ~ mai interesant, creatorul e invitat sa co­boare din nou In vederea unei noi faceri a lumii, sprefolosul bolnavului.

Se vede ca, In aceste dnturi magice cu scop medical,mitHl originii leacHrilor e Intotdeauna integrat in mi­tul cosmogonic. Am citat, in capitolul precedent, dtevaexemple din care rezulta ca in terapeuticile primitiveun leac nu devine eficace dedt daca amintim pe calerituala originea lui, in prezen~a bolnavului. Un marenumar de desdntece din Orientul Apropiat ~i din Eu­ropa con~in istoria bolii ~i a demonului care a provo­cat-a, evodnd In acela~i timp momentul mitic in careo divinitate sau un sEnt a reu~it sa stavileasca rauI. Undesdntec asirian Impotriva durerilor de din1i aminte~te

1 M. Hermanns, The Indo-Tibetans, p. 66 ~i urm.2 Ibid., p. 69 (sublinierea ne aparrine, M. E.),

28

ca, "dupa ee Anu a faeut eerul, eerul a nlcut pamm­tul, pamintul fluviile, fluviile eanalele, eanalele baltile,ba]tile Viermele". $i Viermelese <duse "Inlacrimat" laSham ash ~i la Ea ~i-i Intreba ce i se va da sa manince,sa "distruga". Zeii Ii ofera fructe, dar Viermele ceredin~i de om. "Pentru ea ai vorbit a~a. 0, Vierme, fie caEa sa te sfarlme cu mina lui puternica !" 1 Asistam aici :1 - la faeerea lumii; 2 - la na~terea Viermelui ~a bolii ; 3 - la gestul primordial si paradigmatic (dis­trugerea Viermelui de catre Ea). Eficienta terapeutica adesdntecului consta In faptul di, rostit In chip ritual,el reactualizeaza timpul mitic al "originii", adt originealumii dt ~i originea durerilor de dinti ~i a tratamentu­lui lor.

Se Intimpia uneori ca recitarea solemna a mitului cos­mogonic sa serveasca la vindecarea anumitor boli saudeficiente. Dar,· cum yom vedea mai departe, aceastaaplicatie a mitului cosmogonic nu este dedt una prin­He mai multe altele. lntrudt este modelul exemplar altuturor "creatiilor", mitul cosmogonic e susceptibil saajute bolnavul sa-~i "rdnceapa" viata. Multumita tn­toarcerii la origine speram sa ne na~tem din nou. Dartoate ritualurile medicale pe care Ie-am examinat acumurmaresc 0 Intoarcere la origine. Ai impresia ca, pentrusocietatile arhaice, viata nu poate fi repamta, ci nu­mai CTeata din nou printr-o Intoarcere la izvoare. 1ar"izvorul" prin excelenta e tl~nirea prodigioasa de ener­gie, de viata ~i de fertilitate care a avut loc odata eufacerea lumii.

Toate acestea reies clar din multiplele aplicatii ri­tuale ale mitului cosmogonic polinezian. Potrivit acestuimit, nu existau la Inceput dedt apele ~i bezna. 10, zeul5uprem,a despaqit apele prin puterea gindului ~i a cu-

1 Campbell Thompson, Assyrian Medical Texts, Londra, 1923,p. 59. A se vedea ~i istoria mi'tid a £armecului impotriva ~erpilor,nascocir de Isis in ilio tempore, in G. Roder, Urklmden ZUr Reli­gion des alten Aegypten, lena, 1915, p. 138 ~i urm.

29

vintelor sale ~i a creat cerul ~i pamlntul. El a spus:"Apele sa se desparta,Cerul sa se faca, Pamlntul sadevina!" Aceste cuvinte cosmogonice ale lui 10, mul­~umitacarora lumea ~i-a Incepm existenta, slnt cuvintecreatoare, purtatoare de putere sacra. Ca atare, oame­nii Ie rostesc In toate Imprejurarile In care ceva tre­buie facut, creat. Ele slnt repetate In ritul fecundatieiunei matrice sterile, In ritul vindecarii trupului ~i aspiritului, dar ~i cu prilejuL monii, al razboiului ~i alpovestirilor genealogice .. lata cum Ie exprimaHareHongi, un polinezian din zilele noastre: "Cuvintelemul~umita carora 10 a modelat Universul - adicamultumita carora acesta a fost zamislit ~i adus sadeana~tere unei lumi de lumina - acelea~i cuvinte slntfolosite In ritul fecundarii unei matrice sterile. Cuvin­tele multumita carora 10 a HCll! sastraluceasca luminaprin bezna sint folosite In riturile menite sa Invese­leasca un suflet amadt ~i abatut, neputin~a ~i senili­tatea, sa rasplndeasca lumina asupra lucrurilor ~i alocurilor ascunse, sa-i inspire pe cei care compun cln­turi dar ~i In Infrl'ngerile suferite In razboi, precum ~iIn multe alte Imprejurari care 11 Imping pe om la dis­perare. In toate cazurile similare, acest rit care aredrept scop rasplndirea luminii ~i a bucuriei, reproducecuvintele de care 10 s-a folosit ca sa Invinga ~i sa risi­peasdi bezna" 1.

Acest text e remarcabil. El constituie 0 marturie di­recta ~i de prim ordin cu privire la funqia mitului cos­mogonic Intr-o societate traditionala. Dupa cum am va­zut, acest mit serve~te drept model pentru tot felul de",crea~ii"; atit procrearea unui copil clt ~i restabili­rea unei situatii militare compromise sau a unui echili­bru psihic amenin~at de melancolie ~i disperare. Aceastacapacitate a mitului cosmogonic de a fi aplicat pe di­verse planuri de referin~a ni se pare deosebit de sem-

1 E. S. C. Handy, Polynesian Religion, Honolulu, 1927, pp. lO­ll.

30

nificativa. Omul societa~ilor tradi~ionale simte unlta­tea fundamentala a tuturor speciilor de "opere" saude "forme", fie ele de ordin biologic, psihologic sauistoric. Un razboi nenorocit poate fi asemuit cu 0 boala,cu 0 inima abatuta ~i lntunecata, cu 0 femeie sterila,eu lipsa de inspira~ie la un poet, cu orice aha situatieexistential critica In care omul e lmpinsla disperare.:;>itoate aceste situatii negative ~i disperate, In aparen~afara ie~ire, slnt rasturnate de recitarea mitului cosmo­gonic, lndeosebi de repeti~ia cuvintelor multumita carora10 a creat universul si a facut sa straluceasca lumina Inbezna. Ahfel zis, co~mogonia constituie modelul exem­plar al oricarei situa~ii creatoare: tot ce face omul re­peta lntr-un fel "faptul" prin excelen~a, gestul arheti­pal al zeului creator: facerea lumii.

Dupa cum am vazut, mitul cosmogonic mai este re­citat ~i cu prilejul mortii; caci moartea constituie ~iea 0 situa~ie noua ce se cuvine a fi asumata cum tre­buie pentru a fi facuta sa devina creatoare. Po~i "rata"o moarte a~a cum pierzi 0 batalie sau echilibrul psihic~i bucuria de a trai. E de asemeni semnificativ faptulca printre situatiile dezastruoase ~i negative Hare Honginumara nu numai neputin~a, boala ~i senilitatea, ci ~ilipsa de inspira~ie a poe~ilor, incapacitatea lor de a creasau de a recita cum se cuvine poemele ~i nara~iunilegenealogice. Urmeaza de aici, mai lntli, ca polinezieniiasemuiesc creatia poetica cu oricare aha creatie im­portanta, dar ~i - de vreme ce Hare Hongi face aluzieIa naratiunile genealogice - ca memoria dntaretilorconstitui~, In sine, 0 "opera" ~i ca lnfaptuirea acestei"opere" poate fi asigurata prin recitare'a solemna a mi­tului cosmogonic.

Se Intelege pentru ce mitul acesta e atltde presti­gios In ochii polinezienilor. Cosmogonia e modelul exem­plar al unei serii lntregi de "faceri" : nu numai pentruca, de fapt, cosmosul e deopotriva arhetipul ideal aloricarei situatii creatoare ~i al oricarei creatii - dar~i deoarece cosmosul este 0 opera divina; el este a~a-

31

dar sanctificat in insa~i structura lui. Prin analogie,tot ce e desavir~it, "plin", armonios, fenil, intr-un cu-

1\ •• " v vvlnt: tot ce este "cosmlClzat , tot ce seamana eu uncosmos, e sacru. A face bine un lucru, a lucra, a cons­

I. trui, a crea, a structura, a· da forma, a in-forma, af forma - toate acestea inseamna a spune ca ceva e,facut sa existe, ca i se da "viata", in ultima instanta,tea eeva este facut sa semene eu organismul armonios. prin excelenta, cosmosul. Dar cosmosul, repetam, e operaexemplara a zeilor, e capodopera lor.

Faptul ca mitul cosmogonic e considerat drept mo­delul exemplar al oricarei "creatii", e admirabil ilustratde urmatorul obicei al unui trib nord-american, osaga.Cind un copil se na~te "un om care a vorbit cu zeii"e chemat. Sosind la casa lehuzei, el recita in fata nou­lui-nascut istoria facerii lumii ~i a animalelor terestre.Numai dupa aceea e alaptat pruncul. Mai tlrziu, clndcopilul dore~te sa bea apa, se cheama din nou acelasiom sau un altul. El recita inca 0 data istoria faceriilumii completind-o cu istoria originii apei. Clnd copi­lul ajunge la virsta la care se consuma alimente so­lide, omul "care a vorbit cu zeii" vine din nou ~i recitaiara~i facerea lumii, relatind de asta data ~i origineacerealelor ~i a altor alimente 1.

Ar fi cu atit mai greu sa gasim un exemplu mai eloc-vent in ceea ce prive~te credinta ca fiecare noua na~-

. tere reprezinta o. recapitulare sim~olica a cosmog<:miei!~i a istoriei -nrhtce a~·tfi:butui~,Ro<s·tulacesiei recapitulari­: eae a-I introduce, in mod ritual, pe noul-nascut in rea-

litatea sacramentaIa a lumii si a culturii si, prin aceasta,de a valida existenta lui, proclamind-o conforma pa­radigmelor mitice. Mai mult inca: copilul nou-nascute pus in fata unei serii de "inceputuri". $i nu poti "in­cepe" ceva declt daca ii cuno~ti "originea", declt daca

1 Alice C. Fletcher and F. La Flesche, The Omaha Tribe, in27-th Annaul Report, Bureau of American Ethnology, Washington,1911, p. 116, nota a.

32

~tii cum acest lucru a ajuns sa existe pentru prima oara."Incepind" sa suga, sau sa bea apa, sau sa consume ali­mente solide, copi1ul este proiectat in chip ritual laorigine, atunci clud laptele, apa ~i cerealele au aparutpentru prima oara.

Intoarcerea la "origine"

Ideea pe care 0 implica aeeasta credin~a e ca primamanifestare a unui lucru este cea semnificativa ~i va­Zabila, iar nu suceesive1e sale apari~ii. A~ijderea, nu ceeace au nkut tatal ~i bunicul 11 inva~a ei pe copil, ciceea ce au facut pentru prima oara stramo~ii, in timpu­rile mitice. Para indoiaEl, tatal ~i bunieul s-au margi­nit sa-i imite pe stramo~; s-ar putea a~adar crede caimitindu-l petata s-ar ob~ine acela~i rezultat. Dar ju­dednd astfel ar insemna sa ignoram rolul esen~ial alTimpului de la origine, care, am vazut acest lucru, econsiderat un timp "tare" tocmai pentru ca a fost in­trucltva "reeeptacolul" unei noi creatii. Timpul scursintre origine ~i momentul prezent nu e "tare", nici"semnificativ" (cu excep~ia, binein~eles, a interv.alelorin care se reaetua1izeaza timpul primordial), ~i pen­tru aeest motiv nu ~inem seama de el sau ne straduim.sa-1 suprimam 1.

In acest exemplu e yorba de un ritual in care mi­turi1e cosmogonice ~i de origine sint recitate in folosulunui singur individ, ca in cazul tamaduitori1or. Dar"intoareerea la origine", care ne ingaduie sa traim dinnou timpul in care lucrurile s-au manifestat pentruprima oara, constituie 0 experien~a de 0 importan~a ca­pita1a pentru societatea· arhaica. In pagini1e care ur­meaza yom discuta in mai multe rinduri aceasta ex-

1 Cf. Ie My the de l'Eternel Retour, cap. ·II ~i passim.

33

perienta. Sa citam Insa aici un exemplu de recltare so­lemna a miturilor cosmogonice ~i de origine In cadrulfestivitatilor colective ale insulei Sumba. Ori de cite oriau loc evenimente importante pentru comunitate - 0recolta abundenta, moartea unui membru eminent ete. ­se construie~te 0 casa ceremoniala (marapu), ~ cu acestprilej naratorii povestesc istoria facerii lumii ~i a stra­mo~ilor. Cu prilejul tuturor acestor evenimente, narato­rii evoca cu veneratie "InceputurileC<, ,adica momen tulIn care s-au consti tui t principiile culturii Insa~i ce tre­buie aparata ca fiind bunul cel mai de pret. Unul dinaspectele cele mai remarcabile ale ceremoniei este aceastarecitare care se Infati~eaza In realitate ca un schimb deIntrebari ~i raspunsuri Intre doi indivizi oarecum ase­menea, de vreme ce sint ale~i In doua clanuri legate In­tre ele prin rudenia exogama. Drept care, In aceastaclipa capitala, cei doi recitatori .Ii reprezinta pe totimembrii grupului, inclusiv mortii, ceea ce face ca recita­rea mitului respectiv (pe care trebuie toto data sa ni-lreprezentam ca un mit cosmogonic) sa fie spre folosulansamblului grupului 1..

Pe scurt, e yorba de ritualurile colective de 0 perio­dicitate neregulata, care compona construqia unei casecultuale ~i recitare,a solemna a miturilor de origine, destructura cosmogonica. Beneficiarul ei este ansamblulcomunitatii, atlt viii cit ~i moqii. Cu prilejul reactuali­zarii miturilor, comunitatea Intreaga e rel'nnoita ; ea I~iregase~te "lzvoareleC<, I~i retraie~te "originile". Ideeaunei Innoiri universale efectuate prin reactualizarea cul­tuala a unui mit cosmogonic este atestata In multe so­cietati tradition ale. Am vorbit despre ea In· Le - M :;thede l'Eternel Retour ~i yom reveni asupra acestui punctIn capitolul urmator; Intr-adevar, scenariul mitico-ri­tual al Innoirii periodice a lumii e susceptibil sa ne dez-

1 Cf. C. Tj. Bertling, Notes on Myth and Ritual in South(astAsia, Haga, 1958,pp. 3-4.

34

valuie una din funqiile dominante ale mitului,culturile arhaice dt ~i In primele civiliza~ii aletului.

Prestigiul inceputurilor

A Aant 1llOrien-

Cele dteva exemple citate ne Ingaduie sa In~e1egemmai bine raporturile dintre mitul cosmogonic ~i mitu­rile de origine. E yorba In primul dnd de faptul camitul de origine debuteaza, In nenumarate cazuri, prin­tr-o schi~a cosmogonidl : mitul reaminte~te pe scurt mo­mentele esen~iale ale facerii lumii, ca sa povesteascaapoi genealogia familiei regale, sau istoria tribului, sauistoria originii bolilor ~i a leacurilor ~i a~a mai de­parte 1. In toate cazurile, miturile de origine prelungesc~i completeaza mitul cosmogonic. Clnd e yorba de func­~ia rituala a anumitor mituri de origine (de pilda, Inmaterie de vindecari, sau, ca la tribul nord-americanosaga, miturile menite sa introduca noul-nascut In sa­cralitatea lumii ~i a societa~ii), avem impresia ca "efi­cien~a" lor rezulta, 111 parte, din faptul ca ele con~in

1 Obiceiul se men\ine chiar ~i In cuiturile evoluate, care cunoscscrierea. Cu privire la textele sumeriene, S. N. Kramer observaca nMirurile sau epopeile poetilor sumerieni Incepeau Indeob~teprintr-o evocare cosmologidi, fara vreun rapOrt direct cu ansambluloperei. lata cinci versuri extrase din prologul la Gilgamel, EnkidttII / nfernul :

Clnd cerul s-a desfacut de pamlnt,Clnd pamlntul s-a despaqit de cer,Clnd numele omului a fost desemnat,Clnd (Zeul cerului) An a luat cerul cu el,Clnd (Zeul aerului) Enlil a luat cu el pamlntu1...«

(S. N. Kramer, From the Tablets of Sumer, Indian Hills, Colorado,1956, p. 77 - lucrare tradusa In limba romana sub titlul /storiaincepe la Sumer, Bucure~ti, Editura $tiin\ifica, 1962). A~ijderea,In evul mediu, un mare numar de cronicari I~i Incepeau istoriilelor locale cu Facerea Lumii ..

35

rudimentele unei cosmogonii. Aceasta impresie e con­firmata de faptul ca, in anumite culturi (de pilda,la polinezieni), mitul cosmogonic e nu nurnai suscep­tibil de a avea 0 valoare terapeutica intrinseca, ci con­stituie toto data ~i modelul exemplar a tot soiul de"creatii" ~i de "faceri".

Aceasta dependenta a miturilor de mitul cosmogonicse intelege mai bine daca tinem seama de faptul ca ~iIntr-un caz, ~i·lntr-altul e yorba de un "lnceput". Dar"inceputul" absolut este Facerea Lumii. Nu e yorba,desigur, de 0 simpla curiozitate teoretica. Nu e de ajunssa cuno~ti "originea", trebuie sa reintegrezi momentulcreatiei cutarui sau cutarui lucru. Dar aceasta se tra­duce printr-o "lntoarcere In urma", pin a la recuperareatimpului originar, tare, sacru. ~i dupa cum am vazut Incele ce preced, ~i dupa cum yom vedea ~i mai bine incele ce urmeaza, recuperarea timpului primordial, sin­gurul In stare sa asigure innoirea totala a cosmosului,a vietii ~i a societatii, se obtine mai ales prin reactuali­zarea ,,1nceputului absolut", adica, prin reactualizareaFacerii Lumii.

Recent, Rafaele Pettazzoni a propus sa se consideremitul cosmogonic drept 0 varianta a mitului de origine."Urmeaza de aici ca mitul creatiei se Imparta~e~te dinaceea~i natura ca ~i mitul de origine [ ... ]. Analizanoastra ne-a ingaduit sa scoatem mitul creatiei dinsplendida lUl izolare; el Inceteaza prin aceasta de afi un hepax genomenon ~i reintra Intr-o clasa nume­roasa de fapte analoge, miturile de origine". 1 Pentrumotivele pe care Ie-am amintit, ni se pare greu saImparta~im acest punct de vedere. a noua stare de lu­cruri implidi intotdeauna 0 stare care a precedat-o, ~iin ultima instanta, aceasta este Lumea. Modificarileulterioare se dezvolta pornind de la aceasta "totali­tate" initiala. Oridt ar fi de marginit, mediul cosmo­gonic in care traim constituie "lumea"; "originea" ~i

1 R. Pettazzoni, Essays on th~ History oj R~ligions, pp. 27-36.

"istoria" lui preceda orice aha istorie particulara;; Ideeamitica a "originii" e lncastrata in misterul ,j'Crea~iei".Un lucru are 0 "origine", pentru ca a fost cr~at, ",dica,pentru ca 0 foqa s-a manifestat limpede in lume,tineveniment a avut loc. In fond, originea unui lucru ex­plica creatia acelui lucru.

Dovada ca mitul cosmogonic nu e 0 simpla variantaa speciei pe care 0 constituie mitul de origine ne-oofera faptul ca, dupa cum am vazut, cosmogoniile ser­vesc drept modella tot felul de "crea~ii". Exemplele pecare avem sa Ie analizam In capitolul utmator vorin.:.tari, pare-ni-se, aceasta concluzie.

Capitolul IIIMITURI ~I RITURIALE iNNOIRII

insdlunare ~i cosmogonie

A. M. HOCAR T OBSER VASE CA IN INSULELE

Fiji eeremonia Inscaunarii regelui se nume~te creationof the world, fashioning the land, sau creating theearth 1. Cu prilejullnsdtunarii unui suveran, eosmogo11iaera reiterata simbolie. Coneeptia ,aeeasta e destul derasplndita la popoarele de agrieultori. Patrivit unei in­terpretari reeente, ungerea regelui indian, ceremonie nu­mita rajasuya, implica 0 noua creatie a universului. 111­tr-adevar, diferitele faze ale ritualului efeetuau sueeesivregresiunea viitorului suveran catre starea embrionara,gestatia lui de un an ~i rena~terea mistiea In ealitatede cosmocrator, identifieat In aeela~i timp eu Praj~pati(Zeul-Tot) ~i eu Cosmosul.

Perioada embrionara a viitarului suveran eorespundeeu proeesul de maturatie a universului ~i foarte pro­babil era, la origine, In legatura eu eaaeerea reeoltei.Cea de a doua faza a ritului termina alcatuirea nouluitrup "divin" al suveranului. Gea de a treia fau aeeremoniei rajasuya e eanstituita de a serie de rituri,al carar simbolism este din plin seas In relief de texte.Regele ridiea bratele ; el simbolizeaza Inaltarea lui axismundi. In timp ee este uns, regele ramine in pieioare,pe tron, eu bratele ridieate: el intruchipeaza axa cos-

1 Le My the de l'Etemel Retour, p. 80 ~i urm.

38

mica infipta in buricul pamintului - adica tronul, cen­trul lumii - ~i atingind cerul. Stropirea lui e in lega­tura cu apele carecoboara din cer, de-a lungul luiaxis mundi - adica regele - spre a fertiliza Pa­mintul1•

In epoca istorica, nu se practica ritualul rajasuyadecit de doua ori : prima oara, pentru a-I ungepe rege-;a doua oara spre a-i asigura suveranitatea universala.In timpurile protoistorice, insa, ritualul rajasuya eraprobabil anual ~i se celebra cu scopul de a regeneracosmosul.

A~a se petreceau lucrurile in Egipt. Incoronarea unuinou faraon, scrie Frankfort, "poate fi considemta dreptcrearea unei noi epoci, dupa 0 primejdioasa intreru­opere a armoniei dintre societate ~i natura, a~adar 0 si­tua~ie care se imparta~e~te din natura crearii univer­sului. Acest lucru e foarte bine ilustrat de un text carecon~ine un blestem adresat du~manilor regelui, asemui~icu Apophis, ~arpele intunericului, pe care Ra 11 nimi­ce~te in zori. Compara~ia comporta insa un ciudatadaos: «Ei vor fi asemenea ~arpelui Apophis in dimi­nea~a Anului nou». Precizarea «in diminea~a Anuluinou» nu se poate explica decit numai in sensu~ uneiintensificari: ~arpele este invins la fiecare rasarit desoare, dar Anul nou celebreaza tot pe atlt crea~ia~iinnoirea diurna cit ~i inceperea unui nou ciclu anual".2

Se vede mul~umita carui mecanism. scenariul cosmo­gonic al Anului nou devine susceptibil de a fiinte­grat in ceremonia ungerii regilor; cele doua sistemeriruale urmaresc acela~i scop: renovarea cosmica. "Daraceasta renovatio efectuata cu prilejulceremoniei deungere a regilor a ,avut consecin~e uria~e in ceea ceprive~te istoria ulterioara a omenirii. Pe de 0 parte,ceremoniile innoirii devin mobile, desprinzindu-se din

. 1 M. Eliade, Mephistopheles et I'Androgyne, Paris, 1962, p. 191~l urm.

2 H. Frankfort, Kingship and the Gods, Chicago, 1948, p. 150.

39

i~I

cadrul rigid al calendarului; pe de aha, regele devineIntr-un fel dispunzator de stabilitatea, de fecunditatea ~ide prosperitatea ·cosmosului Intreg. Aceasta Inseamnaa spune ca Innoirea universala nu mai e solidara curitmurile cosmice, ci cu persoanele ~i evenimentele is­torice" 1.

A innoi lumea

E u~or de Inteles pentru ce ritualul ungerii regilorrepeta cosmogonia, sau era celebrat de Anul nou. Re­gele era presupus ca renoveaza cosmosul Intreg. Reno­varea prin excelenta are loc la Anul nou, elnd se inau­gureaza un nou ciclu temporal. Dar acea reno'vatioefectuata prin ritualul Anului nou este, in fond, 0 reite­rare a cosmogoniei. Fiecare An nou refncepe Crea~ia.~i miturile, atl! cele cosmogonice elt ~i miturile deorigine, sint acelea care amintesc oamenilor cum a fostcreata Luinea ~i tot ce s-a Intfmplat dupa aceea.

Lurilea e· Intotdeauna "lumea noastra", lumea in caretraim. $i cu toate ca modalitatea existentei omene~ti eaceea~i, la australieni ca ~i la occidentalii de azi, con­,textele cuhuralein care existenta omeneasca poate fisesizata variaza foarte muk E, de ,pilda, evident ca"Jumea" australienilor, care traiesc din cules ~i din vIna­.toare marunta, nu este aceea~i cu .lumea agricultorilorneolitici; tot a~a cum nici lumea acestora din urma

1 M. Eliade, Mephistopheles et I'Androgyne, pp .. 193-194. ulflaceasdi conceNie se gase~te izvorul, viitoarelor eshatologii istorice~i politice. Imr-adevar, s-a ajuns, mai tirziu, sa se a~tepte renovareacosmid, .«minruirea» l\)mii, ·de la un anum it tip de rege, de erousau de rnimuitor, sau chiar de sef politic. Lurnea rnoderna inca rnaipastreaza, de~i sub un aspect foarte laicizat, speranj:a eshatologicaa unei renovatio universale, efecruate prin victoria unei clase socialesau chiar a unui panid sau a unei personalitaj:i politice (ibid.,p. 194).

40

nu este lumea locuitorilor ora~elor din orientul apro,piat din epoca antica, nici "lumea" in care traiesc as­tazi popoarele Europei occidentale sau ale Statelor Unite.Deosebirile sint prea mari pentru a mai necesita scoa­terea lor in relief. Nu Ie-am amintit dedt spre a pre­1numpina 0 nein~elegere : citind exemple care reprezintatipuri diferite de cultura, nu in~elegem sa ne intoar­cern Ia un comparatism "confuzionist" gen Frazer. Con­textele istorice ale fiecaruia din exemplele pe care Iefolosim ramin subintelese. Ni se pare 1nsa inutil saprecizam, cu privire la fiecare trib citat, care estestructura lui sociaia ~i economidi ~i cu care alte tri­buri poate sau nu poate fi comparat.

A~adar, "lumea" e intotdeauna Iumea pe care 0cunoa~tem~i in care traim ; ea se deosebe~te de la untip de cultura Ia altul ; exista, prin urmare, un numarfoarte mare de "lumi". Important pentru cercetareanoama e insa faptul ca, inciuda deosebirii structu­rilor social-economice ~i a varieta~ii contextelor cultu­rale, popoarele arhaice cred ca lumea trebuie renovata infiecare an ~i ca aceasta innoire se efectueaza potrivitunui model: cosmogonia sau un mit de origine, carejoaca rolul unui mit cosmogonic.

Evident, "anul" este conceput in diferite feluri decatre primitivi, iar datele "Anului nou" variaza in ra­port cu clima, mediul geografic, tipul de cultura etc.E insa intotdeauna yorba de un ciclu, adica de 0 du­rata temporala care are un inceput ~i un sHqit. Dar,la sHr~itul unui ciclu ~i la inceputul ciclului urmator,au loc 0 serie de ritualuri care urmaresc renovarea lu­mii. Dupa cum am mai spus, aceasta renovatio este 0noua crea~ie efectuata potrivit modelului cosmogonic.

Exemplele cele mai simple se inuln.esc la australieni.Ma refer la mituri de origine care se reactualizeazain fiecare an. Animalele ~i plantele, create in illo tem­pore de ni~te fiinte supranaturale, sint create din nouin chip ritual. In Kimberley, picturile pe stinci, con­siderate a fi fost pictate de stramo~ii mitici, sint repic-

41

tate, spre ,a Ii se reactlva puterea creatoare, a~a cumse manifestase ea pentru prima oara in timpurile mi­tice, adica la inceputul lumii 1.

Pentru australieni, aceasta noua crea~ie a animale­lor ~i a plantelor alimentare este echivalenta cuo crearedin nou a lumii. $i aceasta nu numai pentru ca,· dispu­nind de 0 hrana indestulatoare ei nadajduiau sa maitraiasca un an, ci mai ales pentru ca lumea a luat cuadevarat na~tere atunci dnd animalele ~i plantele ~i-aufaelit ptntru prima oara apari~ia in Timpurile Visului.Animalele ~i plantele se numara printre operele createde fiin~ele supranatumle. A se hrani nu este numai 0aqiune fiziologica, ci ~i una "religioasa" : llincaill crea­~iile fiin~elor supranaturale, ~i Ie mincam a~a cum Ie-aumincat stramo~ii mitici, pentru prima oara, la in­ceputullumii 2.

La australieni, cosmogonia se reduce la erearea peisa­jului lor familiar. Aceasta e "lumea" lor, ~i ea trebuieperiodic reinnoita, altfel risca sa piara. Ideea potrivitcareia cosmosul e amenin~at sa piara daca nu e creatdin nou in fiecare an sta la baza principalei sarba­tori a triburilor californiene karok, hupa ~i yurok.tn limbile respective, ceiemonia se nume~te "restaura­rea lumii" ~i, in engleze~te, "New Year". Rostul ei e sarestabileasca sau sa consolideze pamintul pe anul careurmeaza, sau pe viitorii doi ani. La anumite triburiyurok, consolidarea lumii se ob~ine prin reconstruqiarituala a c;olibei cu aburi, rit de structura cosmogonica,cu privire la care yom gasi mai departe alte exem­pIe. Esen~ialul ceremonialului consta din lUhgi peleri­naje pe care preotul Ie intreprinde in tciate locurilesacre, adica in locurile unde nemuritorii au faClit anu-

1 Helmut Petri, Sterbende Wdt in Nordwest Australien, Bruns­wick, 1954, p. 200 ~i urm. ; A. P. Elkin, The Australian Aborigines,Londra, 1954, p. 220 ~i urm.

2 In ce prive~te valoarea religioasa a hranei, d. M. Eliade,op. cit., pp. 182, 195 ~i urm.

42

mne ges~un. Aceste peregrinari rituale se intind pecite zece sau douasprezece zile. In tot acest rastimp,preotul ii intrupeaza pe nemuritori. Umblind, el gin­de~te: "A~a mergea Ixkareya animas (adidi unul dinnemuritori) in vremurile mitice". Ajungind la unul dinlocurile sacre incepe sa mature spunind: "Ixkareya ya­kam (adica un alt nemuritor) matura pentru mine. Deacum iricolo toti acei care sint bolnavi 0 sa se simtamai bine". Apoi se urca pe un munte. Cauta 0 cracadin care-~ face un toiag, spunind: "Lumea s-a sfarl­mat, dar dnd am sa lncep sa tirascacest toiag pe pa­mint, toate crapaturile se vor umple ~i pamintul varedeveni solid".

Apoi preotul coboara spre duo Gase~te acolo 0 piatrape care 0 fixeaza solid, spunind: "Pamintul care afost rasturnat va fi rea~zat Ia locuI sau. Oamenii vortrai (multa vreme) ~i vor fi mai tari". Dupa aceea sea~aza pe piatra. "Cind ma voi fi a~ezat pe piatra, iiexplica el lui Gifford, lumea nu se va inai ridica ~inu va mai fi rasturnata." Aceasta piatra se gase~te aicidin vremurile nemuritorilor, adica de la inceputullumii 1.

"AnsambIul ritualurilor pe care Ie-am amintit con­stituie un scenariu cosmogonic. ,In vremurile mitice, ne­muritorii au creat lumea in care californienii aveau satraiasca; au trasat contururile ei, i-au fixat centrul ~ibazele, au Iuat masuri ca ghinda ~i somonul sa fie innumar mare ~i au exorcizat bolile. Dar aceasta lumenu mai e cosmosul atemporal ~ inalterabil in care tra­iau nemuritorii. E 0 Iume vie, Iocuita ~i folosita defiin~ in carne ~i oase, supuse Iegii devenirii, batdnetii~i moqii. De aceea ea cere 0 reparatie, 0 renovare, 0

1 A. L. Kroeber ~i E. W. Gifford, World Renewal, a CultSystem of Native Northwest California, in Anthropological Records,XIII, nr. 1, Universitaty of California, Berkeley, 1949, ? 6 ~i urrn.,pp. 10-17, 19 ~i urrn. rezumat in carrea noastra Mephistopheleset l'Androgyne, p. 175 ~i urm.

43

•.

consoli dare periodica. Dar lumea nu se poate renovadedt repetiud ceea ce nemuritorii au facut in illo tem­pore, reiterl'nd facerea. lata pentru ce preotul repro­duce itinerarul exemplar al nemuritorilor ~i repeta ges­turile ~i vorbele lor. Pe scurt, preotul sf1r~e~te prina-i intrupa pe nemuritori. Cualte cuvinte, cu ocaziaAnului nou, nemuritorii sint presupu~ia fi din nouprezenti pe pamint. Aceasta explid- pentru ce ritualulinnoirii anuale a lumii e cea mai importanta ceremoniereligioasa a acestor triburi californiene. Lumea nu ajungedoar mai stabila ~i regenerata, ci este deopotriva sanc­tificata prin prezenta simbolica a nemuritorilor. Preo­tul, care-i intrupeaza, devine - pentru un anumit ras­timp - «persoana nemuritoare», ~i ca atare, nu tre­buie sa mai fie nici privit, nici atins. EI indepline~teriturile departe de oameni, intr-o singuratate absoluta,deoarece, dnd nemuritorii Ie-au indeplinit pentru primaoara, nu existau inca oameni pe pamint." 1

Deosebiri ~i asemanari

Scenariul mitic-ritual al innoirii periodice a lumiise Inai intilne~te ~i la alte triburi californiene ; de pild~,ceremonia aki a triburilor maidu ale colinelor, cere­monia hesi a triburilor maidu ale dmpiilor, ceremoniakuksu a triburilor pomo rasaritene 2. In toate acesteexemple innoirea lumii se integre,aza Intr-un complexcultural comportind omagiul adus fiintei supreme, asi­gurarea unei re;colte excelente ~i initierea tinerilor baieti.Acest scenariu al californienilor se poate co~para curitualul "Colibei Vietii Noi" al indienilor cheynee (ri­tual articulat in Dansul Soarelui) ~i cu ceremoniile "Ca-

1 M. Elude, op. cit., p. 182.2 Werner Muller. Weltbild und Kult der K'Wakiutl-Indianer,

Wiesbaden, 1958, p. 120.

44

sei Marice ale triburilor lenape. Intr-un caz, ca ~i intr­altut e yorba de un ritual cosmogonic de renovare alumii ~i de rena~tere a vietii. La a~a-numitii cheynee,preotul relnnoie~te creatia; la tribul lenape, in timpulceremoniei de Anul nou, se reitereaza prima facere alumii ~i, prin aceasta, se recupereaza plenitudinea ini­tiala 1.

Vom adauga ca edificarea sau repararea periodica acolibei rituale are ~i ea tot 0 semnificatie cosmogonica.Co liba sacra reprezinta universul. Acoperi~ul ei sim­bolizeaza bolta cereasca, pardoseala reprezinta pamin­tut cei patru pereti, cele patru direqii ale spatiuluicosmic. Indigenii dakotaafirma ca "Anul este un cercIn jurul lumii" adica In jurul colibei unde are loc ini­tierea 2. Vom mai adauga ca interdependen~a dintrecosmos ~i timpul cosmic (timpul "circular") a fost re­simtita cu 0 asemenea intensitate incl:t In mai multelimbi termenul care desemneaza "lumea" este de ase­menea folosit pentru a insemna "anul". De pilda, anu­mite triburi <:aliforniene spun: "Lumea a trecut" sau"Pamlntul a trecut", vrInd sa spuna ca "s-a scursun an" 3.

Daca trecem acum la ritualurile de Anul nou in vi­goare la populatiile care practica protoagricultura(adica cultura tuberculelor), diferenta e izbitoare. Con­statam mai Intii doua elemente noi: Intoar<:erea colec­tiva a mortilor ~i excesele orgiace. Dar avem de-a facemai ales cu 0 diferenta de atmosfera religioasa.Peleri­najului singuratic al preotului Karok, cu meditatiile ~irugaciunile sale, Ii corespunde 0 sarbatoare colectiva deo foarte mare intensitate. E de ajuns sa ne gIndim lasarbatoarea milamala a indigenilor din Insulele Tro-

1 Werner Miiller, Di~ R~ligionen d~r Waldlandindian~r Nord­<imaikas, Berlin, 1956, pp. 306, 217.

2 Werner Miiller, Di~ blau~ Hi;tt~. Zum Sinnbild d~r P~rl~ b~iNordamerikanischen Indian~rn, Wiesbaden, 19504, p. 133.

3 A. L. Kroeber, Handbook of th~ Indians of California, Wa­shington, 1925, pp. 177, 498.

45

i~

briand, descrisa de Malinovski. V. Lanternari a consa­crat 0 cane intreaga studiului acestui complex mitico­ritual ~i noi in~ine I-am discutat pe scun in legatura cucultele profetice melaneziene 1. Inutil sa reluam aicirezultatele acestor cercetari. Yom spune numai ca inciuda deosebirilor dintre sistemele mitico-rituale ale tri­burilor nord-americane citate mai sus ~i cele ale mela­nezienilor, structurile lor sint ·asemanatoare. Si la unii,~i la ceilal~i, cosmosuI trebuie recreat, creat' din nou,periodic, iar scenariul cosmogonic prin intermediul ca­ruia se efectueaza innoirea e in legatura cu noua recolta~i cu sacramentalizarea hranei.

Anul nou ~i cosmogonia inOrientul Apropiat antic

Este semnificativ fy.ptul ca regasim idei similare inreligiile Orientului Apropiat din antichitate. Evident,cu deosebirile la care trebuie sa ne a~teptam dnd esteyorba, pe de-o parte, de societa~i In stadiul pre- sauprotoagricol, iar pe de alta de societa~i agricole ~i ur­bane, ca acelea din Mesopotamia ~i din Egipt. Totu~i,ni se pare esen~ial urmatorul fapt: egiptenii, meso­potamienii, israeli~ii ~i alte popoare ale Orientului Apro­piat antic sim~eau l)evoia de a innoi in mod periodiclumea. Aceasta innoire ,consta dintr-un scenariu cul­tural al carui rit principal simboliza reiterarea cosmo­goniei. Atit faptele dt ~i interpretarea lor pOt fi re­gasite in abundenta literatura de specialitate publicatacu privire la acest subiect 2, precum ~i intr-un capitoldin Le My the de l'Eternel Retour (p. 83 ~i urm.). Yomaminti totu~i ca in Mesopotamia facerea lumii era in

1 Vittorio Lanternari, La Grande Festa, Milano, 1959 ; M. Eliade,Mephistopheles et l'Androgyne, p. 155 ~i urm.

2 Cf. cheva indicaTii bibliografice in Le My the de l'EtemelRetour, p. 92, nr. 1.

46

chip ritual reiterata cu prilejul ceremoniilor de Anulnou (akitu). 0 serie de rituri reactualiza lupta luiMarduk Impotriva lui Tiamat (balaurul care simbolizaoceanul primordial), victor~a ,zeului ~i opera sa cosmo­gonica. Poemul Creatiei (Enuma elish) era recitat intemplu. Dupa cum spune H. Frankfort, orice An nouavea fn comun un element esential cu prima zi in carelumea a fost creata ~i In care ciclul anotimpurilor afost declan~at 1. Dar privind mai de aproape riturileAnului nou, ne dam seama ca mesopotamienii simteauca inceputul era in mod organic legat de un sfir?itcare-l preceda, ca acest "sflqit" era de aceea~i naturaca "haosul" dinaintea creatiei, ~i ca, pentru acest mo­tiv, sflqitul era indispensabil oricarui nou inceput.

Dupa cum am amintit, ~i la egipteni Anul nou sim­boliza creatia. Cit despre scenariul Anului nou israelit,Mowinckel scrie ca "una din ideile dominante era in­sdiunarea lui Iahve ca rege al lumii, reprezentarea sim­bolica a victoriei acestuia asupra du~manilor sai, careerau deopotriva fortele haosului ~i du~manii istorici aiiui Israel. Rezultatul acestei victorii era innoirea crea­tiei, alegerii ~i aliantei, idei ~i rituri ale anticelor sar­batori ale fertilitatii care sint subiacente sarbatorii is­torice" 2. Mai tirziu, In eshatologia profetilor, restaura­rea lui Israel de catre Iahve era inteleasa ca 0 nouacreatie, care implica un fel de reintoarcere in Pa­radis 3.

Desigur, nu se poate pune pe acela~i plan reiterareasimbolica a cosmogoniei care caracteriza Anul nou inMesopotamia ~i In Israel. La iudei, scenariul arhaic alinnoirii periodice a lumii a fost treptat istoricizat, pas­t'rind totu~i ceva din semnificatia lui initiala. Wensincka aratat ca scenariul ritual al Anului -nou, prin care se

1 H. Frankfort, Kingship and the Gods, p. 319.2 S. Mowinckel, He that Cometh, In limba eng1e'd de G. W. An­

derson, New York, 1956, p. 26.3 S. Mowinckel, op. cit., p. 1H.

47

semnifica trecerea de la Haos la Cosmos, a fost apli­cat unor evenimente istorice, ca de pilda, exodul ~itrecerea Marii Ro~ii, cucerirea Palestinei, pe atuncinumita Canaan, captivitatea babiloniana ~i intoarcereadin exil etc.;!. La dndul sau, yon Rad a dovedit ca uneveniment istoric unic, ca de pilda, "constituirea Israe­lului pe Muntele Sinai de catre lahve ~i servitorul sauMoise, 0 data devenita efectiva pe planul colectiv,flU e menita sa ramina in sfera amintirii pe calea tra­di~iei verbale sau a nara~iunii scrise, ci poate fi supusai'nnoirii rituale in cadrul unui ceremonial", in acela~if€I ca,innoirea cosmologica a imperiilor vecine 2. EricVoegelin are dreptate sa staruie asupra faptului ca "for­mele simbolice ale imperiilor cosmologice ~i ale Israe­lului nu se exclud reciproc r ... ]. Innoirea rituala a or­dinii,aceea a elementelor sliI11boliceelaborate i'n si'nulciviliza~iei cosmologice, de pilda, strabate intreaga is­torie a omenirii de la sarbatoarea Anului nou babilo­nian, pina la ritornar ai principii a lui Machiavelli ~itrednd prin innoirea lui Berith de catre Josuah, prininnoirea sacramentala a lui Crist, pentru ca prabu~ireaordinii existen~ei ~i reapari~iei acestei ordini reprezintao problema fundamentala a existen~ei omene~ti". 3

A~adar, oriclt de mari ar fi deosebirile dintre siste­mul cultului mesopotamian ~i eel israelit, nu e maipu~in evident ca ele au in comun aceea~i speran~a deregenerare anuala sau periodicaa Lumii . .In fond inambele se crede in posibilitatea de recuperare a )nce­putului" absolut, ceea ce implica distrugerea ~i abo­lirea simbolica a lumii vechi. SHqitul e a~adar impli­cat in inceput ~i viceversa. Lucru nicidecum surprinza­tor, deoarece imaginea exemplara a acestui inceput, careeste precedat ~i urmat de un sHqit, reprezinta anu!,

1 A. J. Wensinck, Th~ S~mitic N~w Y~ar and ih~ Origin ofEschatology in Acta Orientalia, I, 1923, pp. 159-199.

2 Eric Voegelin, Order and Histor'y. I: Israd and R~''''elation,Louisiana State University Press, 1956, p. 294.

3 E. Voegelin, op. cit., p. 299.

48

timpul cosmic circular, a~a cum poate fi el sesizatin rit;nul anotimpurilor ~i in regularitatea fenomenelorcere~tl.

Aici insa se impune 0 precizare: de~i e probabil caintuitia "Anului", intruclt constituie un ciclu, se ga­se~te la originea ideii unui cosmos care se innoie~te pe­riodic, totu~i, in scenariile mitico-rituale ale Anuluinou 1 razbate 0 alta idee, de origine ~i de structuradiferita. Anume, ideea "peI'feqiunii inceputurilor", ex­presie a unei experiente religioase mai intime ~i maiadinci, sustinuta de amintirea imaginara a unui "Pa­radis pierdut", a unei beatitudini care preceda actualacondiiie omeneasca. Se prea poate ca scenariul mitico­ritual al Anului nou sa fi jucat un rol atit de impor­tant in istoria omenirii mai ales ,pentru ca, asigurindinnoirea cosmica, el mai dadea de asemeni ~i sperantaunei recuperari a beatitudinii "inceputurilor". Imaginea"Anului-Cerc" s-a incarcat cu un simbolism cosmic­vital ambivalent, deopotriva "pesimist" ~i "optimist".Caci scurgerea timpului implica indepartarea treptatade "inceputuri", a~adar pierderea perfeqiunii initiale.Tot ce dureaza, se farimiteaza,degenereaza ~i sflqe~teprin a pieri. E yorba, evident, de 0 expresie "vi ta­lista" a realului; dar nu trebuie sa uitam ca, pentruomul primitiv, faptul de a fi se reveleaza - ~i se ex­prima - in termeni de viata. Plenitudinea ~i vigoarease intilnesc la inceput: e ceea ce s-ar putea numi"pesimismul" inerent acestei conceptii. Dar trebuie saadaugam indata: plenitudinea, de$i foarte curind pier­duta, e periodic recuperabila. Anul are un sflqit, esteadica urmat automat de un nou inceput.

Ideea ca perfeqiunea se gasea la inceput pare destulde arhaica. Ea este, in orice caz, foarte raspindita. E,dealtmin teri, 0 idee susceptibila de a fi rein terpre­tata ~i integrata la infinit in nenumarate conceptii re-

1 Ca, dealtminreri, In nenumarate alte mituri cosmogonice deorigine.

49

iigioase. Vom avea prilejul sa discmam despre dtevadin aceste valorificari. Vom spune deindata ca ideeaperfeqiunii inceputurilor a jucat un rol important 111

<:eea ce prive~te elaborarea sistematica a unor cicluricosmice din ce In ce mai mari. "Anul" oei~nuit a fostfoarte mult dilatat, dind na~tere unui "An Mare" sauun or cicluri cosmice de 0 durata incalculabila. Pe ma­

sura ce ciclul cosmic devenea mai amplu, ideea perfec­tiunii inceputurilor tindea sa implice aceasta idee com­plementara: pentru ca ceva cu adevarat nou sa poata·zncepe, este necesar ca rama~itele ~i ruinele ciclului ·vechisa fie complet nimicite. Astfel zis, daca dorim sa ob­tinem un Inceput absolut, sflqitul unei lumi trebuie safie radical. Eshatologia nu este dedt prefigurarea unei·cosmogonii a viitorului. Dar orice eshatologie staruieasupra acestui fapt: creatia cea noua nu poate avea:loc inainte ca lumea aceasta sa fie definitiv abolita.Nu mai e vorba sa regeneram ceea ce a degenerat - cisa nimicim lumea cea veche ca s-o putem crea dinnou in toto. Obsesia beatitudinii Illceputurilor implicanimicirea a tot ce a existat ~i, a tot ce, datorita acestuifapt, s-a degradat, de la facerea lumii: e singura po­-sibilitate de a recuceri perfectiunea ini~iala.

Desigur, toate aceste nostalgii ~i credinte slnt dejaprezente In scenariile mitico-rituale ale Innoirii anualea lumii. Pornind lnsa treptat de la stadiul protoagri­col de cultura, ~i-a croit drum ideea ca exista ~i adeva­rate (iar nu numai rituale) distrugeri ~i creatii din nouale lumii, ca exista 0 "lntoarcere la origine" In sensulliteral al cuvlntului, adica 0 regresiune a cosmosuluispr~ starea amorfa, haotica, urmata de 0 lloua cosmo­gome.

Miturile referitoare la sflrsitul lumii ilustreaza eelmai bine aceasta conceptie. L~ vom studia In capitolulmmator, desigur atlt pentru interesul lor intrinsec, dt~i pentru ca slnt susceptibile sa ne lamureasca In pri­vin~a funqiei miturilor In genere. Pina acum am avutde-a face numai Cll mituri cosmogonice ~i de origine,

50

mituri care povestesc ceea ce s-a 'int'implat deja. Secuvine acum sa Yedem cum ideea "perfeqiunii illcepu­turilor" a fost de asemeni proiectata intr-un vii tor atem­pora!. Miturile referitoare la sHqitul lumii au jucatdesigur un rol important in istoria omenirii. Ele aupus in eviden~a "mobilitatea originii": intr-adevar, ellincepere de la un anum it moment, "originea" nu se ga­se~te numai intr-un trecut mitic, dar ~i illtr-ull viitor fa­bulos. Acesta este, dupa cum se ~tie, concluzia lacare au ajuns stoicii ~i neopitagoricienii, prin elabora­rea sistematica a ideii ve~nicei intoarceri a lucrurilor.Dar llo~iunea de "origine" e mai ales legata de ideeade perfectiune ~i de beatitudine. lata motivul pentrucare gasim, in concep~iile eshatologiei, considerata drepto cosmogonie a viitorului, izvoarele tuturor credin~e­lor care proclama 0 era de al--tr, nu numai (sau nici­decum) in trecut, ci ~i (sau exclusiv) in viitor.

Capitolul IVESHATOLOGIE ~I COSMOGONIE

Sfir~itullumii - in trecut~i in viitor

S-AR PUTEA SPUNE, INTR-O FORMULA SU­mara ca, pentru primitivi, sflqitul lumii a ~i avut loc,de~i el trebuie sa se reproduca intr-un viitor mai multsau mai putin indepartat. Intr-adevar, miturile referi­ware la cataclismele cosmice sint foarte raspindite. Elepovestesc cum lumea a fost distrusa ~i omenirea nimicita,cu exceptia unui singur cuplu, sau a dtorva supravie­luitori. Miturile referitoare la Potop sint cele mai nu­meroase ~i aproape universal cunoscute (de~i sint foarterare in Africa) 1. Pe linga miturile diluviene, ~i altelerelateazadistrugerea omenirii prin cataclisme de pro­portii cosmice: cutremure, incendii, prabu~iri de munti,epidemii etc. Evident, acest sflqit al lumii n-a fost radi­cal: el a fost mai ,curlnd sflr~itul unei omeniri, urmatde ivirea unei omeniri noi. Dar cufundarea totala apamintului in ape sau distrugerea lui prin foe, urmatade ivirea unui pamint virgin, simbolizeaza regresiuneacatre haos ~i catre cosmogonie.

1 Cf. Sir George James Frazer, Folk-Lor~ in th~ Old Testament,I, Londra, 1919, pp. 329-332; Clyde Kluckhohn, RewrrmtThwll~s in Myths and Mythmaking, in Daedalus, primavara 1959(pp. 268-279), p. 271. Bibliografia esen~iala referitoare la legen­dele Potopului se va gasi in Stith 'Thompson, Motif-Index ofFolk-Literature, edi~ie 'revazudi, Bloomington, Indiana, 1955 ~i urm.,vol. I, p. 184 (A 1010).

52

Intr-un mare numar de mituri Potopul se leaga deun pacat ritual, care a provocat mlnia fiintei supreme;uneori el rezulta doar din dorinta fiintei divine de apune capat omenirii. Daca examinam lnsa miturile carevestesc viitorul Potop, constatam ca una din cauzeleprincipale rezida In pacatele oamenilor, precum ~i Indecrepitudinea lumii. Potopul a deschis deopotriva caleauneicreari din nou a lumii ~i unei regenerari a omeni­rii. Altfel zis, sflqitul lumii In trecut ca ~i acela careva avea loc In viitor reprezinta proieqia gigantica,la scara macrocosmica ~i cu 0 exceptionala intensitatedramatica, a sistemului mitico-ritual al sarbatorii Anu­lui nou. De asta data lnsa, nu mai e vorbade ceeace s-ar putea numi "sflqitul firesc" al lumii - "firesc"pentru ca coincide cu sflqitul anului ~i face prin ur­mare parte integranta din .ciclul cosmic - ci de 0catastrofa reala provocata de fiintele divine. Simetriadintre Po top ~i lnnoirea anuala a lumii a fost perceputaIn clteva foarte rare cazuri (Mesopotamia, iudaism, Man­dan) 1. Indeob~te, lnsa, miturile diluviene Slnt indepen­dente de scenariile mitico-rituale ale Anului nou. Aceastase explica u~or, deoarece sarbatorile periodice derege­nerare reactualizeaza simbolic cosmogonia, opera crea­ware a zeilor, iar nu nimicirea lumii vechi: aceastadispare "In chip firesc", prin simplul fapt ca distantacare 0 separa de "lnceputuri" a atins limita extrema.

In comparatie cu miturile 'care nareaza sf1r~itul lumiiIn trecut, miturile care se refera la un sf1r~it ce va venislnt ciudat de putin numeroase la primitivi. Dupa cumobserva F. R. Lehmann 2, raritatea lor se datoreazapoate faptului ca etnologii n-au pus aceasta lntrebare Inanchetele lor. E uneori greu sa precizezi daca mitul

1 A se vedea lucrarea noastra Le M ythe de l'Eternd Retollr,Paris, 1949, p. 102 ~i urm.

2 F. R. Lehmann, UVeltunurgang lmd UVelterneuerung im Glaubmschiftloser Volker, In Zeitschrift fiir Ethnologie, LXXI, 19J1(pp. 103-115), p. 103.

53

se refera la 0 catastrofa trecuta sau la una viitoiue.Potrivit spuselor lui E. H. Man, locuitorii insulelorAndaman cred ca dupa sflqitul lumii 0 noua omenire,bucurlndu-se de 0 conditie paradiziaca, 1~iva face apa­ritia : nu vor mai fi nici boli, nici batrlnete, nici moane.Dupa catastrofa, moqii vor 1nvia. Potrivit lui A. Rad­cliffe Brown 1nsa, Man ar fi contopit mai muhe ver­siuni culese de la informatori diferiti. In realitate, pre­cizeaza- Radcliffe Brown,e ef'ectiv vorba de un mitcare poveste~te sflr~itul ~i crearea din nou a lumii : darmitul se refera la trecut, iar nu la vii tor. Cum 105a,potrivit constatarii lui Lehmann, limba locuitorilor insu­Ielor Andaman nu poseda un timp viitor 1, nu e u~rsa stabilim daca e vorba de un eveniment trecut sauviitor.

Cele mai rare dintre miturile primitive relative lasflqit slnt acelea care nu prezinta indicatii precise referi­tor la eventuala creatie din nou a lumii. Astfel, In cre­ninteie indigenilor kai din Noua Guinee, creatorul,Malengfung, dupa ce a creat cosmosul ~i omul, s-a retrasla marginea lumii, la orizont, ~i a adormit. Ori de citeori se lntoarce In somn, Pamlntul se cutremura. Darlntr-o zi se va ridica de pe culcu~ul sau ~i va distrugecerul care se va zdrobi de pamlnt ~i va pune capat orica­rei. vieti 2. Intr-una din insulele Caroline, anume N amo­lut, exista credint,a ca lntr-o zi creatorul va nimici ome­nirea din cauza pacatelor ei. Zeii vor continua lnsa sa<existe - iar aceasta implica posibilitatea unei noi crea­1ii 3• .Intr-aha insula din arhipelagul Carolinelor, anumeAurepik, fiul creatorului e vinovat de catastrofa careva avea loco Clnd l~i va da seama ca ~eful unei insuleTIU se mai ocupa de supu~ii sai, el va Ineca insula cu

1 Ibid., p. 112.2 Richard Thurnwald, Die Eingeborenel1 Australiel1s ulld dir

.siidseeinseln, TUbingen, 1927, pp. 26-27, dupa Ch. Keysser, AlIOs,dem Leben der Kaileute (citat de Neuhaus, In Deutsch Neu-Guinea,1911, P. 154 ~i urm.

3 F. R. Lehmann, op. cit., p. 107.

;54

ajutorul unui ciclon 1. Nici aici nu e sigur ca e yorba deun sflqit definitiv: ideea unei pedepsiri a "pacatelor"implica In genere crearea ulterioara a unei noi omeniri~

Mai greu de interpretat slnt credin~ele autohtonilornegritos din peninsula Malacca. Ei ~tiu ca 1ntr-o zi.Karei va pune capat lumii pentru di oamenii nu matrespecta preceptele sale. Drept care, In timpul furtunilor~numitii negritos se straduiesc sa prel'nt1mpine catastrofaadudnd In chip de ispa~ire jertfe slngeroase 2. Catas­trofa va fi universala. nu va face vreo deosebire Intrepacato~i ~i nepacato~i ~i nu va fi, pare-se, preludiul une~noi creatii. lata pentru ce ace~ti negritos 11numesc "rau"pe Karei, iar ba~tina~ii din triburile PIe-Sakai vad 1ntr­1nsul du~manul care le-a ,Jurat Paradisul" 3.

Un exemplu extraordinar de izbitor e acela al guara­nil or din Mato Grosso. $tiind ca pamlntul va fi distrus.prin foc ~i prin apa, ei au pomit In cautarea "Tarii:fara de pacat", un soi de paradis terestru situat dincolo>de Ocean. Aceste lungi calatorii, inspirate de ~amani~i efectuate sub conducerea lor, au 1nceput In veaculalXIX-lea ~i au durat p1na In 1912. Unele triburi credeau:ca marea catastrofa va fi urmata de 0 1nnoire a lumii

~i de Invierea moqilor. AIte triburi a~teptau ~i doreaUlsflqitul definitiv al Lumii 4. Nimuendaju scria In 1912 :"Nu numai guaranii, ci 1ntreaga natura e obosita deviata. ,In mai muIte rlnduri, dnd I-au 1nvaluit In vis pe:Nanderuvuvu, medicine-men-ii au auzit Pam1ntul im­

plorlndu-l : «Am devorat prea muIte cadavre, sint satut

1 Ibid., p. 117.2 Cf. M. Eliade, Traite de I'Histoire des Religions, p. 54.3 F. R. Lehmann, op. cit., p. 107.4 Cf. E. Schader, Del" Paradiesrnythos irn Leben del' Guarani-·

il1dianer, In Staden-Jahrbuch, III, Sao Paulo, 1955, p. 151 ~i urm.;;Wilhelm Koppers, Prophetisrnus Imd Messianismus als volkerkund­liches und uni·versal-geschichtliches Problem, In Saeculum, X, 1959.pp. 38-47, pp. 42 ~i urm.; Robert H. Lowie, Primitive Messianism'and an Ethnological Problem, In Diogenes, nr. 19 (toamna, 1957~pp. 62-72), p. 70 ~i urm.

55-

56

sflqeasca 1,> La rlndul ei, Apaacorde repausul ~i sa Indepar­~i tot a~a.pomii [ ... ] ~i natura

~l istovit. Tata, fii sa se11 roaga pe Creator sa-iteze de ea orice agita~ie,Intreaga" 1.

S-ar putea cu greu gasi 0 expresie mai mi~ditoare aoboselii cosmice, a dorintei de repaus absolut ~i demoarte. E vorba Insa de dezamagirea inevitabila careurmeaza unei lungi ~i vane exaltari mesianice. De unveae, indienii guarani diutau paradisul terestru, ci:ntlnd~i danslnd. Ei revalorizasera ~i integrasera mitul sflqi­tului pamlntului Intr-o mitologie milenarista 2.

Majoritatea miturilor americane ale sHqitului implicafie 0 teorie ciclica (ea de pilda la azteciJ, fie credintaca 0 noua Facere va urma catastrofei, fie, In sflqit (Inanumite regiuni ale Americii de Nord), credinta Intr-oregenerare universala efectuata nha cataclisme. (rln acestproces de regenerare numai padito~ii vor pieri.) Potrivittraditiei, la azteci, au ~i avut loc trei sau patru distru­geri ale lumii ~i a patra (sau a cincea) este a~teptata Inviitor. Fiecare din aceste lumi e dominata de un "Soare",a carui cadere sau disparitie caraeterizeaza sHr~itu13.

Ne este imposibil sa enumeramaici toate celelalte mi­turi importante .ale celor doua Americi, privind sHqitullumii. Un anumit numar de mituri vorbesc despre uncuplu care va repopula lumea cea noua 4. Astfel indieniichoktaw cred ca lumea va fi distrusa prin foe, dar caspiritele se vor Intoarce, oasele se vor acoperi cucarne,

1 Curt Nimuendaju, Die Sagen von der Erschaffung und Ver­nichtung der Welt als Grundlagen der Religion der Apapocuva­Guarani, in Zeitschrift fur Ethnologie, XLVI, 1914, pp. 287 ~iurm., p. 335.

2 Cf. R. H. Lowie, op. cit., p. 71.3 Cf. H. B. Alexander, Latin-American Mythology, in The

Mythologies of All Races, XI, Boston, 1920, p. 91 ~i Urm.4 Mit algonkin consemnat de Daniel G. Brinton, The Myths of

the New World (edilia a 2-a, revazutii, New York, 1876), pp. 235­236. Mit wintu consemnat de H. B. Alexander, North-AmericanMythology (in Mythologies of All Races, X, Boston, 1916), p. 223!Ii urm.

iar lnvia~ii vor locui din nou pe fostele lor teritorii 1. Re­gasim un mit similar la eschimo~i: oamenii vor lnviadin. oasele lor (credin~a specifica culturilor de vlna­tori) 2. Credin~a ca inevitabila catastroEi este consecin~afatala a "batrlne~ii" ~i a decrepitudinii lumii pare destulde rasplndita. Dupa indienii cherokee, "dnd lumea va fiveche ~i uzata, oamenii vor muri, fdnghiile se vor rope~i pamlntul se va cufunda In Ocean". (Pamln tul e In­chipuit ca 0 mare insula aninata de bolta cereasca prinpatru fdnghii 3.) Intr-un mit Maidu, Earth-MakeT~ul asi­gura cuplul pe care-l crease ca "atunci dnd aceasta lumeva fi prea uzata, am s-o refac pe de-a lntregul ; ~i dndo voi fi refacut-o, ve~i avea parte de 0 noua na~tere" 4.Unul din prineipalele mituri eosmogonice ale ba~tina~i­lor kato, din tribul athapasca, lneepe eu erearea unuinou eer, spre a-I lnloeui pe eel veehi, a carui prabu~irepare iminenta 5. Dupa cum observa Alexander eu pri­vire la miturile cosmogoniee ale coastei Paeificului,"multe nara~iuni privind crea~ia par a se reduce de faptla tradi~ii referitoare la erearea din nou a pamlntuluidupa marea catastrofa ; anumite mituri evoca totu~i deo­potriva erea~ia ~i 0 noua crea~ie" 6.

1 Adam Hodgson: Tra·vels in North America, p. 280; Brinton,op. cit., pp. 279~280.

2 Brinton, p. 280: "Cel-de-sus va sufIa 0 data pe oasele barba1i­lor, de doua ori pe oasele femeii ~i vor invia". 0 aha versiune amitului a fost publicata de Franz Boas, The Central Eskimo(G.R.B.E.W., 1888), p. 588 ~i urm. Cf. M. Eliade, Le Chamanismeet les techniques archaiques de l'extase, Paris, 1951.

3 H. B. Alexander, North American Mytholog)l, p. 60.4 Ibid., p. 219; cf. bibliografia referitoare la miturile diluviene

nord-americane ibid., pp. 299-300.5 Ibid., p. 222.

6 Ibid., p. 225. Cu privire la miturile S<ld-americane privindsflr~itul ·lumii datorita focului sau apei, d. P. Ehrenreich, DieMy then Imd Legenden des Siidamerikanischen Urvolker, Berlin,1905, pp. 30--31. Cu pri vire la tradi\iile sud-americane referitoarela Innoirea lumii dupa 'catastrofa, Claude Levi-Strauss in Bulletinof the Bureau of the American Ethnology, XCLIlI, 2, pp. 347(Bakairi), 369 (Namicuara).

57

'.

"

In fond, implidnd mai mult sau mai putin clar crea-rea din nou a unui nou univers, aceste mituri referitoarela sflqitul lumii exprima aceea~i idee arhaica ~i extremde raspindita de "degra:dare" progresiva a cosmosului,necesidnd In mod periodic distrugerea ~i crearea lui dinnou. Din aceste mituri ale unei catastrofe finale, care vafi totodata semnul vestitor al iminentei creari din noua lumii, au ie~it ~i s-au dezvoltat, In zilele noastre,' mi~­carile profetice ~i milenariste ale societ?tilor primitive.Vom reven! asupra acestor milenarisme primitive, datfiind ca ele constituie, Impreuna cu hiliasmul marxist,singurele revalorizari moderne pozitive ale mitului sflr­~itului lumii. Dar trebuie sa reamintim In prealabil, pescurt, care era locul mitului referitor la sflqitul lumiiIn religiile mai complexe.

Sfiqitullumii in religiile orientale

Doctrina distrugerii lumii (pralaya) era, dupa toateprobabilidltile, deja cunoscuta In vremurile vedice (At­harva Veda, X, 8, 39-40). Conflagratia universala(ragnarok), urmata de 0 noua creatie, face parte dinmitologia germanica. Aceste fapte par saarate ca indo­europenii nu ignorau mitul referitor la sf1r~itul lumii.Recent, Stig Wikander aindicat existenta unui mit ger­manic referitor la batalia eshatologica Intru totul si­milar eu povestirile paralele indiene ~i iraniene. DarInceplnd cu BrG.hmana 1 ~i mai ales in Purana, indieniiau dezvoltat In chip laborios doctrina celor patr.!.1yugas,cele patru virste ale lumii. Esentialul acestei teorii 11constituie crearea ~i distrugerea cicliea a lumii - ~i

1 Numele celor patru yugas apar pentru prima oara in AitareyaBrahmana, VII, 14.

58

credin\a in "perfeqiunea Inceputurilor". Deoarece budd­hi~tii ~ jaini~tii Imparta~au acelea~i idei, putem trageconcluzia ca doctrina ve~nicei crea\ii ~i distrugeri a uni­versului este 0 idee panindiana.

Dat fiind ca am mai discutat aceasdi problema In LeMy the de l'Eternel Retour, nu 0 vom relua aici. Vomaminti numai ca "ciclul complet se incheie cu 0 «nimi­cire», un pralaya, care se repeta intr-un fel mai radical(mahapralaya, «marea nimicire») la sfir~itul celui de al 0mielea ciclu" 1. Potrivit Mahabharatei ~i textelor Pu­rana 2, orizontul se va aprinde, pe firmament se VOl' ivi~apte sau doisprezece sori ~i VOl' zvinta marile, VOl' ardepamintul. Fo'Cul Samvanaka (Focul incendiului cosmic)va distruge universul intreg. Dupa aceea, 0 ploaie dilu­viana va cadea fara incetare timp de doisprezece ani,pamintul va fi Inecat ~i omenirea nimicita (Visnu Pu­rana, 24, 25). Pe Ocean, ~ezat pe ~arpele cosmic <;:esha,Visnu doarme cufundat Intr-un somn yoga (Visnu Pu­rana, VI, 4, 1-11). $i apoi totul va reincepe din nou ­ad infinitvtm.

Cit despre mitul "perfeqiunii inceputurilor" 11 re­cuno~tem fara greutate In puritatea, inteligen\a, beati­tudinea ~i longevitatea vie\ii omene~ti in Krta yuga,prima vli"sta. De-a lungul celorlalte yugas care au urmat,asisram la 0 deteriorare treptata adt a inteligeqei ~i amoralei omului, clt ~ a dimensiunilor trupului ~i alongevita\ii sale. Jainismul exprima in termeni extra­vagan\i perfeqiunea inceputurilor ~i decaderea ulterioara.Potrivit lui H;emacandra, la inceput statura omuluiatingea ~ase mile, iar via~a lui dura 0 suta de mii depurvas (un purvas este egal cu 8.400.0GO ani). in schimb,

1 Le My the de l'Eternel Retour, p. 170. Cf. ~i Images etS}'mboles, Paris, 1952, p. 80 ~i urm.

2 Cf. Emil Abegg, Der Messiasglaube in Indien und Iran, Berlin,1928, p. 34, n. 2.

59

la sflqitul ciclului statura lui de-abia atinge ~apte coti,iar viata nu depa~e~te 0 suta de ani (Jacobi, in Ere,1, 202). Buddhi~tii staruie ~i ei asupra prodigioasei 'scur­tari a vietii omene~ti: 80.000 de ani,~ichiar mai mul!("incomensurabil", potrivit anumitor traditii) la incepu­tul ciclului, ~i zece ani la sflqitul sau.

Doctrina indiana a virstelor lumii, adica: ve~riicacreatie, deteriorare, nimicire ~i creare dinnou a uni­versului, aminte~te intr-o oarecare masura conceptia pri­mitiva a innoiriianuale a Lullii, dar cu importante de­osebiri. In teoria indiana, omul nu joaca nici un rol inperiodica recreare a lumii; in fond, omul nu dore~teaceasta ve~nidi noua creatie, ci urmare~te sa evadeze dinciclul cosmic 1. Mai mult chiar, in~i~i zeii nu par safie adevarati creatori ; ei sint mai curind instrumentelecu ajutorul carora se efectueaza procesul cosmic. Se vedea~adar ca, in ce prive~te India, nu exista propriu-zis unsflqit radical al Lumii; nu exista dedt intervale maimult sau mai putin lungi intre nimicirea unui uniyers~i aparitia altuia. "Sflqitul" nu are inteles dedt in ma­sura in care se refera la "conditia" omului ; omul poateopri procesulde transmigratie in care se gase~te ridtorbe$te.

Mitulperfeqiunii inceputurilor este clar atestat inMesopotamia, la israeliti ~i la greci. Potrivit traditieibabiloniene, cei opt sau zece regi antediluvieni au domnitintre 10800 ~i 72000 ani ; dimpotriva, regii dirt primeledinastii postdiluviene n-au depa$it 1200 ani 2. Vom

1 Ne gindim, desigur, la elitele religioase ~i filozofice care cauta"izbavire" de iluzii ~i de suferin\e. Dar religia populara indianaaccepta ~i confera 0 valoare existen\ei Lumii.

2 W. F. Albrigiht, Primitivism in Ancient Western Asia, in cu­legerea Primitivism and Rdated Ideas in 'Antiquity, ingrijid deArthur O. Lovejoy ~i George Boas, Baltimore, 1935, (pp.' 421­432), p. 422.

60

adauga ca babilonienii cuno~teau ~i ei mitul unui paradisprimordial. Ei pastrasera amintirea unei serii de distru­geri ~i creari din nou (probabil l'n numar de ~apte)succesive ale rasei omene~ti 1. Israelitii l'mparta~eau ideisimilare: pierderea paradisului originar, scurtarea trep­tata a duratei vietii, potopul care nimice~te omenirea,cu exceptia cltorva privilegiati. In Egipt, nu gasim urmereferitoare la mitul "perfectiunii l'nceputurilor" (nu esteatestat), dar gasim In schimb traditia legendara a lun­gimii fabuloase a vietii regilor anteriori lui Menes 2.

In Grecia Inregistram doua traditii mitice distincte,dar solidare : 1 - Teoria virstelor lumii cuprinzindmitul perfeqiunii Inceputurilor; 2 - doctrina ciclica.Hesiod este primul care descrie degenerescenta progresivaa omenirii de-a lungul celor cinci vlrste (Lucrari ~i zile,109-201). Prima, Vl'rsta de Aur, sub domnia Iui Cro­nos, era un soi de Paradis: oamenii traiau vreme In­delungata, nu l'mbatrlneau niciodata ~i viata lor se ase­mana cu aceea a zeilor. Teoria ciclidi l'~i face aparitiao data eu Heraclit (fr. 66 [22 Bywater]), care va exer­cita b puternica l'ndurire asupra doctrinei stoice a Ve~­nicei Intoarceri. Chiar ~i la Empedocle constatam aso­cierea aeestor doua teme mitiee ; vl'rstele lumii ~i ciclulnel'ntrerupt al creatiiIor ~i al distrugerilor. Nu e cazulsa discutam diferitele forme pe care Ie-au Iuat acesteteorii l'n Grecia, mai ales de pe urma influentelor orien­tale. Ajunge sa reamintim ca stoicii ~i-:au l'nsu~it ideealui Heraclit a sflr~itului lumii prin foe (ekpyrosis), ~ica Platon (Timeu, 22, C) cunoa~te, deja, ea 0 altern a­tiva, sfiqitul prin potop. Aceste doua cataclisme ritmaul'ntrucltva Anl.ll eel Mare (magnus annus). Potrivit unuitext, care s-a pierdut, al lui Aristotel (Pro trep t), cele

1 Ibid., pp. 424-426.2 Ibid.,J'. 431.

61

doua catastrofe aveau loc la cele doua solstitii: con­flagratio la solstitiul de vara, diluvium la solstitiul deiarna 1.

Apocalipsuri iudeo-cre~tine

Regasim unele dintre imaginile acestea apocalipticedespre sflqitullumii In viziunile eshatologice iudeo-cre­~tine. Dar iudeo-cre~tinismul lnfati~aza 0 inovatie ca­pitala. Sflqitul lumii va fi unic, a~a cum cosmogoniaa fost unica. Cosmosul care va reapare dupa catastrofava fi acela~i cosmos creat de Dumnezeu la lnceputultimpurilor, dar purifica( regenerat~i restaurat In gloriasa primordiala. Acest paradis pamlntesc nu va mai fidistrus, nu va mai avea sflqit. Timpul nu mai estetimpul circular al Ve~nicei lntoarceri, ci un timp linear~i ireversibil. Mai muh Inca: eshatologia reprezinta deagemeni triumful unei istorii sfinte. Caci sflqitul lumiiva revela valoarea religioasa a faptelor omene~ti, ~ioamenii vor fi judecati dupa faptele lor. Nu mai estevorba despre 0 regenerare cosmica implidnd totodataregenerarea unei colectivitati (sau a totalitatii specieiumane). E vorba despre 0 judecata, despre 0 seleqiune :numai cei ale~i vor avea parte de 0 fericire ve~nica. Ceiale~i, cei buni, vor fi mlntuiti multumita fidelitatii lorfata de 0 istorie sflnta : In lupta cu puterile ~i ispiteleacestei lumi, ei au ramas .credincio~i lmparatiei cerurilor.

Aha deosebire fata de religiile cosmice : pentru iudeo­cre~tinism, sflqitul lumii face parte din misterul mesia­nic. Pentru evrei, venirea lui Mesia va vesti sf1r~itullumii ~i restaurarea paradisului. Pentru cre~tini, sflqi­tul lumii va preceda cea de a doua venire a lui Isus

1 Recunoa~tem In aceste catastrofe cosmice ideile indiene referi­. toare la sflqitul lumii prin foe sau prin apa. Cf. ~i pe B.L. van der

Waerden, Das (lrosse Jahr und die ewige Wiederkehr, In Hermes,80, 1950, p. 129 ~i urm.

62

Cristos ~i Judecata de Apoi. Dar at!t pentru unii, dt~i pentru ceilal~i, triumful istoriei sfinte - devenit evi­dent prin sfiqitul lumii - implica intr-un fel restaura­rea paradisului. Profe~ii proclama Innoirea cosmosului :va exista un cer nou ~i un pamint nou. Totul va fi dinbel~ug, ca altadata In gradina Edenului 1. Animalele sal­batice vor trai in pace Intre ele, ,,~i Ie va mina un co­pila~". (lsaia, XI, 6) BoliIe ~i infirmita~ile vor dispareapentru totdeauna: ~chiopii vor sari precum cerbii, ure­chile surzilor se vor deschide (Isaia, XXX, 19 ; XXXV,3 ~i urm.). Noul Israel va fi cladit pe Muntele Sion,fiindca paradisul se afla pe un munte (Isaia, XXXV,10; Psalmii XLVIII, 2). $i pentru cre~tini renovarea

. totala a cosmosului ~i restaurarea' paradisului reprezinta'-trasatnrile esen~iale ale eshaton-ului (sfiqitului). Stascris in Apocalipsullui loan (XXI, 1-5) : ,,$i am vazutun cer nou, ~i un pamint nou. Caci cerul eel dintii ~ipamintul eel dintii au trecut [ ...~. $i am auzit din tronun glas puternic care zicea : ~i moarte nu va mai fi, niciplingere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, cacicele dintii au trecut. $i eel ce ~ade pe tron grai: lata,noi Ie facem pe toate".

Aceasta noua crea~ie se va inal~a Insa pe ruinele celeidintii. Sindromul catastrofei finale aminte~te aici descrie­rile indiene ale distrugerii universului. Va fi seceta ~ifoamete ~i zilele se vor scurta 2. Epoca imediat pre­mergatoare sfiqitului va fi dominata de Anticrist. Cri­stos va veni insa ~i va purifica lumea prin foe. Dupacum spune Efrem Sirul: "Marea va mugi ~i apoi vaseca, Cerul ~i pamintul vor fi nimicite, pretutindeni sevor intinde fumul ~i bezna. Timp de patruzeci de zileDomnul va trimite fa cuI pe pamint ca sa-l cure~e de

1 Amos, IX; 13 ~i urm.; Isaia, XXX: 23 ~i urm.; XXXV:1, 2, 7; LXV: 17; LXVI: 22; Osea, I: 10; II: 18 ~i urm. ;Zaharia, VIII: 12; Ezechiel, XXXIV: 14, 27; XXXVI: 9 ~iurm.; 30, 35.

2 W. Bousset, The Antichrist Legend, traducere in limba engleza,Londra, 1896, pp. 195 ~i urm., 218 ~i urm.

63

pingaririle ~iciului ~i ale p~katului" 1. Focul mmlcltoreste atestat 0 singura oara in N oul Testament, in A douaEpistola a lui Petru (III, 6-14). EI constituie insa unelement important In Oracolele Sibiline, in stoicism ~iin literatura cre~tina posterioara. E probabil de origineiraniana 2.

Domnia Anticristului inseamna intr-o oarecare masurarevenirea la haos. Pe de 0 parte, Anticristul e infa~i~atsub aspectul unui balaur sau al unui demon 3, .~i aceastaaminte~te de vechiul mit al lupt:ei dintre zeu ~i balaur.Lupta ,a avut loc la inceput, inainte de crearea lumii ~iva avea din nou loc la sHqitul ei. Pe ge aha parte,dnd Anticristul va fi 'considerat drept falsul Mesia,domnia lui va insemna rasturnarea totala a valorilorsociale, morale ~i religioase; ahfel zis, intoarcerea lahaos. De-a lungul veacurilor Anticristul a fost identificatcu diferite personaje istorice, de la Neron ~i pina laPapa (de catre Luther). Se cuvine sa subliniem un fapt:anumite epoci istorice, deosebit de tragice, erau conside­rate ca fiind dominate de Anticrist - dar· se pastiaintotdeauna speranta ,ca domnia lui vestea deopotrivaiminenta venire a lui Cristos. Catastrofele cosm~ce, fla­gelurile, teroarea istoridl, triumful aparent al rauluiconstituiau sindromul apocaliptic 4 care avea sa pre­ceada: Intoarcerea lui Cristos ~i mileniul.

MilenarismuI cre~tin

Devenit religia oficiala a imperiului roman, cre~tinis­mul condamna milenarismul ca fiind eretic, de~i unii

1 Efrem Sirul, citat de Bousset, p. 238.2 Cf. u Myth~ d~ l'Eurn~l Retour, p. 185 ~i urm.3 Cf. Bousset, The Antichrist L~gend, pp. 145 ~i urm.; cf. ~i

R. Mayer, Di~ biblisch~ Vorsullung vom W~ltenbrand,Bonn, 1957.4 A se vedea ~i A. A. Vasiliev, Medieval Id~as of th~ End of the

World; West alld Est, In Byzantion, XVI, fase. 2, 19i2~19i3,Boston, 1944, pp. 462-502.

64

ilu~tri parin~i ai biserieii 11profesasera in treeut. Biserieaaeeeptase insa istoria, iar a~a-zisul eshaton nll' mai re­prezenta evenimentul iminent ee fusese in timpul persetu­~iilor. Lumea, lumea noastra, eu to ate pacatele, nedrep­ta~ile ~i cruzimile ei, continua. Numai Dumnezeu ~tiaora sHqitului lumii, ~i un Iucru parea sigur : acest sflr­~it nu era <lipropiat. Odata cu triumful bisericii, impara­~ia. cerului se ~i afla pe pamint ~i, intr-unan:umit sens,lumea veche fusese deja rtiinieita: Recunoa~tem in anti­milenarismul oficial al bisericii prima manifestare a doc­trinei progresului. Biseric~ aeceptase Iumea a~a cum era,sttaouindu-se sa faca viata omeneasca ceva mai pu~innderieita dedt era in vremea marilor crize istorice. Bi­seriea luase 'aceasta atitudine impotriva profe~ilor, vi-zionarilor, apocalipticilor de tot felu!" ,

Citeva veacuri mai nrziu,dupa patrunderea islamuluiin Mediterana, dar mai ales dupa al XI-lea: ,·veac, cu­rentele milenariste ~i eshatologice reapar, indreptate deasta data impotriva bisericii sau a ierarhiei sale. Un'anumit numar de trasaturi comune se desprind din acestecurente: inspiratorii lor a~teapta ~i proclarria re.staura­rarea paradisului pe pamint, dupa 0 perioada de, grelerncereari ~i decataclisme groaznice. SHr~itul iminent alIumii era a~teptat ~i de Luther. Timp de veacuri ,rega­sim, in mai multe )."induri, aceea~i idee religioasa : lumeaaeeasta - lumea istoriei - este nedreapta, ingrozitoare,demoniaca ; din, fericire, ea se ~iafla in pEn proees deputrezire, eatastro.fele av ineeput, aeeasta Iume veehepir1ie din toate inebeieturile; foarte curind, ea :va finimicita, puterile intul).ericuhll vor fi definitiv invinse,.'eei "buni" vor tTiumfa, ~ip;;tradisul vaJi regasit. Toateeurentele milenariste ~i eshatologice dau dova&:r de opti­mism. Ele reaqioneaza impotriva teroarei istoriei cu 0violeil1;a pe care numai extremadisperare 0 poate sus­eita. Dar, de mai multe ':'eacuri, marile eonfesiuni cre~tinenu 'mai cunose tensiunea eshatologi~a. A~teptarea sflqi­tului Iumii ~i iminen~a judeea~ii de apoi nu sint carac-

65

teristice nici uneia din marile biserici cre~tine. Mi1ena­rismul nu mai s~pravie~uie~te declt anevoie in cltevarecente secte cre~t1ne.

Milenarismulla "primitivi"

Dar mitul sHqitu1ui lumii cunoa~te un avrnt conside­rabil mai ales in afara lumii accidentale. E vorba denenumaratele rhi~carii natiyiste ~i milenariste, dintre carecele mai cunoscute siilt a~a-zisele cargo cults melaneziene,dar care se mai intllnesc ~i In ,alte regiun"i ale Oceaniei,precum ~i in fostele colonii europene din Africa. Foarteprobabil, cele mai multe din aceste mi~cari s-au ivit caurmare a contactelor mai mult sau mai pu~in prelungiteeu cre~tinismul. De~i sint mai totdeauna potrivnice a1­bi10r ~i anticre~tine, cele mai multe din aceste mi1ena­risme ba~tina~e compona elemente eshatologice cre~tine.In unele cazuri, ba~tina~ii se razvratese impotriva misio­narilor tocmai pentru ea ace~tia nu se comporta ca ni~teadevara~i ere~tini ~i, de pilda, mi cred in iminenta venirea lui Cristos ~i in invierea mor~ilor. In Melanezia, a~a­numitele cargo cults sint asimilate eu miturile ~i ritualu­rile Anului nou. Dupa cum am mai vazut, sarbatorileAnului nou implica, in chip simbolic, crearea din noua lumii. Aderentii la cargo cults cred ~i ei ca lumea vafi distrusa ~i creata din nou ~i ca tribul va avea parteiara~i de un fel de paradis; moqii vor invia, ~i nu vamai exista nici moarte, nici boli. Dar, lntocmai ca inmulte eshatologii indo-iraniene ~i iudeo-cre~tine, aceastanoua creatie - de f3jpt aceasta redobindire a Paradisu­lui - va fi preeedata de 0 serie de catasrrofe cosmice :pamintul se va cutremura, vor cadea ploi de flacari,mun~ii se vor prabu~i ~i vor umple vaile, albii precum~i indigenii neralia~i la acest cult var fi nimiciti etc.

66

Morfologia milenarismelor primitive eextrem de bo­gata ~i de complexa. Pentru cele ce ne intereseaza penoi, se cuvine sa scoatem aici in relief dteva fapte 1:1 - mi~carile milenariste pot fi consideratedrept dez­yoltarea unui scenariu mitic-ritual al innoirii periodicea Lumii ; 2 - inriurirea, directa 'sau indirecta a eshato­logiei cre~tine, pare mai totdeauna neindoielnica ; 3 ­de~i slnt atra~i de valorile occidentale ~i doresc sa-~i in­su~easca adt religia ~i educatia albilor, dt ~i bogatiile~i armele lor, aderentii curentelor milenariste slnt intot­deauna antioccidentali ; 4 - asemenea mi~cari sint in­totdeauna declan$ate de puternice personalhati religioasede tip profetic ~i organizate sau amplificate de politi­cieni sau in vederea unor scopuri politice ; 5 - pentrutoate aceste mi~cari, mileniul este iminent, dar el nu seva inscauna nlra catac1ismecosmice sau catastrofe is­to nee.

Este inutil sa staruim asupra caracterului politic, social~i economic al unor asemenea curente: el este evident ..Dar forta lor, inriurirea pe care 0 exercita, creativita­tea lor, nu sala~luiesc numai in ace~ti factori economici.E yorba de curente religioase. Partizanii lor a$teapta ~iproc1ama sflr$itul lumii spre a ajunge la 0 stare econo­mica ~i sociala mai buna, dar mai ales, pentru dl nadaj­duiesc ca va avea loc 0 noua creatie a lumii ~i 0 re­staurare a fericirii omene$ti. Sint infometati $i insetatide bunuri paminte~ti -,dar $i de nemurire, de libertate~i de fericireparadiziaca. Pentru ei, sfiqitul lumii vaface posibila insdlunarea unei vieti omene$ti beatifice,desaviqite ~i fara de sflr$it.

Vom adauga ca, chiar atunci dnd nu e yorba de unsflqit catastrofal, ideea unei regenerari, a unei recrearia lumii, constituie elementul esential al mi~carii. Profetulsau intemeietorul cultului proclama iminenta ,Sntoarcerela origine" ~i, prin urmare, redobindirea starii "Paradi-

1 Cf. M. Eliade, Mephistopheles et ['Androgyne, Paris, 1962,pp. 155 ~i urm. (,;R:enouvellement cosmique et eschatologique".)

67

ziace'i initiale. Desigur, In nenurnarate cazuri, aceastastare paradiziaca "originara" repre~inta imaginea ideali­zata a situatiei culturale ~i economice dinaintea veniriialbilor. Acesta nu este' singurul' exemplu al unei mi­tizari a "starii originare"; a ,;istoriei antice" conceputeca 0 vlrsta de aUf.' Dar nu re~litatea "istorica" pe careizbutim uneori s-o ,izoElm ~i s-o degajam, din acest an­samblu de imagini 'exuberante interese<;lza:subiectul nos­tru, ci faptul:cca sfiqitul' uQ.ei luini :.-' aj::eea a coloni­zarii -~i expectativa unei lumi noi, imp~ica 0 intoar­cere la origirie. Personajul mesianic este identificat cueroul cultural sau custramo~ul mitic a caror intoarcereera a~teptata. Venirea lor se aseamanacu 0 reacwalizarea Timpurilor- mi'tice ale originii, a~adar' cu arecreare alumii. Neatlrnarea palitica ~i libeqatea culturala pra­clamata de mi~carile inilenariste al~ popoarelor colonialesint concepute cao redobindire a unei stari beatificeoriginare.' Pe scurt, chiar fara 0 dlstrugere apocalipticafCiti~a, lumea aceasta, lumea veche; este in chip simbolicsuprimata; iar Lumea paradiziaca a originii este inscau­nata In locul ei.

"Sfiqitullumii" in arta moderna

Nimic comparabil cu optimismulde care dau dovadaadt eshatologia comunista, elt ~i milenarismele primi­tive nu se intllne~te In' societatile occidentale. Dim­potriva, ele cunosc azi frica din ce in ce mai amenin­tatoare a unui sfiqit, catastrofal· al lumii, pricinuit dearmele termonucleare. In con~tiinta occidentalilor, acestsflqit va fi radical ~i definitiv: el. nu va fi urmat deo noua cre'a~ie a lumii. Nu este cu putinta sa intreprin­clem aici 0 analiza sistematica a multiplelorexpresii alefricii atomice In lumea moderna. Dar alte fenomene cul­turale occiclc;:ntaleni se par semnificative intruelt pri­ve~te cercetarea noastra. Ma gindesc maiales' la istoria

artei occidentale. De la Incepunil veacului acestuia, atitartele plastice, dt ~i literatura ~i muzica au suferit trans­formari ;"ttlt de radicale, Inclt s~a putut vorbi despre 0"distrugere a limbajului artistic". 'Inceputa In pictura,aceasta "distrugere a limbajului" s-a extins la ,poezie,h roman ~i, recent de tot, odata' cu Ionescu,la teatru~,In anumite cazuri e yorba de 0 adevarata nimicire auniversului artistic de pina acum. Contempllnd 'uneleopere recente, ai impresia ca artistul a vrut sa fadtabftla rasa, suprimind Intreaga is'torie a picmrii. E,yorba de ,ceva mai mult dedt de 0 distnigere, este 0regresiune catre haos, catre un fel de massa confusaprimordiala. $i totu~i, In prezen~a unor asemenea opere,simtim ca artistul este In cautarea a ceva ce el Incan-a exprimat. Trebuia sa'reduca la neant ruinele ~i da­rlmaturile acumulate de precedentele revolutii plastice ;trebuia sa ajunga la 0, modalit,,!-te germinala a materiei,spre a putea re1ncepe istoria artelor pomind de la zero.La multi arti~ti modemi se simte ca "distrugerea limb a­jului plastic" nu este dedt prima faza a unui proces cumult mai complex ~i ca facerea unui univers nou trebuieIn mod necesar sa urmeze.

In arta modema nihilismul ~i pesimismul celor dintiirevolutionari ~i darlmatori reprezinta atitudini azi de­pa~ite. In zilele noastre, nici un mare artist nu credeIn degenerarea ~i In iminenta disparitie a artei sale. Dinacest punct de vedere, atitudinea lor se aseamana cuaceea a "primitivilor" : au contribuit la distrugerea lu­mii - adica la distrugerea lumii lor, a universului lorartistic - spre a crea un altul. £i bine, acest fenomencultural este foarte important, caci, Indeosebi arti~tii,reprezinta adevaratele forte creatoare ale unei civilizatiisau ale unei societa~i. Prin crea~ia lor, arti~tii 0 iauInaintea evenimentelor ce se vor Intimpia - uneori pesteuna sau doua genera~ii - In celelalte sectoare ale vie~iisociale ~i culturale.

£ semnificativ faptul cadistrugerea limbajului artistica coincis cu aVIntul psihanalizei. Psihologia abisala a

69

-0:

revalorizat interesul ce-l purtam originilor, interes care-lcaracterizeaza aUt de bine pe omul societatilor arhaice.Ar fi pasionant de studiat Indeaproape procesul de re­valorizare a mitului sHqitului lumii In arta contem­porana. Am constata ca, departe de a fi nevrozatii decare lumea I$i bate joc uneori, arti$tii slut, dimpotriva,mai sanato$i psihologice$te dedt multi oameni moderni.Ei au Inteles ca un adevarat Inceput nou nu poate avealoc dedt dupa un adevarat sHqit. $i arti$tii au fost ceidintii dintre moderni care s-au straduit sa distruga efec­tiv lumea lor, spre a erea din nou un univers artisticI~ care omul sa poata deopotriva exista, contempla $iVIsa.

Capitolul VTIMPUL POA TE FI DOMINA T

Certitudinea ca va avea toeun nou inceput

PARALELA PE CARE AM SCHITA T-0 ,INTRE"optimismul" popoarelor recent ,decolonizate ~i acela alarti~tilor occidentali ar fi putut fi Eirgita ~i dezvoltata.Intr-adevar, ~i alte confruntari intre unele credinte alesocietatilor tradition ale ~i unele aspecte ale culturiimoderne se imp un spiritului nostru. Am lasat insa pen­tru mai tlrziu asemenea confruntari, spre a nu intrerupedesfa~urarea expunerii noastre. ~aci, daca am cercetattema mitica a sHqitului lumii, am nicut-o maialesspre a scoate in evidenta raporturile dintre eshatologie~i cosmogonie. Va amintiti ca am staruit, in cel de altreilea capitol, asupra extremei importante a scenariu­lui mitic-ritual al regenerarii anuale a lumii. Am va­zut ca acest scenariu implica motivul "perfeqiunii"inceputurilor ~i ca, incepind cu un anumit moment is­toric, motivul devine "mobil" ; devine apt sa semnificeadt perfeqiunea lnceputurilor in trecutul mitic, clt ~iaceea care va avea loc in viitor, dupa distrugerea acesteiLumi. ,In lungulexcursus asupra miturilor sHqituluilumii, analizate in capitolul precedent, am vrut sa scoa­tern In relief ca esential, chiar ~i in eshatologii, nu estefaptul insu~i al sHr~itului, ci certitudinea ca va avealoc un nOu tnceput. Dar acest reinceput este, la dreptvorbind, replica inceputului absolut, cosmogonia. S-ar

71

,

:;,-=================-------------------------::

putea spune ca ~i aici am Int11nit atitudinea' spiritualacare-l caracterizeazape omul arhaic, ~i anume, valoa­rea exceptionala aco,rdata cunoa~terii originilor. Intr-ade­var, pentru omul societatilor arhaice, cunoa~terea ori­ginii fiedirui lucru (animal, planta, obiect cosmic etc.)confera un fel de staplnire magica asupra lui: ~timunde sa-l gasim ~i sa-l facem sa reapara In viitor. Amputea folosi aceea~i formula In ceea ce prive~te rriitu­rile eshatologice: cunoa~terea a ceea ce a avut locab origine, a cosmogoniei, confera ~tiinta a ceea ce seva Indmpla In viitor. "Mobilitatea" originii lumii ex­prima sperantaomului ca lumea lui va exista zntot­deauna, chiar daca este periodic distrusa In Intelesulpropriu al cuvlntului.· Solutie a disperarii ? Nicidecum;caci ldeea distrugerii lumii nu este ]'n fond 0 ideepesimista. Prin Insa~i .durata' ei, lumea degenereaza '~i~e epuizeaza: iata pentru ce trebuie simbolic 'recreatadinnou in, fiecare an. Iar ideea distrugerii apocllipticea lumii 'a putut .£i acceptata pentru di se cunoa~te cos-,11l0gonia,.apica "taina" originii lumii.

:Freud ~i cunoa~ter~a ~,originii"

. 'lnu~il sa staruim mai mult asupra valorii "existen­1ialeJ' a cunoa~terii originii In societatile tradition ale.Componarea aceasta nu :este exclusiv arhitidi. Dorin\ade acun0a~te originea lucrurilor caracterlzeaza deopo­triva ;cultura' occidentala. Veacul al XVIII-lea ~i,maiales, cel de' ar XIX-lea au vazut Inmultindu-se cerce':tarile referitoare atlt la' originea imiversului, a vietii, a

. speciilor sau a omului, dt~i Ia originea societatii, a lim­bajului,a religiei ~i a tuturor institutiilor omene~ti. Oa­menii se straduiesc sa cunoasca' originea ~i istoria a totcene Inconjoara: atlt originea sistemului solar elt ~i

72

aceea'a une'i insitu~ii .ca,· de pilda, casatoria sau aceeaa· unui joc decopii ~a ~otronul. ;

In. veacul a~ XX-le~ studiul ~t;in~ific al inceputurilora.lu;u 0 aha dir~qie. Pentru. psihanaliza, de pilda, ade­varatul pr~ordial ·e "primordialul uman", prima copi­larie. Copilul traie~te Intr~un timp paradiziac 1. Psiha­naliza a elahorat tehnici susceptihile de a ne revel a ,,In­ceputurile" ist~riei noastre personale ~i mai ales de aidentifica evenimentul anume care a pus capat heati­tudinii copilariei ~i a hotarlt orientarea viitoare a vie~iinoastre. Traduclnd aceasta in termeni de gindire ar­haica, s-ar putea spune caa existat un "paradis" (pen­tru psihanaliza, stadiul prenatal sau perioada care mergepIn a lain~arcare) ~i 0 "ruptura", 0 "catastJrofa" (trau­matismul infantil) ~i ca, oricare ar fi atitudinea adul­tului fa~a. de acele evenimente primordiale, ele sInt· to­tu~i constitutive intruclt prive~te fiin~a sa 2 •

. E inreresant de constatat ca dintre to ate ~tiin~elevietij, numai psihanaliza ajunge la ideea ca "incepu­turile" oricarei fiin~e omene~ti sint beatifice ~i consti­tuie un fel de paradis, In timp ce celelahe ~tiin~e alevie~ii staruie mai a,les asupraprecarita~ii ~i imperfe~­tiunii inceputurilor. Intr-adevar, procesul, devenirea,evolu~ia sint acelea care corecteaza, Incetul cu incetul,jalnica saracie a ,,1nceputurilor", ., .

Daua idei ale lui Freud intereseaza subiectuI' 110S­tru: 1 ---':~,beatitudinea"origi11ii" . ~i a "i11ceputurilor".

1 Acesta este motivul pentru care incon~tientul ·lnfaj:i~eaza struc­tura unei mitolpgii personale. Se poate merge mai 'departe ~i afirmanu nurnai ca incon~tientul este "mitologic", ci ~i ca unele din con­j:inururile s·ale slnt purtatoare dl\-·v,rlori cosmicf;, altfel zis, ca eleoglindesc modalitaj:ile, procesele ,~i.destinele viej:ii ~i ale naturii. vii.

~ Se poate ch,'iar spune. d singurul contact, real al omului moderncu sacralitatea cosmi-ca se efectueaza prin incon~tient, fie ca e

- yorba de visele ~ide -v:iaj:a 'lui imagi'nara, sau de creaj:iile careizvorasc din incon~tient (poezie, jocuri, 'spectacole etc.).

·2 M. Eliade, Mythes, reves et mysteres, p. 56.

73'

.:/"" i

fiintei umane ~i 2 .~ ideea caprin interrriediul amintlfllsau al unei "intoarceri in urma" putem retrai anumiteincidente traumatice ale primei. copilarii. Beatitudinea"originii" este, dupa cum am vazut, 0 terna destuldefrecvent Intilnita In religiile arhaice ; ea este de asemeniatestata In India, Iran, Grecia ~i la iudeo-cre~tinism.Faptul ca Freud postuleaza beatitudinea la inceputulvietii omului nu Inseamna ca psihanaliza are ostruc-

otUra mitologica, nici ca-~i insu~e~te 0 tema mitica ar­haica sau ca accepta mitul iudeo-cre~tin al paradisului~i al caderii. Singura apropiere cese poate statorniciintie psihanaliza ~i··conceptia ar!laica 'a '-beatitudinii ~ia perfeqiuriii originii se' datoreaza faptului ca Freud adescoperit rolul gecisiv al"timpului primordial ~i pa­radiziac" al primei copilarii, beatitudinea dinaintea rup­turii (adica, dinaintea· intarcarii), altfel zis, inainte catimpul sa devina pentru' fiecare individ un "timp trait".

cli: despre cea de a doua idee freudiana care inte­reseaza cercetarea noastra, anume "intoarcerea in urma"cu ajutorul careia psihariali~tii spera sa poata reactua­lizaanumite evenimente decisive ale primei' copilaiii,ea .justifica la rIndul ei () apropiere de comportarilearhaice. Am citat un anumit numai:' de exemple' carescOt In relief credinta ca putem reactualiza, ~i a~adarretrai, evenimentele primordiale povestite In mituri. Dar,In afara de citeva exceptii (Intre altele, vindecarile ma­gice), aceste exem'ple ilustre:!tza intoarcerea colectivaIn urma. Comunitatea Intreaga sau 0 sectiune impor­tanta a acesteicomunitati retraia, prin intermediul ri­tualurilor, ~venimentele evoc~te In mituri. Tehnica psi­hanalizei face cu putinta 0 Intoarcere individuala latimpul originii. Dar aceasta Intoarcere existentiala ina­poi e cunosc,uta ~i de societatile arhaice ~i ea joaca unrol important In anumite tehnici psihofiziologice orien­tale. Aceasta e problema pe care 0 yom studia acum.

74

Tehnicile traditionale ale "intoarcerii in urma",Nu avem nicidecum intentia sa comparam psihanaliza

cu credintele ~i tehnicile "primitive" sau orientale. Ros­tul apropierii propuse aici e de a arata ca "Intoarcereain urma", a carei importanta pentru Intelegerea omu­lui ~i, mai ales, pentru vindecarea lui a vazut-o Freud,era deja practicata in culturile extraeuropene. Dupatot ce am spus cu privire la speranta de a Innoi lu­mea prin repetarea cosmogoniei, temeiul acestor prac­tici nu e greu de inteles: intoarcerea individuala laorigine e conceputa ca 0 posibilitate de a Innoi ~i dea regenera existenta celui care 0 Intreprinde. Dar, dupaeum se va vedea in curind, "Intoarcerea la origine" poatefi efectuata In vederea a tot felul de scopuri ~i estesusceptibila de a avea diferite semnificarii.

Exista, inainte de orice, simbolismul binecunoscut alritualurilor de iniriere care implica un regressus aduterum. Dat fiind ca am studiat pe Indelete acest com­plex in cartea noastra Naissances mystiques, ne vommargini aici la clteva scurte referinte. Inca din stadiilearhaice ale culturii, inirierea adolescentilor comportao serie de ritualuri al caror simbolism e transparent:e vorba ca novicele sa fie transformat intr-un embrion,spre a-I face apoi sa renasca. lnitierea este echivalentaeu 0 a doua na~tere. Prin intermediul initierii adoles­eentul devine deopotriva 0 fiinta responsabila din punctde vedere social ~i avizata din punct de vedere cultu­ral. Intoarcerea la matrice e figurata fie prin recluziuneaneofitului intr-o coliba, fie prin inghitirea lui simbolicade catre un monstru, fie prin patrunderea Intr-un terensacru identificat cu uteml pamintului muma 1.

Ceea ce ne intereseaza aici e faptul ca, pe Iingaaceste rituri ale pubertatii, caracteristice societatilor"primitive", mai exista ~i In culturile mai complexe ri-

1 Cf. de pilda, ritualul australian Kunapipi, descris, clupaR. M. Berndt, In Naissances mystiques, Paris, 1952, p. 106 ~i urm.

75

tualuri de initiere care compona un regressus ad uterum:Pentru a ne margini deocamdata la India, acest mo­tiv se distinge In trei tipuri diferite de ceremonii deinitiere. Exista, pentru lnceput, ceremonia t.tpanayama,adica aducerea baiatului In casa preceptorului. Motivulgestatiei ~i al rena~terii e clar exprimat lntr-Insa: sespune anume ca preceptorul transforma baiatullntr-unembrion ~i-l pastreaza timp de trei nopti In pinteculsau 1. Cel care a lndeplinitupanayama "este de douaori nascut" (dvi-ja). Mai exista de asemeni ~i ceremo­nia diksa, impusa celuicare se pregate~te pentru sacri­ficiul somei ~i care consta, la drept vorbind, in lntoar­cerea la stadiul de fetus 2. In sflr~it, regresstts ad ute­rum se regase~te de asemeni In. centrul ceremoniei hi­ranya-garbha, In sensul literal: "embrion de aur". Seintroduce recipiendarul lntr-un vas de aur In forma devaca ~i, la ie~ire, el este considerat drept un nou­nascut 3..

In toate cazurile acestea regresstts ad ttterum se exe­cuta cu scopul de a face ca recipiendarul sa se nascala un nou mod de a fi, sau sa fie regenerat. Din pune':'tul.de vedere alstructurii, lntoarcerea la matrice cores­punde cu regresiunea universului la starea "haotica" sauembrionara. Bezna prenatala corespunde noptii pre.,mergatoare creatiei ~i beznei din coliba unde are locinitierea.

Toate aceste ritualuri de initiere care· compona 0revenire la matrice, ritualuri atlt "primitive" elt ~i in­diene, au, bincinteles, un model mine 4. Exisra ri:1ituri~i mai interesante dedt miturile In legatura cu riturilede initiere bazate pe 1'egressusad uterum, anurne, mitu­rile povestind aventurile eroilorsau ale magicienilor

. 1 Cf. Naissances mystiques, 'p. 113 ~i urm.2 Ibid., p. 115 ~i urm.3 Ibid., p. 118 ~i urm ..4. Cu privire la mode!ul mitic al rit\lalurilor de ini~iere indiene,

cf. ibid., p. 117.

76

'I

~i· ale ~amanilor care au operat ace! regressus In carne~i oase, iar nu simbolic. Un mare numar de miturisubliniaza: 1 -inghitireaunui erou de catre un mon­stru marin ~i ie~irea lui victorioasa dupace a spintecatpintec~le monstrului care I-a inghitit; 2 - strabatereain chip de initiere a unui vagina dentata sau cobodreaprimejdioasa intr-o pe~tera sau 0 prapastie asimilata cugura sau· cu uterul pamintului-muma. Toate aceste is­pravi constituie de fapt probe in vederea initierii, depe urma carora eroul victorios .dobinde$te un nou modde a fi 1.

Miturile ~i riturile de initiere care alcatuiesc regressusad uterum pun in evidenta faptul urmator: "lntoarce­rea la origine" preg;:tte$te 0 noua na~tere, dar aceastanuo repeta pe prima, na$terea fizica. Avem de-a facepropriu-zis cu 0 rena$tere mistidl, de ordin spiritual,ell alte cuvinte, cu accesul la un nou mod de existenta(eomportind maturitatea sexuala, participarea la ceeace e sacru ~i la cultura; pe·. scun, "desehidere" spresplirit). Ideea fundamentala este ca, pentru a avea acces1a un mod superior de existenta trebuie repetata gesta­tia $i na$terea, dar aceasta repetitie se face ritual, sim­bolic : cu alte cuvinte, avem de-a face cu aqiuni orien­tate inspre valorile spiritului, iar nu cu componaricare sint de domeniul activitatii psihofiziologice.

A trebuit sa staruim asupra acestui punct ca sa nulasam impresiaca toate miturile $i riturile de "lntoar­cere la origine" se situeaza pe un acela~i plan. Desigur,simbolismul e acela$i, dar contextele difera, $i intentiarevelata de context este aceeacare da, in fiecare cazin paTte, adevarata semnificatie. Dupa cum am vazut,din punctul de vedere al structurii este posibil sa ase­muim bezna prenataEl sau ceadin coliba de ini~iere cunoaptea premergatoare creatiei. Intr-adevar, noaptea dincare in fiece dimineata se na$te soarele -simbolizeazahaosul primordial, iar rasaritul soarelui este 0 replica

1 Cf. ibid., p. 132 ~i urm.

77

~~-------;~

a cosmogoniei. E insa evident ca acest simbolism cos­mogonic se imbogate~te cu noi valori in cazul na~teriistramo~ul~~ m~tic~ ~. na~terii fizice a fiecarui individ ~ia rena~terll pnn Imt1ere.

Toate acestea vor reie~i mai clar din exemplele pecare Ie yom discuta acum. Vom vedea ca "intoarcereala origine" a folosit drept model unor tehnici fiziologice~i psihomentale care urmaresc atit regenerarea ~i lon­gevitatea; elt ~i vindecarea ~i izbavirea finala. Am maiavut ocazia sa observam ca mitul cosmogonic. e suscep­tibil de multiple aplicatii, printre care vindecarea, crea­tia poetica, introducerea copilului in societate ~i incultura etc. Am vazut de asemeni ca regressus ad uterumpoate fi asemuit cu 0 regresiune spre. starea haotica pre­mergatoare Creatiei. Se intelege atunci pentru ce anu­mite terapeutici arhaice folosesc intoarcerea rituala lamatrice in locul recitarii ceremoniale a mitului cosmo­gonic. De pilda, in India, chiar $i in zilele noastre, me­dicina traditionala opereaza intinerirea batrinilor ~i re­generarea bolnavilor complet istoviti, ihgropindu-i In­tr-o groapa care are forma unei matrice. Simbolismul"noii na$teri" e evident. E yorba, dealtminteri, de unobicei atestat ~i in afara Indiei: acela de a ingropabolnavii spre a-i face sa se nasca din sinul pamlntu­lui-muma 1.

In China regasim de asemeni prestigiul terapeutical "intoarcerii la origine": taoismul acorda 0 foartemare importanta "respiratiei embrionare", tai-st. Aceastaconsta intr-o respiratie in circuit inchis, ca aceea afetusului ; adeptul se straduie~te sa imite circulatia sin­gelui ~i a aerului de la mama la copil $i de la copilla mama. Prefata Tai-si k'eou kiue (Formulele orale alerespiratiei embrionare) 0 spune in chip expres: "Re­venind la baza, intorcindu-te la origine, izgone~ti ba-

1 CE. Traite d' Hi5toir~ d~s Rdigiom, p. 220 ~i urm.

78

tdnetea, te intorci la stareade fetus" 1. Un text altaoismului modern sincretist se exprima In urmatoriitermeni: "Aceasta epricina: pentru care' (Buddha) Ju­lai (adica- Tathagata), In marea sa milosteriie, a revelataceasta metoda de lucru (alchimica) a Foculili ~i i-a In­vatatpe oameni sa patrunda din nou in Iinatrice sprea-~i reface natura (adevarata) ~i (In plenitudinea Jui)destinul sau de viata" 2 •. , ..

Ne aflam a~adar in prezenta a doua tehnici ~isticediferite dar solidare, ambeleurmarind sa obtina "In­toarcerea la origine": "respiratia embrioriara" ~i lu­crul 'alchimic. Se~tie ca aceste doua tehnici figureazaprintre numeroasele metode utilizate de catre taoi$tispre a doblndi tineretea ~i extrema longevitate ("nemu­rirea"). Experimentarea alchimica trebuie sa fie Inso­tita de 0 meditatie mistica adecvata. -In timpul fuziuniimetalelor, alchimistul taoist se straduie~te sa opereze inpropriul sau trup contopirea celor doua principii cos­mologice, cerul ~i pamintul, spre a se Intoarce la si­tuatia haotica primordiala, care exista Inaintea creatiei.Aceasta situatie primordiala, numita de altminteri inmod expres stare "haotica" (hun), corespunde atlt celeia oului sau a embrionului, elt ~i starii paradiziace ~inecon$tiente a lumii necreate 3. Taoi$tii se straduiescsa obtina aceasta stare primordiala fie prin meditatiacare Insote~te experimentarea alchimica, fie prin "res­piratia embrionara". Dar "respiratia embrionara" sereduce in ultima instanta la ceea ce textele numesc"unificarea suflurilor", tehnica destul de complexa pecare nu 0 putem examina aici. E de ajuns sa spunemca "unificarea suflurilor" are un model cosmologic.

1 H. Maspero, Les procedes de "Nourrir Ie Principe Vital"dans la religion taoiste ancienne, in journal Asiatique, apriJie­iunie 1937 (pp. 117-252, 353-430), p. 198.

2 Houei-ming-king de Lieou Honayang, citat de Rolf Stein,Jardins en miniature d'Extreme-Orient, in Bulletin de /'EcoleFran<;aise d'Extreme-Orient, t. XLII, Hanoi, 1943 (pp. 1-104),p. 97.

3 Cf. R. Stein, op. cit., p. 54.

79

..

Intr-adevar, potrivit tradi~iilor taoiste, "suflurile" erau,la origine, contopite ~i aldituiau un ou, Marele-Unu,din care s-au desprins cerul ~i pamlntul1.

Idealul taoi~tilor, adica ob~inerea beatitudinii, a tine­retii ~i a longevitatii ("nemurirea"), avea a~adarunmodelcosmologic, anume, starea de unitate primordiala.Nu mai avem. de-a face aici cu 0 reactualizare a mi­tului cosmogonic, ca In ritualurile de vindecare pe careIe-am at;nintit mai sus. Nu mai e yorba sa reiteramcreatia cosmica, ci sa regasim starea care preceda cos­mogonia, "haosul". Mi~carea gindirii e Insa aceea~i:sanatatea ~i tineretea se obtin printr-o "lntoarcere laorigine" , fie "In toarcerea la ma trice" , fie in toarcereala Marele-Unu cosmic. E a~adar important sa con­statam ca ~i In China se presupune ca boala ~i batrI­netea pot fi vind'ecate prin ,Sntoarcerea la origine",singurul mijloc pe care glndirea arhaica 11 credeaeficace pentru a anula efectele timpului. Caci, In de­finitiv, e Intotdeauna yorba de abolirea timpului scurs,de "revenirea In urma" ~i de relnceperea vietii cu sumaintacta a virtualitatiior sale.

Spre a te vindeca de efectele timpului ...

India este deosebit de interesanta In aceasta privinta ;adt Yoga,clt ~i buddhismul au dezvoltat aici Intr-omasura necunoscuta aiurea anumite practici psihofizio­logice de "zntoarcere zn urma". Evident, ritualul numai este subordonat unui scop terapeutic: nu se maipractica regreSS/1S ad uterum In vederea vindecarii saua Intineririi, nici In vederea unei repetipi simbolice acosmogoniei, men ita sa vindece pacientul printr-o rei­

~mersiune in plenitudinea primordiala. Ath Yoga dt~i buddhismul se situeaza pe un alt plan declt terapeu-

1 Cf. H. Maspero, op. cit., p. 207, n. 1.

80

ticile primitive. Telul lor ultim nu este sanatatea sau,intinerirea, ci cootrolul spiritual ~i izbavirea. Aut Yogaclt :?i buddhismul siot soteriologii, tehnici mistice. filo~zofi~. ~i. fire~te. urmaresc alte teluri dedt vindedirile'magIce.

Totu~i. nu putem sa nu observam ca aceste tehnicimistice indiene infati~eaza analogii structurale cu tera­peuticele arhaice. Filozofiile ~i tehnicile ascetice :?i con­templative indiene urmaresc toate acela~ scop: sa vin­dece omul de suferinta vietii In timp 1. Peotru gindireaindiana, suferinta se intemeiaza ~i este propagata lainfinit in lume de karma, de temporalitate: e legeakarmei care impune nenumaratele transmigratiuni,

I aceasta ve~nid intoarcere la existenta ~i, a~adar, la su­ferinta. A scapa de sub jugul legii karmice Inseamna ate "vindeca". Buddha este "regele medicilor, mesajulsau este proclamat 0 "medicina noua". Numai "arzind"piria ~i ultimul germen al unei vieti viitoare, suprimamdefinitiv ciclul karmic ~i ne eliberam de timp. Darunul din mijloacele de a "arde" reziduurile karmice 11constituie tehnica "intoarcerii in urma", in vederea cu­noa~terii propriilor sale existente aoterioare. E 0 teh­nid panindiana. Ea este atestata in Y oga-sutra (III, 18),e cunoscuta de toti inteleptii ~i contemplativii contem­po rani ai lui Buddha ~i este practicata ~i recomandatade Buddha insu:?i.

"T rebuie sa porne~ti de la 0 clip a precisa, cea maiapropiata de clipa prezenta, ~i sa parcurgi timpulde-a-ndaratelea (pratiloman, «in raspar») ca sa ajungiad originem, dnd, «izbucnind» in lume, prima existentaa declan:?at timpul, ~i sa dai de acea clipa paradox aladincolo de care timpul nu exista, pentru ca nimic nuse manifestase. Sensul ~i rostul acestei tehnici nu egreu de inteles: acela care 0 ia in ..susul timpului tre­buie In mod necesar sa regaseasca punctul de pornirecare, in defihitiv, coincide cu cosmogonia. A-ti retrai

1 Cf. Mythl!S, Teves I!t mysteTI!S, p. SO ~i urm.

81

j

vietile trecute Inseamna totodata ,a Ie lrrtelege~i, pmala linanumit punct, ,«a-ti arde pacatele»,adica sumaactelor savlr$ite sub imperiul ignorantei ~i acumulatede Ia 0 'existenta la alta potrivit legii karmei. Dar maieste ceva ~i mai important: ajungem la Inceputultimpu­lui $i dam de ne-timp; de acel prezent ve$nic care aprecedat experienta temporala lntemeiatade primaexistenta omeneascadecazuta. Altfel zis, pomind de lao clipa oarecare, a duratei temp orale, putem ajunge saepuizanzaceasta durata parcurgind-o de-a-ildaratelea~i sa patrundem In cele din urma in ne-timp, ill ve$ni­<eie,Dar aceasta Inseamna a transcende "conditia" ome­neasca $i a redobindi starea necondition~lta care a pre­cedat caderea in timp $i roata existentelor" 1.

Adt Hatha- Yoga elt $i unele $coli tan trice utilizeazametoda denumita "a merge Impotriva curemului" ujanasadhana) sau procesul "regresiv" (ulta), spre aobtineinversarea tuturor proceselor psihofiziologice. "Intoar­'cerea", "regresiunea" se traduc, la acel care Ie reali­zeaza,prin nimicirea cosmosului $i opereaza, prin ur­mare, "ie$irea din timp", accesul la "nemurire". Dar, inconcepti a tantrica, nemurirea nu se poate obtine de­elt oprind manifestarea, a$adar procesul de dezin~egrare ;trebuie mers "impotriva curentului" (ujana sadhana) $iregasitaunitatea primordiala, aceea care exista in iLLotempore, Inaintea creatiei 2. E yorba a$adar sa reali­zam, In propria noastra fiinta, procesul de resorbtiecosmica $i sa revenim la ,,,origine". Shivasamhita (I, 69$i urm.) propune un exercitiu spiritual destul de sem­nificativ: dupa ,ce a descris facerea universului de di­tre Siva, textul descrie procesul invers de' resorbtie cos­mica, a$a cum trebuie el trait, experimentat de catreun Yoga. Acestavede cum elementul pamint devine~,subtil" $i se diz61va In foc, focul in aer, aerul in eter

1 Ibid., pp. 51-52.2 M. Eliade, Le Yoga, Immortalitl: et LibertI:, Paris, 1954,

p. 270 >i urm.

S2

""'=

etc., pina ce totul se resoarbe in Marele Brahman 1.Yoginul asista la procesul invers al creafiei, el "revinein urma", pin a la "origine". Acest exercitiu yoga poatefi asemuit cu tehnica taoista care urmare~te "intoar-cerea la ou" ~i la Marele-Unu primordial. ,

o mai spunem 0 data: nu intelegem sa punem peacela~i plan tehnicile mistice indo-chineze ~i terapeuti­cile primitive. E yorba de fenomene culturale diferite.Dar e semnificativ faptul sa constatam 0 anumita con­tinuitate a comportarii omene~ti fata de timp de-a lun­gul veacurilor ~i in multiple culturi. Aceasta compor­tare se poate defini in felul urmator: spre a te vin­deca de actiunea Timp~tlui trebuie sa te "intorci zna­poi" ?i sa dai de "inceputul Lumii". Am vazut cii acestei"intoarceri la origine" is-au atribuit diferite valori.In culturile arhaice ~i paleoorien tale, rei terarea mitu­lui cosmologic avea drept scop suprimarea timpuluiscurS ~i reinceperea unei noi existente, cu foqele vitaleintacte. Pentru "misticii" chinezi ~i indieni, scopul numai era de a reincepe 0 noua.existenta pe acest pa­mint, ci de a "reveni inapoi" ~i de a reintegra Marele­Unu primordial. Dar in aceste exemple ca ~i in toatecelelalte pe care Ie-am citat, elementul specific ~i de­cisiv era intotdeauna ,,1ntoarcerea la origine".

A recupera trecutul

Am reamintit aceste citeva exemple spre a con.,.frunta doua categorii de tehnici: 1 - psihanaliza~i2 - metodele arhaice ~i orientale 'comportind dife­rite procedee de ,,1ntoarcere la origine", ~i urmarind,dealtminteri, scopuri multiple. Nu aveam intentia dea discuta pe larg aceste procedee, ci de a arata, caintoarcerea existentiala Ia origine, de~i specificii men-

1 Ibid., p. 272.

83

"

talita~ii ai"haice, nu constituie 0 comportare proprieacestei mentalita~i.Freud a elaborato 'tehnica· ana­loga, spre ;i-i lngaduiindividului modern sa retupe­reze continutul anumitor experien~e;,originare". Amvazut ca existamai multe posibilita~i de lnt-oarcere Inurma, darcele mai importante slnt: 1 - redobl'n­direa prompta ~i directa a situa~iei ini~iale (fie haosulsau starea precosmogonica, fie momentul crea~iei), ~i2 - intoarcerea progresiva la"origine", parcurglndae-a-ndaratelea timpul, pornind de Ia clipa prezenta~i incheind cu "lnceputul absolut". In primulcaz, evorba de 0 suprimare. vertiginoasa,eventual instan­tanee, a cosmosului (sau a fiin~ei omene~ti lntrUelt esterezultatul unei anumite durate temporale) ~i revenireala situa~ia originara (la "haos" sau - la nivelul antro­pologic ,- 1a "samln~a", la "embrion"). Este evident-aasemanarea lntre structura acestei metode ~i aceea a"Scenariiior mitice rituale de regresiurie rapida la "haos"~i la reeditarea ·cosmogoniei.

In eel de al doilea caz, acela al lntoarcerii progre­sive la origine, avem de-a face cu 0 rememorare me­ticuloasa ~i exhaustiva a evenimentelor personale ~i isto­rice. Desigur, ~i In cazul acesta scopul ultim e de a"arde" aceste amintiri, de a Ie suprima lntrud'tva, re­traindu-Ie ~i desprinzlndu-ne de ele. Dar nu mai eyorba sa Ie ~tergem instantaneu spre a da d't mai re­pede cu putin~a de clipa originara. Dimpotriva, impor­Tant este sa ne rememoram chiar $i amanuntele cde mainelnsemnate ale existentei (prezente sau anterioare), cacinumai multumita acestei amintiri ajungem sa "ardem"trecutul nostru, sa-1 dominam, sa-l lmpiedicam sa in­tervina In prezent.

Se vede dar deosebirea Eata de primul tip, al ca­rui modelconsta In suprimarea instantanee a lumii $i increarea ei din nou. Aici memoria joaca rolul capi­tal. Ne eliberam de aqiunea timpuluiprin rememorare,prin ana.mnesis. Esen~ialul este sa-~i aminte$ti toateevenimentele al caror martor ai fost In durata tempo·

84

rala. Aceasta tehnicae a$adar solidara cu concepti~arhaica pe care am discutat-o indelung, anume, imp()r.:.tanta cunoa$terii originei $i a istoriei, unui lucru sprea-I putea. domina. Desigur, mersul regresiv in timp pre­supune 0 experienta care depinde de memoria perso­nala, pe dnd. cunoa$terea originii se reduce la sesizareauneiistorii primordiale exemplare, a unui mit. Struc­turile sint insa asemanatoare: e yorba intotdeauna sane amintim, "in amanunte $i foarte precis, ceea ee s-.apetreeut la zneeputuri, $i de atunci incoace.

Atingem aici o problema capitala nu numai pentruintelegerea mitului, dar mai ales pentru dezvoltareaulterioara a gindirii mitice. Cunoa$terea originii $i aistoriei exemplare a lucrurilor confera un fel de sta­pinire magica asupra· acestora. Dar aceastacUIl,oa$~eredeschide de asemeni calea speculatiilor sistematice cuprivire la originea $i la structurile lumii. Vom reveniasupra acestei probleme. Trebuie totU$i sa precizam l~cade pe acum ca memoria e considerata drept cunoa$­tere prin excelenta. Cel care e in stare sa-$i reamin­teasea dispune de 0 foqa magico-.religioasa $i.mai pre­tioasa decit acela care cunoa§te originea lucrurilor. InIndia antica, de pilda, se face clar deosebirea dintrecunoa$terea "obiectiva" a originii diferitelor realitati$icunoa$terea "subiectiva", bazata pe rememorarea unorexistente anterioare. "Cunoa$tem, o,visule, locul tau dena$tere (janitram)" , exclama autorul unui mitdinAthal'va Veda (VI, 46, 2). ,,$tim, 0, Agni, ca locul taude na$tere e triplu" (Ibid., XIII, X, 3, 21.). Multumitaacestei cunoa$teri a originii ("locul de na$tere"), omulreU$e$te sa se apere impotriva visului $i e in stare samanipuleze focul fara vreun rise.

Dar cunoa$terea propriilor sale existente anterioare,adica a "istoriei" sale personale, mai confera ceva inplus; 0 $tiinta ·de tip soteriologic, precum $i stapinirea.propriului sau destin. Cel care-$i aminte$te de "na$­terile" (= originile) sale $i· de vietile sale anterioare(= durate constituite de 0 serie considerabtla de even i-

85

mente traite) reU$e$te sa se elibereze de conditionarilekarmice; cu alte cuvinte, devine stapinul destinuluisau. lata pentru ce "memoria absoluta", aceea a luiBuddha, de pilda, echivaleaza cu atot$tiinta ~i ii con­fera posesorului ei puteri de cosmocrat. Ananda ~i altidiscipoli ai lui Buddha i$i "aminteau de na~terile lor".Vamadeva, autorul unui celebru imn rigvedic spuneadespre el insu~i: "Afllndu-ma in matrice, am cunoscuttoate na$terile zeilor" (Rig Veda, IV, 27, 1). Krisna, laTindul sau, "cunoa~te toate existentele" (Bhagavad Gitd,IV, 5) 1. Cu totii - zei, Buddha, intelepti, yogini - serinduiesc printre cei care ~tiu.

Cunoa$terea vietilor anterioare nu reprezinta 0 teh­nica exclusiv indiana. Ea este atestata $i la ~amani. Vomvedea ca a jucat un rol important in speculatiile filo­zofice grece~ti. Ceea ce trebuie insa sa subliniem pen­tru . moment e faptul ca prestigiul exceptional al cu­noa~terii "originilor" ~i al "istoriei" vechi (adica a vie­tilor anterioare) deriva, in ultima instanta, din impor­tanta acordata cunoa$terii miturilor "existentiale" ~i"istorice",a miturilor relatind constituirea "conditiei"omene~ti. Dupa cum am mai spus, aceasta "conditie" areo "istorie": anumite evenimente decisive au loc incursul epocii mitice, ~i numai dupa aceea omul a devenitceea ce e azi. Dar aceasta istorie primordiala, dramatica~i uneori tragica, trebuie nu numai sa fie cunoscuta,ci mai trebuie $i necontenit rememorata. Vom vedeamai departe consecintele acestei hotariri luate de omularhaic la un anumit moment al istoriei sale, de a re­trai neincetat crizele ~i tragediile trecutului sau mitic.

1 Cf. M.ythes, reves et mysteres, p. 52.

86

Capitolul VIMITOLOGIE,ONTOLOGIE, ISTORIE

Esentialul precede existenta

PENTRU HOMO RELlGIOSUS, ESENTIALUL PRE­cede existenta. Acest lucru se adevere~te adt' pentru,omul societatilor "primitive" ~i orientale, elt ~i pen­tru evrei, cre$tini $i musulmani. Omul este a$a. cumeste azi pentru ca 0 serie de evenimente al;l avut locab origine. Miturile povestesc aceste evenimente $i, f~­dnd acest lucru,ii explica pentru ce $i cum el a fqsta;stfel aldttuit. Pentru homo religiosus existenta reala,autentica, 'incepe in clipa in care prime$te comunicareaacestei istorii primordiale $i 1$i asuma consecintele ei.E yorba tot de istoria divina, caci personajele sint fiin-'tele supranaturale $i stdimo$ii mitici. Un exemplu:omul e muritor pentru di un stramo$ mitic a pierdut inchip stupid nemurirea, sau pentru ca 0 fiinta suprana­turala a hotarlt sa i-o rapeasca, sau pentru ca, in urmaunui anumit eveniment mitic, el s-a vazut deveninddeopotriva sexuat $i muritor etc. Anumite mituri ex­plica originea moqii printr-'un accident sau printr-oinadvertenta : solullui Dumnezeu, un animal,uiia me­sajul sau, lene~, ajunge prea di:ziu ete. E un fel pi-.toresc de a explica absurditatea moqii. In acest cazinsa, ~i istoria ramine 0 "istorie divina", pentru caautorul mesajului e 0 fiintasupranaturala $i, la urmaurmelor, ar fi p'utut, daca ar fi vrut,anula eroareasolului sau.

87

i

'~r -.

De~i e adevarat ca evenimentele esen~iale au avut loeab origine, aceste evenimente nu sint acelea~i in toatereligiile. "Esen~ialul" este, pentru iudeo-ere~tinism,drama,din paradis, care a pus temeliile actualei "condi~ii" ome­ne~ti. Pentru mesopotamieni, esen~ialul 11 eonstituie al­dituirea lumii cu ajutorul trupului sfirtecat al mon­strului marin Tiamat ~i crearea omului eu ajutorul sin­gelui arhidemonului Kingu, amestecat cu pu~in pamlnt(eu alte cuvinte, cu 0 substan~a derivata de-a dreptul dintrupul lui _Tiamat). Pentru australieni, "esen~ialul" sereduce la 0 serie de aqiuni efectuate de fiin~ele supra­naturale In "timpurile visului".

Nu e cu putin~a sa infa~i~m aici toate temele carereprezinta - pentrudiferitele religii - "esen~ialul",drama primordiala care I-a constituit pe om a~a cumeste el azi. Ajunge sa amintim tipurile cele mai impor­tante. Astfel, ceea ce ne intereseaza mai iinii in stadiulactual al eercetarii noastre e de a descoperi atitudinilelui homo religiosus fa~a de acest "eseri?al" care-l pre­cede. Presupunem a priorica au pututexista mai multeatitudini, pentru ca, dupa cum am vazut, con~inutulacestui "esen~ial" care s-a decis in timpurile miticedifera de la 0 vi"ziune religioasa la aha.

Deus otiosus

Un mare numar de triburi primitive, mai ales celecare s-au oprit la stadiul culesului ~i al vinarorii, cu­nosc 0 fiin~a suprema; dar aceasta nu joaca aproapenici un 1'01 in viara religioasa. Se ~tie dealtfel prea pu­~in lucru despre ea, miturile sale SInt purin numeroase~i, in genere, destul de simple. Se considera ca aceastafiin~a suprema a creat lumea ~i omul, dar ~i-a parasit,destul de repedecreariile ~i s-a retras in cer. Uneori, eanici nu ~i-a terminai crea~ia ~i 0 alta fiin~a divina,"fiul" acesteia sau imputernicitul ei, prime~te sarcina

:88

sa 0 duca la b.~n ~flr~it. Am A diseutat intr-alta partetransform area fllhte1 supreme liltr-un deus otiosus; nevom margini aiei la dteva exemple 1. La ba~tina~iiselk'nam din Tara-de-Foc, zeul, care se nume~te "Lo­cuitorul Cerului" sau "Cel-carele-este-in-Cer", e ve~nic,atot~tiutor, atotputernic, dar creatia a fost desavir~itade stramo~ii mitici,creati~i ei de fiinta suprema in a­inte de a se retrage dincolo de stele. Acest zeu tra­ie~te departe de oameni ~i se dezintereseaza de trebu­rile lumii. Nu are icoane, nici preotl. Nu i se adreseazarugaciuni dedt in caz de boala ("Tu, Cel-de-slls, riu-miIua copilul ; ednca prea mje") ~i i se aduc of ran de, in­deosebi in timpul intemperiilor.

Indigenii yoruba de pe Coasta Sclavilor cred intr-unzeu al cerului numit Olorum (in sens literal: "Pro­prietarul Cerului") care, dupa 'ce a inceput facerealurnii, a lasat unui zeu inferior,' Obatala, sarcina s-odesavir~easca ~i s-o guverneze. Cit despre el, s-a re­tras ,definitiv din treburile paminte~ti $i omene$ti ~inu exista nici temple, nici statui, nici preoti ai aeestuizeu suprem, devenit deus otiosus. EI este totu~i invocatin ultima instanta in vremuri de calamitati.

Retras in Cer, Ndyambi, zeul suprem al indigenilorherero, a lasat omenirea pe seama unor divinitati in­ferioare. "Pentru ce i-am aduce noi jertfe? explica unindigen. Nu avem a ne teme de el eaci, spre deosebirede mortii no~ri, nu ne face nici un rau." 2 Fiinta su­prema a tribului tumbuka e prea mare "ca sa se in­tereseze de treburile obi~nuite' ale oamenilor". Dzingbe(" Tatal Universal") al populatiei ewe nu e invocat dedtin timp de seeeta: ,,0, cerule, caru~a ii datoram mul­turnirile noastre, mate e seceta; fa sa ploua, ca pa­mintul sa se racoreasea ~i sa propa~easea clmpiile!" 3

Indepanarea ~i lipsa de interes a fiintei supreme sint

1 Cf. Traite d'Histoir~ d~s Religions, p. 53 ~i urm.2 Traite, p. 55.3 Idem.

81J

l _ j

admirabil exprimate iritr-o zicala a locuitorilor gynamadin Africa Orientala,.care zugra ve~te astfel pe zeullor: "Mulugu (Dumnezeu) este sus, umbrele moqilormei sint jos!" Indigenii .bantu spun: "Dupa ce I-acreat pe om, Dumhezeu nu' se mai ginde~te deloc lael". Iar afric;mii cunoscu~i sub numele de negrillos re­peta: "Dumnezeus-a indepanat de noi !" 1.

Dupa cumse vede din. aceste clteva exemple, fiin~,:i.suprema pare; sa-~i fi pierdut actualitatea religioasa;ea lipse~te din cult, iar miturile arata ca s-a retras de­pane de oameni, ca a devenit un deus otiosus. F,eno­menul se veri fica dealtfel· in religiile m;J.i complexe aleOrientului antic ~i ale lumii indo-mediteraneene: zeu­lui ceresccreator, atot~tiutor ~i atotputernic' i se sub­stituie un zeu fecunda,tor, sfetnic al Marii Zei~e, in­trupare a fonelor generatoare ale universului 2.

!n anumite privin~e se poate spune ca deus otiosuse primul exemplu al "moqii lui Dumnezeu" freneticproclamata. de Nietzsche. Un zeu creator care se in­departeaza de cult sfiqe~te prin a fi dat uirarii. Ui­tarea lui Dumnezeu, ca ~i transcenden~a lui absohita,este 0 expresie plastic a a inactualita~ii sale religioasesau a "mor~ii sale", ceea ce e tot acela~i lucru. Dispa­ri~ia fiin~ei supreme nu s-a' tradus printr-o saracire 'avie~ii religioase. Dimpotriva, s-ar putea spune ca adeva­ratele "religii" apar dupa dispari~ia ei:, ..miturile celemai bogate ~i mai dramatice, ritualurile .cele mai extra­vagante, zeii~i zei~ele d~ t~~te felurile, stramo~ii, ma~­tile ~i societa~ile secrete,templele, ierarhiile sacerdotaleetc. - toate acestea Ie iritilnim in culturile care au de­pa~it.stadiul culesului ~ial vinatului marunt ~i in carefiin~a suprema e fie absenta (uitata ?), fie contopita cualte figuri divine, in a~a masura inclt nu mai e cuputin~a s-o recunoa~tem.

1 Ibid., pp. 55-56.2 Ibid., p. 68 ~i urm.

90

»Eclipsa lui Dumnezeu" despre care vorbe~te MartinBubel', indepartarea ~i tacerea lui Dumnezeu care-i ob­sedeaza pe anumiti teologi contemporani nu sint feno­mene moderne. "Transcendenta" fiintei supreme a ser­vit intotdeauna drept scuza indiferentei omului fata dedinsa. Chiar cind i~i mai aminte~te de el, faptul caDumnezeu e atZt de depa'rte, justifica tot felul de ne­glijenre, daca nu chiar indiferenta totala. Indigeniifangdin Africa Ecuatoriala 0 spun cu simplitate, dar cumult curaj :

Dumnezeu (Nzame) este sus, omul )os.Dumnezeu e Dumnezeu, offiul om, ,Fieeare la el, fieeare in easa lui 1.

Aeesta era dealtminteri punctul de vedere al luiGiordano Bruno: Dumnezeu "come assoluto, non ha chefar con noire (Spaccio della bestia trion/ante). 2

E totu~i cazulsa facem 0 observatie : se intimpla caoamenii sa~~i aduca aminte de fiinta suprema uitata sauneglijata, indeosebi in cazul unei amenintari venind desus, din ceruri (seceta, molima, etc.). Sa ne referim laede dteva exemple citate mai sus. In genere,nu se face apel la aceasta divinitate uitata decit inultima instanta, dupa ce toate demersurile facute, pellnga alte figuri divine au dat gre~. Zeul supreri1' alba~tina~ilor oraon se nume~te Dharmesh. In caz decriza, i se jertfe~te un coco~ alb ~i se striga: "Am In­cereat totul, dar te mai avem pe tine care sa ne viiIntr-ajutor ... 0, Dumnezeule! Tu e~ti Creatorul nos­tru. Fie-ti mila de noi" 3. A~ijderea iudeii se indepartaude Jahve ~i se apropiau de Baali ~i de Astartee ori dedte ori istoria le-o ingaduia, ori de cite ori strabateauo epoca de pace ~i de prosperitate- economica relativa,

1 Traite, p. 56.2 »ea (fiinta) absoluta, nu are niei 0 legatura eU noi (Dis­

trugerea fiarei triumfatoare). (it, n. r.)3 J. G. Frazer, The Worship of Nature, Londra, 1926, p. 631.

91

dar catastrofele istoriceii aduceau cu foqa. Indaratla Dumnezeu. "Insa dnd austrigat ei catre Domnul ~iau zis: Am pacatuit parasind pe Domnul ~i: apudn­du-ne sa slujim Baalilor ~i' Astarteelor; acum Insaiz­bave~te-ne din miinile vrajma~ilorno~tri ~i-~i yom sluji~ie".(I, Samuel; XII, 10.)

Chiar ~i dnd clivinitatea suprema dispare cudesa­vlr~ire din cult ~i e" uitata" , amin tirea ei supra vie­~uie~te, camuflata, degradata in miturile ~i povestiriledespre "paradisul" primordial, in ini~ierile ~i In nara~iu­nile ~amanilor ~i ale medecine-men-ilor, in simbolismulreligios (simbolurile ~entrului lumii, ale. zborului magic~i ale Inaltarii, simbolurile cere~ti ~i ale luminii etc.) ~iin unele tipuride mituri cosmogoriice. Ar fi multe despus cu privire la problema uitarii unei fiin~esupr~mela nivelul "con~tient" al vie~ii religioase colective ~i asupravie~uirii sale larvare la nivelul "incon~tientului",sau .la nivelul simbolului, sau, in sflr~it, in experien~eleex:tinice ale dtorva privilegia~i. Dar discu~ia acestei pro­bleme ne-ar indepartaprea mult de subiectul nostru.Yom spune numai ca supravie~uirea unei fiin~e supremein simbolurile sau in experien~eleextatice individualenu e .lipsita de consecin~e' pentru istoria religioasa a ome­nirii arhaice. E de. ajuns uneori oasemenea experieritasau 0 meditatie prelungita asupra uI),uia 'din simbolurilecere~tipentru ca 0 puternica personalitate religioasa saredescopere fiinta suprema. In anumite cazuri, mul~u­mita unor asemenea exp'erien~e sau refleqii, comuni­tatea intreaga i~i innoie~te in mod radical via~a reli­gioasa.

Pe scurt, pentru toateaceste cuhuri primi~ive care aucunoscut 0 fiin~a suprema, dar au uitat-.o mai multsau mai pu~i)1, "ese)1~ialul" consta in. aceste dementecaracteristice: 1- Dumnezeu a 'creat lumea ~i omul,apoi s-a retras in cer ; 2 - aceasta indepartare a fostuneori insotita de· 0 intrerupere a corminica~iilor intrecer ~i pamlnt sau de 0 foarte mare Indepartare' a .ce­rului; in anumite mituri, proximitatea ini~iala a ce-

92

rului $1prezenta lui Dumneieu pe pamlnt constituie unsindrom paradiziac (caruia trebuie ~a-i adaugam nemu­rirea originara a Qmului, raporturile sale amica1ecuanimalele $i inexistenra neyoii de a munci) ; 3 - 10cu1acestui deus otiosus mai mult saumai putin ulta.t- afost luat de diferite divinitati care au.ln comun faptu1ca slnt mai aproape de om $i-1 ajuta sau 11 persecutaintr-un chip mai direct $i mai continuu.

E cazul sa· observam di omul so<:ietatilor arhaice,indeob$te foarte atent sa nu uite faptele fiintelor supra­naturale despre care-I yorbesc miturile sale, a uitat dedumnezeul creator devenit deus otiosus. Creatorul nusupravietuie$te In cult dedtatunci dnd se infati$eazasub chipul unui demiurg sau al unei fiinte supranatu­rale care a modelat peisajul familiar ("lumea") ; acestae cazulln Australia. Cuprilejul ceremoniilor de innoire .a lumii, aceasta fiinta supranaturala este, in chip ritual,facuta sa fie prezenta. Motivul nu e greu de inteles:aici "creatorul" este toto data autorul hranei. EI nu. acreat numai lumea $i stramo$ii ; ci a mai produs $i ani­malele $i plantele care Ie ingaduie oamenilor sa tra­iasca 1,

Divinitatea asasinata

Alatm'i de zeii supremi $i creatori care devin dii otios;~i se eclipseaza, istoria religiilor cunoa$te zei care dis­par de pe suprafata pamintului, dar dispar pentrucaau fost uci$i de oameni (mai precis, de stramo$ii mitici).Spre deosebire de "moartea" zeului devenit deus otio­sus care nu lasa dedt un gol repede implinit de' alt­minteri. de alte figuri religioase, moartea violenta aacestor divinitati e creatoare. Ceva foarte importantpentru existent~ omului apare in urma mortii lor. Mai

1 VOID adauga totu~i ca Australia cunoa~te ~i ea dii otiosi;d. Traite, p. 50

93

mult inca: aceasta creatie se imparta~e~te din sub­stanta divinitatii asasinate ~i, prin urmare, ii prelun­ge~te intr-un fel existenta. Asasinata in illo tempore,divinitatea supravietuie~te, In, riturile prin care omorul,este in chip periodic reactualizat; in alte cazuri, ea.supravietuie~te mai ales in formele vii (animale, plante)care s-au ivit din trupul ei.

Divinitatea asasinata nu e niciodata uitata, de~i sepot uita unele amanunte ale mitlilui ei. Ea poate cuadt mai putin fi uitata cu dt, mai ales dupa moane,devine indispensabila oamenilor. Vom vedea mai de­parte ca in nenumarate cazuri e prezenta-in insu~i trupulomului, mai ales prin alimentele pe care acesta le con­suma.Mai mult'inca: moartea divinitatii transforma inmod radical felul de a fi al omului; In anumite mito­logii, omul devine ~i el muritor ~i sexual. In altele,asasinatul inspira scenariul unui ritual de initiere, adicaceremonia care transforma omul "natural" (copilul)in om cultural. '

Morfologia acestor divinitati e extrem de bogata, iarmiturile lor slnt numeroase. Exista totu~i dteva trasa­turi comune care sint esentiale: aceste divinitati nusint cosmogonice; ele au aparut pe pamint dupa fa­cere ~i n-au ram as multa vreme acolo; asasinate decatre oameni, de nu s-au razbunat ~i nici macar nuIe-au punat pica asasinilor; dimpotriva, Ie-au aratatcum ,sa traga foloase de pe urma mortii lor. Existentaacestor divinitati e deopotriva misterioasa ~i dramatica.De cele mai multe ori nu se cunoa~te originea lor: se~tie . numai ca ele au venit pe pamint ca sa fie defolos oamenilor ~i ca eficacitatea lor principala derivade-a dreptul din moartea .lor violenta. Se poate spunede asemeni ca aceste divinitati siut primele a carol'istorie anticipeaza istoria oamenilor: pe de 0 pane,existenta lor e marginita in timp ; pe de alta, moartealor tragica e constitutiva in ceea ce prive~te conditiaumana ..

94

In fazaactuala a' cercetar~lor, e greu de precizat ince stadiu cultural s'-a afirmatclt claritate acest tip dedivinitate. Dupa cum' a aratat Jensen,~i 'dupa 'cumyom ved'eafoarte cUrlnd, exemplelei cele mai specificese intllriesc la paleocultivatori,adica la cultivatoriide tuberculi. Dar acest tip de divinitate e atestat ~iin Australia ~i, pare-se, foarte arareo'ri'la yinatorii afri­cani. lata un mit australian;' un 'uria~ antropomorf,Lumaluma, care era inacela~i timp 0 balena, a sositde pe coasta ~i, l:ndreptl:ndu-se l:nspre apus, a. mine at totioarnenii pe care i-a l:ntllnit l:n drum. Supravietuitorii seintrebaude ce numarul lor .scade. S-au apucat sa steala pinda ~i'au descop,eriJ balena pe plaja, cu burta plina.Sunl:nd alanna, ei s-au adunat ~i, in dimineata urma­toare, au atacat balena cu lancile. I-au deschis burta~i au scos din ea scheletele. Balena Ie-a < spus atunci;"Nu ma ucideti, ~i inainte de a muri am sa va aratwate ritualurile de initiere pe care Ie cunosc". Balenaa executat ritualul ma'raiin, aratindu-Ie oamenilor cumtrebuie 'sa danseze, precum ~i tot restul. "Noi facemcmare Iucru, Ie spuse ea, iar voi faceti cut are lucru;toate acestea vi Ie dau ~i toate acestea vi Ie arat." Dupace i-a invatat ritualul ma'raiin, balena Ie-a mai dez­valuit~i altele. In celedin urma, ea s-a retras in mare~i Ie-a spus ; "Nu ma mai numiti Lumaluma, imi schimbnumele. 0 sa'ma numitinauwulnauwul, cac! acum tra­iesc In apa sarata" 1.

Uria~ul al1troppmorf-balena inghitea oamenii spre a-iinitia. Oamenii nu ~tiau acest Iucru, si' I-au ucis, ,darl:nainte de a "muri" (adid inainte de a se transformadefinitiv intr-o balena), Lumaluma Ie-a revelat riturile

1 Ronald M. Berndt, Djangga'lOul. 'An Aboriginal Cult ofNort-Eastern Arnhan Land, New, York, 1953,' pp. 139-141. CE.~i mitul pitonului Lu'ningu care-i inghi~ea pe baie~ii tineri ~Hrestituia morti, in Naissanas mystiques, p. 106. Oamenii il uci­sera, dar dupa aceea' ii inal~ara un monument care-I reprezinta:doi stilpi rituali, care. joaca un rol in -ceremonialul secret Kunapipi.

95

de initiere. Jar aceste rituri simbolizeaza mai mult saumai putin explicit 0 moarte urmata de 0 tnviere.

I'n tribul australian karadjeri; cei doi frati Bagad­jimbiri au avut. 0 soarta similara. In "timpurile vi­sului" ei s-au ivit din pamtnt sub forma dinilor sal­batici denumiti dingo, dar au devenit mai apoi doioameni uria~i. Ei au modificat peisajul ~i i-au civilizatpe membrii tribului karadjeri, reveltndu-Ie, intre altele,ritualurile de initiere. Dar un om (anume, un stra­mo~ mitic) i-a ucis cu lance a lui. Inviati de laptele ma­mei lor, cei doi Bagadjimbiri 's-au transform at tn ~erpide apa, in timp ce spiritele lor se inaltau spre cer ~ideveneau ceea ce europenii numesc norii lui Magellan.De atunci incoace, ace~ti karadjeri se comporcii intoc­mai ca cei doi frati mitici ~i imita cu minutiozitate totce revelasera stramo~ilor lor ~i, in primul rind, cere­moniile de initiere. 1

Exemplul african care urmeaza e acela al unei so­cietati secrete a triburilor mandja ~i banda, dar avemmotive sa presupunem ca acela~i scenariu se intilne~te~i la niveluri culturale mai arhaice. Societatea se nu­me~te Ngakola, ~i ritualurile de initiere reactualizeazaurmatorul mit: 0 faptura fabuloasa, Ngakola, traia pevremuri pe pamint. Trupul sau era foarte negru ~i aco­perit cu par lung. Nimeni nu ~tia de unde vine, dar eatraia in salbaticie. Ayea puterea sa omoare oamenii ~isa-i invie. Li s-a adresat oamenilor: "Trimiteti-mi oa­meni ; am sa-i maninc ~i apoi am sa-i vomit innoiti !"Sfatul sau a fost urmat, dar dat fiind ca Ngakola n-arestituit dedt jumatate din numarul acelora pe care-iinghitise, oamenii au hotarlt s-o ucida: .i-au dat sa"manince cantitati mari de manioc in care bagaserapietre, astfel di au reu~it sa miqoreze puterile monstru­lui ~i I-au ucis cu cutitele ~i cu lancile". Acest mit fun­damenteaza ~i justifica ritualurile societatii secrete. 0

1 R. Piddington, citat in' Mythes, reves et 1nj'steres, p. 257 ~iurm.

96

piatra plata ~i sacra joaca un rol important In cere~moniile de initiere. Potrivit traditiei, aceasta piatrasacra a fost scoasa din burta lui Ngakola. Neofitul esteintrodus l'ntr-o coliba care simbolizeaza trupul monstru,.lui. Acolo aude voce a lugubra a lui Ngakola, acolo ebiciuit ~i supus caznelor; caci i se spune "ca a intratacum l'n burta lui Ngakola" ~i e pe cale de a fi digerat.Ceilalti initiati dnta l'n cor; "Ngakola, ia-ne marun­taiele la toti ! N gakola, ia-ne ficatii la toti !" Dupa ceneofitul a l'nfruntat alte l'ncercari, maestrul initiatoranunta l'n cele din urma ca Ngakola, care-l mlncase peneofit, I-a vomitat. 1

Dupa cum am spus, acest mit ~i acest ritual seamana'cu alte initieri africane de tip arhaic. lntr-adevar, ri­turile africane de' pubertate comportrnd circumcizia potfi reduse la urmatoarele elemente ; mae~trii initiatori rn­trupeaza fiarele divine ~i "ucid" pe novici circumcizln­du-i ; acest omor de initiere se rntemeiaza pe un mit Incare intervine un animal primordial, care ucidea oame­nii ca sa-i rnvie "schimbati" ; l'n cele din urma, ani­malul avea sa fie el rnsu~i ucis ~i acest eveniment mitice l'n mod ritual reiterat prin circumcizia novicilor;"ucis" de fiara (reprezentata de maestrul initiator), no­vicele rnvie mai apoi l'mbradndu-i pielea 2.

Putem reconstitui l'n felul urmator tema mitico-ri­

tuala: ,,1 - 0 fiinta supranaturala ucide oamenii (casa-i initieze) ; 2 - nel'ntelegl'nd sensul acestei morti eucaracter de initiere, oamenii se razbuna ucigind-o ; maiapoi rnsa ei rntemeiaza ni~te ceremonii secrete in lega­tura cu drama primordiala; 3 - fiinta supranaturalae prezenta la aceste ceremonii printr-o imagine' sau' unobiect sacru, socotite a reprezenta t'rupul sau vocea ei" 3.

1 E. Andersen, citat In Mythes, re'Ves et mysteres; p. 273 ~l urm.2 Cf. Naissarices mystiques, p. 60.S Ibid., p. 106, n. 26.

91'

Hainuwele ~i dema

Miturile din aceasta categorie se caracterizeaza prinfaptul ca asasinatul primordial al unei fiinte supra­naturale a dat loc unor ritualuri de initiere, multumitacarora oamenii ajung la 0 existenta superioara. E de;;Lsemeni vrednic de remarcat ea acest asasinat nu econsiderat drept 0 erima; altminteri el n-ar fi fostreactualizat periodic in ritualuri. Aceasta reiese ~i maiclar din studiul complexului mitico-ritual specific paleo­cultivatorilor. Ad. E. Jensen a aratat ca viata religioasaa cultivatorilor de tuberculi din zonele tropicale se con­centreaza in jurul divinitatilor pe care el Ie nume$tedivinitati de tipul dema, cuvintul de dema fiind im­prumutat de la ba$tina-$ii marind-anim din Noua Gui­nee. Populatia marind-anim desemneaza prin cuvintulacesta creatorii divini $i fiintele primordiale care existauin timpurile mitiee. A$a-zi$ii dema sint descri$i cindsub forma umana, dnd sub aceea a unor animale sauplante. Mitul central poveste$te uciderea divinitatiidema de catre ahi dema 1. Cel mai vestit dintre toatemiturile e acela al tinerei fete Hainuwele, mit cules $iinregistrat de Jensen la. Seram, una din insulele arhi­pelagului Noua Guinee. Iata-l pe scurt :

In'timpurile mitice, un om cu numele de Ameta, a In­tllnit, pe dnd era la vinatoare, un mistret. Incercindsa scape, porcul se ineca intr-un lac. Pe unul din coltiisai Ameta gasi 0 nuca de cocos. In noaptea aceea visadespre nuca $i primi porunca s-o sadeasca, ceea ce $ifacu a doua zi. In trei zile creseu un cocotier, $i dupaalte trei zile inflori. Ameta se sui in el ca sa taie flori$isa pregateasca 0 bautura. Se taie insa. la deget iarsingele pica pe floare. Noua zile dupa aceea descoperica pe floare se gasea Un copil, $i anume 0 fata. Ameta

1 Ad. E. Jensen, Mythes et wltes chez les peuples primitifs, tra­ducere In limb a franceza de M. Metzger ~i J. GoffInet, Paris: 1954,p. le8.

~8

Iua fata ~i 0 Inveli In frunzede cocotier. Peste trei zilefetita deveni fata de maritat ~i Ameta 0 numi Haic.nuwele ("ramma de cocotier"). In timpul marii sar­batori Maro, Hainuwele se instaia In eentrul pietii,unde se dansa, ~i timp de noua nopti de-a rindul Im­parti daruri dansatorilor. Dar a noua zi oamenii sa­para 0 groapa In mijlocul pietii ~i In timpul dansului 0aruneara Intr-lnsa pe Hainuwele. Groapa fu acoperita~i oamenii dansara pe ea.

A doua zi, vazlnd ea Hainuwele nu se Intoarce aeasa,Ameta ghiei ea fusese asasinata. Deseoperi trupul, ildezgropa ~i-l taie In bucatele pe care, eu exceptia bra­telor, Ie Ingropa In diferite locuri. Bueatelele astfel In­gropate dadura na~tere unor plante neeunoscute pinaatunci, mai ales unor tubereuli, care de atunci Incoaeeconstituie prineipala hrana a oamenilor. Bratele luiHainuwele, Ameta Ie duse unei alte divinitati dema,anume Satene. Pe un teren de dans Satene trasa 0 spi­rala eu noua spire ~i se a~eza In eentrul ei. Cu bratelelui Hainuwele construi 0 poarta ~i-i aduna aeolo pedansatori. "De vreme ce ati ucis-o pe Hainuwele, Iespuse Satene, nu mai vreau sa traiesc aiei. Voi pleeaehiar azi. Dar acum trebuie sa veniti spre mine tredndpe sub aceasta poarta." Cei care au reu~it sa treacaau ramas oameni. Ceilalti fura preschimbati In animale(porci, pasari, pe~ti) sau In spirite. Satene anunta cadupa ee va pleea, oamenii n-aveau s-o mai Intllnea,seadedt dupa moarte, ~i dispa'ru de pe suprafata pamln­wlui 1.

Ad. E. Jensen a aratat importanta aeestui mit pentruIntelegerea religiei ~i a imaginii ee ~i-o fae despre lumepaleocultivatorii. Omorul unei divinitati-dema de ea-

1 Ad. E. Jensen, Das religiose W'eltbild eiller friihell Kultur, Stutt­gart, 1948, pp. 35-38; d. ~i Joseph Campbell, The Masks ofGod: Primitive Mythology, New York, 1959, pp. 173-176,Cu privire la difuzarea acestui motiv mitic, d. Gudmund Hatt,The Com Mother in America and Indonesia, in Anthropos, XL VI1951, pp. 853-914. Obieqiunile lui Hermann Baumann (d.

99

J

tre alti dema, stramo~i ai omenirii actuale, pune capatunei epoci (care nu poate fi consider,ata "paradiziaca")~i inaugureaza epoca in care traim azi. Divinitatile demaau devenit oameni, adidi fiinte sexuate ~i muritoare.Clt despre divinitatea-dema asasinata, ea dainuie~te atltin propriile ei "creatii" (plante alimentare, animale etc.),clt ~i in coliba mortilor in care se transforma, sau in"modul de a fi al monii"., mod pe care I-a intemeiatprin propria ei moarte. S-ar putea spune ca divinita­tea dema i~i "camufleaza" existenta sub diferitele moda­litati de a exista pe .care le-a inaugurat prin moarteaei violenta: regatul subpamintean al rnortilor, plantele~i animalele ie~ite din trupul ei sflrtecat, sexualitatea,noul mod de existenta pe pamint (adidi de a fi muri­tor). Moartea violenta a divinitatii dema nu este nu­mai 0 moarte "creatoare", ea este deopotriva un mij­loc de a fi necontenit prezenta in viata oamenilor, ~ichiar in moartea lor. Caci, hranindu-se cu plan te ~icu animale ie~ite din propriul ei trup, oamenii se hra­nesc, in rea Iitate, din substanta insa~i a divinitatii denia.Hainuwele, de pilda, supravietuie~te in nuca de cocos,in tuberculii ~i in porcii pe care, oamenii ii maninca.Dar dupa cum bine a aratat Jensen 1, injunghierea por­cului nu e declt 0 "reprezentare" a omorului lui Hai­nuwele. Iar repetarea injunghierii n-are alt inteles de­clt de a aminti exemplarul act divin care a dat na~terela tot ce exista azi pe pamin t.

Pentru paleocultivatori, "esentialul"e a~adar con­centrat in acest omar primordial. ~i de vreme ce, 1adrept vorbind, viata religioasa consta in rememorareaacestui act, pacatul cel mai gray este "uitarea" unui

Das doppe/u: Gf:schlf:cht, Berlin, 1955) au fost discutate de Ad.E. Jensen In articolul sau Da Aufgang df:s Bodmbaus in myt­hologischf:r Sicht, In Paidf:uma, VI,. 1956, pp. 169-180. A sevedea ~i Carl A. Schmidz, Dif: Problematik da Mythologf:mf:"Hainuwdf:" und »Prometheus), In Anthropos, LV, 1960, pp.216­238.

1 Cf. Mythes f:t culu:s chf:Z b pf:upb primitifs, p. 189 ~i urm.

100

episod oarecare al dramei divine primordiale. DiferitelemOillente ale vietii religioase amintesc necontenit de eve­nimentul care a avut loc in illo tempore ~i, In conse­cinta, Ii ajuta pe oameni sa pastreze con~tiinta originiidivine a huuii actuale. Dupa cum scrie Jensen 1, cere­moniile de pubertate amintesc faptul ca, pentru oameni,capacitatea de a procrea deriva din primul omor mitic~i pun totodata In lumina faptul ca moartea nu 'poatefi despaqita de procreatie. Ceremoniile funerare carese refera la calatoria mortului spre Imparatia mortiloramintesc ca aceasta calatorie nu e dedt 0 repetare acelei dintIi, efectuate de divinitatea dema. Dar elemen­tul esential 11 constituie reiterarea uciderii divinitatii­dema. fert/ele omene}ti sau jert/ele de animale nu sintdedt evocari solemne ale asasinatului primordial. larcanibalismul se explica prin aceea~i idee care este sub­Inteleasa In consumarea tuberculilor, anume ideea ca,Intr-un fel sau Intr-altul, mincam Intotdeauna divini­tatea.

Ceremoniile religioase sInt, prin urmare, sarbatoricomemorative. "A ~ti" Inseamna a Invata mitul cen­tral (asasinatul divinitatii ~i urmarile sale) ~i a te straduisa nu-l mai uiti. Adevaratul sacrilegiu consta In uitareaactului divino "Gre~eala", "pacatul", "sacrilegiul" COrlstaIn "a nu-ti fi amintit" ca forma actuala a existenteiomene~ti e rezultatul unei aqiuni divine. De pilda,laaborigenii wemale, luna e 0 divinitate-dema; se presu"pune ca ea are menstruatia dnd e noua ~i ramine in­vizibila timp de trei nopti. lata motivul pentru carepe timpul menstruatiei femeilesint izolate In ni~te co­libe speciale. Orice infraqiune laaceasta interdiqieatrage dupa sine 0 ceremonie de ispa~ire. Femeia aduceun animal la casa cultuala unde se afla barbatiiin­fluenti, se recunoa~te vinovata ~i pleaca. Barbatii jert­fesc animalul, 11 frig ~i-l maninca. Acest rit al ucideriieste 0 comemorare a primei jertfe singeroase, adica a

1 Ibid.

101

'.;..;.r--~----------------------------------------

asasinatului primordial. "Sacrilegiul de a fi uitat estelogic sa fie ispa~it aducindu-ti aminte cu 0 deosebitaintensitate.$i prin, lnsu~i sensul ei originar jertfa sln­geroasa este 0 «rememorare» de acest gen, deosebit deintensa" 1.

Nu "ontologie", ci "istorie"

In ceeace prive~te structura lor, toate aceste miturislnt mituri de origine. Ele ne reveleaza originea "con­ditiei" actuale a omului, a plantelor hranitoare ~i a ani­malelor, a mortii, a insti tutiilor religioase (initieri depubertate, societati secrete, jertfe sl:ngeroase etc.), pre­cum ~i a regulilor de comportare omene~ti. Pentru toateaceste religii "esentialul" n-a fost hotarlt odata cu fa­cerea lumii, ci dupa aceasta, la un anumit moment alepocii mitice. E yorba tot despre un timp mitic, darnumai de "primul", cel care po ate fi numit timpul"cosmogonic". "Esentialul" nu mai e solidar cu 0 on­tologie (l:n ce fel lumea - realul - a ajuns sa fie),ci cu 0 istorie. Istorie deopotriva divina ~i umana, datfiind ca este rezultatul unei drame jucate de stramo~iioamenilor ~i de catre fiinte supranaturale de un alttip dedt zeii creatori, atotputernici ~i nemuritori. Acestefiinte divine slnt susceptibile de a-~i schimba modul dea fi: lntr-adevar, ele "mor" ~i se transforma l:n alt­ceva, dar aceasta "moarte" nu e 0 nimicire, ele nupier definitiv, ci supravietuiesc In creatiile lor. Maimult: moartea, uciderea lor de catre stramo~ii mitici,n-a modificat numai modullor de a exista. ci si pe acelaal oamenilor. De laasasinatul primordial inco-ace, s-acreat 0 legatura indisolubila l:ntre divinitatile de tipuldema si oameni. Exista l:ntre ei un fel de "comuniune" :omul se hrane~te din divinitate ~i, murind, ajunge llngaaceasta l:n l:mparatia moqilor.

1 Ibid., p. 225.

102

~cestea slnt primele mituri patetice ~i tragice. Inculturi1e ulterioare - aceea numita "cultura staplni­lor" ~i, mai tlrziu, culturile urbane ale Orientului Apro­piat antic - se vor dezvolta alte mitologii patetice ~iviolente. Nu intra lnsa In vederile acestei modeste lu­crari sa Ie examineze pe toate. Vom aminti totu~i cafiinta suprema cereasca ~i creatoare nu-~i redoblnde~teactivitatea religioasa dedt In anumite culturi pastorale(mai ales la turco-mongoli) ~i In monoteismul lui Moise,In reforma lui Zaratustra ~i In Islam. Chiar ~i atuncidnd nu a fost dat uitarii, nurnele acestei fiinte supreme- Anu a1 mesopotamieni1or, EI al canaaneeni1or, Dyausal indienilor vedici, Uranos al grecilor - aceasta numai joaca un ro1 important In viata religioasa ~i esteslab reprezentata In mitologie (uneori lipse~te cu de­savlqire; de pi1da, Dyaus). "Pasivitatea" ~i otiozi­tatea lui Uranos este plastic exprimata prin castrarealui: a devenit "neputincios" ~i incapabil sa ihtervinaIn 1urne. In India vedica, Varuna a luat locullui Dyaus,dar la rlndul lui da lntlietate unui zeu tlhar ~i raz­boinic, cu nurnele de Indra, mai lnainte de-a dispareaCll totulln fata lui Visnu ~i a lui Siv<1.. E1 al canaaneehilorIi cedeaza locul lntli 1ui Baal, lntocmai cum Anu ilcedeaza lui Marduk. Cu exceptia lui Marduk, toti ace~tizei suprerni nu mai slnt "creatori" In sensul propriual cuvlntului. Ei n-au creat lumea, au organizat-o nu­mai ~i ~i-au asumat raspunderea de a mentine ordinea~i fertilitatea ei. Mai presus de orice, e{ slnt fecun­datori, ca de pllda Zeus sau 'Baal care, prin hierogamiilelor cu zeite ale pamlntului, asigura fertilitatea dmpu1ui~i be1~ugu1 recoltelor 1. Marduk Insu~i nu e dedt crea­corul acestei lumi, al universului a~a cum exista azi.Inaintea acesteia exista 0 aha "lume" - aproape deneconceput Intrudt ne prive~te, dat fiind ca e de naturafluida, un Ocean iar nuun Cosmos: lumea dominata

, 1 Cf. Traite d'Histoirt des Religions, pp. 68-90.

103

o

de Tiamat ~i de sotul ei, ~i in care locuiau trelneratii de zei.

Acestescurte indicatii sint suficiente. Ceea ce secuvine sa subliniem e faptul ca marile mitologii alepoliteismului euroasiatic, care corespund primel0r ci­vilizatii istorice, se intereseaza din ce in ce mai muhde ceea ce s-a petrecut dupa crearea pamintului, ~ichiar dupa crearea (sau aparitia) omului. Accentul cadeacum pe ceea ce lis-a zntimplat zeilor, iar nu pe ceeace· ei au creat. Desigur, exista intotdeauna un aspect"creator" mai mult sau mai putin evident in oriceaventura divina - dar nu este rezultatul acestei aven­turi, ceea ce pare din ce in ce mai important, ci sec­venta evenimentelor dramatice. care 0 constituie. Ne­numaratele aventuri ale lui Baal, Zeus, Indra, sau celeale colegilor lor din panteonurile respective, siht temelemitologice cele mai "populare".

Vom mai mentiona aici ~i miturile patetice ale zeilortineri care mor asasinati sau de pe urma unui accident

. (Osiris, Tamn1Uz, Attis, Adonis etc.) ~i uneori in vie,sau ale unei zeite care coboara in infern (Ishtar), sauale ,unei fete divine care e silita sa coboare in infern(Persefona). Aceste "morti", ca ~i aceea a lui Hainu­wele, sint "creatoare" in sensul ca se gasesc intr-un anu­mit raport cu vegetatia. In jurul uneia din acestemorti violente, sau a coboririi unei divinitati in infern,se vor constitui mai tirziu religiile care comporta taine.Dar aceste moqi, de~i patetice, n-au suscitat mitologiibogate ~i variate. Ca ~i Hainuwele, zeii acqtia, caremor ~i (uneori) invie, ~i-au epuizat destinul dramaticin acest episod central. $i, intocmai ca Hainuwele, moar­tea lor e semnificativa in privinta "conditiei" omului:ceremonii in legatura cu vegetatia (Osiris, Tammuz,Persefona etc.) sau institutii de initiere (taine) au Iuatna~tere in urma acestui tragic eveniment.

Marile mitologii - mitologiile consacrate de poetica Homer ~i Hesiod ~i de barzii anonimi ai Mahabhara­tei, sau elaborate de rituali~ti ~i de teologi (ca in Egipt,

104

in India ~i in Mesopotamia) - slnt din ce in ce malsolicitate de naratiunea a~a-ziselor gesta ale zeilor. Sila un anumit moment al istoriei, mai ales in Grecia~i In India, dar ~i in Egipt - 0 elita lncepe sa se dezin­tereseze de aceasta istorie divina ~i ajunge (ca in Gre­cia) sa nu mai creada In mituri, de~i inca mai pretindea crede in zei.

Inceputurile "demitizarii"

Acesta este primul exemplu cunoscut in istoria re­ligiilor al unui proces con~tient ~i caracteristic de "demi­tizare". Desigur, se intimpla chiar ~i In culturile arhaiceca un mit sa fie golit de semnificatia sa religioasa ~i sadevina legenda sau basm pentru copii, dar alte mituriramineau in vigoare. In orice caz nu era yorba, ca inGrecia presocratica ~i in India din epopeea Upanisha­delor, de un fenomen cultural de prim ordin, ale caruiconsecinte s-au doyedit incaIculabile. !ntr-adevar, dupaacest proces de "demitizare", mitologiile grece~ti ~i brah­manice nu mai puteau reprezenta pentru elitele res­pective ceea ce reprezentau pentru stramo~ii lor.

Pentru aceste elite, "esentialul'" nu mai trebuia cau­tat In istoria zeilor, ci intr-o "situatie primordiala" carepreceda aceasta istorie. Asistam la un efort de a trecedincolo de mitologie in masura In care ea reprezintao istorie divina ~i de a ajunge la izvorul initial deunde a tl~nit- realul, pentru a identifica matricea fiintei.Tot cautlnd izvorul, principiul arhe, speculatia filo­zofica a regasit, pentru un scurt rastimp, cosmogonia ;dar nu mai era yorba de mitul cosmogonic, ci de 0 pro­blema ontologica.

Ajungem a~adar la "esential" printr-o prodigioasainto arcere In urma: dar nu un regressus obpnut prinmijloace rituale, ci 0 "intoarcere In urma" efectuataprintr-un efort de gindire. In acest sens s-ar putea

105

spune ca primele speculai"ii filozofice deriva din mito­logii: gindirea sistematica se straduie~te sa identifice~i sa ini"eleaga "inceputul absolut" de care vorbesccosmogoniile, sa dezvaluie misterul facerii lumii, de fapt,misterul aparii"iei fiini"ei.

Vom vedea iusa ca "demitizarea" religiei grecilor ~itriumful, odata cu Socrate ~i Platon, al filozofiei ri­guroase ~i sistematice, n-au suprimat cu desaviqire gin­direa mitica. Dealtminteri, depa5irea radicala a gindiriimitice e greu de conceput atlta timp elt prestigiul "ori­ginilor" ramine in tact, iar "ui tarea" a ceea ce s-a in­timplat in illo tempore - s-au intr-o Jume transcen­denta - e considerata drept principalul obstacol incalea cunoa~terii sau a mintuirii. Vom vedea in elt demare masura'. Platon mai este solidar cu acest mod degin dire arhaic. Iar in cosmologia lui Aristotel mai su­pra viei"uiesc venerabile teme mi tologice.

E foarte probabil ca spiritul grec ar fi fost inca­pabil sa exorcizeze prin propriile sale mijloace gindi­rea mitica, chiar daca ultimul zeu ar fi fost detronat~i miturile sale degradate pina la nivelul unor basmede copii. Caci, pe de 0 parte, geniul filozofic grecaccepta esentialul gindirii mitice, ve~nica reintoarcerea lucrurilor, viziunea ciclica a vietii cosmice 5i umane~i, pe de alta, spiritul grec nu socotea ca istoria arputea deveni obiect de cunoa~tere. Fizica ~i metafizicagreaca dezvolta dteva teme constitutive ale gindiriimitice: importanta originii, a acelei arhe; esentialulcare precede existeni"a omeneasd(, rolul decisiv al me­moriei etc. Aceasta nu inseamna, desigur, ca n-ar existao solutie de continuitate intre mitul grec ~i filozofie.Dar putem concepe foarte bine ca gindirea filozoficaa putut utiliza ~i prelungi viziunea mitica a realitatiicosmice ~i a existentei omului.

Numai prin descoperirea istoriei, mai exact prin tre­zirea con~tiintei istorice in sinul iudeo-cre~tinismului ~iprin inflorirea acesteia la Hegel ~i la succesorii lui, nu­mai prin asimilarea radicala a acestui nou mod de a fi

106

in lume ce-l constituie existenta umana, s-a putut de­pa~i mitul. Ezitam insa sa afirmam ca gindirea miticaar fi fast suprimata. Dupa cum yom vedea in cudnd,aceasta a reu~it sa supravietuiasca, de~i radical schim­bata (daca nu perfect camuflata). ~i lucrul cel mainostim e faptul ca supravietuie~te mai ales in istorio-

.c'gralle.

1

Capitolul VIIMITOLOGIA MEMORIEI~I A UITARII

Cind un yogin se indragoste~tede 0 regina

MATSYENDRANATH ~I GORAKHNATH SE NU­mara printre invatatorii yoga cei mai populari ai evu­lui mediu indian. Ispravile lor magice au dat na~tereunei foarte bogate literaturi epice. Unul din episoadelecentrale ale acestui foldor mitologic il constituie am­nezia lui Matsyendranath. Potrivit uneia din versiunilecele mai cunoscute, acest maestru yogin, pe cind se aflala Ceylon, se indragosti de regina ~i se instala in palatulei, uitindu-~i complet identitatea. Potrivit unei variantenepaleze, Matsyendranath a cazut in ispita in urmatoa­rele imprejurari: trupul raminindu-i in paza discipo­lului sau, spiritul a patruns in cadavrul unui rege caretocmai murise si I-a reinsufletit. Acesta e binecunoscutulmiracol yoga al "trecerii in trupul altuia" ; sfintii recurguneori la aceasta spre a cunoa~te voluptatea fad a sepingari. In sHqit, potrivit poemului Gorakshavijaya,Matsyendranath a cazut prizonier in mina femeilor dinKadali.

Aflind de captivitatea lui Matsyendranath, Gorakh­nath i~i da seama ca stapinul sau e sortit sa moara.Coboara atunci in regatul lui Yama, cerceteaza carteadestinelor, gase~te fila referitoare la destinul acestuiguru al sau, 0 retu~eaza ~i ~terge numele lui de pelista mortilor. "I se infati~eaza apoi lui Matsyendranath,la Kadali, sub aspectul unei dansatoare ~i incepe sadanseze cintind cintece enigmatice. Incetul cu incetul

108

Matsyendranihh i~i aminte~te de adevarata sa identi­tate: intelege ca aceasta «cale a sensualitatii» duce lamoarte, ca «uitarea» sa era de fapt uitarea naturii saleadevarate ~i nemuritoare, ~i ca «farmecele tinutului Ka­dali» reprezima mirajele vietii profane". 1 Gorakhn;:lthil sfatuie~te staruitor sa revina pe calea yoga siHi"desaviqeasca" trupul. Ii explica ca Durg;:l i-a provocat"uitarea" care era dt pe ce sa-l coste nemurirea. Acestfarmec, adauga Gorakhn;:lth, simbolizeaza blestemulve~nic al ignorantei azvirlit de "Natura" (adica deDurga) asupra fiintei omene~ti 2.

Aceasta tema mitica se reduce la urmatoarele ele­mente: 1 - un maestru spiritual se indragoste~te deo regina sau e prins de femei ; 2 - in ambele cazurio dragoste trupeasca aduce deindata dupa sine amneziamaestrului; 3 - discipolul 11 regase~te ~i, cu ajutorula diferite simboluri (dans, semne tainice, limbaj enig­matic), 11 ajuta sa-~i redobindeasca memoria, adicacon~tiinta identitatii sale; 4 - "uitarea" maestruluieste asimilata cu moartea ~i, invers, "de~teptarea", anam­nesis, apare drept 0 conditie a nemuririi.

Motivul central - amnezia-captivitate provocata deo imersiune in viata, precum ~i anamnesis obtinuta prinsemnele ~i cuvintele enigmatice ale unui discipol - amin­tesc intr-o oarecare masura de celebrul mit gnostic alM'intuitorului m'intuit, a~a cum ni-l in{;lti~eaza lmnulPerlei. Dupa cum vom vedea mai departe, mai exista~i alte analogii intre anurnite aspecte ale gindirii in­diene ~i gnosticism. In cazul de fata, nu este insa nece­sar sa presupunem 0 influenta gnostica. Captivitatea ~ipierderea memoriei de catre Matsyendran;:lth constituieun mouv panindian. Cele doua patanii exprima plasticcaderea spiritului (spiritul: atman, purusha) in circui­tul existentelor ~i, prin urmare, pierderea con~tiinteide sine a spiritului. Literatura indiana folose~te, nira a

1 :\1. Eliade, Le Yoga. Immortalite et Liberte, Paris, 1954, p. 311.2 Ibid., p. 321.

109.

=..--------------------------------------------

face vreo deosebire Intre ele, imaginile legaturii, inEln­tuirii, captivitatii, sau uitarii, ne~tiintei, somnului, sprea semnifica "conditia" umana ; ~i, dimpotriva, imaginilede descatu~are ~i acelea de sfl~iere a unui val (sau descoatere a unei legaturi care acoperea ochii), sau alememoriei, rememorarii, trezirii, de~teptarii etc., spre aexprima suprimarea (sau transcenderea) "conditiei"umane, libertatea, mintuirea (moksa, m~tkti, nirvanaete.) .

Simbolismul indian al uitarii~i al rememorarii

Intr-un text considerat a reproduce chiar cuvintelelui Buddha (D'ighanikaya I, 19-22) se spune ca zeiicad din cer dnd "memoria ii lasa in drum ~i dnd me­moria Ii se intuneca" ; dimpotriva, zeii care nu uita sintimuabili, ve~nici, au 0 fire care nu cunoa~te schimbarea."Uitarea" e echivalenta cu "somnul" dar ~i cu pierde­rea de sine, adica cu dezorientarea, cu "orbirea" (ochiilegati). In Chandogya-Upanishad (VI, 14, 1-2) e vorbadespre un om rapit de banditi, dus departe de ora~ulsau, cu ochii legati, ~i parasit Intr-un loc pustiu. Omulincepe sa strige: "Am fost adus aici legat la ochi!Am fost parasit aici legat la ochi!" Cineva ii scoateatunci legatura care-i acopera ochii ~i-i arata drumulspre ora~ul sau. ~i, de la un sat la altul, tot intrebindcare ii este drumul, omul izbute~te sa se into arca acasa.Tot astfel, adauga textul, cel care are un maestru com­petent izbute~te sa se izbaveasca de valurile ignorantei~i ajunge in cele din urma la perfeqiune.

c;ankara a comentat acest pasaj din Chandogya-U pa­nishad in clteva pagini celebre. A~a se petrec lucrurile,explica c;ankara, cu omul rapit, dus de tilhari departede fiinta (departe de atmcm-Brahman) ~i prins in cap­cana acestui trup. Tllharii reprezinta ideile false de

110

"merit, grqeala" ~i altele. Ochii Ii slnt acoperiti cu va­lurile iluziei, iar omul este st1njenit de dorinta ce 0 re­simte cu privire la sotia, copilul, prietenul sau, turmelesale etc. "Slnt fiul lui cutare, slnt fericit, sau nenorocit,slnt inteligent sau stupid, slnt evlavios etc. Cum trebuiesa traiesc ? Un de se gase~te 0 cale de evaziune ? Unde-mieste m1ntuirea ?" A~a rationeaza, prins 1ntr-o pIasa mon­struoasa, p1na In clip a In care-l 1ntllne~te pe acela caree con~tient de adevarata fiinta (Brahman-atman), cares-a izbhit de sclavie, e fericit ~i, In plus, plin de sim­patie fata de ceilalti. £1 aHa de la acesta calea care ducela cunoa~tere, precum ~i zadarnicia lumii. In felul acesta,omul care era prizonierul propriilor sale iluzii e izbavitde dependenta lui fata de lucrurile lume~ti. £1 recunoa~teatunci adevarata sa fiinta, 1ntelege ca nu e vagabonduldezorientat ce se credea. Dimpotriva, 1ntelege ca ceeace este fiinta, asta este ~i el. Astfel ochii au scapat devalul iluziei create de ignoranta (avidya), ~i el se asea­mana cu omul din Gandhara care se 1ntoarce acasa, alt­fel zis, care-~i regase~te atman-ul, senin ~i plin debucurie.1

Recunoa~tem cli~eele cu ajutorul carOl'a speculatia in­diana 1ncearca sa' faca sa fie 1nteleasa situatia paradoxa1aa spiritului : 1ncurcat In iluziile create ~i alimentate deexistenta sa temporala, spiritul (atman) patime~te depe lIrma acestei "ignorante" p1na In ziua In care desco­pera ca nu este dedt in aparen(ii angajat In lume. Adtfilozofia S~mkhya clt ~i Yoga prezinta 0 interpretaresimilara : spiritul (purusha) nu e dedt In aparenta robit,iar izbavirea (mukti) nu e dedt con?tiinta pe cm"e 0capata a libertatii sale ve~nice. "Cred ca sufar, cred caslnt robit, doresc eliberarea. In clipa In care Inteleg- dat fiind ca m-am «trezit» - ca acest «eu» esteun produs al materiei (prakrti), 1nteleg cu acela~i prilejca toata existenta n-a fost dedt un lant de clipe dure-

1 Cankara, comentariu la Chandogya-Upanishad, VI, 14, 1-2.

111

~=,---------------------------,

roase ~i ca adevaratul spirit «contempla impasibil» drama«personalita~ii»." 1

Se cuvine sa subliniem ca atlt pentru Samkhya-Y ogaelt ~i pentru Vedanta, izbavirea poate fi comparata cuo "de~teptare" sau cu 0 luare de con~tiin~a a unei situa~iicare exista Inca de la lnceput, dar pe care nu ajun­geam s-o zntelegem. In anumite privin~e putem asemUl"ignoran~a" - care este In ultima instan~a, 0 ignorarede sine znsu# - cu 0 "uitare" a adevaratului spirit(atman, purusha). ,,In~elepciunea" (jiiana, vidya etc.)care, sfl~iind valul lui maya sau suprimlnd ignoran~aface cu putin~a izbavirea, reprezinta 0 "de~teptare". eelprin excelenra treaz, Buddha, poseda atot~tiinra abso­Iura. Am vazut asta lntr-un capitol precedent: Intoc­mai ca al~i In~elepri ~iyogini, Buddha l~i amintea vietilesale anterioare. Dar, precizeaza textele buddhiste, In timpce ln~eleprii ~i yoginii izbutesc sa cunoasca un anumitnumar, uneori considerabil, de vieti, Buddha a fost sin­gurul care le-a cunoscut pe toate. E un fel de a spuneca numai Buddha era atot~tiutor.

"Uitare" ~i"memorie" in Grecia antidl

"Amintirea e pentru acei care au uitat" scria Plotin(Enneade, 4, 6, 7). Doctrina e platoniciana. "Pentru ceicare au uitat, rememorarea e 0 virtute; cei perfeqi Insanu pierd niciodata viziunea adevarului ~i n-au nevoie sa~i-o rememoreze" (Fedon, 249 c, d). Exista a~adar 0diferenta lntre memorie (mneme) ~i aducere-aminte(anamnesis). Zeii de care vorbea Buddha In D'ighany­kaya, ~i care au cazut din ceruri dnd memoria lor s-atulburat, s-au rel'ncarnat, devenind oameni. Unii dintreei au practicat asceza~i meditaria ~i, mulrumita disci­plinei yoga, au izbutit sa-~i aduca aminte de vie~ile lor

1 M. Eliade, Ie Yoga, p. H.

112

anterioare. 0 memorie perfecta e a~adar superioara fa­cultatii de a-ti rememora. Intr-un fel sau intr-altul,.aducerea-aminte implica 0 "uitare", iar aceasta, dupacum am vazut, este echivalenta, in India, cu ignoranta,.cu robia (captivitate) ~i cu moartea.

Intilnim 0 situatie asemanatoare in Grecia. Nu e'cazul sa prezentam aici toate faptele ce se refera la"uitare" $i la anamnesis in credintele ~i in speculatiilegrece~ti. N e propunem sa urmarim diferitele modificariale "mitologiei memoriei ~i a uitarii", al caror rol capi­tal in societatile protoagricultorilor I-am observat in ca-'pitolul precedent. In India, ca $i in Grecia, credinte,mai mult sau mai putin similare cu cele ale protoagri­cultorilor au fost analizate, reinterpretate $i revalorizatede catre poeti, de catre contemplativi $i de catre primiifilozofi. Cu alte cuvinte in India $i in Grecia nu mai.avem de-a face numai cu comportari religioase ~i Cll

expresii mitologice, ci mai ales cu rudimente de psiho­logie $i de metafizica. Totu$i, exista 0 continuitate in­tre credintele "populare" $i speculatiile "filozofice".Acea~ta continuitate ne intereseaza indeosebi.

Zeita Mnemosyna, personificare a "Memoriei", ~;sora lui Cronos $i a lui Oceanos, este mama Muzelor.Ea este atot~tiutoare: dupa Hesiod (Teogonia, 32, 38)ea ~tie "tot ce a fost, tot ce este, tot ce va' fi". Cinnpoetul e stapinit de Muze, el se adapa de~a drep1:ul din~tiinta Mnem'osynei, adica mai ales din cunoa~terea"originilor", a "inceputurilor", a genealogiilor. "Muzelednta intr-adevar, incepind cu inceputul - ex arkhes(Teogonia, 45, 115) - aparitia lumii, geneza zeilor,na~terea omenirii. Trecutul astfel dezvaluit e mai multdedt antecedentul prezentului : este izvorul sau. Urcinapina la izvor, rememorarea cauta sa nu situeze eveni­mentele intr-un cadru temporal, ci sa atinga strafundutfiintei, sa descopere originarul, realitatea primordiala

113'

i~

din care s-a nascut cosmosul ~i care 1ngaduie 1n~elegereaC:evenirii In ansamblul ei." 1

l\luhumita memoriei primordiale pe care e in stare5-0 recupereze, poetul inspirat de Muze are acces larealita~ile originare. Aceste realita~i s-au manifestat intimpurile mitice ale 1nceputului ~i constituie fundamen­rul acestei lumi. D~~r tocmai pentru ca ele au aparur aborigine, aceste reali la~i nu mai slnt sesizabile in expe­rien~a curenta. Cu drept cuv1nt compara J-P. Vernantinspira~ia poetului cu "evocarea" unui mort din lumeainfernului sau cu un descensus ad in/eras intreprins deun om viu spre a a/la ceea ce vrea sa cunaasca. "Privi­legiul pe care Mnemosyna 11 confera aedului este aeelaal unui CJntact cu lumea cealalta, posibilitatea de apatrunde 1ntr-1nsa ~i de a te 1ntoarce nestingherit deacolo. Trecutul apare astfel ca 0 dimensiune a lumiide dincolo." 2

lata pentru ce, In masura In care e "uitat", "trecu­rul" - istoric sau primordial - e identificat eu moar­tea. F1nt1na Lete, "uitarea", face parte integranta dind']meniul mor~ii. Defunqii slnt cei care au pierdut me­moria. Dimpotriva, anumiti privilegiati, ca Tiresias sauAmfiaraos, l~i pastreaza memoria si dupa moarte. Casa-l faca nemuritor pe fiul sau Ethalid, Hermes ii acorda,,0 memorie inalterabiEl". Dupa cum scrie Apolloniosdin Rodos, "chiar dupa ce a strabatut Aeheronul, uita­rea nu i-a eotropit sufletul ; si, cu wate ca locuieste cind111lumea umbrelor, clnd In aceea a luminii soarelui,el pastreaza 1ntotdeauna amintirea eelor ce-a vazut" 3.

Dar "mitologia Memoriei si a Uitarii" se modifica1mboga~indu-se cu 0 semnifica~ie eshawlogica, atunci

1 ]._P. Vernant, Aspects mythiques de la memoh'e en Grece,in Journal de PSl'chologie, 1939 (pp. 1-29), p. 7. Cf. ~i AnandaK. Coomarswamy, Recollections, Indian and Platonic, in Supple­ment to the Journal of the American Oriental Society, nr. 3, apri­lie-iunie, 1944.

2 J-P. Vernant, op. cit., p.. 8.3 Argonautica, I, 463, citat de Vernant, op. cit., p. 10.

dnd se precizeaza 0 doctrina a transmigratiunii. Impor­tanta nu mai e cunoa$terea trecutului primordial, ci seriade vieti personale anterioare. Funqia Eintinei Lete erasturnata: ape1e sale nu mai primesc sufletul caretocmai $i-a parasit trupul, spre a-I face sa uite viarapaminteasca. Dimpotriva, Lete $terge amintirea lumiicere$ti in sufletul care se intoarce pe pamint spre a sereimrupa. "Uitarea" nu mai simbolizeaza moartea, ciintoarcerea la viara. Sufletul care a savir$it imprudentasa bea din Eintina Lete (,,0 inghiritura de uitare $i derautate" dupa cum 0 descrie Platan, Fedru, 248 c), sereintrupeaza $i e din nou proiectat in ciclul dev:enirii.In lamelele de aur purtate de iniriarii confreriei orfico­pytagoriciene, i se prescrie sufletului sa nu se apropiede izvorul Lete pe drumul din stinga, ci s-o apuce pela dreapta lui, pe drumul pe care va intilni izvorulcare porne$te din lacul Mnemosynei. Sufletul e sfatuitsa se roage astfel de pazitorii izvorului: "Dati-mi iuteapa proaspara care se scurge din lacul Memoriei". ,,$ide bunavoie iri vor da sa bei din izvorul sEint iar,dupa aceea, printre ceilalri eroi, tu ai sa fii stapinul." 1

Pitagora, Empedocle, precum $i alrii credeau in me­tempsihoza $i pretindeau ca-$i amintesc de vierile loramerioare. Empedocle se recomanda astfel: "V aga­bond exilat din re$edinra divina, am fost odinioara unbaiat $i 0 fata, un tufi$ $i 0 pasare, un pe$te mut almarii" (Purificarile, fragm. 117). El mai spunea : "M-amizbavit pe veci de moarte" (Ibid., fragm. 112). Vorbinddespre Pit agora, Empedocle 11 descrie ca pe "un omextraordinar de invarat", caci "ori incotro i$i indreptaintreaga putere a spiritului sau, vedea cu u$urinra ceeace fusese de-a lungul a zece, douazeci de vieri ome-

1 Lamelele din Petelia ~i din Eleutherne. Cu pnVlre la lame­lele "orfice", cf. Jane Harrison, Prolegomena to the Study ofGreek Religion, Cambridge, 1903, pp. 573 ~i urm.; F. Cumont,Lux peypetua, Paris, 1949, pp. 248, 406; W.K.C. Guthrie, Orp­heus and the Greek Religion, Londra, 1935,- edi):ia a 2-a, 1952,p. 171 ~i urm.

115

- . I.

ne~ti" (Ibid., fragm. 129). Pe de aha parte, exersarea~i cuhivarea memoriei jucau un rol important in con­freriile pitagoriciene (Diodor, X, 5; lamblichos, VitaPyth., 78 ~i urm.). Acest antrenament aminte~te de teh­nica yoga a ,,1ntoarcerii in urma" pe care am studiat-oin capitolul V. Vom adauga ca ~amanii pretind ca-~i.amintesc v.ietile l?r. anterioare 1, fapt care indica vechi­mea acestel practlC!.

Memoria "primordiala"~i "memoria istorid1."

Exista a~adar in Grecia doua valorificari ale memo­Tiei: 1 - aceea care se refera la evenimentele primor­diale (cosmogonie, teogonie, genealogie) ~i 2 - memoriavieti10r anterioare, adica a evenimentelor istorice ~i per­·sonale. "Uitarea", Lete, se opune cu 0 ega18:eficacitate.acestor doua specii de memorie. Dar Lete e neputin­cioasa in ceea ce prive~te citiva privilegiati: 1 - ceicare, inspirati de Muze, sau multumita unui "profetismde-a-ndoaselea" reu~esc sa recapete memoria evenimen­telor primordiale ; 2 - cei care, asemenea lui Pitagorasau Empedocle, izbutesc sa-~i aminteasca vietile lor an­terioare. Aceste doua categorii de privilegiati biruie "ui­tarea", a~adar, intr-un fel, moartea. Unii ajung la cu­noa~terea "originilor" (originea cosmosului, a zeilor, apopoarelor, adinastiilor). Ceilalti i~i amintesc proprialor "istorie", adica transmigratiunile lor. Pentru cei din­tii, important e ceea ce s-a intimplat ab origine. Acesteasint evenimente primordiale, in care ei n-au fost im­plicati personal. Dar, tntr-un fel, aceste evenimente- cosmogonia, teogonia, genealogia - i-au constituit :

1 Cf. M. EUia;de, Mythes et Mysteres, p. 20. Cu pnv1re La exis­tenrele anrerioare ale lui Piragora, d. rexrele grupare de E. Rohde,p'syche, rraducere engle;t'.a de ]. B. Hillis, New York, 1925, p. 598$1 urm.

116

ei sint ceea ce sint pentru ca aceste evenimente au avutloco E de prisos sa aratam dt de mult 0 reaminte~teaceasta atitudine pe aceea a omului societatilor arhaice.care se recunoa~te pe sine ca fiind format de 0 seriede evenimente primordiale relatate dupa toate regulilede d'itre mituri.

Dimpotriva, cei care izbutesc sa-~i aminteasca vietilelor anterioare se preocupa in primul rind sa descoperepropria lor "istorie", impra~tiata de-a lungul nenuma­ra telor lor in trupari. Ei se straduiesc sa unifice acestefragmente izolate, sa Ie integreze intr-o singura urzeaLl,spre a-~i revel a sensul propriului lor destin. Caci uni­ficarea prin anamnesis a fragmentelor de istorie faravreo legatura intre ele insemna de asemeni "a lega in­ceputul de sflqit" ; cu alte cuvinte, trebuia descoperitin ce fel prima existenta paminteasca dedanpse pro­cesul de transmigratie. 0 asemenea preocupare ~i 0 ase­menea disciplina amintesc tehnicile indiene de "intoar­cere in urma" ~i de rememorare a vietilor anterioare.

Platon cunoa~te ~i folose~te aceste doua traditii pri­vind uitarea ~i memoria. El Ie transform a insa ~i Iereinterpreteaza, spre a Ie incorpora in sistemulsau fi­lowfic. Pentru Platan, a invata e, Ie urma urmelor,totuna cu a-ti aduce aminte (d. mai ales Menon,81 c, d). Intre doua vieti paminte~ti, sufletul contemplaideile: el se imparta~e~te din cunoa$terea pura ~i desa­viqita. In schimb, reincarnindu-se, sufletul se adapa laizvorul Lete ~i uiia cunoa~terea dobindita prin contem­plarea directa -a ideilor. Totu~i, aceasta cunoa~tere estelatenta in omul reincarnat ~~, multumita stradaniei fie.lozofice, este susceptibila de a fi actualizata. Obiectelefizice ajuta sufletul ·sa se reculeaga ~i, printr-un feIde "intoarcere inurma", sa regaseasca ~i saredobin­deasca cunoa~terea originarape care 0 poseda in stareaei extraterestra. Moartea este, prin urmare, intoarcereala 0 stare primordiala ~i perfecta, periodic pierduta prinreincarnarea sufletului.

117

===~ ~~~ __ ~t

Am avut prilejul sa stabilim 0 apropiere Intre filo­zofia lui Platon ~i ceea ce s--ar putea numi "ontologiaarhaica" 1. Se cuvine acum sa aratam in ce sens teoriaIdeilor ~i a~a-numita anamnesis platoniciana sint sus­eeptibile de a fi asemuite eu comportarea omului dinsocietatile arhaice ~i tradition ale. Acesta gase~te in mi­turi modelele exemplareale tuturor actelor sale. Mi­turile il asigura ca tot ce face, sau hotara~te sa fad, amai fast facut la inceputul timpurilor, in illo tempore.Miturile constituie a~adar suma cunoa~terii utile. 0 exis­tenta individuala devine - ~i se mentine - 0 existentape deplin umana, responsabila ~i semnificativa, in ma­sura in care se inspira din acest rezervor de acte dejaindeplinite ~i de ginduri deja formulate. A ignora saua uita continutul acestei "memorii colectiYe" constituitade catre traditie echivaleaza cu 0 regresiune la starea"naturala" (starea aculturala a copilului)sau cu un"pacat", sau cu un dezastru.

Pentm Platon a trai in mod inteligent, adid a in­vat a ~i a intelege adevarul, frumosul ~i binele, inseamnamai-nainte de orice a-ti aminti de 0 existenta dezin­carnata, pur spirituala. "Uitarea" acestei conditii plero­matice nu reprezinta in chip necesar un "pacat", ci 0consecinta a procesului de reincarnare. Este vrednic deremarcat ca nici pentru Platon "uitarea" nu face parteintegranta din faptul moqii, ci, dimpotriva, e pusa Inlegatura cu viata, cu reincarnarea. Sufletul, Intorc1n­du-se la viata paminteasca, "uita" ideile. Nu e yorbade 0 uitare a vietilor anterioare - adica a sumei ex­perientelor personale, a "istoriei" - ci de uitarea ade­varurilor transpersonale ~i ve~nice ce sint ideile. Anam­nesis filozofica recupereaza nu amintirea evenimentelorcare fac parte din existentele precedente, ci adevaruri,structuri ale realului. Putem compara aceasta pozitiefilozofica cu aceea a societatilor traditionale: miturile

1 Cf. Ie My the de i'Etemel Retour, p. 63 ~i urm.

118

reprezinta modele paradigmatice intemeiate de fiintelesupranaturale, iar nn 0 serie de experien~e personale alecutarui sau cutarui individ 1.

Somnul ~imoartea

In mitologia greaca, Somnul ~i Moartea, Hypnos ~lThanatos, sint fra~i gemeni. E cazul sa amintim ca ~ipentru evrei, cel pu~in cu incepere din vremurile careau urmat surghiunului, moartea se putea compara cusomnul. Somn in mormint (Iov, III, 13-15 ; III, 17),in Sheol (Eclesiastul, IX, 3; IX, 10) sau In ambelelocuri deodata (Psalmi, LXXXVIII, 87). Cre~tinii auacceptat ~i elaborat omologia moarte-somn: in pacebene dormit, dormit in SOmno pacis, in pace somni,in pace Domini' dormias, figureaza printre formulelecele mai populare ale epigrafiei funerare 2.

De vreme ce Hypnos e fratele lui Thanatos, In~ele­gem pentru ce, in Grecia ca ~i in India ~i In gnosticism,aqiunea de a "trezi" avea 0 semnifi.ca~ie "soteriologica"(in sensul larg al cuvlntului). Socrate l~i treze~te in­terlocutorii, uneori impotriva voin~ei lor. "Ce pisaloge~ti, Socrate 1" exclama Kallikles (Gorgias, 505 d) 3.Socrate iD.sa e perfect con~tient de faptul ca misiuneasa de a trezi oamenii e de ~rdin divino El nu Inceteazade a aminti ca se afla "In slujba" zeului (Apararea LuiSon-ate, 23 c; d. ~i 30 e; 31 a; 3-, c) 4. "Nu ve~i maigasi u~or, atenleni, un astfel de om ; asculta~i-ma ~i mave~i cru~a. Se poate sa va minia~i pe mine ; a~a se supara

1 Cf. M.ythes, dives et mysteres, pp. 56-57. Pentru C. G. Jung,de asemeni, "ineon~tiemul eoleetiv" preeeda psihismul individual.Lumea arhetipurilor lui Jung seamana oarecum eu lumea ideilorplatoniciene; arhetipurile slnt transpersonale ~i nu partieipa latimpul istorie al individului, ei la timpul speeiei, al viej:ii organiee.

2 Cf. F. Cumont, Lux perpettta, p. 450.3 Cf. Platon, Dialoguri, E.L.U., 1968, p. 211 (n.f.).4 Ibid., pp. 11, 21, 22 ~i 25 (n.f.).

lt9

i

.c,eice dorm dnd sint treziti de cineva. Se poate sa ma~i lovi~i, daca da~i ascultare lui Anytos; in sflqit sepoate sa ma ~i omorl~i cu u$urin~a. Dar atunci iara~iva veti petrece restul vietii dormind, afara numai dacaZeul, ingrijindu-se de voi, nu v-ar trimite pe altcineva,la fel" (Apararea lui Socrate, 30 e). 1

Sa re~ineill aceasta idee, anume ca, din dragoste fa~ade oameni, Dumnezeu Ie trimite un maestru ca sa-i"trezeasca" din somnul lor care inseamna deopotrivaignoran~a, uitare ~i "moarte".' Regasim acest motivIn gnosticism dar, bineinteles, fo~rte prelucrat $i rein­terpretat. Mitul gnostic central, a$a cum ni-l infa~i­;;eaza Imnul margaritarului conservat "in Faptele luiT oma, se articuleaza in jurul temei amneziei ~i a anam­nesis-ului. Un prin~ sose~te din' Orient spre a cauta inEgipt "margaritarul unic ce se gase$te in mijlocul marii~nconjurate de ~arpele cu $uierat ascu~it". in Egipt,este prins de ba$tina$i. Ace$tia ii dau sa manince dinmincarurile lor $i prin~ul i$i uita identitatea. "Am\litat ca sint fiu de rege $i I-am slujit pe regele lor,am uitat de margaritarul pentru care parin~ii mei matrimisesera ~i, datorita apasarii pricinuite de hrana lor,m-am cufundat intr-un somn adinc." Dar parintii auaflat ce i s-a intimplat $i i-au scris 0 scrisoare. "De latatal tau, regele regilor, $i de la maica-ta, suveranaOrientului, $i de la fratele tau, eel de-al doilea fiual nostru, catre tine, fiule, salutare ! Treze$te-te $i scoa­la-te din somnultau $i asculta cuvintele scrisorii no as­tre! Adu-ti aminte ca e$ti fiu de rege I Da-ti seama'in ce robie ai cazut! Adu-~i aminte de margaritarulpentru care ai fost trim is in Egipt I" Scrisoarea zbura,ca un vultur, cobor! asupra lui $i se prefacu in cuvinte."Auzindu-i fo~netul $i glasul, m-am trezit din somn'$i ill-am sculat. Am luat scrisoarea, am sarutat-o, amrupt pecetea, am citit-o, ~i cuvintele ei se potriveau.eu ceea ce era sapat in inima mea. Mi-am amintit ca

1 Ibid., p. 22 (n.r.).

11.20

eram fiu din parin~i rege~ti ~i na~terea mea aleasa i~iafirma natura. Mi-am amintit de margaritarul pentrucare fusesem trimis in Egipt ~i am inceput sa imblin­zesc ~arpele .cu ~uierat ascutit. L-am adormit prin far­mece, apoi am rostit asupra lui numele tatalui meu ~i,luind cu mine margaritarul, am pornit spre casa pa­rintelui meu." 1

lmnul margaritarului are 0 urmare ("vestmintul lu­minos" pe. care Printul 11 lepadase inainte de plecare~i pe care-l regase~te la intoarcerea acasa) ce nu pri­ve~te propriu-zis subiectul nostru. Vom adauga ca temasurghiunului, a captivitatii intr-o tara strain a, a solu­lui care treze~te prizonierul ~i-l invita sa porneasca ladrum se regasesc intr-un opuscul al lui Sohrawardi,Povestirea surghiunului occidental 2. Oricare ar fi ori­ginea mitului, probabil iraniana, meritul lmnului mar­garitarului sta intr-aceea ca infati~eaza intr-o formadramatica unele din motivele gnostice cele mai popu­lare. Analizind intr-o carte recenta simbolurile si ima­ginile specific gnostice, Hans Jonas a staruit asurra im­portantei motivelor de "cadere, capturare, parasire, dorde tara, apatie, somn, betie" 3. Nu e cazul .sa reluamaici acest voluminos dosar. Yom cita totu~i dtevaexemple deosebit de sugestive.

Intorcindu-~i privirile inspre materie ,,~i arzind dedorinta de a face cuno~tinta cu trupul", sufletul uitapropria lui identitate. "Vita unde a sa]a~luit la origine,

1 H. Leisegang,La Gnose, tradueere franeeza de Jean Gouillard,Paris, 1951, pp. 247-248; Robert M. Grant, Gnosticism. A SourceBook of Heretical Writing from the Early Christian Period, NewYork, 1961, p. 116 ~i urm. G. Widengren, Der iranische Hinter­grund der Gnosis, in Zeitschrift fur Religions und Geistesgeschichte,IV, 1952 (pp. 97-114), p. 111 ~i urm., susrine originea iraniana,dupa toate probabilirarile parra, a aeestui mit.

2 Henry Corbin, L'Homme de Lumiere dans le Soufisme ira­nien, in volumul eoleetiv Ombre et Lumiere, Paris, 1961 (pp. 137­257), p. 154 ~i urm., ell referinre bibliografiee la lucrarile saleanrerioare.

3 Hans Jonas, The Gnostic Religion, Boston, 1958, p. 62 ~i urm.

121

ad~varatul sau centru, fiinta sa ve~nica." In ace~tl ter"meni infati~eaza EI Chatibi credinta centrala a harrani­tilor 1. Potrivit gnosticilor, oamenii nu numai ca dorm,dar ~i iubesc somnul. "De ce oare yeti iubi intotdeaunasomnul ~i de ce va yeti poticni impreuna cu acei carese poticnesc?" intreaba Ginza 2. "Cel care aude sa setrezeasca din somnul sau greu", sta scris in Apocrijullui loan 3. Acela~i mativ se regase~te in cosmogoniamaniheiana, a~a cumne-o pastreaza Theodor Bar-Cho­nai: "Isus cel Luminos cobor! spre nevinovatul Adam~i-l trezi dintr-un somn de moarte, ca sa fie izbavit 4•••

Ignoranta ~i somnul sint deopotriva eXj2rimate in ter­meni de "betie". Evanghelia Adevarului 11 compara peacela care "poseda Gnosa" cu ,,0 persoana care, dupace s-a imba ta t, se treZe~te ~i, venindu-~i in fire, afirmadin nou ceea ce prin esenta ii apaqine" 5. Iar Ginzapoveste~te cum Adam "s-a trezit din somiml sau ~i aridicat ochii spre locul de unde venea lumina" 6.

Jonas observa pe buna dreptate ca, pe de 0 parte,existenta paminteasca e definita drept "parasire", "tea­mace, "dor de tara", ~i, pe de aha. e descrisa' drept"somn", "betie" ~i "uitare": "adica, (daca exceptambetia) a imbracat toate caracterele c.are, intr-o epocamai veche, erau atribuite «conditiei» moqilor in lumeasubterana" 7. "Solul" care-l "treze~te" pe om din som­nul sau ii aduce in acela~i timp "viata" ~i "mintuirea"."Sin t vocea care treze~te din somn in Eon ul noptii",a~a incepe un fragment gnostic conservat de Ipolit (Phi-

1 H. Jonas, op. cit., p. 63.2 Citat de H. Jonas, op. cit., p. 70.3 Jean Doresse, Les Livres secrets des Gnostiques d'Egypte,

vol. I, Paris, 1958, p. 227.4 F. Cumont, Recherches sur Ie manicheisme: 1. La cosmogonie

manicheenne d'apres Theodore bar Khonai, Bruxelles, 1908, p. 46~i urm., p. 235 ~i UTm.

5 H. Jonas, op. cit., p. 71.6 Ibid., p. 74.7 Ibid., p. 68.

122

losophumena, V, 14, 1). "Trezirea" implidi anamnesis,recunoasterea adevaratei identitati a sufletului, adicao re-cunoastere a originii sale cere~ti. Numai dupa ceI-a trezit,. "solul" ii reveleaza omului fagaduielile in­vierii iar in cele din urma 11 invata cum trebuie sa sepoarte in lume 1. "Trezeste-te din betia in care ai ador:­rnit, de~teapta-te ~i prive~te-ma!" sta scris intr-un textmaniheian gasit la Turfan 2. rar intr-un altul: "Tre­ze~te-te, suflet maret, din somnul betiei in care ai ca­zut '[... ], urmeaza-ma spre locul preainaltat unde salas­luiai intru inceput" 3. Un text rnandeean poveste$te cumsolul ceresc I-a trezit pe Adam si urmeaza in felul ur­mator: "Am venit, Adame, ca sa te invat $i sa te iz­bavesc de lumea asta. Ciuleste urechile, asculta Si lumi­neaza-te si inalta-te victorios spre locul de unde vinelumina" 4. lnvatatura mai cuprinde si indemnul de anu se mai lasa invins de somn. "Nu mai motai, nici oudormi; nu uita ce insarcinare ti-a dat Domnul!" 5

Desigur, aceste formule nu constituie monopolul gnos­ticilor. Epistola lui Pavel catre Efesieni (V, 14) con­tine acest citat anonim: "Desteapta-te eel ce dormi site scoala din moqi $i te va lumina Cristos!" Motivulsomnului $i al trezirii se iot11oeste $i in literatura erme­tica. Citim in ?oimandres: ,,0, voi, nascuti din pamint,care v-ati lasat cupriosi de betie ~i de sorno si de oe­cunoasterea lui Dumnezeu, intoarceti-va la sobrietate!Lepadati-va de betie, de vraja somnului vostru nesa­buit !" 6

Vom aminti ca izbioda repurtata asupra somnului siveghea prelungita constituie 0 proba de initiere destulde tipica. Ele se Int11nesc chiar si io stadiile arhaice decultura. La anumite triburi australiene, novicii pe cale

1 Ibid., p. 23.2 Ibid., p. 83.3 Ibid., p. 83.4 Ibid., p. 84.5 Ibid., p. 84.6 Corpus Hermeticum, I, 27 ~i urm.; H. Jonas, op. cit., p. 86.

123

n

de a fi initiati nu trebuie sa Qoanna timp de trei zile,sau Ii 3<: interzice sa se cuIce inaintea zorilor 1. Plecatin cautarea nemuririi, eroul mesopotamian Gilgame~ so­se~te in insula stramo~ului mitic Ut-napishtin. Aici, tre­buie sa vegheze ~ase zile ~i ~ase nopti, dar nu reu~e~tesa treaca aceasta proba de initiere ~i pierde prilejul dea dobindi nemurirea. Intr-un mit nord-american detipul Orfeu ~i Euridice, un barbat care ~i-a pierdut sOtiaizbute~te sa coboare in Infern ~i s-o regaseasca. StapinulInfernului ii fagad1.iie~teca-~i va putea readuce sotia pepamint daca e in stare sa vegheze toata noaptea. Bar­batul adoarme insa chiar inaintea zorilor. Stapinul In­fernului ii mai da 0 ~ansa ~i, spre a nu fi obosit noap­tea urmatoare, omul doarme ziua intreaga. Totu~i, elnu reu~e~te sa vegheze pina-n zori ~i e nevoit sa seintoarcasingur pe pamint 2 •.

Vedem a~adar ca a nu dormi nu Inseamna numai abirui oboseala fizica, ci mai ales a da dovada de foftaspirituaE1. A sta de "veghe", a fi pe deplin con~tient,a fi prezent in lumea spiritului. Isus nu inceta sa reco­mande discipolilor sai sa privegheze (d., de pilda,Matei, XXIV, 42). Iar Noapfea din Gethsemane aparedeosebit de tragica datorita incapacitatii discipolilorde a veghea alaturi de Isus. "Intristat este suHetul meupina la moarte. Ramineti aici ~i privegheati impreunacu mine 1" (Matei, XXVI, 38.) Dar cind se intoarse,ii gasi dormind. Ii spuse lui Petru: "A~adar n-ati avutputere un singur ceas sa privegheati cu mine!" (Matei,XXVI, 40.) "Privegheati ~i va rugati 1" Ie recomand:lel din nou. In zadar; din nou venind "Ii afla pe eiadormiti; caci ochii lor erau ingreunati" (Matei, XXVI,41-43 ; d. Marcu, XIV, 34 ~i urm. ; Lucci, XXII, 46).

Si de asta data, "veghea de initiere" s-a dovedit afi peste puterile omene~ti.

1 Cf. Mircea Eliade, Nai$sances Mythiqu~s, p. 44.2 Cf. M. Eliade, Le Chamanism~ et les techniques archaiqu~s de

l'extase, p. 281 ~i urm.

124

Gnosticismul ~i filozofia indiana

Nu intra in planul acestei lucrari sa discute problemagnosticismului in ansamblul ei. Ne-am propus sa urma­riin' dezvoltarea "mitologiei Uitarii ~i a Amintirii" indteva culturi superioare. Textele gnostice pe care Ie-amcitat staruie, pe de-o parte, asupra diderii sufletuIui inmaterie (viata) ~i in "somnul" de moarte care urmeaziiacestei caderi, iar pe de alta, asupra originii extrate­restre a sufletului. Caderea sufletului in materie nu este•• v· .consecmta unUl pacat antenor, a~a cum uneon specu-latia filozofica greaca explica transmigratiunea. Gnosti­cii ne lasa sa in~elegem ca pacatul apartine altcuiva 1.Fiind fiinte spirituale de origine extraterestra, gnosticiinu se recunosc ca fiind de "aici", din aceasta lume.Dupa cum observa H.-Ch. Puech, cuvintul-cheie allim­bajului tehnic al gnosticilor e "ceElIalt", "strainul" 2.Revelatia capitala este ca "de~i el e pe lume, in lume,el (gnosticul) nu face parte din lume, nu-iapartine, cica vine, ca este de altundeva" 3. Ginza mandeean dinDreaptaii spune: "T u nu e~ti de aici, ddacina ta nuse afla ,in lume" (XV, 20). Iar Ginza din Stinga(III, 4) : "Tu nu vii de aici, spita ta nu purcede de aici :locultau e Locul Vietii". $i citim in Cartea lui loan:"Sint un om al Celeilalte Dumi" 4.

Dupa cum am vazut, speculatia filozofica indiana,mai ales S~mkhya- Yoga, invedereaza 0 pozitie similara.Spiritul (pur,usha) e prin excelenta un "strain", n-arenimie de-a face cu lumea (prakrti). Dupa cum scrieIsvara Krishna (Samkhya-karika, 19), Sinele (Spiritul)"e izolat, indiferent, simplu spectator inactiv" al dra-

1 Cf. R. M. Grant, Gnosticism and Early Christianity, NewYork, 1959, p. 188, n. 16.

2 H.-Ch. Puech in Annuair~ du Cozzeg~ d~ France, anu] a]56-lea - 1956 (pp. 186-209), p. 194.

3 H-Ch.Puecih, ibid. p. 198.4 H-Ch. Puech, ibid., p. 198.

125

~_~~l

mei vie~ii ~i istoriei. Mai mult inca: daca e adevaratca ciclul transmigra~iunii se prelunge~te datorita igno­ran~ei~i a "pacatelor", cauza coborlrii spiritului "invia~a, originea rela~iei dintre spirit (purusha) ~i Materie(prakrti), reprezinta probleme insolubile: mai exact,fara solu~ie in condi~ia umana actuala. In orice caz, ~iintocmai ca pentru gnostici, nu pacatul originar (adicaomenesc) este acela care a precipitat spiritul (Eul) invirtejul existentelor.

In ceea ce prive~te subiectul nostru, importanta mi­tului gnostic, ca ~i aceea a speculatiei filozofice indiene,deriva mai ales din faptul ca ele reimerpreteaza ra­ponul dintre Om ~i drama primordiala care I-a consti­tuit. Intacmai ca in religiile arhaice studiate in capi­talele precedente, gnosticii socotesc ca e important sacunoasca - sau, mai degraba, sa-~i rememoreze - dramacare a avut loc in timpurile mitice. Spre deosebire insade ceea ce ar face un om in societa~ile arhaice, care,inva~ind miturile, asuma tatodata consecintele ce derivadin aceste evenimente primordiale - gnosticul invatamitul spre a se desolidariza de rezultatele sale. Odatatrezit din somnul sau de moarte, gnosticul (ca ~i disci­polul filozofiei Samkhya-Yoga) intelege ca nu are nicio raspundere in ceea ce prive~te catastrofa primordialadespre care-i. vorbe~te mitul, ca, prin urmare, el nu arevreo legatura reala cu viata, cu lumea ~i cu istoria.

Gnosticul, ca ~i discipolul filozofiei Samkhya- Yoga,a fost deja pedepsit pentru "pacatul" de a fi uitat ade­varatul sau spirit. Suferintele din care e constituitaorice existenta omeneasca dispar in clipa trezirii. Tre­zirea, care este in acela~i timp 0 anamnesis, se tra­duce printr-o indiferenta fata de istorie, mai ales fatade istaria contemporana. Numai mitul primordial eimportant. Numai evenimentele care au avut loc intrecutul fabulos merita sa fie cunoscute; caci, aflln­du-Ie, omul devine con~tient de adevarata lui natura- ~i se treze~te. Evenimentele istorice propriu-zise (depilda, razboiul Troian, razboaiele lui Alexandru Ma-

126

cedon, asasinarea lui Iuliu Cezar) sint lipsite de semni­ficatie, de vreme ce nu sint purt~1toarele nici unui me­sa j soteriologic.

Anamnesis ~i istoriografie

Nici pentru greci evenimentele istorice nu contineaumesaje soteriologice. $i totu~i, istoriografia incepe inGrecia cu Herodot. Herodot ne spune pentru ce ~i-a datosteneala sa scrie Istoriile : pentru ca ispravile oamenilorsa nu fie date uitarii de-a lungul veacurilor. El vreasa pastreze amintirea faptelor grecilor ~i ale barbari­lor. Alti istorici din antichitate I~i vor scrie lucdirilepentru alte motive: Tucidide, de pilda, spre a ilustralupta pentru putere, trasatura caracteristica, dupa pa­rerea lui, a naturii omene~ti; Polibiu, spre a arata caintreaga istorie a lumii converge spre Imperiul roman,~i pentru ca experienta dob1:ndita prin. studiul istorieiconstituie cea mai buna introducere in viata ; Tit-Liviu,spre a descoperi 1:n istorie "modele pentru noi ~i pen­tru tara noastra" ~i a~a mai departe 1.

Nici unul din ace~ti autori' - nici chiar Herodot,pasion at de zei ~i de teologiile exotice - nu-~i scriaI storiile in felul autorilor celor mai vechi naratiuniistorice ale evreilor, spre a dovedi existenta unui plandivin ~i interventia zeului sup rem 1:n viata unui popor.Aceasta nu 1:nseamna ca istoricii greci ~i latini au fost1:n mod neces-ar lipsiti de sentimente religioase. Dar con­ceptia lor religioasa nu considera posibila interventiapersonala a unui Dumnezeu unic 1:n istorie; a~adar einu acordau evenimentelor istorice semnificatia religioasape care aceste evenimente 0 aveau pentru evrei. Dealt­minteri, pentru greci, istori a era numai un aspect al

1 Cf. Karl Lowirh, Mea/ling in History, Chicago, 1939, p. 6~l urm.

127

procesului cosmic, conditionat de legea devenirii. Caorice fenomen cosmic, istoria arata ca societatile ome­ne~ti se nasc, se dezvolta, degenereaza ~i pier. Dinaceasta pricina istoria nu putea constitui obiect de cu­noa~tere. Istoriografia era totu5i mila, de vreme ce ilus­tra procesul ve~niciei devenirii In viata natiunilor, ~imai ales conserva amintirea diferitelor popoare, precum~i numele ~i ispravile personajelor exceptionale.

Rostul acestui eseu nu e de a examina diferitele fi­lozofii ale istoriei, lnceplnd cu Augustin ~i Gioacchinoda Fiore ~i Incheind eu Vico, Hegel, Marx ~i istoriciicontemporani. Toate aceste sisteme l~i propun sa desco­pere sensul ~i directia istoriei universale.- ~i nu aceastae problema noastra. Ceea ce ne intereseaza e semnifi­catia pe care 0 poate avea nu istoria, ci istoriografia:cu alte cuvinte, efortul facut In vederea pastrarii amin­tirii evenimentelor contemporane ~i dorinta de a cu­noa~te clt mai exact trecutul omenirii.

9 curiozitate similara s-a dezvoltat treptat, incepinddin evul mediu ~i mai ales de . la Rena~tere incoace.Desigur, In vremea Rena~terii se diu tau, mai ales inistoria antica, modele pentru comportarea "omului per­fect". S-ar putea spune ca oferind modele exemplarevietii civice ~i morale, Tit-Liviu ~i Plutarh jueau inceea ce prive~te educarea elitelor europene rolul pe care,in societatile traditionale, 11 jueau miturile. Odata insacu secolul al XIX-lea istoriografia a Inceput sa joaceun rol de prim ordin. Cultura occidentala desfa~oaraparca un prodigios efort de anamnesis istoriografica. Ease straduie~te ·sa descopere, sa "trezeasca", sa recuperezetrecutul societatilor celor mai exotice ~i mai periferice,adt preistoria Orientului Apropiat clt ~i culturile "pri­mitivilor" pe cale de a se stinge. lntreg trecutul omeni­rii vrea sa-l Invie. Asistam la 0 largire vertiginoasa aorizontului istbric.

Aeesta e unul din rarele sindromuri Imbucuratoareale lumii moderne. Provincialismul cultural· occiden­tal - care il1cepea istoria cu Egiptul, literatura cu Ho-

128

mer $i filozofia cu Tales - e pe cale de a fi depa$it.Mai mult Inca: prin aceasta anamnesis In domeniul isto­riografiei coborlm adlnc In noi In$ine. Reu$ind sa In­telegem un australian din zilele noastre sau pe omo­logul sau, un vlnator paleolitic, reu$im totodata sa"trezim" In strafundul sufletului nostru situatia exis­tentiala a unei omeniri preistorice, precum $i compor­tarile care deriva dintr-lnsa. Nu e yorba de 0 simpla'cunoa$tere "exterioara", constlnd, de pilda, In a afla $iIn a retine numele capitalei unei tari, sau data caderiiConstantinopolului. 0 adevarata anamnesis istoriogra­fica se traduce prin descoperirea unei solidaritati cuaceste popoare disparute sau periferice. E yorba de 0adevarata recuperare a trecutului, ba chiar a trecutului"primordial" revelat de sapaturile preistorice sau decercetarile etnologice. In aceste din urma cazuri, sintempU$i fata In fata cu "forme de viata", cu comportari,tipuri de cultura, adica, In fond, cu strtlcturile existen­tei aDhaice.

Timp de milenii, omul a muncit potrivit unor rituri$i a glndit In ceea ce prive$te analogiile dintre macro­cosm $i microcosm urmlnd tiparele miturilor. Aceastaera una din posibilitatile de a se "deschide" catre lume$i; prin urmare, de a participa la sacralitatea cosmosu­lui. De la Rena$tere Incoace, de dnd universul s-a do­vedit a fi infinit, aceasta dimensiune cosmica pe careomul 0 adauga In mod ritual existentei sale ne este in­terzisa. Era normal ca omul modern, chut sub sta­plnirea timp4.lui $i obsedat de propria lui istoricitate,sa se straduiasca sa se "deschida" catre Lume, doblndindo )loua dimensiune In adlncurile temporale. EI se aparaIn mod incon$tient Impotriva presiunii istoriei contem­porane printr-o anamnesis istoriografica ce Ii deschideperspective cu neputinta de banuit daca, urmind pildalui Hegel, s-ar fi marginit sa "comunice cu SpiritulUniversal", citindu-$i In fiecare dimineata ziaru1.

Desigur, nu trebuie sa proc1amam sus $i tare ca eyorba de 0 descoperire; din antichitate Incoace, omul

129

s-a consolat de teroarea ce 0 exercita istoria citind peistoricii timpurilor trecute. La omul modern insa, exista,ceva in plus: orizontul sau· istoriografic fiind consi­derabil, i se intl:mpla sa descopere, prin anamnesis, cul­turi care, cu toate ca "sabotau istoria", au fost uimi torde creatoare. Care va fi reactia vitala a unui occiden­tal modern dnd va afla, de' pilda, ca de~i fusese co­tropita ~i ocupata de Alexandru Macedon, ~i cu toateca aceasta cucerire a avut 0 l:nriurire asupra istorieisale ulterioare, India nici macar n-a retinut numelemarelui cuceritor? Ca ~i alte culturi tradition ale, Indiapoarta interes modelelor exemplare ~i evenimentelor pa­radigmatice, iar nu particularului ~i individualului.

Aceasta anamnesis istoriografica a lumii occidentalee doar la inceputurile sale. Trebuie sa a~teptam macardteva generatii ca sa judecam repercusiunile sale cul­turale. S-ar putea spune insa ca aceasta anamnesisprelunge~te, de~i pe un alt plan, valorificarea religioasaa memoriei ~i a amintirii. Nu mai e yorba de mituri,nici de exercitii religioase. Subzista insa acest elementcomun: importanta rememorarii exacte ~i totale a tre­cutului. De 0 parte avem rememorare a evenimenteLormitice, in societatile traditionale; de alta, rememora­rea a tot· ce s-a intimplat in timpul istoric, in Occiden­tul modern. Diferenta e prea evidenta ca sa mai fienevoie sa staruim asupra ei. Dar ambele tipuri de anam­nesis proiecteaza omul In afara "momentului sau isto­ric". Iar adevarata anamnesis istoriografica sf1qe~te ~iea prin a duce Intr-un timp primordial, In timpul incare oamenii I~i Intemeiau comportarile culturale, cre­zind totu~i ca aceste comportari Ie erau revel ate de fiin­tele Supranaturale.

Capitolul VIIIli.1ARETIA SJr DECADEREAMITURILOR

A face lumea sa se deschida

LA NIVELURILE ARHAICE DE CUL TURA, RE­ligia mentine "deschiderea" catre 0 lume supraomeneasca,catre lumea valorilor axiologice. Acestea din urma sint"transcendente", fiind revel ate de fiinte divine sau destramo~i mitici. Prin urmare ele constituie valori ab­solute, paradigme ale tuturor activitatilor omene~ti. Dupacum am vazut, aceste modele sint vehiculate de mi­turi, carora Ie revine misiunea de a trezi ~i de a men­tine con~tiinta unei alte' lumi, a lumii celeilalte, a uneilumi divine sau a stramo~ilor. Aceasta "alta lume" re­prezinta un plan supraomenesc, "transcendein", un planal realitatilor absolute. A~adar, in experienta a ceea cee sacru, in int11nirea cu 0 realitate trans-umana, ia na~­tere ideea ca ceva exista cu adevarat, ca exista valoriabsolute, susceptibile de a dtlauzi omul ~i de a con­feri 0 semnificatie existentei omene~ti. A~adar, prin in­termediul experientei a ceea ce e sacru se contmeaza ideilede realitate, de adevar, de semnificatie, care ulterioraveau sa fie elaborate ~i sistematizate de speculatiiIemetafizice.

Valoarea apodictica a mitului este periodic reconfir­mata de ritualuri. Rememorarea ~i reactualizarea eveni­mentului primordial 11 ajuta pe omul "primitiv" sadeosebeasca ~i sa retina realul. Multumita repetitiei con­tinue a unui gest paradigmatic, ceva se vade~te a fi in

131

fluxul universal fix ~i durabil. Repetarea periodica aceea ce a fost Elcut in illo tempore impune certitudineaca ceva existCi in mod absolut. Acest "ceva" e "sacru",adica transuman ~i translumesc, dar accesibil experien~eiumane. "Realitatea" se dezvaluie ~i devine susceptibilade a fi construita pornind de la un nivel "transcendent",da'r de un "transcendent" ce poate fi trait in mod ritual~i care sf1r~e~te prin a face parte integranta din via~aomului.

Aceasta lume "transcenden ta" a zeilor, a eroilor ~i astramo~ilor mitici e accesibila pentru ca omul arhaicnu accepta ireversibilitatea timpului. Am constatat ade­sea acest lucru: ritualul suprima timpul' profan, crono­logic, ~i recupereaza timpul sacru al mitului. Redevenimcontemporanii ispravilor pe care zeii Ie-au savir~it inillo tempore. Revolta impotriva ireversibilira~ii timpu­lui 11 ajuta pe om sa "construiasca realitatea" ~i, pe dealta parte, 11 elibereaza de povara timpului mort, ii daasigurarea ca e in stare sa suprime trecutul, sa-~i rein­ceapa via~a ~i sa-~i creeze din nou lumea.

lmitarea gesturilor paradigmatice ale zeilor, ale eroi­lor ~i ale stramo~ilor mitici nu se traduce printr-o .,ve~­nica repeti~ie a ceea ce este identic", printr-o completaimobilitate culturala. Etnologia nu cunoa~te nici unsingur popor care sa nu se fi schimbat de-a lungul timpu­lui, care sa nu fi avut 0 "istorie". La prima vedere,omul societa~ilor arhaice se margine~te sa repete la in­finit acela~i gest arhetipic. In realitate, el cucere~te laraIncetare lumea, 0 organizeaza, transforma peisajul na­tural in mediu cultural. Mul~umita modelului exemplarrevelat de mitul cosmogonic, omul devine la dndul saucreator. De~i par sortite sa paralizeze ini~iativa ome­neasca prin faptul ca se infa~i~eaza drept modele in­tangibile, miturile incita in realitate omul sa creeze,deschid tot mereu noi perspective spiritului sau inventiv.

Mitulii garanteaza omului ca ceea ce el se pregate~tesa fadl a mai fast fCicut, 11 ajuta sa alunge indoielilepe care le-ar putea avea in ceea ce prive~te rezultatul

132

intreprinderii sale. De ce sa ezitam la gindul unei ex­peditii maritime, de vreme ce eroul mitic a efectuat-ointr-un timp fabulos? N-avem decit sa-i urmam pilda.De asemeni, de ce sa ne temem sa ne instalam pe unteritoriu necunoscut ~i salbatic, de vreme ce ~tim cetrebuie sa facem ? E pur ~i simplu de ajuns sa repetamritualul cosmogonic ~i teritoriul necunoscut ("haosul")se transforma in "cosmos", devine 0 imago mundi, 0"locuinta" legitimata in chip ritual. Existen~a unui mo­del exemplar nu stinghere~te activitatea creatoare. Mo­delul mitic e susceptibil de aplicatii nesf1r~ite.

Omul societatilor in care mitul e viu traiestc intr-olume "deschisa", de~i "cifrata" ~i misterioasa. 'Lumea ii"vorbe~te" omului ~i, pentru a intelege acest limbaj,e de ajuns sa cuno~ti miturile ~i sa descifrezi simbolu­rile. Prin intermediul miturilor ~i simbolurilor Lunii,omul percepe misterioasa solidaritate dintre tempora­litate, na~tere, moarte ~i inviere, sexualitate, fertilitate,ploaie, vegeta~ie ~i a~a mai departe. Lumea nu mai esteomasa opaca de obiecte arbitrar ingramadh:e laolalta,ci un cosmos viu, articulat ~i semnificativ. In ultimaanaliza, lumea se vade~te a Ii un limbaj. Ii vorbe~teomului prin propriul sau mod de a fi, prin structurile~i ritmurile sale.

Existenta lurilii e rezultatul unui act divin de creatie,structurile ~i ritmurile sale sint produsul evenimentelorcare au avut loc la inceputul timpului. Luna i~i areistoria ei mitica, ca ~i soarele ~i apele, plantele ~i ani­malele. Orice- obiect cosmic are 0 "istorie". Aceastainseamna ca el este in stare sa "vorbeasca" omului. $ipentru ca "vorbe~te" despre el insu~i, in primul rinddespre "originea" sa, despre evenimentul primordial ca­ruia ii datoreaza existenta, obiectul devine "real ~i sem­nificativ". N u mai este un "necunoscut", un obiect opac,insesizabil ~i lipsit de semnificatie, pe scurt "nereal".EI participa la aceea~i "lume" ca ~i omul.

o asemenea participare face ca lumea sa fie nu numai"familiara" ~i inteligibila, ci ~i transparenta. Prin obiec-

133

tele acestei lumi se percep urmele fiintelor ~i ale pu­terilor unei alte lumi. Acesta e motivul ce ne indrep­tatea sa spunem mai sus ca, pentru omul arhaic, lumeaeste in acela~i timp "deschisa" ~i misterioasa. Vorbinddespre ea insa~i, lumea ne trimite Ia autorii ~i la ocroti­torii ei ~i-~ipoveste~te "istoria". Omul nu traie~te intr-olume inerta ~i opaca ~i, pe de alta parte, descifrind lim­bajul lumii, el este confruntat cu misterul. Caci "na­tura" dezvaluie ~i totodata camufleaza "supranatura­1ul", ~i in aceasta rezid8: pentru omul arhaic misterulfundamental ~i ireductibil al lumii. Miturile dezvaluietot ce s-a petrecut, de Ia cosmogonie ~i pina la inte­meierea institutiiIor social-culturale. Aceste revelatii nuconstituie insa 0 "cunoa~tere" in sensul strict al cuvin­mIui, ele nu epuizeaza misterul realitatilor cosmice ~iumane. Nu pentru ca invatind mitul de origine ajun­gem sa dominam diferite realitati cosmice (focul, re­coltele, ~erpii etc.) Ie transformam pe acestea in "obiectede cunoa~tere". ReaIitatiIe continua sa-~i pastreze den­sitatea ontologid originara.

Omul si lumea,Intr-o asemenea Iume, omul nu se simte prizonierul

propriului mod de a exista. ~i el este "deschis". E ineomunicatie eu Iumea pentru ea folosqte acela~i lim­baj : simbolul. ,In vreme ce lumea ii vorbe~te prin in­termediul a~trilor,plantelor ~i animalelor, al durilor~i al stincilor, al anotimpurilor ~i al noptilor, omul iiraspunde prin visurile sale ~i prin viata sa imaginara,prin stramo~ii sai sau prin totemurile sale - care sint~i "natura", ~i supranatura ~i fiinte omene~ti - prin ca­paeitatea sa de a muri ~i de a invia in mod ritualIn ceremoniile de initiere (nici mai mult, nici mai putindedt luna ~i vegetatia), prin eapaeitatea sa de a 1n­trupa un spirit imbradnd 0 masca etc. Dad lumea e

134

transparenta pentru omul arhaic, acesta simte ca ~i ele "privit" ~i in~eles de lume. Vinatul 11 prive~te ~i-lin ~elege (adesea animal ul se lasa prins pentru di ~tieca omului Ii. este foame), ~i tot a~a ~i stinca sau arbo­rele, sau un riu. Fiecare are a-i povesti 0 "istorie" pro­prie, a-i da un sfat.

De~i ~tie ca e 0 fiin~a omeneasca ~i se accepta caatare, omul societatilor arhaice ~tie ca e ~i ceva maimulto $tie, de pilda, ca stramo~ul sau a fost un animal,sau ca el poate muri ~i invia (ini~iere, transa ~amanica),ca poate inf1uen~a recoltele prin orgiile sale (ca e instare sa se poarte cu so~ia precum cerul cu pamil1tul,sau ca poate juca rolul sapei, iar so~ia pe cel al braz­dei). In culturile mai CJmplexe, omul ~tie ca suflurilesale slnt vlnturi, oasele sale, munti, ca, in pintecul sauarde un foc, ca buricul sau e susceptibil sa devina un"Centru al lumii" etc.

Nu trebuie sa ne inchipuim ca aceasta "deschidere"catre lume se traduce printr-o conceptie bucolica aexistentei. Miturile "primitivilor" ~i ritualurile care de­pind de ele nu ne infa~i~eaza 0 Arcadie arhaica. Dupacum am vazut, asumindu-~i raspunderea de a face saprospereze lumea vegetala, paleocultivatorii au accep­tat totodata tortura victimelor in folosul recoltelor,orgia sexuala, canibalismul, vinatoarea de capete. Inaceasta privin~a avem de-a face cu 0 conceptie tragicaa existentei, rezultat al valorificarii religioase a torturii~i a monii violente. Un mit ca acela al lui Hainuwele~i tot complexul social-religios pe care-l articuleaza ~i-ljustifica il sile~te pe omsa-~i asume "conditia" sa defiinta muritoare ~i sexuata, sortita sa ucida ~i sa mun­ceasca spre a se putea hrarii. Lumea vegetala ~i ceaanimala ii "vorbesc" despre originea lui, adica in ul­tima analiza, despre Hainuwele; paleocultivatorul in­telege acestlimbaj, ~i astfel descopera 0 semnificatie re­ligioasa in tot ce-l inconjoara ~i in tot ce face. Daraceasta 11 obliga sa accepte cruzimea ~i omorul drepto parte integranta a modului sau de existenta. Desigur,

135

cruzimea, tortura, omorul nu sint comportari specifice~i exclusive ale "primitivilor". Le intllnim de-a lun­gul ist6riei, uneori la un paroxism necunoscut socie­tatilor arhaice. Deosebirea consta mai ales in faptul capentru primitivi aceasta comportare violenta are 0 va­loare religioasa ~i este copiata dupa modele transumane.Aceasta conceptie a dainuit pina tlrziu in istorie ; exter­minarile in masa ale unui Gengis-han, de pilda, incamai gaseau 0 justificare religioasa.

Mitul nu este, in sine, 0 garantie de "bunatate", nicide moralitate. Functia lui e de a revela modele ~i dea oferi astfel 0 semnificatie atlt lumii dt ~i existenteiomene~ti. A~adar, rolul sau in formarea omului esteuria~. Dupa cum am mai spus, multumita mitului ideilede realitate, de valoare, de transcendenta, se contureazacu Incetul. Multumita mitului, lumea este perceputadrept un cosmos perfect articulat, inteligibil ~i semni­ficativ. Povestind In ce fel lucrurile au fost Hcute,miturile dezvaluie de cine ~i pentru ce au fost ele facute,~i In ce Imprejurari. Toate aceste "revelatii" 11angajeazamai mult sau mai putin direct pe om, deoarece ele con-

•••• Vccstltme 0 "lstone sacra .

Imaginatie ~i creativitate

In fond, miturile amintesc tot mereu ca evenimentegrandioase au avut loc pe pamint ~i ca' acest "trccutglorios" este· In parte recuperabiL Imitarea gesturilorparadigmatice are de asemeni un aspect pozitiv: ritua­lulll sile~te pe om sa-~i depa~easca limitele, sa se situezealaturi de zeii ~i de eroii mitici, spre a putea saviqifaptele lor. Direct sau indirect, mitul opereaza 0 ,,lnno­bilare" a omului. Aceasta reiese ~i mai clar daca ti­nem seama ca In societatile arhaice recitarea traditiilormitologice ramine apanajul dtorva indivizi. In unelesocietati, recitatorii se recruteaza printre ~amani ~i me-

136

decine-men, sau printre membrii confreriilor secrete.Oricum, cel care recita miturile trebuie sa faca dovadavocatiei sale ~i trebuie sa fie instruit de batrinii mae~­trio El se distinge Intotdeauna fie. prin .capacitatea samnemonica, fie prin imaginatie sau talent literar.

Recitarea nu este In mod necesar stereotipa. Uneori va­riantele se lndeparteaza In chip apreciabil de prototip.Fara Indoiala, anchetele efectuate In zilele noastre deetnologi ~i de folclori~ti nu pot pretinde ca dezvaluieprocesul crearii mitologice. S-au putut Inregistra vari­antele unui mit sau ale unei teme folclorice, dar nu s-aInregistrat inventarea unui nou mit. E yorba Intotdeaunadespre modificari mai mult sau mai putin apreciabileale unui text preexistent.

Oricum, aceste cercetari au pus In. lumina rolul in­divizilor creatori In elaborarea ~i transmiterea miturilor.E foane probabil, ca acest rol sa fi fost ~i mai impor­tant In trecut, atunci dnd "creativitatea poetica", cums-ar spune azi, era solidara cu 0 experienta extatica ~itributara ei: Putem lnsa ghici care slnt In sinul uneisocietati arhaice, "izvoarele de inspiratie" ale unei ase­menea personalitati creatoare: ele slnt "crizele", "In­tilnirile", "revelatiile", pe scun, experientele religioaseprivilegiate, lnsotite ~i Imbogatite de 0 sumedenie deimagini ~i de scenarii deosebit de vii ~i de dramatice.Jar speciali~tii extazului, obi~nuitii universurilor fan­tastice, alimenteaza, sporesc ~i elaboreaza motivele mi­tologice traditionale.

eu alte cuyinte, avem de-a face, pe planul imagi­natiei religioase, cu 0 creativitate care relnnoie~te ma­teria mitologiei traditionale. Rezulta deci ca rolul per­sonalitatilor creatoare a· fost mai mare dedt se pre­supune. Diferitii speciali~ti ai sacrului, Incepind cu ~a­manii ~i lncheind cu barzii, au sflqit prin a impune co­lectivitatilor respective macar unele din viziunile lorimaginare. Desigur, "succesul" unor asemenea viziuni de­pindea de schem:ele existente: 0 viziune care contrastaIn mod radical cu imaginile ~i scenariile traditionale

137

nu putea fi u~or acceptata. Se cunoa~te lnsa rolul pecare-l joaca medecine-men-ii, ~amanii ~i batrl'nii mae~­tri In viata religioasa a societatilor arhaice. Cu totiislnt indivizi specializati In chip diferit In experienteleextatice. Raporturile dintre schemele tradition ale ~i va­lorificarile individuale inovatoare nu slnt rigide: pri­mind ~ocul unei puternice personalitati religioase, struc­tura traditionala sf1qe~te prin a se modifica.

Pe scun, dnd experientele religioase privilegiate slntcomunicate prin intermediul unui scenariu fantastic ~iimpresionant, ele reu~esc sa impuna lntregii comunitatimodele sau izvoare de inspiratie. In societatile arhaice,ca pretutindeni aiurea, cuItura se constituie- ~i se lnnoie~tcmultumita experientelor creatoare ale dtorva indivizi.Dat fiind lnsa ca cultura arhaica graviteaza In jurul mi­turilor ~i ca acestea din urma slnt tot mereu reinter­pretate ~i adlncite de catre speciali~tii sacrului, societa­tea In ansamblul ei e antrenata spre valorile ~i semni­ficatiile descoperite ~i vehiculate de ace~ti dtiva indi­vizi. In acest sens, mitul 11 ajuta pe om sa-~i depa­~easca propriile sale limite ~i conditionari, 11 lndeamnasa se lnalte "alaturi de cei mai mari".

Homer

Ar fi cazul sa se studieze raporturile dintre marilepersonalitati religioase, mai ales reformatori ~i profeti,~i sistemele mitologice traditionale. Curentele mesianice~i milenariste ale popoarelor din fostele colonii constituieun dmp de investigatie aproape nelimitat. Putem recon­stitui, cel putin In parte, inf.luenta lui Zaratustra asu­pra mitologiei iraniene sau aceea a lui Buddhaasupramitologiilor tradition ale indiene. Cl't despre iudaism, secunoa~te de mult puternica "demitizare" realizata deprofeti.

]38

Scopul urmarit de aceasta carte modesta nu ne in­gaduie sa discutam problemele amintite cu atentia pecare 0 merita. Ne yom margini sa staruim 0 clipa asupramitologiei grece~ti ; nu atit asupra a ceea ce reprezintaea l:n sine, cl:t asupra raporturilor ei cu cre~tinismul.

Problema mitului grec nu poate fi. abordata rara ~o­vaiala. Cultura Greciei este singura in care mitul a in­spirat ~i calauzit atl:t poezia epica, tragedia ~i come­dia, cl:t ~i artele plastice ; dar nu e mai putin adevaratca numai l:n cultura greaca mitul a fost supus unei lungi$i patrunzatoare analize, de pe urma careia a ie$it inchip radical "demitizat". Avl:ntul rationalismului ioniccoincide cu 0 critica din ce in ce mai corosiva a mito­logiei "clasice", a~a cum se gasea ea exprimata in ope­rele lui Homer ~i Hesiod. Iar faptul ca in toate limbileeuropene termenul "mit" desemneaza 0 "fiqiune", seexplica prin aceea ca grecii au proclamat acest lucrul:nca de acum douazeci ~i cinci de veacuri.

Fie ca vrem sau nu, orice incercare de interpretare amitului grec, cel putin l:nlauntrul unei culturi de tipoccidental, e in mare masura influentata de critica ra­tionali~tilor greci. Dupa cum yom vedea, aceasta cri­tica n-a fost cu adevarat l:ndreptata impotriva a ceeace s-ar putea numi "gl:ndirea mitica" sau a comportariicare decurge din aceasta. Criticile tinteau mai ales fap­tele zeilor a~a cum erau povestite de Homer $i de He­siod. Ne putem Intreba ce-ar fi. gindit Xenofon despremitul cosmogonic polinezian sau despre un mit specu­lativ vedic, ca acela din Rig Veda, X, 129. Dar cumsa $tim asta? Vrednic de subliniat este faptul ca tintaatacurilor rationaliste au constituit-o mai ales aventurilezeilor precum $i hotarl'rile lor arbitrare, purtarea lorcapricioasa ~i nedreapta, "imoralitatea" lor. Iar princi­pala critica era facuta In numele unei idei din ce in cemai Inalte despre Dumnezeu: un Dumnezeu adevaratnu poate fi nedrept, imora!, gelos, razbunator, ignorantetc. Aceea$i critica a fost reluata $i agravata mai tlrziude catre apologetii cre$tini. Aceasta teza, $i anume ca

139

miturile divine prezentate de catre poeti nu pot fi ade­varate, a triumfat, la inceput, printre elitele intelec­tuale grece~ti ~i, in cele din urma, dupa victoria cre~ti­nismului, in intreaga lume greco-romana.

Se cuvine insa sa amintim ca Homer nu era niciteolog, nici mitograf. El nu avea pretentia sa prezinte,in chip sistematic ~i exhaustiv, ansamblul religiei ~i mi­tologiei grece~ti. De~i este adevarat, a~a cum spune Pla­ton, ca Homer a educat intreaga Grecie, poemele luise adresau unui anumit auditoriu : membrilor unei aris­tocratii militare ~i feudale. Geniul sau literar a exer­citat a fascinatie care nu a fast niciodata intrecuta;in consecinta, operele sale au contribuif in mare ma­sura la unificarea ~i afirmarea culturii grece~ti. Cum insanu scria un tratat de mitologie, el nu inregistra toatetemele mitice care circulau in lumea greaca. Nu urma­rea nici sa evoce conceptiile religioase ~i mitologice stra­ine, sau fara prea mare interes pentru auditoriul sau,prin excelenta patriarhal ~i razboinic. Despre tot ce s-arputea numi elementul noctufll, htonian, funerar, al re­ligiei ~i al mitologiei grece~ti, Homer aproape ca nuvorbe~te. Importanta ideilor religioase de sexualitate ~ide fecunditate, de moarte, de viata de dincolo de mor­mint ne-a fost revelata atit de ni~te autori mai recentidt ~i de sapaturile arheologice. A~adar, aceasta concep­tie homerica despre zei ~i miturile lor este aceea cares-a impus pretutindeni in lume ~i a fost definitiv fixata,ca intr-un univers atemporal de arhetipuri, de catre ma­rii arti~ti clasici. Inutil sa staruim asupra maretiei ~inobletii sale, sau asupra rolului pe care I-a jucat inceea ce prive~te formarea spiritului occidental. Ajungesa reeitim Die Gotter Griechenlands de Walter Otto,ca sa intram in comuniune eu aeeasta lume luminoasaa "formelor desavir~ite".

Dar faptul ca geniul lui Homer ~i arta clasica audat 0 stralueire fara pereehe acestei lumi divine nu im,.plica nicidecum ca ceea ee a fast neglijat ar fi tene­bros, obscur, inferiorsau medioeru. Exista, de pilda,

140

Dionysos, Elra de care nu putem concepe Grecia ~ieu privire la care Homer s-a marginit sa faca 0 aluziela un incident din copilaria sa. Pe de alta parte, frag­mente mitologice salvate de istorici ~i eruditi ne in­troduc intr-o lume spirituala care nu e lipsita de ma­retie. Aceste mitologii ne-homerice ~i, in genere, ne­"clasice" erau mai curind "populare". £le nu au sufe­rit nici 0 eroziune din partea cri,ticilor rationali~ti ~i,foarte probabil, au supravietuit in' marginea culturiiliteratilor timp de multe veacuri. Nu este exclus ca ra­ma~ite ale acestor mitologii populare sa mai subzisteeamuflate, "cre~tinate", in credintele grece~ti ~i medi­teraneene din zilele noastre. Vom reveni asupra acesteiprobleme.

Teogonie ~i genealogie

Hesiod se adresa unui alt auditoriu. £1 poveste~temituri ignorate sau abia schitate in poemele homerice.£ primul care vorbe~te despre Prometeu. Nu puteainsa sa-~i dea seama ca mitul central al lui Prometeuse intemeia pe 0 neintelegere, mai exact, pe "uitarea"semnificatiei religioase primordiale. Intr-adevar, Zeusse razbuna pe Prometeu pentru ca acesta, chemat sa ar­bitreze impartirea victimei primei jertfe, acoperise oa­sele cu un strat de grasime, ascunzind totodata carnea~i maruntaie1e sub stomac. Atras de grasime, Zeus ale­sese pentru zei p<?-rteacea mai saraca, lasind oamenilorcarnea ~i maruntaiele (T eogonia, 534~i urm.). KarlMeuli 1 a stabilit 0 paralela intre aceasta jertfa olim­pica ~i ritualurile vinatorilor arhaici ai Asiei de nord:ace~tia cinsteau fiintele lor supreme cere~ti oferindu'-leoasele ~i capul animalului. Acela~i obicei ritual s-a men-

1 Karl Meuli, Griechische Opferbrauche, In l'hyllobolia fiirPeter Von der Miihl, Basel, 1946, pp. 185-288.

141

~inut ~i la popoarele de pastori din Asia centrala. Ceeace lntr-un stadiu arhaic de cultura era considerat dreptomagiul prin excelenta adus unui zeu ceresc, devenisein Grecia in~elatorie exemplara, crima de lezmajestateimpotriva lui Zeus, zeul supremo Nu ~tim in ce moment

. s-a produs aceasta deviere a sensului ritual originar ~iprin ce Imprejurare a fost Prometeu acuzat de acea~tacrima. Am citat acest exemplu numai ca sa aratamca Hesiod men~ioneaza mituri foarte arhaice, cu rada­cini In preistorie; dar aceste mituri suferisera dejaun lung proces de transformare ~i modificare maiInainte de a fi fost Inregistrate de poet.

Hesiod nu se margine~te sa Inregistreze miturile. E1Ie sistematizeaza ~i, procedlnd astfel, introduce un prin­cipiu ra~ional 111 aceste crea~ii ale glndirii mitice. Ge­nealogia zeilor 0 vede ca 0 serie succesiva de procreatii.Procreatia este pentru Hesiod forma ideala de a ajungela existenta. W. Jaeger a scos foarte just in relief ca­racterul rational al acestei conceptii, In care gl'ndireamitica se afla articulata de gindirea cauzala 1. Ideealui Hesiod ca Eros a fost primul zeu care ~i-a facutaparitia dupa Haos ~i dupa Pamlnt (T eogonia, 116 ~iurm.) a fost ulterior dezvoltata de Parmenide ~i deEmpedocle 2. Platon a subliniat In Banchetul (178 b)importanta acestei conceptii pentru fi1ozofia greaca.

Rati(J)nali~tii ~i mitul

Nu e yorba sa rezumam aici lungul proces de ero­ziune care a sHqit prin a goli miturile ~i zeii homericide semnificatiile lor originare. Daca ar fi sa-i dam

1 Werner Jaeger, Paideia: The Ideals of Greek Cultu)"e, vol. I,New York, ed. a 2-a, 1945, p. 65· ~i urm.; id., The Theologyof the Early Greek Philosophers, Oxford, 1947, p. 12.

2 W. Jaeger, The Theology of the Early Greek Philosophers,p. 14.

142

crezare lui Herodot (1, 32), chiar ~i Solon ar fi afir­mat ca "zeitatea e plina de invidie ~i de instabilitate".Oricum, primii filozofi din Milet refuzau sa vada indescrierile homerice chipul adevaratei divinitati. GndTales afirma ca "totul este plin de zei" (A 22), el serazvratea impotriva conceptiei lui Homer care-i can­tona pe zei in anumite regiuni cosmice.Anaximandrupropune 0 conceptie totala a universului, fara zei ~ifar a mituri. Cit despre Xenofan (nascut pe la 565),nu ezita sa atace fati~ panteonul homeric. Xenofan re­fuza sa crea&i: ca Dumnezeu se agita~i se mi~ca a~acum poveste~te Homer (B 26). EI tagaduie~te ideea ne­muririi zeilor a~a cum reiese aceasta din descrierile luiHomer ~i ale lui Hesiod: "Dupa spusele lui Homer ~iale lui Hesiod, zeii saviqesc tot felul de fapte pe careoamenii le-ar considera ru~inoase: adultere, furturi, in­~elatorii reciproce" (B 11, B 12) 1. Dupa cum nu ac­cepta nici ideea procreatiei divine: "Muritorii considerainsa ca zeii s-au nascut, ca poarta ve~minte, au un trup~i un grai propriu" (B 14) 2. EI critica mai ales an­tropomorfismul conceptiei timpului sau despre zei:"Daca boii ~i caii ~i leii ar avea miini ~i ar putea, cumiinile lor sa picteze ~i sa produca opere la fel ca oa­menii, caii ar picta chipuri de zei aidoma cu caii, boiiaidoma cu boii, ~i le-ar atribui trupurile pe care ei In­~i~i Ie au" (B 15) 3. Pentru Xenofan, "exista un zeudeasupra tuturor zeilor ~i oamenilor; nici Infati~area,

1 Traducerea lui Jaeger, op. cit., p. 47.2 Traducerea lui G. S. Kirk ~i J. E. Raven, The Presocratic

Philosophers, Cambridge, 1957, p. 168; d. ~i Karhleen Freeman,Ancilla to the Presocratic Philosophers, Cambridge, Mass., 1948,p. 22. Documentele ~i bibliografiile referitoare la filozofii din Miletse vor gasi in Pierre-Maxime Schul, Essai sur la formation de laPensee grecque, ed. a 2-a, Paris, 1949, p. 163 ~i urm., ~i inKathleen Freeman, The Presocratic Philosophers. A Companiont? Diels, "Fragmente der V orsokratiker", Oxford, 1946, p. 49~l urm.

3 Traducerea lui Kink and Rave'll, op. cit., p. 169.

143

nici gindirea lui nu are mmlc comun cu aceea a mun­torilor" (N 23).

Percepem in aceste critici ale mitologiei "clasice" efor­tul desfa~urat spre a degaja conceptul de divinitate deexpresiile antropomorfice ale poetilor. Un autor __atltde profund credincios ca Pindar respinge miturile "in­credibile" (I Olympice, 28 ~i urm.). Conceptia lui Eu­ripide' despre Dumnezeu a fost in intregime influentatade critica lui Xenofan. Pe vremea lui Tucidide adjecti­vul myth6des insemna "fabulos ~i nedovedit", in opo­zitie eu oricare adevar sau realitate 1. Cind Platon (Re­publica, 378 ~i urm.) face rechizitoriul- poetilor pen­tru felul in care i-au infati~at pe zei, el se adreseazaprobabil unui auditoriu dinainte convins.

Critic a traditiilor mitologice a fost impinsa pina lapedantism de catre retorii alexandrini. Dupa cum yomvedea, apologetii cre~tini s-au inspirat din ace~ti autoridnd a fost yorba de a deosebi elemen tele istorice aleEvangheliilor. Alexandrinul Aelius Theon (aprox. se­colul al II-lea 1.e.n.) discuta pe larg argumentele cuajutorul carora se poate demonstra imposibilitatea unuimit sau a unei naratiuni istorice, ~i ilustreaza metodalui prin analiza critica a mitului Medeii. Theon soco­te~te ca 0 mama nu-~i putea ucide propriii ei copii.Aqiunea e din capul locului "de necrezut", pentru mo­tivul ca Medeea nu. ~i-ar fi putut macelari copiii chiarin cetatea (Corintului) in care traia Iason, tatal lor.Pe llnga aceasta, insu~i felul in care crima a fost sa­viqita e improbabil: Medeea ar fi incercat sa-~i as­cunda crima ~i, fiind vrajitoare, ar fi folosit otrava Inlocul sabiei. In sflqit, justificarea ei e extrem de im­probabila: minia ce i-o stlrnise sotul nu ar fi pututs-o impinga sa-i sugrume copiii, care erau deopotriva ~i

1 Cf. Tucidide, lstoria razboiului peloponeziac, I, 21; Jaeger,op. cit., pp. 19, 197-198.

144

copm el: prin aceasta fapta ~i-ar fi Hcut ei cel maimare rau, de vreme ce este ~tiut ca femeile sint mai ac­cesibile emotiilor dedt barbatii 1.

Alegorism ~i euhemerism

Mai mult dedt 0 critica nimicitoare a mitului esteyorba de 0 critica a intregii lumii imaginare, intre­prinsa in numele unei psihologii simpliste ~i al unui ra­tionalism elementar. Totu~i, mitologia lui Homer ~iaceea a lui Hesiod continuau sa intereseze elitele in­tregii lumi elenistice. Dar miturile nu mai erau inte­lese in sensul lor literal: Ii se cautau acum "intelesuriascunse", "subintelesuri" ("hyp6noiai" ; termenul de al­legoria a fost folosit mai tirziu). Teagene din Rhegium(floruit c. 525) sugera deja ca, la Homer, numele zei­lor reprezenta fie facultatile omene~ti, fie elementele na­turale. Dar mai ales stoicii au dezvoltat interpretareaalegorica a mitologiei homerice ~i, in genere, a tuturortraditiilor religioase. Cry sip reducea zeii greci la ni~teprincipii fizice sau etice. In Quaestiones Homericae deHeraclit (veacul 1 l.e.n.) gasim 0 intreaga coleqie deinterpretari: de pilda, episodul mitic in care-l vedempe Zeus legind-o pe Hera inseamna in realitate ca ete­rul este limita aerului etc. Metoda alegoriei a fost ex­tinsa de Filon la descifrarea ~i la ilustrarea "enigme­lor" Vechiull1.i Testament. Dupa cum yom vedea maideparte, un oarecare alegorism, ~i anume tipologia, co­respondenta dintre cele doua Testamente, a fost frec­vent folosita de parintii bisericii, mai ales de Origen.

Potrivit anumitor savanti, alegoria n-a fost niciodatafoarte populara in Grecia ; ea s-a bucurat de mai mult

1 Aelius Theon, Progvmnasmata (94, 12-32), rezumata de Ro­bert M. Grant, The Earliest Lives of Jesus, New York, 1961,pp. 41-42; cf. ~i Ibid., p. 120 ~i urm .•

145

succes la Alexandria ~i la Roma. Nu este totu~i maiputin adevarat ca, multumita diferitelor interpretarialegorice, Homer ~i Hesiod au fost "salvati" in ochiielitelor grece~ti ~i ca zeii homerici au reu~it sa pastrezeo inalta valoare culturala. Salvarea panteonului ~i amitologiei homerice nu este in mod exclusiv opera me­todei alegorice. La inceputul veacului al III-lea i.e.n.,Euhemeros a public at a sa Istorie sacra (Riera ana­graph), un roman sub forma de voiaj filozofic, al caruisucces a fost imediat ~i considerabiL Ennius a tradus-oin limba latina; a fost dealtminteri primul text grectradus in aceasta limba. Euhemer credea ca a descope­rit originea zeilor: ace~tia erau ni~te vechi regi divi­nizati. eu alte cuvinte, inca 0 posibilitate "ra1ionala"de a pastra zeii lui Homer. Zeii ace~tia aveau acum 0"realitate": aceasta era de ordin istoric (mai exact,preistoric) ; miturile reprezentau amintirea confuza, sautransfigurata de imaginatie, a faptelor regilor primitivi.

Acest alegorism de-a-ndoaselea a avut repercusiuniconsiderabile, nebanuite de Euhemer ~i de Ennius, nicichiar de Lactantiu ~i a1ti apologeti cre~tini, in vremeadnd ace~tia se sprijineau pe Euhemer spre a demonstracaracterul omenesc, a~adar nerealitatea zeilor greci.Multumita alegorismului ~i euhemerismului, multumitamai ales faptului ca toata literatura ~i toata arta plas­tica se dezvoltasera in jurul miturilor divine ~i eroice,zeii ~i eroii greci nu au fost dati uitarii in urma lungu­lui proces de demitizare, nici chiar dupa triumful cre~­tinismului.

Dimpotriva, dupa cum a aratat Jean Seznec in in­teresanta sa lucrare The Survival of the Pagan Gods,zeii greci euhemerizati, de~i i~i pierdusera formele cla­sice ~i se camuflasera sub deghizarile cde mai nea~tep­tate, au supraviewit de-a lungul evului mediu. "Re­descoperirea efectuata de Rena~tere consta mai ales in

146

restaurarea formelor pure, «clasice» 1. ~i dealtminteri,tocmai spre sflr~itul Rena~terii ~i-a dat lumea occi­dental a seama ca nu exista nici 0 posibilitate de a im­paca «paginismul» greco-l atin cu cre~tinismul ; in timpce evul mediu nu considera antichitatea ca fiind unmediu istoric distinct, 00 perioada illcheiata" 2.

A~a se explica de ce 0 mitologie secularizata ~i unpanteon euhemerizat au supravietuit ~i au devenit, dela Rena~tere incoace, obiect de cercetare ~tiintifica,aceasta pentru motivul ca antichitatea muribunda numai credea nici in zeii lui Homer, nici in sensul originaral miturilor lor. Aceasta mo~tenire mitologica a pututfi acceptata ~i asimilata de cre~tinism pentru ca nu maiera purtatoare de valori religioase vii. Ea devenise un"tezaur cultural". La drept vorbind, mo~tenirea clasicaa fost "salvata" de catre poeti, arti~ti ~i filozofi. De lasflr~itul antichitatii ~i piua 1a Rena~tere, chiar pina la alXVII-lea secol, zeii ~i miturile lor - de~i nici 0 per~soana cultivata nu mai credea in ele in sensul literalal cuvintului - au fost vehiculate de operele, de crea­tiile literare ~i artistice.

Documente scrise ~i traditii orale

Multumita culturii, un univers religios desaeralizat~i 0 mitologie demitizata au alcatuit ~i hranit civilizatiaoceidentala, singura civilizatie care a reu~it sa devinaexemplara. Avem de-a face aici eu eeva mai mult dedtun triumf al logosului asupra mythosului, ~i anume Cll

victoria cartii asupra traditiei orale, a documentului- mai ales a documentului seris -- asupra unei expe­riente traite care nu dispunea dedt numai de mijloacele

1 Jean Seznec, The Survival of the Pagan Gods. The Mytho­logical Tradition and Its Place in Renaissance Humanism and Art,New York, 1953, p. 320 ~i urm.

2 Jean Seznec, op. cit., p. 322.

147

de expresie preliterare. Un numar foarte mare de textescrise ~i de opere de arta antice au pierit. Ramin to­tu~i destule pentru a reconstitui in linii mari admira­bila civilizatie mediteraneana. Nu tot a~a stau lucrurileeu formele preliterare de cultura, nici in· Grecia, niciin Europa antica. -?tim prea putin despre religiile ~imitologiile populare ale Mediteranei, iar acest putin11 datoram monumentelor ~i celor citeva documentescrise. Uneori - in ceea ce prive~te miturile din Eleu­sis, de pilda - saracia informatiei noastre se explicaprintr-un secret de initiere prea bine pastrat. In altecazuri, sintem informati asupra cultelor ~i credintelorpopulare multumita unui hazard fericit. A~a, de pilda,dadi Pausania n-ar fi povestit experienta sa personalala oracolul Trophonios din Lebadeia (IX, 39), ar fi tre­buit sa ne multumim cu citeva vagi iluzii ale lui He­siod, Euripide ~i Aristofan. Nici macar n-am fi banuirsemnificatia ~i importanta acestui centru religios.

Miturile grece~ti "clasice" reprezinta triumful opereiliterare asupra credintei religioase. Nu dispunem de niciun mit grec transmis impreuna cu contextul sau cultual.Cunoa~tem miturile sub forma de "document" literar.......~l artistic, lar nu ca lzvor, sau ca expreSle a unel ex-periente religioase solidara cu un rit. 0 intreaga regiune,vie, populara, a religiei grece~ti, ne scapa, ~i aceastatocmai pentru ca nu ne-a fost descrisa sistematic, inscns.

Vitalitatea religiozitatii grece~ti nu trebuie judecatanumai dupa gradul de adeziune la miturile ~i culteleolimpice. Critica miturilor homerice nu implica in modnecesar rationalismul sau ateismul. Faptul ca "formeleclasice" ale gindirii mitice au fost "compromise" decritica rationalista nu inseamna ca aceasta gindire estedefinitiv suprimata. Elitele intelectuale descoperiseraalte mitologii susceptibile de a justifica ~i de a articulanoi conceptii religioase. Erau, in primul rind, religiile

148

misterelor, de la cele celebrate la Eleusis ~i la confre­riile orfico-pitagoriciene, pin a la misterele greco-orien­tale, devenite ath de populare In Roma imperiala ~iIn provincii. Erau apoi ~i ceea ce s-ar putea numi mito­logiile sufletului, soteriologiile elaborate de neopitago­ricieni, de neoplatonicieni ~i de gnostici. Mai trebuieadaugata ~i expansiunea cultelor ~i a mitologiilor 50­lare, a mitolo~iilor astrale ~i funerare, precum ~i totfelul de "superstitii" ~i "mitologii elementare" populare.

Am amintit aceste clteva fapte ca sa nu se creadaca demitizarea lui Homer ~i a religiei clasice ar fi creatun vid religios, In care cre5tinismul s-ar fi instalat faravreo Impotrivire. In realitate, cre~tinismul s-a lovit demai multe tipuri de religiozitate. Adevarata Impotriviren-a venit din partea religiei ~i a mitologiei "clasice",alegorizate ~i euhemerizate ; forta acestora era mai alesde ordin politic ~i cultural; cetatea, statuI, imperiul,prestigiul incomparabil alculturii greco-romane alca­tuiau un edificiu uria~. Dar din punctul de vedere aIunei religii vii, acest edificiu era precar, gata sa seprabu~easca Indata ce avea sa se ciocneasca de 0 ex­perienta religioasa autentica.

Adevarata Impotrivire a Intlmpinat-o cre~tinismuIdin partea misterelor ~i a soteriologiilor (care urmareaumlntuirea individului 5i ignorau sau dispretuiau formelereligiei civile), ~i mai ales din partea religiilor ~i mi­tologiilor populare vii din sinul imperiului roman. Asu­pra acestor religii sintern ~i mai putin informati decItasupra religiei populare grece~ti ~i mediteraneene. ~timcIte ceva despre Zamolxis al getilor, pentru ca Hero­dot a reprodus oarecare informatii despre el, luate dela greciidin Helespont. In lipsa acestei marturii ar fitrebuit sa ne multumim cu aluzii, ca alte divinitati tracedin Balcani: Derzelas, Bendis, Cotys etc. Ori de cIteori dispunem de informatii ceva mai putin sumare asu­pra religiilor precre~tine ale Europei, ne dam seama de

14~

complexitatea ~i de bogatia lor. Dar cum atlta !Impclt au fost pagine aceste popoare n-au produs carfi,nu yom cunoa~te niciodata in mod temeinic religiile ~imitologiile lor originare.

Si totu~i, era yorba de 0 viata religioasa ~i de 0 mito­logie de ajuns de puternice ca sa reziste timp de zeceveacuri cre~tinismului ~i nenumaratelor ofensive ale au­toritatilor ecleziastice. Aceasta religie avea 0 structuracosmica ~i yom vedea ca a sflr~it prin a fi tolerata ~iasimilata de biserica. Intr-adevar, cre~tinismul rural,mai ales in Europa meridionala ~i de sud-est, posedao dimensiune cosmica.

Drept incheiere: daca religia ~i mitologia greaca, cudesaviqire secularizate ~i demitizate, au supravietuit Incultura europeana, faptul se explica tocmai prin aceeaca ele fusesera exprimate printr-o sene de capodopereliterare ~i artistice. ,In schimb, religiile ~i mitologiilepopulare, singurele forme pagine vii in momentul trium­fului cre~tinismului (dar despre care nu ~tim mai nimic,de vreme ce n-au capatat 0 expresie scrisa) au supra­vietuit, cre~tinizate, in traditiile populatiilor rurale.Dat fiind ca in fond era yorba de 0 religie de struc­tura agricola, ale carei radacini se infigeau in neolitic,e probabil ca folclorul religios european mai pastreazainca pina in ziua de azi 0 mo~tenire preistorica.

Dar aceste supravietuiri ale miturilor ~i ale comporta­rilor religioase arhaice, de~i constituiau un fenomen spi­ritual important, n-au avut, pe planul cultural, deci:tconsecinte modeste. Revolutia operata de scriere a fostireversibiEl. Incepind din ace! moment, istoria culturiinu va mai tine seama deci:t de documentele arheologice~i de textele scrise. Un popor lipsit de aces~ soi de do­cumente e considerat un popor fara istorie. Creatiilepopulare ~i traditiile orale illi. vor fi valorificate deci:tfoarte tirziu, in epoca romantismului german; avemde-a face cu un interes de anticar. Creatiile populare,in care inca mai supravietuiesc comportarea ~i universul

150

mltlC, au oferit uneori un izvor de inspiratie celor dtivamari arti~ti europeni. Asemenea' creatii popu1are n-aujucat insa niciodata un ro1 important in cultura. E1eau sfiqit prin a fi tratate ca ni~te "documente" ~i,ca atare, solicita curiozitatea anumitor speciali~ti. Casa poata interesa pe omul modern, aceasta mo~teniretraditionala orala trebuie sa fie infati~ata sub forma decarte ...

Capitolul IXSUPRA VIETUIRI ~I CAMUFLAJEALE MITURILOR

Cre~tinism ~i mitologie

NE ESTE GREU SA INF ATI~AM IN CITEV A PA­gini raporturile dintre cre$tinism $i gindirea mitica.Aceste raporturi pun mai multe probleme foarte dis­tincte. In primul rind, aceea a echivocului legat de fo­losirea cuvintului "mit". Primii teologi cre$tini luauacest term en in intelesul care se impusese de dtevaveacuri in lumea greco-romana, acela de "fabula, fic­tiune, minciuna". In consecinta, ei nu voiau sa vada inpersoana lui Isus un personaj »mitic" $i nici in dramacristologica un "mit". Inca din veacul al II-lea, teo­logia cre$tina a fost nevoita sa apere istoricitatea luiIsus atit impotriva ereticilor doceti$ti $i agnostici; dt$i impotriva filozofilor pagini. Vom vedea mai josargumentele pe care le-a folosit spre a-$i apara teza;precum $i dificultatile pe care a trebuit sa Ie invinga.

Cea de-a doua problema e solidara cu prima: ea nuse mai refera la istoricitatea lui Isus, ci la valoarea mar­turiilor liter are pe care se intemeiaza aceasta istorici­tate. Insu$i Origen l$i daduse seama de greutatea de al:ntemeia un eveniment istoric pe documente incontesta­bile. In zilele noastre un Rudolf Bultmann afirma canu putem cunoa$te nimic despre viata $i persoana luiIsus, de$i el Insu$i nu Se indoie$te de existenta istoricaa acestuia. 0 asemenea pozitie metodologica presupuned Evangheliile $i celelalte marturii primitive sint im-

152

pregnate de "elemente mitologice" (cuvlntul fiind luat Insensul de "ceea ce nu poate exista"). Faptul ca "elemen­tele mitologice" se Intllnesc din bel~ug In Evanghelii con­stituie 0 evidenta. Pe lInga aceasta, simbolurile, figurile~i ritualurile de origine iudaica .sau mediteraneana aufost de timpuriu asimilate de cre~tinism. Vom vedeamai departe semnificatia acestui Indoit proces de "iu­daizare" ~i de "paginizare" a cre~tinismului primitiv.

E cazul sa adaugam ca prezenta masiva a simboluri­lor ~i a elementelor cultuale solare sau caracteristicestructurii misterelor In cre~tinism i-a Incurajat pe savantisa respinga teza istoricitatii lui Isus. Ei au rasturnat po­zitiile unui Bultmann, de pilda. In loc de a postula, laInceputul cre~tinismului, un personaj istoric despre carenu se poate ~ti nimic, din pricina "mitologiei" de carea fost foarte curind cople~it, ace~ti savanti postuleaza,dimpotriva, un "mit" care a fost imperfect "istoricizat"de catre primele generatii de cre~tini. Ca sa nu-i citamdeclt pe moderni,de la Arthur Drews (1909) ~i PeterJensen (1906, 1909) ~i pina la P.-L. Coucho.ud (1924),savanti de orientare ~i de competenta diferita au IncercatIn mod laborios sa reconstituie "mitul originar" care arfi dat na~tere figurii lui Cristos ~i, In cele din urma,'cre~tinismului. Acest "mit originar" variaza dealtfelde la un autor la altul. S-ar putea consacra un studiupasionant acestor reconstituiri, pe clt de savante, pe atitde hazardate. Ele tradeaza 0 oarecare nostalgie a omuluimodern fata de "primordialul mitic". (in cazullui P.-L.Couchoud, aceasta exalt are a nonistoricitatii mitului Indauna putinatatii concretului istoric, este evidenta). Darnici una din aceste ipoteze nonistoriciste n-a fost accep­tata de speciali~ti.

In sHqit, ci a treia problema se pune atunci clnd stu­diem raporturile dintre gindirea mitica ~i cre~tinism. Eapoate fi formulata In felul urmator; dad: cre~tinii aurefuzat sa vada In religia lor mythosul desacralizat alepocii elinistice, care e oare situatia cre~tinismului fatacu mitul viu, a~a cum a fost el cunoscut de societatile

153

arhaice ~i traditionale? Vom vedea ca cre~tinismul, a~acum a fost inteles ~i trait in cele aproape doua mileniiale istoriei sale, nu se poate desolidariza cu desavir~irede gindirea mitica.

Istorie ~i "enigme" in Evanghelii

Sa vedem cum au procedat parintii bisericii spre aapara teza istoricitatii lui Isus adt impotriva paginilor,cl:t ~i impotriva "ereticilor". Cind s-a pus problema dea In£ati~a viata autentica a lui Isus, adica a~a cum afost ea cunoscuta ~i transmisa oral de catre apostoli,teologii bisericii primitive s-au gasit in fata unui anumitnumar de texte ~i de traditii orale care circulau in di­feritele medii. Parintii bisericii au dat dovada de spiritcritic si de orientare "istoricista" inainte chiar ca aceastanotiune sa ia na~tere, refuzind sa considere Evangheliiledrept apocrife, iar a~a-zisele logia agrapha drept do­cumente autentice. Ei au deschis totu~i portile unor lungicontroverse in sinul bisericii ~i au inlesnit ofensiva ne­cre~tinilor, acceptind nu una singura, ci patnt Evanghelii.De vreme ce existau deosebiri inire Evangheliile sinop­tice ~i Evanghelia lui loan, ele trebuiau explicate ~i jus­tificate prin exegeza.

Criza exegetica a fost declan~ata de catre Marcion in137. Acesta proclama ca exista 0 singura evanghelieautentica, mai intii transmisa oral, apoi redactata ~i in­terpolata cu grija de unii partizani entuzia~ti ai iudais­mului. Aceasta evanghelie declarata ca fiind singura va­labila era Evanghelia lui Luca, redusa de Marcion laceea ce el socotea a fi miezul autentic 1. Marcion aplicasemetoda gramaticilor greco-romani care se laudau ca potdeosebi excrescentele mitologice din vechile texte teolo-

1 Pentru tot ce urmeaza, a se vedea 'Robert M. Grant, TheEarliest Lives of festls, New York, 1961, p. 10 ~i nrm.

154

gice. In replica lor catre Marcion ~i alti gnOStlCl,orto­doqii au fast nevoiti sa adopte aceea~i metoda.

La inceputul celui de al II-lea veac, Aelius Theonarata in tratatul sau: Progymnasmata diferenta dintremit ~i naratiune : mind este ,,0 relatare falsa, descriindceva adevarat", iar naratiunea este ,,0 relatare descriindevenimente care au avut loc sau ar putea avea loc" 1.Teologii cre~tini negau, evident, ca evangheliile ar fi"mituri" sau "povestiri minunate". Justin, de pilda, nuputea crede ca ar exista vreun risc de a confundaevangheliile cu ni~te "povestiri minunate". Viata lui Isusera implinirea profetiilor Vechiului Testament: elt despreforma literara a evangheliilor, ea nu era aceea a mi­tului. Mai mult inca: Justin socotea ca se puteau ofericititorului necre~tin dovezi materiale despre veracitateaistorica a evangheliilor. N a~terea lui Isus, de pilda, puteafi demonstrata prin "declaratii de impunere prezentatesub procuratorul Quitinus ~i (ex hypothesi?) accesibilela Roma un veac ~i jumatate mai tirziu" 2. A~ijderea,un Tatian sau un Clement din Alexandria considerauevangheliile drept documen te istorice.

Cel mai important insa pentru subiectul nostru esteOrigen. Origen era prea convins de valoarea spiritual aa istorisirilor conservate de evanghelii ca sa admita caele ar putea fi intelese ap cum faceau adt simplii cre­dincio~i elt ~i ereticii, intr-un sens strict literal - ~iiata pentru ce recomanda exegeza alegorica. Nevoit insasa apere cre~tinismul impotriva lui Celsiu, el a staruitasupra istoricitatii vietii lui Isus ~i s-a straduit sa vali­deze toate marturiile istorice. Origen critica ~i respingeistoricitatea episodului negustorilor izgoniti din templu.

1 Grant, op. cit., p. 15. eu privire la Theon, a se vedea Ibid.,p. 39 ~i urm. A se d. ~i The Letter and the Spirit, London, 195i,p. 120 ~i urm., precum ~i Jean Pepin, My the et Allegorie. Lesorigines grecques et les contestations judeo-chretiennes, Paris, 1958.

2 R. H. Grant, The Earliest Lives, p. 21.

155

I I

"In partea din sistemul sau care trateaza despre inspi­ratie ~i despre exegeza, Origen ne spune ca ori de citeori adevarul istoric nu se potrivea cu adevarul spiritual,Scripturile introduce au In povestirile lor anumite eveni­mente, unele In Intregime nereale, altele susceptibile dea se produce, dar care de fapt nu se produsesera" 1. In·loc de "mit" ~i de "fictiune", el folose~te cuvintele"enigma" ~i "parabola" ; nu exista Insa nici 0 Indoialaca pentru el ace~ti termeni slnt echivalenti 2·.

Origen recunoa.~te a~adar ca evanghe1iile Infati~eazaepisoade care nu slnt "autentice" din punct de vedereistoric, de~i slnt "adevarate" pe plan - spiritual. Ras­punzlnd Insa criticilor lui Celsiu, el recunoa~te de ase­meni- difioultatea de a dovedi istoricitatea unui eveni­ment istoric. "A Incerca sa stabile~ti adevarul a aproapeoricarei povestiri ca fapt istoric, chiar dnd povestireae adevarata, iata 0 sarcina din cele mai grele ~i uneorichiar imposibila." 3

Origen crede totu~i. ca anumite evenimente din viatalui Isus slnt Indeajuns dovedite priri marturii istorice.De pilda, lsus a fost rastignit pe cruce In prezenta unuimare numar de persoane. Cutremurul de pamint ~i beznapot fi confirmate de relatarea istorica a lui Phlegon dinTraUes 4. Cina cea de Taina este un eveniment istorica carui data se poate fixa eu precizie 5. Tot a~a ~i ispi­tirea din gradina Ghetsemani, de~i Evanghelia lui loannu vorbe~te despre ea (Origen explica motivul acesteitaceri : loan poarta mai mult interes divinitatii lui lsus~i ~tie ca Dumnezeu-Logosul nu poate fi dus in ispita).Invierea e "adevarata" In sensul istoric al cuvintului,pentru ca este un eveniment, de~i trupul Inviat nu mai

1 Origen, De prinCtpll5, IV, 2, 9, citat de Grant, op. cit., p. 61­2 Grant, op. CLt., p. 66.3 Contra Celsum I, 42, citat de Grant, p. 71.4 Contra Celsum II, 56-59, Grant, p. 75.5 Cf. Grant, p. 93.

156

apar~ine lurriii fiziee. (Trupullnviat era un trup aenan,spiritual 1).

De~i nu se lndoie~te de istorieitatea vie~ii, patimilor~i lnvierii lui Isus Cristos, Origen poarta mai mult in­teres sensului spiritual, non-istorie, al textului evanghelie.Adevara'tul sens se gase~te "dineolo de istorie" 2. Exe­geza trebuie sa fie In stare sa "se elibereze de materialeleistoriee", eaei aeestea din urma nu slnt dedt 0 "tram­bulina". A starui prea mult asupra istorieita~ii lui Isus,a neglija ln~elesul profund al vie~ii ~i al mesajului saulnseamna a mutila ere~tinismu1. "Oamenii, serie el inComentar la Evanghelia lui loan, ramin eu to~ii uimi~idnd urmarese evenimentele din via~a lui Isus, dar devinseeptiei dnd Ii se dezvaluie semnifica~ia lor profunda, pecare ei refuza s-o aecepte drept adevarata. 3"

Timp istoric ~i timp liturgic

Origen a sesizaf foarte bine ea originalitatea cre~t1-·nismului se datoreaza in primul rind faptului ca Intru­parea a avut loe intr-un timp istoric, iar nu intr-un timpcosmic. El nu uita insa ca taina Intruparii nu poate firedusa la istoricitatea ei. Dealtminteri, proclamind catre"na~iuni" divinitatea lui Isus Cristos, primele genera~iide cre~tini proclamau implicit transistoricitatea lui. Nupentru ea Isus _n-ar fi fost considerat drept un persona)istoric, spre a sublinia mai inainte de orice ca el eraFiul lui Dumnezeu, Mintuitorul universal care I-a ras­cumparat nu numai· pe om, ci ~i natura. Mai mult inca:

1 Cf. Grant, p. 78.2 A se vedea R. Grant, op. cit., pp. 115-116, ~iJean Danielou,

Message evangelique et culture hellenistique aux II-erne et III-ernesiecles, Paris, 1961, pp. 251 ~i urm.

3 Cornentariu la Evanghelia lui loan, 20, 30, citat de Grant,p. 116.

157

istoricitatea lui Isus fusese deja depa~ita prin inaltarealui la ceruri ~i prin reintegrarea lui in gloria divina.

Proclamind Imruparea, Invierea ~i Inaltarea Cuvln­tului, cre~tinii erau convin~i ca nu infati~eaza un nbumit. In realitate, ei foloseau categoriile gindirii mitice.Ei nu puteau, fara l'ndoiala, sa recunoasca aceasta gln­dire mitica in mitologiile desacralizate ale contempora­nilor lor, pagini cuhi. Este insa evident ca, pentm cre~­tinii de toate confesiunile, centrul vietii religioase 11con­stituie drama lui Isus Cristos. De~i intlmplata In istorie,aceasta drama a Hcut cu putinta mintuirea; In con­secinta, nu exista dedt un singur mijloc de a obtinemintuirea: reiterarea rituaEl a acestei drame exemplare~i imitarea modelului suprem, revel at de viata ~i invata­tura lui Isus. rar aceasta co~portare religioasa e sali­dara cu gindirea mitica autentica.

Trebuie sa adaugam ddndata ca, prin insuJi japtulca este 0 religie, cre~tinismul a trebuit sa pastreze celputin 0 compartare mitica: timpul liturgic, adica re­cuperarea periodica a acelui illud tempus al "inceputuri­lor". "Experienta religioasa a cre~tinului se intemeiazape imitatia lui Cristos ca model exemplar, pe repetitialiturgica a vietii, a mortii ~i a invierii Domnului, ~i pecontemporaneitatea cre~tinului cu ace! illud tempus careincepe la Na~terea in Bethleem ~i se incheie provizoriucu Inaltarea". Insa, cum am vazut, "imitarea unui modeltransuman, repetarea unui scenariu exemplar~i Intre­ruperea timpului profan printr-o deschidere spre Timpulcel Mare constituie notele esentiale ale «comportarii mi­tice», adica ale omului societatilor arhaice, care gase~tein mit izvorulinsu~i al existentei sale". 1

1 M. Eliade, Mythes, reves et mysteres, pp. 26-27. A se vedea)i Allan W. Watts, Myth and Ritual in Christianity, Londra )iNew York, 1959; Olivier Clement, Transfigurer Ie Temps, Neu­~h3.tel-Paris, 1959.

158

De~i timpul liturgic este un timp circular, cre~tlms­mul, mo~tenitor credincios al iudaismului, accepta to­tu~i timpul linear al istoriei : lumea a fost creata 0 sin­gura d:ita ~i va avea un 'singur sflqit ; Intruparea a avutloc 0 singura data, in timpul istoric, ~i nu va avea locdecit 0 singura Judecata. Inca de la inceput, cre~tinis­mul a suferit influente multiple ~i contradictorii, maiales cele ale gnosticismului, ale iudaismului ~i ale "pa­gl'nismului". Reaqia bisericii n-a fost unifonna. Parin­tii bisericii au dus 0 lupta neimpacata impotriva acos­mismului ·~i ezoterismului gnozei; ·ei au past:rat totu~ielementele gnostice aflate in Evanghelia lui loan, InEpistolele Sf. Pa·vel ~i in unele scrieri primitive. Dar, Inciuda persecutiilor, gnosticismul n-a fost niciodata ex­tirpat in mod radical, $i anumite mituri gnostice, maimult sau mai putin camuflate, au reaparut In litera­tura orala ~i scrisa a evului mediu.

Clt despre iudaism, acesta a oferit bisericii 0 metodaalegorica de interpretare a Scripturii, ~i mai ales mo­delul prin excelenta a "istoricizarii" sarbatorilor $i sim­bolurilor religiei cosmice. "Iudaizarea" cre~tinismuluiprimitiv esteechivalenta cu "istoricizarea" lui, cu hota­rirea primilor teologi de a lega istoria propovaduirii luiIsus ~i a bisericii nasdnde de istoria sfll1ta a poporuluilui Israel. Iudaismul "istoricizase" ll1sa un anumit nu­mar de sarbatori sezoniere ~i de simboluri cosmice, le­glndu-Ie de evenimente importante ale istoriei lui Israel(d. Sarbatoarea cu~tiIor, Pa~tile, Sarbatoarea luminilor,numita ~i Hanuca etc.). Parintii bisericii au urmataceea~i cale : au "cre~tinizat" simbolurile, riturile ~i mi­turile asiatice ~i mediteraneene, legindu-le de 0 "istoriesfinta". Aceasta "istorie ·sfinta" depa~ea In chip firesccadrele V echiului Testament ~i ingloba acum N oul Tes­tament, propovaduirile Apostolilor ~i, mai tirziu, vie­tile sfintilor. Un anumit numar de simboluri cosmice- Apa, Pomul ~i Via, plugul ~i securea, corabia, carul

159

etc. - fusesera deja asimilate de iudaism ~i au putut fidestul de u~or integrate In doctrina ~i In practica bise­ricii, doblndind un InJeles sacramental sau ecleziologic 1.

"Cre~tinismul cosmic"

Adevaratele dificultati s-au ivit mai tlrziu, dnd mi­sionarii cre~tini au fost, mai ales In Europa centrali ~ioccidentala, pu~i fat a In fata cu religiile populare vii.Vrlnd nevrlnd, ei ausflrl~it prin a "ere~tina" .divinitatile~i miturile "paglne" care nu se lasau extirpate. Unmare numar de zei sau de eroi ucigatori de balauri audevenit ni~te Sfinti Gheorghe: zeii furtunii s-au trans­format In Sflntul Hie; nenumaratele zeite ale fertilitatiiau fost asimilate eu Fecioara Maria sau cu alte sfinte.S-ar putea spune ca 0 parte din religia populara a Eu­ropei precre~tine a supravietuit, camuflata sau trans­farmata, In sarbatorile calendarului ~i In cultul sfintilor.Timp de mai bine de zece veacuri, biserica a trebuitsa lupte lmpatriva afluxului continuu de elemente "pa­glne" (adica, apaqinlnd religiei cosmice) In practicile ~ilegendele cre~tine. Rezultatul acestei lupte lnver~unatea fost mai cUrlnd modest, mai ales In sudul ~i In sud­estul Europei, unde folclorul ~i praccicile religioase alepopulatiilor rurale mai lnfati~au Inca, la sflr~itul celui deal XIX-lea veac, figuri, mituri ~i ritualuri din cea mailndepartata antichitate, ba chiar din protoistorie 2.

1 Cf. Erwin Goodenough, Jewish Symbols in the Greco-RomanPeriod, vol. VJI- VIII: Pagan Symbols in Judaism, New York,1958; Jean Danielou, Les symboles chrf?tiens primitifs, Paris, 1961.

2 L~opold Schmidt a aratat ca folclorul agricol al Europei cen­trale conline elemente mitologice ~i rituale disparute din mitologiagreaca clasica inca din timpul lui Homer ~i al lui Hesiod; cf.L. Schmidt, Gestaltheiligkeit im b"duerlichen Arbeitsmythos, Viena,1952, in special p. 136 ~i urm.

160

S-a repro~at bisericii catolice ~i celei ortodoxeca auacceptat un numar atit de' mare de elemente pagine.Aceste critici erau oare Intotdeauna'justificate? Pe deo parte, "paginismul"nu a putut supravietui dedt cre~~tinat, fie chiar numai ~i superficial. Aceasta, politicade asimilare a unui "paginism" care nu putea fi nimicitnu constituia oinovatie; insa~i biserica primitiva ac­ceptase ~i asimilase 0 mare parte a calendarului sacruprecre~tin. Pe de aha parte, taranii, prin Insu~i modullor de a exista in cosmos, nu erauatra~i de un cre~tinism"istoric" ~i moral. Experienta religioasa specifica a popu,.latiilor rurale era alimentata de ceea ce s-ar putea numiun "cre~tinism cosmic". Taranii din Europa intelegeaucre~tinismul ca 0 liturghie cosmica. Misterulcristologicangaja deopotriva destinele Cosmosului. "Natura in.:.treaga suspina in a~teptarea Invierii" : iata unul,dintremotivele 'centrale atlt al liturghiilor pascale, dt ~i alfolclorului religios al cre~tinatatiiorieritale. Solidaritateamistica cu ritmurile cosmice, violent atacata de profetiiV echiului Testament ~i de-ahia tolerata de biseridi, seafla In centrul vietii religioase a populatiilor rurale, maiales al celor din Europa de sud-est. Pentru toata aceastaparte a ct:e~tinatatii, "Natura", nu este lumea pacatu­lui, ci opera lui Dumnezeu. Dupa Intrupare, lumeaafost restabilita in gloria ei initiala ; acesta este motivulpentru care adt Cristos dt ~i Biserica au fost Incarcaticu adtea simboluri co'smice. In foldorul religios alsud­estului european, tainele sanctifica totodata' natura.

Pentru taraiiii din Europa' orientala, aceasta atitu­dine nu numai ca nu implica ,0 ;,paginizare" a cre~ti.:.nismului; ci, dimpotriva, reprezenta un fel' de "cre~.:.tinare",a religiei stramo~ilor.' Cind seva scrie istoriaacestei "teologii populare", a~a cum_ poate fi' surprinsamai ales in sarhatorile sezoniere ~i In folclorul religios,ne vom da seama ca "cre~tinismul cosmic" nu este 0forma noua de paglnism, nici un sincretisn1 pagIno,.cre~tin. El este 0 creatie religioasa originala in care es­hatologia ~i soteriologia slntafectate de dimensiuni cos-

161

~-:-~-- ..

mice; mai muh inca: fara a inceta de a fi Panto­cratorul, Cristos coboara pe pamint ~i-i viziteaza petarani, a~a cum proceda in mitul populatiilor arhaiceFiinta Suprema Inainte de a se transforma intr-un deusotiosus; acest Cristos nu este "istoric", de vreme ce con­~tiinta populara nu poana interes cronologiei, nici exac­titatii evenimentelor ~i autenticitatii personajelor istorice.Sa ne ferim a trage concluzia ca, pentru populatiile ru­rale, Cristos nu este ahceva dedt 0 "divinitate" mo~te­nita de la vechile politeisme. Nu exista contradiqieintre imaginea lui Cristos din Evanghelii ~i din biserica~i aceea din folclorul religios: Na~terea lui Isus, in­vatatura ~i minunile sale,rastignirea pe cruce ~i 1n­vierea constituie temele esentiale ale acestui cre~tinismpopular. Pe de aha pane, toate aceste creatii folcloricesint impregnate de un spirit cre~tin, iar nu "pagln" :totul se invine~te in jurul mintuirii omului prin Cris­tos ; in jurul credintei, a sperantei ~i a iubirii aproape­lui, in jurul unei lumi care este "buna", pentru ca afost creata de Dumnezeu-Tatal ~i pentru ca a fost ras­cumparata de Dumnezeu-Fiul; in jurul unei existenteumane nerepetabile, care nu este lipsita de semnificatie ;omul e liber sa aleaga binele san raul,dar el TIU va fijudecat numai dupa aceasta alegere.

Nu este cazul sa infati~am aici liniile generale aleacestei "teologii populare". Trebuie totu~i sa constatamca cre~tinismul cosmic al populatiilor rurale e dominatde nostalgia unei naturi sanctificate de prezenta luiIsus. Nostalgia Paradisului, dorinta de a regasi 0 na­tura transfigurata ~i invulnerabila, la adapost de rastur­narile consecutive razboaielor, devastarilor ~i cuceririlor.Mai este ~i expresia "idealului" societatilor agricole, me­reu terorizate de hoardele razboinice alogene ~i exploa­tate de diferite clase de "stapini" mai mult sau mai pu­tin autohtoni. E 0 revolta pasiva Impotriva tragediei ~ia nedreptatii istoriei, in fond, Impotriva faptului ca raulnu semai manifesta exclusiv ca 0 hotarire individuala,ci mai ales ca 0 structura transpersonala a lumii istorice.

162

Pe scurt, pentru a reveni la subiectul nostru, aces!cre~tinism popular a prelungit f~lra doar ~i poate pinain zilele noastre anumite categorii ale gindirii mitice.

Mitologia eshatologidi a evului mediu

In evul mediu asistam la 0 trezire a gindirii mltlce.T oate clasele sociale invoca tradi~ii mitologice proprii.Ca valerii, breslele me~te~ugare~ti, carturarii, ~aranimea,adopta un "mit de origine" a condi~iei sau a voca~ieilor ~i se straduiesc sa imite un model exemplar. Ori·ginea acestor mitologii e variata. Ciclul arthurian ~i temacautarii SHntului Graal inglobeaza, sub 0 pojghi~a deere~tinism, un mare numar de credin~e celtice, mai alesde credin~e in legatura eu lumea cealalta. Cavalerii vorsa rivalizeze eu Lancelot sau eu Parsifal. Truverii ela­boreaza 0 intreaga mitologie a Femeii ~i a Iubirii, cuajutorul unor elemente ere~tine, dar depa~ind sau con­trazidnd doctrinele bisericii.

Anumite mi~cari istorice din evul mediu ilustreazain chip deosebit de izbitor cele mai tipiee manifestariale gindirii mitice. Ne gindim la exaltarile milenariste~i la miturile eshatologice care i~i fac apari~ia in timpulCruciadelor, in mi~earile unui Tanchelm ~i ale unuiEudes de l'Etoile, in promovarea lui Frederic al II-leala rangul de Mesia, in atltea alte fenomene eolectivemesianice, utopice ~i prerevolu~ionare; stralucit studiatede Norman Cohn in eartea sa The Pursuit of TheMillenium. Ca sa ne oprim 0 clipa asupra aureolei mi­tologiee a lui Frederic al II~lea :cancelarul imperial,Pietro delia Vigna, 11prezinta pe stapinul sau ca pe unmintuitor cosmic: lumea intreaga a~teapta un aseme­nea eosmocrator, ~i acum flacarile raului s-au stills,sabiile s-au transform at in pluguri, pacea, dreptatea ~i-securitatea s-au inscaunat trainic. "Mai mult inca, Fre­deric poseda puterea incomparabila de a uni elementele

163

universului, impacind caldura cu frigul, solidul cu li­chidul, toatecontrariile intre ele. El este un Mesia cos­mic pe care pamintul, marea ~i aerulll adora la unison.Insdiunarea lui este opera unei providen~e divine; cacilumea era pe cale sa piara, judecata de apoi era imi­nenta, dnd Dumnezeu, in marea lui milostenie, ne-aacordat un ragaz ~i a trim is acest suveran neprihanitspre a instaura 0 era de pace ~i de ordine ~i de armo­nie in zilele cele din urma. Fapml ca aceste expresiioglindesc fidel gindirea insa~i a lui Frederic se vededin scrisoarea pe care acesta a adresat-o satului saunatal (Jesi, llnga Ancona); intr-Insa el arata ca so­cote~te propria sa na~tere drept un eveniment avl'ndpentru omenire aceea~i importan~a ca ~i na~terea luiCristos, ~i saml Jesi drept un nou Betleem. Frederice fara indoiala singurul monarh din evul mediu cares':a crezut divin nu in virtutea funqiei, ci a firii sale,nici mai muh nici mai pu~in dedt un Dumneze'll In­trupat." 1

Mitologia lui Frederic al II-lea n-a disparut 0 datacu moartea lui, pentru simplul motiv ca aceasta moartenu putea fi admisa: se credea ca imparatul se retra­sese intr-o ~ara indepartata, sau ca, potrivit legendeicelei mai populare, dormea sub Muntele Etna. Dar In­tr-o zi se va trezi ~i va veni sa-~i revendice tron ul. $i,de fapt, treizeci ~i patru de ani dupa moartea lui, l'nora~ul Neuss, un impostor a reu~it sa se dea drept Fre­deric al II-lea redivivus. Nici chiar dupa execu~ia aces­tui pseudo-Frederic la Wetzlar, mitul nu ~i-a pierdutvirulen~a. In veacul al XV-lea inca se mai credea caFrederic e viu ~i ca va trai pina la sHqitul lumii, die, de fapt, singurul imparat legitim ~i ca altul nu vamai fi.

1 Norman Cohn, The Pursuit of the Millmium, p. 104. Cu pri­vire la pretentiiJe mesianke ale lui Frederic a:l II-lea, cf. E. Kan­torowitz, Frederic the Second, 1194-1250, traducere In limba en­gleza, Londra, 1931, pp. 450 ~i urm., 511 ~i urm. ; Norman Cohn,pp. 103 ~i urm.

164

Mitul lui Frederic al II-lea nu este dedt un exempluilustru al unui fenomen cu mult mai difuz ~i mai per­sistent. Prestigiul religios ~i funqia eshatologica a regi..;.lor s-au men~inut In Europa plna In veacul al XVII-lea.Secularizarea conceptului de rege eshatologic n-a Inla­turat speran~a unei renovari universale, adinc Inrada­cinata In sufletul colectiv, realizate de Eroul exemplarsub una din noile sale forme: Reformatorul, Revolu~io­narul, Mucenicul (1iberta~ii populare), ~eful partidului.Rolul ~i mi'siunea fondactorilor ,~ia ~efilor de mi~cari w­talitare moderne comporta un numar considerabil deelemente eshatologice ~i soteriologice. Glndirea miticapoate depa~i ~i respinge unele din expresiile sale ante­rioare, pe care istoria le-a facut sa devina desuete, ea sepoate adapta noilor condi~ii sociale ~i noilor modeculturale, dar nu se lasa extirpata.

Cit despre fenomenul cruciadei, Alphonse Dupronta pus foarte bine in lumina structurile sale mitice ~iorientarea sa eshatologica. "In centrul con~tiin~ei decruciada, adt la clerici dt ~i la mireni, sta datoria dea elibera Ierusalimul [...J. Ceea ce se exprima eel maiviguros In cruciada e Indoita plenitudine a unei impli­niri a timpurilor ~i a unei impliniri a spa~iului uman.In acest sens, In ceea ce prive~te spa~iul, semnul imp li­nirii timpurilor este reunirea na~iunilor In jurul ora­~ului sHnt ~i muma, in jurul ora~ului centru al lumii,Ierusalim. 1" '

Faptul ca avem de-a face cu un fenomen' spiritualcolectiv, cu un impuls ira~ional, ne este dovedit, intrealtele, de cruciadele copiilor care se ivesc brusc in 1212,in Nordul Fran~ei ~i In Germania. Spontaneitatea aces­tor mi~cari pare neindoielnica: "nimeni nestirnindu-Ie,nici din strain at ate, nici din ~ara" afirma un manor

1 Alphonse Dupront, Croisades et eschatologie, In Umanesimoe esoterisimo, A'tti del VO Convegno Imernazionale di StudiUmanistici a cura di Enrico Castelli, Padova, 1960, pp. 175-198"p. 177.

165

contemporan 1. Ni~te copii "caracterizari deopotriva- aceasta face ca lucrul sa fie extraordinar -prin ex­trema lor tinerere ~i prin saracia lor, mai ales cioba­na~i 2", pornesc la drum ~i saracii se iati dupa ei. SitHpoate vreo 30.000 care Inainteaza ca 0 procesiune, cln­tlnd. Gnd Ii Intrebai unde se duc, raspundeau: ,;LaDumnezeu" 0 Potrivit unui cronicar contemporan "inten­ria lor era sa treaca marea ~i, lucru pe care regii ~i ceiputernici nu-l Elcusera; sa recucereasca mormintul luiCristos" 3. Clerul se opusese acestei Inrolari a copiiloi-oCruciada franceza se Incheie cu 0 catastrofa: ajun~i 1aMarsilia, ei se Imbarca pe ~apte vase mari, dar douadin aceste vase e~ueaza In urma unei furtuni In largulSardiniei ~i tori pasagerii se Ineaca. Cl:t despre celelaltecinci vase, cei doi armatori ticalo~i Ie dusera la Alexan­dria, unde-i vlndura pe copii capeteniilor musulmane~i negustorilor de sclavi.

Cruciada "germana" urmeaza acela~i tipar. 0 cro­nica contemporana poveste~te cal:n 1212 "a aparut uncopil cu numele de Nikolas, care a strins l:n jurul luio sumedenie de copii ~i de femei. El afirma ca, dinporunca unui l:nger, trebuia sa se duca cu ei la Ieru­salim ca sa elibereze crucea Domnului ~i ca marea seva deschide In fara lor ~i-i va lasa sa treaca pe jos,a~a cum se petrecusera altadata lucruri1e cu poporul luiIsrael" 4. Dealtminteri, nici nu erau l:narmari. P1ecaridin Imprejurimi1e Coloniei, au luat-o spre miazazi de-a1ungul Rinului, au trecut Alpii ~i au patruns in Ita1iade Nord. Unii au ajuns 1a Genova ~i la Pisa, dar aufast alungari. Ceicare au izbutit sa ajunga la Romaau fast nevoiri sa constate ca nu erau susrinuri de nicio autoritate ecleziastica sau laica. Papa dezaprqba pro-

1 Paul Alphandery et Alphonse Dupront, La Chretieme etl'idee de Croisade, II, Paris, 1959, p. 118.

2 Ibid., p. 119.3 Reihier, citat de P. Alphandery # A. Dupront, op. cit., p. 120.4 Annales Scheftlariensis, text citat de Alphandery-Dupront,

p. 123.

166

iectul lor ~i tinerii crucia~i fura nevoi~i a face cale­Intoarsa. Dupa cum se exprima cronicarul In AnnatesCarbacenses "sf: Intoarsera Infometati ~i cu picioarelegoale, unul dte unul ~i In tacere". Nimeni nu-i ajuta.Un alt manor scrie: ,,0 mare parte din[tre] ei zaceaumoqi de foame prin sate, pe pietele publice, ~i nimeninu-i inmorminta" 1.

Pe buna dreptate au recunoscut P. Alphandery ~iA. Dupront in aceste mi~cari faptul ca, potrivit credin­tei populare, copilul este iubit de Dumnezeu. Avem deo­potriva de-a face cu mitul Inocentilor, cu exaltarea co­pilului prin Isus ~i cu reaqia populara Impotriva cru­ciadei nobililor, aceea~i reaqie care l~i croise drum prin­tre legendele eshatologice cristalizate In jurul "T afuri­lor" primelor cruciade 2. "Recucerirea Locurilor Sfintenu mai poate fi a~teptata dedt de pe urma unui mira­col - iar miracolul nu se mai poate produce dedtin favoarea celor mai puri, a copiilor ~i a saracilor.3"

Supravietuiri ale mitului eshatologic

E~ecul cruciadelor nu a spulberat sperantele eshato­logice. In canea sa De Monarhia Hispanita (1600),Tommaso Campanella 11 implora pe regele Spaniei safinanteze 0 noua cruciada impotriva imperiului otoman~i, dupa victorie, sa Intemeieze Monarhia Universala.Treizeci ~i opt de ani mai tirziu, In Ecloga destinatalui Ludovic al XIII-lea ~i Annei de Austria spre a ce­lebra na~terea viitorului Ludovic al XIV-lea, T. Cam­panella profetiza deopotriva recuperatio Terrae Sanc­tae ~i renovatio saeculi. Tinarul rege va cuceri Pamln-

1 Texte citate de Alphandery-Dupront, p. 127.2". Despre "Tafuri", d. ~i Norman Cohn, The Pursuit of the

MilleiJium, p. 45~i urm.3 P. Alphandery ~i A. Dupront, op. cit., p. 145.

161

I

~--------------------------------------~===;;;

tul Intregin l.000 zile, zdrobind mon~trii, adica supu­nind regatele paginilor ~i elibednd Grecia. Mahomedavea sa fie izgonit din Europa; Egiptul ~i Etiopia aveausa redevina cre~tine ; tatarii, persanii, chinezii ~i Orien­tul Intreg aveau sa se cre~tineze. Toate popoarele aveausa alcatuiasca 0 singura lume cre~tina, iar acest universregenerat avea sa aiba un singur centru: Ierusalimul."Biserica, scrie Campanella, a Inceput la Ierusalim ~ila Ierusalim se va intoarce dupa ce va fi Hcut ocolullumii.1" In tratatulsau La prima e la seconda resurre­zione, Tommaso Campanella nu niai considera, ca Sfln­tul Bernard, cucerirea Ierusalimului drept 0 etapa spreIerusalimul ceresc, ci drept insdiunarea - domniei me­sianice 2.

Este inutil sa inmultim exemplele. Se cuvine' insasa subliniem continuitatea dintre conceptiile eshatologicemedievale ..~ diferitele "filozofii" iluministe ~ia altor fi­lozofii ale veacului al XIX-lea. De vreo 30 de ani in­coace incepem sa masuram rolul exceptional al "pro­fetiilor" lui Gioawhino da Fiore in ceea ce prive~te na~­terea ~i structura tuturor acestor curente mesianice, apa­rute In veacul al XII-lea ~i care se prelungesc, in formemaimult sau mai putin secularizate, pin a in veaculal [XIX-lea. 3 Ideea central a a lui Gioacchino - anumeiminenta intrare a lumii in cea de-a treia epoca a Isto-

1 Glosa a lui Campanella la versul 207 al Eclogei sale, citatade A. Dupront, Croisades et eschatologie, p. 187.

2 Cf. editra critica ingrijita de Romano Amerio, Roma, 1955,p. 72; A. Dupront, op. cit., p. 189.

3 E marele' merit. al lui Ernesto Buonaiuti de a fi inauguratrena~terea studiilor joachimiste odata cu editia lui Tractatus superquator Evangelie, Roma, 1931. Cf. ~i cele doua importante arti­cole ale sale: Prolegomeni alla storia di Gioacchino da Fiore, inRicerche Religiose, IV, 1928, ~i Il misticismo di Gioacchino daFiore, Ibid., V, 1929, reproduse in lucrarea sa postuma Saggidi Storia del Cristianesimo, Vicenza, 1957, pp. 237-382. A semai vedea ~i Ernst Benz, Die Kategorien der religiosen Geschichts­deutung Joachims, in Zeitschrift fur Kirchengeschichte, 1931,pp. 24-111 ~i Ecclesia Spiritualis, Stuttgart, 1934.

168

riei, care va fi epoca libertatii, pentru ca se va realizasub semnul Duhului Sflnt - a avut un uria~ rasunet.Aceasta idee contrazicea teologia istoriei acceptata debiserica, de la Sflntul Augustin Incoace. Potrivit doc­trinei curente, perfeqiunea fiind atinsa pe Pamirlt decatre Biserica, nu mai poate avea loc 0 renovatio inviitor. Singurul eveniment decisiv va fi cea de-a douavenire a lui Cristos ~i Judecata de Apoi. Gioacchino daFiore reintroduce In cre~tinism mitul arhaic al rege­nerarii universale. Desigur, nu mai e vorba de 0' re­generare periodica ~i care se poate repeta la infinit. Nue Insa mai putin adevarat ca cea' de-a treia epoca econceputa de Gioacchino drept domnia Libertatii, subconducerea Sflntului Duh, ceea ce irnplica 0 depa~irea cre~tinismului istoric ~i, ca ultima consecinta, supri­marea regulilor ~i a institutiilor existente.

Nu e cazul sa Infati~am aici diferitele llii~cari esha­tologice de inspiratie gioacchimista. Merita in schiinbsa evocam un~le prelungiri nea~teptate ale ideilor pro­fetului calabrez. A~tfel, de pilda, In lucrarea sa DieE rziehung des M enschengeschlechts (Educatia rasei ome­ne~ti), Lessing dezvolta teza revelatiei continue ~i pro­gresive, care se incheie eu 0 a treia epoca. Lessing con­cepea, ce-i drept, aceasta de a treia vlrsta ca fiind trium­ful ratiunii eu ajutorul educatiei ; dar dupa parerea lui,asta nu inseamna, toiu~i, implinirea' revelatiei cre~tine,~i el se refera cu simpatie ~i admiratie la "anumiti entu­zia~ti din secolele XIII ~i XIV a caror singura eroarea constat In a proclama pre a devreme "noua evanghelieve~nica" 1. Rasunetul ideilor lui Lessing a fost uria~ ~i;prin intermediul Saint-Simonienilor, ell-a influentat pro­babil pe Auguste Comte ~i doctrina sa despre cele treistadii. Fichte, Hegel, Schelling au fost influentati, de~ipentru motive diferite, de mitul gioacchimist al unei a

1 Karl Lowith, Meaning in History, p. 208.

169

~ I

treia epoci, iminente, care va innoi ~i completa istoria.Prin intermediul lor, acest mit eshatologic ainriuritdtiva scriitori ru~i; mai ales pe Krasinski, cu al sauAl treilea regat al Spiritului ~i pe Merejkovski, autorulcartii Cre~tinismul celui de al treilea Testament 1. Avemdesigur de-a .face cu ideologii ~i cu fantezii semifilo­zofice, iar nu cu a~teptarea eshatologica a regalluluiSflntului Duh. Dar mitul renovarii universale, cu 0 sca­denta mai mult sau mai putin apropiata, se mai poateinca discerne in toate aceste teorii ~i fantezii.

"Miturile lumii moderne"

Anumite "componari mitice" mai supravietuiesc incasub ochii no~tri. Nu doar ca ar fi yorba de "supravie­.wiri" ale unei mentalitati arhaice. Dar anumite aspecte~i funqiuoi ale gindirii mitice sint constitutive ale fiin­tei omene~ti. Am discutat cu alt prilej dteva "mituriale lumii moderne" 2. Problema e complexa ~i. pasio­nanta ; n-avem pretentia ca in dteva pagini sa incapamateria unui volum. Ne vom margini la 0 vedere deansamblu a dtorva aspecte ale "mitologiei moderne".

S.,a vazut importanta, pentru societatile arhaice, a••intoarcerii la origine", efectuata dealtfel pe multiplecai. Acest prestigiu al "originii" a supravietuit in so­cietatile europene. Cind se punea la cale 0 inovatie,;1ceasta era conceputa, sau infati~ata, ca 0 intoarcere laorigine. Reforma a inaugur at intoarcerea la Biblie. Ea

~ ~arl Lowith, op. cit., p. 210, aminte~te di aceasra din urmalucrare a inspirat Das dritte Reich a autorului germano-rus H. Moel­ler van der Bruck. Cf. ~i Jakob Taubes, Abendlandische Eschato­logien, Berna, 1947, care campara filozofia istorica a lui Hegelcu aceea a lui Gioacchino da Fiore.

2 Cf. Eliade, Mythes, TeVes et mysteres, pp. 16-36.

'170

avea ambi~ia sa retraiasca experien~a bisericii primitive,ba chiar a primelor comunita~i cre~tine. Revolu~ia fran­ceza ~i-a prop us drept paradigme romanii ~i spartanii.Inspiratorii ~i ~efii primei revolu~ii europene radicale~i victorioase, care marca mai mult dedt sHqitul unuiregim, sHr~itul unui ciclu istoric, se considerau restau­ratorii vechilor virtu~i exaltate de Tit-Liviu ~i de Plu­tarh.

In zorile lumii moderne, "originea" se bucura de unprestigiu aproape magic. A avea 0 "origine" bine sta­bilita Insemna, de fapt, a te prevala de 0 origine no­bila. "Slntem urma~ii Romei !" repetau cu mindrie inte­lectualii rom~ni din veacul al XVIII-lea ~i al XIX-lea.Con~tiin~a descenden~ei latine era insotita la ei de un felde participare mistica la maretia Romei. Clt despre in­telectualitatea maghiara, ea gasea justificarea vechimii,noble~ei ~i misiunii istorice a maghiarilor in mitul ,deorigine al lui Hunor ~i Magor, ~i in saga eroica a luiArpad. La inceputul veacului al XIX-lea, mirajul "ori­ginii nobile" stlrne~te In toata Europa centrala ~i desud-est 0 adevarata pasiune pentru istoria na~ionala,mai ales pentru fazele mai vechi ale acestei istorii. "Unpopor fara istorie (adica : fara "documente istorice", saufara istoriografie) e ca ~i cum n-ar fi !" Intllnim aceastaanxietate In toate istoriografiile na~ionale ale EuropeiCentrale ~i Orientale. 0 asemenea pasiune era, desigur,consecinta de~teptarii nationalita~ilor In aceasta parte aEuropei ~i ea- s-a transform at foarte curind intr-un in­strument de propaganda ~i de lupta politica. Dar do­rin~a de a dovedi "originea nobila" ~i "antichitatea"poporului sau domina intr-a~a masura sud-estul europeanindt, in afara de dteva exceptii, toate istoriografiilerespective s-au cantonat In istoria nationala ~i au ajunsin cele din urma la un provincialism cultural.

Pasiunea pentru "originea nobila" mai explica ~i mi­tul rasist al "arianismului", revalorificat periodic in

171

Occident, mai ales in Germania. Contextele social-poli­tice ale acestui mit sint prea cunoscute ca sa mai staruimasupra lor; Ceea ce ne intereseaza aici e Eaptul ca "aria­nul" reprezenta deopotriva stramo~ul "primordial" ~i"eroul" nobil, inzestrat cu toate virtu~ile care inca iimai obsedau pe acei care nu ajungeau sa se Impace cuidealul societa~ilor nascute de pe urma revolu~iilor din1789 ~i 1848. "Arianul" era modelul exemplar ce tre­buia imitat spre a se redobindi "puritatea" rasiala, for~af~zica, !l0bletea, moral a eroid a "inceputurilor" glo­noase ~l creatoare.

Cit despre comunismul marxist, nu s-a omis sa sescoata in relief structurile sale eshatologice- ~i milenariste.Am observat odinioara ca Marx a reluat unul din ma­rile mituri eshatologice ale lumii asiatice-mediteraneene,anume, rolul izbavitor al celui Drept (in zilele noastre,proletariatul), ale carui suferinte sint menite sa schimbestatutul ontologic al lumii. ,Jntr-adevar, societatea farac1ase a lui Marx ~i dispari~ia consecutiva a tensiuniloristorice i~i gasesc precedentul cel mai exact in mitulVirstei de aur care, potrivit unor tradi~ii multiple, ca­racterizeaza inceputul ~i sfiqitul istoriei. Marx a Im­bogatit acest mit venerabil cu 0 intreaga ideologie me­sianica de origine biblica pe de 0 parte, rolul profetic~i funqia soteriologica pe care 0 atribuie proletariatu­lui, pe de alta, lupta finala dintre Bine ~iRau, pe care 0putem u~or asemui cu conflictul apocaliptic dintre Cris­tos ~i Anticrist, urmat de victoria definitiva a celuidintii. E chiar semnificativ faptul ca Marx i~i insu~e~tesperan~a eshatologica a unui sfirlit absolut al I storiei ;el se desparte in aceasta privin~a de ceilalti filozofi is­torici~ti (de Croce sau de Ortega y Gasset de pilda), pen­tru care tensiunile istorice sint consubstantiale conditieiomene~ti ~i nu pot fi, a~adar, niciodata complet inla­turate" 1.

1 Mythes, reves et mysteres, pp. 20-21.

172

Mituri ~i mass-media 1

Cercetari recente au pus In lumina structurile mlt1Ceale imaginilor ~i comportarilor impuse colectivitatilor pecalea a ceea ce se nume~te mass-media. Acest fenomense constata lndeosebi In Statele Unite 2. Personajele dincomic strips 3 lnfati~eaza versiunea moderna a eroilormitologici sau folclorici. Ei lntrupeaza In a~a masuraidealul unei mari parti a societatii, lnclt eventualele re­tu~uri aduse comportarilor lor sau, mai mult Inca, moar­tea lor, provoaca adevarate crize printre cititori; acc~­tia reaqioneaza cu violenta ~i protesteaza, trimitindmii de telegrame autorilor de comic strips ~i directori­lor de ziare. Un personaj fantastic, Superman, a deve­nit extrem de popular multumita mai ales lndoitei saleidentitati: coborlt dintr-o planeta disparuta in urmaunei catastrofe ~i lnzestrat cu puteri prodigioase, Su­perman traie~te pe Pamint sub aparentele modeste aleunui jurnalist, Clark Kent; se arata timid, ~ters, domi­nat de colega lui, Lois Lane. Acest camuflaj umilitoral unui erou ale carui puteri slnt literalmente nemar­ginite reia 0 tema mitica foarte cunoscuta. In ultimaanaliza, mitul Superman satisface nostalgiile secrete aleomului modern care, ~tiindu-se decazut ~i marginit, vi­seaza sa se dezvaluie lntr-o zi ca un "personaj excep­tional", ca un "erou".

1 Mass-media- - termen generi.c folosit in tarile anglo-saxonepentru a desemna televiziunea, cinematografia, teatrul, radioul,presa periodica precum ~i ci:lelalte tiparituri, cu alte cuvinte an­samblul de mijloace prin care se transmit unui public larg ima­giniIe ~i ideile (n.r.).

2 Cf. de pilda Coulton Waugh, The Comics, New York, 1947;Stephen Becker, Comic Art in America, New York, 1960; UmbertoEco, Il Mito di Superman, in culegerea Demitizzazione e Ima­gine, sub ingrijirea lui Enrico Casteilli, Padova, 1962, pp. 131-148.

3 Comic-strips - seriile de desene (insotite de senne Jegende~i dialoguri) care povestesc aventuri umoristice sau senzationale,publicate de periodicele americane (n.r.).

173

Ace1a~i Iucru s-ar putea spune despre romanul poli­tist: pe de 0 parte, asistam 1:n cuprinsul sau la luptaexemplara dintre Bine ~i Rau, 1:ntre erou (detectivul)~i criminal (1:ntruparea moderna a Demonului). Pe deaha parte, printr-un proces incon~tient de proiectare ~iidentificare, citi'torul participa la mister ~i la drama,are simtam1:ntul de a fi personal antrenat Intr-o ac­tiune paradigmatica, adica primejdioasa ~i "eroid".

S-a demonstrat de asemeni mitizarea personalitatilorprin intermediul a~a-numitelor mass-media, transforma­rea lor In imagine exemplara. "Lloyd Warner ne po­veste~te, In prima parte a cartii sale, The Living andthe Dead, crearea unui personaj de genul acesta. BiggyMuldoon, politician din Yankee City, devenise erou na­tional datorita modului spectaculos 1:n care se J'mpo­trivea aristocratiei de pe Hill Street, a~a ca presa ~iradioul I-au portretizat ca pe un semizeu. Era J'nfati­~at drept un cruciat al poporului, care Iuase ofensivaImpotriva plutocratiei. Apoi, pubIicul s~iturlndu-se deaceasta imagine, a~a-numitele mass-media nu au ezitatsa faca din Biggy un tidIos, un politician corupt, careexploata In folosul sau mizeria publica. Warner aratad adevaratul Biggy se deosebea In mod simtitor ~i deprima ~i de a doua imagine, dar d a trebuit sa-~ischimbe comportarea spre a se conforma uneia dintreele ~i a 0 alunga pe cealaha." 1

S-ar putea 'descoperi comportari mitice In obsesia"succesului", atlt de caracteristica societatii moderne, ~icare traduce dorinta obscura de a transcende Iimiteleconditiei omene~ti, precum ~i 1:nexodul spre "suburbii"In care se poate descifra nostalgia "perfeqiunii primor­diale", ~i 1:n deziantuirea afectiva a ceea ce s-a numitcuhul automobilului sacru",., Dupa cum observa An­drew Greeley, "ajunge sa vizitezi salonul anual al au-

1 Andrew Greeley, Myths, Symbols and Rituals in the ModemWorld (The Critic, decembrie 1961 - ianuarie 1962, vol. XX,nr. 3, pp. 18-25), p. 12.

174

tomobilului spre a-ti da seama ca ai de-a face cu 0manifestatie religioasa profund ritualizata. Culorile,luminile, muzica, reverenta adoratorilor, prezenta preo­teselor templului (manechinele), pompa ~i lux:ul, risipade bani, multimea compacta - toate acestea ar consti­tui Intr-o alta cultura 0 ceremonie autentic litur­gica [...]. Cultul automobilului sacru l~i are credincio~ii~i initiatii lui. Gnosticul nu a~tepta cu mai multa ne­rabdare revelatia oracolului dedt a~teapta adoratorulautomobilului primele zvonuri In legatura cu noile mo­dele. In acest moment al ciclului sezonier anual, pon­tifii cultului - negustorii de automobile - dobindesco noua importanta, In timp ce 0 multime anxioasa a~­teapta cu nerabdare aparitia unei noi forme de min­tuire." 1

S-a staruit mai putin asupra a ceea ce s-ar puteanumi miturile elitei, Indeosebi asupra acelora caTe seeristalizeaza In jurul ereatiei artistice ~i a rasunetuluiei cultural ~i social. Trebuie sa precizam ca aceste mi­tun au reusit sa se impuna dincolo de cercul inchisal initiatilor, mai ales datorita complexului de inferio­ritate al publicului ~i existentei instantelor artistice ofi­eiale. Ineomprehensiunea agresiva a publ1cului, a eri­tieilor ~i a reprezentantilor oficiali ai artei fata de unRimbaud sau de un Van Gogh, conseeintele dezastruoasecarora le-a dat na~tere, mai ales pentru eoleqionari ~ipentru muzee, indiferenta fat a de eurentele inovatoare,de la impresionism la cubism ~i suprarealism, au consti­tuit leqii dureroase, atlt pentru critici ~i public, dt~i pentru negustorii de tablouri, administratorii de mu­zee ~i coleqionari. Azi, singura lor spaima e de a nufi sufieient de inaintati, de a nu ghici la timp geniulIntr-o opera la prima vedere neinteligibila. Po ate nici­odata In istorie artistul n-a fost mai sigur ca azi ca,eu dt se va arata mai Indraznet, mai iconoclast, maiabsurd, mai inaccesibil, eu atit mai repede va fi recu-

1 Ibid., p. 24 .

. 175

noscut, Eludat, rasfa~at, idolatrizat. In anumite ~arrs-a ajuns la un academism de-a-ndoaselea, la un aca­demism al "avangarzii", In a~a masura, lndt orice expe­rien~a artistica ce nu ~ine seama de acest nou confor­mism risca sa fie lnabu~ita sau sa treaca neobservata.

Mitul artistului damnat, care a obsedat veacul alXIX-lea, este azi perimat. Mai ales in Statele Unite,dar ~i In Europa Occidentala, exagerarea ~i provocareaau lncetat de mult de a-i dauna artistului. I se cere maidegraba sa se conformeze imaginii sale mitice, sa' fiestrani u, ireductibil ~i "sa faca ceva nou". Avem de-atace In arta cu triumful absolut al revolutiei perma­nente. Nici macar nu se mai poate spune ca totul estelngaduit : orice inova~ie e mai dinainte decretata geniala~i a~ezata pe acela~i plan cu inova~iile unui Van Goghsau ale unui Picasso, fie ca e yorba de un afi~ sfl~iat saude 0 cutie de sardele semnata de artist.

Semnifica~ia acestui fenomen cultural e cu atlt maiimportanta cu clt poate pentru prima oara in istoriaartei nu mai exista tensiune lntre arti~ti, critici, colec­~ionari ~i public. Slnt cu to~ii intotdeauna de acord~u muh lnainte sa fi fost creata 0 opera noua sausa fi fost descoperit un artist necunQScut. Pentru eiun singur lucru conteaza: sa nu ri~te ca lntr-o zi safie pu~i in situa~ia de a recunoa~te ca n-au in~eles im­portan~a unei noi experien~e artistice.

In privin~a acestei mitologii a elitelor moderne neyom margini la clteva observa~ii. Vom semnala maiintii functia izbavitoare a "dificulta~ii", a~a cum 0 In­tllnim mai ales in operele de arta moderne. Daca Finne­gan's Wake, muzica atonala sau ta~ismul pasioneazaelitele, faptul se explica ~i prin aceea ca asemenea operereprezinta lumi lnchise, universuri ermetice, in care nuse patrunde declt cu pre~ul unor uria~e dificuha~i carear putea fi comparate cu probele de iniiiere ale so­cieta~ilor arhaice ~i tradi~ionale. Avem pe de-o partesentimentul unei "ini~ieri", aproape disparut din lumeamoderna ; pe de aha parte, afi~am, fa~a de "ceilalti", fata

.J76 .

de "masa", faptul ca facem parte dintr-o minoritatesecreta; nu la 0 "aristocra~ie" (caci elitele moderne seindreapta spre stInga), ci la 0 gnoza, care are meritulde a fi deopotriva spirituala ~i laica, opunindu-se adtvalorilor oficiale dt ~i bisericilor tradi~ionale. Prin cul­tul originalita~ii extravagante, al dificulta~ii, al incom­prehensibili ta~ii, membrii elitelor I~i vadesc deta~areafa~a de universul banal al parin~ilor lor, razvratindu-sein acela~i timp Impotriva anumitor filozofii con tempo­rane ale disperarii.

In fond, fascina~ia exercitata de dificultate, ba chiarde caracterul neinteligibil al operelor de arta, tradeazadorin~a de a descoperi un nou In~eles, secret, necunos­cut pina acum al lumii ~i al vie~ii omene~ti. Visam safim "ini~ia~i", sa ajungem sa patrundem in~elesul ocultal tuturor acestor distrugeri ale limbajurilor artistice, altuturor acestor experien~e "originale" care, la prima ve­dere, par sa nu mai aiba nimic comun cu arta. Afi­~ele zdren~uite, pinzele goale, arse ~i spin tecate cu cu­~itul, "obiectele de arta" care explodeaza in timpul ver­nisajului, spectacolele improvizate unde se trag la sor~ireplicile actorilor, toate acestea trebuie sa aiba a semni­ficatie, dupa cum anumite cuvinte de nein~eles dinFinnegan's Wake se arata a fi Inzestrate, pentru ini~ia~i,cu multiple valori ~i cu 0 stranie frumusere, dnd des­coperim ca ele deriva din cuvinte neogrece~ti sau swa­hili, desfigurate de consoane aberante ~i Imbogarite cualuzii secrete la ni~te calambururi posibile atunci dndsint pronun~ate repede, cu glas tare.

Toate experien~ele revolu~ionare autentice ale arteimoderne oglindesc, fara Indoiala, anumite aspecte alecrizei spirituale, sau pur ~i simplu ale crizei cunoa~­terii ~i crea~iei artistice. Ceea ce ne intereseaza insaaici e faptul ca "elitele" gasesc In extravagan~a ~i inneinteligibilitatea operelor moderne posibilitatea uneignoze ini~iatice. Avem de-a face cu 0 "lume noua" incurs de reconstituire, pornind de la ruine ~i de la enigme,o lume aproape personala, pe care am dori-o pentru

171

nOl ln~me ~i pentru dtiva initiati. Dar prestigiul difi­cultatii ~i al incomprehensibilitatii este adt de mare, in­dt foarte repede "publicul" e cucerit la nndul sau ~i-~iproclama adeziunea totala la descoperirile eli'cei.

Distrugerea limbajelor artistice a fost savIqitade cu­bism, de dadaism ~i de suprarealism, de dodecafonism ~ide "muzica concreta", de James Joyce, de Becket ~i deIonescu. Numai epigonii se mai Inver~uneaza sa da­rlme eeea ce a ~i cazut In ruine. Dupa cum aminteamintr-un capitol precedent, ereatorii autentici nu acceptasa se instaleze prin tre darlma turi. Totul ne face sa ere­dem ca reducerea "uni versurilor artistice" la starea pri­mordiala de materia prima nu este dedt un moment alunui proces mai complex, Intocmai ca In conceptiileeiclice ale societatilor arhaice ~i traditionale, "haosul",regresiunea tuturor formelor la indistinctul acelei ma­teria prima si~t urmate de 0 noua creatie, comparabiEicu 0 cosmogome.

Criza artelor moderne nu are dedt 0 legatura subsi­diara cu subiectul nostru. Trebuie totu~i sa ne oprim 0clipa asupra situatiei ~i rolului literaturii, mai ales asu­pra situa~iei ~i rolului literaturii epice, care nu e lipsitade legaturi eu mitologia ~i eu comportarile mitiee. Se~tie ca povestirea epica ~i romanul, ca ~i celelalte genuriliterare, prelungesc pe un alt plan ~i In vederea altorscopuri naratiunea mitologica .. In ambele cazuri se ur­mare~te a se povesti 0 istorie semnifieativa, a se relatao serie de evenimente dramatice care au avut loc in­tr-un trecut mai mult sau mai putin fabulos. Inutil saamintim procesul lung ~i complex care a transformat 0"materie mitologiea" Intr-un "subieet" de naratiuneepica. Ceea ce trebuie subliniat e faptul ea proza nara­tiva, Indeos~bi romanul, a luat, in societatile moderne,locul ocup at de recitarea miturilor ~i a basmelor insocietatile tradition ale ~i populare. Mai mult inca, sepoate degaja structura "mitica" a anumitor romane mo­derne, se poate demonstra supravietuirea literara a mari­lor teme ~i a personajelor mitologice. (Aceasta se veri-

178

fica mai ales in ceea ce prive~te tema lilltlatlCa, temaincercarilor la care e supus Eroul-Mintuitor ~i luptelesale impotriva mon~trilorT mitologia Femeii ~i aceea aBogatiei.) In aceasta perspectiva s-ar putea spune a~a­dar ca pasiunea moderna pentru roman tradeaza do­rinta de a auzi cltmai multe "povestiri mitologice"desacralizate, sau numai camuflate sub forme "pro­fane".

Alt fapt semnificativ: nevoia de a citi "povestiri"~i naratiuni ce s-ar putea numi paradigmatice, de vremece se desfa~oara potrivit unui model traditional. Ori­care ar fi gravitatea crizei actuale a romanului, fapte ca nevoia de a ne introduce in universuri "straine" ~ide a urmari peripetiile unei "povestiri" pare consub-:­stantiala conditiei umane ~i, prin urmare, ireductibila.Avem de-a face aici cu 0 cerinta greu de definit, incare intra deopotriva dorinta de a comunica cu "cei­lalti", cu "necunoscutii", ~i aceea de a imparta~i dramele~i sperantele lor, precum ~i nevoia de a afla ceea ces-a putut petrece. S-ar putea cu greu concepe 0 fiinta.umana care sa nu fie fascinata de "povestire", de nara­tiunea evenimentelor semnificative, de ce s-a l:ntimplatunor oameni inzestrati cu "indoita realitate" a persona­jelor liter are (care oglindesc deopotriva realitatea isto­rica ~i psihologica a membrilor unei societati moderne~i dispun de puterea magica a creatiilor imaginatiei.

Dar "ie~irea din timp" realizata prin lectura - l:n­deosebi prin lectura romanelor - e ceea ce apropie celmai mult funqia literaturii de aceea a mitologiilor.Timpul pe care-l "traim" citind un roman nu este,tara indoiala, acela pe care-l reintegram, l:ntr-o socie­tate traditionala, ascultl:nd un mil. Dar ~i intr-un caz,~i intr-altul, "ie~im" din timpul istoric ~i personal ~i necufundam intr-un timp fabulos, transistoric. CititoruIe pus in fata unui timp strain, imaginar, ale dirui rit­muri variaza la infinit, caci fiecare povestire i~i arepropriul ei timp, specific ~i exclusiv. Romanul areacces la timpul primordial al miturilor dar, in masura

179

in care poveste~te 0 ist:)r~e verosimila, romancierul fo­lose~te un timp [n aparcn;a istoric, dilatat sau conden­sat lnsa, un timp care dispune a~adar de toate liber­ta~ile proprii lumilor imaginare.

Surprindem In literatura, lntr-un mod mai vigurosdedt In celelalte <lrte, 0 revolta lmpotriva timpului is­toric, dorin~a de a J junge la alte ritmuri temporale de­cIt cele In care slntem sili~i sa traim ~i sa muncim.Ne lntrebam daca aceasta dorin~a de a transcende pro­priul nostru timp, personal ~i istoric, ~i de a ne cu­funda lntr-un timp "strain", fie el extatic sau imaginal',va fi vreodata extirpata. Clt timp dainuie~te aceastadorin~a, putem spune ca omul modern mai pastreaza,Inca, macar anumite rama~i~e ale unei "componarimitologice". Urmele unei astfel de componari mito­logice se descopera ~i In dorin~a de a regasi intensitateaeu care am trait, sau cunoscut, un lucru pent1'u primaoara; de a recupera trecutul lndepanat, epoca beati­fica a ,,1nceputurilor".

Dupa cum trebuia sa ne a~teptam, ayem de-a face cuaceea~i lupta Impotriva Timpului, cu aceea~i speran~ade a ne scutura povara "Timpului mon", a Timpuluicare strive~te ~i ucide.

Anexa I

MITURILE SI POVESTILE CU ZINE 1

JAN DE VRIES A PUBLICAT RECENT 0 CARTEmica despre pove~tile cu zlne (Jan de Vries, Betrachtun­gen zum Marcben, besonders in seinem Verhaltnis zuHeldensage und Mythos, Helsinki, 1954). Dupa cumarata titlul, refleqiile sale au mai ales drept obiect ra­porturile dintre povestirile populare, saga eroica ~i mit.Subiect imens ~i spinos cu care nimeni nu era mai cali­ficat sa se masoare decit eminentul germanist ~i fol­clorist olandez. Aceasta modesta lucrare nu are preten­tia sa epuizeze .toate aspectele problemei In cele 180de pagini ale ei. Ea nu constituie nicidecum un manuaLAutorul a urmarit sa Intocmeasca bilantul provizoriu alunui secol de cercetari ~i, mai ales, sa indice perspecti­vele noi, deschise de cUrlnd specialistului In materie debasme populare. Se ~tie ca interpretarea acestora a iuat111 timpul din urma un mare avlnt. Pe de 0 parte,folclori~tii au tras foloase de pe urma progreselor rea­lizate de etnologie, de istoria religiilor, de psihologia abi­sala, pe de aha, In~i~i speciali~tii In materie de basmepopulare au Hkut un efort apreciabil pentru a impuneo metoda mai riguroasa cercetarilor lor; dovada, stu­diile patrunzatoare ale unui Andre Jolles sau ale unuiMax Luthi.

1 Studiu publicar initial in N ollvelle Revile Fram;aise, mai 1956.

181

_~~~~ .':>.J

Jan de Vries ~i-a propus sa prezinte toata aceastami~care mai inainte de a expune propriile sale vederiasupra raporturilor dintre mit, saga ~i basmul popular.Discu~ia incepe, fire~te, cu cercetarea ,,~colii finlandeze".Meritele acesteia sint prea cunoscute ca sa mai revenimasupra lor. Savantii scandinavi au depus un efort pre­cis ~i uria~: ei au Inregistrat ~i clasat toate varianreleunui basm, au incercat sa reconstituie caile difuzariilor. Dar aceste cercetari formale ~i statistice n-au rezol­vat nici 0 problema esentiala. $coala finlandeza a cre­zut ca poate ajunge la "forma primordiala" (Urtorm)a unui basm prill studiul minu~ios al variantelor. Dinpacate, aceasta nu era decl't 0 iluzie : In cele mai multecazuri, aceasta Urform nu este decl't una din multiplele"preforme" transmise pina In zilele noastre. Aceastafaimoasa "forma primordiala" - care a obsedat 0Intreaga generarie de cercetatori - nu avea declt 0existenta ipotetica (Jan de Vries, p. 20).

Amorul se ocupa apoi de folcloristul francez PaulSaint yves ~i de teoria lui ritualista. Principala carte alui Saint yves, Les contes de Perrault et les recits paraL­Wes (1923) mai este citita ~i azi cu interes ~i folos, In-ciuda lacunelor informa~iei ~i a confuziilor sale meto­dologice. T rebuie sa recunoa~tem ca alegerea lui n-afost fericita. Povestirile lui Perrault nu constituie In­totdeauna un dosar valabil pentm studiul comparativ.Povestirea Motanul tnca/tat, de pilda, nu este atestatanici In Scandinavia, nici In Germania; In aceasta dinurma ~ar;:t, ea apare destul de tirziu ~i sub Inrlurirea luiPerrault. Totu~i, Saint yves a avut marele merit de arecunoa~te In povestirile lui motive rituale care mai su­pravie~uiesc ~i azi In institutiile religioase ale popoarelorprimitive. In schimb, el a gre~it categoric clnd a des­coperit In basm "textul" care Inso~e~te ritul (J. deVries, p. 30). Intr-o carte care, din nefericire, a sca­pat aten~iei lui Jan de Vries Istoriceskie komi vol~eb­noi skaski (Radacinile istorice ale basmului fantastic),Leningrad, .1946, folcloristul sovietic V. 1. Propp a re-

182

luat ~i dezvoltat ipoteza ritualista a lui Saint yves. Proppvede in basmele populare amintirea riturilor totemice deinitiere. Structura initiatica a basmelor este evidenta~i vom reveni asupra ei mai departe. Dar singura. pro­blema consta in a ~ti daca basmul descrie un sistem derituri apartinind unui stadiu precis de cultura - saudaca scenariul sau de initiere este "imaginar", in sensulcanu e legat de un context istorico-cultural, ci exprimamai degraba 0 comportare anistorica, arhetipica, a su­fletului. Ca sa ne marginim la un exemplu, Propp vor­be~te de initieri totem ice : acest tip de initiere era rigu­ros interzis femeilor; ei bine, personajul principal albasmelor slave e tocmai 0 femeie: BatrIna Vrajitoare,Baba Iaga. Altfel zis, nu vom regasi niciodata ill basmamintirea exacta a unui anumit stadiu de cultura: inbasme, stilurile culturale, ciclurile istorice sint conto­pite. Nu subzista in ele decit structurile unei compor­tari exemplare, adica susceptibila de a fi traita intr-osumedenie de cicluri culturale ~i de momente istorice.

Ipoteza lui W. E. Peuckert, stralucit discutata deJan de Vries (p. 30 ~i urm.), se love~te de dificultatisimilare. Dupa acest savant, basmele s-ar fi constituitin regiunea Mediteranei orientale, de-a lungul epociineolitice: ele ar mai pastra inca structura unui com­plex social-cultural care inglobeaza matriarhatul, initie­rea ~i ritualurile disatoriei, caracteristice populatiiloragricole. Peuckert asemuie~te incercarile la care este su­pus eroul unui anumit tip de basm spre a se putea casa­tori cu fiica demonului, cu clatinile matrimoniale in vi­goare la agricultori: ca sa-~i obtina sotia, pretendentultrebuie sa secere un cimp, sa cladeascao casa etc. Dar,dupa cum observa Jan de Vries, incercarile orlnduite invederea casatoriei sint atestate ~i in epopee (de pilda,Ramayana) ~i in saga eroica. Dar e greu de integratsaga, poezie aristocratica prin esenta,in orizontul cul­tural al cultivatorilor. A~adar raportul genetic: incer­c~lrile matrimoniale de tipul basm-taranesc nu se impune.Pe de alta parte, Peuckert cauta "originea" basmelor

183

in Orientul Apropiat protoistoric, data fiind extraordi­nara sa bogatie economica ~i Inflorirea faxa precedentpe care au cunoscut-o acolo cultele fecunditatii ~i sim­bolismul sexual j analizele lui Max Luthi au aratat dierotica· nu joaca, dimpotriva, nici un rol In basme.

Jan de Vries discuta pe larg ipoteza lui C. W. yonSydow asupra originei indo~europene a povestirilor mi­nun ate (pp. 47 ~i urm., pp. 60 ~i urm.). Dificultatileinerente unei asemenea ipoteze sint atlt de evidente In­dt ne scutesc sa mai insistam, ~i Insu~i yon Sydow afost nevoit sa-~i modifice conceptiile. El Inclina acumsa Impinga "na~terea" basmelor $i mai departe Inapoiin trecut, ~i anume, In cultura megalitica pre-indo-euro­peana. Intr-un studiu recent, M'drchen und Megalithre­ligion (In Paideuma, V, 1950), Otto Huth ~i-a Insu~itacest punct de vedere, ~i e regretabil ca Jan de Vriesn-a socotit necesar sa examineze acest studiu. Dupa OttoHuth, cele doua motive dominante ale basmelor, ca­latoria In lumea cealalta ~i casatoriile de tip regesc arapartine "religiei megalitice". Speciali~tii sint In generede acord In a localiza centrul originar al culturii mega­litice In Spania ~i In Nordul Africii Occidentale; deacolo, valurile megalitice ar fi ajuns plna In Indone­zia ~i In Polinezia. Aceasta difuziune de-a lungul ~i de-alatul a trei continente ar explica, dupa parerea lui Huth,uria~a circulatie a basmelor. Din pacate, aceasta nouaipoteza e cu adt mai putin convingatoare cu elt igno­r~~ aproape totul despre "religia megalitidt" protoisto­nca.

Profesorul de Vries trece destul de repede asupra ex­plicatiilor propuse de psihologi, subliniind mai alescontributia lui Jung (pp. 34 ~i urm.). E1 admite con­ceptul arhetipu1ui elaborat de Jung drept structuraincon~tientului co1ectiv ; reaminte~te Insa, pe buna drep­tate, ca basmu1 nu este 0 creatie imediata $i spontana aincon~tientu1ui (ca, de pilda, visu1), el este lnainte deorice 0 "forma literara", ca romanul ~i drama. Psiho­logul neg1ijeaza istoria motive1or fo1clorice $i evo1upa

184

temelor literare populare; el este tentat sa opereze Cll

scheme abstracte. Aceste repro~uri sint Intemeiate. Evi­dent, cu condi1;ia de a nu uita ca psihologul abisal fo­lose~te 0 scara care-i este proprie, ~i noi ~tim "ca scarae aceea care creeaza fenomenul". Tot ceea ce un fol­

clorist Ii poate obiecta unui psiholog e ca rezultateleob1;inute de el nu rezolva problema; ele Ii servesc doarca sa-i sugereze noi cai de cercetare.

Cea de-a doua parte a car1;ii e consacrata vederilorpersonale ale lui Jan de Vries. 0 serie de analize izbu­tite (pp. 38 ~i urm.)demonstreaza ca explica1;ia a~a­ziselor saga (aceea a Argonau1;ilor, aceea a lui Siegfried)nu se gase~te In basme, ci In mituri. Problema ridicatade poemul lui Siegfried nu e de a ~ti cum s-a nascutdin frinturile de legende ~i de "motive" folclorice, cide a ~ti cum dintr-un prototip istoric s-a putut na~teo biografie fabuloasa. Autorul reaminte~te foarte opor­tun ca 0 saga nu este un conglomerat format dintr-opuzderie de "motive" ; via1;a eroului constituie un tot,de la na~tere ~i plna la moartea sa tragica (p. 125).Epopeea eroica nu apar1;ine tradi1;iei populare; ea esteo forma poetica creata In mediile aristocratice. Univer­suI ei este 0 lume ideala, situata Intr-o virsta de aur,identica cu lumea zeilor. Saga se Inrude~te indeaproapecu mitul, iar nu cu basmul. E adesea greu de hotarltdaca saga poveste~te via1;a stilizata la modul eroic avreunui personaj istoric sau, dimpotriva, poveste~te unmit laicizat. Desigur, acelea~i arhetipuri - adica ace­lea~i figuri ~i situa1;ii exemplare - revin fara deosebire,in mituri, In -saga ~i In basme. Dar in timp ce eroula~a-ziselor saga sf1qe~te intotdeauna in chip tra­gic, basmul cunoa~te intotdeauna un deznodamlntfericit (p. 156).

Autorul staruie de asemeni asupra unei alte deose­biri, care i se pare capitala, dintre basme ~i saga: aceastadin urma mai accepta lumea mitica, In vreme ce bas­mulse deta~eaza de ea (p. 175). In saga eroul se si­tueaza intr-o lUlle guvernatade zei ~i de destin. Dim-

185

potriva, personajul basmelor apare emancipat de subtutela Zeilor ; ocrotitorii ~i tovara~ii sai ii sint de ajunsca sa repurteze victoria. Aceasta deta~are, aproape iro­nica, de lumea zeilor e lnsotita de 0 absenta tatala aoricarei problematici. In basme, lumea e simpla ~i trans­parenta. Dar, observa Jan de Vries, viata reala nn enici simpla, nici transparenta - si el se intreaba in cemoment istoric existenta nu era inca simtita ca 0 ca­tastrofa. EI se ginde~te la lumea lui Bomer, la acel timpIn care omul incepea deja sa se deta~eze de divinitatiletradition ale, fara a cauta inca refugiu in religiile mis­terelor. Intr-oastfel de lume - sau in alte civilizatiiaflate Intr-o situatie spirituala analoga :....-inclina pro­fesorul de Vries sa vada terenul propice pentru na~­terea basmelor (p. 174). Basmul este ~i el 0 expresie aexistentei aristocratice ~i, In aceasta calitate, se apropiede saga. Direqiile lor sint insa divergente: basmul sedetaseaza de universul mitic ~i divin, si "cade" in poporde In data ce aristocratia descopera ca existenta este 0problema ~i 0 tragedie (p. 178).

o discutie adecvata a tuturor acestar chestiuni ne-arduce prea departe. Anumite rezultate ale lui Jan deVries se impun, de pilda: solidaritatea de structuradintre mit, saga ~i basm, opozitia dintre pesimismulcaracteristic celor mai multe saga ~i optimismul basme­lor: progresiva desacralizare a lumii mitice. Ci't des­pre problema "originii" basmelor, complexitatea ei neinterzice s-o abordam aici. Principala dificultate rezidain caracterul echivoc al termenilor Insi~i de "origine" ~ide "na~tere". Pentru folclorist, "na~terea" unui basm seconfunda cu aparitia unei piese literare orale. E unfapt istoric ce trebuie studiat ca atare. Speciali~tii lite­raturilor orale au a~adar dreptate sa neglijeze "preisto­ria" documentelor lor. Ei dispun de "texte" orale, in­tocmai a~a cum colegii lor, istorici, ai literaturii, dispunde texte scrise. Le studiaza ~i Ie compara, reconstituiedifuzarea ~i influentele lor reciproce, aproximativ a~acum fac istoricii literaturii. Hermeneutica lor urmare~te

186

sa inteleaga ~i sa infati~eze universul spiritual al basme­lo~ .fara a se preocupa prea mul! de antecedentele saleffiltlCe.

Pentru etnolog ~i pentru cerced:torul istoriei religiilor,dimpotriva, "na~terea" unui basm, in masura in careconstituie un text literar autonom, reprezinta 0 pro­blema secundara. In primul rind, la nivelul culturilor"primitive", distanta care desparte miturile de basmee mai putin evidenta dedt in culturile in care existao adevarata prapastie intre clasa "oamenilor cu carte"~i "popor" (a~a cum a fost cazul in antichitate, inOrientul Apropiat antic, in Grecia sau de-a lungulevului mediu european). Adesea miturile se amestecacu basmele (~i, aproape intotdeauna, in aceasta stareni Ie infati~eaza etnologii), sau se intimpla ca ceea cela un trib este investit cu prestigiul mitului, la cel vecinsa nu fie dedt un simplu basm. Ceea ce-l intereseazainsa pe etnolog ~i pe istoricul religiiIor e comportareaomului fata de ceea ce este sacru, a~a cum reiese eadin toata aceasta masa de texte orale. Dar, nu e in­totdeauna adevarat ca basmul vade~te 0 "desacralizare"a lumii mitice. S-ar putea mai curind vorbi despre uncamuflaj al motivelor ~i al personajelor mitice; ~i inloc de "desaaalizare", ar fi mai bine sa spunem "de­gradare a ceea ce e sacru". Caci Jan de Vries a aratatfoarte bine acest lucru: nu exista 0 solutie de continui­tate intre scenariile miturilor, ale a~a-numitelor saga~i ale povestirilor minunate. Pe linga aceasta, de~i inbasme zeii nQ mai intervin sub adevaratul lor nume,profilurile lor se mai deosebesc inca in figurile ocroti­torilor, ale adversarilor ~i ale tovara~ilor eroului. Ei sintcamuflati sau, daca preferati, "decazuti" - dar con­tinua sa-~i indeplineasca funqiunile.

Coexistenta, contemporaneitatea miturilor ~i a basme­lor in societatile tradition ale pune 0 problema delicata,de~i nu insolubila. Ne gindim. la societa~ile din Occi­dentul medieval, in care misticii autentici se pierd inmasa simplilor credincio~i ~i traiesc chiar cot la cot cu

187

anumiti cre~tini la care credinta e ath de putin VIeindt nu participa dedt din afara la cre~tinism. 0 re,..ligie e il1totdeauna traita - sau acceptata ~i suportata ­pe mai multe registre ; dar intre aceste diferite planuride experienta exista echivalenta ~i asemanare. Echiva­lenta se mentine chiar ~i dupa "banalizarea" experien­tei religioase, dupa desacralizarea (aparel1ta) a lumii.(Ca sa ne convingeme de ajuns sa analizam valorifi­carile profane ~i ~tiintifice ale "Naturii" dupa Rousseau~i filozofia luminilor.) Regasim insa astazi comporta­rea religioasa ~i structurile sacrului - figuri divine,gesturi exemplare etc. - la nivelurile profunde ale su­fletului, in "incon~tient", pe planurile oniricului ~i aleimaginarului.

Aceasta pune 0 alta problema, care nu-l mai inte­reseaza nici pe folclorist, nici pe etnolog, dar care-lpreocupa pe istoricul religiilor ~i va sflqi prin a-I in­teresa pe filozof, poate chiar ~i pe criticul literar, datfiind ca se refera deopotriva, de~i indirect, la "na~terealiteraturii". Devenit in Occident, ~i de demult, litera­tura distractiva (pentru copii ~i tarani) sau de evaziune(pentru ora~eni), basmul infati~eaza totu~i strueturaunei aventuri infinit de grave ~i responsabile, deoareceel se reduce, de fapt, la un scenariu de initiere: rega­sim intotdeauna probele de initiere (lupte cu monstrul,piedici in aparenta de netrecut, enigme de rezolvat,munei imposibil de indeplinit etc.), coborirea in Infernsau lnaltarea la Cer, sau moartea ~i invierea (ceea cee de fapt acela~i lucru), casatoria cu 0 Principesa. Edrept ca, dupa cum a subliniat foarte just Jan de Vries,basmul se incheie intotdeauna cu un happy end. Darcontinutul sau propriu-zis se refera la 0 realitate extremde serioasa: initierea, adica treeerea prin intermediulunei morti ~i unei invieri simboliee, de la ne~tiinta ~inematuritate, la virsta spirituala a adultului. Difieul­tatea eonsta in a spune dnd ~i-a inceput basmul earierasa de simpEl povestire minunata, deeantata de oriceresponsabilitate initiatica. Nu este exclus, eel putin in

188

ceea ce prive~te anumite culturi, ca aceasta transform aresa se fi produs in clipa in care ideologia ~i riturile tra­ditionale de initiere erau pe cale sa cada in desuetudine~i in care se putea "povesti" fara nici un rise ceea ce,altadata, reclama eel mai desavlr~it secret. Dar nu edtu~i de putin sigur ca acest proces a fost general. Innenumarate culturi primitive, in care riturile de ini~ieremai sint inca vii, se povestesc de asemenea istorii custructura initiatica, ~i asta de multa vreme.

S-ar putea aproape spune ca basmul repeta, pe unalt plan ~i cu alte mijloace, scenariul exemplar de ini­tiere. Basmul reia ~i prelunge~te "initierea" la nivelulimaginarului. El nu constituie un divertisment, sau 0evaziune, decit pentn~ con~tiinta banalizata, ~i indeo­seb.i pentru con~tiinta omului modern; in regiunile abi­sale ale sufletului, scenariile de initiere i~i pastreazagravitatea ~i continua sa-~i transmita mesajul, sa-~i ope­reze mutatiile. Fara sa-~i dea seama, ~i crezlnd ca seamuza, sau ca evadeaza, omul care traie~te in societa­tile moderne inca mai beneficiaza de aceasta initiere ima­ginara oferita de basm. Ne-am putea intreba deci d<3:cabasmul minunat nu cumva a devenit foarte de timpuriuun "dublet facil" al mitului ~i al ritului de initiere,daca nu cumva a avut acest rol de a reactualiza "pro­bele de initiere" la nivelul imaginarului ~i al oniricului.Un asemenea punct de vedere nu ii va surprinde dedtpe cei care considera initierea drept 0 oomportare ex­clusiva a omului din societatile tradition ale. Incepemazi sa ne dam seama ca ceea ce se nume~te "initiere"este consubstantial conditiei umane, ca orice existentase constituie dintr-un ~ir ndntrerupt de "probe", de"morti" ~i de "invieri", oricare ar fi dealtminteri ter­menii de care limbajul modern se folose~te spre a tra­duce aceste experiente (religioase, la origine).

Anexa II

ELEMENTE DE BIBLIOGRAFIE

NU E VORBA SA INF ATI$AM $1 SA DISCUT AMaici diferitele interpretari ale mitului ; problema e foarteinteresanta ~i meri ta sa i se consacre 0 carte intreaga.Caci istoria "redescoperirii" mitului in veacul al XX-leaconstituie un capitol al istoriei gindirii moderne. Se vagasi 0 expunere critica a tuturor interpretarilor, dinantichitate ~i pina in zilele noastre, in bogatul ~i lumi­no sui volum al lui Jan de Vries Forschungsgeschichteder Mythologie, Karl Alber Verlag, Fribourg-Mlinchen,1961. Cf. $i E. Buess, Geschichte des mythischen Er­kennens, Munchen, 1953 ..

In ceea ce prive~te diferitele abordari metodologice- de la ,,$coala astrala" ~i pina la cele mai recenteinterpretari etnologice ale mitului - d. bibliografiileinregistrate in al nostru Traite d'Histoire des Religionspp. 370 $i urm. Cf. ~i J. Henninger, Ie My the en Eth­nologic, in Dictionnaire de la Bible, Supplement VI,co1. 225 $i urm.; Joseph L. Seifert, Sinndeutung desMythos, Mlinchen, 1954.

o analiza a actualelor teorii ale mitului se va gasiin lucrarea J. Melville $i France S. Herskowitz, A Cross­Cultural Approach to Myth, in Dahomean Narrative,Evanston, 1958, pp. 81-122. In ceea ce prive~te rapor­turile dintre mituri ~i rituri, d. Clyde Kluckhohn,Miths and Rituals: A General Theory, in Har-

190

-vard Theological Review, XXXV, 1942, pp. 45-79 ;:S. H. Hooke, Myth and Ritual: Past and Present, in,culegerea Myth, Ritual and Kingship, ingrijita deS. H. Hooke, Oxford, 1958, pp. 1-21 ; Stanley EdgarHyman, The Ritual View of Myth and the ivlythic,In culegerea Myth. A Symposium, ingrijita de ThomasA. Sebeok, Philadelphia, 1955, pp. 84-94.

In ceea ce prive~te 0 interpretare structuralist;i a mi­tului, d. Claude Levi-Strauss, The StnfcUfral Study ofMyth, in Myth. A Symposium, pp. 50-66, ~i La Struc­.ture des mythes, in L' Anthropologie structurale, Paris,1958, pp. 227-254.

Un studiu critic al celor dteva teorii recente, scris:in perspectiva a~a-numitului storicismo assoluto, in lu­crarea lui Ernesto de Martino, Mito, scienze religiose ecivilta moderna in Nuovi Argomenti, Uf. 37, martie­aprilie 1959, pp. 4-48.

Mai multe articole asupra mitului se gasesc in caie­tele 4-6 ale revistei Studium Generale, VIII, 1955.'Cf. mai ales W. F. Otto, Der Mythos, pp. 263-268 ;Karl Kereny, Gedanken iiber die Zeitmiissigkeit einerDarstellung der griechischen Mythologie, pp. 268-272 ;Hildebrecht Hommel, Mythos und Logos, pp. 310­316; K. Goldhammer, Die Entmythologisienmg desMy thus als Problemstellung der Mythologien, pp. 378­393.

Un studiu bogat in puncte de vedere noi asupra struc­-turii ~i funqiunii miturilor in societa~ile arhaice a fostpublicat recent de H. Baumann, Mythos in ethnolo<gischer Sicht, in Studium Generale, XII, 1959, pp. 1-17,583-597.

Volumul Myth and Mytmaking, New York, 1960,publicat sub direqia lui Henry A. Murray, contine-~aptesprezece articole asupra diferitelor aspecte ale mi­,ului, raporturilor dintre mituri ~i folclor, mituri ~i lite­ratura etc. Cf. ~i Joseph Campbell, The Masks of God:Primitive Mythology, New York, 1959.

191

.- J

rr-,

o redefinire a mitului e 1nfati~ata de Theodore H.Gaster, 1n studiul, sau Myth and Story, 1n Numen, I,1954, p'p. 184-212.

Trecerea de la glndirea mitica la glndirea rationalaa fost recent studiata de Georges Gusdorf, My the etmhaphysique, Paris, 1953. Cf. de asemeni ~i Il Pro­blema della demitizzazione, Roma, 1962 ~i Demitizza­zione e Immagine, 1962, publicate sub conducerea luiEnrico Castelli; Roland Barthes, Mythologies, Paris,1958.

CUPRINS

IV Nota asupra editiei

V PREFATAXV CUVINT INAINTE

I STRUCTURA MITURILOR

1 Importanta "mitului viu"4 Interesul ce-l 1nfati$eaza "mitologiile primitive"5 lncercare de a da 0 definitie mitului8 "Istorie adevaratii" - "Istorie falsa"

10 Ce dezvaluie miturile

14 Ce Inseamna "a cunoane miturile"18 Structura $i funqia miturilor

21 II PRESTIGIUL MAGIC AL "ORIGINILOR"

21 Mituri de origine $i mituri cosmogonice24 Rolul miturilor In materie de vindecari

28 Reite~-area cosmogoniei33 lntoarcerea la "origine"35 Prestigiul Inceputurilor

38 III MI fURl $1 RITURI ALE INNOIRII

38 lnscaunare $i cosmogonie40 A Innoi lumea

44 Deosebiri $i asemanari

46 Anul nou $i cosmogonia In Orientul Apropiat antIc

193

~ ~

194

52 IV ESHATOLOGIE $1 COSMOGONIE

52 Sflr$itul lumii - rn trecut $i in viitor

58 Sflr$itul lumii in religiile orientale62 Apocalipsuri i udeo-cre$tine64 Milenarismul cre$tin66 Milenarismul la "primitivi"68 "Sflqitul lumii" in ana moderna

71 V TIMPUL POATE FI DOMINAT

71 Certitudinea ca va avea loc un nou rnceput72 Freud $i cunoa$rerea "originii"75 Tehnicile tradi\ionale ale "rntoarcerii rn urma"

80 Spre a te vindeca de efectele timpului ...83 A recupera trecutul

87 VI MITOLOGIE, ONTOLOGIE, ISTORIE

87 Esen\ialul precede existen\a88 Deus otiosus

93 Divinitatea asasinara

98 Hainuwele $i dema102 Nu "ontologie", ci "istorie"105 Inceputurile "demirizarii"

108 VII MITOLOG1A MEMOR1E1 $1 A UITARII

108 Crnd un yogin se indragoste$te de 0 regina110 Simbolismul indian al uirarii $i al rememorarii112 "Uirare" $i "memorie" in Grecia antica'116 Memoria "primordiala" $i "memoria istorid"119 Somnul' $i moartea125 Gnosticismul $i filozofia indiana

127 Anamnesis $i isroriografie

131 VIII MARETIA $1 DECADEREA M1TUR1LOR

131 A face lumea sa se deschida

134 Omul $i lumea136 1magina\ie $i creativitare

138 Homer141 Teogonie ~i genealogie142 Ra~ionali~tii ~i mitul145 Alegorism ~i euhemerism147 Documente scrise ~i tradir~i orale

152 IX SUPRAVIETUIRI $1 CAMUFLAJE ALE MITU­RILOR

152 Cr~tinism ~i mitologie154 Istorie ~i "enigme'" in Evanghelii

157 Timp istoric ~i timp liturgic160 "Cre~tinismul cosmic"163 Mitologia eshatologidl a evului mediu167 Supravietuiri ale mitului eshatologic170 "Miturile lumii moderne"173 Mituri ~i mass-media

181 ANEXA I Mi,turile ~i pov~tile cu zlne190 ANEXA II Elemente de bibliografie

Lector : ANGELA CISMA:;lTehnoredactor : NICULAE :;lERBANESCU

Ttraj : 10130 ex. bro$ate. Bun de tipar 15.12.1978

Coli tipar 13,25

Tiparul executat sub comandanr, 2298 la

Intreprinderea poligraficil.,,13 Decembrie 1918"

str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97Bucure~ti,

Republica Socialistil. RomAnia