metodologia examenului clinic si paraclinic a pacientilor cu loc

5/20/2018 Metodologia Examenului Clinic Si Paraclinic a Pacientilor Cu LOC

http:///reader/full/metodologia-examenului-clinic-si-paraclinic-a-pacientilor-

Metodologia examenului clinic si paraclinic a pacientilor cu LOC

Aceasta metodologie de examen clinic cuprinde 3 etape:

Anamneza: date personale, motivatiile prezentarii pacientului la medic, istoricul actualei maladii

Examenul exobucal: inspectia, palparea, ascultarea

Examenul endobucal propriu-zis a tuturor formatiunilor cavitatii bucale

Examenul paraclinic

Prin metodele paraclinice folosim metodele radiologice radiogr sectoriala, panoramica,

ortopantomografia, ortopantomografia digitala, tomografia tridimensionala/spiralata, tomografia, etc

LOC prezinta diferite dereglari, modificari de structura, forma, volum, culoare, sediu si directie a coroanei

dintelui. Ele pot fi prezente sau se manifesta cu dereglari ale structurii tesuturilor dure sau fara lipsa de

substanta, produse sau aparute din pricina diferitor factori etiologici. Ei sunt grupati in 2 endogeni si

exogeni.

Cele mai frecvent intilnite LOC sunt leziunile dobindite in perioada de eruptie sau si in perioada post-

eruptiva care afecteaza coroanele dintilor atata temporari cat si permanenti.

Din aceste LOC fac parte:

-Caria

-Hipoplazia smaltului

-Defectele cuneiforme

-Fluoroza

-Abraziunea patologica

-Traumele

-Eroziunile chimice

Una din clasificarile diferitor varietati de LOC este prezentata de Decaul, completata de V.Burlui 4

clase (vezi manual)

LOC sunt cele mai frecvent intilnite si adeseori intilnite si se trateaza prin met protetice.

Patologia dezvoltarii LOC se va gasi in raport cu factorii etiologici cu varietatea patologiei, iar depistarea

factorului etio-patogenetic va da posibilitate medicului de a clarifica particularitatile tabloului clinic si de a

intocmi un plan corect de tratament protetic.

Tabloul clinic al LOC este alcatuit din simptomele subiective si obiective. Pe primul plan frecvent va

aparea durerea (subiectiv) care de cele mai multe ori va aduce pacientul la medic. Acest simptom va

aparea mai frecvent in caz de prezenta leziunilor de tip carios sau de trauma.

Pe planul doi vor aparea tulburarile fizionomice, insa acestea pot fi si in caz de lipsa de substanta dura,

dereglare coronara, mai ales la dintii frontali - vizibil.

Un alt simptom

dereglare psiho-emotionala. Tot aceste dereglari pot fi din pricina dereglarii volumuluicoronar, pozitiei coroanei dintelui in sectorul frontal, sediul.

LOC sunt adeseori si cauza tulburarilor functiilor de incizie, de masticatie, iar in caz de dereglari masive a

structurii sau a integritatii tesuturilor dure a dintilor frontali - provoaca dereglari fonetice.

Simptomele obiective a LOC care afecteaza structura prin diferite distrofii au un aspect cretos al smaltului

sau si alte modificari de culoare. Lipsa sau dereglarile de structura a tesuturilor coronare masive sau

pronuntate pe diferite fete sau suprafete coronare provoaca adeseori disarmonii statice si dinamice

ocluzale, iar in unele cazuri, provoaca diferite dereglari ale altor elemente a sistemului dento-maxilar.

Evolutia LOC duce la aparitia diferitor complicatii: locale, loco-regionale si generale.Locale: pulpita acuta/cronica, afectiuni a parodontului apical sau marginal acute/cronice insotite

frecvent de dereglari ocluzale, pierderea punctelor de contact, disparitia stopurilor ocluzale sau si

prezenta migrarilor dentare



cunoastem 3 grupe de stopuri ocluzale care contribuie la stabilirea pozitiei mandibulei fata de

maxila, ce pozitiineaza mandibula fata de maxilar si contribuie la indeplinirea actelor de masticatie,

deglutitie, dindu-i elementelor componente ale aparatului dento-maxilar un integru functional.

I grup este realizat de cuspizii vestibular ai premolarilor si molarilor mandibulari ce intra in contact cu

fosetele centrale si dintre crestele marginale ale dintilor maxilari.

II grup - marginea libera a dintilor frontali mandibulari care articuleaza cu fata palatinala a dintilor frontali

maxilari in vecinatatea cingumului - infra.

III grup. Cuspizii palatinali a premolarilor si molarilor maxilari care articuleaza cu fosetele centrale si dintre

crestele marginale ale antagonistilor mandibulari.

Reiesind din particularitatile de contacte interdentare se formeaza asa numite contacte functionale si

nefunctionale - vezi manualul.

Loco-regionale - apar la nivelul ATM unde adeseori apar dureri, crepitatii, salt articular, iar in cazuri

cronice - degenerari ale meniscului datorita aparitiei ocluziei traumatice sau si a disfunctiilor ocluzale. La

nivelul muschilor mobilizatori in caz de LOC multiple poate aparea oboseala musculara, spasmul

muscular, dureri-algii.

Generale - pot fi sau pot lipsi, iar in unele cazuri apar in organele sistemului digestiv sau si psihic.

Examenul clinic avand scopul culegerea datelor - a simptomelor, este obligatoriu si care apreciaza ca

rezultat un diagnostic corect si respectiv o determinare a unui plan corect de tratament protetic.

Examen exobucalse atrage atentia la configuratia, simetria fetei, pozitia buzelor, forma lor, comisurilor

orale, depistarea inaltimii etajului inferior, aceste simptome fiind prezente sau nu in dependenta de gradul

de pronuntare a LOC si de localizarea lor.

Examenul endobucalincepe de la aprecierea gradului de deschidere a cavitatii bucale, inchidere, de

apreciere a cinematicii mandibulare, dupa ce prin inspectie vizuala, instrumentala se va aprecia starea

mucoasei vestibulului oral, obrajilor si limbii, planseului bucal, palatului dur si moale trecind consecutiv laaprecierea fiecarui dinte din arcada dentara conform metodelor; apreciind apoi forma arcadelor dentare,

dupa necesitate aplicand metoda de inspectie, sondare, palpare, percutie, etc. apreciind obligatoriu

gradul de mobilitate a fiecarui dinte in parte, examinind mai ales starea tesuturilor dintilor lezati si sfirsind

cu aprecierea varietatii de ocluzie - se apreciaza static.

Examenul paraclinic in caz de loc este obligatoriu.:

-Studiul modelelor - precizarea aspectelor morfologice, pozitiei, sediului, volumului, aprecierea varietatii

de ocluzie statica

-Radiografia - furnizeaza date suplimentare privind integritatea coronara, lipsa de substanta dentara,

prezenta obturatiilor, rapoartele lor cu camera pulpara, starea radacinilor, configuratia lor, valoarea

functionala a lor in tesutul osos si calitatea tratamentului endodontic.

Examenul clinic si paraclinic se finiseaza cu stabilirea diagnosticului, care este constituit din urmatoarele

componente:

Anatomo-clinic - stabilirea varietatii leziunii odontale coronare

Topografic - arata dintele si suprafata lezata (clasific chirilenco)

etiologica

Dereglari functionale

Complicatii

metodologia examenului clinic si paraclinic a pacientilor cu loc

Documents