manual chirurgical standard - kristaldental.ro · sunt bolile acute eradicate privirecu terapii...
TRANSCRIPT
MANUAL CHIRURGICAL STANDARD
LINIA
PHI EVO
PHI este o marcă înregistrată a
2
C U P R I N S
2 / Cuprins
3 / Prezentarea societății
4 / Filosofia vindecării primare
5 / Linii de implanturi
6 / Condiții înainte de intervenție
12 / Instrumentarul chirurgical
14 / Alegerea implantului
19 / Pregătirea cavității
26 / Introducerea implantului
27 / Amplasarea bontului
28 / Etapa postoperatorie
29 / Condiționarea mucosei
31 / Întreținerea instrumentarului chirurgical
32 / Responsabilitatea pentru produs și termene de garanție
33 / Bibliografie
42/ Echipa de cercetare
P R E Z E N T A R E A
S O C I E T Ă Ț I I Kristal LTD A fost fondată în 2013, prin achiziționarea distribuției în
exclusivitate a liniei de implanturi Bio Implant, o companie cu o
tradiţie de peste 20 de ani de experiență clinică, și a liniei ortodontice
produsă în America din 1967, de Lancer Orthodontics, Inc.
Printr-un program intens și constant de investiții, cercetare și formare
cu universitățile, consultarea cu lideri de opinie și o valoare ridicată a
produselor propuse, după numai un an, au contribuit la consolidarea
prezenței comerciale a companiei Kristal, astfel încât, în cursul anului
2014, am decis să extindem linia ortodontică și de implanturi, prin
achiziționarea a două societăți deja cunoscute pe piața stomatologică:
TP Italia s.r.l. și P.H.I. s.r.l.
Kristal nu înseamnă numai distribuție, ci și formare și actualizare
pentru dentist; la sediul nostru din Trezzano sul Naviglio, lectori de
prestigiu țin cursuri teoretice și practice. De asemenea, suntem prezenți
și în alte centre din Italia și din străinătate, în special în România, unde
a fost deschisă o filială.
Personalul nostru vă stă întotdeauna la dispoziție pentru orice
nelămurire.
Andrea Sgarallino
Administrator unic
3
Metoda PHI (implant cu vindecare primară) permite un tip de reparație osoasă primară. Vindecarea osoasă primară a fost
studiată în principal în ortopedie de profesorul R. K. Schenk de la Universitatea din Berna. În timp ce implanturile tradiţionale
erau introduse în cavitatea osoasă întotdeauna cu o manevră de forțare, prin înșurubare sau prin lovirea acestora cu ciocanul,
cu implantul PHI introducerea are loc prin cuplare, fără a forța. Acest lucru înseamnă nu numai absența presiunii, ci și absența
tensiunii. Procesul de integrare a implantului PHI a fost evaluat într-un studiu multicentric efectuat în 8 centre diferite pe
aproximativ 2500 de implanturi introduse în cele 24 de luni și procentul de succes total a fost de 99,28% (maxilarul superior și
inferior). Valoarea științifică a experimentelor pe coaste de vită izolate, iepuri, porci și primate neumane, realizate în
colaborare cu universități italiene (Chieti, Milano) și străine (Buenos Aires, Dijon) a fost recunoscută pe plan internațional.
Aceste experimente au fost prezentate în mai multe conferințe mondiale IADR (Singapore, 28-29 iunie 1995, San Francisco,
13-17 martie 1996, Orlando, 19-23 martie 1997, Nisa, 24-27 iunie 1998, Vancouver, 9 martie 1999; Montpellier, 29
septembrie 1999, Washington, 1-3 iunie 2000, Chiba-Japonia, 27-30 iunie 2001, San Diego, 7 martie 2002, Goteborg, 25-28
iunie 2003).
F I L O S O F I A V I N D E C Ă R I I
P R I M A R E
IN
TR
OD
UC
ER
E
4
IMPLANTUL EVO MAC GOLD Implant cu înveliș de titan cu două rânduri distincte de spire, cu trei fileturi de 0,5 mm în apex, unde se asigură stabilitatea primară, cu un singur pas de 1,5 mm pe corpul central caracterizat prin diverse onduleuri osteogenice care favorizează osteointegrarea; cu excluderea implanturilor înalte de 8 mm, care au extensia filetului de la 0,5 mm până la gâtul dispozitivului. Implanturile sunt mai întâi sablate, pentru a înăspri suprafața, și apoi sunt supuse unui tratament de mordansare cu acid combinat (SLA), până la porțiunea de guler prelucrat, care asigură îndepărtarea oricăror contaminanți de pe suprafață și creează caracteristici morfologice ideale pentru osteointegrare. Întreaga suprafață a implanturilor este apoi acoperită cu TiN prin procedeul PVD, care, pe lângă faptul că conferă culoarea aurie specifică, așa cum s-a demonstrat prin studiile bibliografice, respinge încărcătura bacteriană negativă și crește osteintegrarea.
IMPLANTUL EVO TPS GOLD
Implant cu înveliș de titan cu două rânduri distincte de spire, cu trei fileturi de 0,5 mm în apex, unde se asigură stabilitatea primară, cu un singur pas de 1,5 mm pe corpul central caracterizat prin diverse onduleuri osteogenice care favorizează osteointegrarea; cu excluderea implanturilor înalte de 8 mm, care au extensia filetului de la 0,5 mm până la gâtul dispozitivului. Implanturile sunt mai întâi sablate pentru a înăspri suprafața și apoi sunt supuse unui înveliș de plasmă pulverizată (TPS), până la începerea spirelor orizontale, ceea ce creează o suprafață aspră ideală pentru depunerea celulelor osoase. Întreaga suprafață a implanturilor este apoi acoperită cu TiN prin procedeul PVD, care, pe lângă faptul că conferă culoarea aurie specifică, așa cum s-a demonstrat prin studiile bibliografice, respinge încărcătura bacteriană negativă și crește osteintegrarea.
IMPLANTUL EVO MCA GOLD
Implant conic, cu înveliș de titan, de dimensiuni reduse (⍉4.0 H.7 mm), cu o singură spiră, cu pas de 0,5 mm la un filet extins de-a lungul întregii suprafețe a implantului, până la micro-gâtul prelucrat. Implantul este mai întâi sablat, pentru a înăspri suprafața și apoi acoperităcu TiN prin procedeul PVD, care, pe lângă faptul că conferă culoarea aurie specifică, așa cum s-a demonstrat prin studiile bibliografice, respinge încărcătura bacteriană negativă și crește osteintegrarea. Datorită caracteristicilor sale, este recomandat pentru utilizare în zone ale mandibulei unde o resorbție pronunțată din cauza absenței elementelor dentare a redus distanța dintre creasta osoasă și canalul mandibular. În aceste cazuri, prezența unui os deosebit de compact necesită un implant prevăzut cu un filet special, care permite ancorarea osului cortical fără a provoca resorbțiaLANTUL EVO MRS GOLD
Implant conic, cu înveliș de titan, cu o singură spiră, cu pas de 0,5 mm la un filet extins de-a lungul întregii suprafețe a implantului, până la micro-gâtul prelucrat. Implanturile sunt mai întâi sablate pentru a înăspri suprafața și apoi sunt supuse unui înveliș de plasmă pulverizată (TPS), ceea ce creează o suprafață aspră ideală pentru depunerea celulelor osoase. Întreaga suprafață a implanturilor este apoi acoperită cu TiN prin procedeul PVD, care, pe lângă faptul că conferă culoarea aurie specifică, așa cum s-a demonstrat prin studiile bibliografice, respinge încărcătura bacteriană negativă și crește osteintegrarea. Datorită caracteristicilor sale, este recomandat a fi utilizat la tehnica de ridicare medie a sinusului maxilar.
5
L I N I I D E I M P L A N T U R I
CONDIȚII DE
INTERVENȚIE
PREALABILĂ
INDICAȚII GENERALE
Indicațiile generale pentru aplicarea implanturilor sunt:
• ORTODONTICE;
• PARODONTALE;
• PROTETICE.
În ortodonție, implanturile pot fi folosite la subiecți în vârstă
de peste 18 ani, pentru a înlocui lipsa elementelor dentare
naturale, care urmează să fie utilizate ca puncte de prindere
pentru aplicarea forțelor de tip ortodontic. În tratarea bolii
parodontale, implanturile sunt utile în efectuarea legării
grupurilor de dinți cu mobilitate clinică excesivă. Scopul
legăturilor este de a crește stabilitatea dinților,
transformându-i din elemente individuale în poduri de mai
multe elemente. Eventuala prezență a unor stâlpi foarte
solizi (implanturi) poate conferi structurii de legătură o
eficiență ridicată.
Trebuie remarcat faptul că prezența inflamației locale este o
contraindicație temporară absolută a funcționării
implantului, tratamentul parodontopatic fiind, prin urmare,
o etapă preliminară introducerii implanturilor. Indicațiile
protetice sunt cele mai ample, cu excepția cazului în care nu
sunt adecvate din punct de vedere deontologic sau există
contraindicații locale absolute.
Amplasarea implanturilor, pe care se va ancora proteza, este
întotdeauna posibilă și trebuie să fie considerată ca fiind
recomandarea primară.
CONTRAINDICAȚII PENTRU
UTILIZAREA IMPLANTELOR
Mai degrabă decât contraindicații reale, acestea sunt situații
în care să operarea pacienților cu speranțe de supraviețuire
limitate pe termen scurt par inadecvată din punct de vedere
etic.
Din observațiile adunate rezultă că este necesar să se adopte
un nivel adecvat de precauție în funcție de stadiul bolii.
Cu toate acestea, aplicarea terapiei implanto-protetice la
pacienții care suferă de boli ușoare, pentru care este necesar
să se aplice conceptul de prudență (și anume, reducerea
eforturilor) face necesară informarea pacientul asupra
riscului mai mare de eșec sau posibilității ca durata de viață
a implanturilor să fie mai scurtă.
A fi prudenți înseamnă să reducem solicitarea pe os cu toate
măsurile posibile, și anume:
• CREȘTEREA TIMPULUI DE REPARARE A OSULUI;
• CREȘTEREA NUMĂRULUI DE STÂLPI;
• CONTACTE OCLUZALE PUNCTIFORME;
• SARCINI VERTICALE;
• ECHILIBRU OCLUZAL PERFECT;
• SUPRAFEȚE DE MASTICAȚIE MOI
• DUȘURI OCLUZALE NOCTURNE (BYTES) DE
PROTECȚIE
6
Co
nd
iții
î
na
in
te
d
e in
te
rv
en
ție
7
CONTRAINDICAȚII GENERALE
ABSOLUTE
1. Boli psihice grave sau boli congenitale ale sistemului
nervos sau dobândite, care fac dificile sau imposibile atât
tratamentul, cât și prognosticul.
2. Boli ale sistemului nervos recurente sau cronice, în care
raportul subiectului cu realitatea prezintă perioade de
labilitate, în care poate fi compromisă relația psihică a
pacientului cu proteza endoosoasă.
3. Tumori severe în faze terminale.
4. Vârstă sub 18 ani.
5. FUMAT
REPARAREA OSOASĂ PRIMARĂ
Repararea osoasă primară este procesul reparatoriu al
osului, care are loc după inserarea unui implant în țesutul
osos, cu o evoluție consecutivă:
• La nivelul țesutului osos cortical, repararea trebuie să aibă
loc prin refacerea canalului lui Havers, care atinge apogeul
în a doua săptămână după intervenție și care intră în faza de
repaus în a doua lună. Nu trebuie să existe formarea de
osteoide între implant și planul cortical.
• La nivelul țesutului osos spongios, trebuie să verificați
activarea celulelor osoase inactive ale endostului și
producerea de osteoide în coagularea organizată, vizibile în
mod clar în a șaptea zi de la operație. Osteogeneza
ulterioară și refacerea simultană trebuie să conducă la
formarea unui os parțial remodelat după aproximativ patru
săptămâni, ca în cazul unei fracturi compuse.
• Absența fenomenului condroid care are loc în fracturi,
absența unui proces generalizat și preventiv de resorbție a
țesutului osos pe interfață.
CONTRAINDICAȚII GENERALE
Bolile grave ale următoarelor sisteme:
i) oase:
• OSTEOPOROZĂ GRAVĂ
• OSTEITA DEFORMANTĂ A LUI PAGET
• OSTEOMALACIE (TULBURĂRI OSTEOIDE ȘI DE
MINERALIZARE)
• OSTEODISTROFIE FIBROASĂ SISTEMICĂ
• OSTEODISTROFIE RENALĂ
• OSTEOPETROZĂ
ii) țesutul conjunctiv:
• SCLERODERMIE
• LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC
• POLIARTRITĂ NODOASĂ
iii) sistemul cardiac:
• PREINFARCTE DE MIOCARD ÎN FORMĂ GRAVĂ
• INSUFICIENȚĂ CARDIACA NECOMPENSATĂ
• PATOLOGII GRAVE ALE VALVELOR
• PROBLEME GRAVE ALE RITMULUI CARDIAC
iv) sânge și sistemul hematopoietic:
• ANEMIE NEDEFICITARĂ ÎN FORMĂ GRAVĂ
• COAGULOPATII CONGENITALE
• SIDA
v) sistemul endocrin:
• HIPERFUNCȚIE SAU HIPOFUNCȚIE GRAVĂ A
CORTICOSUPRARENALEI
• HIPERFUNCȚIE SAU HIPOFUNCȚIE GRAVĂ A
PARATIROIDELOR
• HIPERFUNCȚIE SAU HIPOFUNCȚIE GRAVĂ A
GLANDEI TIROIDE
• HIPERFUNCȚIE SAU HIPOFUNCȚIE GRAVĂ A
GLANDEI HIPOFIZARE
• DIABET JUVENIL SAU DECOMPENSAT
VI) RINICHI:
• INSUFICIENȚĂ RENALĂ CRONICĂ CU UREMIE
vii) ficat:
• BOALĂ HEPATICĂ GRAVĂ
viii) sistemul nervos:
• COREE ACUTĂ SYDENHAM
• SCLEROZĂ MULTIPLĂ)
Co
nd
iții
î
na
in
te
d
e in
te
rv
en
ție
CONTRAINDICAȚII GENERALE
RELATIVE
Condițiile patologice care constituie contraindicații relative
sunt bolile acute eradicate cu terapii adecvate sau stările
tranzitorii, cum ar fi sarcina sau stările de boală cronică
congenitală sau dobândită în formă ușoară sau intermediară.
La constatarea unei boli care ar putea inadecva tratamentul,
trebuie să se ia legătura cu medicul curant, care oferă
informații în acest sens.
De asemenea, pot fi solicitate teste de laborator mai
precise.
1. PERIOADA SARCINII ȘI POST-PARTUM:
• așteptați până la sfârșitul perioadei de sarcină și alăptare.
2. OSTEOPOROZA ÎN FORMĂ UȘOARĂ:
• efectuați analize mai aprofundate (valorile sanguine ale
fosfatazei acide și alcaline). În cazul în care forma este
ușoară, se procedează ca de obicei, iar dacă forma este
intermediară să prelungește până la șase luni timpul de
vindecare și să acționează în conformitate cu principiul de
limitare a solicitării.
3. BOLI CARDIACE UȘOARE:
• constatați gravitatea bolii luând legătura cu medicul
cardiolog; stabiliți eventuala administrare de anticoagulante;
solicitați eventual suspendarea tratamentului pentru a aduce
valorile coagulării la cel puțin 70% cu ocazia aplicării mai
multor implanturi, solicitând întotdeauna sfatul
cardiologului. Prescrieți un tratament antibiotic adecvat. Ca
alternativă, continuați cu aplicarea unui singur implant pe
fiecare intervenție, pentru a reduce pierderea de sânge, și
dispuneți, de asemenea, în scop hemostatic, o sutură în jurul
gâtului implantului.
4. DIABET ÎN FORMĂ UȘOARĂ:
• la valori de până la aproximativ 140-160, va crește timpul
de vindecare de la trei până la șase luni, în funcție de
gravitate. Prescrieți un tratament cu antibiotice de cel puțin
12 zile, începând cu două zile înainte de intervenție.
5. REUMATISM ARTICULAR ACUT
• intervențiile sunt efectuate urmând profilaxia antibiotică
prescrisă de medicul curant al pacientului.
6. DIATEZĂ ALERGICĂ:
• se stabilește eventuala alergie la titan pur.
7. NEVRALGIE ESENȚIALĂ DE TRIGEMEN:
• se stabilește gradul de severitate al sindromului, având în
vedere faptul că implantul s-ar putea dovedi un factor
declanșator. Dacă se decide realizarea intervenției, pacientul
trebuie pus sub tratament cu carbamazepină cu zece zile
înainte de intervenție până la douăzeci de zile după.
8. MODIFICĂRI ALE MOTILITĂȚII PE FOND ANXIOS
(BRUXISM):
• respectați conceptul de limitare a stressului. Este absolut
contraindicat să se utilizeze porțelan pentru reconstrucția
protetică.
Prezența bolilor cronice minore nu este o contraindicație
pentru introducerea implanturilor. Condițiile cronice de
severitate medie impun prudență, care va depinde
întotdeauna de gravitatea bolii și influența acesteia asupra
metabolismului osos. Pacientul trebuie să fie informat cu
privire la prezența unui risc mai mare și trebuie să își
exprime acordul.
CONTRAINDICATII LOCALE
ABSOLUTE
Acestea vizează:
• BOLI LOCALE INOPERABILE, CUM AR FI
CANCERUL
• DEFICIT ANATOMIC CARE NU POATE FI
CORECTAT PRIN CHIRURGIE PLASTICĂ
RECONSTRUCTIVĂ
CONTRAINDICATII LOCALE
RELATIVE
Contraindicațiile locale relative sunt:
• DEFICIT ANATOMIC CARE POATE FI CORECTAT
PRIN CHIRURGIE PLASTICĂ RECONSTRUCTIVĂ
• INFLAMAȚIE LOCALĂ ACUTĂ SAU CRONICĂ A
ȚESUTURILOR MOI
• PROCESE INFLAMATORII OSOASE ACUTE SAU
CRONICE
• PREZENȚA DE RESTURI RADICULARE LA LOCUL
INTERVENȚIEI
• PREZENȚA UNOR DINȚI LA LOCUL INTERVENȚIEI
• EXTRACȚIE ANTERIOARĂ DE CEL PUȚIN 30-60 DE
ZILE
Contraindicațiile locale aferente pot fi depășite prin
tratamente chirurgicale, care trebuie să preceadă operația.
8
BIFOSFONAȚI
Bifosfonații sunt medicamente care au o mare afinitate
pentru oase, având capacitatea de a modula randamentul
celular, reducând remodelarea în timpul resorbției.
Medicamentul este depozitat în țesutul scheletic și
determină modificări persistente, chiar și după întreruperea
tratamentului cu un efect prelungit, inhibând resorbția
osoasă mediată de osteoclaste.
Acesta poate fi folosit atât în tratamentul patologiilor
scheletice benigne (osteoporoză și boala Paget), în formule
predominant orale, cu doze mici și prelungite, cât și în
oncologie (tratamentul metastazelor osoase), cu doze mult
mai mari și apropiate în timp, cu administrare exclusiv
intravenoasă, care permite atingerea unor concentrații
scheletice importante.
Bifosfonații pot avea efecte secundare diferite, cum ar fi
reacțiile gastrointestinale, ulcerarea mucoaselor, anemie,
dispnee, oboseală și simptome asemanătoare gripei.
În domeniul stomatologiei, aceștia pot provoca leziuni
osoase ale maxilarului, asociate cu ulcerații ale mucoasei și,
prin urmare, cu expunerea lor algică în cavitatea bucală,
durere de dinți cu mobilitate și eventuală pierdere a dinților,
amorțeală sau senzație de „maxilar greu“.
Acest tablou clinic este numit osteonecroză a maxilarului
(ONM) și este o boală infecțioasă și necrozantă progresivă,
cu o tendință redusă de vindecare. În prezent, mecanismul
exact care conduce la inducerea ONM nu este cunoscut și
încă nu a fost definit cadrul complet al factorilor de risc care
pot cauza această leziune. Literatura de specialitate
internațională indică drept factori patogenici primari pentru
apariția ONM capacitatea defectuoasă de remodelare osoasă
și de reparare indusă de bifosfonați, precum și
hipovascularizarea asociată acestora. Chirurgia dento-
alveolară concomitentă și bolile cavității orale reprezintă,
de asemenea, factori de risc importanți.
Până în prezent, pe lângă metoda de administrare
parenterală, doza de medicament cumulată în timp este un
important factor de risc pentru dezvoltarea leziunilor orale.
La acestea se adaugă o varietate de factori predispozanți,
printre care cei mai frecvenți sunt reprezentați de un istoric
pozitiv al procedurilor chirurgicale orale, traumatisme
dentare sau traumatisme cronice induse de dispozitive
protetice.
Într-un studiu realizat de Mavrokokki et al, incidența
osteonecrozei maxilarului ca urmare a tratamentului cu
bifosfonați pe cale orală variază de la 0,01% la 0,34%, chiar
și după extracții dentare; o doză de 70 mg/săptămână de
alendronat administrat oral ar putea determina expunerea
oaselor în cel puțin trei ani. În ciuda riscului relativ scăzut,
raportat la tipul de medicament și la metoda de
administrare, prevalența ridicată a pacienților care sunt
tratați cu bifosfonați pe cale orală pentru osteoporoză
justifică alarma socială cu privire la leziunile maxilarului
cauzate de bifosfonați.
În 2005, într-un studiu realizate pe 119 pacienți, Marx a
atribuit presupusele cauze ale osteonecrozei extracțiilor
dentare (37,8%), chirurgiei parodontale și endodontice
(12%), intervențiilor de implantologie (3,4%) și a semnalat
o legătură cu boala parodontală în 28,6% din cazuri. În
pofida legăturii patogenice constatate între intervențiile de
chirurgie orală și osteonecroză ca urmare a tratamentului cu
bifosfonați, au fost semnalate mai multe cazuri de debut
spontan sau idiopatic; studiile mai recente indică un procent
mai mare al acestor forme de osteonecroză, de la 25-30% la
peste 40%.
Prin urmare, este evident din punct de vedere statistic modul
în care procentele individuale ale riscului de osteonecroză,
inclusiv asociate unul altuia, pot favoriza un cadru
nefavorabil dacă nu chiar dăunător recuperării pacientului.
9
În acest sens, deși cu unele limitări (lipsa dovezilor
științifice, câteva studii longitudinale și studii clinice
randomizate, în schimb, multe opinii ale unor clinici
individuale sau ale unor grupuri de experți individuali),
există o serie de recomandări, adresate medicului dentist și
chirurgului maxilofacial pentru gestionarea pacienților
tratați cu bifosfonați:
• Reabilitarea protetică nu ar trebui să fie pe bază de
implant, din cauza riscului de remodelare osoasă, care poate
apărea din cauza bolii, dar trebuie să prevadă doar reabilitări
cu proteze fixe sau mobile, eliminând, de asemenea,
exostozele de mari dimensiuni.
• În cazul în care durata tratamentului cu bifosfonați pe cale
orală este mai mică de trei ani și în absența factorilor de risc
la nivel local și/sau sistemic, este necesar să se atingă și să
se mențină o stare adecvată de sănătate dentară și
parodontală și de igienă orală.
În lipsa leziunilor obiectivate clinic, tratamentul
stomatologic trebuie sa fie extrem de conservator, evitând,
pe cât posibil, orice formă de intervenție chirurgicală. Prin
urmare, trebuie să se prefere terapia parodontală
nechirurgicală, tratamentele endodontice, aplicarea unei
atele pe dinții cu mobilitate mare, eliminarea factorilor
locali de risc (dispozitivele protetice sau obturațiile
inconsecvente, muchii dentare ascuțite sau tăioase) și
evitarea utilizării de medicamente vasoconstrictoare
asociate anestezicului local.
• Înainte de orice procedură invazivă care implică
manipularea oaselor maxilarului, se recomandă o
consultație de specialitate la medicul care prescrie
medicamentul, pentru a evalua posibila întrerupere a
tratamentului (3 luni, potrivit lui Marx, deși actualmente nu
există nicio dovadă științifică) sau prescrierea unui
medicament înlocuitor.
Suspendarea tratamentului cu bifosfonat nu are niciun efect
asupra activității de inhibare a osteoclastelor, întrucât timpul
de înjumătățire a medicamentului în același osteoclast este
de 10 ani, dar permite un anumit grad de angioneogeneză,
care este util pentru a contracara riscul de osteonecroză.
• Orientările ministeriale par să fie mai puțin favorabile în
ceea ce privește chirurgia implantară. Trebuie menționat
însă că, în 2005, Marx a propus un protocol chirurgical
bazat pe evaluarea în laborator a nivelului de C-telopeptidă
(CTX): Conform acestor date, riscul intervenției ar fi
ridicat numai în cazul unei valori CTX <100 pg / mL.
Având în vedere însă că există mai multe variabile care
afectează aceeași valoare CTX, în prezent, nu este posibil să
ne bazăm numai pe acest parametru pentru a programa sau
nu tratamentul.
10
Co
nd
iții
î
na
in
te
d
e in
te
rv
en
ție
11
PROFILAXIE
• Amoxicilină / acid clavulanic 1 g (eventual combinat cu
metronidazol) administrat 2 zile înainte de intervenția
chirurgicală și continuat timp de încă 7-10 zile după
intervenția chirurgicală.
• Levofloxacin sau azitromicină 500 mg (la pacienții
alergici la penicilină) administrată cu 2 ore înainte de
intervenție și o dată pe zi, în următoarele 5 zile succesive.
• Clindamicina în sine nu este adecvată, deoarece nu este
activă împotriva Eikenella și Moraxella și are o activitate
scăzută împotriva Actinomyces, care contribuie la leziunile
de osteonecroză mandibulară.
CONCLUZII
Osteonecroza maxilarului/mandibulei ca urmare a
tratamentului cu bisfosfonați este o boală încă în curs de
investigare. Datele din literatura de specialitate națională și
internațională indică o creștere a cazurilor în ultimul
deceniu. Prin urmare, este necesar să luăm toate măsurile
necesare pentru a preveni și a reduce la minimum un astfel
de efect nedorit. Această recomandare, care vizează toți
lucrătorii din domeniul sanitar, se dorește a fi un punct de
sprijin pentru gestionarea corespunzătoare a pacienților care
necesită îngrijire stomatologică și care au luat, iau sau vor
lua bifosfonați în cadrul tratamentului oncologic.
Recomandarea din 10 septembrie 2009
Ministerul Muncii, Sănătății și Politicilor Sociale
Prin urmare, medicul dentist va efectua o evaluare detaliată
a situației, va lua măsuri de atenuare a simptomelor
dureroase prin tratamente specifice și neinvazive, va stabili
o posibilă terapie cu antibiotice, precum și un program
frecvent de controale frecvente pentru a urmări evoluția
leziunii și pentru a evalua cu atenție eventualele intervenții
chirurgicale indispensabile.
BIBLIOGRAFIE
Management e protocollo terapeutico delle osteonecrosi
dei mascellari da bifosfonati - S.I.d.C.O. (Società
Italiana di Chirurgia Odontostomatologica) Responsabil
de proiect: Prof. Carmen Mortellaro
Raccomandazione per la prevenzione dell'osteonecrosi
della mascella/mandibola da bifosfonati - Ministerul
Muncii, Sănătății și Politicilor Sociale,
DEPARTAMENTUL DE CALITATE, DIRECȚIA
GENERALĂ PENTRU PROGRAMARE ÎN DOMENIUL
MEDICAL, NIVELURI DE ASSITENȚĂ ȘI PRINCIPII
ETICE DE SISTEM, BIROUL III
12
In
st
ru
me
nt
ar
ul
c
hi
ru
rg
ic
al
Viteza de rotație a frezei de sondare sub irigație 70-100 rpm
Viteza de rotație a frezei de sondare fără irigație MAX 40 rpm
FREZA DE SONDARE
Aceasta servește pentru efectuarea unui tunel de explorare
în os. După expunerea suprafeței osului unde se va aplica
implantul, se practică frezarea de adâncire și, după
efectuarea unei radiografii intraorale de control, se trece la
următoarea operațiune de frezare în trepte.
După ce s-a verificat fixarea corespunzătoare a
mecanismului de siguranță pe piesa contraunghi și circulația
corectă a soluției de răcire, se practică forajul de explorare
la o viteză de maximum 70 de rotații pe minut, verificând în
permanență dacă soluția este distribuită în mod
corespunzător, pentru a evita deteriorarea prin încălzire a
osului din jurul orificiului practicat și se continuă până la
atingerea adâncimii planificate în urma radiografiei
prealabile.
Pentru a limita riscul ca freza să alunece din poziție și să
deterioreze prin lacerație țesuturile moi din jur, practicați un
orificiu de deschidere în osul cortical, folosind o freză
pentru corticotomie de aproximativ 1,2 mm, în care este
poziționat dispozitivul de tăiere; în cazul în care este utilizat
bisturiul circular pentru a expune osul cortical, același
instrument perforează cortexul cu vârful. Perforația
respectivă previne alunecarea laterală a frezei.
SFAT UTIL
La finalul sondării, se recomandă efectuarea unei radiografii
de verificarea a poziției corecte a frezei de sondare, înainte
de a continua operațiunea.
NOTĂ
Sunt disponibile opritoare pentru freza de sondare cu
înălțime de 7, 8, 10 și 13 mm.
AVERTISMENT IMPORTANT
Vârful frezei prezintă o depășire de 1,5 mm pe lângă
lungimea indicată de marcajele de referință.
I N S T R U M E N T A R U L
C H I R U R G I C A L
FREZA ÎN TREPTE
După expunerea suprafeței osoase și după efectuarea unei
radiografii intraorale de control, se trece la următoarea
operație de frezare a unui tunel în os, pentru practicarea
unei cavități adecvate pentru a instala implantul.
După ce s-a verificat fixarea corespunzătoare a
mecanismului de siguranță la piesa contraunghi și circulația
corespunzătoare a soluției de răcire, se efectuează forajul la
o viteză care nu trebuie să depășească 70-100 rpm, prin
poziționarea frezei în contact cu suprafața intrării în
cavitatea perforată anterior cu freza de sondare, până la
atingerea adâncimii dorite.
AVERTISMENT IMPORTANT
Vârful frezelor în trepte prezintă o depășire de 1,5 mm pe
lângă lungimea indicată de marcajele de referință.
TARODUL-ALEZOR
Cu ajutorul tarodului se finisează tunelul osos,
transformându-l dintr-o cavitate în trepte într-o cavitate
cilindrică și de formă tronconică, în care urmează să fie
instalat implantul. Rrotiți manual tarodul cu ajutorul cheii,
până când instrumentul este fixat în cavitate, continuând
acțiunea de osteotomie până la finalizarea acesteia, indicată
de rotația liberă, dar precisă (fără abatere, adică pe axă) a
tarodului în cavitate.
AVERTISMENT IMPORTANT
A se evita rotirea instrumentului în afara axei, lărgind
excesiv cavitatea. Acest lucru ar putea afecta vindecarea,
până la o posibilă absență a integrării, care duce la pierderea
implantului.
TARODUL CU EVACUARE
Tarodul este utilizat pentru a imprima șuruburile cu filet
interior în pereții cavității osoase, obținute prin operațiunile
de frezare. Rotiți instrumentul cu ajutorul cheii manuale, de
dimensiuni corespunzătoare, continuând acțiunea de
tarodare până la finalizarea acesteia, indicată atât prin
atingerea marcajului prevăzut, cât și prin imposibilitatea de
a continua manevra, deoarece instrumentul a atins
congruența cu pereții și fundul cavității.
AVERTISMENT IMPORTANT
Se utilizează numai în prezența osului D2-D3.
13
Viteza de rotație a frezei în trepte sub irigație 30-70 rpm
Viteza de rotație a frezei în trepte fără irigație MAX 40 rpm
14
AL
EG
ER
EA
I
MP
LA
NT
UL
UI
A L E G E R E A I M P L A N T U L U I
T R A T A M E N T E L E D E S U P R A F A Ț Ă
MORDANSAREA CU ACID COMBINAT (SLA)
Suprafața este obținută prin sablarea și gravarea acidă ulterioară. Suprafața este realizată cu scopul de a crește
în mod semnificativ suprafața de contact și a favoriza diferențierea celulelor osteoblaste.
Suprafața prezintă un istoric amplu al stabilității și eficacității pe termen lung și constituie un tratament care
face ca dispozitivul să fie indicat în condiții standard și în prezența unor niveluri reduse de calitate sau
cantitate a țesutului osos.
Tratamentul de sablare și de gravare acidă ulterioară crește foarte mult valoarea („% area increase”), care
reprezintă suprafața de contact dintre implant și os. Acest tip de tratament este foarte fiabil, fiind utilizat de
mai mulți ani, cu rezultate excelente. Suprafața prezintă o rugozitate superficială medie Sa de 1,3 μ.
TRATAREA IMPLANTULUI CU PLASMĂ DE TITAN PRIN
PULVERIZARE (TPS - TITANIUM PLASMA SPRAYED)
Acest proces este realizat printr-un arzător cu arc de plasmă, în măsură să crească temperatura unui gaz nobil,
în care sunt pulverizate pulberi de hidrură de titan care, datorită fuziunii stratului superficial, aderă la corpul
implantului pe care sunt depuse. Plasma se produce între un anod de cupru și un catod de tungsten răcite.
Numeroase studii au arătat că tratarea cu plasmă de titan prin pulverizare nu numai că permite mărirea
suprafeței disponibile pentru adeziunea osoasă, ci induce și creșterea porțiunii suprafeței implantare, care vine
în contact cu țesutul mineralizat, în comparație cu implanturile de titan netede. Din punct de vedere clinic,
astfel de fenomene se reflectă într-o ancorare mai puternică a implantului în os.
ACOPERIREA CU NITRURĂ DE TITAN (TiN)
Datorită tehnologiei PVD, acoperirea izolează substratul, creând o barieră care produce un înveliș constant și
de înaltă calitate, care are un dublu rol: estetic, întrucât culoarea aurie nu lasă la vedere sub lumină implantul
din țesutul mucoasei, și, de asemenea, s-a dovedit prin studii bibliografice că previne proliferarea bacteriană
negativă în comparație cu o suprafață netratată. Este important să se sublinieze faptul că acoperirea cu TiN
modifică numai proprietățile de suprafață ale implantului, fără a modifica proprietățile substratului și
funcționalitatea biomecanică a acestuia.
IMPLANTUL MINIM
RECOMANDAT PENTRU
FIECARE SITUS IMPLANTAR
Pentru fiecare situs implantar este indicat un implant de tip
și dimensiune minime. Tipul de implant va fi ales în funcție
de caracteristicile locale ale situsului implantar. La osul de
tip D1, D2 și D3, și anume în locurile care, în general,
corespund oaselor 3, 4 inferior și 2, 3, 4 superior, pot fi
recomandate implanturile EVO MAC. Acesta este introdus
atunci când situsul implantar se află între două oase
corticale, dar osul central este spongios. Cu alte cuvinte, nu
ne aflăm într-o masă osoasă corticală, ci între două oase
corticale în mijlocul cărora există os spongios. De regulă,
aici nu se folosește tarodul. O eventuală tarodare este decisă
la caz la caz. Pentru osul D3 și D4 va fi utilizat în schimb
implantul standard, și anume implantul EVO TPS. Trebuie
precizat faptul că în osul D3 se va efectua tarodarea, în timp
ce în osul D4 nu se va efectua. Chiar și în zonele distale
inferioare, mai ales în prezența unui os foarte slăbit,
trapanarea nu ar trebui să fie efectuată. În ceea ce privește
tuberozitatea maxilei (osul D4), trebuie să se parctice o
perforație mai mică decât diametrul șurubului (de ex. pentru
șurubul cu diamentru de 4,5 mm se practică o perforație de
cu diametrul de 4,0 mm, folosind freza în trepte) și ulterior
se continuă cu o trecere a tarodului, fără tarodare.
Există, de asemenea, un implant pentru crestele atrofice,
EVO MCA, care este utilizat cu singura freză dedicată fără
alezaj și tarodare, și pentru ridicarea medie a sinusului
maxilar, EVO MRS.
Sub aceste dimensiuni, care sunt cele prevăzute în protocol,
este încă posibil un tratament implantoprotetic cu
prognostic bun, în condițiile în care se respectă câteva reguli
generale:
• nu se construiesc poduri, ci numai elemente sudate între
ele: un implant, un dinte;
• în cazul în care este necesar, se realizează dinți
biradiculari și, la limită, chiar și triradiculari;
• în zonele posterioare, se menține cel puțin diametrul de 4
mm, ideea fiind că, în zonele de încărcare, în special cele
mandibulare, implantul scurt și lat funcționează, în timp ce
implantul înalt și îngust nu funcționează.
Aceste situații în afara protocolului implică o creștere a
riscului, fapt care trebuie să fie raportat pacientului și bine
studiat de către operator. Respectând dimensiunile minime
indicate în tabel, puteți efectua, de asemenea, poduri clasice
cu un singur element intermediar. Nu se construiesc
niciodată poduri cu un număr de elemente intermediare mai
mari de unul. Unele studii (Kregzde 1993) care analizează
solicitarea osului și a implantului afirmă în mod convingător
că fragmentarea structurilor protetice în unități cât mai mici
posibil reduce semnificativ solicitarea asupra osului și
implantului.
Toate acestea sunt în concordanță cu tendința de reducere a
extinderii structurilor protetice, ca o măsură de reducere a
gradului de hiperstaticitate. Un grad ridicat de
hiperstaticitateeste cu atât mai periculos cu cât forțele care
acționează sunt mai greu de determinat: în esență, este
imposibil de prezis cum se va comporta o structură protetică
hiperstatică dacă forțele care acționează asupra sa sunt
nedefinite.
Mai mult decât atât, prin efectuarea unor reconstituiri
limitate, segmentul osos care sunt introduse implanturile
rămâne liber să se deplaseze în funcție de sarcinile
funcționale și nu este blocat în niciun fel de proteză.
Reconstrucția protetică cu implanturi PHI face posibilă
extinderea unui element, dar numai după două implanturi
consecutive. În cazul reconstituirilor foarte extinse, se
construiesc grinzi separate din câteva elemente, fără nicio
legătură cu încastrare (a se vedea tehnicile interlock sau
similare). Legătura cu dinții naturali nu se recomandă
niciodată; cu toate acestea, dacă se dorește a fi efectuată, nu
va fi niciun pericol dacă dintele natural va fi considerat
element pasiv și nu portant al punții.
Poziție Dimensiune Poziție Dimensiune
17-27 4.5/8 37/47 4.5/8
16-26 4.5/10 36/46 4.5/10
15-25 4.5/8 35/45 4.5/8
14-24 4.0/8 34/44 4.0/8
13-23 4.0/10 33/43 4.0/10
12-22 3.5/8 32/42 3.5/8
11-21 4.0/8 31/41 4.0/8
15
16
AL
EG
ER
EA
I
MP
LA
NT
UL
UI
IMPLANTUL EVO MCA GOLD
PENTRU CRESTE
REABSORBITE, ATROFIATE
SAU ÎN PREZENȚA UNOR
PEREȚI SUBȚIRI
Implantul EVO MCA GOLD este indicat pentru prezența
unui perete abrupt, ca urmare a resorbției osoase. În aceste
situații, inserția implantului provoacă leziuni la nivelul
cavității implantare și reduce suprafața de contact dintre
implant și țesutul osos. Mai precis, problemele cauzate
introducerea unui astfel de implant sunt două:
1) conturul perforației, din cauza convexității ridicate a
osului cortical de intrare, este foarte ovalizat; spirala
spongioasă deteriorează osul cortical care înconjoară
perforația, provocând o resorbție chirurgicală de tip
mecanic, care conduce la diminuarea suprafeței de contact
osoasă;
2) există o diferență de grosime și duritate între peretele
lingual și peretele vestibular; peretele lingual împinge
implantul spre exterior, provocând o schimbare a axei de
inserție; implantul se înclină vestibular, având ca rezultat
deteriorarea cavității implantare.
Aceste situații pot fi întâlnite atât în crestele înguste în care
trebuie să fie practicată perforația, cât și în etapa post-
extracție, când este necesară schimbarea axei rădăcinii.
În aceste cazuri, soluția este oferită cu siguranță de
implantul EVO MCA GOLD, deoarece permite o inserție
perfectă în axă cu cavitatea implantară, care este apărată de
posibile deteriorări.
Desigur, în crestele atrofice, partea care rămâne descoperită
va face obiectul unei regenerării tisulare (cu ajutorul unei
eventuale membrane). Cu toate acestea, trebuie precizat că,
având în vedere condițiile particulare (crestele atrofice și
chirurgia reconstructivă), este posibil ca nivelul de succes
raportat în mod corespunzător la pacient să nu fie cel al
implanturilor standard.
IMPLANTUL EVO MRS GOLD
PENTRU RIDICAREA MEDIE
A SINUSULUI MAXILAR
Ridicarea minimă a sinusului maxilar este o ridicare
efectuată printr-o puncție și înălțarea ulterioară a
membranei sinuzale cu ajutorul unei dălți, într-un țesut osos
cu înălțime de la 4 la 8 mm.
Ridicarea medie a sinusului este o înălțare a membranei
sinuzale efectuată în mod direct cu o daltă, într-un țesut
osos înalt de 2 până la 4 mm.
Implantul EVO MRS GOLD a fost proiectat pentru
ridicarea medie a sinusului și pentru cazurile particulare de
ridicare minimă.
RIDICAREA MINIMĂ A SINUSULUI
Ridicarea minimă este o operație necesară atunci când nu
există țesut osos suficient pentru inserarea unui implant
dentar în zona sinusului maxilar.
Această tehnică prevede prepararea cavității conform
etapelor protocolului de bază, până se ajunge la osul cortical
al membranei sinusale. În acest punct, cu o daltă special
concepută în acest sens, prin lovituri ușoare, se provoacă
fractura membranei sinusale și, în același timp, separarea
membranei Schneider. În acest fel se previne, de asemenea,
posibilitatea de lacerație a membranei însăși.
În special, în prezența unor creste osoase reabsorbite de
profilul abrupt, operațiunea de ridicare minimă a sinusului
maxilar poate fi complicată de prezența unui orificiu cu
margine eliptică, în care spirala osului spongios se
dovedește inadecvată. Din moment ce cantitatea de os
disponibilă este deja redusă, devine imperativă reducerea la
minimum a resorbției ca urmare a manevrei de introducere a
implantului. Profilul puțin agresiv al implantului MRS îl
face deosebit de potrivit pentru aceste situații speciale.
RIDICAREA MEDIE A SINUSULUI
Ridicarea medie a sinusului maxilar este o operațiune de
înălțare a membranei sinusale, obținută direct cu ajutorul
unei dălți. Grosimea osoasă de susținere, cu o grosime între
2 și 4 mm, este în întregime formată din os cortical. Se
ajunge la os urmând protocolul standard (crearea de
opercule gingivale sau prin incizie în creastă). În cazul în
care osul este neted, se trece direct la fracturare folosind
dalta; dacă osul este dur și prezintă creste mici, acestea
trebuie să fie nivelate folosind o freză de os specială.
Dalta trebuie să acționeze foarte precis pe o suprafață plană,
înaintând cu lovituri mici. La momentul fracturii, operatorul
sesizează o schimbare a zgomotului ciocanului și a
rezistenței la înaintare, care devine aproape inexistentă. În
acest moment, se efectuează ridicarea sinusului și a
membranei Schneider, continuând cu introducerea
obturantului osos (os autolog sau material de regenerare
osoasă sau o combinație a celor două, în amestec cu
lincomicină), într-o cantitate corespunzătoare unei picături
de apă.
Având în vedere țesutul osos insuficient, obiectivele
principale care trebuie realizate sunt:
1) obținea stabilității primare pe osul cortical;
2) reducerea resorbției osoase din cauza operațiunilor
chirurgicale.
Acest obiectiv este realizat cu ajutorul implantului MRS,
care este prevăzut cu un filet special adaptat pentru osul
cortical.
Vindecare are loc prin cicatrice osoasă externă și trebuie să
fie diagnosticată clinic și radiologic la 3 și la 6 luni. Având
în vedere specificul condițiilor inițiale, trebuie să se țină
seama de faptul că nivelul de succes s-ar putea dovedi mai
mic decât cel al implantelor standard. Tocmai din cauza
condițiilor speciale pe care le implică utilizarea unor astfel
de implanturi, trebuie menționat că atât pentru ridicarea
minimă a sinusului, cât și pentru cea medie, se va ține cont
cu strictețe nu numai de contraindicațiile generale, ci și de
contraindicațiile privind bolile sinusurilor maxilare (de
exemplu, sinuzita acută și cronică).
17
INDICATII PENTRU
IMPLANTURILE IMEDIATE
POST-EXTRACȚIONALE ȘI
PROTOCOLUL CHIRURGICAL
De multe ori, mai ales la tineri, pierderea osoasă post-
extracțională este impresionantă deja în câteva luni.
Reducerea țesutului moale implică, în general, dispariția
celei mai mari părți a gingiei. Este regretabilă în special
pierderea gingiei marginale, țesut care pare în măsură să
asigure o stabilitate biologică mare în zona canalului. Deloc
neglijabilă este și păstrarea papilelor, aceasta fiind
modalitatea prin care implantul imediat post-extracțional
permite cel mai bun rezultat posibil cu terapia
implantoprotetică, oferind situația cea mai asemănătoare
dintelui natural. Având în vedere că literatura de specialitate
recomandă ca fiabilă această tehnică, implantul imediat
post-extracțional trebuie să fie considerat o indicație
obligatorie, dacă există condițiile preliminare pentru
succesul intervenției. Acestea constituie un adevărat
protocol tehnic general al tehnicii:
• EXISTENȚA CELOR PATRU PEREȚI ALVEOLARI;
• SPAȚIU PERIAPICAL DE ANCORARE: 2 SAU 3 mm
ÎN JURUL APEXULUI RĂDĂCINII;
• LIPSA ABSOLUTĂ A INFLAMAȚIEI LOCALE;
• ÎNDEPĂRTAREA CHIRURGICALĂ A TUTUROR
ȚESUTURILOR NEALVEOLARE (EPITELIAL ȘI DE
GRANULAȚIE);
• AMPLASAREA GÂTULUI IMPLANTULUI LA
NIVELUL CRESTEI OSOASE ALVEOLARE;
• PREZENȚA UNUI COAGUL PERIIMPLANTAR
(IMPLANTUL NU TREBUIE SĂ OCUPE ÎNTREAGA
ALVEOLĂ DENTARĂ);
• SUTURAȚI NUMAI PENTRU A AMPLASA UN
EVENTUAL LAMBOU.
18
AL
EG
ER
EA
I
MP
LA
NT
UL
UI
PREGĂTIREA
CAVITĂȚII
PROCEDURI OPERATORII
Procedurile operatorii care permit expunerea osului cortical,
cu ajutorul unui bisturiu circular sau prin incizie în creastă
și retracție, respectă acest protocol chirurgical. Procedurile
care prevăd ridicarea unui lambou, impunând, în plus față
de incizia în creastă, incizii de evacuare laterale, reprezintă
protocoale mai complexe. În cazul în care doriți să recurgeți
la incizii de evacuare, se recomandă una de evacuare la
depărtare de implanturi. Aceasta, de preferință, la o distanță
de 3-4 mm de la ultimul implant, se va efectua cu grosime
parțială în zona distală vestibulară pe aproximativ 5 mm și
mezial la grosime totală. Prin această măsură, distribuția
țesutului moale în jurul implanturilor nu produce expunerea
osoasă în zona de evacuare distală. Procedurile sunt două și
diferă pentru că în prima există gingie aderentă din
abundență (atât în extensie, cât și în grosime; este utilă
eliminarea unei anumite cantități de țesut, care apare, de
obicei, în zonele distale superioare), în timp ce în a doua se
prevede economosirea gingiei aderente și localizarea
acesteia în jurul gâtului implantului. Pregătirea sălii de
operație și a câmpului operator trebuie să permită efectuarea
tuturor operațiunilor legate de intervenție în condiții sterile;
fiecare instrument chirurgical trebuie introdus apoi în
cavitatea orală în această stare. Câmpul operator este
pregătit cu abluțiuni de clorhexidină în soluție de 0,1%. Se
practică anestezie locală, care este de tip plexic terminal; se
va evita anestezia tronculară pentru a menține sensibilitatea
canalului mandibular neurovascular.
PROCEDURA CU EXPUNEREA
OSULUI CORTICAL
Această procedură permite expunerea osului cortical în
punctul de intervenție, fără a desprinde un lambou: mai
precis, reduce costul biologic al operațiunii și o simplifică
foarte mult. Procedura se va adopta în toate cazurile în care
există gingie din abundență în jurul implantului, perimetral,
aproximativ 3 mm. Chiar și o grosime considerabilă a
gingiei indică utilizarea bisturiului circular. După marcarea
poziției implantului pe gingie, folosind o mască specială,
după ce ați verificat dacă punctul de intrare a implantului
este compatibil cu anatomia profundă a crestei osoase, se
trece la practicarea inciziei preliminare, folosind bisturiul
circular special, având același calibru al implantului
selectat. Viteza de rotație a bisturiului trebuie să fie mult
moderată (30-70 rotații pe minut). Se detașează restul
gingiei circulare cu un elevator periosteal chirurgical
adecvat. După prinderea restului gingival cu un Klemmer,
acesta se disecă cu un bisturiu și este îndepărtat, expunând
suprafața osului.
NOTĂ
Neridicarea marginii gingivale este o posibilă facilitare:
dacă considerați necesară ridicare, o puteți face.
19
Viteza de rotație a bisturiului circular 30-70 rpm
20
PROCEDURA DE INCIZIE ÎN
CREASTĂ
Corticala osoasă bucală trebuie să fie respectată
întotdeauna. Vestibular, insuficiența corticalei osoase se
corectează cu ajutorul unor tehnici de regenerare care
acoperă însă cel mult două treimi coronale.
În cazul în care gingia aderentă este mai puțină și nu
înconjoară cu cel puțin 3 mm gâtul implantului, se
recomandă salvarea gingiei aderente și dispunerea acesteia
astfel încât să formeze un guler protector pe circumferința
implantului. Aceasta implică o poziție precisă în favoarea
prezenței unui guler de gingie aderentă în jurul implantului.
Observația clinică ne permite să fim în favoarea prezenței
acestui guler gingival ca un factor de protecție a părții
intraosoase a implantului. Este necesar un ghid în acest
sens, întrucât literatura de specialitate nu pare să indice
niveluri de succes care să diferențieze periimplanturile
înconjurate sau nu de gingie aderentă, în condiții bune de
igienă. Managementul clinic al evenimentelor inflamatorii
acute peri-implantare permite constatarea faptului că aceste
întâmplări au loc, în marea majoritate a cazurilor, la
implanturile fără gulerul gingiei aderente, în totalitate sau
parțial. În practica clinică, se constată de multe ori
comportamente necorespunzătoare ale pacientului, care nu
respectă regulile de igienă pentru proteza proprie. În aceste
cazuri, durata de viață a implantului protejat de gingia
aderentă nu numai că este mai mare, ci aceeași calitate a
duratei de viață a implantului este incontestabil mai bună
decât cea a unui implant în mucoasă liberă. Pentru a
rezuma, în cazul în care există gingie aderentă, posibilitatea
de a apariție a periimplantitei în condiții de igienă precară s-
a redus drastic. O temă foarte interesantă poate fi depistarea
numărului de evenimente inflamatorii acute care au loc în
condiții de igienă precară controlată, în două situații
diferite: implante cu sau fără guler de gingie aderentă.
Susținerea prezenței unui guler de gingie conduce la
favorizarea intervențiilor de transplant gingival, înainte de
implant, în zonele în care este posibil, din cauza lipsei
materialului, să se adopte tehnica de conservare și de
extindere a gingiei. În zona în care intenționați să
introduceți implantul, se va practica o incizie în creastă pe
toată grosimea, de formă liniară, care divide mai mult sau
mai puțin în jumătate țesutul aderent. Poate fi utilă
ajungerea până la șanțul dintelui mezial. Cu ajutorul unui
elevator periosteal se depărtează țesutul, pentru a expune
aproximativ 3 mm de os cortical. Intervenția este efectuată
apoi prin această deschidere, menținând gâtul implantului
sub nivelul gingiei, dar deasupra nivelului corticalei osoase.
După finalizarea inserției implantului, gingia este suturată.
Prin această operațiune, gingia se îndepărtează în mod
substanțial în jurul implantului sau al implanturilor.
Rezultatul final este foarte interesant pentru că veți obține o
augmentare netă a țesutului aderent, care ajunge să acopere
complet implanturile, pornind de la o suprafață gingivală
uneori minimă. Este clar că, în zonele frontale, posibilitățile
oferite de această tehnică sunt cu adevărat uimitoare,
deoarece permit restaurarea deficitului tisular (inclusiv
osos) inestetic și reconstrucția papilelor și a parabolelor.
Estetica și funcționalitatea sunt astfel restaurate cu ușurință
într-o singură intervenție implantară.
NOTĂ
Corticala osoasă bucală trebuie să fie respectată
întotdeauna. Vestibular, insuficiența corticalei osoase se
corectează cu ajutorul unor tehnici de regenerare care
acoperă însă cel mult două treimi coronale.
PR
EG
ĂT
IR
EA
C
AV
IT
ĂȚ
II
INCIZIA ÎN CORTICALA
OSOASĂ ȘI FREZAREA CU
FREZĂ PILOT
În punctul de inserție a implanturilor este practicată o
incizie a corticalei cu un instrument rotativ adecvat, de
maxim 1 mm în diametru. Corticala osoasă expusă poate
prezenta un profil ascuțit sau, în orice caz, care ar putea
îngreuna poziționarea corectă a frezei pilot. Metoda cea mai
simplă și cu cele mai puține implicații biologice este aceea
de a aborda frezarea aproape perpendicular pe osul expus
vestibular. După depășirea primei corticale, freza pilot se va
alinia treptat la axa implantului. Alternativ, profilul osului
cortical poate fi regularizat printr-o operație de osteoplastie.
21
22
FORAREA CAVITĂȚII
PRELIMINARE
Frezarea cavității preliminare are loc într-o singură etapă, în
osul D2, D3, D4; în osul D1 se face treptat. Procesul de
frezare folosind freza în trepte (fără dispozitive de tăiere
laterale) permite autocentrarea frezelor față de oasele
corticale. Fiind mai consistente decât osul spongios, acestea
pot genera mici devieri laterale, care aduc freza în zona
osoasă mai moale și centrală a crestei. În osul cortical (D1),
forajul progresiv determină îndepărtarea unei cantități foarte
mici de țesut osos, permițând o manevră de formare a
cavității foarte delicată. Numărul de treceri și de calibre care
vor fi utilizate ulterior depinde de tipul de consistență
osoasă. Prin urmare, este prevăzută instalarea pe piesa de
mână contraunghi a frezei în trepte alese în prealabil, pentru
a începe realizarea cavității preliminare. Viteza de rotație a
frezei trebuie să fie redusă mult (30-70 rotații pe minut).
Este preferabil să se utilizeze piese de mână contraunghi cu
reduceri însemnate (70-260 sau mai mari). Se verifică dacă
fluxul de ser fiziologic (temperatura camerei) distribuit de
freză este regulat. Fluxul trebuie să fie caracterizat printr-o
presiune scăzută și un flux abundent; fluxurile cu presiune
ridicată pot fi foarte periculoase. Acestea pot genera
emfizem lichid, de exemplu, al glotei, care poate fi fatal
pacientului (în literatura de specialitate sunt descrise două
decese din cauza emfizemului). Se așează degetul arătător și
degetul mare al mâinii stângi, în opoziție, pe părțile laterale
ale situsului operator, se așează vârful frezei în tunelul creat
cu freza sondă și se efectuează frezarea de-a lungul
tunelului deja trasat cu freza sondă. Presiunea care trebuie
exercitată asupra piesei de mână este cea adaptată pentru a
determina scufundarea frezei, care tinde să se fixeze imediat
în canalul deja trasat, urmând consistența mai redusă a
canalului osos. Linia de înaintare este astfel predeterminată,
fiind linia sau spațiul de separare a corticalelor. Prin
adoptarea acestei scheme de frezare a cavității preliminare,
posibilitatea unor erori involuntare grave este drastic redusă
și / sau anulată. Devierea mandibulei în regiunea
sublinguală este un eveniment potențial periculos din cauza
prezenței unor structuri vasculare importante. Se va acorda
o atenție deosebită pentru a evita acest tip de incident.
Caracteristicile frezei trebuie să fie de așa natură încât să
asigure contactul precis dintre freză și osul cortical
mandibular (se va păstra o turație foarte mică: 30-70 rpm).
În cazul în care osul este fragil și delicat, turația trebuie să
fie redusă și mai mult, până la 10-20 rotații pe minut. În
acest fel, sensibilitatea manuală nu este distorsionată de
viteză și previne erorile de apreciere; la viteze atât de reduse
chiar, se limitează chiar și posibilele daune cauzate de
devierea în țesuturile moi.
NOTĂ
Frezele în trepte sunt realizate din oțel chirurgical de înaltă
rezistență. Capacitatea de tăiere a frezei în trepte este
garantată până la 30-40 de utilizări, în funcție de tipul de os
și de tipul de uzură a marginilor de tăiere.
PR
EG
ĂT
IR
EA
C
AV
IT
ĂȚ
II
Viteza de rotație a frezei sub irigație 30-70 rpm
Viteza de rotație a frezei fără irigație MAX 40 rpm
OSTEOTOMIA CAVITĂȚII ÎN
TREPTE
Tehnica progresivă este esențială, deoarece permite
abordarea în condiții de siguranță a frezării unui os foarte
compact. sunt folosite freza de sondare și freza în trepte,
până la atingerea diametrului dorit. Următoarea operațiune
după formarea cavității în trepte este osteotomia, care
permite rectificarea cavității. Se acționează cu alezorul
având un calibru mai mic decât diametrul definitiv,
folosindu-l la final pe cel definitiv. Următoarea operațiune
după formarea cavității în trepte este osteotomia, care
permite rectificarea cavității. Aceasta operaţiune este piatra
de temelie, care asigură precizie și permite repetabilitatea.
Toleranța față de dimensiunile instrumentului este cu
siguranță mai mică de 5 microni, dacă se care operează într-
un țesut suficient de consistent. Prin urmare, există limitări
legate de textura osoasă. Procesul de osteotomie manuală
este valabil în osul D1-D2-D3, dar nu mai este valabil în
densitatea osoasă D4, a cărui rarefiere extremă nu asigură o
rezistență adecvată tipului de forțe care se vor aplica.
Alternativ, poate fi realizată o frezare în trepte, cu un
diametru mai mic decât cel prevăzut, după care se poate
practica o osteotomie atentă și delicată a cavității, cu tarodul
de calibrul prevăzut. În osul D4, în regiunea tuberozității,
uneori în maxilarului distal și în unele cazuri de
osteoporoză, nu se va folosi tarodul-alezor. Imediat după,
este necesar un diagnostic al densității osoase. De fapt,
atunci când în timpul frezării există senzația pătrunderii în
miez de pâine, este prezent osul de tip D4, prea moale
pentru a utiliza tarodul. Tarodul nu se folosește nici în acele
cazuri în care osul cortical superficial prezintă o anumită
grosime, dar osul spongios este atât de subțire încât are o
consistență de tip D4; pe un teren atât de moale, frezarea în
trepte îndepărtează deja singură cantitatea de țesut care ar
trebui să fie îndepărtată ulterior cu tarodul. Operația de
osteotomie începe cu introducerea tarodului în cavitatea în
trepte, unde se sprijină pe o suprafață considerabilă, fără a fi
forțat. Rotația se face manual, cu o cheie cu clichet, ținută
între degetul mare și arătătorul în opoziție. După alegerea
cheii celei mai potrivite situației anatomice, se imprimă
tarodului o mișcare de rotație, exercitând o presiune minimă
de coborâre. În general, este suficientă presiunea exercitată
de sprijinirea mâinii pe cheie.
Forța de rotație este cea care servește pentru a depăși
rezistența osului; cu o mișcare ușoară și progresivă, se
obține o înaintare rotativă, fără smucituri bruște, axială și
eficientă.
ȘTIAȚI CĂ?
Puteți folosi tarodul cu ajutorul unui adaptor pentru piesa de
mână contraunghi (15-40 rotații pe minut).
AVANTAJELE OSTEOTOMIEI
MANUALE:
‣ VITALITATEA PEREȚILOR
SITUSULUI.
‣ VITALITATEA
TRANSPLANTULUI DE OS
AUTOLOG.
‣ REGENERARE ȘI CHIRURGIE
MONOFAZICĂ.
23
24
Osteotomia se face corect prin îndepărtarea ulterioară a unor
porțiuni de țesut osos de pereții cavității preliminare, așadar,
se recomandă mai multe rotații și o presiune verticală slabă.
Tarodul tinde să cupleze spontan; îndepărtarea unor cantități
mici de material de pe pereți permite aplicarea unor forțe
ușoare și un control excelent al mișcării. În zonele cu
densitate osoasă mai mare, tarodul-alezor poate fi extras
după un anumit număr de rotații. Astfel, pot fi eliminate
resturile de os din șanțuri, care pot fi conservate într-o
soluție de antibiotic și reutilizate în cazul operațiunilor de
osteoplastie, inclusiv în combinație cu alte materiale de
regenerare osoasă. Osul spongios proaspăt tratat în mod
corespunzător prezintă o cantitate mare de celule osteogene.
Aceste posibilități fac din tarodul alezor cel mai bun mijloc
de prelevare țesut osos pentru alotransplant. De regulă, cu
titlu pur informativ, în osul D1 sunt necesare 4 operațiuni de
curățare a alezorului, în osul D2 două sau trei, în osul D3
una sau niciuna, în cazul în care aveți senzația că alezorul se
rotește excentric. Așa cum în osul deosebit de dur se poate
freza cu freze în trepte cu mărimi progresive, și alezorul
acesta fi folosit în același mod.
Acest lucru este indicat în două cazuri:
1) dacă doriți să colectați os pe care să îl grefați ulterior: se
frezează o cavitate în trepte îngustă, care va fi lărgită
ulterior folosind un alezor după altul și colectând toate
reziduurile;
2) într-un os deosebit de dur, după frezarea în trepte (de
exemplu, pentru un implant ⍉4.5 H.10 mm), se folosește
mai întâi alezorul ⍉3.5 H.10 mm și apoi ⍉4.0 H.10 mm, iar
la final cel de ⍉4.5 H.10 mm. Osteotomia progresivă în
osul compact are scopul de a lărgi secțiunea apicală și de a-i
conferi formă conică, pentru a facilita inserția tarodului
urmator. După atingerea adâncimii dorite, mai precis,
același marcaj de referință al frezei în trepte, operațiunea de
osteotomie este finalizată. Examinarea instrumentului
chirurgical va indica dacă în scobituri este prezent țesut
osos rezidual. Dacă nu există reziduuri, atunci este evident
că acestea se găsesc în cavitate, din care este foarte
important să fie îndepărtate (curățarea cu spatula
chirurgicală și spălare cu ser fiziologic).
NOTĂ
Tarozii pentru osteotomie sunt realizați din oțel chirurgical
de înaltă rezistență.
NOTĂ
Tehnica progresivă este esențială, deoarece permite
abordarea în condiții de siguranță a frezării unui os foarte
compact.
sunt folosite freza de sondare și freza în trepte progresive,
până la atingerea diametrului dorit.
Se acționează cu alezorul având un calibru mai mic decât
diametrul definitiv, folosindu-l la final pe cel definitiv.
PR
EG
ĂT
IR
EA
C
AV
IT
ĂȚ
II
NOTĂ
În tehnica chirurgicală a vindecării primare este esențial să
nu se provoace presiuni hidraulice în os. Reziduurile de la
osteotomie trebuie îndepărtate cu grijă, astfel încât să nu fie
comprimate pe pereți la operațiile ulterioare. Simpla spălare
cu ser fiziologic nu este suficientă pentru a desprinde
reziduurile coagulate de pe pereți și/sau din fundul cavității.
Îndepărtarea reziduurilor osoase este face cu o spatulă
chirurgicală numărul zero. Atenție la îndepărtarea eficientă
a reziduurilor pe alezor a reziduurilor lipsă; ulterior,
folosind spatula, explorați cavitatea, pentru a vă asigura de
consistența pereților și a fundului acesteia. Folosirea
spatulei are ca scop curățarea și pereții nu trebuie rașchetați
cu forța, ci curățați cu grijă.
Se trece apoi la spălarea cavității cu ser fiziologic (o seringă
de 20 cc). Acul seringii trebuie să fie de secțiune adecvată.
OPERAȚIUNILE DE TARODARE
Protocolul prevede utilizarea unui tarod care decupează în
pereții cavității spirala principală a implantului. Utilizarea
tarodului evită alterarea structurii implantului (fenomene
datorate torsiunii, eventualelor deformări relative, sfredelirii
osului pentru inserția șurubului și a elementului de
intercalație a suprastructurii) și împiedică, în principal, ca
eventuala autofiletare efectuată de suprafața implantului să
capteze și să atragă structuri filamentare biologice, cauzând
astfel fenomene ischemice și / sau necroza țesutului din jur.
Tarodul favorizează curgerea fluidelor organice în modul
cel mai adecvat și permite, de asemenea, colectarea și
acumularea în cavitatea a unor fragmente și eventuale
reziduuri între filete. Și tarodul, la fel ca alezorul pentru
osteotomie, este utilizat în mod corect numai într-un țesut
cu densitate suficientă, care este echivalentul unui țesut D2-
D3. Acesta nu se va folosi în țesutul cu densitate D1-D4 și
nici în cazurile în care nu se efectuează osteotomia și
rectificarea cavității.
NOTĂ
Tarodul este din titan, întrucât, forând în os pentru a primi
corpul filetat, poate lăsa unele reziduuri, care este de
preferat să fie de oxid de titan. Tarodul este folosit în toate
cazurile de os consistent (D2-D3); Noi nu se folosește
niciodată în osul cortical sau foarte tare dur (D1) sau în cel
foarte moale (D4).
25
INSERȚIA
IMPLANTULUI Cu o cheie hexagonală manuală se înșurubează lent, cu
mișcări alternative înainte și înapoi, pentru a se evita
tensiunile mecanice în țesutul osos și pentru a permite
lichidului să curgă în exterior. Această manevră începe
atunci când implantul s-a fixat deja în deja angajată în
cavitate aproape complet; înșurubarea este liberă și nu
necesită niciun efort. Implantul se fixează în cuplajul conic
cu osul spre final. Cu aproximativ 2-3 mm înainte de a
ajunge în poziția finală, se simte o anumită rezistență, care
impune aplicarea unei forțe de rotație. Rezistența apare la
începutul autofiletării apicale. După autofiletarea apicală
(care corespunde unui număr de 2-3 rotații complete ale
implantului), se ajunge în poziția dorită. Implantul se
fixează astfel încât este imposibil să se continue
înșurubarea, dacă nu doriți să produceți fracturi. Implantul
pe poziția de cuplare conică se opune mecanic inserției mai
în profunzime.
NOTĂ
Implantul EVO TPS cu înălțime de 8 mm este avut în
vedere pentru osul superior; de fapt, implantul tratat cu
plasmă prin pulverizare este specific pentru osul spongios,
în timp ce implantul EVO MAC este specific pentru osul
compact. Implantul EVO MAC cu înălțime de 8 mm este
pentru osul inferior, deoarece osul inferior este de obicei un
os cortical.
SFAT UTIL
Cât de mult trebuie introdus în profunzime implantul?
În general, implantul este poziționat la același nivel cu
creasta osoasă.
În cazul în care suprafața nu este uniformă, se recomandă să
așezați implantul și puțin sub nivelul crestei, astfel încât
toate părțile șurubului să fie cel mult la același nivel, dar
niciodată peste nivelul crestei osoase.
În situsurile post-extracționale, introduceți implantul la 1-2
mm sub creasta osoasă.
NOTĂ
Mișcările „înainte și înapoi”: introducerea cheii cu clichet și
înșurubarea cu mișcări lente înainte și înapoi, pentru a evita
tensiunile mecanice în țesutul osos și pentru a permite
lichidelor să curgă.
ȘTIAȚI CĂ?
Puteți insera implantul cu ajutorul unui adaptor pentru piesa
de mână contraunghi (15-40 rotații pe minut).
26
IN
SE
RȚ
IA
I
MP
LA
NT
UL
UI
Cuplul pentru introducerea manuală a
implantului 25-45 Ncm
Inserția implantului folosind piesa contraunghi 15-40 rpm
Este prezent în ambalajul steril al implantului; este utilizat
în cazul în care doriți să acoperiți în întregime implantul
după introducere. Redeschiderea implantului în 3-6 luni este
urmată de folosirea bontului de vindecare.
Acoperirea implantului în cadrul acestui protocol prevede
mai multe soluții, care trebuie să fie raportate la nevoile
clinice care pot apărea de la caz la caz.
Situația prevăzută ca standard este cea în cazul vindecării
submucoase (vindecare sub lamboul mucoperiosteal închis),
caz în care se recomandă utilizarea bontului inclus în
pachetul implantului. Vindecare zonei submucoase se
recomandă în indicațiile de relevanță estetică și pentru
implanturi cu regenerare osoasă ghidată simultană sau
tehnică, cu membrană. Este necesară a doua intervenție
chirurgicală pentru a descoperi implantul și a introduce
componenta protetică dorită.
La introducerea bontului, verificați dacă cavitatea internă a
implantului este curată și lipsită de sânge. Bontul poate fi
strâns manual cu ajutorul unei chei cu cap hexagonal sau cu
ajutorul cheii dinamometrice, la un cuplu de 8-10 Nm.
27
Cuplul de strângere a bontului Manual 8-10 Ncm
A M P L A S A R E A B O N T U L U I
28
ETAPA POST-
OPERATORIE După intervenție, pacientul nu simte durere deloc sau foarte
puțin, timp de aproximativ 6-8 ore, chiar și în absența
analgezicelor. De regulă, după 2-3 zile, se poate aplica un
element provizoriu, care nu interferează cu implantul. În caz
de necesitate absolută, elementul provizoriu poate fi pregătit
imediat.
Mare atenție la ancorarea părții care afectează implanturile;
de asemenea, trebuie să vă asigurați că, în primele 2-3 zile
(și nu numai), pacientul folosește gel cu clorhexidină pe
proteză înainte de a monta.
Alimentele consumate în prima zi ar trebui să fie semi-
fluide și reci. Pentru următoarele zile, dieta este liberă.
După prima zi, pacientul trebuie să efectueze în mod
obligatoriu o operațiune de curățare delicată a implanturilor,
operațiune care capătă treptat caracteristicile igienei orale
normale.
La o săptămână după intervenție, pacientul este examinat
pentru a vedea dacă bonturile de vindecare sunt stabile și,
cu această ocazie, pot fi eliminate punctele de sutură. O
atenție specială trebuie acordată verificării elementului
provizoriu, care trebuie să se fi adaptat bine și să nu
interfereze cu implanturile. Morfologia șanțurilor trebuie
adaptată pentru a nu genera efecte de aspirație a gingiei cu
proliferare nedorită în jurul zonelor acoperite. Este bine să
solicitați pacientului să efectueze câteva cicluri de mișcări
masticatorii și de protruzie și lateralitate.
Următorul control se poate face după alte 15/20 de zile; cu
această ocazie, se verifică răspunsul implanturilor la
percuție în diferite direcții: sunetul astfel obținut cu un
instrument metalic trebuie să fie acut. Un sunet grav indică
prezența de țesut moale. Sunt repetate, tot cu mare atenție la
interferență, operațiunile de control al elementelor
provizorii și al capacelor de acoperire a implanturilor. După
eventuale adaptări, pacientul este pregătit pentru luarea
primelor amprente protetice.
În cazurile protocolare, implanturile PHI, după o perioadă
minimă de trei luni (de obicei, vindecarea are loc în jur de
30 zile, deoarece este o vindecare primară, similară în
totalitate vindecării unei fracturi simple), pot fi încărcate
atât pe maxilarul superior, cât și pe cel inferior.
În cazul în care apar complicații care recomanda aplicarea
conceptului de prudență, ar trebui prelungită perioada de
vindecare, în funcție de severitatea patologiei pacientului.
NOTĂ
Printre cele mai frecvente cazuri de eșec se numără igiena
orală deficitară a pacientului și FUMATUL. Alte cauze
posibile sunt: infecții, lipsa țesutului osos utilizabil și / sau
calitatea slabă a osului rezidual și tehnica chirurgicală
insuficientă și / sau inadecvată.
ET
AP
A
PO
ST
-O
PE
RA
TO
RI
E
CONDIȚIONAREA
MUCOASEI Componenta secundară a vindecării inițiază prima fază de
profilare a țesuturilor moi. Șuruburile de vindecare PHI au
fost proiectate pentru a fi raportate la dimensiunea
componentelor protetice, al cărui profil în urmează.
În cazul vindecării submucoase, sunt disponibile șuruburi de
vindecare de diferite înălțimi pentru diferitele platforme.
Acestea permit o vindecare intraosoasă simplă, datorită
înălțimii și diametrului lor adaptate la diametrul
implantului.
În general, se recomandă o restaurare provizorie pentru a
obține un rezultat estetic bun. Atunci când este necesară
accelerarea, există două tipuri de componente secundare:
componente secundare provizorii din PEEK și componente
secundare provizorii din titan. Acestea suportă tratamentul
pregătitor suplimentar al țesuturilor moi.
AVERTISMENT IMPORTANT
Respectați perioadele de vindecare fiziologice. Nu încărcați
implantul mai devreme de 12 săptămâni. În cazul ridicării
medii a sinusului maxilar sau a ridicării în etapa post-
extracțională, perioada de vindecare trebuie prelungită.
29
Cuplul de strângere a șuruburilor
de vindecare Manual 8-10 Ncm
30
CO
ND
IȚ
IO
NA
RE
A
MU
CO
AS
EI
NOTĂ
Cavitatea implanturilor PHI EVO este aceeași, indiferent de
mărime, prin urmare, dacă nu se folosește un șurub cu
închiderea totală (fără platform-switching), nu este
obligatoriu să se folosească diametrul corespunzător
implantului introdus. Rămâne la latitudinea utilizatorului să
condiționeze traseul transmucozal cu șurubul pe care îl
consideră adecvat, în funcție de cel mai bun rezultat
protetic.
ÎNTREȚINEREA INSTRUMENTARULUI CHIRURGICAL Sunt cunoscute complicațiile legate de utilizarea de instrumente uzate pentru pregătirea situsului implantar. Aceste complicații
care provin, de exemplu, din imprimarea unei forțe mai mari în utilizarea instrumentului și o supraîncălzire ulterioară a
pereților adiacenți pot duce la necrotizarea țesuturilor și la eșecul implantului. Întreținerea corespunzătoare de către medic, o
curățare perfectă a instrumentelor, în special a găurilor și cavităților, înlocuirea periodică a frezelor care facilitează operațiunea
de pregătire a cavității și respectarea etapelor din acest protocol garantează succesul intervenției. De asemenea, este necesară
verificarea periodică a funcționării corecte și a uzurii dispozitivelor cu utilizare comună, cum ar fi piesa contraunghi.
CURĂȚAREA
Toate instrumentele chirurgicale vin NESTERILIZATE. Înainte de utilizare, aceste dispozitive trebuie să fie curățate,
dezinfectate și sterilizate, urmând protocoalele normale de sterilizare în autoclavă. Aceste procese trebuie să fie efectuate
înainte de fiecare utilizare. Nerespectarea acestor indicații poate conduce la apariția infecțiilor încrucișate. Repetarea
proceselor descrise în acest paragraf are un efect minim în ceea ce privește uzura dispozitivului.
Cât mai curând posibil, după fiecare utilizare a instrumentelor, așezați-le într-un recipient umplut cu o soluție dezinfectantă și
acoperiți-le cu o pânză. Scopul acestei operațiuni este de a preveni uscarea contaminanților care provin de la pacient, facilitând
curățarea și făcând-o mai eficientă.
În cazul curățării în baie cu ultrasunete, folosiți o soluție de detergent adecvat (se recomandă utilizarea exclusi de detergenți
neutri); concentrația soluției și timpul de spălare trebuie să respecte instrucțiunile producătorului; folosiți apă demineralizată
pentru a preveni formarea petelor și urme superficiale. La momentul descărcării, verificați fundurile dispozitivelor, orificiile
etc.
În cazul curățării manuale, folosiți un detergent neutru corespunzător, urmând instrucțiunile de utilizare; periați dispozitivele
cu peri moi, sub jet de apă; folosind peria, aplicați soluția de curățare pe toate suprafețele și clătiți cu apă distilată, timp de cel
puțin 4 minute; asigurași-vă că apa pătrunde din abundență prin orice orificii. După clătire, uscați foarte bine dispozitivele și
introduceți-le în ambalaje de sterilizare adecvate. În cazul în care efectuați un ciclu de uscare, nu depășiți 120 °C.
STERILIZARE
Într-o autoclavă sub vid, sterilizați dispozitivele după cum urmează:
Temperatură = 121-124 °C, cu un ciclu minim în autoclavă de 20 de minute și ciclu de uscare de 15 minute.
PĂSTRAREA MANUALULUI
După sterilizare, dispozitivul trebuie să rămână în plicurile folosite pentru sterilizare. Plicurile trebuie să fie deschise imediat
înainte de reutilizare. Plicurile de sterilizare sunt în mod normal în măsură să mențină sterilitatea în interior, dacă învelișul nu
este deteriorat. Aveți grijă să nu utilizați piesele în cazul în care plicurile în care au fost depozitate sunt deteriorate și să le
sterilizați din nou în plicuri noi înainte de reutilizare. Durata de depozitare a produselor sterilizate în interiorul plicurilor nu
trebuie să o depășească pe cea recomandată de producătorul plicurilor.
31
32
RESPONSABILITATEA PENTRU PRODUS ȘI TERMENE DE GARANȚIE Îngrijirea optimă a pacientului și atenția la nevoile acestuia sunt condiții necesare pentru succesul implantului și, prin urmare,
pacientul trebuie selectat cu atenție, informându-l cu privire la riscurile și obligațiile asociate tratamentului și încurajându-l să
coopereze cu medicul dentist pentru succesul tratamentului. Prin urmare, este necesar ca pacientul să mențină o bună igienă
orală, confirmată în timpul examinărilor și al vizitelor de control; aceasta trebuie să fie întotdeauna asigurată și documentată
așa cum trebuie să fie respectate și documentate indicațiile și prescripțiile medicului. Înlocuirea acoperă numai defectele de
fabricație constatate, după trimiterea piesei identificate prin număr de serie al articolului și codul lotului, în perioada de
garanție.
AVERTISMENT IMPORTANT
Implanturile marca PHI fabricate de Kristal sunt destinate utilizării împreună cu componente protetice având aceeași marcă și
accesorii și instrumente produse de aceeași companie. Utilizarea componentelor care nu sunt originale limitează răspunderea
Kristal și anulează garanția produsului.
Pregătirea cavității implantare și inserarea implanturilor trebuie să se facă cu utilizarea unor instrumente speciale. Se
recomandă utilizarea unor instrumente de înșurubare originale. Nu ne asumăm răspunderea pentru utilizarea echipamentelor
care nu sunt originale.
Proiectarea și producerea dispozitivelor care fac obiectul acestui manual se efectuează în conformitate cu directivele și
normele armonizate în ceea ce privește materialele utilizate, procesele de producție, sterilizarea, informațiile furnizate și
ambalajele.
Pe fiecare pachet sunt indicate codul, descrierea conținutului și și numărul lotului. Aceste date, care sunt indicate și pe
etichetele plasate în interiorul ambalajelor, trebuie să fie menționate întotdeauna de medic pentru orice fel de comunicare
referitoare la ele.
Implanturile marca PHI fabricate de Kristal nu conțin materiale de origine umană sau animală, nici ftalați.
Se recomandă să se verifice împreună cu pacienții eventuala alergie la substanțele utilizate.
Alergia la titan este un eveniment foarte rar, dar este posibil. De aceea, este necesar să verificați acest lucru întotdeauna în
prealabil cu pacienții, pentru a vă asigura că nu au alergii la acest material.
ELIMINARE
Dispozitivele îndepărtate din cavitatea bucală ca urmare a unui eșec biologic sau mecanic trebuie să fie tratate în vederea
eliminării ca deșeuri biologice. În general, vă rugăm să consultați reglementările locale aplicabile.
RE
SP
ON
SA
BI
LI
TA
TE
A
PE
NT
RU
P
RO
DU
S Ș
I
TE
RM
EN
E
DE
G
AR
AN
ȚIE
BIBLIOGRAFIE Annunziata M., Oliva A., Di Feo A., Apicella A., Guida L.
Superfici implantari nitrurate: studio di biocompatibilità su BMSC umane.
Al 15-lea Congres Național al „Colegiului Profesorilor de Stomatologie”, Primul Congres Internațional „Stomatologul în lume” - Roma, Palazzo dei Congressi 16-17-18 aprilie 2008 - Prezentare științifică de
tip Poster.
Annunziata M., Oliva A., Passaro I., Lanza A., Guida L.
The response of bone marrow stromal cells to differently treated titanium surfaces.
Departamentul de discipline odontostomatologice, ortodontice și chirurgicale – Universitatea Napoli II, Italia. Departamentul de biochimie și biofizică „F. Cedrangolo” - Universitatea Napoli II, Italia.
Annunziata M., Luigi G., Perillo L., Aversa R., Passaro I., Oliva A.
Biological response of human bone marrow stromal cells to sandblasted titanium nitride-coated implant surfaces.
Springer - Science J Mater Sci: Mater Med 2008
Azzone G., Alberga M., Vrespa G., Petrone G., Iezzi G., Orsini G., Scarano A., Piattelli A.
Role of the microgap between implant and abutment: a retrospective histologic evaluation in monkeys. A 32-a reuniune anuală & expoziție a AADR – A 27-a reuniune anuală a CADR – 12-13-14-15 martie 2003
– San Antonio, Texas – Prezentare științifică de tip Poster.
Brodoloni F., Rapetti A.
Role of osteointegrated implants in the rehabilitation of atrophic alveolar processes. A case report.
Departamentul de Reabilitare Orală, IRCCS H.S. Raffaele, Universitatea din Milano - Italia. Accademia Italiana di Odontoiatria Protesica. Rezultatele forumului de cercetare. Al 15-lea congres internațional,
Bologna, 16/11/1996.
Camposaragna M., Casolo F., Cocetta M. (Dept. Electrical Engineering, Man-machine Systems Mechanics Unit, Politecnico di Milano, Italy), Maraschi G., Vrespa G. (Primary Healing Implant, Milan, Italy)
Mechanical properties and shock absorption of dental implants equipped with abutments made of composite materials.
Al 5-lea congres mondial de biomecanică, Munchen, Germania, 29 iulie-4 august 2006.
Capuano A., Chiavacci R., Vrespa G., Folegatti G.
Riabilitazioni implantoprotesiche post-estrattive a carico immediato su fixtures PHI.
Al 9-lea congres al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma 10-13/04/2002 - Prezentare științifică de tip Poster.
Casini M., Polizzi E.M., Masci L., Rapetti A.
Trattamento impiantare nei pazienti HIV sieropositivi. Follow up a 2 anni.
Prima expoziție de toamnă – Milano, 30/11-01/12/2007 - Prezentare științifică de tip Poster.
Casolo F., Lorenzi V.
A new method to monitor dental implant osteointegration by vibration test.
D.S.T.M. Politecnico di Milano Italy - XVIth ISB (International Society of Biomechanics) Tokyo Congress – Rezumate - 25-29/8/1997.
Casolo F.
On implants vibration tests for a new approach to the osteointegration analysis.
D.S.T.M. Politecnico, Milano, Italia – Al 2-lea congres mondial de osteointegrare - Roma 3-6/10/1996.
Casolo F., Vrespa G.
Dental endosseus implantology: a new approach to bone repair.
Al XIII-lea congres internațional de biomecanică - University Of Western Australia, Perth, Australia - 9-13/12/1991 - Rezumate.
Casolo F., Vrespa G.
Ottimizzazione della riparazione ossea attorno agli impianti dentali.
Al X-lea congres mondial de implantologie orală - Sorrento - 10/1996.
Casolo F., Vrespa G., Brodoloni F.
Clinical routine tests of osteointegration: A new tool for oral implantology.
Acțiunile celui de-al 3-lea grup de crcetare – Al 16-lea congres internațional al Academiei Italiene de Protetică Dentară (A.I.O.P.) - Bologna - 8/11/1997.
Cassetta M., De Muro G., Quaranta M., Malchiodi L., Scaringi R., Piattelli M., Scarano A.
Maxillary sinus lifting with deproteinized sterilized pig/equine bone.
A 80-a sesiune general IADR/AADR/CADR (6-9 martie 2002), San Diego, California.
Celli D., Marinho V., Fanali S., Piattelli M., Petrone G., Scarano A.
Evaluation of the adaption between implant and healing abutement: an in vivo study.
Reuniunea anuală IADR 2000, Washington, DC - Rezumat.
Corigliano M., Costigliola G., Liardo P., Caputi S.
Individualizzazione del profilo emergente della porzione transmucosa degli impianti osteointegrati.
Al VI-lea congres al disciplinelor odontostomatologice - Francavilla al Mare (Chieti) – Documentele de la pagina 199 – Rezultatele de la pagina 199 - 29-30/4/1994.
Corigliano M., Costigliola G., Sacco L., Piattelli A.
La mesostruttura implantare rivestita in resina acetalica: alcuni casi clinici.
Quintessence International - 6-7/1996.
Corigliano M., Piattelli A.
Carico precoce e immediato in implantoprotesi: possibilità e limiti.
Universitatea „G. D’Annunzio” din Chieti, Pescara – Italia. Rezultaele celui de-al 2-lea congress mondial de osteointegrare - Roma - 3-6/10/1996.
Corigliano M., Piattelli A., Scarano A., Piattelli M. Alkaline phosphatase activity in osteoblasts around hydroxyapatite-coated and titanium implants in Rabbit.
A 74-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.), San Francisco - 13-17/3/1996.
Corigliano M., Scarano A., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A. An histologic and histochemical of acid and alkaline phosphatases around hydroxyapatitie-coated implants.
A 3-a reuniune comună C.E.D./N.O.F. - Berlin - 12-15/9/1996.
Corigliano M., Scarano A., Costigliola G., Piattelli A. Histologic evaluation of immediately loaded dental implants in monkeys.
A 75-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Orlando 19-23/3/1997 J. Dent. Res. Rezumat 562 - 76:84-1997.
Corigliano M., Scarano A., Piattelli A. Removal torque and histological analysis of bone around early-loaded implants.
A 32-a reuniune a Diviziei Europei Continentale (C.E.D.) a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Ljubljiana (Slovenia) - 15-16/9/1995 J. Dent. Res. 75-1225-1996
Corigliano M., Sacco L., Caputi S., Vrespa G. Impianti post-estrattivi: indicazioni e controindicazioni.
Al VI-lea Congres de Discipline Odontostomatologice. Regiunea Abruzzo - Francavilla al Mare (Chieti) - Lucrări pag. 205 - 29-30/4/1994.
Corigliano M., Vrespa G., Malchiodi L., Miceli P. Problematiche estetiche della porzione transmucosa.
Primul Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - Roma - Lucrări Vol. 3, pag. 2301 - 24-27/3/1994.
Corigliano M., Quaranta M., Scarano A., Piattelli A. Bone reaction to early loaded plasma-sprayed titanium implants.
A 73-a sesiune generală și expoziție a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.)
Singapore 28-6/1-7 - 1995 - Journal of Dental Research – Vol. 74 Ediție specială - Rezumate 275 pag. 435.
Corigliano M., Vrespa G., Bozzo M. Una nuova proposta in campo implantare. Primul congres național IS.I.P.R.C.M. Lucrări pag. 95-99 - Pavia 7-8/5/1993.
Costanzo G., Sacco M. L., Petrone G. Tetè S., Scarano A. Impianti post-estrattivi immediati: uno studio istologico.
Al VI-lea Congres de Discipline Odontostomatologice – aprilie 1999 – 279
Costigliola G., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M., Piattelli A. Histologic evaluation of supracrestal tissues around early-loaded implants in monkeys.
A 74-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996 - J. Dent. Res. - Rezumat 3053 - 75 pag. 399 - 1996
Costigliola G. Impianti postestrattivi immediati – Atti del VI° Congresso Nazionale SIDCO – Octombrie 1998
33
Corigliano M., Piattelli A., Scarano A., Piattelli M.
Alkaline phosphatase activity in osteoblasts around hydroxyapatite-coated and titanium implants in Rabbit.
A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.), San Francisco - 13-17/3/1996.
Corigliano M., Scarano A., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A.
An histologic and histochemical of acid and alkaline phosphatases around hydroxyapatitie-coated implants.
A treia reuniune comună C.E.D./N.O.F. - Berlin - 12-15/9/1996.
Corigliano M., Scarano A., Costigliola G., Piattelli A.
Histologic evaluation of immediately loaded dental implants in monkeys.
A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.) - Orlando 19-23/3/1997 J. Dent. Res. Extras 562 - Rezumat 562 -
76:84-1997.
Corigliano M., Scarano A., Piattelli A.
Removal torque and histological analysis of bone around early-loaded implants.
A 32-a reuniune a Diviziei Europene Continentale a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R.) - Ljubljiana (Slovenia) - 15-16/9/1995 J. Dent. Res. 75-1225-1996
Corigliano M., Sacco L., Caputi S., Vrespa G.
Impianti post-estrattivi: indicazioni e controindicazioni.
Al VI-lea congres al disciplinelor odontostomatologice. Regiunea Abruzzo - Francavilla al Mare (Chieti) – Rezultate pag. 205 - 29-30/4/1994.
Corigliano M., Vrespa G., Malchiodi L., Miceli P.
Problematiche estetiche della porzione transmucosa.
Primul congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - Roma – Rezultate Vol. 3 pag. 2301 - 24-27/3/1994.
Corigliano M., Quaranta M., Scarano A., Piattelli A.
Bone reaction to early loaded plasma-sprayed titanium implants.
A 73-a sesiune generală și expoziție a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.), Singapore 28-6/1-7 - 1995 - Journal of Dental
Research – Vol. 74 Ediție specială – Rezumate 275 pag. 435.
Corigliano M., Vrespa G., Bozzo M.
Una nuova proposta in campo implantare.
Primul congres național S.I.P.R.C.M. Actele de la pag. 95-99 – Rezultatele de la pag. 95-99 - Pavia 7-8/5/1993.
Costanzo G., Sacco M. L., Petrone G. Tetè S., Scarano A.
Impianti post-estrattivi immediati: uno studio istologico.
Al VI-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – aprilie 1999 – 279
Costigliola G., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M., Piattelli A.
Histologic evaluation of supracrestal tissues around early-loaded implants in monkeys.
A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996 - J. Dent. Res. - Extras 3053 75 -
pagina 399 - Rezumat 3053 - 75 pagina 399 - 1996
Costigliola G.
Impianti post-estrattivi immediati.
Lucrările celui de-al VI-lea congres național SIDCO – Octombrie 1998
Costigliola G., Corigliano M.
Possibilità estetiche del moncone implanto-protesico.
Rezultatele celui de-al doilea congres mondial de osteointegrare – Roma, 3-6 oct. 1996
Costigliola G., Folegatti G., Vrespa G.
Immediate implant into extraction sites: clinical and histological analysis.
Al 3-lea congres mondial de osteointegrare, Veneția, 2001
Costigliola G., Iuorio G.
Impianti post-estrattivi. Passato, Presente, Futuro.
Extrase din lucrările conferinței de implantologie, Francavilla al Mare (CH), 6-7-8 iunie 2002
Costigliola G., Iuorio G., Scarano a., Piattelli A., Sacco L.M., Folegatti G., Vrespa G.
Immediate implant into extraction sites: clinical and histological analysis.
A 37-a reuniune IADR/CED, Roma,5-8 septembrie 2001
Costigliola G., Folegatti G., Vrespa G.
Impianti post-estrattivi immediati: tecnica chirurgica con impianti one stage.
D’Addona A., Piattelli A., Quaranta M., Scarano A., Corigliano M., Piattelli A.
Histologic analisys of 183 implants retrieved over a 7 years period.
A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996 - J. Dent. Res. - Extras 1306-75 pag. 181 - Rezumat 1306-75 – pag. 181 - 1996.
D’Amato S., Tartaro G. P., Grulliero P., Amodeo V., Monda G.
La valutazione dell’osteointegrazione mediante mineralometria ossea computerizzata.
Italian Journal of Oral Implantology, 1 octombrie 1999: 35.-39
D’Archivio D., Paolantonio M., Campobassi S., Scarano A., Piattelli A.
Applicazione di impianti post-estrattivi immediati. Studio clinico ed istologico sull’uomo.
Al 8-lea congres profesoral național, Roma, 2001 – Prezentare științifică de tip Poster.
34
BI
BL
IO
GR
AF
IE
Degidi M., Scarano A., Piattelli A.
Carico immediato e carico non funzionale degli impianti dentali: evidenze cliniche e sperimentali.
RIS Octombrie/Decembrie 1999.
Di Carmine M., Vianale C., Piattelli M., Petrone G., Scarano A.
Influenza dell’adattamento primario dell’impianto sui tempi di guarigione ossea.
Al VII-lea congres național al Profesorilor de Stomatologie – Roma – Martie 2000 - 337.
Di Domizio P., Scarano A., Vianale C., Reale G., Di Stilio M., Spoto G., Piattelli M.
Analysis of bovine serum albumin adsorption modification in implants with different surface morphology.
Reuniunea anuală IADR 2000 – Washington, DC - Rezumat.
Di Placido G., Tumini V., D’Archivio D., Del Giglio Matarazzo A., Tritapepe R.
Aspertate amino transferase nella diagnosi implantologia.
Al VI-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Aprilie 1999 – 293.
Di Santi G., Margarita F.
Implantologia e ortodonzia: utilizzo dell’impianto PHI (a guarigione primaria) in caso di agenesia bilaterale del 12 e del 22.
Primul congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - Roma – Lucrările din vol. I pag. 301 - 24-27/3/1994.
Di Santi G., Vrespa G.
Ottimizzazione della riparazione ossea attorno agli impianti dentali.
Società Italiana di Chirurgia Odontostomatologica – Lucrările celui de-al III-lea congres național - Napoli - 10-12/10/1996.
Di Santi G., Bozzo M., Margarita S.
Implantologia e ortodonzia: utilizzo dell’impianto P.H.I. (a guarigione primaria) in caso di agenesia bilaterale del 13 e del 23.
Al XII-lea congres național S.I.D.O. - Villa Erba - Cernobbio - Como - 29/10-1º/11/1993.
Falco A., Costanzo G., Leoni S., Corina V., Tetè S.
Perfetti G. Analisi al microscopio elettronico a scansione (S.E.M.) della superficie degli impianti mordenzati e/o sabbiati.
Al VII-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Roma, martie 2000 – 369
Fanali S., Ciavarelli L. Traini T., Piattelli M., Tripodi D., Scarano A.
Microbial penetration of the internal part of cement-retained implant-abutment connections.
A 35-a reuniune anuală IADR/CED 1999 - Montpellier.
Favero G.A., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M., Piattelli A.
Bone formation around sandblasted and plasma-sprayed titanium implants in connection with the use of alkaline phosphatase: a pilot study.
Reuniunea Asociației Europene de Osteointegrare - Paris - 9-11/2/1996.
Flammini M.
Esperienze di costruzioni di protesi su impianti.
Il Nuovo Laboratorio Odontotecnico - 12-1993.
Folegatti G., Scarano A., Piattelli M., Bozzo M., Margarita F.
Healing around “GOLD” surface implants.
Al XIX-lea congres internațional AIOP, sesiune de cercetare, noiembrie 2000.
Folegatti G.,Vrespa G., Maraschi G., Costigliola G., Iuorio G., Sacco L.
Titanium nitride coated implant surface and auro galvan crown: a contribution to aestetically enhanced implants.
Istituto Scientifico Universitario San Raffaele di Milano, 13/15 septembrie 2001.
Gherlone E., Albano F., Vrespa G., Folegatti G., Capuano A.
Carico immediato su impianti post-estrattivi immediati.
Implantologia 01/2004.
Gherlone E.
Tra Odontoiatria di base ed evoluzioni tecnologiche.
Dental Cube, 6 noiembrie 2007.
Gherlone E., Vrespa G., Vrespa D.
Rialzo crestale “a becco di flauto” della parete inferiore del seno mascellare.
IOS 2012/12
Guida L., Annunziata M., Iezzi G., Iuorio G., Costigliola G., Salierno A., Piattelli A.
Immediately Loaded Postextraction Implants: A Human Histologic Case Report.
Reuniunea anuală IADR 2007 - Thessaloniki, Grecia - Rezumat.
Guida L., Iezzi G., Annunziata M., Salierno A., Iuorio G., Costigliola G., Piattelli A.
Immediate Placement and Loading of Dental Implants: A Human Histologic Case Report.
J. Periodontol, Martie 2008.
Iezzi G., Imperatrice A. M., Carlucci P. M., Tetè S., Scarano A.
Permeabilità ai fluidi in 93 impianti rimossi per fallimento.
Al VI-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Aprilie 1999 – 278.
Iezzi G., Scarano A., Petrone G., Piattelli M., Piattelli A.
Fluids penetration in the internal part of titanium implants: an in vitro study.
Reuniunea anuală IADR 2000 - Washington, DC - Rezumat.
35
Imperatrice A. M., Piattelli M., Vrespa G., Pizzuti M., Scarano A.
Guarigione ossea intorno ad impianti rivestiti in nitruro di titanio (TiN).
Al 8-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma, 14-17 martie 2001.
Iuorio G., Costigliola G., Sacco L. M., Folegatti G., Vrespa G.
Immediate implants into extraction sites: 3 to 5 years retrospective study.
Al 10-lea congres științific anual EAO, 13/15 septembrie 2001, Milano.
Leoni S., Corina V., Salini L., Tetè S., Falco A., Perfetti G.
Analisi al microscopio elettronico a scansione (S.E.M.) della superficie degli impianti rivestiti.
Al VII-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Roma, Martie 2000 – 324
Levorin B., Vrespa G.
Carico immediato con overdenture su barra.
Dental Cadmos, Decembrie 1999 – 37/43.
Levorin B., Vrespa G.
Impianti post-estrattivi immediati.
IOS nr. 1/2008.
Madaschi M., Madaschi R., Benatti G.L., Vrespa G., Scarano A., Iezzi G.
Short implant: evidenze sperimentali e cliniche.
Dental Clinics – Anul II, Februarie 2008.
Margarita F., Petrucciani S.
Considerazioni cliniche e medico-legali in tema di implantologia endossea.
Zacchia - Anul 66 (Vol. XI din seria 4) - 7-9/1993.
Mortara R., Cassinelli C., Morra M.
Biocompatibilità del sistema impianto-sovrastruttura.
Dental Cadmos 18/98 – materiale și instrumente – 55-61.
Orsini G., Petrone G., Iezzi G., Piattelli M., Scarano A.
Impianti rivestiti in nitruro di titanio: uno studio sperimentale nel coniglio.
Al 8-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma, 14-17 martie 2001.
Paolantonio M., Dolci M., Scarano A., D’archivio D., Di Placido G., Tumini V., Piattelli A.
Immediate implantation in fresh extraction sockets a controlled clinical and histological study in a man.
J. Periodontol – Noiembrie 2001.
Perotti V., Salina S., Maiorana C., Piattelli A., Iezzi G.
Clinical and Histological Evalutation of the Osseointegration of Mini Implants in Rabbit Fibulas Using ER:YAG Laser and Traditional Bur.
A 19-a reuniune anuală a Academiei de Osteointegrare –18-20 martie 2004, San Francisco.
Petrone G., Vianale C., Piattelli M., Iezzi G., Scarano A.
Guarigione ossea intorno ad impianti con superficie GOLD Plasma-Spray.
Al VII-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Roma, Mar. 2000 – 341
Petrone G., Perfetti G., Imperatrice A. M., Falco A., Tetè S., Carlucci P.M.
Penetrazione di fluidi e batteri all’interno di impianti cementati ed avvitati.
Al VI-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Aprilie 1999 – 280.
Petrone G., Iezzi G., Vrespa G., Piattelli M., Scarano A.
Impianti immediati post-estrattivi: studio istologico su scimmie.
Al 8-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma, 14-17 martie 2001.
Piattelli A., Vrespa G., Petrone G., Iezzi G., Annibali S., Scarano A.
Role of the microgap between implant and abutment: a retrospective histologic evaluation in monkeys.
Journal of Periodontology.
Piattelli A., Quaranta M., Calabrese L., Scarano A., Piattelli M.
Atlante di Istologia Implantare.
Editura „Martina Editore” - Bologna - 1996.
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M.
Bone reactions to early occlusal loading of two-stage titanium plasma-sprayed implants: a pilot study in monkeys.
The International Journal of Periodontics & Restorative Dentistry – Vol. 172 -2010163-169 - …
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A.
Microscopical observations of the osseous reponses in early loaded human titanium implants: a report of two cases.
17 - 13 – 1333 – -1337 – 1996
Piattelli A., Favero G. A., Simion M.
An histochemical analisys of osteoblast activity adjacent to titanium implants.
Aniversarea a 30 de ani de la inventarea sistemului Branemark, Gothenburg - Suedia - 17-19/8/1995.
Piattelli A., Piattelli M., Corigliano M., Scarano A., Vrespa G.
Biomaterials aspects of osseointegrated implants. Ironmongers Lecture (Invited Lecture).
Eastman Dental Institute for Oral Healthcare Sciences, 256 Gray’s Inn Road - Londra – Marea Britanie, 3/11/1995.
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M. Microscopical evaluation of epithelial and supracrestal connective tissue around early loaded implants in monkeys.
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M. Reazioni ossee al carico occlusale precoce su impianti in titanio sommersi,rivestiti da plasma-spray: uno studio pilota sulla scimmia. Rivista Internazionale
di Paradontologia & Odontoiatria Ricostruttiva, Vol. NR. 2/1997.
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Costigliola G. Paolantonio M. Immediate loading of titanium plasma-sprayed implants: a histologic analysis in monkeys.
93 din Decretul Prezidențial nr. 3/1998.
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Costigliola G. Paolantonio M. Immediate loading of titanium plasma-sprayed implants: a pilot study in monkeys. 93 din Decretul Prezidențial nr. 5/1998.
Piattelli A., Paoloantonio M., Corigliano M., Scarano A. Immediate loading of titanium plasma-sprayed screw shaped implants in man: a clinical and histological report of two cases.
J. Periodont, Vol. 68- 591-597
Piattelli A., Piattelli M., Scarano A. Simultaneous demonstration of alkaline and acid phosphatae activities in bone, at bone implant interface and at the epiphyseal growth plate in plastic embedded
undemineralized tissue. Biomaterials. Vol. 18- 545-549
36
BI
BL
IO
GR
AF
IE
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M.
Microscopical evaluation of epithelial and supracrestal connective tissue around early loaded implants in monkeys.
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M.
Reazioni ossee al carico occlusale precoce su impianti in titanio sommersi,rivestiti da plasma-spray: uno studio pilota sulla scimmia.
Rivista Internazionale di Paradontologia & Odontoiatria Ricostruttiva, Vol. 17 nr. 2/1997.
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Costigliola G. Paolantonio M.
Immediate loading of titanium plasma-sprayed implants: a histologic analysis in monkeys.
J. Peridontal nr. 3/1998.
Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Costigliola G. Paolantonio M.
Immediate loading of titanium plasma-sprayed implants: a pilot study in monkeys. J. Peridontal nr. 5/1998.
Piattelli A., Paoloantonio M., Corigliano M., Scarano A.
Immediate loading of titanium plasma-sprayed screw shaped implants in man: a clinical and histological report of two cases.
J. Periodontal, Vol. 68- 591-597
Piattelli A., Piattelli M., Scarano A.
Simultaneous demonstration of alkaline and acid phosphatae activities in bone, at bone implant interface and at the epiphyseal growth plate in plastic embedded undemineralized tissue.
Biomaterials Vol. 18- 545-549
Piattelli A., Piattelli M., Scarano A., Calabrese L.
Microscopical aspects of bone formation on sandblasted titanium implants.
A 32-a reuniune a Diviziei Europene Continentale a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Ljubljiana (Slovenia) - l5-16/9/1995.
Piattelli A., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M.
Presence of multinucleated giant cells (MGCs) around machined, sandblasted, and plasma-sprayed titanium implants: a histological and histochemical time-course study in rabbit.
Biomaterials Vol. 17-21 -20102053-2058 - …
Piattelli A., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M.
Effects of alkaline phosphatase on bone healing around plasma-sprayed titanium implants: a pilot study in rabbits.
Biomaterials Vol. 17- 1443-1449
Piattelli A., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M.
Alkaline phosphatase increases bone formation around titanium implants.
A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996. J. Dent. Res. Rezumat 501 pag. 75-80 - 1996.
Piattelli A., Scarano A., Piattelli M.
Histologic observations on 230 retrieved dental implants: a 8 years experience (1989-1996).
J. Periodontol. Vol. 69- 178184
Piattelli A., Scarano A., Favero G. A.
Analisi istologica di 192 impianti dentali analizzati in un arco di tempo di 7 anni.
Editoriale 1996.
Piattelli A., Scarano A., Quaranta M.
High-precision, cost-effective cutting system for producing thin sections of oral tissues containing dental implants.
Biomaterials Vol.18 - 577-579.
Piattelli M., Vrespa G., Petrone G., Iezzi G., Scarano A.
Guarigione ossea intorno ad impianti in Titanio Plasma-Spray e Titanio Plasma-Spray rivestito in TiN.
SIDCO 1-2/12/2000
Pitasso L., Marinho V., Fanali S., Piattelli M., Petrone G., Scarano A.
Retrospective study on machined surface implants under reflexive light microscopy.
Reuniunea anuală IADR 2000 - Washington, DC - Rezumat.
Quaranta M., Corigliano M., Sarnachiaro O., Gotta S.
Experimental study on monkeys using P.H.I. implants.
Universitatea „G. D’Annunzio” Chieti-Pescara – Institutul de Discipline Odontostomatologice - Director Prof. Manlio Quaranta – Universitatea Maimonides din Buenos Aires – Catedra de Implantologie, Dir.
Prof. Oscar Sarnachiaro – Lucrările congrestului mondial de osteointegrare - Veneția - 29/9-2/10/1994.
Quaranta A., Vozza I., De Muro G., Iezzi G., Scarano A.
Osteoblast adhesion in rabbit to machined versus sandblasted titanium implants.
A 80-a sesiune generală IADR/AADR/CADR (6-9 martie 2002), San Diego, California.
Rapetti A., Masci L., Spreafico A., D’Addona A.
La riabilitazione implanto-protesica nei pazienti HIV positivi.
Al 11-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Universitatea „Tor Vergata” din Roma, 21-22-23-24 aprilie 2004.
Ripari M., Margarita F., Bozzo M.
Risoluzione implanto-protesica con metodica P.H.I. in un caso di avulsione traumatica e in un caso di agenesia.
Primul congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - Roma – Lucrările Vol. III pag. 2439 - 24-27/3/1994.
Sacco L., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M., Piattelli A.
Alkaline phosphatase changes the bone growth patterns around plasma-sprayed titanium implants.
A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996. J. Dent. Res. Rezumat 472 pag. 75-76 - 1996.
Sacco L., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A.
Bone resorption in monkeys.
A 76-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R) - Nisa - 24-27/6/1998.
37
38
BI
BL
IO
GR
AF
IE
Sacco L., Petrone G., Iezzi G., Traini T., Piattelli M., Scarano A.
Bone regeneration with use of non-demineralized freeze-dried bone in sinus lifts.
Reuniunea anuală IADR 2000 - Washihgton, DC - Rezumat.
Sacco L., Scarano A., Costigliola G., Piattelli A.
Bone augmentation with the edentulous ridge expansion technique with filling material: a six years results.
Congresul mondial de osteointegrare – Veneția 2001 – Prezentare științifică de tip Poster.
Sacco L., Vrespa G., Costigliola G.
Maxillary bone augmentation with medium sinus lift technique: clinical evaluation.
A 37-a reuniune IADR/CED, Roma, 5/8 septembrie 2001.
Sacco L., Vrespa G., Scarano A., Folegatti G.
Nitrite Titanium Coated Implant Surface: clinical and histological evaluation.
A 80-a sesiune general IADR/AADR/CADR (6-9 martie 2002), San Diego, California.
Sacco L., Calabrese C., Bollero R., Bollero P., Calabrese L.
Nitruro di Titanio in Implantologia: risultati a 3 anni di esperienza clinica.
Al 11-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Universitatea „Tor Vergata” din Roma, 1-22-23-24 aprilie 2004.
Sacco L., Calabrese L., Bollero P., Bollero R., Calabrese C.
Utilizzazione in chirurgia orale di Impianti immediati rivestiti in Nitruro di Titanio: valutazioni cliniche e biologiche.
Al 11-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Universitatea „Tor Vergata” din Roma, 21-22-23-24 aprilie 2004.
Sacco L., Calabrese C., Bollero P., Vrespa G., Calabrese L.
Biological and aesthetic efficacy of Tin (Titanium Nitrude) Implants: three years results.
REUNIUNEA EAED/IFED: 27-29 mai 2004 (Universitatea „Tor Vergata” din Roma, Catedra de Chirurgie maxilofacială și orală, Itala).
Sacco L.
Bacterial adhesion on Tin-Coated and uncoated implants: an vivo human study.
Al 4-lea congress mondial de osteointegrare – Veneția, 14-16 octombrie 2004 – Prezentare științifică de tip Poster
Sacco L.
Biological and aesthetic efficacy of Tin (Titanium Nitrude) Implants: three years results – Prezentare științifică de tip Poster.
Al 4-lea congress mondial de osteointegrare – Veneția, 14-16 octombrie 2004.
Sacco L., Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Iezzi G., Orsini G., Piattelli A.
Bacterial adhesion on TiN-coated and uncoated implants: an in vivo human study.
A 32-a reuniune anuală și expoziție a AADR – A 27-a reuniune anuală a CADR – 12-13-14-15 martie 2003 – San Antonio, Texas – Prezentare științifică de tip Poster.
Al 4-lea congress mondial de osteointegrare – Veneția, 14-16 octombrie 2004.
Sacco L., Vrespa G., Di Carlo F., Scarano A.
Medio rialzo del seno mascellare: risultati clinici.
Doctor Os, Anul XVIII, numărul 6, iunie 2007.
Sacco L., Scarano A., Di Iorio D., Vrespa G.
Analisi meccanica di una nuova connessione impianto abutment.
Congresul național al profesorilor de discipline odontostomatologice și chirurgie maxilofacială – Roma, 22-24 aprilie 2009.
Salierno A., Guida L.
Studio Clinico ed Istologico sull’inserimento Post-estrattivo e sul Carico Precoce degli impianti – Sessione Poster.
Al 12-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - 16-17-18-19 martie 2005, Palazzo dei Congressi - Roma.
Salina S., Maiorana C., Iezzi G., Colombo A., Fontana F., Piattelli A.
Histological Evaluation, in Rabbit Tibiae, of Osseointegration of Mini-implants in Sites Prepared with Er: YAG Laser versus Sites Prepared with Traditional Burs.
Journal of Long-Tearm Effects of Medical Implants, 16(2):145-156 (2006).
Al 12-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - 16-17-18-19 martie 2005, Palazzo dei Congressi - Roma.
Scarano A.
Impianti post-estrattivi. Passato, presente, futuro. Estratti dagli atti del convegno di implantologia.
Francavilla al Mare (CH), 6-7-8 iunie 2002.
Scarano A., Petrone G., Iezzi G., Vrespa G., Quaranta A., Piattelli A.
Rimaneggiamento dell’osso crestale perimplantare. Studio sperimentale.
Italian Oral Surgery, Vol. 1, 1/10/2002
Scarano A., Spoto G., Vrespa G., Iezzi G., Strocchi R., Piattelli A.
Valutazioni biochimiche e istomorfometriche di superfici implantari plasma-spray e machined.
Il Dentista Moderno, Octombrie 2002.
Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Sfasciotti G., Perrini D., Piattelli A.
Impianti a vite piena e impianti a vite cava: valutazioni istomorfometriche e del removal torque in mandibola di maiale.
Quintessence International, 9/10 - 2002.
Scarano A., Vrespa G., Iezzi G., Ripari F., Piattelli M., Piattelli A.
Guarigione ossea intorno a impianti in titanio plasma-spray e titanio plasma-spray rivestito in TiN.
Implantologia Orale nr. 1 - 2 martie 2002.
Scarano A., Piattelli M., Piattelli A. Histological features of failures in osseointegrated implants.
A 32-a reuniune a Diviziei Europene Continentale a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Ljubljana, Slovenia - 15-16-9, 1995 - J. Dent. Res. 75- 12251996
Scarano A., Corigliano M., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A. Bone reactions to immediately loaded single dental implants in monkeys.
A 76-a sesiune general a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Nisa - 24-27/6/1998.
Scarano A., Sacco L., Corigliano M., Piattelli M., Piattelli A. Immediate post extraction implants: an istologic analysis in monkeys. A 35-a reuniune anuală IADR/CED 1999 - Montpellier
Scarano A., Sacco L., Traini T., Ciavarelli L., Piattelli M., Piattelli A. Immediate implant placement in post-extraction sites: an istologic study in humans.
A 35-a reuniune anuală IADR/CED 1999 - Montpellier.
Scarano A., Piattelli M., Iezzi G., Petrone G., Orsini G., Piattelli A. Removal torque values of Titanium implants inserted into bone defects filled with Hidroxyapatite.
Reuniunea anuală IADR 2000 – Washington, DC – Rezumat.
Scarano A., Iezzi G., Petrone G., Marinho V., Corigliano M., Piattelli A. Immediate post-extraction implants: an histologic and histometric analysis in monkeys.
J. Oral Implantology Vol. XXVI 3/2000
Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Caputi S., Piattelli A. Bacterial adhesion on titanium nitride-coated and uncoated implants: an in vivo human study.
Journal of Oral Implantology – Vol. XXIX nr. 2 - 2003.
Scarano A., Iezzi G., Vrespa G., Piattelli M., Piattelli A. Impianti dentali nitrurati. Studio istologico e clinico. – Dental Cadmos 6/2003.
Scarano A., Vrespa G, Gherlone E., Ripari F., Quaranta A., Sfasciotti G. Impianti post-estrattivi immediati - Quintessence International – Ianuarie/Februarie 2003.
Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A. Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in nitruro di titanio. – Implantologia nr. 2/2004.
Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A. Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in nitruro di titanio. – Quintessenza Internazionale nr. 5/2004.
Scarano A., Quaranta A., Di Iorio D., Di Carlo F. Recupero di un impianto con abutment fratturato. Caso clinico. – Doctor OS nr. Noiembrie-Decembrie 2006.
Scarano A., Carinci F., Mangano C., Quaranta A., Piattelli A. Removal torque values of titanium implants inserted into bone defects filled with hydroxyapatite: a histologic and histomorphometric analysis in
rabbit. – International Journal of Immunopathology and pharmacology Vol. 20, nr. 1 (SI), 0-0 (2007)
Scarano A., Piattelli M., Piattelli A.
Histological features of failures in osseointegrated implants.
A 32-a reuniune a Diviziei Europene Continentale a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Ljubljana, Slovenia - 15-16-9, 1995 - J. Dent. Res. 75- 12251996
Scarano A., Corigliano M., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A.
Bone reactions to immediately loaded single dental implants in monkeys.
A 76-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Nisa - 24-27/6/1998.
Scarano A., Sacco L., Corigliano M., Piattelli M., Piattelli A.
Immediate post extraction implants: an istologic analysis in monkeys.
A 35-a reuniune anuală IADR/CED 1999 - Montpellier
Scarano A., Sacco L., Traini T., Ciavarelli L., Piattelli M., Piattelli A.
Immediate implant placement in post-extraction sites: an istologic study in humans.
A 35-a reuniune anuală IADR/CED 1999 - Montpellier.
Scarano A., Piattelli M., Iezzi G., Petrone G., Orsini G., Piattelli A.
Removal torque values of Titanium implants inserted into bone defects filled with Hidroxyapatite.
Reuniunea anuală IADR 2000 – Washington, DC – Rezumat.
Scarano A., Iezzi G., Petrone G., Marinho V., Corigliano M., Piattelli A.
Immediate post-extraction implants: an histologic and histometric analysis in monkeys.
J. Oral Implantology Vol. XXVI 3/2000
Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Caputi S., Piattelli A.
Bacterial adhesion on titanium nitride-coated and uncoated implants: an in vivo human study.
Journal of Oral Implantology – Vol. XXIX nr. 2 - 2003.
Scarano A., Iezzi G., Vrespa G., Piattelli M., Piattelli A.
Impianti dentali nitrurati. Studio istologico e clinico.
Dental Cadmos 6/2003.
Scarano A., Vrespa G, Gherlone E., Ripari F., Quaranta A., Sfasciotti G.
Impianti post-estrattivi immediati.
Quintessence International – Ianuarie/Februarie 2003.
Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A.
Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in Nitruro di Titanio.
Implantologia nr. 2/2004.
Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A.
Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in nitruro di titanio.
Quintessenza Internazionale nr. 5/2004.
Scarano A., Quaranta A., Di Iorio D., Di Carlo F.
Recupero di un impianto con abutment fratturato. Caso clinico.
Doctor OS nr. Noiembrie-Decembrie 2006.
Scarano A., Carinci F., Mangano C., Quaranta A., Piattelli A.
Removal torque values of titanium implants inserted into bone defects filled with hydroxyapatite: a histologic and histomorphometric analysis in rabbit.
International Journal of Immunopathology and pharmacology, Vol. 20, nr. 1 (SI), 0-0 (2007)
Scarano A., Piattelli M., Iezzi G., Petrone G., Orsini G., Piattelli A.
Removal torque values of Titanium implants inserted into bone defects filled with Hidroxyapatite.
Reuniunea anuală IADR 2000 – Washington, DC – Rezumat.
Scarano A., Iezzi G., Petrone G., Marinho V., Corigliano M., Piattelli A.
Immediate post-extraction implants: an histologic and histometric analysis in monkeys.
J. Oral Implantology Vol. XXVI 3/2000
Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Caputi S., Piattelli A.
Bacterial adhesion on titanium nitride-coated and uncoated implants: an in vivo human study.
Journal of Oral Implantology – Vol. XXIX n. 2 - 2003.
Scarano A., Iezzi G., Vrespa G., Piattelli M., Piattelli A.
Impianti dentali nitrurati. Studio istologico e clinico.
Dental Cadmos 6/2003.
Scarano A., Vrespa G, Gherlone E., Ripari F., Quaranta A., Sfasciotti G.
Impianti post-estrattivi immediati.
Quintessence International – Ianuarie/Februarie 2003.
Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A.
Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in nitruro di titanio.
Implantologia nr. 2/2004.
Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A.
Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in nitruro di titanio.
Quintessenza Internazionale nr. 5/2004.
39
40
BI
BL
IO
GR
AF
IE
Scarano A., Quaranta A., Di Iorio D., Di Carlo F.
Recupero di un impianto con abutment fratturato. Caso clinico.
Doctor OS nr. Noiembrie-Decembrie 2006.
Scarano A., Carinci F., Mangano C., Quaranta A., Piattelli A.
Removal torque values of titanium implants inserted into bone defects filled with hydroxyapatite: a histologic and histomorphometric analysis in rabbit.
International Journal of Immunopathology and pharmacology, Vol. 20, nr. 1 (SI), 0-0 (2007).
Scarano A., Di Iorio D., Sacco L., Vrespa G.
Analisi meccanica di una nuova connessione impianto-abutment.
Dental Cadmos nr. 6/2010.
Scarrone G. P., Vrespa G., Ferraris M., Alcidi R. Overdenture su impianti P.H.I.
Il Dentista Moderno, nr. 4 - 1998.
Tamborrino F., Piattelli A., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M.
Multinucleated giant cells around smooth, sandblasted and plasma-sprayed titanium implants.
A 74-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996. J. Dent. Res. 75 - 1.017750 - 504 - 80 - 1.025033 - 504 - 80 – 1996
Tetè S., Scarano A., Petrone G., Salini S., Sacco L.
Rialzo di seno mascellare mediante innesto di FDBA.
Al VI-lea Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Apr. 1999 – 309
Vianale C., Reale G., Perinetti G., Scarano A., Spoto G.
Assorbimento proteico su superfici implantari in plasma spray, sabbiate e lisce.
Al VII-lea Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Roma, Mar. 2000 – 343
Vrespa G., Brodoloni F., Rapetti A., Corigliano M.
Analysis of primary bone regeneration in a new implant system.
A 17-a Asociație Europeană de Protetică Dentară – Al IV-lea Congres european de Gerontologie – Al VII-lea Congres A.N.D.I. - Regiunea Lombardia - Milano - Rezumate - 15-17/10/1993
Vrespa G., Andreutti A., Corigliano M.
Impianti endossei e forze estrattive.
Il Dentista Moderno nr. 9 - 1503-5 - 1993.
Vrespa G., Brodoloni F., Rapetti A., Corigliano M.
Impianti a guarigione primaria PHI in paziente portatrice di handicap.
Il Dentista Moderno nr. 4 - 557-64 - 1994
Vrespa G., Cattini C.
Il moncone V.F.C. come nuovo approccio alla protesi fissa su impianto.
A XVIII-a reuniune internațională „Implanturi și transplanturi dentare” a G.I.S.I. - Bologna – Lucrările 6-9 - 20-22/5/1988.
Vrespa G., Calabrese L., Sacco L., Margarita F.
Medium Sinis Lift Technique: three years of clinical and radiological evaluation.
A 80-a sesiune general IADR/AADR/CADR (6-9 martie 2002), San Diego, California.
Vrespa G., Casolo F., Brodoloni F.
An innovative approach in bone repair in dental implantology - Proceedings of the 3dr Research Forum.
Al 16-lea Congres Internațional - Accademia Italiana di Odontoiatria Protesica (A.I.O.P.) - Bologna - 8/11/1997
Vrespa G., Casolo F., Ferretti A., Pazzaglia U., Corigliano M.
Verifica dell’osteointegrazione degli impianti PHI a riparazione ossea primaria.
Il Dentista Moderno – Nr. 4 - 579-91 - 1993.
Vrespa G., Corigliano M.
Il sistema implantare PHI: una filosofia nuova per l’osteointegrazione.
Recent Advances in Oral and Orthopaedic Prostheses - Veneția - Lucrări - 26-29/5/1993.
Vrespa G., Corigliano M., Andreutti A., Gasbarri G.
Livelli di successo del processo di integrazione di impianti endossei ottenuto mediante la riparazione ossea primaria proposta dalla tecnica chirurgica P.H.I.: uno studio multicentrico.
Primul Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma – Lucrări, Vol. 3, pag. 2421- -273
Vrespa G., Corigliano M., Caputi S., Sacco L.
La guarigione primaria in implantologia.
Primul Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma – Lucrări, Vol. 3, pag. 2417 - 24-27/3/1994.
Vrespa G., Veneziano W.
Un caso clinico risolto con impianti a riparazione ossea primaria (PHI).
Il Dentista Moderno – Nr. 9-1571-4 - 1992.
Vrespa G.
Il sistema implantare PHI una filosofia nuova per l’osteointegrazione.
Quintessence International – Nr. 2-117-9 - 1993.
Vrespa G.
Le molteplici possibilità offerte dalle diverse sistematiche protesiche del sistema d’impianto a riparazione ossea primaria PHI.
La Quintessenza Odontotecnica (847/1) - Nr. 2 - 145-150 - 1993.
41
Vrespa G.
Correlazione fra placca e gengivite su impianti a vite in titanio.
Il Dentista Moderno - Nr. 9 – 214 9-54 - 1989.
Vrespa G.
Experimental study on a pig for the comparison of two different implant systems: PHI and Bonefit. A preliminary report.
36° Journeé d’Etûde de la Societé Francophone de Chirurgie Buccale - Dijon - 18-20/5/1995.
Vrespa G., Folegatti G., Lento T., Torriani F.
Possibilità e limiti dell’estetica su impianti.
Rassegna Odontotecnica Nr. 5/99 - Octombrie 1999.
Vrespa G., Folegatti G., Maraschi G.
Titanium Nitride coated implant: a contribution to aesthetically enhanced implants.
Al XIX-lea Congres Internațional AIOP, sesiune de cercetare 11/2000
Vrespa G., Folegatti G., Maraschi G.
Titanium Nitride coated implant surfaces and auro galvan crown: a contribution to aesthetically enhanced implants.
Al 10-lea Congres Anual Științific EAO, 13/15 septembrie 2001, Milano – Prezentare științifică de tip Poster.
Vrespa G., Folegatti G., Sacco L., Costigliola G., Iuorio G.
Titanium Nitride coated implant surfaces and auro galvan crown: one year clinical results and evaluation.
A 37-a reuniune IADR/CED, Roma, 5-8 septembrie 2001.
Vrespa G., Casolo F., Piattelli A.
La guarigione ossea primaria in implantologia.
Libro PHI 2001.
Vrespa G., Gherlone E.
Intervento complesso di chirurgia implantare ricostruttiva monofasica.
Italian Oral Surgery Nr. 4/2003.
ECHIPA DE CERCETARE Crearea acelui ceva în măsură să scoată în evidență toate capacitățile acestui
implant a fost imboldul care m-a determinat să institui un grup de lucru format
din colegi și tehnicieni dentari, ca o modalitate modernă și plină de satisfacții
pentru atingerea obiectivul propus.
Rezultatul acestei colaborări a constat în elaborarea diferitelor protocoale și
punerea în aplicare a diferitelor componente, atât chirurgicale, cât și protetice.
Rezultatul este un implant simplu și cu o versatilitate extraordinară.
De asemenea, activitatea noastră vizează pregătirea de cursuri și serate dedicate
utilizatorilor metodologiei și celor care au de-a face pentru prima dată cu
vindecarea.
Pasul următor va consta în cercetare științifică, experimente de laborator și la
diferite universități, precum și în redactarea și publicarea de articole în reviste de
specialitate.
În orice caz, este vorba despre un grup „deschis”, la care pot contribui cu ideile și
experiențele lor și colaboratorii externi.
Dr. Renzo Madaschi Coordonator Echipă de cercetare PHI
42
VIA VERDI 14
20090 Trezzano sul Naviglio, MI, ITALIA
T. +39.02.4453401
[email protected] www.kristalsrl.net
RE
F.
P
HM
CS
EI
TA
R
EV
.
0
di
n
01
.0
9.
20
16