leadership si managementul schimbarii

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

- suport de curs –

prof. dr. Ticu Constantin

Master: PPoolliittiiccii şşii MMaannaaggeemmeenntt OOrrggaanniizzaaţţiioonnaall

Copyright © 2009 prof. dr. Ticu Constantin

[email protected] ; www.psih.uaic.ro/~tconstantin

LEADERSHIP ŞI MANAGEMENTUL PROF. DR. TICU CONSTANTIN SCHIMBĂRII ORGANIZAŢIONALE

2

Politici şi Management Organizaţional Suport de curs

I. O SCURTA PREZENTARE CURSULUI

Conceptele de lider – leadership („arta conducerii”) au fot o perioadă îndelungată subiect de analiză ale psihologiei sociale şi, mai târziu, ale psihologiei organizaţionale. Ţinând cont de faptul că aceste concepte au câştigat treptat în claritate, tematica abordării devenind mai variată, în primul capitol al acestui curs am încercat o definire a conceptului de leadership şi o delimitare de alte concepte similare sau apropiate ca arie de semnificaţie.

Noţiunea de putere, cea de a doua tema a prezentului curs, este puternic asociată atât cu cea de conducere (leadership) şi cea de conflict, indiferent de formele lor de organizare şi de manifestare, puterea şi conflictul generat de acesta, fiind consideraţi doi parametri ai aceleaşi realităţi la care liderul trebuie permanent să se raporteze, ele fiind centrale pentru înţelegerea comportamentelor atât a membrilor simpli ai organizaţiei cât şi a celor cu funcţii de conducere (echipa managerială).

Cel de al treilea capitol este centrat pe prezentarea principalelor modele teoretice care au încercat să facă legătura dintre leadership şi eficienţa actului de conducere. În aceste sens am grupat multitudinea de modele teoretic explicative în trei abordări dominate: a) abordarea axată pe trăsături (eficienţă - trăsături /calităţi individuale); b) abordarea comportamentală (eficienţă - a învăţa comportamentul efectiv de conducere) şi abordarea situaţională (eficienţă - adaptarea la contextul în care evoluează). Pentru că problematica dinamicii grupului este importantă pentru activitatea de leadership, în capitolul patru vom aborda grupul şi factorii care concură la funcţionarea eficientă a acestuia, pentru ca apoi să ne întoarcem la descrierea modului în care modelul de conducere propus de Hersey-Blanchard poate fi utilizat în gestiunea grupului şi conducerea acestuia spre eficienţă funcţională. Luarea deciziilor, la nivel individual şi de grup, este tema capitolului cinci. În primul rând analizăm importanţa şi semnificaţiile pe care le au deciziilor liderilor pentru ca apoi să descriem variabile personale care pot influenţa modul de luare a deciziilor. Vom insista însă şi pe descrierea câtorva modele de luare a deciziilor şi pe prezentarea altor variabile explicative ale procesului decizional. Analiza procesului de schimbare în organizaţii este abordată în capitolul şase, insistând pe definirea principalelor concepte şi modele teoretice, pe descrierea principalelor principiile care trebuie respectate în promovarea schimbării şi pe descrierea unor strategii folosite în managementul schimbării.

Capitolul şapte este dedicat listării principalelor etape ale procesului de schimbare şi detalierii primilor trei etape: etapa pregătitoare, etapa de diagnostic şi etapa de planificare (celelalte etape vor fi detaliate în capitole distincte spre finalul cursului. Un loc important în acest capitol va avea descrierea diferitelor tipuri de rezistenţe la schimbare care se pot activa la nivelul personalului implicat în schimbare.

În capitolul opt vom oferi câteva repere utile în procesul de planificare a schimbării organizaţionale insistând pe definirea scopului, obiectivelor şi activităţilor şi pe clarificarea diferenţierilor dintre schimbările de tip planific şi cele de tip emergent.

Capitolul final al prezentului curs insistă pe descriere strategiilor care trebuie adoptate de către lider în fiecare din cele trei etape principale ale schimbării: iniţierea schimbării, zona neutră /intermediară şi re-îngheţarea. /lansarea noului început), astfel încât acesta să se realizeze cu costuri minime şi cu atingerea principalelor obiective vizate de strategia de schimbare.


3


II. SCOPUL GENERAL AL CURSULUI

Scopul principal al cursului este de a defini problematica generală a leadership-ului, a analiza principalele modele teoretic-explicative ale eficienţei în arta conducerii si o oferi, din această perspectivă, repere utile pentru luarea deciziilor, realizarea demersurilor practice legate de gestiunea activităţii grupurilor şi managementul schimbării organizaţionale.

III. COMPETENŢE FINALE

Ca obiective finale urmărim formarea competenţelor pentru promovarea unui stil de conducere adecvat organizaţiei, dezvoltarea abilităţii privind comunicarea şi cooperarea în cadrul organizaţiei, dezvoltarea capacităţii de utilizare a diverselor modalităţi de antrenare a personalului în procesul decizional şi optimizarea strategiilor de luare a deciziei în cadrul organizaţional.

IV. OBIECTIVELE CURSULUI

o a defini problematica generală a leadershipului; o a prezenta şi analiza concepte asociate (lider, manager, putere); o a descrie şi analiza principalele trăsături de personalitate asociate liderului eficient; o a descrie modele comportamentale recomandate pentru arta conducerii, o a analiza factorii care asigură performanţa activităţii în echipă şi a descrie conduitele

cele mai potrivite ale liderului pentru conducerea eficientă a echipelor; o a analiza realitatea românească din perspectiva managerilor şi a aşteptărilor acestora

vis-à-vis de gestiona resursele umane; o a defini strategii optime de luarea a deciziilor; o a înţelegere necesitatea schimbării organizaţionale şi a principiilor care o guvernează; o a putea identifica principalele etape ale schimbării organizaţionale; o a analiza principalele elemente asociate culturii organizaţionale; o a putea realiza analiza climatului organizaţional şi utiliza informaţiile obţinute; o a prezenta metode şi tehnici de analiză a opiniilor angajaţilor sau de evaluare a stilului

de leadershipului.


4


V. TEMATICA CURSULUI:

1. Concepte şi definiţii

1.1. Conceptele de lider – leadership 1.2. Distincţia lider - manager

2. Putere şi conflict în organizaţii

2.1. Definiţii ale puterii 2.2. Surse ale puterii

2.2.1. Surse inter-personale ale puterii 2.2.2. Surse personale ale puterii

2.3. Strategii de influenţă 2.4. Caracteristici şi paradoxuri ale puterii 2.5. Conflictul in organizaţii

2.5.1. Formele de conflict şi poziţiile ierarhice în organizaţie 2.5.2. Gestiunea conflictelor 2.5.3. Strategii e rezolvare a conflictelor

3. Teorii ale leadership-ului

3.1. Abordări axate pe trăsături 3.1.1. Descrieri intuitive ale liderilor 3.1.2. Trăsături ale liderului identificate prin studii empirice 3.1.3. Alte studii privind performanţa

3.2. Abordări axate pe comportamente 3.2.1. Cercetările de la Universitatea Ohio 3.2.2. Grila de gestionare a lui Blake şi Mouton 3.2.3. Cercetările Universităţii din Michigan

3.3. Abordări axate pe situaţie 3.3.1. Modelul unidimensional - Tannenbaum şi Schimdt 3.3.2. Modelul căii critice - House. 3.3.3. Modelul contingenţei - Fiedler 3.3.4. Modelul luării deciziilor - Vroom şi Yetton 3.3.5. Modelul tridimensional Reddin

4. Leadership şi dinamica grupurilor

4.1. Tipuri de grupuri 4.2. Etapele evoluţiei unui grup 4.3. Eficacitatea grupului 4.4. Dinamica grupului şi factorii de coeziune 4.5. Rolurile in grup şi eficacitatea grupului 4.6. Strategii de motivare a grupului/echipei 4.7. Rezistenţele în faţa schimbării 4.8. Conduite recomandate pentru organizarea şi conducerea echipelor

5. Procesul de luare a deciziilor

5.1. Semnificaţii ale deciziilor organizaţionale 5.2. Variabile personale în luarea deciziilor 5.3. Modele ale procesului decizional


5


5.3.1. Modelul raţional general de luare a deciziei 5.3.2. Modelul raţional-creativ de luare a deciziilor

5.4. Ale variabile explicative ale procesului decizional 5.4.1. Modelul Vroom şi Yetton de luare a deciziilor 5.4.2. Modelul raţionalităţii limitate a lui Simon 5.4.3. Abordarea politică 5.4.4. “Pubela organizaţională”

6. Schimbarea în organizaţii – concepte şi strategii

6.1. Presiuni sau forţe ale schimbării 6.2. Principii ale schimbării 6.3. Modele ale schimbării organizaţionale 6.4. Schimbare şi cultura organizaţională

7. Etapele procesului de schimbare

7.1. Etapa pregătitoare 7.2. Etapa de diagnostic 7.3. Etapa de planificare 7.4. Rezistenţele în faţa schimbării

7.4.1. Niveluri de analiză a rezistenţei la schimbare 7.4.2. Cauzele /motivele individuale ale rezistenţei la schimbare 7.4.3. Metode de depăşire a rezistenţei la schimbare

8. Planificarea schimbării organizaţionale

8.1. Consideraţii teoretice 8.2. Elementele planificării 8.3. Schimbare planificată versus schimbare emergentă

8.3.1. Modelele schimbării planificate 8.3.2. Modelele schimbării emergente

9. Managementul schimbării organizaţionale

9.1. Etapa de iniţierea schimbării 9.2. Etapa de realizare a schimbării 9.3. Etapa de fixare a schimbării

VI. BIBLIOGRAFIE

1. Beauchamp, A., Graveline, R., Quiviger, C. (1976), Comment animer un groupe, Les Éditions de L’homme, Montreal, Canada.

2. Blanchard, Kenneth (1985), A Situational Approach to Managing People, Blanchard Training and Development, Inc., Escondido, California.

3. Constantin, T., Stoica-Constantin, A, (2002) Managementul Resurselor Umane; ghid practic şi instrumente pentru responsabili de resurse umane şi manageri, Institutul European, Iaşi.

4. Constantin, T., (2004). Evaluarea Psihologică a personalului, Editura Polirom, Iaşi.


6


5. Constantin T. , (2009) - Determinanţi ai motivaţiei în muncă – de la teorie la analiza realităţii organizaţionale, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

6. Carew, D., Eunice, P.-C., Blanchard, K. (1990), Group Development And Situational Leadership II. A Model For Managing Groups, Blanchard Training and Development, Inc., Escondido, California.

7. Gardner, J. (1990), On Leadership, The Free Press, New York.

8. Gavrilovici, Roxana (1995), “Managerul şi liderul – O abordare comparativă”, în: Ana Stoica-Constantin (coord.), Eu şi psihologia creativităţii, Editura Performantica, Iaşi.

9. Grôholt, P. (1992), “Leadership and Creative Leadership: Some Personal Reflections”, in: Stanley Gryskiewicz (coord.), Discovering Creativity, Center for Creative Leadership, Greensboro, N.C.

10. Lacoursiere, R. B. (1980), The Life Cycle of Groups. Group Developmental Stage Theory, New York, Human Service Press.

11. Lippit, Ronald (1940), “An Experimental Study of the Effect of Democratic and Authoritarian Group Atmospheres”, in: University of Iowa Studies in Child Welfare, 16, pp. 43-195.

12. Neculau, A. (1981), „Liderul în grupul de muncă”, în: M. Beniuc ş.a. (coord.) , Psihologia muncii industriale, Bucureşti, Editura Academiei RSR .

13. Palus , Ch. & Drath, W. ( 1992), “Leadership Development Theory and A Model for Intervention in the Development of Leaders”, in: St. Gryskiewicz, op. cit.

14. Parnes, S. (1985), A Facilitating Style of Leadership, Bearly Limited and The Creative Education Foundation, Buffalo, NY.

15. Rost, J. (1991), Leadership for the 21st Century, New York, Praeger.

16. Stoica-Constantin, Ana, (2002), Leadership-ul situaţional, în Buletinul Laboratorului de Psihologie Câmpului Social, Editura Erota, Iaşi.

17. Zlate. M. (2004). Tratat de psihologie organizational-manageriala, Editura Polirom Iasi .

18. Zlate. M. (2004). Leadership si management, Editura Polirom, Iasi .

19. Vlăsceanu M., (1993) Psihosociologia organizaţiilor şi conducerii, Paideia, Bucureşti

20. Zamfir C., (1974) Psihologia organizării şi a conducerii, Editura Politică, Bucureşti;

21. Tămaş S., (1982). Introducere în ştiinţa conducerii, Editura Politică" Bucureşti.

22. Zlate M. (2004) Leadership si management, Editura Polirom, Iaşi.

23. Makin P, Cox C (2006) Schimbarea in organizatii. Optimizarea comportamentului angajatilor

24. Aubrey C. D, 2007, Managementul performantei. Strategii de obtinere a rezultatelor maxime de la angajati

leadership si managementul schimbarii

Documents