istoria integrarii europene - curs

Download Istoria Integrarii Europene - Curs

Post on 09-Oct-2015

54 views

Category:

Documents

2 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

vsadsaf

TRANSCRIPT

Ideea de EuropaIncercarile de a descoperi sau explica etimologic, istoric sau geografic cuvantul Europa au constituit de-a lungul timpului obiectul activitatii mai multor specialisti. Pentru prima oara, numele Europa apare in mitologia greaca si facea referire la o iubire nepermisa intre Zeus si Europa, fiica regelui Feniciei, rapita de zeu si dusa in insula Kreta. In secolul XVI Johannes Grotius adapta acest mit la Biblia crestina. Conform teoriei lui, termenul ar proveni din limba ebraica si conform acestuia continentul ar fi apartinut lui Yafet, fiul lui Noe, iar europenii erau urmasii descendentilor acestuia. O alta interpretare a fost data in Atlasul Geografiei Antice si Moderne, publicat in 1829 de Lapie (tatal si fiul). Aceasta interpretare oferea termenului o origine celtica, iar in aceasta limba cuvantul wreb ar fi insemnat Occident. O a treia interpretare considera ca etimologic Europa deriva de la cuvantul de origine semitica ereb care in traducere ar fi insemnat seara sau amurg. Interpretarea lasa sa se inteleaga ca pentru popoarele antice Occidentul era locul in care Soarele apunea si de aici s-a nascut o intreaga filosofie a interpretarilor : locul obscuritatii si al umbrelor, al cetii opace, al corpului si al materiei, al utilitarismului, al pasiunii si degradarii, al cunoasterii tulburi si intunecate, al exilului. In contrapondere, Orientul era tinutul diminetii, al luminii, al revelatiei, al sufletului, al rafinamentului si intelepciunii, era patria primordiala. Aceasta demarcatie filosofica are o conotatie biblica, deoarece in Orient s-a nascut crestinismul, in timp ce Occidentul se baza pe materie, pe elementul laic si nu pe cel religios si nu era un reper cultural. In acest context, in mitologia greaca Erebos era fiul Haosului si fratele Noptii. In afara acestora, avem de-a face si cu alte interpretari. Doua dintre ele considera etimologia cuvantului Europa ca fiind de origine greaca. In prima, elaborata de istoricul Reynolds, cuvantul ar fi fost un adjectiv (europae) care ar fi venit de la doi termeni eurus (larg, amplu, spatios) si ops (ochi). Europs, europca insemna o femeie cu ochi mari, cu chip luminos. In a doua, prezentata de istoricul Robert Graves, se considera ca in limba greaca cuvantul ar fi insemnat bun pentru salcii sau bine udat, salciile fiind in toata Europa un simbol al fertilitatii. Rapirea Europei de catre Zeus ar fi dus la nasterea mai multor ritualuri privind fertilitatea, iar mozaicurile descoperite de arheologi o arata pe Europa purtand o ghirlanda si fiind insotita de o procesiune. Din punct de vedere geografic si istoric, cuvantul a fost folosit pentru prima data de catre Hesiod in secolul VIII i.Hr. pentru a desemna o parte a Greciei Continentale in opozitie cu Peloponesul si Marea Egee. Se pare ca insusi mitul rapirii Europei ascundea o realitate istorica si anume fenicienii fusesera cei care descoperisera in expeditiile lor comerciale/de piraterie tarmurile europene ale Mediteranei. si de aceea erau sclavi. In opinia lui Aristotel, intre aceste doua rase erau grecii, aflati pe linia mediana dintre cele doua continente. Acestia preluasera toate calitatile pozitive, fiind si curajosi, si inteligenti. De aceea se bucurau de libertate si aveau institutii politice capabile de guvernare. Patru secole mai tarziu, centrul de greutate european s-a mutat la Roma, iar cunostintele geografice s-au perfectionat. Strabon va face o descriere mult mai detaliata a Europei pornind de la o prezentare de ansamblu si sfarsind cu una a fiecarei tari. Peste un alt secol, Pliniu cel Batran va descrie si el Europa, considerand Oceanul Atlantic ca limita vestica, limita estica si nordica fiind situate undeva catre Don si Marea Azov. La randul lor, Virgilius, Horatius, Salustius, Tacitus sau omul politic Cicero vorbesc despre Europa, in timp ce altii precum imparatul Caesar nu o mentioneaza deloc. Delimitarea mult mai clara dintre Europa, Africa si Asia se va face in perioada tarzie a Imperiului Roman si dupa momentul aparitiei si raspandirii crestinismului. Toate aceste mentiuni sunt mai mult de natura geografica si mai putin politica, poate chiar sentimentala, insa nu se pune in discutie o unitate politica. Atat elenismul, cat si Imperiul Roman discuta despre unitatea imperiala si nu despre cea a Europei.Ideea de Europa si de unitate a Europei in AntichitateConceptul de Europa a aparut pentru prima oara in Antichitate, la greci. Aceasta avea atat o perceptie mitologica, cat si una geografico-politica. Catre sfarsitul Antichitatii ideea unei Europe unite ajunsese sa fie ideea imperiala, iar delimitarea geografica nu era prea clara. Mai exact, divizarea Imperiului Roman in cele doua parti Occident si Orient va conduce la ideea ca Europa ar fi mai degraba o caracteristica a Occidentului. Cele doua jumatati ajung sa se caracterizeze sub aspect geografic si administrativ ca fiind doua entitati total diferite. Invaziile migratoare sunt cele care mai creeaza o ruptura si anume, daca am asistat la ruptura dintre Est si Vest, asistam la o ruptura si intre Nord si Sud. In timp ce Estul reuseste sa supravietuiasca sub ideea unitatii imperiale iar o serie de imparati precum Iustinian reusesc chiar sa controleze importante teritorii din Vest, Occidentul va decade sub impactul invaziilor barbare si se faramiteaza intr-o serie de regate incepand cu secolul V : ostrogotii in Italia si in Illyria, vizigotii in Spania, vandalii in Africa (pana la Iustinian), iar francii in Gallia si o parte a Germaniei. Aceste regate slab administrate erau bazate pe puterea militara si pe violenta, distrugand cultura si civilizatia romana. Acest fapt a facut ca Orientul, prin comparatie, sa constituie o civilizatie infloritoare, nascandu-se invidia pentru luxul si fastul bizantin. Ruptura dintre Est si Vest devine inevitabila atunci cand Estul adopta limba greaca, in timp ce Vestul ramane la limba latina. Ruptura dintre Nordul si Sudul Europei se produce in momentul in care Bizantul decade, iar din Asia se vor naste noi puteri cu tendinte hegemonice. Mai intai vor fi arabii care cuceresc Egiptul, Cartagina si intreaga Mauritanie. Urmeaza la scurt timp Spania si Sicilia si trupele arabe sunt oprite cu greu in zona Pirineilor in 732 de trupele franceze. Cucerirea araba a reusit sa distruga pentru totdeauna ceea ce romanii numisera mare nostrum (Marea Mediterana), tarmurile mediteraneene ale Africii si Asiei fiind supuse unei religii, limbi si culturi total diferite de cele precedente, si anume cea a comunitatii islamice. Acesta este momentul cand apare pentru prima oara cu adevarat conceptul de Europa, acesta avand acum o semnificatie politica reala si se refera la Occidentul continentului si locul pana unde se intinde religia catolica si influenta religiei catolice. Europa se defineste in opozitie cu lumea islamica si cu Bizantul. Pierzand teren in Est si in Sud, Europa catolica s-a extins catre Nord, iar relatiile politice sub forma unor aliante sau razboaiele deopotriva nu au incetat niciodata sa existe intre Occident si Bizant sau intre Occident si Spania islamica. Ideea de Europa si de unitate a Europei in perioada medievalaConceptul politic de Europa s-a nascut in Occidentul continentului si l-a avut ca actor principal pe Carol cel Mare, considerat ca fiind parintele Europei, regele francilor intre 768-814 si imparat al Occidentului intre 800-814. Acesta va controla si nordul Italiei, Germania, ajungand cu armatele sale pana in Panonia. Este cel care stopeaza expansiunea arabilor din Spania desi esueaza in incercarea de cucerire proprie a Spaniei. In anul 800 este incoronat de catre Papa la Roma ca imparat si tot el este cel care intretine la curtea sa o adevarata armata de intelepti ai epocii care prin activitatea lor vor declansa o adevarata renastere culturala europeana. Europa apare in momentul in care Carol cel Mare isi pune problema denumirii noului imperiu in raport cu Orientul: Respublica christiana, Respublica Christi, Sacrum Imperium sau chiar Europa. Europa nu insemna atunci decat acea parte a continentului care se afla sub conducerea noului imparat si avea in acelasi timp un inteles geografic si religios. Europa era stapanirea lui Carol si era in acelasi timp si crestinatatea, Europa era ideea imperiala dar era si ideea sacerdotala. Cronicarul Isidor le Jeunne vorbea de armata de europeni atunci cand vorbea despre lupta de la Poitiers cu arabii in 769. Dupa moartea lui Carol cel Mare imperiul sau se va destrama, insa ideea sa va fi preluata. O prima incercare reusita de reconstituire a ideii imperiale si a imperiului lui Carol cel Mare ii apartine lui Otto cel Mare (936-976), regele Germaniei si primul imparat al Sfantului Imperiu Roman de neam germanic sau Primul Reich. Urmasul acestuia, Otto al III-lea (983-1002), va esua in incercarea de a institui un guvern comun sau a unui sistem de conducere unitara a intregului Occident. A fost imaginata o Europa crestina in care puterea politica ar fi apartinut Germaniei, cea religioasa Romei, iar de problemele stiintifice s-ar fi preocupat Franta. La baza crearii acestei Europe stateau 3 ratiuni: mentinerea pacii, organizarea Cruciadelor, obtinerea unitatii in interiorul continentului. Europa unita era un obstacol in fata expansiunilor pagane (dupa arabi, turcii), dar si o cale de a mentine pacea in interiorul continentului intre diversele comunitati care o alcatuiau, vorbindu-se chiar despre un popor european, dar ca mijloace a formarii acestuia se propunea forta si omogenizarea fortata, fara a fi respectate diferentele dintre popoare. Ideea de Europa si de unitate a ei apare din ce in ce mai des dupa secolul XI. Astfel, Dante Alighieri (1265-1321) scria in De monarchia despre o pace universala care nu s-ar fi putut realiza decat in cadrul unui imperiu care ar fi cuprins intreaga crestinatate, supus unui singur monarh crestin, scopul acestuia fiind acela de a pune capat nationalismului. Contemporan cu Dante, Pierre Dubois (1250-1320), intr-o lucrare adre