institutul de istorie n. iorga revista istoricaiini.ro/revista...

ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

REVISTAISTORICA

fondator

Serie noua, il5, 1994

1 2

lanuarie Februarie

EDITURA ACADEMIEI ROMANF

411

97-Tli. a

s.

_ 0.94. ,..

50,0.1 1 *VIC,,..4:. i 1

,..1 1 0Z - .

,,.! , J .11=1. I

1.1AMINNIONz

i ;t11 11-6_ //,

...4.1%/VIM17177Mger:511 11 17,M r

RtlNI le III Ile

----I .-J

"VAEU%

-

,

I

ttttt

111;"1T9 r;iINV94:911M.9 /1101 /

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

SERBAN. PAPACOSTEA (reda for VENERA ACHIM, PAULCERNVODOEANU, VIRGIL CIOCILTAN, FLORIN CONSTANT!NIU, EUGFN DENIZE, ANDREI E$ANU GEORGFTA PENELFA-FILITTI, NAGY PIENARU, APOSTOL STAN, ION STANCIU

REVISTA ISTORICA ' apare de 6 ori pe an in numere duble.Pretul unui abonament este de 1200 lei pentru persoane Once sijuridice. Abonamentele din stramatate se prime c la RODIPMS. A Plata Pre ei Libere nr. 1, P. 0. Box 33 57 Bu urest: ,Romania s: la ORION SRL, Splaiul Independentei nr. 202 A, BuLu-rest:, Romania, P. O. Box 74 19, Bucuresti, Tx 11939 CB rxR. Fax(40) 13122425.Va puteti adresa si firmei AMCO PRESS SRL, Bd. NicolaeGrigorescu nr. 29 a, ap. 66, sector 3, Bucuresti, C. P. 57 88,Fax 3124569

REDACTI :

ION STANCIU (redactor ,ef adjunct)NAGY PIENARU

ENERA ACHIM

Manuscri ele, cartile si revistele pentruschimb precum i orice corespondent&se vor tr.:mite pe adresa redactieirevistei REVISTA ISTORICA '

Adresa RedactieiB-dul Aviatorilor nr. 1

71247-Bucuresti, tel. 650 72.41.

;ef),

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

SERIE NOUA

TOM V, MI. 1 2

lanuarie Tebruarie 1994

SU MA It

BISERICA ROMANA YNTRE ORIENT SI OCCIDENT

DANIEL BARBU, Tara Rornâneascl si Conciliul de la Basel 5OCTAVIAN ILIESCU, Pe marginea unui act emis de Radu cel Mare in 1507 17TUDOR TEOTEOI, 0 misiune a Patriarhiei ecumenice la Bucuresti in vremea domniei

lui Vlad VintiRi din Slatina 27STEFAN ANDREESCU, Mihai Viteazul si Rorna 45CONSTANTIN BALAN, Biserica, clerici si ctitori in evolutia socio-politic6 a Tarii Ro-

mânesti (sec. XVII a doua jurnatate sec. XIX primele decenii). Uncle con-sideratii 75

GELCU MAKSUTON ICI, Noi contributii la cunoasterea raporturilor dintre I3isericaOrtodox& Rorn'Arai si I3iserica Ortodox& Albanez5. 89

BASARABIA sI BUCOVINA iN ISTORIA ROMANILORS1LTDII DOCUMENTE

\ 11 ALIE VARATEC, Legislatia agrarä romaneascil pentru improprietarii ea taranilordin sudul Basarabiei (1857 1878

ALERIIT STAN, 0 märturie francezd despre rominii din Basarabia la mijloculsecolului al XIX-lea

ANGHEL POPA, Contributia societatii academke Junimea" din Cernäuti la flurireaRonaniei mari

lVs OARE

101

113

117

PAUL ( ERNOVODLANU, Cálatoria pictoruhui Luigi Mayer in Tara RomâneascA (1794) 129ICON ACH GEZA, LasAmântul lui Andrei \ (Tess 141

OPINII

ALEXANDRIT MADGEARU Misiunea episcopului Hierothi_Js. Contributil la istoriaTransilzaniei si Ungariei in secolul al X-lea 147

ION NANIA, Datarea si localizarea cclor doll& lupte de la Fântaiia 1 iganulin date nitreRadu Paisie si Laioth Basarab 155

CONSTAN1 IN REZACHEVICI, Precizari prizind mormantul hatnmnului Mazeppa 161

Ri vista istoricA", tem V, nr. 1 2, p. 1 206, 1994

I

. . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . ......... . ......

www.dacoromanica.ro

2

VIATA STIINTIFICA

Al Doi lea Congres International de Studii Romanesti, Iasi 6 10 iulie 1993 (Arn2andGosu) ;Lectoratul de vara al Societatii de $tiinte Istorice din Romania, 6 15 iulie 1993(Constant ln rban); Simpozion: Nicolaus Olahus", Alba-Iulia, 15 rnai 1993(Iacob VItirza); Al XIII-lea simpozion national de istorie i retrologie agrara dinRomania, Constanta, 31 august 3 septembrie 1993 (Constantin Mocanu); Se-siunea Valori bibliofile", editia a XIV-a, Timisoara, 2-4 septembrie1993 ( VIirela Scrban); Sesiunea Mihai Viteazul. 400 de ani de la in-scaunare", Bucuresti, 7-8 octombrie 1993 (Constantin Rezachevici) ; Metode canti-tative i informatica in istorie dezbateri internationale (Irina Gavrild); Unstagiu de perfectionare profesionala in Turcia (Adrian To kcel )

NOTE

169

JULIAN BENDA, ""Traclarea cds turarilor, Edit. Humanitas, Bucuresti, 1993, 216 p.(Eugen Stoica); JOSY EISENBERG, 0 istorie a evreilor, Traducere de Jean Rosu,Edit. Humanitas, Bucuresti, 1993, 334 p. (Betinio Diamant); V. FARMAGIU,N. MATEL C. SLUTU, Cartea Moldovei (sec. XVII inc. sec. XX ) (II ).Edilii cu cara tere chirilice (sec. XIX inc. sec. XX ). Catalog general, Edit. Stiinta,Chisinau, 1992, 226 p. 65 pl. (Violeta Barbu ); GHEORGHE V. GONTA,Tara Moldovei ci Imperiul osman (sec. XV XVI ), Chisinam, 1990, 128 p. (EugenDenize);SHIVA S. HALLI, K. VANINADHA RAO, Advanced 1 echniques of Popu-lation Analysis, Plenum Press, New York & London, 1992, 226 p. (Irina Gavrilci);GERHARD HERM, Der Aufstieg des Hauses Habsburg, Econ Verlag,Dusseldorf, Wien, New York, 1992, 336 p. (Ileana Ccizan); N. IORGA, IstoriaRomanilor, vol. III (Ctitorsi), ed. a II-a, Edit. Enciclopedica, 1993, XVI +424 p., text stabilit, note, comentarii i postfata. de Nistor Spinei, Addenda deCostica, Asavraie, indice de Sorin Iftimi i Nistor Spinei (Ghcorghe Lazdr) . . . 187

RECENZII

SAMUIL MICU, Istoria bisericeasai, Transliterare de pe manuscrisul original paleografic,studiu introductiv, note si glosar de Arhim. Veniamin Micle, Slanta ManastireBistrita, Eparhia Ramnicului, 1993, 300 p. (Mihai Ghernzan) 195

STELIAN NEAGOE, Istoria Unirii romlinilor, vol. II, Edit. Diogene, Bucuresti,1993, 396 p. ( Radu G. Pdun ) 197

BULETIN BIBLIOGRAFIC 201

stiintifica:

1)

...... . .

www.dacoromanica.ro

EVISTAISTORICA

NEW SERIES

TOME V, N.s. 1-2

January February 1994

CONTENTS

THE ROMANIAN CHURCH BETWEEN E AS1' AND WEST

DANIEL BARBU, Wallachia and the Council of Basel 5OCTAVIAN ILIESCU, Concerning a Document Issued by Radu the Great in 1507 . 17TUDOR TEOTEOI, A Mission Undertaken by the Ecumenical Patriarchate at Bucharest

During the Reign of Vlad Vinti15. of Slatina 27STEFAN ANDREESCU, Michael the Brave and Rome 45CONSTANTIN BALAN, The Church, Clergymen and Founders in the Social and Po-

litical Evolution of Wallachia (1 he Second Half of the 17th CenturyThe First Decades of the 19th Century). A Few Considerations 75

GELCU MAKSUTOVICI, New Contributions to a Better Knowledge of the RelationsEstablished Between the Romanian Orthodox Church and the Albanian OrthodoxChurch 89

BESSARABIA AND I3UCOVINA IN THE HISTORY OF THE ROMANIANSSTUDIES AND DOCUMENTS

VITALIE VARATEC, Romanian Agrarian Legislation for Land Appropriation toPeasants in the South of Bessarabia (1857-1878)

VALERIU STAN, A French Document Concerning the Romanians in Bessarabia in theMiddle of the 19th Century

ANGHEL POPA, The Contribution of the Academical Society Junimea" of Cernauti tothe Creation of Great Romania

SOURCES

101

113

117

PAUL CERNOVODEANU, The Journey Undertaken Painter Luigi Mayer inWallachia (1794) 129

KOVACH GIZA, 1 he Fund Bequeathed by Andrew Veres 141

OPINIONS

ALEXANDRU MADGEARU, The Mission Undertaken by Bishop HierotheosContributions to the History of Transylvania and Hungary in the loth Century 147

ION NANIA, Setting the Date and Place for the Two Battles Opposing Radu Paisie toLaiotá Basarab at Famtana Tiganului 155

CONSTANTIN REZACHEVICI, Sp-cifications Concerning Vie Tomb of Hetman Mazeppa 161

Revista istoric5.", torn V, nr. 1 2, p. 1 206, 1994

1-y

. . . . . . . . . .

. . . . . .

www.dacoromanica.ro

4

SCIE 1 IFIC LIFE

The S co id International Congress of Romanian Studies, Jassy, 6 10 July 1993 (ArmandGop ) ; Sum-n-r L tureship of the S3ciety of Historical Sciences of Romania,6 15 July 1993 (Constantin .5.erban); Symposium: "Nicolaus Olahus", Alba-Iulia,15 May 1993 (Ityob Mdrza); The 13th National Symposium on History andAgrarian Retrology in Romania, Constanta, 31 August 3 September 1993(Constantin Mocanu); S ientific Session; "Values in Bibliophily", the 14th edition,Timisoara, 2-4 September 1993 (Mirela Serban); S-ientifical Session: "Michaelthe Brave. 400 Years Since His Enthronement", Bucharest, 7 8October 1993 (Constantin Rezachevici); Quantitative Methods and ComputerSciences Applied to History International Debates (Irina Gavrild); ProfessionalTraining Undertaken in Turkey (Adrian Tertecel)

NOTES

JULIAN BENDA, Trddarea cdrturarilor (Betrayal by the Scholars), Edit. Humanitas,Bucharest, 1993, 216 p. (Eugen Stoica); J OSY EISENBERGER, 0 istorie aevreilor (A history of the Jeus), Transilation by Jean Rosu, Edit. Hunianitas,Bucharest, 1993, 334 p. (Betinio Diamant ) ; V. FARMAGIU, N. MATEI, C.SLUTU, Cartea Moldovei (sec. XVII inc. sec. XX ) (II ).Edifii cu caracterechirilice (sec. XIX inc. sec. XX ). Catalog general (The Book of Moldavia,(The 17th Century The Beginning of the 20th Century (II). Editions in CyrillicCharacters (The 19th Century the Beginning of the 20th Century. A GeneralCatalogue), Edit. Stiinta, Chisinl.u, 1992, 226 p. + 65 diagrams (Violeta Barbu);GHEORGHE V. GONTA, Tara Moldovei si Imperiul osman (sec. XV XVI )(Moldavia and the Ottoman Empire, the 15th to the 16th Centuries), Chisinilu,1990, 128 p. (Eugen Denise); SHIVA S. HALLI, K. VANINADHA RAO,Advanced Techniques of Population Analyses, Plenum Press, New York 8c London,1992, 226 p.(IrinaGavrild); GERHARD HERM, Der Aufstieg des Hauses Habsburg,Econ Verlag, Dusseldorf, Wien, New York, 1992, 336 p. (Ileana Cdzan);N. IORGA, Istoria Rorndnilor (The History of the Romanians), vol. III (Ctitorii)(Foundations), the 2 edition, Edit. Enciclopedia, 1993, XVI -I- 424, text esta-blished, notes, comments and afterword by Nistor Spinci, Addenda by Cos Lica;Asavraie, Index by Sorin Mimi and Nistor Spinei (Gheorghe Lazar)

REVIEWS

169

187

SAMUIL MCI), Istoria bisericea;c1 (History of Iv. Church), Traryilit oration after theoriginal pileographical mvios-ript, introduztory study, notes and glossary by Ar-chimandrite Veniamin Micle, the Holy Monastery Bistrita, the Diocese of Ramnic,1993, 300 op. (Mihai Gherman ) 195

STELIAN NEAGOE, Istoria Uriirii rominilor (The History of the Un ion of the Roma-nians), Vol. II, Edit. Diogene, Bucharest, 1993, 396 p. (Radu G. Pdun) . . . . 197

BIBLIOGRAPHICAL BULLETIN 201

. . . . ...........

www.dacoromanica.ro

BISERICA ROMANA INTRE OCCIDENT $1 ORIENT

TARA ROMANEASCA I CONCILIUL DE LA BASEL

DANIEL BARBU

Al saptesprezecelea Conciliu general al Bisericii catolice, care si-a des-fasurat primele douazeci i cinci de sesiuni la Basel (23 iulie 1431 7 mai1437), pentru a-si continua dezbaterile la Ferrara, Florenta si Roma (Late-ran) pana la 23 februarie 1443, inregistreazd in bilantul sau istoric cloud ese-curi majore. Mai intai, neputinta de a renova in capite et in membris Bisericaapuseana, insucces ce va deschide calea Reformei, apoi incapacitatea de a rt..-face unitatea de doctrina si de disciplina a celor doua arii de civilizatie crestina,cea latina i cea bizantino-slava. Aceasta dubla nereusita nu face insa cleatsà evidentieze si mai pregnant importanta fara precedent a sarcinii pe careParintii conciliari i cei pe care-i reprezentau si-o asumasera intr-un momentde criza profunda a Crestinatatii medievale, asediata de Islam chiar in EuropaSi subminata din interior de ascensiunea monarhiilor teritoriale moderne si dedinamismul unei cunoasteri care promova tot mai fatis dreptul la rezistentasi la diferenta. Ca orice Conciliu ecumenic, si acesta s-a constituit ca o medita-tie asupra dimensiunilor lumii crestine potrivit mai multor perspective geogra-fice: una ideala (raporturile dintre mesajul Evangheliei si institutiile Bisericii),una religioasa (relatiile dintre crestini", adica catolici, si schismatici sau ere-tici) si una reala (uncle se aflä Si ce natiuni inchid frontierele Crestinatatii).Intercsul crescand al autoritatilor Bisericii occidentale fata de spatiul roma.-nese nu mai surprinde intr-un asemenea context, cu atat mai mult cu catromânii care facuserà in diferite randuri, in veacurile al XIII-lea si al XIV-lea, obiectul preocuparii Curiei papale se aflasera dej a, la inceputul secolu-lui al XV-lea, in atentia Conciliului de la Pisa 1 si a celui general de la Con-stant a 2.

De altfel, miza Conciliului de la Basel, ca i legaturile acestuia cu 'raffleRomâne sunt inseparabile de problematica Conciliului de la Constanta, carea fost nu numai punctul final al unei schisme ce tulburase Occidentul vremede patru decenii, dar a reprezentat, mai ales, o incercare de a da un nou chipCrestinatatii latine.

1 $erlian Papacostea, La Valachie et la crise de structure de l'Empire otton an, in Re-vue Roumaine d'Histoire" XXV/1-2, 1986, p. 30-31.

2 Constantin Karadja, Delegati din fara n astrcl la Conciliul din Constanta (in Baden)in anul 1415, Bucuresti, 1927 (extras din Analele Academiei Rornâne. Memoriile sectiuniIstorice" s. III, t. VII).

Revista istoricV, torn V, nr. 1-2, p. 5 1 5, 1994

www.dacoromanica.ro

6 Daniel Barbu 2

Convocat printr-un ediclum generale de Sigismund de Luxemburg, regeal Romanilor i avocat si aparator al Bisericii"3, Conciliul adopta in a cinceasa sesiune (6 aprilie 1415) constitutia Haec sancta, in care revendicarile conci-liariste se intrupeaza intr-o doctrina ecleziologica oficiala : Sinodul ecumenicdetine puterea direct de la Christos si, cu acest titlu, reprezinta Biserica uni-versalà, orice orn, inclusiv pontiful roman, datorandu-i supunere in ceea ceprivcste credinta, inlaturarea schismelor i reformarea organismului eclezias-tic 4. Pe scurt, autoritatea Conciliului este superioara celei papale. Bisericaeste definitä astfel in primul rand ca agregatio fideliuni §i doar apoi drept corpierarhic, ordonat in jurul papei, cardinalilor i episcopilor. Pe cale de conse-

maj oritatea parintilor de la Constanta era formata din canonisti i teo-logi (nu intotdeauna in acord), doctori sau chiar licentiati, clerici dar i laici,acestora din urma adaugandu-li-se, cu drept de vot, anabasadorii principilor.Universitarii, in calitate de cel mai competent esantion al Bisericii inteleasaca adunare de credinciosi", amenintau sa domine lucrarile Conciliului atatprin numar (erau de trei ori mai multi decat episcopii), cat i prin nivelul pre-gatirii lor juridicc i teologice.Impotriva acestui magisteriu intelectual cetindea sä devina incomod, regele Sigismund a impus sistemul de deliberare

votare pe natiuni" 5. Conciliul s-a transformat astfel din parlament al Cres-tinatatii cu aspect de aula universitara in congres al natiunilor crestine pre-zidat si controlat de suveranul german.

Conciliul basilitan reia in linii mari schema raporturilor de forta si te-mele de reflectie de la Constanta: acord de principiu intre universitari si re-gele Sigismund, fara a fi exclusä posibilitatea aparitiei unui conflict de inte-rese intre cele doua parti; suprematie a deciziilor luate conciliariter ale Parin-tilor asupra hotararilor papei; convocare cat mai plenara a natiunilor"crestine, sau, altfel spus, reprezentare cat mai larga a suveranilor Crestinata-tri; preocupare pentru pacea generala, atat pe frontul antiotoman, cat si pecel intern, prin incetarea conflictelor intre principi si lichidarea insurectieihusite; realizarea unitatii crestine prin stingerea disensiunilor dintre Bisericalatina i cea bizantina.

In aplicarea decretului conciliar Frequens (9 octombrie 1417), papa Mar-tin al V-lea convoaca in 1423 conciliul de la Pavia, transferat apoi la Sienna siinchis fara a fi izbutit sä devina un conciliu general, din pricina slabei partici-pari si a manevrelor discrete ale pontifului. Reprezentant al Universitatiidin Paris, cea mai solida reduta a conciliarismului, a fost dominicanul Ioandin Ragusa. Intr-o predica tinuta in fata Parintilor de la Pavia, pe 23 aprilie1423, dupa. ce trece in revista mai multe erori contemporane, universitarul

3 Politica religioasä a lui Sigismund pa,n5. la Conciliul din Constanta a fost analizafa.de E. Goeller, Lionig Sigismunds Ksrchenpolitik vom Tode Bonifaz IX. bis zum Berufung desK nstanzer Konzils, Freiburg i. Br., 1902; despre curentul popular care vedea in impiirat re-formatorul in spirit evanghelic al Bisericii: K. Beer, Die Reformatio Sigismundi. Ein Schriftdes 15. Jahrhunderts zur Kirchen- und Reschsreform, Stuttgart, 1933.

4 Conciliorum oecumenicorum decreta, Fribourg-Roma, 1962, p. 385; despre conciliarism:Die Entiviklung des Konziliarismus. Werden und Nachtvirken der Konziliaren Idee, hrsg. v.R. Baumer, Darmstadt, 1976 si B. Tierney, Foundations of the Conciliar Theory, Cambridge,1968.

5 Un aspru a fertisment la adresa universitarilor este graba cu care Sigismund a dis-pus executarea lui Jan Hus, universitar el insusi, in iulie 1415; potrivit unui procedeu tra-ditional, Conciliul nu condamnase decat lezele lui Hus, nu si persoana acestuia, care devine

cinta,

si

www.dacoromanica.ro

3 Conciliul de la Basel 7

parizian nu uita sä mentioneze Rutenorum quoque et turn maioris quam mi-noris Vlachie diversos firetermitto errores" 6, semn al unei oarecare initieri ingeopolitica spatiului romanesc.

La sapte ani dupa Sienna, Martin al V-lea convoaca, potrivit aceluiasidecret Frequens, un nou conciliu, de data aceasta la Basel 7, sub presidentiacardinalului Giuliano Cesarini, aflat in acel moment in Germania pentru a or-ganiza cruciada impotriva husitilor. Erezia cehilor urma sä fie, de altfel, te-ma centrala a conciliului. Acesta nici nu-si incepuse Inca lucrarile cand noulpapa, Eugeniu al IV-lea, prin bulele Quoniarn alto din 12 noiembrie 1431,dizolva conciliul basilitan i prevede transferarea lui in Italia, la Bologna. Si-gur de sprijinul principilor, in primul rand al lui Sigismund si al lui Carolal VII-lea, Cesarini se decide sa inaugureze, la 14 decembrie, prima sesiuneconciliara, in cadrul careia Parintii se proclama corp suveran, cu putere legiui-toare in Biserica, avand un triplu obiectiv: apararea credintei, asigurarea pacii,promovarea reformei 8.

In cursul anilor 1432 si 1433, Eugeniu al IV-lea ramane aproape farapartizani in conflictul care-1 opune Conciliului, fiind nevoit in final sà cedeze,sub presiunea principilor, in fruntea carora se afla Sigismund, incoronat im-parat la 31 mai 1433. Prin bula Dudum sacrum din 15 decembrie 1433 (a douaredactie), papa recunoaste legitimitatea Conciliului de la Basel si revoca toatedeciziile indreptate anterior impotriva acestuia 9.

Imparatul insusi soseste la Basel pe 11 octombrie 1433, salutat de unuldin Parinti ca cel mai intelept om al veacului sau" 1°. Sigismund participala patru sesiuni solemne (a XIV-a, a XV-a, a XVI-a si a XVII-a): imbracatin ornatele imperiale (a caror dalmatica este identica cu cea episcopala), pur-tand coroana peste o rnitrd, el cere de fiecare data ca nuntii papali sa nu fieprezenti pentru sublinia puterea suverana deopotriva asupra Imperiu-lui si a Bisericii. Paräseste orasul la 19 mai 1434, nemultumit de spiritul decolaborare al Parintilor

In acest context de raliere masiva a principilor in jurul Conciliului, alcarui destin politic era prezidat nemijlocit, la sfarsitul anului 1433, de catreimparatul Sigismund de Luxemburg, la Basel, In vigilia nativitatis Christivenit alter dux Walachie, Turcorum jrater" 13. Aceasta informatie este comple-tata de o a doua stire, cuprinsa in acelasi jurnal, care plaseazd insa evenimentulcu o zi mai devreme, adica pe 23 decembrie 14:Ante jesturn natale domini jeria quarta optulit se quidan dux ex

astfel primul teologWalter

(divinus ) condamnat la moarte pentru opiniile sale.Brandmilller, Das Konzil von Pavia-Sien za 1423-1424, Bd. II, Quellen,

Munster, 1974, p. 156.7 Problematica i critica izvoarelor Conciliului la Johannes Helmrath, Das Basler

Konzil (1431-1449 ). Forschungsstand und Problem , Kbln-Wien, 1987.8 Ch.-J. Hefele, H. Leclercq, Histoire des Conciles, VII 2, Paris, 1916, p. 692-713.9 Cf. Histoire du Christianisme, t. VI, Un temps d'ipreuves ( 1274-1449 ), sous la res-

ponsabilité de M. Mollat du Jourdin, A. Vauchez, Pads, 19(0, p. 121-124." Ch.-J. Hefele, H. Leclercq, op. cit., p. 829-830.

Ibidem, p. 836-837.12 Ibidem, p. 867.13 Gustav Beckmann, Rudolf Wackernagel, Giulio Coggiola, Concilium Basiliense.

Tagebuch auf Zeichnungen 1431-1435 und 1438; Akten der Gestandschaft nach Avignon und.Konstantinopel 1437 1438; Brief des Enea Silvio 1433; 2 agebuch des Andrea Gatari 14331435 , Basel, 4904, p.

14 Ibidem, p. 71 n.

11,

12.

n

-0.

a-si

www.dacoromanica.ro

8 Daniel Barbu

parte regis Turcorunt cum maximis muneribus publice. Et presentatedicto imperatori XII dondene clenodiorum,primo XII equi grisei coloris pulcherrimisecundo XII penni auro contextitercio XII scutelle magne, pelves argentei deauratequarto XII balistas cum atti neuciis suis decturatiquinto XII tassere argentee cum schulpturis XII mensium et quelibetponderobat III mercis argenti purlsexto XII crusibilia argentea deaurata in superiori parteseptimo XII juvenes in iota veste decoratos in equis et indutierat vestibus viridibus alias jacintinisoctavo XII coclearia magna argentea deaurata unius palme latitudinisnono XII pannos rubeos de V eneciis de scharletoitem XII cones veltres nuncupatiitem XII urcei argentei".

Aceste insemnari contemporane, anonime, privitoare la sosirea la Con-ciliul de la Basel si la imparatul Sigismund a unui duce al Valahiei", in aju-nul CrAciunului 1433, ridica doua probleme : mai intai, despre ce principe romanpoate fi vorba, iar in al doilea rand, care este semnificatia unei asemenea

Identificarea voievodului care i-a dus daruri la Basel suveranului ger-man si imgar necesita o lanmrire prealabila. La care Valahie" se refera no-tele de jurnal: la cea mare (Tara Romancasca), sau la cea mica (Moldova)?

Mol dova se pare ca ar trebui exclusa din capul locului. Pe de o partepentru ca abia fusese atinsa de inaintarea otomana i deci nu se afla Inca, dinpunct de vedere geopolitic, ex parte regis Turcorum; apoi pentru ca cei doi fiiai lui Alexandru cel Bun, Ilias si Stefan, nu puteau fi deloc suspectati de a sefi facut frati cu turcii". Pe de alta parte, pe 16 noiembrie 1433 si pe 29 ia-nuarie 1434, Stefan se afla in scaunul sau de la Suceava, de unde emite docu-mente in calitate de donm al Moldovei 15, iar Ilias este atestat, in aceeasi peri-oadA, ca petrecând in exil in Galitia 16, ceea ce exclude prezenta lor la Basel.

Ramane deci in discutie Tara Romaneasca, dar si in acest caz se impuneo observatie preliminara. In vigilia Craciunului 1433, soseste la Basel cela-lalt " principe al Tarii Rornamesti, ceea ce inseamna fie ca Parintii erau in-formati despre existenta unui alt duce " muntean, fie ca un alt voievod dinTara Româneasca vizitase anterior Conciliul. Pe de alta parte, personajulde la sfarsitul anului 1433 nu se infatiseaza ca un pretendent in exil, daca avemin vedere valoarea si calitatea darurilor aduse imparatului : tunuri, cai cu val-trapuri bogate, piese de armura, platouri decorate cu imaginile celor douaspre-zece luni, cupe si vase, toate de argint decorat i aura. SA mai adaugAm cäBasclul era, Inca de pe atunci, un oras foarte scump, preturile batand toaterecordurile mai ales dupa venirea lui Sigismund ; pana i cardinalii intampinau

15 DRH, A, I, doc. 120, P. 173 i doc. 124, P. 175-176. Potrivit jurnalului venetia-nului Andrea Gatari, la 10 aprilie 1434 sosea la Basel el dux Steffano dito Ispan, e vcnned'Ongaria on cento cava' j armadj", fiMd prhuit de Sigismund con una anselicha chieran"G. Beckmann, R. Wackernagel, G. Coggiola, op. cit., p. 399. In regatul Ungariei nu era insAinstituit nici un duce; nu poate fi insä nici $tefan al Moldovei, care emite din Suceava don&hrisoave pe 24 aprilie 1434, DRH, A, I, doc. 128, p. 180 si doc. 129, p. 182.

10 Ilie Minea, Prin ipatcle n ane p i politica orientald a imp, atului Sigismunl noteist rice, riucureti, 1919, P. 235-238.

4

ca-latorii.

www.dacoromanica.ro


mari dificultati in a trai potrivit rangului lor, cu atat mai penibil ar fi fost tra-iul unui exilat fara resurse.

Cine este, prin urmare, ducele Valahiei"? Cu aproape trei ani inainteaCraciunului 1433, in ianuarie i februarie 1431, regele Sigismund prezida laNurnberg o dieta a principilor germani, convocata pentru a gasi solutii insu-rectiei din Boemia. In suita regard se afla si un fiu al lui Mircea cel Batran,Vlad, care emite, in calitate de Walachie Transalpine dominus et terrarumde Omlasch et de Fogaras dux", un privilegiu pentru fratii minoriti, datat inorasul imperial la 8 februarie 1431; franciscanii cu pricina erau trimisi in TaraRomâneasca de Sigismund, pentru a lucra la raspandirea i pastrarea cre-dintei ortodoxe" in conformitate cu ritul roman 17. De fata la dieta era si car-dinalul-legat Cesarini, insotit de Ioan din Ragusa 0.P., in misiune preparato-rie a Conciliului general 18 Pare deci foarte probabil ca celalalt" principeroman despre care se stia la Basel la sfarsitul anului 1433, sau care vizitase,candva inainte de aceasta data, orasul conciliar 55. fie Vlad Dracul.

Aceasta prima ipoteza, oricat de plauzibila ar fi, nu rezolva totusi pro-blema identificarii vizitatorului princiar din ultimele zile ale Adventului 1433.La inceputul acelui an, pe 23 ianuarie, Parintii luasera cunostinta de raportullui Ioan din Ragusa privitor la misiunea acestuia de la curtea ungara; dupace aratà ca a prezentat bulele conciliare arhiepiscopului de Strigoniu i conte-lui palatin, dominicanul adauga: Item curabitis ab eis habere litteras superagendis et aliquos eis notos tam in partibus Grecie quam extra, ut vobis javeantet assistant, et rnaxime scribantur domino imperatori Graecorurn, metropolitanosuo, duci Malauie, duci parcium Transalpinarum, duci Rasie, metropolqanosuo et aliis, prout isti domini vobis dicent fore oportunum" 19.

Ducele partilor transalpine" caruia Conciliul, aflat in toiul disputeicu reprezentantii husitilor 20, j acorda atentia sa diplomatica in ianuarie1433 era un alt fiu al lui Mircea cel Baran, Alexandru Aldea, a carui domniedebuteaz5. sub scmnul autoritatii lui Sigismund ca rege maghiar. Intr-adevar,Alexandru este singurul principe muntean din prima jumatate a secoluluial XV-lea care, intr-un act redactat in latineste in propria sa cancelarie, la14 iunie 1431, nu-si declina calitatea de dominus, considerandu-se pe sine doarWayuoda Transalpinarum parcium" i referindu-se la Tara Romaneascaca la terra domini nostri regis et nostra" 21. Cu toate acestea, in maiiunie1432, Alexandru-Aldea este constrâns sä presteze omagiu sultanului Muradal II-lea, justificandu-si gestul intr-o scrisoare catre comitele Timisoarei*tef an Rozgony, pe care incearc5. sag convinga a nu a uitat painea si sarea"craiului i nici juramintele cu care s-a legat fata de acesta 22.

Iata deci intrunite conditiile pentru ca un observator de la Basel sa-1poata socoti, la sfarsitul anului 1433, pe Alexandru Aldea drept Tunorumrater, i ca acesta sS. indrazneasca totusi sa se infatiseze imparatului, in virtu-tea relatiilor stabilite intre ei odinioara.

DRH, D, I, doc. 179, P. 280 281, cf. I. Minca, op. cit., p. 204-205.18 Ch.-J. Hefele, H. Leclercq, op. cit. , p. 668-669." Concilium basilicnse. Studios und Dokuinente zur Geschichte der Jah, e 1431-1937 ,

hrsg. v. Johannes Haller, Basel, 1896, p. 332.28 Ch.-J. ,Hefele, H. Leclercq, op. cit., p. 764-773.

DHR, D, I, doc. 180, p. 281-282.22 Ibidenz, doc. 192, p. 291.11

37

www.dacoromanica.ro

10 Daniel Barbu 6

Frecventa documentelor interne redactate in numele lui AlexandruAldea nu se opune ipotezei absentei din tara a acestuia in ultima parte a anu-lui 1433 si in primele luni ale celui urmator: nici un hrisov pastrat sau mentio-nat intre 15 martie 1433 23 si 15 octombrie 1435 24 Mai mult, trei scrisori ca-tre paxgarii brasoveni ale jupanului Albul, principalul dregator all lui Ale-xandru Aldea in ochii pretendentului Vlad Dracul, dusmanii sai din TaraRomâneasca sunt, atunci când le spune pe nume, Aldea si Albul" 25 suntscrise pe un ton aproape suveran", radical diferit de cel intrebuintat in aceeasiepoca de boierii munteni 26. Intr-una din ele chiar, Albul le cere brasovenilorsa elibereze trecatorile Carpatilor i sa nu mai impiedice comertul i micul traficde frontiera, certandu-i in acelasi timp pentru addpostul pe care-1 oferiseràlui Draculea" 27 Cum aceastà corespondenta, in care Albul trateaza subiectece intra in atributiile domniei, este databila 1433-1435, se poate adrnite caea a fost trimisa de marele boier in calitate de loctiitor al principelui sau, ple-cat la Sigismund pentru a-i recastiga increderea.

0 astfel de calatorie a lui Alexandru la Basel devenise probabil necesara,pe langa alte motive, si din pricina constantei rivalitati cuI lad Dracul, mereugata sa-1 denunte c. s-a dus la turci" 28 Si, poate, pornit el insusi spre Sigis-mund caci, intr-una din scrisori, jupan Albul Ii ureaza ironic, dar in lipsä, cade unde se duce sa nu se mai intoarca" 29 In orice caz, competitia dintre. VladDracul si Alxandru Aldea a fost solutionatä curand de care imparat in favoa-rea celui din urma; acesta, dupa ce-i incredinteaza pe brasovem ca se bucurade sprijinul craiului care 1-a luat drept fiu de suflet", Ii someaza sa 11 predeape vrajmasul sau 30 .

Or, toate izvoarele invocate pAna aici converg catre ipoteza conform ea-reia solutia a fost data de imparat pe calea unei intalniri directe, la Basel, cuducele" Tarii Românesti Alexandru Aldea i, eventual, si cu celalalt"principe, pretendentul Vlad Dracul.

Dac5. Alexandru Aldea este ducele Valahiei" ce-si facea intrarea laBasel pe 23 sau 24 decembrie 1433, tinta sa a fost reconcilierea cu irnparatul

descuraj area concurentului sáu Vlad, si mai putin participarea la lucrarileConciliului. Hrisoavele sale de danie pentru manastirile Dealu (17 noiembrie1431) 31, Cozia (15 ianuarie 1432, 25 iunie 1436) 32 si Zographou (3 februarie1433) 33 sunt intocmite dupa formulele de cancelarie bizantino-slave, in spiri-tul traditiei bisericesti rasaritene. Dupa toate aparentele, nu latinofilia sauzelul pentru unitatea Bisericii Ii purtasera pe Alexandru la Basel. De altfel,nici suzeranul sau, Sigismund de Luxemburg, nu era framântat in acel momentde problema tratativelor ecleziastice cu orientalii. 0 scrisoare imperia15. catre

23 DRH, B, I, doc. 75, p. 137." Ibidem, doc. 76, p. 138.

DRH, D, I, doc. 185, pp. 285-286; doc. 187, p. 287.29 Pentru comparatie, dosarul din Joan Bogdan, Documente privitoare la relatiile Tdrii

Ro dne;sti cu Ardealul i Tala Ungureascd in sec. XV ;si XVI, Bucureti, 1905, nr. CCNICCXVI, p. 247-261.

27 DRH, D, I, nr. 2 11, p. 310, cf. nr. 201-202, p. 298-299.29 Ibidem, nr. 198, p. 196.29 Ibidem, nr. 2 11, p. 310." Ibidem, nr. 222, p. 32 1-322.331 DRH, B, I, nr. 72, p. 133.

Ibidem, nr. 73, p. 135 si nr. 77, p. 138-139.33 Ibidem, nr. 74, p. 136.

"

si

22

"

www.dacoromanica.ro


Pdrinti, din 9 aprilie 1432, este insotità de cateva avisamenta destul de criticela adresa lui Eugeniu al IV-lea, in care, printre altele, imparatul declara rds-picat ea unirea cu grecii", al carei succes se aratä indoielnic, nu poate trecein nici un eaz inaintea chestiunii cehe dupa cum era dorinta papei careprezinta un pericol considerabil i imediat pentru pacea crestinatatii 34. Dar,chiar si in problema husità, Sigismund era interesat nu atat de aspectul teo-logic, pierzandu-si rabdarea atunci child parintii insistau asupra unor diver-gente doctrinare ce i se pareau a fi gata rezolvate sau usor de solutionat, catde latura politic5. a husitismului, cea care-I impiedica sa intre efectiv in pose-sia regatului Boemiei, circumstanta agravant5 fiind i sprijinul pe care insu-rectia teologico-politica a cehilor 11 gasea in Po Ionia sau in Moldova 35.

Cu toate acestea, nu trebuie exclusa nici ipoteza unei oarecare atentiicu care ducele Valahiei" a putut privi, din perspectiva unirii Bisericilor, dez-baterile conciliare. Caci, cel putin in ceea ce-i priveste pe bizantini, scrisoriledifuzate de Joan din Ragusa la sfarsitul anului 1432, apoi misiunea din varalui 1433 a lui Albert de Crispis 36, dadusera roade: la 15 octombrie 1433, basi-leul i patriarhul constantinopolitan instiinteaza Conciliul despre apropiatatrimitere a unei ambasade la Base137. In mai 1434, Parintii erau informati

delegatii bizantini s-au pornit la drum, intr-un tarziu, per mare magnumad castrum Licostonio parvenerunt et deinde per Vlagiam Minorem et Hungari-am" 38 La 3 iulie 1433, Conciliului i se citeste un raport mai arnanuntit almagistrului Albert, care povesteste cum a parasit Constantinopolul impreunacu grecii la 18 ianuarie, procedendo per TValachiam Moldaviensem" , trecandapoi in Ungaria, unde au fost jefuiti de talhari i ajungând in final la Buda,de Rusalii 39. Dupa Inca opt zile, la 11 iulie, dclegatii Inii Ii fac aparitia laBasel. Fara indoiala, Conciliul repurtase o izbanda insemnatà, dcoarece totin vara lui 1433, Eugeniu al IV-lea ii trimisese in Bizant pe Cristoforo Garatoni,in urma discutiilor purtate de o ambasada greaca la Roma, in mai 1433, dco-potriva cu papa si cu Sigismund; or, ajuns la Constantinopol, Garatoni supra-liciteaza, aratand disponibilitatea pontifului roman de a intruni conciliul deunire chiar in capitala bizantina 4°. In ciuda conditiilor nesperat de avanta-joase oferite de papa, grecii au optat totusi pentru Basel. si este de presupusca, asa cum se va intampla mai tarziu, de pilda in noiembrie 1436, cand f a-voarea sa se indrepta catre Eugeniu, basileul, secondat de patriarh, a expediatsciisori de convocare la Trapezunt, despotilor din Moreea, illi de Rascia etde Vlachia Maiori et Minori, et generaliter de tota obediencia EcclesiaGrecorum",conform listei de adrcse a lui Joan din Ragusa citita in Conciliu la 17 februarie1437 41. Intr-un astf el de caz, deplasarea la Basel a princepelui Tarii Roma-

" J. B. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, t. XXIX, Venetiis,1788, c. 585-586.

36 Cf. Serban Papacostea, Stiti not CU privire la istoria husitismulni in Moldova in tim-pci luz Alevandru cel Bun, in Studii i Cercetilri Stiintifice. Istorie" XIII 2, 1962, p. 253258.

36 Concilium basiliense. Studien und Dokumente..., p. 333.37 Eugenio Cecconi, Studi storici sul Concillo di Firenze con documenti inediti o nuova-

mento dati alla luce sui manoscritti di Firenze e di Roma, Firenze, 1869, doc. XIV, p. XXXVI;la 28 noiembrie, impgratul bizantin revine cu o scrisoare in care aratà cã ambasadorii nu auizbutit inceapa càlàtoria pe mare, ibidem, doc. X\ I, p. XXXIX.

Concilium basiliense. Studien lend Dokumente..., p. 334.36 E. Cecconi, op. cit., doc. XXVI, p. LXIV.4° Josepli Gill S. J., The Council of Florence, Cambridge, 1961, p. 52-53.

Conciliurn basiliense. Studien und Dokumcnte..., p. 378.

câ

au-ei

www.dacoromanica.ro

12 Daniel Barhu

nesti ar fi avut, in 1433-1434, chiar i incuviintarea celor mai inalte autoritätipolitice i religioase ale crestinismului rasaritean.

Oricum ar fi, domnul roman soseste la Basel in cea mai dramatica clipade cumpana cunoscuta in Evul Mediu de monarhia pontificala. SuprematiaConciliului asupra papci este legiferata de un sinod ecumenic ca adevar decredinta, este argumentatä de cel mai savant asezamant intelcctual al epocii,Universitatea din Paris, este garantata de cel mai puternic principe al Cresti-natatii, imparatul i regele Sigismund de Luxemburg si este recunoscutI,cu prudenta ce e drept, chiar de cel interesat, adica de episcopul Romei. Esteastfel zadarnicit efortul pontifilor din sccolele al XIII-lea si al XI\ -lea dea-i reduce pe principi la statutul de functionari ai poporului crestin, controlatIde papa singurul care se bucura de plenitvdo potestatis in exercitiulministcriului lor temporal. Principii, incadrati de un aparat de juristi i teo-logi la Basel, universitarii incorporati ca Parinti au fost de patiu ori mainumerosi deck prelatii, episcopi i abati 42 asuma acum in exclusivitateadministrarca pacii in lumea crestina.

Curia romana pregatise insa, inca din timpul lui Martin al V-lea, in-strumentele de reechilibrare atat a relatiilor cu principii, cat mai ales araporturilor cu structurile ecleziale i cu magisteriul teologic, ambele cas-tigate de conciliarism. Un loc central, in acest instrumentar,l-a ocupat dia-logul cu crestinii orientali in vederea unirii biscricesti. Se petrece atfel omodificare profunda a strategiei romane, conceptul de reductioGraccorum,clasic in documentele papale din veacurile al XIII-lea si al XIV-lea, fiindinlocuit cu cel, mai suplu si mai realist, de unio. Mutatia este vizibila Incadin 1423, la Conciliul din Sienna, care foloseste, intr-unul din decretele saleinspirate de pontiful roman, formula intermediara Ecclesiam orientaliurnreductio adunionem universalis Ecclesiae43, pentru ca Martin al V-leaintr-o epistola catre bizantini sã vorbeasca despre Ecclesiarum Latinae Grae-cape unionis44. Din 1434, anul de abis al pontificatului sau, Eugeniu al IV-leava utiliza sistematic i exclusiv termenul unio45, atunci child descrie perspec-tiva reconcilierii cu Biserica bizantina. In plus, Eugeniu era un venetianpentru care orizontul politic si spiritual de dincolo de Alpi era cu totul necu-noscut, strategia sa desfasurându-se pe trei axe traditional italice i medite-raneene: siguranta i sporirea patrimoniului temporal al Romei, cruciadaanti-otomana Si aducerea la unitate a Biscricilor rasaritene.

In ceea ce-1 priveste, Conciliul adopta si el terminologia roman-a, Pa-rintii referindu-se, in cca de-a XIX-a sesiunc, din 1434, la Ecclesia orientalissi la Ecclesia occidentalis46. Interesul lor pentru cea dintai ramane insa se-cundar i, mai ales, derivat. Cu alte cuvinte, apropierea de bizantini este,fundamental, o expresie a vointei de a demonstra cà orice initiativa majoradin viata Bisericii nu trebuie st apartina episcopului Romei, ci Sinoduluiecumenic.

In cursul anului 1435, raporturile de forta in triunghiul papa-conciliu-imparat cunosc cateva rasturnari notabile. Fara a abandona explicit tabara

42 Histoire du Christianism , t. I, L n temps dY euvcs, p. 124 125.43 J. D. Mansi, op. it., t. XVIII, Irenetiis, 1785, p. 1062.44 Ibidein, C. 1064.44 Joseph Macha S. J., E lesiastical Enification. A Tle retical Fiainele rk to, her

with Case Studies from the History of Latin-By,antine Relations, Rome, 1974, p. 124, n. 8.46 Ibidem, t. c. 92.

1S1

XXIX,

insusi,

www.dacoromanica.ro


conciliarä, Sigismund se lasà tot mai mult absorbit de cxigentele politiciisale orientale i boeme, Eugeniu al IV-lea isi consolideaza simtitor pozitiain Italia si autoritatea asupra cardinalilor, in vrtme ce Baselul face tot maimult figura de club de dezbateri sterile si de teatru al vanitatilor.

Pentru a iesi din relativa sa izolare i evidenta sa ineficienta, Conciliulavea nevoie de un succes, incercand sa preia din nou initiativa dialogului cuorientalii, pe care Eugeniu 11 reluase si el, dar pe contul scaunului roman.In vara lui 1435 sunt tiimii la Constantinopol, ca delegati ai Conciliului,loan din Ragusa, vechi specialist in problemele sud-estului european,Simon Fréron, intr-o misiune ce va dura aproape trci ani. Cei doi diplornati,comunica la Basel, pe 9 februarie 1436, despre prima lor reusità: imparatulbizantin i patriarhul ad . . . Walachiam maiorem et minorern . . miseruntnuntios cum licteris ad annuntiandum firniitatem negotium et la qui venturi.sunt se disponant et properent ad veniendum in estate Constantinopolim"47.Alexandru Aldea a mai avut deci cel putin Inca o ocazie de a se afla in leg5,-tura cu Conciliul de la Basel, de data aceasta prin intermediul unui emisarbizantin, care 1-a convocat la Constantinopol, impreuna cu ceilalti principirasariteni, in vara lui 1436, in numele basileului si al Marii Biserici.

Balanta era insa inclinata acurn de partea Romci, care repurteaza unsucces spectaculos cu urmari ramase insa necunoscute prin rehiroto-nirea in nit latin a rnitropolitului Grigorie al Moldovei, dupà ce acesta rostisela Florenta, chiar in prezenta papei, Simbolul credintei cu Filioque §i martu-risise toate cate crede Biserica romana, inainte de 10-11 martie 143648. Mi-tropolitul primcste din partea lui Eugeniu misiunea de a-i aduce la unitatepe toti credinciosii greci", fie ei Vlacos, Vulgaros et Moldovlachos in regnoseu coqinibus Ungarie in presenciarum existentes"49. 0 asemenea insarci-nare ar fi fost, din principiu, imposibil dc conceput dacà pontiful nu ar fistint ca poate conta, el insusi i trimisul sau Grigorie, cel putin pe neutra-litatea regelui maghiar.

Sigismund se afla, la rândul sau, in ultima parte a anului 1436, in cam-tarea unci solutii atat pentru criza in care se gäsca Conciliul, cat si pentrupropriile sale griji, ce purtau numele cehilor si al turcilor. 0 premisa idealäpentru rezolvarea acestor probleme parea a fi transferarea Conciliului laBuda, loc in care si bizantinii venisera in cateva rânduri pentru tratativeteologico-politice. In acest scop, imparatul poruncestc un recensamant allocuintelor din ora i exploreaza impreuna cu venetienii eventualitatea trans-portarii pe mare a Parintilorw. Acestia refuza insà sa se miste din Basel.

pentru acest motiv, imparatul se arata binevoitor mai degraba pa-.pei, atunci cand Eugeniu al IV-lea, prin bula Doctoris gentium din 11 sep-tcmbrie 1437, profitand de diviziunea iscata in randurile Parintilor tocmai

chestiunca dialogului cu orientalii, decide solemn mutarea din oficiu aconciliului la Ferrara. Consecintele acestui act sunt cunoscute: Parintii iidepun pe Eugcniu i aleg un nou papa in persoana ducelui Arnedeu de Sa-

47 E. Cecconi, op, cit., doc. LXXVII, p. CCIT.48 Acta Eugcnii Papae IV (1431-1447), Fontes, S. III, vol. XV, coll. Georgius Fedal-t , Roma, 1990, doc. 421, pp. 229-230 (scrisoarea din 10 martie) i Epistolae Pontificiae ad

Concilium Florentinum spectantes, ed. G. Hofmann S. J., I, Roma, 1940, nr. 55, p. 49 (seri-soarea din 11 martie).

49 Acta 'Eugenii Papae IV, p. 229.5° W. Altman, Regesta Imperii, XI, The Urkunden Kaiser Stgismunds, Innsbruck, 1896,

p. 389.

de

si

1

www.dacoromanica.ro

14 Daniel Barhu 10

voia, provocând astfel in sanul Crestin5t5.tii latine o schisma ce va dura,tot mai lipsità de vlag5, pAna la 1449.

Triumful pontifului roman nu a fost insa imediat. Albrecht de Austriaa fost ales rege al Romanilor numai sub conditia pastrarii in termenii sta-biliti de electori la 17 martie 1438 a unei neutralitati favorabile Con-ciliului in infruntarea dintre acesta i papa51. Inca din 5 martie, parintiitrimisesera ca ambasador pe lânga Albrecht pe Ioan din Ragusa52, care varamâne la Viena pana la sfhrsitul lui august, devenind principalul consilierin problerne ecleziastice al regelui53.

In aceste noi imprejurari, Tara Româneasca pare sa intersecteze dinnou sfera preocuparilor Conciliului de la Basel. Paulus Petri din Hunedoara,episcop (titular) de Arges din mai 1421 este transferat la Zagreb de catreParinti54, desigur cu asentimentul regelui Albrecht care se bucura, in statelecoroanci Sfântului Stefan, de dreptul de patronat asupra Bisericii, obtinutde socrul sau Sigismund de Luxemburg de la Martin al V-lea imediat dupàConciliul de la Constanta. La 8 februarie 1439 este consacrat, la Basel, caepiscop de Arges dominicanul Ioan din Ragusa, fara ca Parintii sä faca vreomentiune despre pozitia sa de sufragan al Calocei55. i aici este de presupusacordul prealabil al regelui, mai ales cä acesta 11 numara pe universitarulparizian printre farniliarii sai. Nu avem de-a face, fireste, cu o promovarepersonala a dominicanului, caci scaunul ce-i fusese incredintat era lipsit debeneficii, ci cu o promovare, cel putin simbolicd, a episcopiei argeseneFaptul este confirmat de prompta reactie romana: la 20 aprilie 1439, dinFlorenta, Eugeniu al IV-lea concede episcopului Gheorghe al Transilvanieifacultatile pontificale rezervate ordinariului in Tara Româneasca si Moldova;privilegiul declara vacanta scaunelor episcopale din cele doua Valahii sillimputerniceste pe episcopul ardelean sa reconcilieze pe preotii i laicii vino-vati de lezmajestate sau de folosire a unor pseudo-scrisori apostolice"56.Aceastä ultimä referinta este, de fapt, o punere in garda cu privire la deciziaConciliului basilitan de a alege un nou papa, hotarAre implinità la 5 noiem-brie. De altfel, Felix al V-lea, la recomandarea Parintilor, ii va numi pe Ioandin Ragusa cardinal tituli Sancti Severini, in promotia din 12 octombrie144057.

Chiar daca nu a avut urmari directe pe teren, apare clara intentiaConciliului de la Basel de a pune la punct un dispozitiv de influenta la Du-närea de Jos, in spatiul dintre hotarele Ungariei §i linia frontului otoman,piesa ccntrala a dispozitivului constituind-o Tara Româneasca, iar promotoral acestuia fiind Ioan din Ragusa 0.P., cardinal-episcop de Arges. ConciliulIi incredinteaza aceasta misiune in vederea unei posibile colaborari cu VladDracul, din 1437 domn (filo-)latin al Tarii Românesti, principe pe care uni-versitarul dominican II vazuse daca nu si cunoscuse Inca din 1431, cu

51 Ch.-J. Hefele, H. Leclercy, op. cit., p. 1062.52 Hermann Herre, Concilium basihense. Die Protokole des Cmcils 1440 1443, Basel,

1910, p. 72." J. Hehnrath, p. cit., p. 297 n. 966.54 Conrad Eubel, Hierarana catholica niedii aevi, II, München, 1914, p. 94.

Gustai Bekmann, Concilium basiliense. Die Concordate des Zwaferausschusses 1437.Die Conals protokolle Jakob Huglius 1438-1439, Basel, 1926, p. 318.

54 Acta Eugenii Papae IV, doc. 773, p. 369-370.51 H. Herre, op. cit., p. 262.

ii

insesi.

.

www.dacoromanica.ro


ocazia dietei de la Nurnberg. Neparticiparea unor delegati din Tara Roma-neasca la Conciliul unionist de la Ferrara-Florenta, unde regele Albrechttrimisese observatori in virtutea principiului neutralitatii, poate fi explicata

prin aceea cä principatul transalpin se afla, in 1438-1440, in raza de in-fluenta a Conciliului de la Basel. Dar, la 12 aprilie 1441, regele Vladislav alUngariei se pronunta solemn in favoarea lui Eugeniu al IV-1ea58, inchizandastfel definitiv Conciliului de la Basel orice acces spre Tara Romaneasca.

Timp de aproape un deceniu, statul romanesc de la sud de Carpatis-a aflat in legatura cu ultimul parlament de dimensiuni europene al Cres-tinatatii medievale. Cel putin un principe al Tarii Românesti a fost prezentla Basel, putând asista, dincolo de interesul imediat ce-1 adusese in preajmaimparatului, la dezbaterile Conciliului. Ca si Alexandru cel Bun al Moldovei,care si-a asumat, de indatä ce i s-a ivit prilejul, rolul de arbitru al unei dis-pute teologice pe teme specifice gandirii occidentale59, i domnul munteana avut ocazia de a-si confrunta propria experienta culturala i religioasa cuun mediu intelectual ilustrat de teologi ca Ioan de Torquemada sau Joandin Ragusa, de umanisti precum Nicolaus Cusanus ori Aeneas Silvius Picco-lomini. Un mediu pe cale de a deprinde exercitiul dialogului si al includeriiceluilalt in propriul sistem de reprezentare a valorilor. Caci schisma Bisericiilatine i criza ei institutionala i-au determinat pe occidentali sä fie mai sen-sibili la natura i semnificatia diferentei i sã reflecteze asupra felului in carepluralitatea traditiilor poate deveni temeiul unei identitati comune".

LA VALACHIE ET LE CONCILE DE BALE

Résumé

Ce dossier des rapports entre la principauté de Valachie et le Concilede Bale s'ouvre en 1431, lors de la Dike de Nurnberg ou le cardinal Cesa-rini et Jean de Raguse annoncerent l'ouverture du concile general: a ce mo-ment-là, auprès du roi Sigismond de Luxembourg se trouvait le prince Vladle Diable. A la fin de l'année 1433, un autre prince valaque, Alexandre Aldeafit son entrée a Bale, moins pour participer aux travaux du Concile, quepour rencontrer, en vue d'une reconciliation, l'empereur Sigismond, son su-zerain. Il reste que son entrée sollenelle dans la ville et la richesse des donsqu'il apporta impressionerent les contemporains. En 1435, 1436 et 1937, lesrepresentants du Concile a Byzance, notamment Jean de Raguse O.P., veil-lent a ce que la Valachie soit informée sur l'etat des pourparlers. En 14381440, les Peres de Bale mirent en place un dispositif d'influence aux confinsdu royaume de Hongrie, dont la piece maitresse était justement la Valachie.Le promoteur de ce plan fut Jean de Raguse, cardinal de Felix V et évequed'Arges en Valachie. Cette influence de Bale est la raison meme de l'absencede toute delegation valaque au Concile d'union de 1 lorence en 1439.

58 Oskar Halecki, From Florence to .Brest (1139 1596), Rome, 1958, p. 66.59 S. Papacostea, op. cit., p. 255.641 Cf. M. Vpler, La question de l'union des Eglises entre Grecs et Latins depuis le Con-

cile de Lyon jusqu'à celui de Florence (1274-1438 ), in Revue d'Histoire Ecclésiastique"XVIII, 1922, p. 27-31.

si

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

PE MARGINEA UNUI ACT EMIS DE RADU CELMARE IN 1507

OCTAVIAN ILIESCU

La 20 iunie 1507, in nrgoviste, Radu cel Mare emite un act prin careintareste manastirii Glavacioc mai multe proprietati funciare, diverse veni-turi i sälase de tiganil. Actul, redactat in limba slava, e scris pe pergamentsi a fost validat cu sigiliu aplicat, astazi pierdut ; in preambul, emitentul ildenumeste porunc5"2, deci avem de-a face cu un hrisov al carui formulara fost simplificat i redus la clauzele esentiale3. Pcrgamentul este rupt inateva locuri si din aceasta pricina, nu au putut fi evitate unele lacune intextul editat. Examinând acest document in cadrul unei cercetari mai am-ple4, am constatat c5 mkar in parte, lacunele semnalate pot fi completaterecurgAnd la un act acordat aceleiasi manastiri de Neagoe Basarab; pe dealta parte, am observat c5, in transcrierea si in traducerea textului primuluidocument s-au strecurat uncle inadvertente. Ne propunem deci ca in rându-rile de mai jos, sa aducem completarile i rectificarile cuvenite; vom incheiacu un comentariu mai larg asupra unor aspecte de ordin economic mai putinobisnuite ce transpar din analiza textului acestui document.

Mânästirea Glavacioc se inalta pe coama unui deal, strajuind pâraulsatul din vale, ambele omonime, candva in jud. Vlasca, iar azi in jud. Ar-

ges. Nu se mai stie când a fost intemeiata, dar, acceptând ca buna afirmatiacuprinsa in prima stipulatie din porunca" lui Radu cel Mare, ar urma saadmitem ca asezamântul monastic de la Glavacioc a fost intemeiat de insusiMircea cel Batrân8. Cel mai vechi act acordat mânastirii Glavacioc, cunoscutastazi, a fost insa emis de Vlad Dracul, la 14 mai 1441, in TArgoviste, iar incuprinsul lui, nu intEnim nici o aluzie la vreo danie voievodala anterioar5.8.Urmatoarele documente ale acestei mânastiri, emise de Vlad Calugarul in14937 si in 14958, apoi de Radu cel Mare in 15048, nu amintesc nici ele o cti-

1 Publicat in colectia DRH B, II (150 1-1525), nr. 53, p. 112-114 (original slay) si114-115 (traducere).

6 nosemAHTE" in original (p. 112).Cu privire la clasificarea i caracterizarea actelor emise de cancelariile domnesti ale

tArilor române, v. Damian P. Bogdan, Diplomatica slavo-romand, in DIR Introducere, II,Bucuresti, 1956, p. 22-32; porunca" la p. 24.

4 Aceastá cercetare are ca tem5, studiul unor Aspecte ale economiei n2onetare in TaraRonaneascii (1310-1521) si in Moldova (1363-1527), cercetare intreprins a. in cadrul Ins-titutului de Istorie N. Iorga" din Bucuresti.

5 V. rnai jos.6 DRH B, I, (1247-1500), nr. 94, p. 162-163 (original slay) i 163-164 (traclucere).7 Act emis la 16 iunie 1493, in Bucuresti, ibidem, nr. 241, p. 388-389 (oliginal slay)

si 389-39 1 (traducere).6 Act ernis la 4 septembrie 1495, la Man5istirea Glavacioc, ibidem, nr. 256, p. 415

416 (original slay) si 416 (traducere).9 Act ernis la 2 1 noiembrie 1504, in Thrgoriste, DRH B, II, nr. 28, p. 67 (original

slay) si 67-68 (traducere).

Revista istoricl.", torn V, nr. 1-2, p. 17-25, 1994

2 c. 1070

3

si

www.dacoromanica.ro

18 0 tavian Iliescu 2

tonie a lui Mircea cel Bdtran la Glavacioc, astfel incht data exacta a inteme-ierii acestui lacas ramane incerta10.

Actul lui Radu cel Mare din 20 iunie 1507 cuprinde urrnatoarele dis-pozitii având ca adresa manastirea Glavaciocn:

1. voievodul ernitent al actului Ii intareste mânastirii destinatare sa-tele Calugarenii de la Neajlov toti si Calugarenii pe Teleorman jumatate,cu motivarea: pentru ca acele sate sunt daruite de stramosii nostri Si Incade la Mircea voievod";

2. Ii intareste satele daruite de parintele sau Vlad voievod (Vlad Ca-lugarul) i anume:

a. Velea toata i Izvarta i cu tot hotarul i cu morile, pentru ca acurnparat-o (sic) parintele domniei mele Vlad Voievod de la Radu Tramân-clan, fratele lui Cazan logofat, pentru 200 florini unguresti i pentru 16 cotide Iepreu i pentru 24 coti de giure(sic) de aur i Inca pentru 500 aspri"12;

b. Crangarii, sat cumparat de acelasi pentru 100 florini unguresti;C. Sumarinestii, sat cumparat de acelasi pentru 140 florini unguresti;d. jumatate din satul Calinesti, cu vinariciul domncsc de pe tot ho-

taruln;3. Ii intareste branistea de la Slatina, claruita rnanastirii tot de Vlad

Calugarul;4. ii intareste mai multe venituri:a. jumatate din varna Prahovei;b. a treia parte din varna Doamnei;C. anual 13 galcti de grau si 13 galeti de orz din judetul Vlasca;d. vamesitul tot din judetul Teleorman;5. Ii intareste muntele Prislopul, a treia parte, cumparat de Vlad Ca-

lugarul de la egumenul Lazar din Bradet pentru un tetraevangheliar pretuind1 000 aspri;

6. Ii intareste viile de la Topoloveani,cumparate de Vlad Calugarulanume:

a. via lui Rujen, cumparata pentru... (loc rupt) florini unguresti;b. via lui Blaj Cheaciche, cumparata pentru 70 (sic) florini ungu-

resti;c. via lui M... (loc rupt), cumparata pentru 36 florini unguresti;d. via lui Blaj cel Negru, cumparata pentru 8 florini unguresti; toate

aceste vii cu scutire de vinariciul dornnesc i boieresc, scutire acordata devoievodul donator si intarita de emitentul actului;

7. ii intareste un numar de salase de tigani.

Despre nthriastirea Glavacioc, v. mai ales Ioan Museteanu, Mincistirea GlavaciocMonogiafie istoricd, Bucuresti, 1933 si ampla bibliografie la Nicolae Stoicescu, Bibliografialocalitafilor §i monurnentelor feudale din Romania I. Tara RomaneascA, vol. 1 AL, Bucu-resti, 1970, p. 338-339, s. v.

11 Ne folosim de traducerea din DRH, B, II, nr. 53, p. 114 115.12 Am reprodus intocmai acest pasaj pentru a evidentia modul confuz in care sunt

alaturate cele doua, sate, in raport cu pretul de vanzare, de o complexitate iesita din con un.Editorul actului semnaleaza la p. 114, in notele 3 si 4, ca in textul original, cu-

vintele: Calinestii jumatate respectiv jumatate din Calinesti au fost sterse cu chinovar. Ele aufost insa reproduse intr-un act din 1512 de care ne 'tom ocupa ceva mai departe, prin ur-mare, stergerea acestor cuvinte a intervenit dupa. 1512 si nu in momentul redactArii porunlui Radu cel Mare, la 20 iunie 1507.

"

o

www.dacoromanica.ro

Radu cel Mare 1 9

In final, emitentul actului precizeaza ca toate cele de mai sus au fostdaruite manastirii Glavacioc de catre Vlad voievod, parintele sau, adica deVlad Calugarul".

Observarn mai intai ca in versiunea rornaneasca, ce insoteste primaeditie a textului original al acestui act, se arata ca via de la punctul 6 b demai sus a fost cumparata pentru suma de 70 florini unguresti; aceeasi sumafigureaza si in editia anterioara.' acestei versiuni". Verificind textul original,am constatat insa ca in locul respectiv, apare litera chiri1ic (ksi), cuvaloare numerica 60; pentru 70, in original ar fi trebuit sa figureze literachirilica ö (on), mult deosebita ca grafie pentru a accepta o eventualaconfuzie. Prin urmare, pretul viei in cauza a fost de 60 si nu de 70 floriniunguresti, cum a apa.rut in cele doua editii ale traducerii românesti.

Peste cinci ani, manastirea Glavacioc beneficiaza de o noua intarire aproprietatilor i veniturilor sale. Noul act domnesc este de data accasta unhrisov, emis de Neagoe Basarab la 30 iulie 1512, in Targoviste; este scris pepergament si a fost validat cu o pecete atarnata, intre timp pierduta"... Corn-parand textul acestui hrisov cu cel al poruncii" lui Radu cel Mare din 1507se pot constata urmatoarele concordante sau diferente":

1. aceasta clauza, privitoare la satele Calugareanii de pe NeajlovCalugareanii de pe Teleorman, jumatate, are absolut acelasi continut ca inactul din 1507;

2 a. aici apare urmatoarea formulare: Velea toata i cu tot hotarul,de au cumparat de la Radu Trämandan", reproducand apoi textul din 1507;este omis deci satul Izvarta, intarit in 1507 impreuna cu Velea, dar care vafi mentionat rnai la vale (v, mai jos, sub e.);

b. aceeasi clauza privitoare la satul Crangari;c. la fel pentru satul Sumarinesti;d. aceeasi clauza, cu acelasi continut ca in 1507, cu privire la satul

Calinesti, jumatate";e. Si sa le fie Zavarca toata i cu tot hotarul": este vorba in realitate

de acelasi sat, care figureaza in a'ctul din 1507 sub numele de Izvarta", deunde rezulta cu claritate ca Stoica, gramaticul lui Neagoe Basarab, cand atranscris clauza 2 a din actul lui Radu cel Mare-, a omis pur i simplu sacopieze Si numele satului Izvârta, pe care 1-a adaugat ulterior, sub nouadenumire de Zavarca; vom vedea mai departe rostul acestei observatii;

3. e reprodusa clauza privitoare la branistea de la Slatina;3 a. noul hrisov intareste in acest loc mânastirii Glavacioc ocina de la

Izvor, daruita de Neag gramatic, danie ce nu figureaza in actul din 1507care deci a avut loc ulterior;

4 a, b. aceleasi clauze privitoare la vama Prahovei i vama Doarrinei;c. venitul anual din judetul Vlasca e limitat la grail, orzul fiind omis;

c constituit de 260 obroace, in loc de 13 galeti, dar o gàleata avea ca divi-

DRH 13, II, p. 114 115.DIR B, Veacul XVI, I (150 1 1525), nr. 38, p. 43.DRH B, II, nr. 108, p. 2 19-22 1 (original slav) si 22 1-223 (traducere).

" Ne folosim de traducerea de la p. 22 1-223.18 V. nota 13.

Editorii actului identificrt Taviirca Izvarta cu actualul oras Videle (jud. Teleorman);DRH B, II, indice, p. 5 17, s. v. Izviirta.

si

19

www.dacoromanica.ro

20 Octavian Iliescu 4

ziune obrccul; o galeata = 20 obroace mari, dcci se mentine cantitatea din1507;

d. acceasi clauza privitoare la vamesitul din judetul Teleorman;5. clauza privitoare la muntele Prislopul, a treia parte, cumparat

de Vlad Calugarul pentru un tetraevangheliar pretuit la 1 000 aspri, nu maieste reprodusa in hrisovul lui Neagoe Basarab din 1512;

6. cu privire la viile din Topoloveni, cumparate de Vlad Calugarul,actul din 1512 aduce uncle completari i anume:

a. via lui Rujea (nu Rujen, cum e scris in 1507), cumparata cu 105...(loc rupt); dar in actul anterior, apare in acest loc specificarea: florini un-guresti; deci acum stim c5. aceasta vie a fost cumparata cu suma de 105florini unguresti;

b. via lui Blafie (eroare, pentru Blaj) Cheaciche, cumparata pentru 60florini unguresti;

c. via lui Lorint (nu M..., cum a aparut in transcrierea actului din1507), cumparata pentru 36 florini unguresti;

d. via lui Blaj cel Negru, cumparata pentru 50 florini; aici, obser-yarn ca. pretul real de vanzare a acestei vii a fost de 50 si nu de 8 floriniungurcsti, cum s-a transcris eronat din textul original al actului emis deRadu cel Mare, confundandu-se litera chirilica li 1 (ije), a carei valoare nu-rnerica este 8, cu litera ii (na) din acelasi afabet, cii valoarea nurneri-Ca 50;

7. clauza privitoare la salasele de tigani prezintä doar uncle schirnbariinerente de numc ale unor capi de familie20.

Alte dispozitii noi nu sunt inregistrate.Dupa ce am adus rectificarile i completarile cuvenite, confruntând

textele celor doua documente privitoare la manastirea Glavacioc, ne indrep-tam din nou atentia asupra celui dintai, caruia, asa cum am anuntat, inte-legern s5.-i dedicam un comentariu mai extins. De la bun inccput, trebuie säsubliniem locul insemnat pe care il detine actul eliberat de Radu cel Marein 1507, considerat in suita munificentelor domnesti de care s-a bucuratpana la aceasta data asezamântul monastic de la Glavacioc. 0 rapida tre-cere in revista a privilegiilor sale anterioare acestei date ne va ingadui sasprijinim aprecierea de mai sus.

Astfel, printr-un hrisov emis la 14 mai 1441, in Targoviste, Vlad Draculintareste manastirii Glavacioc urmatoarelc: ocina lui Berila, pe Neajlov;in Butesti, ocina lui Micul al lui Baico (pasaj sters cu o linie groasa); ocinaMircesti, in Teleorman, data de Radul emitentul daruieste manastiriigaletile ohabnice de la satele Butesti i Mircestin. Ocina lui Bcrila de la Neaj-lov .este cu siguranta viitorul sat Calugarcani (Calugareni) de pe Neajlov.Un element anterior datei de emitere a acestui hrisov si a carui cronologiepoate fi stabilitä cu oarecare precizie este dania facuta de Radul banul, ates-tat in aceast5. calitate intre 1409-1418 si mentionat ultima data, ca jupan,in 142122. Probabil, tot anterior emiterii actului in discutie ar putea fi datata

inmormantarea la Glavacioc a detinatorului unui interesant tezaur mone-tar, alcatuit din ducati batuti de Mircea cel Bati an i moncte bizantine de

20 Ibzdern, p. 221-222.DRI-I B, I, nr. 94, p. 162-163 (original slay) i 163-164 (traducere).

22 Ibidem, Indice, p. 566, s. v. Radul, ban mare.

banal;

xi

www.dacoromanica.ro

5 Radu cel Mare 21

argint, emise de imparatii Manuel al II-lea (1391-1425) si Ioan al VIH-lea(1425-1448)23.

In seria actelor destinate manastirii Glavacioc, urmeaza hrisovul cmic.de Vlad Calugarul la 16 iunie 1993, in Bucuresti, prin care domnul daruiesteacestui lacas jumatate din satul Izvorani24. Nu sunt amintite alte proprictatiale manastirii beneficiare.

Tot Vlad Calugarul daruieste aceleiasi manastiri o braniste la Slatina,danie consemnath prin actul emis la 4 septembrie 1495, chiar in manastireadestinatara25, unde piosul domn a mai poposit pentru ultima oara, cu putinezile inainte de a se savAr si din viata, la Targoviste26.

Ultimul act din seria care ne preccupa aici este o porunca" a lui Raducel Mare, emisa la 21 noiembrie 1504, in Targoviste, prin care domnul inta-reste manastirii cu hramul Buna Vestire (Glavacioc) satul Zimnicele, daruitde Ivan clucerul chiar inaintea emitentului, deci dania are loc la acceasidata cu emitcrea actului de intarire27. In aceasta imprejurare, in mod firesc,nu putea fi vorba de mentionarea altor proprietati, provenind din danii ante-rioare, facute aceleasi manastiri de alte persoane.

Ajungand la porunca lui Radu cel Mare din 20 iunie 1507, rcrnarC'imcä prin acest act, emitentul intareste manastirii Glavacioc nurnai douà cate-gorii din daniile anterioare i anume: satele Calugareni pe Neajlov i Caluga-reni pe Teleorman, obtinute din vechime, prccum i branistea de la Slatina,daruita de Vlad Calugarul la 4 septcmbrie 1495. In schimb, i se intaresc ma-nLstirii un mare numar de danii facute de Vlad Calugarul, dar pentru carenu cunoastem actele originale de donatie ernise de insusi voievodul donator.Explicatia unei eventuale pierderi a tuturor acestor acte ni se pare putinplauzibila. Credem mai degraba ca Vlad Calugarul avea intentia sa acordemanastirii Glavacioc un hrisov, un act solemn ce urma s. cuprincla toateaceste danii, dar moartea 1-a surprins inainte de a-I fi emis. Cunoscandu-iaceasta intentie, Radu cel Mare, anirnat de pietate filialil, implincste dorin-tele predeccsorului sau, insirindu-i toate daniile inti-un singur act, la 12ani dupa disparitia donatorului. Este intcresant dc obscrvat ca, cicsi a trecutun timp atat de indelungat, Radu eel Marc a pastrat totusi date prccise cuprivire la provenienta bunurilor daruite sau la prctul phitit de cLtre VladCalugarul festilor lor proprietari. Mai ales datelc privitoare la preturile unorbunuri achizitionate de Vlad Calugarul, pe cind era in scaunul domneasc,merita toata atentia; analiza lor va face obiectul randurilor ce urmeaza.

tin prim aspect insolit Ii reprezinta pretul exprimat in clauza privi-toare la satele Veka i Izvarta (reprodusa in schema de mai sus sub 2 a).Am aratat la locul cuvenit ca modul in care a fost formulat pasajul respec-tiv crceaza o oarecare confuzie. Judccand dupa traducerea româneasca:pentru ca a cumparat-o . . .", s-ar parea ca prctul ce urmeaza se refera numaila satul Izvarta, dar in acest caz, satul Velea rarnane lipsit de orice tern i

23 Despre aceasta descoperire, v. Romeo Maschio si Spiridon Cirstocea, Te awul demonede medievale romeinesti si bizantine din sec. XV descoperit la ansamblul feudal Glaia Z cjud. Arges, in Cercetciri numisrnatice, V, 1983, p. 69 81.

24 DRH 13, I, nr. 241, p. 388-389 (original slay) si 389-391 (traducere).25 Ibidem, nr. 256, p. 415-416 (original slay si traducere).26 Ultimul, document emis de Vlad Calugarul e datat din 8 septembrie 1495 si a f st

scris la Targoviste (ibidem, nr. 257, p. 417, original slay i traducere).27 DRH B, II, nr. 28, p. 67 (original slay) si 67-68 (traducere).

www.dacoromanica.ro


juridic in ce priveste modul de dobindire si de transmitere a proprietatii.Faptul ca in hrisovul lui Neagoe Basarab din 30 iulie 1512, reiese din pasajulrespectiv ca pretul platit de \ lad Calugarul lui Radu Tramandan se refera lasatul Velea, nu are nici o relevanta, deoarece, asa cum am aratat mai sus,este vorba de o simpla omisiune de copist, satul Izvarta, sub noul nume deZavarca, fiind mentionat ulterior, far5. alte precizari cu privire la modul dedobandire. Daca mai arnintim i faptul cii prin hrisovul emis la 23 martie1482, la Gherghita28, Basarab cel Tamar a daruit manasti ii Snagov, intrealtele, jurnatate din Velea cu moa a de la Neajlov, vama Prahovei toatasi din vama Doamnei a patra parte si din alt sfcrt jumatate28 (3/8) daniice se regasesc, in alte proportii, la Vlad Calugarul, pentru manastirea Gla-vacioc , situatia juridica a satului Velea in actul din 1507 pare a se lirn-pezi in modul urmator: jumatate era proprietate domneasca, iar cealaltajumatate, claruita de Basarab cel Tanar manastirii Snagov in 1482, a fostreluata de Vlad Calugarul in proprietatea domniei, spre a fi'daruita, impreunäcu cealalta jumatate, manastirii Glavacioc. Prin urmare, i)retul specificatin documeptul din 1507, in pasajul supus acestei discutii, se referi numai lasatul Izvârta, curnparat de Vlad Calugarul de la Radu Tramandan30.

Pretul plata pentru acest sat e destul de ridicat i totodata complex:o suma de 200 florini unguresti, apoi 16 coti de Iepreu (adica postav de Y-pres), 24 coti de giure (sic) de aur, plus o diferenta de 500 aspri". La 1479,un florin de aur era echivalent cu 45, aspri otomani, ca la 1488 aceastä pa-ritate sa se ridice la 1: 49, pentru a atinge la 1500 raportul 1 florin = 5355 aspri otomani32. Considerand ca spre sfarsitul domniei lui Vlad Calugarul,cand, presupunem noi, a putut avea loc va.nzarea satului Izvarta, cursulflorinului unguresc putea atinge cota de 1: 50, suma de 500 aspri, platitaca diferenta, putea reprezenta Inca 10 florini unguresti. Postavul de Ypresera o rnarfa de lux, fiind mai scump decat cel de Louvain, Colonia sau deCehia, dupa cum reiese din cvantumul taxelor in ordine descrescanda, insti-tuite prin privilegiile vamale acordate de dornnii Tarii Romanesti negusto-rilor brasoveni, intre anii 1413 si 1437. Giure, dupa parerea noastra cu ac-centul pe ultima silaba, inseamna probabil fir, in speta fir dc aur, ce se in-trebuinta la impodobirea cu broderii a vestimentatiei de cult sau de cere-monie. Cotul, unitate de lungime, era echivalent in Tara Romaneasca, printransformare in sistemul metric, cu 0,664 m34. Prin urmare, pretul platit de

DRH B, I, nr. 179, P. 288-290 (original slay) si 290-292 (traducere).29 Ibidern, p. 291.3° in 1egAtur5. cu proprieatile lui Radu TrAmandan, v. mai jos, nota 35, cu precizarile

cuvenite.DRH B. II, nr. 53, p. 114.

22 Cf. N. B.1diceanu si Irene Beldiceanu-Steinherr, Les informations les plus anciennessur les florins ottomans, in A Festschrift presented to Ibrahim Artuk on the occasion of the20th anniversary of the Turkish Numismatic Society, Istanbul, 1988, p. 54-55.

33 Publicate mai intai in original traducere de I. Bogdan, Documente privitoare larelatiile Tdrii Romeinegi cu Brapvul 5i cu Tara Ungureasca in sec. XV si XVI, Bucuresti,1905 si reluate in DRH D, I, noua editie 3,75.nd in Addenda (p. 463-464) privilegiul lui VladDracul din 24 ianuarie 1437, emis la Targoviste (original slay si traducere), document desco-perit in 1970 in Arhiva Institutului de Istorie din St. Petersburg.

0 prezentare foarte uti15., sub forma de tabele sinoptice, a tarifelor vamale cuprinsein aceste priiilegii, la N. Docan, Studii privitoare la nunnsmatica Teriz-Romeine,sti. I. Biblio-grafie i documente, in AARMSI seria II-a, 32, 1909-1910, p. 562-567.

34 A. C. N. S. (Alexandra Constantinescu, N. Stoicescu, in Institutii feudale in WileTon:eine. Dictionar, Bucuresti, 1988, p. 126, s. v.

i

si

www.dacoromanica.ro

7 Radu cel M ire 23

Vlad Calugarul lui Radu Tramandan, pentru satul Izvarta (Za'varca)35, s-aridicat in total la 210 florini unguresti, la care s-a adaugat valoare celor 10,624m de postav de Ypres si 15,936 m giurè (fir) de aur, valoare ce nu ne estecunoscuta.

Pentru alte doua sate, Crangarii38 Si Sumarinestii37, Vlad Calugarula plata la cumpararea lor 100 respectiv 140 florini unguresti, preturi destulde ridicate, dar nu neobisnuite la sfarsitul domnici acestui voievod si maiales sub urmasul sàu. Astfel, la 1 aprilie 1494, in Bucuresti, Vlad Calugaruldaruieste manastirii Govora satul Ionesti Si selistea Corbeni, dcclarand cale-a cumparat de la fiicele i fiii lui Jitianul pentru suma de 7 000 aspri38,echivalenta cu 140 florini. Iar la 14 aprilie 1496 deci peste numai doi aniRadu cel Mare ddruieste la randu-i aceleasi mana,stiri aceleasi proprietati,afirmand Ca le-a cum;arat el si nu Vlad Calugarul de la Bordea si dela jupanita lui, Anca, fiica lui Jitian, si de la fiii lui Micul, pentru suma de120 florini unguresti38. Nu incercam deocamdata sa explicam ciudatenia re-petarii acestei vanzari, dar vorn atrage atentia asupra apropierii dintre celc&Ira preturi, exprimate in monete diferite. Se poate deci presupune ca in1494-1496, valoarea unui sat putea atinge nivelul de 100-150 florini un-guresti".

Un pret insolit a plata Vlad Calugarul i intr-o altà tranzactie imobi-liara. Astfel, in actul supus discutiei de fata, se intareste dania sa catre ma-nastirea Glavacioc constand din muntele Prislopul, a treia parte, cumparatanterior de voievod de la egumenul Lazar al manastirii Bradet pentru untetraevangheliar evaluat la suma de 1 000 aspri (in schema de mai sus subpunctul 5). Convertita in moneta dc aur, aceasta suma este echivalentul cu20 florini unguresti, la paritatea de 1: 50, in uz, asa cum am aratat mai sus,spre sfarsitul domniei lui Vlad Calugarul. Calitatea vanzatorului cgumenal unei vechi mAnastiri explica suficient prefcrinta lui pentru un pretatat de neobisnuit.

In sfarsit, ultima categorie de bunuri imobiliare, cumparate de VladCalugarul i daruite apoi manastirii Glavacioc cuprinde cele patru vii dc laTopoloveni (jud. Arges) (in schema de mai sus sub 6 a-d). Am aratat cli

" De corectat in acest sens informatia din DRH B, II, Indice, p. 535, s. v. Radu Trg-mgndan, unde se afirmg ca acesta era stdpgn in Velea i I7vgrta.

" Sat azi dispdrut, localizat lângg rnângstirea Glavacioc, ibidem, p. 504, s. v.37 Sat dispärut, localizat probabil in jud. Arges, ibidem, p. 544, s. v.38 DRH B, I, nr. 248, P. 406-407 (origii.1,1 slav si traducere)." Ibidem, nr. 266, p. 430-431 (original slay) si 431 432 (traducere)." in ce pri zeste confuzia creata de actele din 1494 si 1496, care se referg la aceeasi

vg,nzare, cu aceiasi vânzatori, acelasi object, dar cu doi cumparatori diferiti, in primul actfiind mentionat in aceasta calitate Vlad Cgluggrul, in al doilea, Radu cel Mare, credem cgexplicatia acestei neconcordante poate fi gäsitä daca admitem ca adevilratul cumpgrgtor afost Radu cel Mare, ca asociat al tatglui sgu, Vlad Cgluggrul. Un argument in sprijinul aces-tei ipotezc ne este oferit de actul emis la 8 septembrie 1492, la Targoviste, prin care Radulvoievod si domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad voievod" ddruieste mângstiriiGovora satul Hinta, jurratate cumparata de el insusi, iar cealaltb. jumgtate de Staico logo-fltul (DRH B, I, nr. 233, p. 373-374, original slay si traducere). Asa cum a cumpgrat innume propriu jumátate din satul Hinta, pentru a o dgrui mangstirii Govora, e posibil caRadu cel Mare si fi cumpgrat i satul Ionesti si selistea Corbeni, cu intentia de a le dgruiaceleiasi mangstiri, intentie materializatri insg prin actul emis de tatgl säu lal aprilie 1494.Ulterior, la 14 aprilie 1496, Radu cel Mare face cuvenita rectificare cu privire la adeväratulcumparator al acestor proprietati.

www.dacoromanica.ro


recurgand la hrisovul din 30 iulie 1512 al lui Neagoe Basarab, s-au pututcompleta datele privitoare la cumpararea acestor vii de catre Vlad Calugarul.Sä le reamintim preturile:

via lui Rujea (sau Rujen), cumparat5. cu suma de 105 florini un-gure sti ;

via lui Blaj Cheaciche, cumparata pentru 60 florini un-guresti ;

via lui Lorint, cumparata pentru 36 florini un-guresti;

via lui Blaj cel Negru, cumparata pentru 50 florini un-guresti.

Dupa cum se vede, pretul unei vii variaza, probabil in functie nu numaide suprafata, de la 36 la 105 florini unguresti. Preturile sunt destul de ri-dicate, daca le comparam cu cele consemnate in hrisovul lui Vlad Calugaruldin 11 septembrie 1489, emis in Bucuresti, preturi platite anterior de egu-menul Dorotei de la manastirea Govora pentru doua vii in Copacelu41anume, pentru una 700 aspri, echivalentul a 14 florini unguresti, pentru cea-laltä 400 aspri, deci echivalentul a numai 8 florini unguresti42. Dar chiar Inprimele luni ale domniei lui Radu cel Mare, intr-un hrisov din 14 aprilie 1496,emitentul declara Ca via din Copacel pe care o daruieste, intre alte bunuri,manastirii Govora, a fost cumparata de el insusi pentru suma de 3 000 aspri43,ceea ce echivaleaza cu 60 florini unguresti. Acelasi pret, dupa cum am vazut,dar exprimat chiar in florini unguresti, a fost plata si de Vlad Calugarul,pentru una din viile de la Topoloveni, daruite manastirii Glavacioc.

Din cele expuse pa.na. aici, se pot desprinde doua concluzii principale.In primul rand, se poate afirma ca, incepand cu domnia lui Vlad Calugarulsi mai ales in ultimii ani ai domniei lui, valoarea bunurilor funciare crestesimtitor in Tara Româneasca. Aceasta crestere nu este un rezultat direct siexclusiv al deprecierii asprului otoman, moneta dominanta in economia ba-neasca localà, caci in acelasi timp, cresc in mod spectaculos i preturile ex-primate in florini unguresti, deci in mometa de aur, de o valoare mult imbu-natatita dupa reforma lui Matias Corvin44. Are loc deci in aceasta vre me unproces mai larg, de dezvoltare a economiei locale, proces ce se refle eta ininmultirea i diversificare tranzactiilor care au ca object bunuri funciare.

In al doilca rand, se observa persistenta unor modalitati variate deformare a preturilor. Predomina, evident, plata in bani, aspri otomani sauflorini unguresti, iar intr-un caz, in compunerea pretului intra o suma deflorini unguresti i alta de aspri, in complctare. Dar alaturi de bath sau uneorisubstituindu-se lor, infra' in compunerea preturilor de vanzare si diverse mar-furi, ca postavul de Ypres, iar in mod exceptional, bunuri de valoare spiri-tuala, cum e tetraevangheliarul lui Vlad Calugarul. Sunt vechile trasaturi

IdentifiCat cu actualul oras Ocnele Mari, jud. Valcca; DRH, B. II, Indice, p. 503,s. v. Cop5.cel.

42 DRH B, I, nr. 220, p. 351-353 (original slay) si 353-355 (traducerc).43 Ibidem, nr. 266, p. 430-431 (original slay) si 431-432 (traduccre)." Despre reformele monetare ale regelui Matias Corvin, v. Huszár Lajos, Matycis pi-

mei, in vol. festiv EmlékkOnyv Mdthyds kirdly szillelesenek ötszeLéves forduldra, Budapesta,1940, p. 570 573.

si

33

www.dacoromanica.ro

9 Radu cel Mare 93

ale unei economii naturale, caracteristice unor societati inapoaite sau aduseintr-un stadiu de inapoiere, ca urmare a intronarii unor guvernari incompe-tente, experienta bine cunoscuta chiar si in zilele noastre.

EN MARGE DE L'ACTE EMIS EN 1507 PAR RADU LE GRAND

Résumé

L'auteur examine l'acte emis le 20 juin 1507, a Targoviste, par Radule Grand, prince de Valachie, qui confirme au monastere de Glavacioc (dép.d'Arges), les donations pieuses faites par sese prédécesseurs et notammentpar son pere, le prince Vlad le Moine (1481, 1482-1495). Parmi ces dona-tions, on cite un nombre d'acquisitions de biens fonciers faites auparavantpar Vlad le Moine, des villages et des vignobles dont le prix est chaque foisrigoureusement precise. Ces prix sont d'habitude exprimés en monnaie cou-rante en Valachie a cette époque: les florins hongrois comme monnaie d'or,les aspres ottomans comme monnaie d'argent. Il y a pourtant des cas oules prix d'achat excluent le numéraire ou le combinent a d'autres valeursmobilieres, qui y jouent un role auxiliaire. En étudiant la formation et lesniveaux de ces prix, l'auteur estime pouvoir en degager deux conclusions, asavoir : 1° sous le regne de Vlad le Moine, on enregistre en Valachie une hausseremarquable des prix d'achat des biens fonciers, ce qui en l'occurrence re-présente un essor éconornique et 20 on constate parfois, dans la formationdes prix, la substitution du numéraire par d'autres valeurs mobilieres oude marchandises, ce qui représente la survivance des echanges caractéris-tiques a l'économie naturelle.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

0 MISIUNE A PATRIARHIEI ECUMENICE LABUCURESTI, IN VREMEA DOMNIEI LUI

VLAD VINTILA DIN SLATINA

TUDOR TEOTEOI

Domnia lui \lad Vintila din Slatina (sept. 1532 iunie 1535) in TaraRomaneasca s-a bucurat de mai putina atentie din partea istoricilor nos-tri, comparativ cu informatiile dcstul de bogate ce ni s-au pastrat cu privirel.a ea, a-tat pe plan extern, cat si intern. Caci in acest scurt interval de timps-au produs evenimente dramaticc pentru intregul spatiu romanesc, asupracaruia plana primejdia tot mai amenintatoare a instituirii unei stapaniriturccsti directe, ceea ce ar fi insemnat inlaturarea complcta a autonomieistatale mentinute 'Ana atunci. Dupa victoria de la Mohacs (1526), care-iadusese prabusirea Ungariei, Poarta otomana tatona acum terenul in ve-derea noului echilibru de forte ce se impunea stabilit in spatiul geografical Europei centrale i sud-estice, unde ea ajunsese acum in contact directcu puterea habsburgica. Cautarea noului echilibru politic, care trebuia inmod necesar sa tina seama de ultimcle succcse militarc turcesti si sa reflectecrescanda putere otomana in regiunc, confera vietii politice din teritoriileromancsti un caracter deosebit de dramatic a se vedea, intre altele, epi-sodul Gritti capitol incheiat in 1541, child noul echilibru politic se de-finitiva prin crearea pasancului de la Buda si transformarea Transilvanieiin principat autonom, dar sub suzeranitate otomana, intocmai ca si TaraRomâneasca si Moldova, tari care scapau de perspectiva cutrcmuratoare atransformarii lor in pasalac, perspectiva care le chinuise vrcmc de doua de-cenii 1, ele trebuind in schimb sa se adapteze acum unui regim de dominatieotomana instalat definitiv asupra lor, cii conditia respectarii unci autono-mii interne mult mai limitate &cat aceea pe care o avusesera 'Ana la datarespectiva.

Domniile Tarii Romanesti situate in intervalul de timp care a trecutde la moartea lui Neagoe Basarab pana la inscaunarea lui Mircea Ciobanulau stat sub semnul acestci maxi amenintari. Prezenta lui Aloisio Gritti inTara Româneasca si Transilvania marca, in vara anului 1534, incercarea

1 A se vedea in acest sens textul soliei trirnise de voievodul Moldovei, Ste(' 5nita (15171527) la regele Sigismund al Polonici in anii 1522-1523, conduse de Luca Carp., text carac-terizat de catre B. P. Hasdeu drcpt un pretios monument al elocintei politice a strabunilorno#ri" (cf. G. Mihili15. in Literatura rometna veche, 1402-1647, editic ingrijith de G. Mitaillsi Dan Zamfirescu, vol. I, Bucurcsti, Editura Tineretului, 1969, p. 236, uncle trimitcm pentrulista editiilor anterioare ale acestui text pastrat in limba polona, precum i pentru traduce-rea româneasca revizuit:a a lui, data' la paginile urratoare, 237 243.

Revista istoricl", torn V, nr. 1-2, p. 27 44, 1994

www.dacoromanica.ro

28 Tudor Teoteoi 2

Portii de a intemeia o Daci otomana, cu ci trei tributari (adica ambe-le tan numite aici, plus Moldova ri. n., T. T.), având in frunte un regalclient al sultanului" 2, fiind un mornmt critic in directia concretizarii ei.Din fericire, sultanul se angajase acum intr-o campanie contra adversarilorde la frontiera rasaritcana a marelui sau imperiu. Episodul Gritti a avutsfarsitul bine cunoscut, Petru Rares jucand un rol de seama in anihilareaaventurierului de origine venetiana, aservit cauzei turccsti, dar indrazne-tul voievod moldovean a trebuit sa suporte consecintele prin campania con-dusa de sultan impotriva tarii sale in 1538. A doua lui domnie in Moldova(1541-1546) nu s-a mai situat la cotele celei dintâi, iar ambitia enuntatade el acum, de a fi ceea ce fusese prima data, ba chiar mai mult decal atat",ramanand in amintirea timpului mai mult ca o formula retorica. Sulta-nul a fost cel care i-a daruit lui Rares a doua domnie, asa cum avea sa i-odaruiasca i lui Mircea Ciobanul asupra Tarii Românesti, cativo, ani maitarziu (1545).

Sa revenim insa la Tara Românesca din vremealui Vlad Vintilt voievod.Episodul Gritti mai are inca o semnificatie majora, care consta in patrunder atreptata a lumii levantine in viata economica si politica a Tarii Românestiin primul rand, aceasta tara fiind cca mai expusa irnpactului turcesc. Sänu uitam, in aceasta privinta, faptul ca in a doua jumatate a veaculuial XVI-lea inlâlnim sotii de domni români in persoana unor levantine precurnEcaterina Salvaresso ori Maria Amirali 3. Prezenta lui Gritti in Tara Roma-neasca, insotit de un corp militar si de o impunatoare suita, s-a redus laintervalul de timp de o saptamana, cat a durat drumul parcurs de el de laDunare spre Transilvania 4, unde si-a continuat aventura incheiata cu asasi-narea lui la Medias (28 septembrie 1534). Suprimarea lui Gritti si a fiilorsal a reprezentat o adevarata demonstratie a unit'atii de actiune a lumiiromânesti in ansamblul ei" 5. in fruntca acestei actiuni s-a plasat PetruRares, cu concursul evident al voievodului *tefan Mailat al Traneilvaniei,precum si al lui Vlad Vintilä, voievodul Tarii Românesti, care dupa ezitariledin primele sale luni de domnic trecuse mai decis de partea luptei antioto-mane. Schimbarea de atitudine a voievodului muntean a avut motivatiiexterne si interne deopotrivd, la loc de frunte intre cele dintai situandu-seprezenta sultanului in cadrul unei expeditii intreprinse in Ungaria si Austriapana in luna octombrie 1532, precurn i plecarea acestuia in campania im-potriva sahului persan Inca de la inceputul vcrii anului 1533, campanie careavea sa dureze doi ani si jumatate. La sfarsitul ci, voicvodul Vlad Vintiläfuscse deja asasinat. Intrucat in perioada ultirnilor doi ani de domnie aiacestuia Imperiul otoman era absorbit de cfortul militar pe care-I desfasurain Asia, domnul muntcan, ales inca de boierii sai i confirmat, probabil, ul-

2 Idern, Istoria romdnilor, V (Vitejii), Bucuresti, 1937, P. 20.3 N. lorga, Byzance apres Byzanct, e 1. a doua, Bacure5ti, 1971, P. 140 si 143.4 Itinerariul muntenesc al lui Gritti a inceput la 25 iulie 1534, prin trecerea Dundrii

pe la Nikopol Turnu, pentru a continua pe ruta Putinei rdul Vedea Dobrotestidäraru Ionesti Petresti raul Arges Taxgoviste, de unde a pornit la 1 angust spreBrasov, unde a ajuns la 4 august 1534 (A. Decei, Aloisio Gritti in slujba sultanului Soliman.1fanuni, dupd unele documente turcesti ined.te (1533-1534), in Studii i materiale de istoriemedie" (SMIM), vol. VII, Bucuresti, 1974, p. 101-160 aici P. 113-115.

5 St. Andreescu, Restitutio Daciae, vol. I (Relatille politice dintre Tara Romdneascd,Moldova si Transilvania in rastimpul 1526-1593), Bucuresti, Edit. Albatros, 1980, P. 92.

Cal-

www.dacoromanica.ro

3 0 misiune a Patriarhiei 29

terior de catre Poarta, gasea acurn conditii favorabile pentru a se manifestamai independent in raporturile sale cu putcrea turceasca. Duplicitatea ara-tata de el lui Gritti, cu prilejul trecerii accstuia prin Tara Româneasca, ilu-streaza pregnant aceasta atitudine. Nu este exclus, de altfel, ca Poarta säfi initiat actiunea plasata sub conducerea lui Gritti tocmai spre a inlaturao eventuala reactie militara a adversarilor ei europeni tocmai in momentulcand atentia i fortele ei erau captate de ostilitatile din Asia. Sub acestraport, misiunea lui Gritti era si una de acoperire, de demonstrare a faptuluiCa in ciuda efortului militar dcsfasurat la momentul respectiv in Asia, pu-terea otomana era la fel de prezenta si in partea europeana. Virtualii ei ad-vercari erau deci avertizati sa ia aminte asupra acestui fapt si sa nu incercea opera schimbari favorabile lor in privinta unor teritorii sau stari de lu-cruri pe care Poarta singura isi rezerva dreptul de a le decide mai tarziu.Pe diverse c'ai, ea trebuia deci sa se arate in partea europeana la fel de pre-zenta ca si inainte.

Consideram ca in accasta optica trebuie apreciata prezenta, la curteadomneasca de la Bucuresti a lui Vlad Vintila Voievod, a unci solii a pa-triarhiei ecurnenice de la 'Constantinopol (Istanbul). Momentul cand aceastasolie a fost prezent5. la Bucuresti se situeaza la inceputul lunii ianuarie 1534,deci cu o jumatate de an inaintea misiunii lui Aloisio Gritti. Evident, iz-voarele nu fac nici o legatura intre cele doua misiuni, una trimisa de patriar-hia ecumenica si limitata la intcresele religioase ale acestei institutii, vizandinstaurarea controlului mai strâns si mai direct al ei asupra ierarhici ecle-siastice din lumea ortodoxa, in cazul de fata din Tara Româneasca, cealaltade catre Poarta otomana, vizand interesele politico mai largi ale acesteiain aria Europei centrale si rasaritene.

D spre prima misiune nu s-a stiut nimic phria acum. Intreaga informa-tie la ea o datoram unui documcnt publicat relativ recent decatre Di Lher Roderich Reinsch, profesor de bizantinistica la Universitatcadin Bochum (Germania), care cu ocazia vizitei intreprinse in ultimul an incar itah trii noastre, la invitatia Catedrei de filologie clasica a Universita-tii din Bucuresti, ne-a onorat prin prezentarea a trei comunicari de un inaltprofesionalism. Pentru istoria româneasca este insa mult mai importanttex Lul care formeaza obiectul unui studiu pe care D. R. Reinsch I-a editatin anul 1987 in periodicul Rcchtshistorischcs Journal" (ingrijit de DieterSimon), text grec copiat dupa un manuscris de la manastirea athonita Va-top ,di Codex Vatopedinus 555, f. 241 cu traducerea paralela in gcr-mana 6. Astfcl publicat si tradus, textul se prczinta ca o adnotare sau uncolofon de o mai mare extindcre, rcdactat in veacul al XVI-lca chiar decatre dcmnitarul patriarhal care a condus misiunea Marii Biserici" inTara Româncasca. Ca baza documentara pentru sustincrea pretentiilor pa-triarhiei cumenice la jurisdictia eclesiastica asupra Tárii Românesti in cursul

cu domnul Si curtea sa de la Bucur sti, delegatia greccascaa luat cu sine mai multe manuscrise pe timpul calatoriei intreprinse in TaraRomâneasca. Printre aceste docurnentatii s-a aflat si manuscrisul pastratpanä in zilele noastre sub numarul 555 in fondul de la Vatopedi, mann-

6 D. R. Reicsch, Die Macht des Gesctzbuches (Eine Mission des Megas Rhetor Anto-nios Karmalikes in der Walachei), Rechtshistorisches Journal", vol. al VI-lea, 'Frankfurtarn Main, 1987, p. 307-323 (textul i traducerea la p. 318-323).

refcritoare

diccutiilor

www.dacoromanica.ro

30 Tudor Teoteoi 4

scris in paginile caruia dupa revenirea sa la Istanbul, condueitorul delegatieipatriarhale monahul Antonios Karamalikes a redactat adnotarea pecare o ream in continuare in traducere romaneasca, intrucAt ca intereseazain cel mai inalt grad istoria noastra. Forma de redactare ne permite säo considerarn un proccs-verbal al calatoriei intreprinse de autor in Tara Ro-mâneasca, in calitate de exarh patriarhal, evidentiind in final si rezultateleacesteia. Ele se rczumau la faptul ca patriarhul ecumenic era recunoscutdrept stapAn al bisericilor din Tara Româneasca", cum se exprima chiartextul pe care il redam in continuare, in traducere româneasca.

anul 7042 (= A. D. 1534), indictiunca a saptea, in luna ianuarie,Antonios, umil monah, slujitor al Marii Biserici.

Aceasta carte apartinea odinioara fericitului 7 intre preoti Kyr Ma-nouel Karmalikeg, var primar al mcu dupa bmiic, carc a adormit in Domnulin renumita Galata din Constantinopol din cauza epidcmiei de ciuma la26 ale lui iulie trecut, in anul 7041 (= A. D. 1533), indictiunca a sasea. Car-tea era descleiata, dud intorcandu-ma eu dintr-un periplu in Cata i toataMarea Egce, unde indeplinind misiuni exarhiale de indreptare a ortodocsi-lor din insule am indurat multe hicruri teribile din partca advcisarilor, darinvingAndu-i pe acestia cu ajutorul lui Dumnezeu, dupa ce mi-am inmor-mântat numita rudenic, am pus mâna pe carte. Cartea am purtat-o cu minein chip de aducere aminte a acestuia si de rugaciune pentru nefericitul meusuflet, impreuna cu multe alte carti de valoare, in cursul misiunii exarhialepe lânga prea ortodoxul voievod al Ungrovlahiei, Kyr Io 8 Vintila, lucre-dintate mie indata dupa aceea prin decizia preasfântului nostru staphndomn, patriarhul ecumenic Kyr leremia si a unor prea sfinti arhiereicare se aflau aid i a prea iubitilor de Dumnezeu clerici ai Prea sfintei MariBiserici a lui Dumnezeu, pentru inlaturarca neintelegerilor (scandalurilor)ivite din incalcarea legii dumnezeiesti i instaurarea starii dc pace a acesteirenumite eparhii, astfel incat prea inalta jurisdictie a Biscricii lui Dumnezeucea catoliceasca sã se afirme primordiala I suverana prin hirotonia untilarhiereu legiuit i ireprosabil si in aceasta eparhie, asa cum ne-o impun noua,celor dreptcredinciosi, dumnezeiestile canoane ale legii harului cel nou n;

7 AdicA regretatului". Ca si rn greaca hi/antinA, epitetul makarites" ( fericit")desemneaza o persoan5 decedatd.

8 ite3bg T.Ov 4.Do8c46-ccerov xoEpmvov Tijg Ci'iyzpoPAatztaq xp ptv861,x 'Ico(ivvri)v. Antonios Ka-rmalikes foloseste aiciarhaismul koi)anos, cal e inscamni in primul rand scf militar", apoi cApe-tenie, suveran, rege", motiv pentru care am preferat s5-1 traducem prin voievod". Forma Vindyla.II redà pe românescul Vintihi conform particularitatii fonetice a liml ii neo-gre esti, in caregrupul de sunete -nt- este pronuntat -nd-. Forma Ion, pe care editcrul a coinpletat-o in acu-zativul gre-escului Ioannes, constituie un argument in sprijinul ipote7ei ca particula .ro din.titulatura voievozilor romani reprelinth forma contras& a numelui harismatic sau teofor Joan,pe care tarii 1 ulgari 1-au purtat mai cu seam& in sec. al XIV-lea (o ultim& reluare a discu-tiei in studiul postum al lui P. P. Panaitescu, Io in titlul domnilor roniáni, Anuarul Institu-tului de istorie i arheologie A. D. Xenopol", Iasi, XXIV, 1987, nr. 2, p. 63-72, prezentarede $t. Gorovei).

9 Epitetele de stapan i domn" (despoils kai authentis) ale patriarhului ecumenicIeremia I (1523/24-1537, a doua oard) reproduc cu fidelitate pc Cele uzitate in perioada bi-Lantind.

" $i aici, ca si mai departe, epitetele rnostenesc traclitia 1 izantin5, panieriiiatci archie-reis fiind rezervat mitropolitilor, prelatii care participau de drept la 1ucr5rile sinodului perma-nent din capitala hizantink devenitä acurn otomanA.

n Este vorba, dupà cum arat5 si Reinsch (op. cit., p. 319, in nota 1 a textului), depescriptiile christice ale Noului lestament, fath de cele vetero-testamentarc.

In

1°si

www.dacoromanica.ro


fapt care s-a i produs, prin grija i influenta lui Dumnezeu, domnul pacii,cu toate cà unii aveau mai inainte mari indoieli in aceasta privinta.

Deci in venerabila asteptare a Sfintelor Thcophanii, adica a Lumini-lor, trecand noi fluviul Dunarea pe la locul numit Rusciuk, am descins dis-de-dimineat5 la Bucuresti 12, unde se afla domnul 13 si toata adunarea ecle-siastica, parcurgand intr-o singurà zi i o noapte un drum care era de dou5.sau chiar trei zile; indata dupa aceea facandu-se lumina, la venirea ziiene-am infatisat domnului prin porunca, o mare adunare.a dregatorilor laici

eclesiastici fiind asezata in liniste in jurul sau, de fata aflandu-se i o mul-time nenumarata de slujitori, pentru a staini astfel admiratia privitonlor,Noi insa nelasandu-ne ca.tusi de putin impresionati de acest spectacol, le-amservit acestora o surprizã si mai mare. Caci indata ce din ambele partiau fost indeplinite cele obisnuite prin protocolul cuvenit in asemenea im-prejurari si a fost citita in fata tuturor cinstita scrisoare patriarhala inma-nata de catre noi voievodului, atunci voievodul izbucnind de manic 14intrucat chiar si el incercase cu mult timp inainte sa instaleze arhierei nele-gitimi, pe care ii i avea cu sine, stand pe scaune imprejurul sausi tinându-siin maini carjele a proferat in chip inspaimantator pentru mine multecuvinte teribile, cu totul departe de lege si neconvenabile pentru Marea Bi-sericà. Caci el voia cu tot dinadinsul ca in aceasta problema sa se faca voialui, nu a lui Dumnezeu.

Iar eu suportam ascultand toate aceste lucruri cu prudenta, 'Ana anddomnul a poruncit sa iau i eu cuvantul, daca am ceva de sims. Invocandatunci preaputernicul sprijin al preceptului care spune nu va fie teamade cei care ne ucid trupurile, ci de cel care ne arunca i sufletul i corpulin focul Gheennei", eu nu rn-am jenat catusi de putin ca sa spun adevarulpe fata, blarnandu-1 chiar i pe arhicreul nelegitim 15, pregatit sa oficiezeslujba bisericeasca din acea preastralucita zi, dar cu concursul lui Dumnezeueu I-am indepartat de la acest fapt, de care pana atunci era deplin incredin-tat, astfel incat domnul care a trebuit sa-0 asume infrângerea in aceastachestiune, rn-a rugat in repetate randuri ca m5car in aceasta zi de sarbatoaresa ingadui ca prclatul 55. oficieze serviciul divin, dar eu n-am permis nicide-cum acest lucru.

intrunindu-se din nou sinodul la palatul domnesc in ziva urmatoare,am fost chemat in graba i dandu-mi seama cä domnul se lasa iarasi cuprinsde furie, am auzit lucruri Inca si mai grozave decat ccle din zina anterioara,

Mrrouxoupka(rtou). Delegatia patriarha15 a pornit deci din Rusciuk pe data de 5 i-inua-rie, trecand Dun5,rea la Giurgiu dimineata devreme, ajungand la Bucuresti, dup 5. o zio noapte de drum parcurs in goana calului, in zorii Bobotezei acelui an, 1539. Intr-adevár,Boboteaza (Epiphania sau Theophania) este nurnitli si s'arbAtoarea Lurninilor (Tex ildLora) in tra-ditia ortodox5, (H.-G. Beck, Ifirche und theologische Literatur tin by<antinischen Rez h,chen, 1959, p. 259).

12 Am tradus prin domn" grecescul hegemon", termenul cel mai obisimit in g eaca,medie si actual& pentru desemnarea voievozilor romani din evul mediu, inclusiv a domnilorfanarioti din sec. al XVIII-lea.

14 Sau 15,s'andu-se prad5. maniei", iesindu-si din fire" voievodul:iarriOey (sic !pentruirca.orat,o4ey) 6 xoipavoc, textual inarm&ndu-se cu manic", expresie nefireasclimbii romane, care cunoaste in schimb pe cea de inarm'andu-se cu Abdare".

15 paranomos", mitropolitul din acel moment al Tarii Românesti fiind consideratilegal de c5.tre patriarhia ecumenick pe motiv c5, nu fusese ales, nici hirotonit de catre sino-dul Marii Biserici de la Tarigrad.

72

Mun-

Tc7.) 814.1.6? 'rake-s

si

Si

www.dacoromanica.ro

32 Tudor Teoteoi

din partea celui pornit sä intimideze punctul meu de vedere, in dorinta sade a-si impune vointa proprie.

Capatand in acest timp curaj prin increderea in Dumnezeu i apelândcu voce tare la preceptul am vorbit in fata imparatilor", i-am zis: dacavrei sa te supui legii celui care a rascumparat cu propriul sau sange biseri-ca 16, atunci Domnul sa-ti dea sanatate! Iar daca nu, atunci vai, vai!", dupacare lansandu-ma timp de aproape o ora intr-o disertatie despre intelep-ciunea este frica de Dumnezeu", insusi domnul a ramas uluit i a. po-runcit sä i se puna la dispozitie din partea mea o legislatie scrisa.

Incheindu-se astfel adunarea, in a treia zi mi-am luat iar inima-n dinti,fiind invitat din nou in prezenta tuturor dregatorilor 17 Si a egumenilor

deschizAnd legea, adica aceasta carte, impotriva asteptarilor am trans-format de la inceput toata rautatea domnului in bunatate i indepartandu-ipe arhiereii nelegitimi, iar pe domn aducându-1 in starea de fiu prea iubitSi firesc al bisericii, pe patriarhul ecumenic 1-am intarit in calitatea sa destapAn al bisericilor din Tara Româneasca; astfel am beneficiat din parteatuturora de cuvenita multumire, iar din partea domnului de impodobireaacestei carti, careia i-a aratat in acest mod pretuirea sa.*

Acesta fiind textul adnotarii lui Karmalikes, sä vedem acum semnifi-catia lui pentru istoria romaneasca, in functie de informatiile noi pe care docu-mentul reprodus mai sus ni le transmite, de noile conexiuni care pot fi flcutecu datele cunoscute anterior. Informatiile noi pe care le aduce documentulde fata se refera fie la persoane, fie la imprejurari mai putin sau chiar delocstiute pana astazi. Trei sunt eroii scenei istorice descrise aici : patriarhulecumenic Ieremia I, purtatorul sail de cuvant Antonios Karmalikes, condu-catorul delegatiei patriarhale in Tara Romn.neasca, precurn i Vlad Vintilä,voievodul Tarii Românesti.

Ieremia I se afla acum in a doua dintre celc trei pastoriri ale lui, situatein intervalul dintre anii 1522-1545. A murit chiar in timpul unei calatoriiin Tara Româneasca si Moldova, in localitatea Vraca de lânga Sofia, in Bul-garia, dar izvoarele sunt contradictorii in privinta detaliului daca in momentulmortii sale el se afla in drum spre Tara Romaneasca, sau se intorcea de acolo.In demnitatea patriarhala Ii urmase lui Theolept I (1513-1522) 18, patriarhulcare in august 1517 fusese prezent in Tara Rornaneasca, la ceremonia de sfin-tire a manastirii Curtea de Arges, dupa cum ne informeaza protosul Ga riilin Viata lui Nifon". Stirea a fost transcrisa apoi in Letopisetul cantacuzi-nese, de unde a preluat-o si Dionisie Fotino 19. Originar din Iannina, inaintede a ajunge patriarh Ieremia detinuse demnitatea de mitropolit al Sofiei,pentru care fusese hirotonit chiar de catre Theolept. In prima sa pastorire,

18 Adic Iisus Christos.17 3ipzovreg in textul grec.18 Pentru detalii cronologice, a se vedea Manouel I. Gedeon, Patriarchiltoi pinethes, Cons-

tantinopol, 1896, p. 499-506; S. Vaihlé in Dictionnaire de thiologie catholaque, vol. III; Paris,1911, col. 1310; N. M. Popescu, Pattiarhii Tarigradului prin Tdrile Ronkinegi, veacul XVI,Bucuresti, 1914, P. 24-25 si 34-36; St. Runciman, The Great Church in Captivity, Cambrid-ge, 1968, p. 189-190, 199, 2 13 si 327, se refera la fiecare dintre cei doi patriarhi, dar evitáorice precthiri cronologice.

1L9 D. Fotino, Hist ria is palai Dakias, II, Viena, 18 18, p. 82.

ai

www.dacoromanica.ro

7 0 rnisiu le a Patriarhiei 33

Icr.mia I c atcstat in douil rânduri ca prezent in insula Cipru, probabil pentruvizltatiuni canonice ale populatiei ortodoxe deacolo, aflate sub stapânirecatolica. Documentul de mai sus il arata pe Ieremia interesat in cel mai inaltgrad de situatia ortodocsilor din insulcle Marii Egee si din Creta venetienilor,de consolidarea autoritatii patriarhiei ecumenice asupra supusilor ei spiritualidc acolo, ca de altfel i asupra ierarhiei bisericesti din Tarile Române. Con-trohil patriarhiei ccumenice asupra ierarhiei eclesiastice din numeroaseleinsule stapanite de latini intrase intr-o indelunga eclipsa Inca din ultimul veacde cxistcnta a Imperiului bizantin situatia devenise evidenta in prima treimea vcacului al XV-lea, cand mitropolitul Symeon al Thessalonicului (1416/171437) remarca situatia ortodocsilor din uncle regiuni ale Grcciei, mai ales dininsulele stapanite de lumea latina, care erau lipsiti de ierarhie bisericeascapropric, fiind dcci fara episcopinanepiskopoi").

Pcntru a suplini carenta de autoritate eclesiastica din anumite regiunisubordonate Marii Biserici de la Constantinopol, patriarhul Kallistos I (13501353 si 1355-1363) luase masuri pentru introducerea institutiei permanentea exarbilor 20 cc intreprindeau inspectii canonice in regiunile mai indepartatesau considerate ca deficiente sub raportul ierarhiei bisericesti existente acolo,in afara obicciului, indatinat deja pentru perioada Paleologilor, conform caruiamai toti mitropolitii, in special cci situati in regiuni marginale ori de contactcu rite confesiuni, purtau i titlul de exarhi ai zonelor din imediata vecinatatesan chiar mai departate de teritoriul incredintat lor spre pastorire, in carecxtau insa populatii tinând de ritul i uzantelc Bisericii bizantine.

Si mitropolitii Tarii Românesti, incadrati din 1359 in ierarbia MariiTiscrici de la Constantinopol, au dctinut, cum bine stim, calitatea de exarhiai plaiurilor", patriarhia ecumenica având si trimisi speciali in diferite mo-

nte, ctind apareau situatii cclesiastice tensionate, mai dificile de rezolvat.Practica exarhilor a fost insa foarte mult folosita in insulele egeene ori dinM diterana orientala, stapinite de latini 21.

Dupa dcclinul ce a urmat Conciliului florentin (1438-39) si prabusiriiBizantului la mijlocul veacului al XV-lea, institutia exarhilor a cunoscut unliviriment considerabil in veacul al XVI-lea, cand patriarhia ecumenica incepeasa sc rcsimta de pe urma favorurilor de care se bucura din partea sultanilorotomani, interesati in mod vital in slabirea pozitillor blocului catolic. Intrec i carora patriarhia ecumenica le-a incredintat misiuni exarhiale in insuleleMarii Egee si Creta s-a aflat si autorul actului nostru, care pe perioada, cusiguranta destul de indelungata, a vizitei intreprinse in acele locuri, suportasernulte lucruri teribile din partea adversarilor", cum el insusi o declara, men-tionand ea i-a invins pe acestia cu asistenta dumnezeiasca, dar mai alesrdaugam noi gratic umbrei amenintatoare a sultanului care, cu zece aniini inainte, cucerise i marea fortareata a lumii crestine din acele parti carefusesc insula Rhodos. Impresia acestei cuceriri a fost deosebit de puternica.1.supra ansamblului lumii crestine libere, intruck stirea a trecut repedc dincolo

2" F. Miklosich i J. Muller, Acta et diplomata graeca medii aevi sacra et profana =MM),n}. I (Acta Patriarchatus Constantinopolitani, I), Viena, 1860, p. 305-306, 308-310, 318119 si 368-375; J. DarrouLès, Recherches sur les offikia a de l'Eghse byzantine, Paris. 1970,

. 127-131, 162, 214, §i 322, n. 3 (v. i p. 599, s. v.).23- Sunt 121ne cunoseute, in acest sens, misiunea monahului feremia in insula Chios, ori

lui Josif Bryennios in Creta, ambele spre finele veacului al X1V-lea (cf. N. Tomadakis,Ira los tph Bryennios kai h Kriti kata to 1400, Athena, 1947).

3 c. 1070

n

www.dacoromanica.ro

34 Tudor Teoteoi 8

de zonele scaldate de undele valurilor marii, spre a se transmite si in lumearomaneasca, pe data ce inca din timpul asediului insulei aceasta considera-ca daca Dumnezeu, pentru pacatele noastre, ale crestinilor, le va ingadui säcuprinda Rhodosul, atunci toata crestinatatea va fi sub mainile lor" 22 (adicaale turcilor), cum se exprima solia moldoveana condusa de Luca Carj a in Po Ionia,unde fusese trimisa de tefanita-Voievod in decembric 1522. Rhodosul aveasa cada chiar la sfarsitul acelui an. Ne putem imagina care va fi fost starca despirit a lumii românesti patru ani mai tarziu, dupd cc si Ungaria a fost invinsa.

Cariera lui Antonius Karmalik-es (sau Karma les, cum apare intr-unmanuscris vienez, Codex Vindobonensis theol. gr. 227, f. 165) a fost re-analizatà ultima oara de catre studiul lui Reinsch, care precizeaza uncle detaliisi pune accente noi pc marginea preotioasei contributii aduse de Ch. G. Patri-nelis 23 in aceastä privinta. Initial calugar la Muntele Athos, Antonios a ajunsulterior demnitar patriarhal, pornind de la rangul mai urnil al unui predicator(keryx), ajungind apoi exarh patriarhul si mare retor, calitatc care-i aduceaSi conducerea Academiei" patriarhale, institutia consacrata pregatirii preo-tilor greci i studiilor teologice in perioada turcocratiei. Documentul de carene ocupam aici il arata pe Antonios KarmalikTs ca exarh patriarhul, nu simegas di-etc-Tr" (=--- mare retor), ceea ce insemneaza ca el nu a obtinut aceastademnitate indata dupa moartea lui Manuel din Corint (Korinthios), survenitaprin 1530/31, cum s-a admis uncori, ci cativa ani mai tarziu,._ adica dupaaceasta misiune reusita in Tara Româneasca, iar nu inaintea ei. In acest caz,promovarea lui a reprezentat i o rasplata a serviciilor diplomatice pc care leadusese Marii Biserici. Mai este de amintit faptul ct alt manuscris athonit,Vatopedinus 255, care apartinuse lui Manuel din Corint, a fost cumparat, dupamoartea acestuia, de catre prea umilul intre monahi" Antonios. Alte docu-mente, mai ales de caracter epistolografic, intaresc teza cä personajul nostrunu a ajuns mare rhetor inainte de 1533. Calugarul athonit Nicodim, care aredactat Neon Martyrologion, culegere de Vieti de sfinti ai lumii ortodoxe dinperioada stapanirii otomane, ii arata pe Antonios Karmaliks ca mare retor

autor al akoluthiei (slujbei religioase) dedicate unuia dintre acesti sfinti,loan din Iannina, care era si orasul natal al patriarhului Ieremia I, asa cumam aratat mai sus. Atestarea sigura a detinerii demnitatii de mare retor decatre Antonios provine din anul 1535, iar o altä notita din codex Vatopedinus229 arata ca in august 1537 el era rhelor tO-n rhaor-o-n 24, denumire identicaaceleia de megas rh-eto-r. A murit foarte probabil inainte de 1543, poate chiarin noiembrie 1537 25.

Inainte de a trece la personalitatea lui Vlad Vintila, voeivodul pe careKarmalikes 1-a intalnit la Bucuresti in cursul misiunii sale, remarcam faptulca demnitarul patriarhiei de la Tarigrad trebuie sa-1 fi cunoscut in chip ne-indoielnic pe Manuel din Corint, caruia i-a urmat, chiar daca nu imediat dupamoarte, ci cativa ani mai thrziu, in calitate de mare retor i conducator alAcademiei" patriarhale. Este cunoscut, pe de altä parte, faptul ca Manuel

" Cf. Literatura romand vecke, ed. cit. Supra, nota 1, vol. I, p. 240." Ch. G. Patrinclis, Hoi megaloi rhZtores Manouel Korintkios, Antonios, Manouil Ga-

lisihres kat ho chronos ts alunis tan, Deltion tes Historik;s kai Ethnologikes Hetaireias tCsHellados" XV, 1961, p.. 17-38.

34 Reinsch, op. oil., p. 312.p. 310.

si

Ibidern,

www.dacoromanica.ro


din Corint se aflase in lcgaturi cu voievodul Ncagoe Basarab. Ca reprezentant.al Craiovestilor, raporturile acestui voievod cu patriarhia ccumenica si cudemnitarii ci au fost in chip fircsc dintre cele mai bune, tinand seama si deprczenta patriarhului Thcolept la sfintirea manastirii Curtea de Arges, prccurnsi de alte informatii de care dispunem in acest seils, dar asupra carora nu estecazul sa staruim acurn. Laudele pe care protosul Gavriil le aduce voievoduluimuntean in Viata lui Nifon" sunt clocvente in aceasta privinta.

Manuel din Corint s-a aflat in corespondenta cu Ncagoe Basarab, lasolicitarca caruia i-a adrcsat o scriere privind dcosebirile doctrinare dintreBisericile apuscanà i rasariteana, tratand pricinile pcntru care latinii cucredinta grcsita s-au instrainat i mult s-au indepartat de la adevar si de lanoi". Scrierca era de fapt i un raspuns la tratativele pe care Neagoe le an-gajase cu papalitatea. Nu este lipsit de importanta faptul ca scrisoarea deraspuns a papei Leon al X-lea 26 mentiona nominal doi dintre fiii voievodului,pe Thcodosie i Petru. Pe acesta din urma, Invataturile lui Neagoe Basarabcatre fiul sau The odosie" ii arata mort inaintea tatalui sau, care-si exprimajalca pentru aceasta pierdere 27, direct sau prin intermediarul care a redactatlucrarca in nurnele voievodului. Cu mai bine de doua decenii in urma, re-gretatul Leandros Vranoussis din Athena a ernis teza ea acest intermcdiar ar fitost chiar Manuel din Corint, de la care descoperise textul (probabil in-complet) al scrierii de caracter teologic la care ne-am referit mai sus. Scriereaa fost redactata la solicitarea voievodului muntean, caruia Manuel din Corint,purtind titlul de mare retor, i se adresa cu preainaltate, preastralucite,preacucernice i preaortodoxe domn loan Neagoe, voievod i imparat si auto-crat a toata marea Ungrovlahie" 28. Ca si in textul cditat de Reinsch, intAlnimparticula Io" in fata numelui voievodal, precum i caracterizarea Ungrov-lahiei ca tara. mare" ori stralucitä" eparhie. Daca Manuel din Corint a fostsau nu si autorul Invataturilor", problema este prea importanta i speciala,pentru a fi expediata in cfiteva rânduri ale unui studiu cu subiect diferit, cumeste cel de fata, caruia ii este insa deosebit de utila constatarea ca patriarhiaortodoxa de la Tarigrad si-a manifestat, Inca de la inceputul veacului alXVI-lea, interesul special pe care il avea in privinta controlului vietii reli-gioase din Tara Rornâneasca si Moldova.

Ca expresie a acestui interes au stat vizitele pe care patriarhii Tarigra-dului le-au intreprins in aceste tari incepAnd cu Ioachim I, care a urmat inscaun dupa a doua detronare a lui Nifon II, in anul 1498. Dupa prima detro-nare a lui Ioachim I, survenit5. in intervalul de timp in care Nifon se afla camitropolit in Tara Româneasca (circa 1503-1505), i s-a propus chiar lui Nifonsa revina in scaunul de la Tarigrad, dar acesta a declinat oferta. In noiembrie1504, noul patriarh ecumenic Pachomios confirma manastirii Sf. Ioan Evan-ghelistul (Teologul) din Patmos statutul traditional de stavropighie patriar-halä, comunitatea ei având dreptul sa-si aleaga singura egumenul, drept decare stirn cä s-au bucurat i unele manastiri din Tara Româneasca. Inlocuitin scaun dupa mai putin de un an de catre predecesorul säu Ioachim, acesta

2° Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romdnilor, vol. II, partea a3-a, culese de N. Densusianu, Bucuresti, 1892, doc. nr. CCXXIV, p. 307-309, aici p. 308(data documentulpi

27 Invaplturileeste anul 1519).

Basarablui Neagoe afire fiul sclu Theodosies ed. Florica Moisil, G. Mi-hail& si Dan Zamfirescu, Bucuresti, 1971, P. 239 si urm.

22 Cf. Ilndetn, p. 96 (introducerea, partea semnata de G. Mih

www.dacoromanica.ro

3 ludor Teoteoi 10

sfarsit viata chiar la Taxgoviste, in Capitala 'Orli Românesti. Episodul afost datat de catre invatatul N. M. Popescu prin anii 1506-1507. Izvorulde baza arata cä Ioachim I s-a dus in Moldovlahia la Bogdan, dar acesta nicin-a vrut sa-1 vaza; venind in Tara Romaneasca (Blachia) la Targoviste s-asfarsit acolo din cauza amaraciunii si a desconsiderarii, astfel ca in scaunulpatriarhal a urcat din nou Pachomios", care a murit prin 1512-1513, chiardupa o vizitä efectuata in Tara Româncasca. Desprc aceasta vizitä, ManouelMalaxos spune ca Pachomios a luat cu sine citiva clerici, preoti si laici si s-adus in Valachia i Bogdania (Valachia kai Pogdania). Iar stapamitorii (au-thentai) acelui loc, dregatorii (archontes) si intreg poporul de rand 1-au primitcu toatä cvlavia i 1-au daruit cu multe lucruri.$i astfcl i-a binecuvantat pe ei,dupa carc luat toata suita" 30, indreptandu-se spre Tarigrad.

A treia vizita a unui patriarh ecumenic daca facem abstractie deprezenta lui Nifon II ca mitropolit in Tara Romaneasca a fost a lui Theolep-tos I, in august 1517, cand a fost sfintita biserica manastirii Curtca de Arges.Atitudinea Moldovei a fost, in aceasta privinta, mult mai rezcrvata: inprima vizita, Bogdan III 1-a rcfuzat fatis pe Ioachim, dupa cum avem toatemotivele sä admitem ca nici atitudinea lui Radu cel Mare n-a fost foartetandra fata de patriarh, intr-un moment cind abia se consemnase pastorircalui Nifon, al carui conflict cu voicvodul care il aduscse initial in tara trebuiesa fi avut motivatii mult mai serioase dccat obicciurile rele si nesocotite" pecare el incercase sä le corecteze, conform cu Viata lui Nifon". Mai multtrcbuie sa fi contribuit la acest conflict turma neplecata i neascultatoare",biserica ravratita" 31 de care vorbeste acelasi izvor, dcci putin dispusa säacceptc obedienta fata de patriarhia ecurnenica. In ce priveste vizita a doua,a lui Pachomios, N. M. Popescu admite ca motive politice" 1-au determinatpc Bogdan III sa-si modifice atitudinea fata de patriarh 32, primindu-1 deaccasta data, dar suntem tentati s5. credem ea referirea la Moldova este, inacest caz, un adaos in text, preluat ulterior si de alte izvoare. Oricum, a treiavizita, a lui Theolept I, nu a avut loc decat in Tara Româneascd.

Este de observat ca a doua si a treia vizita patriarhala in aceasta taraau avut loc in vremca domniei lui Ncagoe Basarab, reprezentant al Craio-vestilor pe scaunul Tarii Românesti, mai apropiati de interesele Portii 33 cleatadversarii lor, boierii buzoieni din care descindea si Vlad Vintila din Slatina,denumire in care toponirnul Slatina" nu desemneaza localitatea mult maicunoscuta din judetul Olt, ci reprezinta traducerca slava, carturareasca asatului Sarata" (Monteoru) din judetul Buzau, observatie a istoriografieinoastrc din ultimele decenii 34. In sprijinul acestci teze vin i alte marturii,

" Drogoviston" in textul grec (cf. N. M, Popescu, Patriarhii rarigradulni..., p.10).

" N. M. Popescu, op. cit., t. 19. Cu prilejul acestei vizite a fost preparat sfAntul mir5. hirotonit Macarie ca mitropolit al Ungroilahiei (cf. A. D. Xenopol, op. cit., Infra, n. 34,vol. II, p. 393).

Via_ta lui Nifon", ed. D. Zamfirescu in Literatura ronnind veche, vol. I, Bucuresti,1969, p. 74.

32 N. M. Popescu, op. cit., p. 21.33 St. StefAnescu, Rolul boierilor cratoeegi subjitgarea Tdrii Ronitingti de Mire turci,

Studii i Referate privind istoria RomAnier, partea I, Bucure#i, 1954, p. 697-718.34 Cele mai recente informatii bibliografice asupra acestui domn se aflä in adnotA-

rile lui N. Stoicescu la A. D. Xenopol, Istoria romiimlor din Dacia Traiatul, editia a IV-a,vol. II, Bucure.5ti, 1986, p. 417, nota 46. Atragem atentia asupra faptului ca, Reinsch (op. cit.,p. 313, n. 24), 11 confundl pe Vlad VintilA cu predecesorul sAu, Vlad ltnecatul.

3°,

31

si-a

si-a

www.dacoromanica.ro


intre care la loc de frunte se situeaza Raportul trimis de Aloisio Gritti la Poartadupà sosirea sa la.Brasov, la inceputul lui august 1534. In el cra mentionatadusmania dintre Vlad Vintila si vestitul ban zis fost marele Barbul ban" 35,f apt care exprima clar conflictul latent care exista intre Vint lia-N oda i Craio-vesti. Este adevarat Ca voievodul, un om viteaz care pedepseste pe boieri",cum se exprima cronicarul sas Hieronymus Ostermayer referire la actiumlesubversive ale boierilor, reprimate cu severitate i chiar exccsiv dc catreacesta a promovat i o politica de compromisuri, de intelegcre cu Craio-vestii. xpresia acestei politici poate fi considerata prezenta in sfatul sàudomnesc a marelui ban Barbu III Craiovescu 36, in a doua parte a domniei sale.Voievodul tintea dcci la impacarea gruparilor boiercsti rivale in vederea uneiactiuni externe concertate, in alianta cu Pctru Rares, depasindu-si ezitariledin prima parte a domniei" i promovând o politica antiotomana mai bon',rata. Pentru aceasta, domnul avea nevoie de un consens al fortelor boierestirivale, in frunte cu Craiovestii. Faptul cà marele ban Barbu si-a mentinutlocul in sfat i dupa episodul Gritti, care limpezise in oarecare sens apele prinrevolta indbusita cu strasnicie de catre voievod, insemneaza ca boieriiCraiovesti nu se raliasera aventuricrului de origine venetiana., catolic prin confe-siunea sa, dar impartasit substantial din levantinism. Ii va fi oprit de laaceasta Si orientarea lor strict ortodoxa, de obedicnta constantinopolitana, faptreiesit din traditia pc care ei o aveau in familie: las5.nd la o parte legaturilelui Ncagoe Basarab cu patriarhia ccumenica si cu demnitari de seama ai aces-tem, cum am vazut mai sus, aducerca, la ctitoria craiovcasca dc hi Bistritaolteana, a moastelor Sfântului Grigore Decapolitul, fie din sudul Dunarii,fie direct de la Tarigrad38, reprezinta un episod semnificativ pentru atasamentullor fata de cercurile patriarhiei ecumenice. Ne punem acum intrebarea dacaaparitia marelui ban Barbu Craiovescu in sfatul domnesc al luipcntru prima card in luna martic 1534, la numai doua luni dupa misiuneapatriarhiei ecumenice la curtea din Bucuresti a voievodului muntean nu repre-zinta i o consccinta directa a acestei misiuni, pentru care este posibil ca Iniiagentii din Tarigrad ai Craiovestilor sä fi furnizat din timp informatiile ne-cesare. Ne referim la faptul ea delegatia patriarhala a facut deplasarea in TaraRomaneasca exact in toiul adica in momentul cel mai putin indicatpentru asemenea calatorii. Textul nu ofera nici un detaliu privitor la pre-parativele i dcsfasurarea calatoriei Ora la Rusciuk, pe uncle membrii dele-gatiei au trecut in raiaua Giurgiului traversind Dunärea fie pe apa inghetata

95 A. Decei, op. cit., p. 125.36 In sfatul lui Vlad Vintila, personajul apare pentru prima oarA in documentul din

17 martie 1534, prin care se int6reau hotarele orasului Gherghita, dar dup5 vornic si logoflt,iar 1111 in fruntea listei, cum se cuvenea, potrivit rangului sA,u (DRH, B (Tara Romdneasca),vol. HI, Bucuresti, 1975, doc. nr. 175, p. 287). Aceeasi pozitie o va pastra si din septembrie1534, cand in locul lui Valsan mare logofät apare Vlaicul, mare logofht, intrucat, dupg cumavea stt. arate hrisovul acelniasi voievod din 11 ianuarie 1535, Valsan logoRit a pierit curea viclenie fatá de domnia mea" (DRH, B, III, doc. nr. 188, p. 313). Textul fAcea almiela tulburärile din vara anului 1534, legate de campania liii Gritti, tulburAri care fuseserá re-primate cu cruzime de crttre voievod.

'33 Pentru acca.sa schimbare ile atitudine a lui Vlad Vinti15., v. St. Andreescu, op. cit.,p. 87-94.

Episodul este datat pe la 1498" (cf. Dragos Petrosami, Sftintul Grigorie Decapoli-tul ,din.-mandsttrea Bistrita-Vdtcea, BOR LIX, 1941, p. 682-703; D. Bodin, Grtgotie Deca-politul i Than de Capestrano, RIR XVI, 1944, p. 307-314, aici p. 309).

Vintila-Voda,

iernii,

311

www.dacoromanica.ro

38 Tudor Teotcoi 12

datorita rainâncrii in urma a calendarului iulian, data de 4-5 ianuaric core-spundea mijlocului acestci luni in privinta conditiilor climatice, de unde a siramas expresia gerul Bobotezei" in limba romana fie folosindu-se devehicule fluviale puse la dispozitie de catre autoritatile turcesti. Izvorul esteinsä mut sub acest raport, spunandu-nc doar ca de la Dunare au ajuns laBucuresti in 24 de ore, parcurgand acest drum de doua on i chiar de trei orimai repede deck era necesar in mod obisnuit. Prin urmare, cursa spre Bucu-resti a fost grabita in mod deliberat, pentru a nu se ajunge acolo dupa savarsi-rea liturghici de Boboteaza de catre mitropolitul pe care domnul ii instalasefarä sa se fi adresat in prealabil sinodului patriarhal de la Tarigrad. Faptulpresupune concursul deplin pe care autoritatea turceasca 1-a acordat misiuniipatriarhale, punindu-i la dispozitic Inca de la Rusciuk mijloace rapide dedeplasare spre Bucuresti. Locul de pornirc spre Bucuresti fiind la Rusciuk,nu la Giurgiu, localitate nementionata in acest context, ne face sa. admitemca trimisii patriarhului au trecut Dunärea inghetata folosind acelasi vehiculde la Rusciuk pana la Bucuresti.

intruck la data respectiva Bucurestiul Inca nu devenise capitala TariiRomânesti, insemneaza ca prezenta aici a domnitorului, sfatului i curtiisale cu ocazia sarbatorii de Boboteaza era cunoscuta de mai inainte cercurilorpatriarhiei ecumenice, care au preferat totusi ca discutiile, deloc lipsite deasperitati, sa aiba loc in acest loc si nu la resedinta domneasca obisnuitade la Targoviste. Bucurestii ofereau probabil delegatiei tarigradene unsentiment sporit de siguranta, având in vedere apropierea acestui oras de teri-toriul administrat direct dc catre turci.

Descrierea celei dintai primiri a lui Karmalikes de catrc Vlad Vintila,inconjurat de tot fastul curtii sale si de sfatul sau domnesc in formula probabillargita, de fata fiind i vladicii Tarii Românesti, imediat dupà sosirea delegatieipatriarhale la Bucuresti, arata ca domnul se astepta la aceasta vizita, in lega-tura cu care fusese prevenit i ca o considera importanta. Cedarea lui in fatacererii patriarhiei ecumenice, pe care la inceput a primit-o cu vadita ostilitate,ii arata constient de limitele puterii sale, de faptul ca existau forte internecare sustineau pozitia si prerogativele patriarhiei tarigradene in cadrul ierar-hiei eclesiastice a Tarii Romanesti. Interesul sau de atrage aceste fortein vederea unei actiuni externe concertate a cantarit, in opinia noastra, maimult deck cartea de legi" i rânduieli canonice pe care i-a prezentat-o Kar-malikes, asa cum ne lasa sä intelegem acesta din urma.

Ce continea insa acest manuscris, pe care Karmalikes 1-a prezentatdomnului spre a dovedi justificatelc pretentii ale patriarhici? Din dcscrierea luiReinsch, manuscrisul Vatopedinus 555 provine din Italia de sud sau din parteavestica a Greciei peninsularc i e datat la mijlocul veacului al XII-lea, men-tionand expeditia din anul 1147 a regelui Siciliei Roger la II-lea in GreciaCentrala, campanie pe care o considera drept rebeliune" (antarsia hal hoursosimpotriva basileului bizantin. Soarta manuscrisului este necunoscuta pina inveacul al XVI-lea, cand apare in maim cercului de clerici ai Marii Biserici",pentru ca ulterior sa intre in fondul unei manastiri athonite. Actuala luileg-aura dateaza din a doua junatate a veacului al XIX-lea, situatie valabila

Izvoarele bizantine mentioneaza trecerea pecenegilor peste Duna'rea inghetaa, nela nord la sud de Dunäre, in iarna grea a anului 1048-1049 (cf. P. Diaconu, Les POthdfa-gues au Bas-Danube, Bucuresti, 1970, p. 58).

39

a-si

)

$9

www.dacoromanica.ro

0 misiune a Patriarhiei 39

pentru rnai toate manuscrisele de la Vatopedi 40 Noua leg-a-turâ nu mai arenici un fa de podoaba, ceea ce inseamna cà pretioasa legatura anterioaiafacutä la curtea Tarii Româncsti pe cheltuiala voievodului Vlad Vintila nus-a mai pastrat. Aceasta situatie ne face sa ne intrebam daca manuscrisul dinforma actuala mai cste acelasi cu cel aflat in posesia lui Karma likes, pe care-1puttm crede mai complet decat cel pastrat pana la noi. El va fi continutadaosuri ulterioare veacului al XII-lea, eventual si copii ori regeste ale actelorprivind intcmcierea mitrOpolici Ungrovlahiei din a doua jumatate a secoluluial XIV-lea. Din informatiile oferite de Reinsch 41 nu putem preciza ce do-cument de legislatic bizantina canon ori alt act sinodal anterior veaculuial XIV-lea a fost invocat de catre delegatia tarigradeana si a avut darulsa lase fail replica partea romaneasca, exceptand pe cele privitoare la incepu-turile mitropoliei Tarii Românesti, din secolul al XIV-lea. Mai puteau fiutilizate diversele Notitiae episcopatuum", acele liste de scaune eclesiasticesubordonate bisericii bizantine, redactate in diferite perioade, eventual listele

actele referitoare la mitropolia de justiniana Prima, al carei titlu fusesepreluat de catre scaunul de la Ohrida. In secolele XVXVI, veleitatile scau-nelor ccicsiastice de la Pe6 si mai ales de la Ohrida fata de ierarhia bisericiiortodoxe din Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania nu au lipsit, evidentca in detrimentul Marii Biserici" de la Tarigrad.

Considerat o vreme fiu al lui Radu cel Mare si deci nepot al lui VladCalugarul, intruca` t in documentele sale ii spune fiul marelui Radu voievod",V12,e1 Vintila era in realitate fiul buzoianului Radu-Dragomir (numit i RaduCalugarul de catre Radu Popescu sau Dragomir Calugarul intr-o scrisoare aregelui maghiar Ludovic al II-lea catre sibieni), a carui domnie efernera seplaseaza dupa moartea lui Neagoe Basarab, cand fusese inaltat in scaun im-potriva Craiovestilor. Acest Radu-Dragomir era fiu al lui Vlad cel Tânar sau

ucis in cetatea Bucuresti" la 23 ianuarie 1512, cand a venit domnIo Basarab voievod", adica Neagoe Basarab 42.

Faptul admis i de N. Iorga 43 ca Vlad Vintila pro venea din boieriibuzcieni, adversari ireductibili ai Craiovestilor, este azi in afara de oficediscutie. tin ultim argument in acest sens provine din mentionatul Raport

40 D. R. Reinsch, op. cit., p. 316, n. 31.41 Ibidern, p. 308 si 316, n. 32, uncle autorul reproduce si asertiunea lui G. Konidares,

dupl. care drepturile patriarhiei de la Constantinopol asupra ierarhiei eclesiastice de pe teri-torild de azi al României s-ar ham pe prescriptiile canonului 28 al conciliului de la Chalke-don (45 I), prea generale, in opinia noastrà, pentru a putea permite o asemenea precizare.

42 St. Stefilnescu, Bdnia n Tara Romoneascd, Bucuresti, 1965, p. 108; N. Stoicescu,adnotlrile la A. D. Xenopol, op. cit., editia a IV-a, Bucuresti, 1986, P. 4 14, n. 13 si p. 4 17,n. 47.

43 N. Iorgn, Istoria Rometnilor, vol. IV (Cavalerii), Bucuresti, 1937, p. 367, folosind caargument existenta mrinastirii Vintila-Voda din nordul judetului Buem. Tn legatura cu nu-mele Menedic" al aceleiasi naniistiri, este de luat in considerare opinia lui A. Decei, op. cit.,p. 126, n. 114, conform careia el ar proveni din maghiarul Menedék", insemnand refugiu,ad6post, fapt explicat prin infiltratiile secuiesti din zonä. Existenta judetului Sacuieni, men-tionat si de Dionisie Fotino la inceputul veacului al XIX-lea (D. Fotino, Hi storia fes palaiDaktas, III, Viena. 1819, p. 202), constituie, la randul ei, o dovadä a acestor infiltratii.I. Rusu, Romanii si secuii, Bucuresti, 1990, p. 83, inregistreaza doar comuna Secuieni dinHarghita.

11

ai

Vlaclut,

www.dacoromanica.ro

4 0 Tudor Teoteoi 14

al liii Dritti catrc Poaitä, care afirma cä Vintila-Voda i-a pregatit pentru aceataia a banici (adica' Oltenia n.n., T.T.) pc oamcnii lui din tara Buzaului,care ii cstc supusa lui si de unde este el insusi, ca sa faca liniste in arnintitatail a baniei i ca sa fie una si uniti cu el, atunci cand se va ridica. Facândordine in chipul accsta in vilaietul Tara Româneasca, el este pe cale de asupune siesi" 44. Gasim in acest text dovada planurilor mari ale lui VlaVintila, curmate in iunie 1535 odata cu viata lui, asemenca atator voievozi aievului niccliu romanesc.

Aceste planuri nu puteau fi realizate fara inlaturarea rivalitatilor in-terne, a disputclor pentru domnie dintre gruparile boieresti, care au curmatviata majoritatii domnilor munteni din intervalul de timp cuprins intro anii1510 si 1535. In aceasta lumina apare fireasca tendinta voievodului de a-iatrage pe Craiovesti in orbita puterii sale si a integra mai strans Oltenia interitoriul general al Tarii Romanesti. Pentru aceasta, el s-a aflat in situatiade a rivaliza cu Craiovestii i pe plan cultural, inaltand o stantä manastire,foarte mare si frumoasa, i cu ziduri de piatra imprejur, pre apa Slanicului,intr-un munte ce sa chiama la Mencdic" (Letopisetul cantacuzinesc), ctitoriasa cu hramul Sf. Nicolae al Myralykiei, in interiorul careia a si fost inmor-mantat

Dar capitolul cel mai bine ilustrat pe plan cultural al acestei domnii esteccl ofcrit de foarte stransele ei leglituri cu Muntele Athos. Consideram ca subacest raport, in resorturile ccle mai intirne ale sufletului sau, Vlad Vintila adorit sa-1 intreaca pc Craiovescul Neagoe Basarab, ale carui binefaceri ctreSfantul Munte au inspirat cu atata generozitate pana protosului Gavriil inViata lui Nifon". Vlad Vintila n-a avut noroc de un asemenea cantaret alfaptelor sale, in schimb actele de cancelarie din vremea lui relativ numeroasepentru o domnie atat de scurta vadesc un sprijin constant si substantial acor-dat manastirilor athonite. Pctre S. Nasturel autorul ultimei carti pe t -maraporturilor romano-athonite in evul mediu gaseste sapte dintre cele maiimportante manastiri de la Sf. Munte care s-au bucurat de favorurile luiVintilà-Voda. Aceste manastiri au fost: Marea Lavra, Vatopedi, Kutlumus,Chilandar, Zographou, Xeropotamou i Docheiariou 45. Unora dintre accsteavoievodul le-a harazit un mertic anual de 10.000 aspri, la care se adauga catevasute de aspri pentru cheltuiala de drum a monahilor care la o anumita zi aanului, stabilita pentru fiecare caz in parte, veneau sa incaseze ofranda voie-vodului, care proceda astfel dupa obiceiul imparatilor ortodocsi" 46 Aceasta:ultima sintagma reapare i la Radu Paisie, sub forma dupa cum este intrat

" A. Decei, op. cit., p. 152.45 P. S. Nasturel, Le .11Iont Athos et les Rournains. Recherches sur leers relations du

milieu du XIV-e siecle It 1654 (---- Orientalia Christiana Analecta, 227), Roma, 1986, p. 6163, 77, 91-95, 130-131, 172, 177-177-179 si 204. Autorul merge pe linia lui A. D. Xe-nopol ,in privinta genealogiei lui Vlad Vintilä, consiclerandu-1 fiu al lui Radu cel Mare, res-peetiv nepot al lui Vlad Caluggrul. Aceeasi filiatie a fost sustinuth si de Stoica Nicolaescu,Domnin lui Vlad Venhld Vodd de la Slatina, in lumina unor noui documente istorice inedite,1532-1535, extras din Arhivele Olteniei", nr. 83-85, 1936, p. 3-27, aici p. 3.

DRH, B, /ol. III, doc. nr. 178 (hrisunil din 25 aprilie 1534), p. 290-293. (Cf. P.$. NAsturel, op. cit., p. 130-131).

l

1si-o

5!

www.dacoromanica.ro

0 mistime t Patriarhiei 41

in oLicei pcntru imparatii ortodocsi" 47. Formula incoronat cu coroanaimperiala" mai apaluse la Radu cel Mare, prccum si la Neagoe Basarab 49

Tot de la Vlad Vintila s-au pastrat, plintre bunurile de pret ale manastiriiKutlumus, numitasi manastirea lui Hariton in uncle documente de cancelariesau in Viata lui Nifon", dupil renumitul ei egumen din secolul al XIV-lea,care mai detinuse concomitent demnitatile de protos al Athosului si mitropolital Tarii Românesti, doua tcsaturi brodate, probabil de mainile doamnei Rada,sotia voievodului. Foarte asemanatoare intre die, accstea Ii reprezinta peVlad Vintil5. cu fiul sau Draghici i doamna Rada, cu inscrisuri slavone si re-prezentari riligioase. Considerate de unii istorici drept steaguri, aceste broderiisunt de fapt poale de icoana sau de iconostas, servind pentru impodobireaicoanelor de prct din biserica. In limba romana mai veche, atari accesorii decult sau brodcrii decorative se numcau zavese 49, notiune care corespundeintru totul celci bizantine de podcai 5°. Mai ifitilt decat acest subject de istoriaartci, pe noi ne intereseaza sa obscrvam à i aici Vlad Vintila are ca inaintas

concurent pe Ncagoe Basarab, de la care nu ni s-a pastrat o asemeneatcsaturd. Dar Viata lui Nifon" afirma Ca intre binefacerile lui pentru MareaLavra athonita, Ncagoe au facut vase de treaba bisericii de aur si de argint

zeveFe cusute cu sArma de aur prea inframsetate au dat." Iar pentru mana-stirea Iviron, cinstita a lui Doamna, Despina, dat-au o zavase, cusuta totsarma de aur i prea inframsetata, sa o pue inaintea sfintci si facatoarei deminuni icoanc, in care cste scris chipul Preacuratci Fecioara si Maicii luiDumnczeu Maiiii, care sa chiama Portarita. care au venit pre mare laacca mânastire cu mare minune, cum sa afla scrise de &Ansa" 5' . Având invedere acest teNt, putcm acum afirma cu destula certitudine ca ambele po-deai" sau zavtse" pastratc la Kutlumus de la Vlad Vintila au fost lucrate demâinile sotici sale, Doamna Rada. Ambele reproduc in partea de sus a imaginiiate o icoana, dar nu aceeasi: una icoana lui Christ, cealaltape a Maicii Dornnului Platytcra, aceasta din urma corespunzhnd MaiciiDomnului Portaraia din broderia daruita de Doamna Despina pentru a impo-dobi rcspectiva icoana de la Iviron.

Daca la aceste date sumare adaugarn stirea Ca Vlad Vintila s-a ocupatsi de lcgatura pretioasa a manuscrisului pe care Karmalikcs i I-a prezentat laBucurcsti, nu ne ramâne decat sa constatam ca realizarile culturale ale domnicilui Neagoe Basarab n-au reprezentat singura floare a acelei epoci de primavar5.a culturii românesti. AtAt inainte, in numeroasele danii acute de VladCalugarul Muntelui Athos, in aducerea tiparului in Tara Româneasca a mi

41 P. S. Nasturel, op. cit., p. 204 (brisovul din 26 ferb. 1536). Alte exernple la P. $.Nasturel, Considérations sur ridie impiriale chez les Roumains, Byzantina" V, 1973, p.395 413.

'48 Bihbografie la P. S. Nasturel, Lc Mont Athos..., p. 130, n. 25 si resp. p. 76, IL 9.4° St. Nicolescu, op. cit., p. 5-8.88 A. Frolow, La podia', nu tissu dicciatif de rEglise byzantine, Byiantion" XII,

1938, 2; p. 441-504; P. S. Nasturel, Dix contributions roumano-athonites (XIVe XVe siè-des ), VI. Les deux poddai valaques de Kutlumus (vers 1533), 13uletinul Bibliotecii Romane",XII (XVI), Serie noua, Freiburg ins Breisgau, 1985, p. 1-46, aici p. 28-32, unde cele doultesaturi sunt descrise in detaliu. 0 reproducere paralelá a lor se afla in studiul citat allui St. Nicolaescu, y. 6 si 7.

51. Viata lui Nifon", eel. Dan Zassifirescu in Literatura ronidnd veche, I, p. 90. IcoanaMaicii Dornnului Portarita (Portaraia") este rnentionata si in 11M T, p. 378.

15

.

si

ii

www.dacoromanica.ro

42 Tudor 1 eoteoi 16

Radu cel Mare, ca i dupa aceea, Neagoe Basarab a avut coneurenti deosebitde seriosi. Intre acestia, Vlad Vintila se inscrie la loc de frunte. Faptul catat mai demn de relevat, cu cat realizarile sale au fost obtinute in mai putinde trei ani de domnie. Promovand o linie politica diferità de aceea a lui NeagoeBasarab, tensiunea din raporturile sale cu patriarhia ecumenica ne explica dece figura si personalitatea sa nu au fost atat de mediatizate", cum a fostcazul cu Neagoe Basarab, in lumea ortodox-a..

Misiunea patriarhiei ecumenice la curtea lui Vlad Vintila trebuie deciincadrata contextului mai larg al istoriei politice si eclesiastice a rnomentuluirespectiv, situat la inceputul anului 1534. Contextul politic tine de raporturilePortii otomane cu Europa centrala i spatiul românesc, frarnântat de cau-tarea unci nozitii favorabile in cadrul confruntarii dintre puterea turceasca sicea habsburgica, aceasta din urma fiind insa prea departe si neavând posibili-tatea de a imprima lucrurilor o evolutie decisiva in favoraea ei nici macar inTransilvania, deci cu atat mai putin in spatiul extracarpatic al Tarii Roma,nesti i Moldovei. Sperante i atitudini mai independente nu au lipsit insà,mai ales in cazul unor ultimi voievozi alesi Inca de tara, cum este si cazul luiVlad Vintilà. Contextul eclesiastic tine insa de un alt raport de forte, alriva-litatii dintre centrele ortodoxe din sudul Dunarii, ajunse in stapanirea turcilor,in spetä scaunele de la Tarigrad, Ohrida si Ipek (Ped), ullimul fiind desfiintatla data cand avea loc vizita delegatiei patriarhale tarigradene, fapt insotit devaluri in lumea ortodoxa, ale caror unde treceau si la nord de apa Dunarii.Patriarhia ecumenica avea sa se trezeasca, e drept eh nu pentru mult timp,concurata de pretentiile Ohridei, care vizau i teritoriul romanesc, dupa ac-tiunea reusità care avca sa fie insa de scurta durata de a-si vedeacentrele bisericesti dependente de scaunul de la Ipek intrate in propria eijurisdictie.

Acest capitol mult discutat si important pentru istoria româneascaimpliCä insä o tratare aparte 52.

In acelasi cadru ar mai putea fi abordate i alte detalii de istoric ecic-siastica medievala a romanilor pc care ni le aduce la cunostinta textul editatde Reinsch, cum ar fi sarbatoarea Bobotezei la români, rolul Bucurestilorinainte de a fi devenit capitala politicä, un veac mai pe urma si eclesiastica aTarii Românesti, dar mai ales stirea cä misiunea patriarhala din ianuarie1534 a avut ca efect inlocuirea mitropolitului printr-un altul, fail a da vreunnume in acest sons 53. Sa ne multumim pe mome-it a reitera obscrvatia facutain prima parte a acestui studiu, anume accea ca urmasul lui Theolept Ipatriarhul Ieremia I nu a mai ajuns sä viziteze Tara Româncasca decatIn finalul celor trei pastoriri ale sale, datat in ultima parte a anului 1545, candTara Româneasca avea un domn numit direct de la Poarta, in persoana luiMircea Ciobanul.

Aceastá nouá tratare va trebui sá utilizeze neapArat studiile semnate de Al. Elianin Cultura moldoveneascil in timpul lui Stefan cel Mare", 1964, p. 97-179, P. Mihail inRESEE IV, 1966, p. 239-264, Tit Simedrea in BOR LXXXV, 1967, 9-10, p. 975-1003si M. Maxim in RESEE XIX, 1981, 4, p. 653-671.

" Aceastl schimbare pare sa.. fi existat, dupa cat se poate intrethri prin natura ob-scurit a izvoarelor (M. PS.curariu, Istoria Biseri cii Ortodoxe Roottine, editia a II-a vol. I,Bucuresti, 1991, p. 447).

c.1

www.dacoromanica.ro


0 ultima observatie priveste numele exarhului Karma likes, aproapeidcntic cu acela al lui Slavota Karma lakes, pe care autorul bizantin Kekau-menos ni-1 prezinta in calitate de capetenie a vlahilor din Thessalia, rasculatiin anul 1066 impotriva stapanirii bizantine 54. Asernanarea de nume, ca silegaturile lui Antonios Karmalikes cu Grecia de Nord, de unde proveneapatriarhul Ieremia I, ne determina sa admitern ca foarte probabila o originevlahä a personajului. Pentru aceasta ipotezä ar pleda i relatarea discutiilorsale la curtea din Bucuresti, care nu mentioncaza existenta unui interpret.El putea intelege bine daco-romana, de care dialectul aroman trebuie sa fifost atunci mult mai apropiat cleat in zilcle noastre. Aceleasi cunostintede limba Ii vor fi fost de un real folos in cursul misiunii anterioare, din insulelecgeene, unde intalnise, fireste, multi latini", mai ales italieni.

Faptul ea la sfarsitul lui 1533 Ieremia I trimitea o misiune exarhial5.in Tara Româneasca, in loc sa villa el direct, asa cum procedase inaintasulsau, denota o stare de incordare in raporturile bilaterale. Aceasta stare eradepasita in 1545. Odata cu domnii trimisi direct de la Poarta, patriarhia ecu-menica vazut, libera de orice emotii i rivalitati, jurisdictia asupra TariiRomânesti definitiv recunoscuta.

UNE MISSION DE LA PATRIARCHIE CECUMENI QUE ABUCAREST, AU TEMPS DU VOEVODE VLAD VINTILA DE SLATINA

Résumé

L'etude porte sur un episode tout a fait inconnu jusqu'à present, avecdes implications des plus importantes pour l'histoire ecclésiastique, mais aussipolitique, des Roumains au Moyen Age. Cet episode est sorti a la lumière del'histoire grace a un document grec publie pour la premiere fois en 1987 parD. R. Rcinsch.

Lcs faits narres par cctte source assez précicuse temoignent de la pre-sence, a la cour du voevode valaque Vlad Vintila de Slatina (sept. 1532juin 1535), d'une mission envoyée par la patriarchie cecuménique et arrivéea la cour princiere de Bucarest au jour de l'Epiphanie, c'est-h-dire le 6 janvier1534. Cate mission s'inscrit dans le contexte plus vaste de l'histoire politiqueet ecclesiastique du moment, et doit etre mise en relation avec la mission decouverture » d'Aloisio Gritti, envoyée six mois plus tard au Nord du Danube,par la Porte ottomane, dont les buts politiques étaient assez bien définis. Onvoit que dans le même sillage s'inscrivaient les efforts de la patriarchie cecume-nigue pour reinstaurer sa supréma tie sur la o farneuse diocese » qui eetaitl'Eglise de la Valachie, entrée de droit dans la hierarchic de la Grande Eglisede Constantinople depuis 1359, mais echappee en fait au contrôle de celle-cidans les circonstances troubles du XV-e siecle, marquees par la chute deByzance.

Pour reprendre ce contrAle, la patriarchie oecurnenique avait a sa dispo-sition deux points d'appui: l'argument de droit canonique, dont sa mission dejanvicr 1534 en Valachie a fait largement usage, mais aussi le contexte politique

" Fontes Hisforiae Daco-Romanae, vol. III, publicat de Al. Elian Tanasoca,Bucuresti, 1975, p. 31, n. 39 si p. 37, n. 58.

i N.-S.

j

si

si-a

iJ

www.dacoromanica.ro

44 Tudor Teote oi

créé par la conquete des Osmanlis, qui ont soutenu de façon decisive le roledirigcant de la patriarchie cumenique sur l'ensemble du monde orthodoxe.

Le fait que le patriarche jeremie I-er cnvoyait en Valachie, a la fin del'année 1533, unc mission conduite par l'exarque Antonios Karmalikes, au lieude se rendre personnellement en terre rournaine, sur les traces de scs pre-decesseurs Théolepte I7er en 1517 y compris térnoigne d'un état detension entre la Grande Eglisc et la Valachie, durant la premiere partie duregne de Vlad Vinti1 surtout. Soumis h la pression des événements et d sesrédoutables rivaux qui étaient les boyards Craiovek:ti, Tres lies aux intéretsdes milieux fideles a la patriarchie cecuménique, ce voévodc a cede aux préten-tions de celle-ci, pour elargir les bases de son pouvoir h l'interieur et renforcer,de la sorte, ses attitudes politiques dans les circonstances a vcnir.

En se rendant compte que les conditions pour unc visite patriarcalen'étaient pas des plus favorables au temps du regne de Vlad Vintila, le ratri-arche Jeremie I-er s'est rendu en Valachie seulernent a la fin de ses trois patri-arcats, notamment dans la deuxieme moitie de l'année 1545, lorsque la Valachieavait un prince regnant nommé directement par la Porte, en la personne deMircea le Pâtre. Avec les regnes des princes envoyés directement par la Porte,la patriarchie voyait sa juridiction sur la Valachie definitivement établie.

18

www.dacoromanica.ro

MIHAI VITEAZUL SI ROMA

STEFAN ANDREESCU

Corespondenta lui Mihai Viteazul cu papa Clement al VIII-lea, asa cumeste ca cunoscuta astazi, ne apare... acefala"! intr-adevar, cel dintai docu-m it dintre cele care o compun este o scrisoare de rdsPuns a pontifului roman,datata 16 august 1597 1. Dar cand si in ce context s-a adresat pentru prima oa-oara voievodul roman direct capului spiritual al lurnii catolice? Iatà o intre-bare la care vom incerca sa faspundem in rândurile de mai jos, sprc a examina,mai apoi, semnificatia in ansamblu a acestei corespondente.

Este de observat, insa, in prealabil, ca imaginea existenta la Vaticancu privire la situatia politica de la Dunarea de Jos a fost si a ramas ! multavrernc extrem de saraca, dad nu chiar inwrecisa. De pilda, in 21 noiembrie1593, cand la Roma erau redactate instructiunile pentru abatele AlessandroComuleo, care trebuia sa plece in curand in Europa rasariteana ca emisarpo itifical pentru injghebarea Ligii crestinc, despre Valahia" se spuneadeschis ca nu se stie in chip special cum stau lucrurile". Si, din acest motiv,autorii acestor instructiuni erau de parere ct oamenilor din acele parti nicinu le putea fi incredintata o taina asa de mare", cum cra proiectul aliantei-antiotomane a puterilor europene crestine, farà ca mai inainte sa se ivcascasemne relevante ale atitudinii lor autentice 2.

Cum se stie, abatele Comuleo si-a inceput misiunea in ianuarie urmatorin Transilvania, la curtea principelui Sigismund Bathory, unde a zabovittoata luna februarie si in prima jumatate a lunii martic 1594. De aici, dinAl a Iulia, intr-un raport al sau din 16 februarie 1594, el sa declara gata,de va fi nevoie se vederô esser bisogno sa' se intalneasca i cu principiiTärii Românesti si Moldovei", in vederea atingerii nobilului tel al unirii"acectora cu principele transilvanean 3. Si tot el, in 23 februarie, semnala sosireain Alba Iulia a unor soli din tarile romanesti extracarpatice dteva zile maidevreme, in 19 februarie,cerand sa intre in alianta cu Sigismund contra turcilor,cu toate fortele lor" 4. Totusi, abatele Comuleo nu s-a deplasat in TaraRomâneasca, ci numai in Moldova, la curtea lui Aron voda, sosind in Iasi

1 Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romdnilor, vol. VIII, Bucu-resti, 1894, nr. CCXCI, p. 199. Comentarii la: Ion Sarbu, Istoria lui Mzhai Vodd Viteazuldomnul Tdrii Romeinefli, ed. ingrijit5. de Damaschin Mioc., Timisoara, 1976, p. 547, ChirilKaralevskij, Bernardino Quirini, episcop de Arge,s (1591-1601), in Revista Catohc5.", an.IV (19 15), p. 197.

2 0. Pierling, Novs izvori o L. Komuloviéu, in Starine", t. XVI, Zagreb, 1884, p. 228.a A. Veress, Relahones nuntiorum apostolicorum in Transsilvaniam missorum a Clemen-

te VIII (1592-1600), Budapesta, 1909, nr. 17, p. 44.4 Ibidem, nr. 18, p. 47; vezi si CdUltori stráini despre fclrile romane, vol. III, Bucu.

resti, 1971, p. 3 64.

R-vista istoria", torn V, nr. 1-2, p.45-73, 1994

www.dacoromanica.ro

46 Stefan Andreescu 2

la 22 martie 1594. El va explica in chipul urmator renuntarea la intentia dea-I vizita i pe Mihai voda: Cu domnul din Tara Româneasca nu se cuvinesa se trateze acum, caci sta la Bucurcsti cu mai multi .turci decat crestini".Ba chiar el se vadea convins ca Mihai este o simpla uncaltà a turcilor si...va fugi intr-o clipa cu acci turci", indata ce Aron voda va porni la lupta" 5.

Un ecou al acestei viziuni deformate asupra lui Mihai Viteazul il re-gasim in instructiunile din 15 ianuarie 1595 pentru nuntiul apostolic AlfonsoVisconti, episcop de Cervia, pe cale de a fi trimis in Transilvania . Cu Valahulnu a vrut Don Alessandro sa se intalneasca, judecându-1 prea unit si depen-dent de sultan". Dar, se adauga numaideck, vestile sosite mai apoi au schim-bat substantial aceasta imagine, caci s-a aflat ca acelasi domn s-a legat strans cuprincipele transilvanean, oferindu-si fortele in lupta impotriva dusmanuluicomun". In plus, penultimele scrisori" anuntau ca el este gata sa-si expediezesotia i fiul" in Transilvania ca ostateci" !), iar supusii sai erau in asamasura predispusi sä-1 sprijine pe Sigismund, incat, oricurn, domnul va ficonstrans sa se supuna vointei alor sai. In schimb, ultimele" scrisori, careerau de la insusi cancelarul transilvanean, Stefan Josika, au avut darul sästarneasca iarasi confuzie la Roma. Si asta fiindca din ele rezulta ea mareparte din Tara Rom'aneasca" se predase" (s' era resa) lui Sigismund Báthory.De aici provenea i nedumerirea autorilor instructiunilor : nu stim cum saimbinam aceste stiri, nici cum poate exista prietenie intre acei principi, dacaunul ocupa statul, care este totusi detinut de celalalt" 6..

Inca o dovada despre slaba informatie de la Roma, din aceasta faza, cuprivire la Tara Româneasca i domnul ei sunt doua scrisori de recomanclarepentru nuntiul Visconti, purtand acceasi data de 15 ianuaric 1595. Una dintreele, destinata domnului Moldovei, consemneaza in chip corect numele luiAron voda, domnul in functie. Insa cealalta, pentru Tara Romaneasca, eraadresata imprecis: Dilecto Filio, Nobili Viro, Principi Valachiae..." 7. Deunde se vede limpede ca la data mentionata identitatea celui ce ocupa scaunuldomnesc de la miazazi de Carpati inca nu era cunoscuta la curtea pontificala.Din ate stim astazi, in multitudinea de avvisi" care curgcau necontenit spreRoma din diverse parti ale lumii, numele voievodului muntean rasare intaiaoarà catre finele anului 1595, intr-o relatare din Cracovia, datata 11 noiembrie.Iata crampeiul respectiv : Dana parte di Moldauia 8 gia si sa che ii Transiluano

6 Calillori strclini..., III, p. 367 si 682 (orig).° A. Veress, op. cit., nr. 21, p 37 Nedumerirea de la Roma a fost in chip limpede pro-

vocat 5. de curtea din Alba Iulia, care a autat de la bun inceput sh-1 prezinte pe SigismundBáthory drept eliberatorul" Tarii Românesti. Vezi, de pilda, cel dintai buletin de razboi"al principelui, trimis in 23 noiembrie 1594 arhiducelui Mathias de Habsburg si continand odare de seamIt exageratá asupra rolului silu in rascoala TIrii Românesti (Mihai Viteazul Incon,stiinfa europeand, vol. V, Bucuresti, 1990, nr. 3, r. 44-45; mai departe se va cita: MVCE).Aceleasi stiri deformate erau comnnicate, nrintr-o scrisoare redactat 5. in ziva precedentä,iezuitului Alfonso Carrillo, aflat in Praga (A). Ciordnescu, Documente privitoare la istoriarorndnilor din arhivele din Simancas, Bucuresti, 1940, nr. CCCXXII p. 102). La rindul lui,cancelarul Jósika ii scria lui Carrillo in 11 decembrie 1594: Iam Valachiam occupavimusper Dei gratiam, et amnia loca Turcarum occupavit noster exercitus Cis-Danubia penes Con-stantinopolim" (A. Veress, Epistolae et acta P. Alfonsi Carrilli S. J. (1591-1618), Buda-pesta, 1906, nr 63 p. 98).

7 Vezi Chiril Karalevskij, op. cit., p. 190-192.Dup5. cum se §-tie, in Polonia deseori Tara Româneascá era indicath sub purnele Mol-

dova".

si

www.dacoromanica.ro

3 Mihai Viteazul si Roma 47

ui hauca messo per Gouerno uno Michele Valoroso soldato..." 9. Este vorba,prin urmare, de un ecou al luptelor din Tara Romaneasca, din toamna lui1595, care au dus la izgonirea ostilor turcesti peste Dunare. Merita, totodata,sä ne retina atentia faptul Ca numele lui Mihai este inregistrat impreuna cu ocaracterizare deosebit de elogioasa: viteaz ostean"!

Sä trecem, fara alta zabava, la discutia asupra intrebarii enuntate lainceput. Este adevarat La a fost descoperita i publicatä o scrisoare a luiMihai Vitcazul catre papa Clement VIII, redactata la Targoviste in 3 iulie1597. La prima vedere, s-ar parea ca accasta este cea la care raspundea papain 16 august urmator. Dar,. daca reflectam putin asupra distantei dintreTargoviste si Roma, ne dam seama cä lucrurile nu pot sta chiar asa. A existat,de buna seama, o alta scrisoare a lui Mihai Viteazul, expediata ceva maidevreme.

Din fericire, dispunem de o mentiune cu privire la aceasta scrisoare,deocamdata necunoscuta, a voievodului muntean intr-un raport din Praga,din 3 martie 1597, al nuntiului apostolic de acolo, Cesare Speciano, episcopde Cremona. Citam din acest document: V.S. Ill-ma vedra parimente lal<ette)ra del Vaivoda di Valachia a N<ostro) S<igno>re come lo confessaPontefice Massimo della Chiesa Universale. Haveva destinato un suo Am-bas<ciato)re, che di qua, venisse a'piedi di S(ua) B<eatitudi)ne, ma per essermolto vccchio s'e infermato, et non potra fare 11 camino" 19. Asadar, Mihai avrut chiar sa trimita la Roma, cu aceasta scrisoare a sa, un sol. Insa, fiindfoarte batrân", solul cu pricina a ajuns numai pana la Praga si nu si-a maicontinuat drumul! Pentru ca, totusi, scrisoarea in caula sa parvina destina-tarului, adica papei Clement VIII, el a incredintat-o nuntiului din Praga,Cesare Speciano, care, intr-adevar, a expediat-o mai departe, probabil ane-xata raportului sau din 3 martie 1597.

Cine a fost solul valah ce se gasea in capitala imperiala in pragul prima-verii anului 1597 nu este greu de ghicit : banul Mihalcea Karadja sau Mihalceadin Cocorasti" 11 Dupà cum prea bine se stie, el a fost eel dintâi sol al luiMihai Viteazul care a putut razbate 'Ana la curtea imparatului Rudolf II.Caci anterior incercarile domnului muntean de a intra in legaturi nemijlocitecu imperialii au fost zadarnicite de catre principele transilvanean SigismundBathory 12. Aceasta solie, in cursul careia Mihalcea banul a fost insotit desasul Marcus Schunckabunck, cetatean de vaza al Brasovului, a fost posibilanumai in urma vizitei pe care Mihai a intreprins-o, cu o suitä restrfinsa din

9 Vezi Aurel Decei, Documente din Arhivele Vaticanului privind anul 1595, in RevistaArhivelor", an. X (1967), 1, p. 201 si 238.

10 La nunziatura di Praga di Cesare Speciano nelle carte inedite vaticane e ambrosiane,a cura di Natale Mosconi, Arcivescovo di Ferrara, t. IV, Brescia, 1966, nr. 97, p. 122; acteditat anterior de A. Veress, nr. 205, p. 283.

Sumare date asupra lui, care pe alocuri reclam& indreptári, la N. Stoicescu, Dictio-iiar al marilor drcgatori din Tata Rornaneascd ci .Moldova (sec. XIV XVII ), Bucuresti,1971, p. 92-43; a se completa cu comunicarea, ineditá, a lui Dan P1e0a, Moimantul mare-lui ban Mihalcea din Cocordsti, la nuindstirea Mdrgineni ci ceva despre urrnaii sal: din veaculXVII, prezentat& in 5 iulie 1973, in cadrul Comisiei de Genealogie, Heraldic& si Sigilograiiede pe lang& Institutul de Istorie N. Iorga".

3-21 A. Veress, Rocumente piivitoare la istoria Ardealului, Moldovei Tdrii Romanesti,vol.IV, Bucuresti, 1932, nr. 137, p. 253 (= Cdlatori strdini, III, p. 261).

Relationes...,

,si

www.dacoromanica.ro


care faceau parte doar doi mari boieri: Radu cluccrul Buzescu i Mihalceainsusi la curtea din Alba Iulia, in ultimele zile ale anului 1596 si in primeleal celui urmator 13. De altminteri, cei doi soli au plecat spre Praga chiar din

Iulia, in 2 ianuarie 1597. Iar in 5 ianuarie stim ct Mihalcca banul eragazduit in Cluj 14 Audienta solilor voicvodului roman la imparatul Rudolf IIa aN, ut loc in ziva de 12 februaric, precedand cu putin sosirea la Praga a insusiprircipelui Sigismund Báthory.

Din asa-numita cronica a Buzestilor", inclusil in Letopisetul Canta-cm.m.-sc, aflam in chip laconic ca atat principcle, cat i solia munteana aupurces spre curtca imperiala pcntru tocmelele tarilor" 15. Era vorba, defapt, de discutarea posibilitatilor concrete de ajutor militar pentru Transil-vania si Tara Romaneasca, in vederea reluarii ostilitätilor cu turcii, in prima-vara urmatoare, pc linia Dunarii de Jos 16. Dar, in realitate, gandul ascuns allui Sigismund Báthory i pe care cl nu 1-a dezvaluit &cat in ultimul moment,du1 intalnirea cu arhiducele Maximilian de Habsburg la Böhmischbrod, nu&parte de Praga (14-15 februarie 1579) a fost cu totul altul: vroia sa cedczeata t tronul, cat si... sotia, arhiducesa Maria-Christierna, acestui frate alimparatului Rudolf II 17! Cu greu a putut fi convins sa' renunte deocamdata laac st proiect $i sa-si reia indatoririle 18. In aceste conditii ne putem intreba,fir 5te, daca nu curnva insasi ingaduinta data lui Mihai voda de a-si trimitcsoliq la imparat nu trcbuie pusa in legatura cu proiectul abdicarii, pe carenegrcsit tanarul si orgoliosul, dar atat de sovaielnicul principe ii nutrea incadin2intea plecarii spre resedifita imperiala.

Numai solia munteara indeplinit intocmai misiunea cu care apl cat la drum. In audienta din 12 februarie, asa cum a conscmnat MarcusSchunckabunck, ca a solicitat si obtinut de la Rudolf II surna de 20000 deflorini, cu care trcbuiau recrutati i platiti timp de sase luni, incepand dinN,ara urmatoare, 4000 de osteni mcrcenari pentru oastea lui Mihai Viteazul.Cci doi soli au zabovit la Praga sase saptarnâni", pornind spre casa in 24martie 159719. Nu s-a stiut, insa, 'Ana acurn ea, de fapt, Mihalcca banul arfi trebuit sa meargri si la Roma, la papa Clement VIII, ceea ce confera din-tr-o data o alta dimensiune acestei faimoase misiuni diplomatice. Si estede banuit ea alegerca lui Mihalcea drept principal sol a tinut seama chiarde accst ultim obiectiv al misiunii. Fiindca el a mai fost o data la Roma, in

Pentru aceastä vizit, vezi: I. Sarbu, op. cit., ed. cit., p. 247-249, N. Iorga,Istosra lui Mrhat Viteazul, ed. N. Gheran si V. lova, Bucuresti, 1968, P. 2 15-2 16.

" .Stefan Metes, Dornni i boieri din Virile rornine in orasul Cluj pi, roineinii din Cluj,Clu 1935, p. 7. Tot in 5 ianuarie 1597, in Alba Iulia, Mihai Viteazul semna scrisoarea dea editare a solilor pe langl. arhiducele Maximilian (MVCE, I, Bucuresti, 1982, nr, 90. p.193-150).

13 Islorea Tarii Ronianesti (1290-1690). Lctopiseful Cantacuzinesc, ed. C. Grecescusi D. Simonescu, Bucuresti, 1960, p. 66.

Vezi mai sus nota 13.17 A. Neress, Relationes..., nr. 202, P. 275; vezi si I. Sarbu, op. cit., p. 250.18 Ibzdem, p. 25 1-252.39 Ibideon, p. 252-253; N. Iorga, Un sol sa; la Praga al lui Mthai Vitca..ul, in R--

vi ta Istorta' , an. I (1915), 9-10, p. 167; o-traducere a izvorului, la: Dr. Thomas Nagler,Mihai Vileazul in conptiinfa cronicarilor ;si iluntinistilor sap:, in Magazin Istoric", an. XV(198 1), 11, p. 8.

Alba

le

1

si-a

a

www.dacoromanica.ro

Mihai Vitea/u1 si Roma 49

iunie 1586, imprcuna cu gentilomul francez Francois Ponthus de la P1anche2°,spr a obtine interventia papei Sixt V pentru eliberarea stapanului lor, fos-tul domn Petru Cereel fratele lui Mihai Vitcazul pe atunci prizonierin Transilvania, in cetatea Chioar21. Potrivit lui Franco Sivori, care 1-a cu-noccut bine, banul Mihalcea era in anul 1586 in varstà dc cincizeci de ani-22.Prin urmare, in martie 1597, child a renuntat sa execute si partea a doua amisiunii incredintate de Mihai Viteazul, pare sa fi fost trecut de saizeci deani, ceca cc indreptateste oarecum caracterizarea nuntiului Speciano:foorte batran"!

Odata intors in Tara Rornaneasca banul Mihalcca i dupa ce a aflatde rezultatul fericit al dcmersului sau pe langa curtea din Praga, Mihai pro-babil astepta un raspuns favorabil si la scrisoarea lui catre papa ClementVIII. Cum, insa, acesta intarzia, domnul a hotarat sa-i scrie Inca odata pon-tifului roman. Si a facut-o in 3 iulie 1597. Textul acestui din urma document,care ni s-a pastrat, nc vadeste despre ce a fost vorba si in cea dintâi scri-soare. Era o cerere de ajutor, al carei miez este acesta: ... sunt gata sa-midau viata pcntru crestinatate; dar, cum sunt lipsit de oaste si de bani, caresunt nervul razboiului, socotesc ca trebuie sa tulbur mncc o data', cu aceastascrisoare a mea, pe Sanctitatea voastra, ca pe un parinte al tuturor, rugand-oprea plecat sa binevoiasca a ma ajuta si a ma inconjura cu marea sa buna-tate pc mine cel aflat in atat de mari ncvoic si Intâiul dintre toti lasat invoia furiei preacrudului vrajmas " (s. n. St. A.)23. In chiar pasajul citatvedern cà Mihai facea aluzie la o scrisoare precedenta, care a fost tocmai ceatransmisa prin intermediul nuntiului de la Praga, Cesare Speciano. Raspunsulpapei Clement VIII la acest demers repetat a fost uncl singur scrisoareadin 16 august 1597. Si el era desigur dezamagitor pentru voievodul roman,Caci Sf. Scaun se declara stramtorat din punct de vedere financiar i deci inimposibilitate de a-i expedia vreun ajutor banesc. Totusi oastea crestina dinUrgaria, din care o parte era intrctinuta pe cheltuiala. curiei romane siera comandaià de Giovanni Francesco Aldobrandini, insusi nepotul papei(nosier secunclum carnem nepos) ii imbarbata Clement VIII pe Mihaiva fi gata ncindoielnie s5.-1 sprijine in caz dc nevoie24.

A doua legatura directa a lui Mihai Viteazul cu Roma a avut loc incuisul anului 1598 si este mai bine cunoscutä. De asta data avem de-a facecu un sol, Hector Vorsi, care si-a atins efectiv tinta. Dar meritä sä staruimputin asupra contextului in care a parasit el curtea in Targoviste. Dintre

lIn al treilea rnembru al soliei a fost tot un hoier muntean, Radu postelnicul, poateRath Florescu, frate vitreg al lui Petru Cercel si al lui Mihai Viteazul (Stefan Paseu, Pe-tru Cercel Tara Romdneascd la sfdrsitul sec. XVI, Sibiu, 1944, p. 237 si 239). Francois Pot -thus de la Planche 1-a slujit cu credinta pe Petru Cercel 'Danà la capat: intr-un raport (tel-his ) al marelui vizir Kodja Sinan pasa, databil in 1589, numele sau stalcit Planea"fi-gureazii in legatura cu o misiune la Ierusalirn, efectuata din insarcinarea fostului dornn, pen-tru a face spionaj"! (Tahsin Gernil, Docuniente turcefli inedtte (sflir,situl sec. XVI si XVII ),in Revista Arhivelor", an. LVIII, vol. XLIII, 1981, 3, nr, 2, p. 359).

21! Audienta la papa a durat mai mult de o ora" (St. Pascu, op. cit., p. 246). Scri-soarea papei Sixt V care regele Stefan Báthory, in care stäruie pentru punerea in libertatea lui Petru Cercel, poarta data 2 1 iunie 1586 (Hurmuzaki, Documente, III-1, Bucuresti, 1880,nr. LXXVII, p. 92-93). in pragul lunii iulie, Mihalcea i insotitorii sai treceau prin Vene-tia (Ibidem, Supl. I, vol. I, Bucuresti, 1886, nr. CLI, p. 100).

22 5t. Pascu, op. cit., p. 234.23 'Ultima edjtie: 11IVCE, V, nr. 67, p. 143-144.24 Vezi mai sus ii. 1.

4 c. 1070

5

,

afi

www.dacoromanica.ro


scrisorile pe care le-a purtat solul cu. sine numai una iii s-a pastrat, cea adre-sata de Mihai cardinalului Cinzio Aldobrandini, sccretar de stat la Vatican.Nc intereseaza deocamdata data ei: 18 iunic 1598. Aceasta inseamna, insa,ca Mihai Viteazul a dccis sa intreprinda noul sau derners diplomatic pe lângaSf. Scaun practic numaidccat dupa ce, in 9 iunie, la Targoviste, a inchciatfaimosul sau tratat cu imparatul Rudolf II (ramas, insa, neratificat de catr.-curtea imperiala!). Putem astfel observa cà in acest interval al anilor 15971598, fiecare contact major al voievodului roman cu imperialii a fost dublat"de un apcl dupà ajutor i catre Roma. Asadar, in optica lui Mihai Viteazul,cl era indrituit sà ceara i sa obtina sprijin financiar i militar nu numai dela curtea din Praga, ci si de la Sf. Scaun, care era celalalt centru coordonatoral efortului de razboi european al Crestinatatii", cum spunea el! con-tra dusmanului comun"...

intr-adevar, scrisoarea din 18 iunie 1598, dupa ce evoca distrugerilesuferite de Tara Româneasca din pricina razboiului cu turcii, pe care domnuli-a infruntat neintrerupt in diferite locuri" in ultimii cinci ani, continerugamintea catre cardinalul Cinzio Aldobrandini de a interveni pe langa papaspre a-1 ajuta in asa fel incat dusmanul sa poata fi mai lesne doborat si bi-ruit" (acciô possiamo piu facilmente rompere et superare detto inimico).Pe langa Hector Vorsi, ne mai spune aceeasi scrisoare, la Roma pleca si uncalugar catolic, il Padre Evanghelista Magno", care de multi ani" era sta-bilit in Tara Romaneasca25. Pe de alta parte, stim ca Hector Vorsi a sositla Praga in 12 august, iar in ziva urmatoare a fost primit in audienta de im-paratul Rudolf 1126. Dupa alte cateva zile, in 17 august 1598, de acolo seraporta ca acest emisaf al lui Mihai va porni cat de curand" inspre Ferrara,ca sa-1 vada pe papa Clement VIII si sa-lroage sa nu-1 lipseasca de ajutor"pe voievod, tiindca. acesta a rezistat totdeauna cu multa vitejie i cu totatata credinta", in slujba Domnului si della religione Cattolica", impotrivanecredinciosilor27. Vom lasa deoparte, deocamdata, chestiunea religiei Ca-tolice" de care se pomeneste in acest act in legatura cu numele luispre a retine doar faptul ca el confirma ca Hector Vorsi a avut aceeasi mi-siune ca a banului Mihalcea, in anul precedent, adica o cerere de ajutor ma-terial, pentru efortul sau de razboi la Dunarea de jos. i nimic altceva!

in scrisoarea lui de raspuns, datata 12 octombrie 1598, in Ferrara,papa Clement VIII spunea ca pentru anul in curs, care se apropia de sfarsit,nu poate oferi nici un ajutor, dar va incerca sa o faca in anul urmator. Deasta data, papa incheia cu un indemn catre Mihai Viteazul de a trece la ca-tolicism, caci schisma nu a pricinuit decat mult rau, iar Dumnezeu este unulsi a facut o singura Biserica28! In paralel, dupa numai doua zile, papa ras-pundea i cpiscopului de Vácz, nimeni altul decat Stefan Szuhay, unul dincei doi comisari imperiali care in pragul lunii iunie au venit la curtea din Tar-goviste, spre a incheia, in numele lui Rudolf II, tratatul cu Mihai Viteazul.Lectura acestui al doilea document vadeste ca Hector Vorsi a adus cu sine

scrisoarea din partea episcopului Stefan Szuhay. De unde putem deducefie ca delegatii impeiiali au fost instiintati Inca de la Targoviste de proiec-

25 Vezi I. C. Filitti, Din Arhivele Vaticanilui, vol. II, Bucuresti, 1914, nr. LXIX, p.78 79

" Hurrnu7aki, Documente, XII, Bucuresti, 1903, nr. DLXXXV, p. 380.22 linden:, 111-2, BucureFti, 1888, nr. CCCXXXV, p. 290-291.28 Ibidetn, VIII, nr. CCXCII, p. 199-200. Vezi si I. SArbu, op. cit., p. 547-548.

Mihai,

www.dacoromanica.ro


tata ambasada la Roma, fie ca Vorsi a primit respectiva scrisoare numai pecand traversa Transilvania. Oricum, ceea ce trebuie sa retinem din raspun-sul papal este ca episcopul de Vácz a fost pus in tema in legatura cu recoman-darea de convertire facuta lui Mihai. Iar el, prelatul catolic care indeplinea

o insemnata functie politica in Transilvania in calitate de reprezentantal Habsburgilor urma, la randul lui, sa depuna staruinte pe langa domnulmuntean in vederea aceluiasi scop29. Sa nu uitam, insa, cà in momentul candla Ferrara erau redactate cele doua scrisori, in Transilvania se petrecuse dejao noua rasturnare politicà, prin revenirea neasteptata a lui Sigismund BA-thory (20 august 1598), care a facut ca principatul sä iasa de sub controlulhabsburgic. Ba chiar cei doi comisari imperiali, Istvánffy Szuhay, au fostarestati i temporar retinuti, pana in 23 septembrie, la Alba Julia". Acestdeznodamant explica, poate, de ce papa, in vara anului urmator, cand I-atrimis in Transilvania, in calitate de nuntiu apostolic, pe Germanico Mala-spina, 1-a insarcinat in subsidiar sa mearga si in Tara Româneasca, la curtealui Mihai Viteazu131. Lucru pc care, insa, acesta nu a mai apucat sa-1 faca,fiind surprins si el, alaturi de cardinalul-principe Andrei Báthory, pe lângacare se gasea, de expeditia voievodului roman din octombrie 1599, incheiataprin bätalia de la *elimbar.

Ce s-ar mai putea adauga cu privire la atitudinea lui Mihai Viteazulfata de catolicism in acest prim rastimp al anilor 1597-1598, care corespundecelor dintai contacte diplomatice ale lui cu Roma? Cronica franciscanilordin Targoviste (1761) il evoca pe voievod ca pe un protector" al manastiriide acolo (... noster fiat Patronus), caci el a ajutat la refacerca ci, dupa cefusese pentru a treia data ruinata32. Este de buna seama o referire la distru-gcrea acestui asezamânt catolic in anul 1595, cu ocazia ocuparii cetatii descaun a Tarii Romanesti de catre ostile otomane ale lui Sinan pasa. Iar re-facerea mentionata nu a putut avea loc dealt cel mai dévreme in cursul anuluiurmator, 1596. Ne intrebam, insa, daca nu cumva bunavointa lui Mihaifata de manastirea franciscana de la Targoviste a fost gandita ca un viitorargument pentru ingaduinta ceruta si obtinuta de la principele Sigis-mund Báthory, la finele aceluiasi an, de a zidi, langa incinta cetatii din AlbaJulia, manastirea ortodoxa ce va deveni curand sediul stabil al MitropolieiArdealului33.... Apoi, lasand la o parte aceasta ipoteza, credem Ca oricumdomnul muntean trebuia sa-si manifeste protectia fata de putin numerosulcler catolic din tail, in masura in care aceasta raspundea atitudinii similarea principelui Sigismund fata de clerul ortodox roman transilvanean, initiata

21) Chiril Karalevskij, op. cit., p. 2 13-2 14." I. Salim, op. cit., p. 355-356.31 Hurmuzaki, Documente, VIII, nr. CCXCV, p. 2f.2.n B. P. Hasdeu, Arhiva Istoricd a Ronuiniei, t. 1-2, Bucuresti, 1865, p. 98 si 52

(trad.); Idem, Istoria tolerantei religioase In Rorndnia, ed. a II-a, Bucuresti, 1868, p. 95-46.Pentru asezarnantul franciscan de la liirgoviste, vezi si Cesare Alzati, 2 erra romeria tra Orien-te e Occidente. Chiese ed etnie nel tardo '500, Milano, 1982, p. 172-179 si 176-178.

33 Asupra acestui edificiu disprtrut, yeri: Silziu Dragornir, .Morintintul lui .11Iihai Vitea-zul ii vechea catedralci de la Alba India, in Analele Academiei Romane", Memoriile Se -tiunii Istorice, Seria III, t. XXI, Bucuresti, 1939, p. 983-998; Cristian Moisescu, Considera-cii asupra tipologiei nionumentelor dispaiute ale Mitropoliei Bcilgradulni, in Studii i cerce-taxi de istoria artei", Seria Arth Plasticd, t. 19 (1972), 2, p. 287-293.

Si

si

www.dacoromanica.ro


odata cu tratatul de la Alba Iulia, din 20 mai 159534. Prin.urmare, nu putemdcslusi in aceasta imprejurare vreun scmn al unei eventuale dorinte a luiMihai de apropiere de biscrica catolica35.

Dimpotriva, dispunem pentru perioada de caYe ne ocupam de o mar-turks limpede, care-I plaseaza pe voievod in pozitia de ferm aparator al Orto-doxici, in raport chiar cu ofensiva catolick din rasaritul Europei, incheiataprin pioaspata unire de la Brest" (1596). Intr-adevar, in vara anului 1597,el i-a scris la Constantinopol patriarhului Meletie Pigas, cerandu-i sa dea omana. de ajutor fratilor crcstini ortodocsi, care in Lehia suirt in conflict cu<cridinciosii) ce tin de vechea Roma."36. Cu alte cuvinte, Mihai I-a rugat peloctiitorul patriarhului ecumenic sa intervina i sa-i imbarbateze pe prelatiiSi credinciosii ortodocsi din tinuturile rutene, care au refuzat sa adere launirca ratificata prin sinodul de la Brest. Pe de alta parte, stirn ea' ierarhiimunteni aflati la Alba Iulia in mai 1595, in componenta delegatiei trimiseacolo pentru incheierea tratatului mai sus pomenit, au fost ispititi de nun-tiul Alfonso Visconti abia sosit la curtea transilvaneana sa imbrati-seze i ei actul unirii cu Roma. Dar raspunsul acestora a fost evaziv: auarnanat ofice decizie in acest sens dupa incheierea razboiului cuturcii37! In fine, asa cum am rcicvat altundeva, in ajunul expcditiei lui inTransilvania care, initial, ar fi trebuit sa inceapa in ultimele zile ale luiaugust sau in primelc din septembrie 1599 , mai exact in 28 august 1599,(st.v.), Mihai a emis un hrisov solemn, rcdactat in slavoneste, prin care in-farm inchinarea ctitoriei sale din Bucuresti, mandstirea cu bramul Sf. Ni-colae (Mihai Voda), impreuna cu toate posesiunile ei, la manastirea Simono-petra de la Muntele Athos. Era deci un gest de pietate in legatura cu princi-palul focar spiritual al Ortodoxiei38. Din aceste cateva repere putem desprindeksne concluzia cä 'Ana in momentul in care a devenit staphnul Transilva-niei, Mihai Viteazul impreuna cu icrarhii din jurul sàu nu a dat dovadade nici un fel de sovaiala in chestiunea unirii cu Roma. Cuvintele prin carese adrcsa domnul in cea dintai scrisoare catre papa Clement VITT Pon-

34 InsemnOtatea majoril a claurei din tratatul din 1595, care punea sub autoritatea mi-tropohtului din TOrgoviste toate bisericile românesti" din Transilvania, a fost relevata deN. Iorga, .57cfan cel Mare, Mihai Viteazul Mitropolia Ardealuliti, in Studii asupra evuluimediu romemesc, ed. ingrijita de Serban Papacostea, Bucuresti, 1984, p. 374-375. Despreaceeasi clauza, care stabilea indirect" si o legAturri intre Biserica ortodoxO. transilvan5voievodul muntean, veil si Cesare Al7ati, op. cit., p. 118, n. 80.

35 in Tara Româneascb, asa cum semnala in 28 august 1598 emisarul imperial Giovanni de 'Marini Po li, veneau frecvent cAlugari franciscani din Tara Secuilor, din mAnastireaCiuc, pe care se pare ca. el i-a intalnit acolo (Hurmuzaki, Documente, nr. DLXXXVI,p. 381). Este inca o informatie care priveste prezenta catolicà la iniazrui de Carpati in timpuldomnici lui Mihai. Ea nu aratä ins5, altceva &cat cii, probabil, manastirea franciscana dinhargoviste se afla in dependenta celei de la Ciuc...

36 Ultima editie: MVCE, I, nr. 49, p. 165; vezi si Niculae I. Serbinescu, Legalurilepatriarhului Meletie Pigas cu farile ronuine, in Biserica Ortodoxa Rom'ana", an. LXIV(1946), 7 9, p. 364 365.

37 Stefan Andreescu, Exarhul patriarhal Nichifor Dasccilul, cncazul Constantin Vasilede Ostrogsi Mihai Viteazul, in Revista Istorica", serie noua, t. III (1992), 5-6, p. 499-500,

57.38 Ibidem, p. 508-509; asupra semnificatiei decoratiei hrisovului original, vezi: D.

Nastase, Une aigle bicephale diguisée sur one charte inédite de Michel le Brave (1599 ), extrasdin Bulletin de la Societe Hellénique d'Héraldique et de Génealogie", t. 8, Ateua, 1992,p. 166-176.

isi

XII,

11.

ai

www.dacoromanica.ro

9 Mihai Viteazul 0 Roma 53

tefiCe Massimo della Chiesa Universale" nu au fost altceva cleat o for-mit la de revcrenta. Si, ca atare, nu au avut nici o alta semnificatie, asa curns-a grabit sa le speculeze fara temei ! nuntiul apostolic din Praga,Ccsare Speciano...

A doua faza a raportuiilor lui Mihai Viteazul cu lurnea catolica si,bineintcles, inainte dc toate cu Sf. Scaun, trcbuie neindoielnic fixata in in-tervalul octombrie 1599 septembrie 1600, adica in rastimpul cand s-aaflat la carma Transilvanici. Aici, in primul rand, el a gasit o clasa

adica cele trci natiuni" ce avcau un cuvânt de spus cu privire la des-tinul politic al principatului, care apartinea altor confesiuni dceat cea orto-doxa. Nobilimea maghiara adera, aproape in totalitate, la confPsiunile cal-vina si arian5.39. In schimb, sasii erau luterani, iar secuii, in majoritate, Ca-tolici43. Pe de alta parte, in pian extern calitatea de print ortodox a lui Mi-hai deci schismatic"! nu putea constitui decat un gray obstacol incalea recunoasterii lui. Si aceasta mai cu seama din perspectiva Sf. Scaun,carc nu putea trece usor cu vederea faptul ca. el, in fond, a preluat fra.ncleputerii in Transilvania de la un cardinal al Biscricii romane, Andrei Báthory.Iar accsta, in plus, cu acest prilej pierdut i viata in conditii tragice...Sub aceste unghiuri trebuie asadar analizate i interpretate informatiile decare dispunem asupra pozitiei lui Mihai Viteazul in chestiunile religioase,in chip special intentia lui de unire cu Roma, care i s-a atribuit41. i trebuiesubliniat din capul locului ca aceste informatii s-au irnbogatit sensibil inultimul timp, prin publicarea scriei de rapoarte iezuite din perioada stapa-nirii sale in Transilyania42.

Nuntiul Germanico Malaspina a parasit curtea din Alba Julia in 18noiembrie si a sosit la Viena in 25 decembrie 159943. Lunga sa scrisoare-ra-port din 14 noiembrie 1599, intocmita chiar la Alba Iulia, reflecta. printre al-tele eforturile depuse de el pe linga noul stapan al Transilvaniei pentru pro-tejarea intcreselor catolice: Ma straduiesc apoi sa se faca confirmarea ale-gerii episcopului, cca a colegiilor parintilor iezuiti si a altor posturi catolice,

rn-am ingrijit sa fie confirmati senatorii catolici in dregatoriile lor". Epis-cop ales (episcopus electus) al Transilvaniei era Dimitrie Naprágy. Iar Ma-laspina recomanda sä i se trimitä curand confirmarea si de la Roma, intrucat

Hurmuzaki, Documente, IVI, Bucure*ti, 1882, nr. CCXXXVI, p. 284-285; vezi0 Ion I. Nistor, Domnia lui Mihai Viteazul in Transzlvania (1 noiembrie 1599-19 august1601), in AAR", MSI, seria III, t. XXVIII, BucureFti, 1946, p. 505.

40 Andrei Veress, Epistolae et acta Jesuitarum Transylvaniae tonporibus Principum Bd-thory (1571-1613), II (1575-1588), Budapesta, 1913, nr. 103, p. 7 0 nr. 127, p. 58; inraportul din 28 aug. 1598, mai sus citat (n. 35), Marini Poli observa 0 el ca. secuii sono lamagior parte catholici".

-41 Vezi, de pildh Dr. Nicolae Branzeu, Unificarea religioash a ronzeinzlor. Politica luiMihai Vzleazul, in Cultura CreFtin5", an. XVI/1, Blaj, 1936, p. 32; Scarlat Callimachi, Dincdrti vechi (Pagini privitoare la istotia romdnilor), Bucure0i, 1946, y. 271-222.

Monumenta Antiquae Hungariae, IV (1593-1600), ed. Ladislaus Lukacs S. J., Roma,1987. Mai departe, child vom reveni in anihnunt asupra acestor documente, volumul va Li ci-tat prescurtat: MAH, Iv.

43 Hurmuzaki, Documente, III 2, BucureFti, 1888, nr. CCCCVI, p. 337; dinViena, episcopul s-a fndreptat direct spre Italia (Ibidon, nr. CCCCV, p. 337). Pentru data ple-c5rii din Alba Iulia, vezi A. Veress, Relatione.., nr. 276, P. 368.

poli-tica",

si-a

si

3°

4.

www.dacoromanica.ro


ii era teama ca altminteri aceasta catedralä" catedrala romano-cathlicaSf. Mihail din Alba Iu lia va fi adusa la ritul schismaticilor"... Maimult, de aceastä confirmare, arata in continuare episcopul de San Severo,depindea si numirea lui Napragy in calitate de canceIar al Transilvaniei.

Cu privire la atitudinea lui Mihai Viteazul fata de situatia confesionaladinläuntrul principatului, acelasi prelat a notat urmatoarele: Palatinul aaratat multä bunavointa fata de religia catolica i scarba fata de ereticiin timpul din urma a propus m5surile ce le-ar putea lua pentru a purcedecontra ereticilor si a curata tara de aceasta samanta blestemata. Dar consul-tandu-se cu mine, episcopul numit si cu parintii iezuiti, am socotit cä pala-tinul ne-a cerut parerea in chestiunea de mai sus nu din zel religios, ci pentrua starpi nobilimea. Noi i-am raspuns sä ia, in aceasta privinta, intelegere cuimparatul"44. Alte doua izvoare, insa, ne lamuresc suficient de convingatorel cel ce 1-a indemnat pe voievod sa ia masuri contra ereticilor", adica maiales a nobilimii calvine si ariane (unitariene), in sensul de a-i obliga sä tra-iasca dupa ritul roman", a fost insusi episcopul Napragy. Si tot accsta 1-asfatuit sä ceara consimtamantul nuntiului apostolic, Inca prezent la curteadin Alba Iulia, pentru aceasta actiune de catolicizare forte-06. Bineinteles,refuzul de a trece la catolicism ar fi atras dupa sine represalii, aceasta insem-nand chiar pedeapsa capitalà, insotitä de confiscarea averii cclor in cauza.

La Roma, receptarea stirilor cu privire la cele intimplate in Transil-vania a trecut prin doua faze. La inceput, papa Clement VIII a interpretatsuccesul expeditiei lui Mihai Viteazul prin prisma intereselor imparatuluiRudolf II i, implicit, ale Ligii crcstine: impäratul, prin intermediul actiuniitemerare a lui Mihai, a dobandit Transilvania , grand'acquisto", apreciapapa! iar ca urmare in anul viitor va putea sa asedieze cetati insemnate,precum Buda, Alba Regala sau Belgrad, ba chiar sä se indrepte asupra Con-stantinopolului, de care acum ii desparte cale nu mai lunga de opt zile"46.Odata, insä, cu sosirea lungului raport, de la fata locului, al lui GermanicoMalaspina, s-au ivit i primele semne de intrebare asupra intentiei domnuluiroman de a ceda Transilvania imperialilor. tndata dupa lectura acestui ra-port, asa cum nota in 18 decembrie 1599 ambasadorul imperial della Torre,papa Clement VIII a marturisit ca ar fi vrut ca episcopul Malaspina sa fieretinut de Mihai pe langa sine, intrucat astfel 1-ar fi putut inrauri si indc-parta de la un oarecare gand ciudat al lui". Dar papa nu stia sub ce titluar putea sa-1 mentina pe Malaspina la curtea din Alba Iulia, deoarece nu ise parea potrivit confere mandatul de nuntiu apostolic, dat fiind cavoievodul era schismatic". Iar della Torre, la randul lui, i-a intarit aceastaretinere, observand cà altminteri ar parea ca Sf. Scaun ii confirma" lui

" Cdldtori strami..., IV, Bucuresti, 1972, P. 164 165. intr-adevár, sugestia confir-math lui Napragy a gasit ecou la Roma, ea fiind data in 7 ianuarie 1600 (Cesare Alzati, op.cit., p. 87).

46 Vezi Hurmuzaki, Documente, XII, nr. MCVIII, p. 742; Ioachim Craciun, CronicarulSzamoskOzy ,si insemndrile lui privitoare la romclni (1566-1608), Cluj, 1928, p. 127.

46 MVCE, V, nr. 114, p. 197 198; vezi i cele raportate din Roma, in 11 dec. 1599,despre discutia avuta in ziva precedent& de ambasadorul imperial cu papa Clement VIII, care

...non disse altro, che la M. V. si sapesse valere dell' occasione et della congiontura" (Hurmu-zaki, Documente, XII, nr. DCCCLXV, p. 5 40); la fel, A. Veress, Relationes, nr. 343, p. 448.

sa-i

www.dacoromanica.ro


Mihai stapanirea asupra Transilvaniei47. Ulterior, in 20 decembrie 1599, in-tr-un consistoriu i, mai apoi, intr-o congregatie a douazeci de cardinali,(12 ianuarie 1600), papa s-a multumit sä deplanga moartea violentä a car-dinalului Andrei Báthory, far5. insa a insista in a invinovati pe cineva. Inambele imprejurari discutiile au fost indreptate catre efectele rästurnarii poli-tice din Transilvania, papa sperand cä acestea vor fi in final benefice pentrutabara puterilor crestine angaj ate in razboiul cu Poarta otoman08.

Dupa intoarcerea la Roma a lui Germanico Malaspina, in cursul luniifebruarie 1600 acesta a facut, pentru uzul papei Clement VIII, o nouà darede searna i analiza a situatiei politice a Transilvaniei sub carmuirea lui MihaiViteazul. Evaluarea din textul la care ne referim acum graviteaza in jurulchcstiunii-cheie, enuntate limpede din capul locului: voievodul Mihai do-reste sa stapaneasc5. Transilvania", fapt care pune gray in pericol demnitateasit interescle imparatului Rudolf II. Iar unul din argumentele prin care epis-copul de San Severo se opunea ferm ideii ca domnul roman sä fie recunoscutin accastä calitate era urmatorul: In orice caz, nu trebuie scapat deloc dinvedere ca, pe langa faptul ea <Mihai> este ortodox si fiu de grec (adica uninclarjit adversar i dusman de moarte al catolicilor), odata ridicat la o asademnitate i putere poate deveni un inamic i un adversar al latinilor atatde ostil si de periculos, precum, spre durerea i neplacerea noastra, simtimsi cunoastem ca este acum sultanul". Ceva mai devreme, in cuprinsul ace-iuiasi text, domnul primea aceastä caracterizare, in care una din trasaturilenegative o constituia iarási confesiunea lui: De fapt el este ortodox, usu-ratec, capricios i sperjur" (Natione enim schismaticus est, levis et inconstanscst, periurus est)49. Fata de asemenea raspicate afirmatii, ostile, i Inca pro-venind de la un prelat catolic venit de la Alba Iulia, nu mai exista loc pen-tru nici o indoiala: multa bunavointa" a lui Mihai fatä de mediul catolictransilvanean a fost strict interesata. Ea nu insemna nicidecum cä domnular dori sa paraseasca Ortodoxia.

Si totusi au existat unele zvonuri potrivit carora voievodul roman arfi fost dispus sa se converteasca la catolicism. De pilda, la Roma, un ase-rnenea zvon era consemnat de catre ambsadorul venetian Giovanni Moce-nigo in 11 martie 1600. Dar este de observat cà, potrivit acestei surse, con-vertirea era conditionata de Mihai de acceptarea lui in fruntea principatuluitransilvancan: ... quando se le havesse lasciata godere pacificamente laprovincia di Transilvania"50. Putem deci presupune el a fost vorba de unzvon lansat in mod intentionat, la un moment dat, din chiar ambianta curtiidin Alba Iulia a lui Mihai Viteazul. Si el era menit, fara doar Si poate, sàindulccasca" atitudinea Sf. Scaun in privinta domnului roman si sa pro-

47 Hurmuzaki, Documente, XII, nr. DCCCLXXVIII, p. 547. in 29 decembrie la Romaauzise deja ca. Mihai i-ar fi dat porunca nuntiului Malaspina sa piece In dota zilc din

Transilvania i ca. cere pentru sine stapanirea acelei provincii, lucru care ar fi mai rau, elhind schismatic si de lege greceasca" (MVCE, V, nr. 136, p. 222).

48 Hurmuzaki, Documente, XII, nr. DCCCXCVII, p. 556 i nr. CMXCVIII, p. 640-641;MVCE, IV, Bucuresti, 1986, nr. 149, p. 203 si nr. 150, p. 204-206 (alta editie a accstuidin urma. act, la A. Veress, Relationes, nr. 345, p. 449-952).

48 Act editat intaia oara in MVCE, I, nr. 125, p. 337-350. Datarea lui, dcstul deimprecisa Sfarsitul lui 1599 inceputul lui 1600" , poate fi, insa, corectata dcoarccedispunem ee tin tesmen post quent. Iar acesta este 6 fctruarie 1600, rand Malz,pira s-a in-

--tors la Roma (A. Veress, Relationes, nr. 346, p. 452).A. Veress, Relationes, nr. 347, p. 453."

cc

-

www.dacoromanica.ro


voace o eventuala intcrventie a acestuia pe langa imparatul Rudolf II invedcrea recunoasterii lui. Dar papa era neincrezator i astepta alte scrnne",mai concrae decal simplele vorbe puse in circulatie pe Cc-1i ocolite...

Un astfel de semn" ar fi putut fi scrisoarea pe care Mihai Viteazul i-aadresat-o papei Clement VIII, din Alba Iulia, la 2 februarie 1600. En-nsarulimperial Carlo Magno, care s-a aflat la curtea lui Mihai in prcajrna accsteidate, a relatat ulterior dcspre intentia domnului de a-i scrie papci, ... voinda-i cere bani, lucru pe care gindeste a-1 face cu toti principii, prccum si cutoti aceia care voksc a lupta contra turcului". Cu acest prilej, isi exprirna elparerca, poate" crt Mihai va scrie forsi scriva" si asupra viitorilui convertiri, caci si Carlo Magno a avut imprcsia ...ca estc dornic, eaumdcar se (mita' intr-astfel, a veni la sanul sfintei biserici catolice" (s. n.St. A.)51. Cum vedem, a fost vorba de o imprcsie temperata de banuiala uneisimple manevre cu substrat politic din partea voievodului. Ceea ce a si festin realitate, deoarece scrisoarea lui Mihai abia pomenita, in afara unei ce-reri de ajutor cu care fagaduia sä treaca Dunarea Si sa-i atace pe turci nilnumai in tinuturile de hotar, ci sa incerce sà ia cu asalt chiar capitala, Con-stantinopolul! nu continea nici un element care sa verifice ZN onul dcspreasa-zisa intentie de convertire52. Absenta accasta a fost numaidecht sesizatade papa Clement VIII, care in raspunsul lui din 29 aprilie 1600, clupa ce inchip succint lauda ravna" domnului roman intru ajutorarea crcstinafatiiimpotriva turcilor", se oprea i staruia asupra chestiunii care-I interesa celmai mult: .., dar scrisoarea ta ne-ar fi fost, desigur, cu mult mai placutadaca ne-ar fi vestit despre tine acel lucru pe care, din vointa protcguitoarecatre tine, il asteptam cu nerabdare Inca de multa vreme si, farddorim sa fi ascultat dc sfatul cel bun, ca, lepaand mice schisma si mice gre-seli, sa primesti cu toata inima unirea cu biserica catolica i apostolica...".Cat despre subsidiul banesc solicitat, papa se scuza din nou, sub motivul cäputintele" Sf. Scaun nu sunt atat de mari ca singure sa faca fata un iasemenca poveri si, impärtite in mai multe locuri, sä poata fi indestulatoarc.".Pe de alta parte, papa a tinut indemne pe Mihai sà respecte cu toataravna tratatul de sincera prietenie" prin care se legase de imparatul RudolfII si nu cumva" printr-o altà intelegere sa se lase abatut de la accasta ali-anta53. Recunoastem aici temerea papei Clement VIII vadita de alte iz-voare ca Mihai, fiind de nit grec" (ortodox), si din pricina vecinatatiicu Moldova si cu polonii, sa nu cedeze ispitirii din partea turcilor i sa bas-culeze in cealaltà tabara54. Oricum, scrisoarea din 29 aprilie 1600 se incheiacu iepetarea ideii ca papa astepta unirea voievodului si a bisericii sale cubiserica romana fail de care nu exista mantuire".

Un deosebit de interesant ecou al acestui ultim schimb de scrisori intreMihai Viteazul si papa il intilnim intr-un raport din Praga, cu data 11 sep-tembrie 1600. Din acest document rezultà mai intai ca voievodul a primitraspunsul pontifului roman. Insa, asa cum dupa spune" (dicono), voie-

51 MVCE, V, nr. 165, p. 252.52 A. Veress, Documente, vol. VI, Bucure§ti, 1933, nr. 27, p. 26-27.63 Ultima editie: MVCE, V, nr. 177, p. 263-265. Comentarii la: Chiril Karalevskij,

op. cit., p. 534; Ion I. Nistor, op. cit., p. 505-506.64 Hurmuzaki, Documente, XII, nr. MXI, p. 651-652. Cealaltg grupare de forte

era reprezentatä, cum se stie, de axa" po1ono-otoman5., cgreia din 1595 i se allturase §~i Mol-dova lui Ieremia Movilg.

,

indoiall,

sa-1

se

www.dacoromanica.ro


vodul. nu a receptat deloc cu placere recornandarea cu privire la convertireasa (won l'habbia hatuto per troppo caro). S totusi, el pretindea ca nu vroia säingaduie in Transilvania decat il rito Greco et latino, et la eresia luterana".Aici, fircste, trebuie sa ne oprim si sä observarn ca., in viziunea lui Mihai,cca dintai religie recepta" avea sa fie, de fapt, Ortodoxia, prin urmare...Insi confesiunea lui! Mai departe, autorul raportului discutat comenta ca,daca ar fi adevarat" ceea ce se spunea despre politica adoptata de domnulroman in problema confesionala, atunci va trebui izgoneasca aproapepc toti afara din tara, intrucat acolo este drojdia tuturor ereziilor din lume"!In fine, el mai semnala cä ultima solie a lui Mihai, abia sosita la Pragastim ca este vorba de logofatul Teodosie Rudeanu i nobilul ardelean Gas-par Kornis. , a adus cu ea si scrisori pentru nuntiul din capitala imperialä,precum i pentru papa Clement VIIP5. Aceasta trebuie sä fi fost cea dinurma picsa" din corespondenta intre domnul roman si papa. Scrisoareanu a fost liana acum gäsità. Tot ce putem presupunc este ca a fost redactatain pragul hinii august 1600, când solia se pregatea sa paraseasca Alba Iu Ea".

Awm din fcricire la dispozitie una din sursele de informare ale rap r-tului de mai sus. In vara aceluiasi an 1600 se intorcea de la Roma, prin Tran-silvania, cpiscopul catolic din cele doua tan romanesti extracarpatice, Ber-nardino Quirini57. Trecând prin Casovia, el a avut o intrevedere cu generalulBasta. Potrivit marturiei acestuia din urma, prelatul purta cu sine si i-aaratat o scrisoare din partea arhiepiscopului de Strigoniu, din care rezultact cl se indrepta catre curtea lui Mihai Viteazul, cu misiunea ca, in numelepapei Chment VIII, sa.-1 convinga pe voievod sä cedeze Transilvania impa-ratului Rudolf 1158. Dar, in 10 august 1600, pe cand se afla in localitateaGöncz, intr-o scrisoare catre nuntiul din Praga, Spinelli, generalul Basta i.siexprima totalul scepticism fata de acest demers al Sf. Scaun, deoarece toc-mai se incheiase intelegerea intre Mihai i ambasadorul imperial BartolomeuPezzen (prezent la Alba Iulia in rästimpul 12-22 iulie58), iar o solie a dom-nului se pregatea sà piece spre a obtine confirmarea tratatului. Spremotiva mai temeinic parerea, Basta a invocat i urmatorul argument suph-mentar: ...intendo ii Valacco esser alquanto resentito, che Sua Santital'habbi essortato a farsi cattolico, tenendosi egli per cattolicissimo". Asadar,la primirea scrisorii de raspuns, din 29 aprilie, care continea indemnul in-sistent la convertire al papei Clement VIII, Mihai a fost intrucatva suparat",deoarece dupa cum a spus si a aflat Basta el se socotea drept preaca-tolic" (cattolicissimo)6° ! Aceasta formulare merita negresit sa ne retina aten-

55 Hurmuzaki, Documente, 111-2, nr. CCCCXXXIX, p. 363.59 Teodosie Rudeanu a sosit la Cluj in seara zilei de 8 august 1600 si a plecat spre Za-

läu peste dou6. Lila, adic6, in 10 august (Stefan Metes, op. csl., p. 17-18).57 El se afla la Roma inch', din octombrie 1599; papa a vrut s5,-1 trimitä inapoi inca de

la sfarsitul lunii ianuarie 1600 (Chiril Karalevskij, op. cit., p. 5 15-5 17 si 532-534).58 A. Vcress, Epistolae et ada Generalis Georgii Basta (1597 1607), vol. I, Budapesta,

1909, nr. 588, p. 438-439 (= MVCE, V, nr. 238, p. 349-350).59 Vezi C. Rezachevici, Cunoscuta fnsenznare a lui Mihai Viteazul privind stdpdn rea

fdrilor romine si sonnificatia ei reald, in Apulum", XIII, Alba Iulia, 1975, p. 344.6° A. Veress, Epistolae et acta Generalis Georgii Basta...., I, nr. 535, p. 40 1-402. I hi"-

mii editori ai actului.au modificat radical, in tAlmacirea romaneasca., sensul cuvintelor din ori-ginal. Astfel, tenendosi egli per cattolicissimo" a fost tradus prin... lucru la care papa ti-nea foarte mult"!?! (MI. CE. V, nr. 207, p. 298-299).

i

sa-i

a-si

www.dacoromanica.ro


tia i trebuic explicata. Ce a sustinut de fapt voicvodul roman, ca sa-si jus-tifice iritarea fata de demersul pontifical?

Sfintii Parinti ai Bisericii, in cursul primelor doua Concilii ecumenice,de la Niceea (325) si Constantinopol (381), au proclamat ea Biscrica a fostsi este catolica", adica universala, integralà, totalà". Crezul nicecanoconstantinopolitan, rccunoscut i folosit in toate Bisericile de traditie apos-tolica, deci atat din Apus, cat si din Rasarit, cuprinde acesta formula: Cred...in Biserica una, sfanta, catolica i apostolica". Textul grecesc al Crezuluiatesta prin urrnare ca Biscrica de Rasdrit Ortodoxa se proclama uni-versala", la fel de altminteri cum face si sora ei latina. Insa, in versiunearomâneasca a Crezului niceeano-constantinopolitan cuvântul catolic5." afost inlocuit prin cuvantul de origine slavona soborniceascd". De pilda, inMártiffisirea de credintd a lui Petru Movila (1642) al noualea articol al ere-dintei" suna a ;del in talmacire româneascd: ...Intr-una sfinta, soborni-ce sea i apostoleasca Biserica"62. Cu alto cuvinte, afirmatia lui Mihai Vi-teazul trebuie inteleasa in sensul cà el se socotea fiu devotat al Bisericii Uni-vetsale"! Iar, in aceasta viziune, el aprccia ca este de prisos trecerea de laOrtodoxic la Ca tolicism, asa cum ii pretindea papa...

Ne-am referit doar in treaca.t ceva mai sus, pe temeiul raportului din11 septembrie 1600, la proiectul confesional al lui Mihai din vremca cand els-a gasit la carma Transilvaniei. Exista un unic text cu caracter oficial careprobeaza cii acesta intr-adevar a existat. Este vorba de un act, pe care emi-sarul imperial Carlo Magno 1-a lisat la Alba Julia, in versiune româncasca,inaintc de a se inapoia la curtea irnperiala (13 februarie 1600). In scrisoarealui catre imparat din 1 februaric, Mihai spunea despre Carlo Magno: Dan-du-mi scrism ilc Mariei Tale, mi-a destainuit verbal (verbo aperuit)bunavointa Mariei Tale si mi-a spus toate Cate i le-au dat in scama MariaTa"". Actul de mai sus reflecta deci, asa cum a relevat Nicolae Iorga, ex-punerea orala a emisarului imperial".

Textul actului inregistreaza, de fapt, o serie de rispunsuri la cereri alelui Mihai trimise imparatului Rudolf II prin cel dintai sol al sau la curteaimperiala de dupa biruinta de la Selimbar, Petru Grigorovici Arrneanul.La punctul 17 al respcctivului text putem citi urmatoarele:

Eu, imparatul, rog pre domneta sa nu las intr-acel loc multi credin-ciosi, numai sa las 3: greci i franci i lotreni; numai sa gonesti calvini si are-ianas si sa le iei beseareca, sa o dai unde veri vrea domneta..."85.

61 Vezi discutia la Petre S. N4sturel, Le christianisme roumain a Vipoque des invasionsbarbares (Considerations et faits nouveaux), in Buletinul Bibliotecii Romane", Serie noul,srol. XI (XV), Freiburg i. Br., 1984, p. 221-223 si 225; Idem, Sud-Estul european privefte0 edentul, in Verbum", an, II (1991), 7-12, p. 141-142.

66 Mdrhsrisirea de credintel a Bisericii Ortodoxe (1642), trad. de Alexandru Elian, Bucu-resti, 1981, p. 81.

63 Dr. Szadeczky Lajos, Erdily is Mihdly Vajda (1595-1601). Okleveltdrral, Timi.yDa-ra, 1893, nr. LXXIX, p. 329-330.

64 N. Iorga, Documente nouci, in mare parte romiinegi, relative la Petru Schiopul i Mi-.ha Viteazul, in AAR", MSI, Seria II, t. XX, Bucuresti, 1898, p. 456-458 si 461.

" Documente i insemnan romdnegi din secoliil al XVI-lea, cu o introducere de Me-xandru Mares, Bucuresti, 1979, nr. XXXII, p. 129. Comentarii la: Ion I. Nistor, op. bit.,p 490-491 i, mai nou, Ovidiu Ghitta, Un colaborator al lui Mihai Viteazul Episcopuls rghie, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie Cluj-Napoca", t. XXVII, 19851986, p. 379 380.

mihi

www.dacoromanica.ro

15 Mihai Viteazul i Roma 59

Este limpede c5. Mihai a fost cel ce a solicitat imparatului Rudolf IIasa cum am vazut el i-a sugerat chiar Germanico Malaspina consim-

tarnantul pentru aceasta nou5. ordine confesionala". Oricum, existenta ac-tului sus-pomenit pare sa fi stat la originea prirnelor masuri luate de voievodimpotriva ereziei" ariane. Cronicarul Szamosközy este cel ce relateaza cäexact acum, la inceputul lunii februarie 1600 (Sub initium Februarii), Mihaia poruncit inchiderca bisericilor ariane. Si el adauga: Dupa aceea inceput-apersecutiile impotriva nobililor; acelor cari s-au crezut ea sunt arieni le-aluat vitele"66. Dar, pentru problema care ne intercscazd trebuie sä retinemdoar cd vointa lui Mihai a fost ca, alaturi de confesiunile catolica Si luteran5.,ix Transilvania sa fie religie acceptata" i Ortodoxia. Or, privit i examinatGin acest unghi de vedere, proiectul lui confesional nu marturiscste delocdcspre o inclinatie speciala, personala, fata de Catolicism.

Vom pasi acum la examinarea in amanunt a manunchiului de rapoarteiczuite, amintite ceva mai devrerne. Ele apartin in totalitate vice-prepozi-tului Societatii iezuitilor, Pietro Maggiore (Petrus Maiorius), care rezida inCluj. Fara a oferi revelatii spectaculare, aceste documente au marele meritcl sunt marturii de la fata locului cu privire la politica confcsionala a voie-vodului roman, asa cum a fost ea vazuta, tr5.itä i interpretatä de un iezuit.In al doilca rand, elementele dcsprinse din seria de rapoarte luata in discutieau darul sa intregeasca, sa nuanteze sau, pe alocuri, sä corecteze informatiacare ne-a stat la indemana pana astazi.

Cel dintai act pastrat poartà data 30 decembrie 1599, fiind rcdactatix Cluj (ca de altminteri aproape tot restul rapoartelor!). Dar vice-prepozitulmentioneaza intr-un text mai amplu, din 12 aprilie 1600, alte trei rapoarte,din 25 octombrie, 3 noiembrie si 8 decembrie 1599, care nu ne-au parvenit.Numai despre primul stim ce continea, caci el 1-a rezumat lapidar: de in-gressu Vayvodae". Din fericire, chiar raportul din 12 aprilie 1600 suplinestein mare masura aceastá lipsa, intrucat acesta este, de fapt, o sinteza asupramiscarilor si a activitatii depuse de autorul lui cu precadere in ultimele douäluni ale anului 1599. De aceea vorn trece direct la prezentarea acestui raport-bilant.

Pietro Maggiore evoca succint batalia de la Selimbar, din 28 octombrie1599, fuga i sfarsitul tragic al cardinalului Andrei Báthory, pentru ca apoisa descrie funeraliile fostului principe care au avut loc la Alba Iulia in 24noiembrie si la care a asistat el insusi, impreuna cu un grup de sase iezuiti:

28 octobris concurrerunt exercitus. Noster bis reiecit Vayvodam. Sedtandem, quia Ser. mus Andreas discessit, fugit totus exercitus, nemine per-sequente. 31 octobris Cardinalis Illustrissimus occisus est a rusticis in syl-vis siculicis, cum vellet penetrare in Moldaviam cum 200 et amplius nobi-libus, qui omnes trucidati sunt. Ipse fugiens apud opilionem in caulis oviumnecatus est. 11 novembris caput allatum est Albam; 19 rcliquum corpus.Quo ego etiam perveni 20. Et 24 in comitiis celebratum est funus, sex exnostris patribus praesentibus, et funus celebrante Rev. mo Electo <Napra-gy>, praesente Vayvoda et facem gestante. Omnia more catholico peractasunt, toto regno praesente et senatoribus corpus deferentibus, cum feretro,

66 Cr5ciun, op. cit., p. 129 130.

...

1.

www.dacoromanica.ro

Stefan Andreescn 16

quod fratri iam alias necato paraverat..."67. Asadar, acest izvor, alaturide allele, sustine ca deznodarnantul bataliei de la Selimbar a fost prccil itatde fuga cardinalului Andrei Báthory de pe campul de lupta (dupa ce oactealui a respins de cloud ori atacurile celei a lui Mihai Viteazul). Apoi, este ofirmata data de 31 octombrie pentru uciderea cardinalului in tinuturile s>

In sfirsit, funeraliile defunctului principc ne spune acclasi martoravizat s-au desfasurat cu respcctarea intocrnai a ritualului catolic, filly'de fata atat voievodul roman, cat Si reprezentantii tuturor Starilor transil-vane, convocati la Alba Julia pentru lucrarile celei dintai diete de sub nouaocarmuire (20-28 noiembrie 1599)69.

Dupa funeralii, Pietro Maggiore a actionat pentru interesele Societatii.Insa, deocamdata, s-a ales numai cu promisiuni Mu lta pollicitus est" ,cu care s-a i intorg la Cluj in data de 29 noiernbrie, adica indatä dupa in-chiderea lucrarilor dietei. De aceea, la vestca ca sunt in pericol bunurile Co-legiului din capitala, el a fost constrans sä revina la curtea din Alba Juliaimpreuna cu alti trei frati, in rastimpul 14-19 decembrie. Aici, in ziva de16 decembrie 1599 a fost primit in audienta publica. Marturiseste ca, in a-ceasta imprejurare, a fost deceptionat de atitudinea episcopului Napragy,care in pofida fagaduiclilor anterioare nu a intervenit in nici un fel in fa-voarea iezuitilor. De acum incolo reproducem insasi relatarea vice-prepozi-tului din Cluj asupra desfasurdrii acestei audientc acordate de Mihai Viteazul:...Tune post salutationem et caerernonias alias, collegi me et cepiproponerc, quo modo Societas per beatae memoriae Stephanum <Báthory>regem fuisse inducta in Transsylvaniam, conservata per Ser.mos Christo-phorum et Sigismundum; qui etiam fundavit collegium albense; et nos s-rn-per fuisse sub peculiari protectione principurn, nec posse alias subsistere;et alia huiusmodi, quae proculdubio Deus dabat, et ita cognosco. Tura dediilli imaginem B. Virginis, tenentem filiumm mortuum super genuas. Ou eplacuit illi mirum in modum. Et, vocatis praecipuis nobilibus, quaerebat,an haberent huiusmodi etc.

Hoc facto, proposui petitioncrn nostram, ut dignaretur, primo, nosdefendere contra omnes, qui nobis adversari vellent; 2°, ut fundation snostras dignaretur nobis confirmare. Primum prolixe fuit pollicitus et praes-titit hactenus. Alterum non ita. Ex nostris enim reditibus abstulit 1000florenos annuos. Ex reditibus et bonis albensibus 1000 item florenos, et pa-

97 MAH, IV, nr. 453, p. 453-454.98 Vezi discutia la I. SArbu, op. cit., p. 548-549. Printre izvoarele care au ievit intre

timp la ivealà cu privire la sfarvitul cardinalului, de un interes deosebit este cel publicat deIlie Corfus, Cucerirea Transilvaniei de cdtre Mihai Vitectzul dupd o nit-10e polond contemporand,in Romanoslavica", XVII, Bucurevti, 1970, p. 567. Ina, potrivit acestui act, ceremonia fu-neraril a fost in 23 noiembrie. Din ordinul lui Mihai, dupä ce capul lui Andrei Báthory i-afost adus i infAtivat, a fost despus la biserica iezuitilor" din Alba Iulia (Sf. $tefan). Totacolo a fost apoi trimis i corpul, ...la iezuiti ca s5.-1 spele i sd-1 pregäteasc a. pentru inmor-mântare". Despre ceremonia propriu-zisà, mai extragem urmAtoarele: Mihai a poruncit catrupul sä fie purtat de vase senatori transilvani, el insuvi tinA.nd in maul o lum'anare aprinal,a mers in urma trupului, care a fost ingropat in biserica cea mare din Alba Iulia l'angh mor-mântul printului regal loan".

99 Pentru deciziile acestei diete, ,rezi loachim Cráciun, Dietele Transilvaniei linute subdoninia lui Mihai Viteazul (1599-1600), in Anuarul Institutului de Istorie NationalV, VII(1936-1938), Bucurevti, 1939, p. 622-628.

60

u-iesti",

www.dacoromanica.ro


gum quendarn Gald, quern dedit suo Vladicae, hoc est episcopo. De aliis de-dit nobis litteras, Totarn Stephani fundationcm, turn pro collegio, turn proseminario, tura pro albensibus reliquit intacta. Sigismundi non ita. le tamenpollicitus est, se datururn plura. Egerunt pro nobis legati omnes, cosaco-run capitanci, senatores. Et idem respondit, sed iam se egere pecunia"70.

Decizia lui Mihai Viteazul, in urma audientei din 16 decembrie, a fostdeci sa ia sub protectia lui Societatea iezuitilor din Transilvania. In schimb,...le-a redus iezuitilor veniturile, iar satul Galda (de Jos) le-a fost luat sitrecut in stapinirea vladicai", adica a episcopului ortodox Ioan de Prislop.Pentru restul drepturilor i posesiunilor, Pietro Maggiore afirma ca. a primitde la voievod acte scrise. Un asemenea act ni s-a pastrat. El poarta data19 decembrie 1599. A fost prin urmare emis in chiar ziva in care vice-pre-pozitul a apucat calca de intoarcere la Cluj. Este vorba de un ordin al luiMihai Viteazul catre Francisc Banfy din Bontida ca sa reinstaleze in bisericadin Macau un paroh catolic Si sa-1 indeparteze de acolo pe preotul eretic"(calvin), care-1 inlocuise. Ordinul a fost emis, asa cum precizeaza textul,spre a satisface cererea parintilor iezuiti de la Colegiul din Cluj71.

In continuarea raportului sail, Pietro Maggiore vadeste ca la inceputullm ii ianuarie 1600 si-a redeschis portile Colegiul de la Alba Julia. Celalalt,de la Cluj subliniaza el , desfasurat activitatea fara nici o intreru-perc72. Aici trebuie s. luam in considerare cele cateva clemente oferite deacclasi raport cu privire la tulburarile care au insotit intrarea domnului ro-man in Alba Iulia si care au provocat, desigur, suspcndarea ternporara acursurilor de la Alba Iulia. In acel moment, arata autorul raportului, doicalugari iezuiti se gaseau in Alba, iar altii trei in satul Tauti (Todfalud).Catr seara, in sat a patruns o ceata de osteni sal:hi din oastea voievodului,fart care i-a facut pe iezuti sä fuga. Dar mai gray a fost ceea ce s-a int im-plat in ziva de 3 noiembrie, cand s-au razvratit supusii români", care im-preuna cu cci invecinati au navalit in acelasi sat si au jefuit tot. Daca sarbiis-au multurnit sa ia bani si vase pretioase comenta vice-prepozitul dinCluj , de asta data s-a luat totul, de la pine si yin, pana la vesrninte bise-ricesti si relieve. Paguba a fost estirnata, numai in privinta bunurilor iezui-tilor, la vreo cincisprezece mii de florini. Insa acolo se aflau in depozitbunurile altora, asta adaugand la daune alte multe mii de florini sau monezide aur... i acurn calugarii iezuiti au fost siliti st fuga, caci altminteri ar

" MAH, IV, p. 454. Despre drumul de la Cluj la Alba Julia, P. M. a notat: Iviautem cum aliis nobilibus, ut essemus ad 100 homines in curribus, cum aliquot equitibus. Egoduos habui et tres ex nostris".

71 Hurmuzaki, Documente,11I 1, nr. CCCNIII, P. 388; alth editie: A. Veress, Documente,V, Bu uresti, 1932, nr. 237, P. 345. Comentarii la Ion I. Nistor, op. cit., p. 506. Vezi i notaurmAtoare.

72 MAH, IV, p. 455. Pentru instalarea iezuitilor in Transilvania i fundarea celor doulCo16gii, vezi Cesare Alzati, op. cit., p. 69-82. Observatii ale aceluiasi autor ne ingAduieintelegem pe ce s-a intemeiat interventia lui Pietro Maggiore in legriturá cu parohia din MacAu :inca. din 8 iulie 1580, Cristofor Báthory a atribuit Colegiului din Cluj, in curs de organizare,decima anualä percetmt& in acest sat; pe de altä parte, in virtutea unui decret din 1581,principele era autorizat sá trimita preoti catolici in acele sate in care exista o consistentacomunttate catolicl (Aid en; , p. 71, n. 54 si p. 73-74, n. 67).

0-h

11

si

sA

www.dacoromanica.ro


fi fost ucisi73. Ne gasim prin urmare, multumitä evocarii facute de PietroMaggiore, in posesia a Inca unei informatii despre reactia spontana a roma-nilor transilvaneni la vestea ca un print din neamul si de lcgea" lor a pa-truns, biruitor, in Alba Iulia si a preluat arma principatului74!

Vom examina mai departe actele iezuite in ordinea lor cronologica.Cel dintAi, asa cum am semnalat, este din 30 decembrie 1599. Dupa cc serefera la scrisoarea lui anterioark din 8 dccembrie pierduta! , PietroMaggiore relateaza ca, intre timp, a aflat ca voievodul a preluat douà sateale Colcgiului din Alba Iulia, Benic (Benedek) Si Galda. Iar aceasta veste1-a facut, de fapt, sa se duca din nou la curte. Asupra audientei, a atmosfcr iin care acesta s-a desasurat, el a notat: Humaniter me excepit". in cursulei a insistat mai cu seama pentru restituirca primului din cele doua sate,lucru care a fost acceptat. cat despre satul Galda, Ii exprirria teama canu cumva sä incape pe mâna calugarilor greci" (ortodocsi): Alterum non-dum habemus, et vereor, ne detur calogeris monachis graccis"75. Ceea ce, infinal, s-a i intimplat, daca ne amintirn de cele scrise de Pietro Maggiorechteva luni mai tArziu, in 12 aprilie 1600.

Urmatorul act din seria celor discutate poarta data 6 ianuarie 1600.Este un raport adresat, la Roma, lui Claudio Aquaviva, prepozitul generalal Societatii iezuitilor. Din textul propriu-zis desprindem, mai intai, aceastaremarca privitoare la ansamblul relatiilor de pana atunci cu noua autortate,intruchipata de voievodul roman: .... De bonis iam non est sermo. Modoconservcmus, quae habemus, ut speramus. Bic enim homo <Mihai Viteazul>est propensus ad statum ecclesiasticum promovendum. Sed habemus adver-sarios. De quo fusius scripsi 30 decembrie, et ante 8". Apoi, consemaindsosirea in Cluj a doi iezuiti, Pietro Maggiore noteaza ca a aflat de la acestiavestea venirii in Transilvania a comisarilor imperiali. Comentariul sau: Siita sit, omnia bene succedent". Adauga numaideck zvonul despre intentiilerazboinice ale lui Mihai, fara a putea preciza impotriva cui: Et est verosi-mile, quia Vayvoda cogitat bellum. Nescirnus ubi. Dei voluntas fiat. Certemilites innumera ubique inferunt damna, et queruntur pecuniae ubique"76.

73 MAH, IV, p. 454. Vice-prepozitul mai adluga: Quedain tarnen ecclesiastica indu-menta recuperata sunt, sed non reliquiae, neque calices. Doluit Vayvoda hoc facto, sed pa-tientia". Lingl satul TAO (corn. Metm jud. Alba) a existat mai intli o cetate, cunoscutitsub nuruele lapis Sancti Michaelis, IiiMtath in anul 1276 de Petru, episcop de Alba. CAtresfAr*itul veacului XIV, vatra satului Tluti, de sub cetate, a fost däruitl unor cAlugairi dinordinul paulinilor, care $-au ridicat acolo o mänästire (in 1469 mlnastirea era amintitä cafiind a§ezatl sub castro Sancti Michaelis). Awlarnântul era complet abandonat in 1574, and1-a vizitat Pierre Lesacalopier (vezi Paul Cernovodeanu, Cdldtoria lui Pierre Lescalopier inTara Romdneascd si Transilvania la 1574, in Studii qi materiale de istorie medie", IV, 1960,p. 433 §i, mai ales, Gh. Anghel §i Ion Berciu, Cetitti medievale din sud-vestul Transilvaniei( Piatra Craivii, Tduti, Vurpdr i Stremt), Bucure#i, 1968, p. 20-32). Inca din 9 august 1585se §tia ca regele Stefan Báthory a dhruit iezuitilor din Alba Iulia o mänIstire cum pagoValachico" (rluti), aflate la nurnai o mill §i jumltate" de ora. (A. Veress, Epistolae et actaJesuitarum Transylvaniae..., II, nr. 147, p. 114). Aceastil donatie a fost fAcutà pentru in-fiintarea celui de-al doilea Colegin iezuit, in chiar capitala principatului. Dar acesta nu a in-ceput sá functioneze decal in 1597 (Cesare Alzati, op. cii., p. 80-81).

76 Pentru alte asemenea mentiuni, vezi Stefan Pascu, Miscdri tdrdnesti prilejuite deintrarea liii Mihai Vileasul in Transilvania, in Studii i materiale de istorie medie", I,1956, p. 129 §i 132-133.

76 MAH, IV, nr. 425, p. 408 §i 409. in acelai text, Pietro Maggiore ne ofera, precizareacl el se afla In functie de patru ani.

76 MAH, IV, nr. 429, p. 419.

www.dacoromanica.ro

19 Mihai Vitea,u si Roma 63

Dar, fara doar i poate, cele mai pa tioasc elcmcnte din acest raI ortle intMnim intr-un post-scriptum: ...Interim, sciat P. V., nos in eo punctoesse et statu, ut vel arriani et heretici sint pellendi: vel, si cum turcis conve-niat, sit futura aliqua tribulatio. Nullus est iuri locus, scd prout fit in suaprovincia, ita iam hic fit. Quod dicit Princeps, est Dei oraculum, et nemoaudet contradicere. Hacc, ut speramus, crit occasio boni alicuius. Fuit insacro, et matutinis in Nativitate more catholico in cathedrali templo. 4 huiuscelebravit ipse Nativitatem iuxta vetus calendarium. Ad quod fcstum con-venit R.mus noster electus <Napragy> ct nobilitas, quae aderat"77. Estecazul, bincinteles, sa staruirn i sa chibzuim asupra acestor observatiiinformatii.

Inainte de toate, este extrem de interesanta punerea in legatura a 'xi--spectivelor confesionale din Transilvania sub stapirnirea lui Mihai cu evo-lutia relatiilor lui externe, mai exact cu ccle cloud superputeri" ce se ga-scau in plina confruntare. Vedem astfel, potrivit opiniei viceprepozitului dinCluj, ca in eventualitatea aliantei voievodului cu Habsburgii asa cum amspus, ceva mai devreme, in text el anunta apropiata sosire in Transilvaniaa comisarilor imperiali! calvinii i arianii urmau sa fie alungati. Din con-tra, daca Mihai Viteazul ar fi ajuns la o intelegere cu turcii, atunci el insusise astepta la momente dificilc. Este, negresit, cea mai de seamii confirmarea concluziei desprinse anterior, pc temeiul materialului documentar pu-blicat mai demult: domnul roman, in perioada stapanirii lui in Transilvania,a conccput proicctul sau confesional i aid nc gandim, fireste, la catoli-cism in functic de intercsele lui politice, de nevoia recunoasterii si ajuto-mini din partca curtii din Praga si a celei pontificale. In al doilea rand, frag-mentul citat alaturi de alte marturiin atcsta practica de guvernare au-tocratica introdusa de Mihai Vitcazul in Transilvania, dupa modul tradi-tional de carmuire a Tarii Romanesti. Pe de alta parte, mai observa iezuituldin Cluj, in ambianta curtii princiare transilvane cuvantul voievodului sebucura de autoritatc absoluta , .....

ci nimeni nu cuteaza sa-I contrazica"!In fine, Pietro Maggiore mai consemneaza faptul participarii lui Mihai Vi-teazul la slujbelc de Craciun, atat dupä ritul catolic, pe 25 decembric 1599(st. n.) in catedrala din Alba Iulia cat si dupa ritul ortodox, pe 4 ia-nuaric 1600 (st. n.). Aceasta din urma ceremonie, la care a tinut sa fie pre-zent domnul, a avut loc, fära doar si poate, in manastirca ctitorita chiar deel la Alba Julia". Ne intrebarn daca nu cumva stirca care a ajuns mai tarziula Roma si a fost adusa la cunostinta suveranului pontif, dup5. care Mihai,,se duce cincisprezece zile in biserica latinilor, si altc cincisprezece in cea agrccilor", Ii arc originca tocmai in imprejurarea abia mentionata".

La 1 fcbruarie 1600, Pietro Maggiore scrie Inca un raport catre genera-lul iezuitilor, Aquaviva. Citam iarasi crampciul de text pe care-1 socotimcsential: A 6 die ianuarii non habemus quidquam novi, et sumus eodem

77 Ibiden, p. 420.78 De pilda, un raport din Casovia (Kokce), cu data 15 martie 1600, sustinea Ca. in

Transilvania non vi è giustitia di nessuna sorte: ii tutto si governa tiranicamente" (MVCE,IV, nr. 174, p. 232).

" Vezi mai sus n. 33. Este de Ignuit cii. si cu ocazia vizitei de la rAscrucea a ilor1596-1597 Mihai a zilbovit in Alba Inlia ptiniti in ziva de 5 ianuarie (st. n.) tot spre a serbaCracimml dupit rit ortodox, dar in vecbea biserica, mult mai modesta!

8" MICE, V, or. 169, P. 255-256.

Si

,

www.dacoromanica.ro

64 5:Actan Aildreescu 90

loco. Habuimus literas novas de bonis nostris, scd subtrahuntur 1000 florenihuic collegio, totidcm albensi, et pagus Gald; quern tamen spero, nos rccu-peraturos. Immo etiam ista 2000 florenos, quia Ill.mus Vayvoda non scivit,ut audio. Expectantur commissarii. Adhuc crit una mutatio et postea vide-birnus, quid sperandum sit. Aperte dixit Vayvoda, se nolle in hoc regno,nisi tres religiones: romanam, valachicam seu graccam, et lutheranam. Sednescio, an sit res habitura exitum. Omnes timent et sperant. Res non confi-cietur tam pacate, ut cupercmus. Nos sequimur instituturn nostrum, et ncmoinfert iniuriam aut molestiam ullam. Solum dolcmus, istos novos incolasnon amare studia. Amant tamen Catre sfarsitul raportuluisau, vice-prepozitul vestea ca o noua dicta a fost fixata pentru data de 16februarie81. Si el adauga: Tune, putamus, adfuturos dominos commissa-rios, qui pccuniam pro bello contra turcas afferunt centum quinque miliumtaleros"82.

Sigur ca eel mai pretios element oferit de accst raport din 1 februarie1600 este cel privitor la declaratiile publice ale lui Mihai Vitcazul, potrivitcarora el nu va tolcra in Transilvania dealt trci confesiuni: romana, valahasau greaca <= ortodoxa> i luterana". Este astfel verificata Inca odata,printr-un izvor demn de toata increderca, existenta i persistenta accstuiproicct confesional" in mintea voievodului. S ne =intim, de asemenea,ca tocmai acum, in jurul datci de 1 februaric, voievodul discuta pe margineaacestui proiect cu emisarul imperial Carlo Magno, care-i aducea de la Pragadezlegarea ce-i drept, doar verbala! pcntru punerca lui in aplicare.Vom mai rutine, din acelasi document, informatia ca, prin comisarii ce urmausà soseasca, domnul va primi suma de 305000 de talcri, subventie pcntrurazboiul impotriva turcilor".

Iezuitul din Cluj nu a expediat numaidecat raportul dc mai sus. Deaceea, in 6 februarie, el a fost in masura completeze cu stiri proaspete,dintre care cea mai insemnata, din punct dc vcdere politic, era cea a apari-liei in oras, in seara precedentä, a celor doi comisari imperiali, David Un-gnad luteranus" i Mihail Székely, capitaneus sakmariensis, catho-liens et nobis bene affectus". Ei urmau sa-si continue drumul catre curteadin Alba Julia a doua zi, 7 februarie. Viceprepozitul ii salutase in cursuldiminetii i, in chip vadit, ii punea mari sperante in succesul misiunii lot,caci incheia astfel: Orabimus Dominum, ut legatio et commissio haec ha-beat effectum"83.

si in realitate, lucrarile acestei a doua Diete au avut loc pana la urnia intre 12-15martie la Brasov (loachim Craciun, Dietele Transilvaniei..., p. 629-632).

82 MAH, IV, nr. 438, p. 431. Suma de bani trimisil a fost, de fapt, de numai 30000de t len si a sosit cu mare intarziere (A. Veress, Docurnente, VI, nr. 8, p. 9; MVCE, I, nr.126, p. 354 si nr. 140, P. 383; IV, nr. 173, p. 230).

83 MAH, IV, p. 431 432. Cei doi comisari au ajuns la Alba Iulia in data de 9 fe-bruarie (MVCE, V, nr. 152, p. 240). Pe cand inch' se gaseau in Cluj, adich in 7 februarie,Mihail Székely a socotit de cuviinta s expedieze un raport despre o convorbire pe care a avu-t-o in mare taina" cu o persoana de vaza," din oras, de la care a aflat despre intentia po-lonilor de a-1 sprijini pe Sigismund Báthory sa revina in Transilvania, in asa fel incat sant saajung a fi supusit turcului i protectiei Poloniei" (3IVCE, I, nr. 144, p. 395-396).

In acelasi post-scriptum, vorlAnd despre succesele in convertirca la catolicism ale pa-rintelui Valentin Lade. (de curand, acesta fusese trimis la Stefan Bodoni, pe a carui sotieo convertise, impreuna cu alte 20 de persoane!), Pietro Maggiore face o rcferire i la MihaiViteazul: Ill. mus Vayvoda non potcrat ferre, esse adultos et non bapthatos. Si hal 6-etmoles christianos, esset egregius".

religionem...".

sA-1

www.dacoromanica.ro

21 Mihai Viteazu Si Roma 65

Urmatorul raport iezuit este din 27 februarie 1600. El nu ofera noutatideosebite, cu exceptia vcstii popasului in Cluj al solului polon Andrei Tara-nowski, care se indrepta si el catre Alba Iulia: Venit etiam Legatus ex Po-Ionia, bonus catholicus est nostri amantissimus, Ill.mus Terranozky. Hiomnes et alii plerique commendarunt res nostras Ill.mo Vayvodae, ut no-bis restitueretur et Gald et pensio 1000 florenorum utrique collegio. Pollici-tus est, se plura additurum et nihil detracturum..."84. Cum se vede, preocu-parea principala a vice-prepozitului ramanea in continuarc recuperarea sub-ventiei de 2000 de florini pentru cele doua colegii, precum si a satului Galda.Iar in acest scop, el intervenea pe toate caile pe lânga voievod.

Asupra raportului din 12 aprilic, de care ne-am ocupat pe larg mai de-vreme, nu vom mai starui decat spre a spicui un comentariu politic de strictaactualitate: Fit tamen manifcstius, Vayvodam tendere ad foedus cum Im-peratore, nisi Sigismundus <Báthory> praeveniat. Utcunque sit, spero, So-cietatem mansuram illaesam, quidquid sit de aliquibus bonis"85. Prin urmare,la aceasta data, dupa semnele pe care le avea, Pietro Maggiore se arata in-credintat ca Mihai Viteazul se indreapta, totusi, catre o intelegere, un tratatde alianta, cu imparatul Rudolf II. Dar asta numai daca Sigismund Bathorynu va izbuti sa i-o ia inainte! Revenirea numelui fostului principe intr-unasemenea izvor reflecta, de fapt, optiunea secreta, alternativa, la care segandeau anumite medii politice dinlauntrul Transilvaniei, cu care se gaseain contact si simpatiza vice-prepozitul din Cluj.

De altminteri, interesul i nadejdea cu care Pietro Maggiore urmareaactiunea lui Sigismund Báthory reies si din faptul ca in urmatorul sau raport,din 1 mai 1600, el s-a grabit sa consemneze zvonul neverificat! dupacare Sigismund ar fi patruns deja in Tara Romanesca, unde 1-ar fi infrantsi pus pe fuga pe fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae voda Patrascu: Ser.musSigismundus (Báthory> est in Valachia, eamque iam totam cepit cum tar-taris, kosacis et hungaris. Fugavit filium Vayvodae, devicto illius exercitu.Vayvoda <Mihai iteazul> est in finibus, vel ut conveniat, vel aliquid aliudfaciat. Ipsi valachi amant alium. Hoc solum dubitandurn est, ne raptus

dcsperatione provinciam tradat turcis". Singura informatie autenticaeste cca desprc deplasarca voievodului roman la hotare, unde era pe punctulsa treaca in Moldova. Teama exprimata in legatura cu posibilitatea ca Tran-silvania sa incop a. pana la urma pe mama turcilor i-a prilejuit, insa, auto-rului raportului cateva consideratii despre insemnatatea strategica a tarii,precum i despre bogatia i modul de viata al locuitorilor ei. Este vorba,in fond, despre o succinta descriere a Transilvanici, facuta dc un observatorstrain, care o cunostea nemijlocit de mai bine de patru ani. Iat-o:... Et vele, si Turca haberet istam provinciam, intra paucos annoshaberet totam Hungariam, Poloniam et Boemiam. Est arx naturalis, quaedecem millibus hominum defenditur a quacunquc vi externa. Regio feraxvini, tritici, auri, argenti, salis, et omnium rerurn necessariarum ad vitam.Unum deest, quia homincs non sunt laboriosi, et dure vivunt, super nudosolo dormiunt, et patientissimi sunt frigoris, inediae etc. Speramus autem,

84 MAH, IV, nr. 496, p. 440. Andrei 1 aranowski se afla deja in 21 februarie la AlbaIulia i pcste doua 7i19 i.rma sá plece dupa voievod, care chiar atunci a parasit ora§ul, indreptan-du-se catre Fagara i Bra.ov (MVCE, 1V, nr. 169, p. 225).

MAH, JV, p. 455.

C. 1070

ali-qua

85

.5

www.dacoromanica.ro


Ser.mum Sigismundum conventurum cum S. C. M.te. Quae iam esset inpacifica possessione, si misisset tempestive. Haec ipsa dicuntur ab omnibusS. M.tis amicis et famulis"86.

Ultimele fraze reproduse ne lamuresc deplin asupra a ceea ce numai seintrezarea din raportul precedent, din 12 aprilie: Pietro Maggiore, laolaltäcu un grup de nobili i, desigur, membri ai patriciatului din Cluj, tragea na-dejde intr-o reconcilicre a lui Sigismund Báthory cu imparatul Rudolf II,care sa duca la inlaturarea voievodului roman de la carma Transilvaniei_Insasi vestea falsa a patrunderii lui Sigismund, cu o oaste alcatuita din ta-tari, cazaci i unguri", in Tara Româneasca, pare sa fie o dovada ca acestecercuri erau in legatura cu fostul principe, ii cunosteau planurile87.

In 24 mai 1600, Pietro Maggiore va raporta vestile pe care le-a putut cu-lege despre campania din Moldova, proaspat declansata, cat i asupra apro-pierii de hotare a noului trimis imperial, Bartolomeu Pezzen, care din O-radea i-ar fi scris domnului spre cere renuntarea la provincie" (Transil-vania): ...Res enim nostrae sunt ut antea. Publicae vero sunt in crisi.Exercitus maior pars 12 missus est in Moldaviam, ubi initio caesus, posteadicitur ingressus, sed nihil boni auditur. Alia pars missa est in Valachiam.Dicitur agi de compositione. Ill.mus D. Petz est Sakmarini. Fuit etiam Vara-dini. Inde scripsit Ill.mo Vayvodae de provinciae resignatiene"88. Acestedoua aspecte ale dcsfasurarilor politico-militare 11 vor preocupa, de altmin-teri, pe vice-prepozitul din Cluj si in raportul urmator, din care este de re-tinut impresia ea Mihai Viteazul staruie in hotararea de a se intelege cu im-paratul: ...Vayvoda adhuc est in Moldavia, obsidem Huttin, arcem prae-cipuam ad Nestram. Plurimos remisit et multos amisit. Persistit in voluntateconveniendi cum Imperatore. Et Ill.mus Doctor Petz, qui est in Sakmar,rem illic tractabit, missis hinc legatis, nisi res mutetur". Din acelasi raport,ce poarta data 13 iunie 1600, vom mai desprinde i informatia Ca PietroMaggiore a fost contrails sa amane propter pericula et temporis incom-moda" trimiterea inapoi, la Colegiul din Alba Iulia, a parintelui GrigoreVásárhelyi si a Inca unui iezuit88. Aceasta intrucat despre prirnul din cei doiva fi vorba si ceva mai jos.

88 Ibidem, nr. 456, p. 458. A se compara cu stirea consem_nata la Alba Iulia, in 24 a-prilie, potrivit careia Sigismund, aflat in Moldova, cu sprijinul polono-tatar, va incerca saadua. Valahia sub ascultare". De aceea, explica in continuare autorul aceluiasi act, foie-vodul este decis sa nu-1 astepte in tara, ci atace in Moldova, inainte ca el, Báthory, sä-sipoatA, aduna oastea" (MVCE, IV, nr. 183, p. 246).

87 La inceputul hmii martie, la Brasov, Stoica din Strarnba i Petru Grigorovici Ar-meanul inmanau cornisarilor Ungnad i Székely scrisori trimise de Sigismund transilvanenilor,prin care le cerea s6 se dezicä de vodà i sä ii urmeze pe el". Aducatorul lor fusese prinsla Bistrita (Calcitori strdini, IV, p. 144; MVCE, IV, nr. 171, p. 229).

88 MAH, IV, nr. 463, p. 466-467. Si Mihai, in 26 mai, cand Inca se afla in Suceava,stia a Dr. Pezzen a sosit cu bine la Satu Mare si ii cerea sa' vinA la Brasov, uncle el insusisconta sa. se intoarca peste opt zile (MVCE, V. nr. 188, p. 279). Pentru pretentiile initialeale lui Pezzen, vezi A. D. Xenopol, Istoria romônilor din Dacia Trazand, vol. III, ed. aIV-a, Bucuresti, 1988, p. 252. i, mai ales, N. lorga, Istoria lea Mihai Viteazul, p. 33u si 342344.

99 MAH, IV, nr. 466, p. 474. Asupra cronologiei expeditiei din Moldova, vezi GernotNussbächer, Din czonici hrzsoave, Bucuresti, 1987, p. 124-126 (considerä ca aceastd cam-panic a inceput Zuni 8 mai 1600, cand Mihai a plecat din Thrgu Secuiesc catre Moldova).

s5.-1

,si

a-i

www.dacoromanica.ro


In 30 iulie 1600, Pietro Maggiore va conscmna ultima sa interventicpe langa Mihai Viteazul in favoarea Societatii iezuitilor, facuta prin inteime-diul lui Bartolomcu Pezzen, care in drum spre Alba Iulia, in 8 iulie s-a opritsi el la Cluj: ... 8 huius venit Ill. mus Doctor Petz, commissarius. Cui resnostras studiose commendavi, et cupide suscipit. Fuit cum Vayvoda et rediit.Retulit mihi, Vayvodam omnino convenire curn S. C. M. te, et pollicitum,nobis omnia restituturum, ut ix Ser. mac <arhiducesa Maria Christierna>dona dotalia". Astfel, vedem ca, in contextul incheierii acordului cu reprezen-tantul imperial, voievodul roman a promis sa satisfaca i revendicarilc vice-prepozitului iezuit, -care, de buna seama, erau aceleasi cu cele indicate in ce-lelalte rapoarte ale sale. Dar Mihai nu s-a grabit sa-si tina fagaduiala, caciin 30 iulie, cum nota in continuare Pietro Maggiore: Nihil tamen hactenusfactum est". Explicatia nu poate fi deck una domnul roman astepta maiintai ca tratatul perfectat la Alba Iulia impreuna cu Dr. Pezzen sa fie ratificatde catre curtea din Praga ". Deocamdata, oricum, un alt semn concret alameliorarii raporturilor voievodului cu imperialii si pe care vice-prepozitul atinut sa-1 inregistreze in acelasi raport, era acela ca ieri" (29 iulie 1600) inCluj fusese adusa suma de 125000 de taleri, bani tiimisi de imparat lui MihaiViteazul: ... Ut video, rcs tendere ad bonurn exitum. Hen hinc missa sunta S. M. tae 125 millia talerorum ad Vayvodam, qui dicitur futurus gubernator,nomine Imperatoris. Utcunque sit, spero. Deum non derelicturum Ecclesiamsuam...". Este limpede cä aceasta subventie nu a fost expediata deck dupaincheierea cu succes a convorbirilor de la Alba Iulia i dupa inapoielea comisa-rului Bartolomeu Pezzen in tinuturile imperiale. Dcmn de subliniat este sifaptul ca Pietro Maggiore a scsizat corict scnsul primordial al tratatului con-venit intre reprezentantul lui Rudolf II si Mihai Viteazul: intr-adevar, domnulroman urma sa ramana in fruntca Transilvaniei, cu titlul de guvernator",in numele impäratului 91.

In actul acum discutat se mai comunica, in alta ordinc de idei, sosireain Cluj pe 26 iulie 1600 a lui Bernardino Quirini episcopus Moldaviae etValachiae" care vcnea dc la Roma si uima intalneasca pc Mihaiteazul 92 Acest reper cronologic, de care dispinem pentru prima oara, consti-tuie un reazem sigur spre a incerca sa evocarn un cpisod straniu al relatiilorprelatului catolic cu domnul rcman. Generalul Basta va scrie nuntiului apos-tolic din Praga crt, atunci cand el a intrat in Alba Iulia, doua zile dupa bi-ruinta" (de la Miraslau), adica in 20 septembrie 1600, 1-a gasit in oras pe Ber-nardino Quirini. Iar acesta a sustinut ca, in afara unei singure audiente, nua mai avut ocazia sil stea de vorba cu Mihai Viteazul 93. Este locul sa ne rea-mintim cà episcopul Quirini a fost insarcinat de papa Clement VIII sa insiste

" Versiunea romaneasc6 a tratatului, in: Documente ci insemniiti romane,s1i din sec.XVI..., nr. XLVIII, p. 145-146; pentru condi-pile in care s-a efectuat ratificarea lui, veziStefan Andreescu, A4i soli ai ltti Mthas Vneazul, in Revista Istorica", Serie noun, t. III(1992), 3-9, P. 392-398.

91 La Viena, in 12 iulie, se stia cit pentru mai mare siguranta", Bartolomeu Pezzena lasat la Satu Mare, pe lângit triniiii voievodului care 1-au intampinat, i banii din parteaimparatului (MVCE, IV, nr. 219, p. 289). Surna a fast achitata in Alba lulia la 5 august(Ibidem, V, nr. 205, p. 295). Bin Cate stim, izvorul acum semnalat este cel dintai care indicala cat se ridica aceasta ultima subventie imperial& pentru Mihai Viteazul.

92 MAH, IV, 1r. 979, P. 484-485.93 MVCE, V, p. 349.

sc

sa-1, Xi-

www.dacoromanica.ro


pc lânga voievodul roman sa restituie" Transilvania lui Rudolf II 94. Daraceasta misiune era din capul locului sortita esecului, intrucat asa cum ob-servase tot Basta intre timp intervenise acordul cu Dr. Pezzcn. Dupa catse pare, insa, intrevederea cu Mihai a avut si un cu totul alt rost. Asa cum sus-tine misionarul dominican Andrea Bobbi da Faenza, intr-o lunga scrisow-raport catre cardinalul Cinzio Aldobrandini, intocmita la Lvov, in 12 aprilie1601, Quirini 1-a informat pc domn cum ca, la Roma, o doamna i-a spus cain Succava, oras din Moldova, sub pamânt, intr-un anumc loc, era o comoara".Drcpt urmare, Mihai i-a dat episcopului o trasura, cai i slujitori inarmati,ca sa se dud. la Suceava i sa cerceteze locul cu pricina. Cautarea comoriis-a dovedit, insa, zadarnica si, astfel, Quirini s-a intors indata", pe drumulcel mai drept, cu aceeasi trasura. i slujitori la Mihai in Alba Julia". Episodula seal-nit murmure in mediile catolice din Transilvania, iar Andrea Bobbipretinde chiar Ca nu i-ar fi dat crezare, dad nu 1-ar fi auzit povestit de insisiiemitii din Alba Julia (E se non che ii istessi padri Gesititi d' Alba Giulia melo narorno, io non credeno a secolari )95. Apoi, povcstcste tot el, s-a intalnit cuBernardino Quirini la Cluj, uncle acesta a sosit desigur, de la Alba Juliain data de 1 noiembrie 1600. De aici au calatorit impreuta spre Moldova, ajun-gand in Iasi, la curtea proaspat restauratulin vocla Ierernia Movila, nu multinainte de Craciun. Iar la curte, la inceputul audientci acordate de Ieremia,inainte ca acesta sa-si fi facut aparitia, s-a petrecut o scena la care AndreaBobbi a fost martor ocular: marele logof at al Moldovci nimeni altul dedtLuca Stroici i s-a adresat lui Quirini, in româneste, Cu urmatoarea remarcasarcastica : Eu nu stiam ca episcopii catolici ar fi umbland scormonind pcntrua cauta comori" 96!

Nc-am intrebat i noi, fireste, daca relatarea misionarului dominican co-respunde sau nu adevarului. Faptul cä acum stim ca in 26 iulie 1600 prelatulcatolic sc afla deja in Cluj, in drum spre Alba Julia, lasa loc pentru un ragazsuficient de lung inainte de lupta nefericita de la Miraslauspre a admite ca ex-pcditia arheologier de la Suceava a putut avca loc. Pe de alta parte, un altraport al lui.Pietro Maggiore, din 26 august 1600, pare sà atestc ca BernardinoQuirini a revenit curand in Cluj de unde a plecat catre Valahia" (= Mol-dova): Venit hoc mense Rev. mus Bernardinus Quirinus, cretensis, venetus,cpiscopus Moldaviae... Is, praeter nostram voluntatcm, iussus est haberehospitium in collegio, sed postea ivit in Valachiam" 97. Intoarcerea precipitatade la Suceava la Alba Iulia a lui Quirini, de care pomeneste Andrea Bobbi,trcbuic pusa in legatura cu vestile despre patrunderea ostilor polone in Mol-dova. Or, asa cum se stie, trecerea Nistrului de catre acestea s-a produs in 4septembrie 1600 98. In consecinta, exista premise suficiente, dupa parerea noas-tra, spre a accepta drept veridic episodul consemnat de misionarul dominican99.Faptul in sine nu are mare importanta, dar el lumineaza destul de elocventmentalitatca unuia din cei mai inalti reprezentanti ai Sf. Scaun, cu care a in-

94 ezi mai sus n. 58.98 Anton Mesrobeanu, Contribufie la istoria catolicismului din Moldova, in Cercetari

Istolicc", an. IV (1928), 2, nr. III, P. 87-88 (=-- Cdlatorz thcilni, IV, p. 191).96 A. Mesrobeanu, op. cit., p. 88; Citlittori straini, IV,-p. 192.97 MAH, IV, nr. 480, P. 494. A existat, deci, de asta data o porunca ca episcopal sa,

fie gazduit in Colegiul din Cluj. Iar acest ordin nu putea fi deceit de la curtea voicvodului.98 Vezi Ilie Corfus, Mzhai Viteazul si polonii, Bucureti, 1936, p. 149.99 Cf. nota introductiva din Cdldtori strdini, IV, p. 189, unde relatarca lui Bobbi este

pasa, sub semnul intrebarii.

0

www.dacoromanica.ro


trat in contact Mihai Viteazul: insarcinat la Roma Cu o grea misiuneepiscopul Ouirini, in cursul audientci de la Alba Iulia, dupa ce, probabil,a fost lamurit ca misiunealui a ramas fara obiect, a trecut cu maxima usurintala chestiunea... comorii" de la Suceava! Iar voievodul, om practic, s-a gân-dit pe loc puna chiar pe episcop sa-si verifice informatia...

Dar sa revenim la evolutiile politice, asa cum sunt elc reflectate de barornetrul" ultimelor rapoarte ale lui Pietro Maggiore. In ccl din 26 august,mai sus pomenit, vice-prepozitul vorbeste mai intai de ternerile ivite in AlbaIulia din pricina tulburarilor izbucnite in randurilc ostenilor cazaci Si româniai voievodului ( propter tumultum kosacorunt et valachorunt) ; intre timp, insà,acestea se potolisera. Apoi, dupa ce inregistreaza plecarea soliei lui Mihai Vi-teazul, care trebuia 5a obtina ratificarea tratatului cu imperialii, Pietro Mag-giore trece numaidecat la cateva elemente care vadesc din plin cresterea ten-siunii politice: Moldova este in mainilc polonilor, multi nobili fug fiindca seasteapta apropiata intrare in T.ransilvania a lui Sigismund Báthory: ... In-terim Vayvoda videtur propensiorem ad Imperatorem nostrum. Misit tamenlegatos etiam alio. Ser.mus Sigismundus <Báthory> dicitur venire, multinobiles profugerunt. Moldavia est, ut erat, in manu polonorum"loo.

Cat priveste cele ce au urmat, rascoala nobililor adunati in tabara de laTurda, sosirea la Cluj a generalului Basta, care ulterior s-a alaturat accstora,etc., Pietro Maggiore va raporta in 18 septembric in chipul urmator: ... Pri-ma huius mensis nobilitas, quae crat in castris, seccssit a Vayvoda. Ill. musDominus Basti, cassnviensis prorex 13 huius mensis ingressus cst urbem, et19 ivit in castra, adiungens se nobilitati et regno contra Vayvodam. Iamquecastra mota sunt, et tres arces captae, et res bene succcdunt pro S. Caes. M.ti et christianis. Omnes milites stipendiarii reliquerunt Vayvodam". Iar acumnobilimea razvratita incerca atraga i pe secui, qui faciunt praecipuampartem exercitus Vayvodae". Mai departe, autorul raportului trece la primej-diile la care sunt expusi parintii iezuiti din Alba Iulia. Si el cla pilda lui GrigoreVásárhelyi, care, impreuna cu "un predicator calvin, a fost obligat sa joacerolul de emisar al lui Mihai Viteazul in tabara nobilimii, in scopul de a obtinein ceasul al doisprezecelea o reconciliere: Nostri patres Albae Iuliae fueruntet sunt in magno periculo. Scd Dei gratia incipio respirare, quia P. Gregorius,cui maxime timcbam, missus est a Vayvoda legatus cum alio praedicante cal-vinista ad castra nostra, ut sibi reconciliaret nobilitatem, sed frustra. Etnobilitas nduit illum .remittere, ut neque alios ante vel postea missos". Negrabim sa notam cà astfel sunt verificate spuscle cronicarului Stefan Szamos-kozy, care, insa, precizeaza ca Mihai a recurs la clerici pentru a potoli nobili-mea numai dupa ce a esuat o prima incercare, prin solii Luca Trauzncr si An-drei postclnicull°1. Oricurn, in 18 septembrie chiar ziuh bataliei de la Mira-

Szamosközy a insemnat sub data 3 august: Conflictus Valachorum et Kozakorum.Albae, in quo praecipui Hozakorurn et capitanei interficiuntur" (I. Craciun, op. cit., p.133; vezi i 1VIVCE, V. nr. 212, p. 306). Referirca lui Pietro Maggiore si la soli trimisi deMihai in alte parti ii pnveste, probabil, pe Stroe Buzescu, care chiar in cilele precedente (2324 august), a fost gilzduit in Cluj (Stefan Metes, op. cit., p. 19). El trebuia s5. ineargA laregele polon pentru pace", dar a fost oprit Ia Munkács si, apoi, inchis cAt5va vreme in San]Mare (I. I. Georgescu, 0 copie necunosculd a Letopisefului Cantacuzinesc, in Mitropolia 01-teniei", an. XIII (19,61), 7 8, p. 521).

M I. Cr5ciun, op. cit., p. 137.

le°-viri

politica,

sad

www.dacoromanica.ro


slAu! , Pietro Maggiore era la curent cu faptul el misiunea' celor doi dericia fost zadarnica si ca ei au fost retinuti in tabära de la Turda 1°2.

Pietro Maggiore si-a scris raportul in cursul dimineatii. Seara, insä, i-asosit vestea infrangerii voievodului. De aceea a adaugat un post-scrifitum,care merita a fi reprodus mai ales pentru a descifra retrospettiv starea dè spiritautentica a vice-prepozitului iezuit din lunile in care Mihai Viteazul s-a aflatin fruntea principatului : Accipimus, partem exercitus pugnasse cum Vayvodaet prospere, cum Dei gratia. Et iamiam, dicunt mihi, esse profligatum: Quodnon est incredibile, quia nostri sunt ad 25 millia selectorum miitum, gni pug-Dant pro patria, libertate, liberis et uxoribus. Et omnes sunt sub vexillo" SuaeMaicstatis .." 1°3. Data reluam cu atentie lectura randurilOr abia reproduse,ne dam seama ca .stirea primita la Cluj in scara zilei de 18 septembrie. 1600anunta doar ca balanta victoriei indina la Miraslau de partca ostilor nobililorrasculati i generalului Basta. De fapt, batalia Inca nu se intheiase.. Si to-tusi, vice-prepozitul Pietro Maggiore se grabea sa gaseasca argumente pentruaceasta biruinta, deocamdata numai intrezarita: oastea 'care ii infrunta peMihai Viteazul, al carei efectiv se ridica la 25000 de oameni, era alcatuita dinosteni alesi", care, in plus, luptau pentru patrie, libertate, copii Sotii"... Iata dcci implicit revelate i adeväratele sentirnente nutrite de autorulraportului fata de voievodul roman.!

Trei zile mai tarziu, in 21 septembrie 1600, Pietro Maggiore va corifirmavcstea infrangerii lui Mihai Viteazul, adaugand: . Ipse autem fugi, et.quae-ritur adhuc. Vix effugiet. Ill. mus Dominus Basti apud omnes magnatu ha-buit laudcm. Iam est Albae Iuliae. Ubi nostri omnes, Dei gratia, sunt incolum-nos. Nobiles catholici captivi liberati sunt. Denique speranius fere, ut tranqui-Etas et quics accipiat firmamentum. Ac proinde nos libae facturos', quaepertinent ad nostrum Institutum" 104 Nu putem deal cnnstata din .ii6u catde usurat a rasuflat vice-prepozitul iczuit din Cluj dupa doborarea voievoduluiroman. Iar reactiile sale din aceste ultime doua rapoarte sunt numai de sufi-ciente spre a consolida temeinic principala concluzic. a demersului ostru:domnul roman, pe toata durata carmuirii lui in Transilvania, nu s-a indepar-tat dcloc de Ortodoxie. Zvonurile despre eventuala liii convertire la catoticismau fost lansate intentionat, au fost doar o manevra politita menita a-i asigurasprijinul Romei la curtea imperiala, in vederea obtinerii. recunoasterii Staph-nirii asupra principatului.

It .

102 MAH, IV, nr. 483, p. 498. in acelasi raport este pomeniti oi incendierca satuluiI3enic (jud. Alba): Benedicti pages nester albensis totus cornbustus est a valachis... Occislsunt ibi quotquot inventi sunt cuiusque aetatis et scxus, et ornnia. direpta...". Dacl aiciprin valalti" se inteleg ostenii voievodului, atunci poate fi vorba fie executarca unui: ordinal lui Mihai. Alte izvoare vorbesc de existenta unui asemenea ordin de a pustii cu foc" sateledin scaunul Miercurii i ccle din jurul Sibiului, dar spre a-i intimida pe sasi (Leonardus Basi-liuO, la Ridu Constantinescu, Lupta pentru unitate nafionald a Order yoniine (1590-1630).Bucuresti, 1981, p. 316). Pe de ala parte, P. M. mai semnalea4 si o intelegere a iezuiti-lor d- la Colegiul din Alba Iulia cu cazacii, care, fiind intr-un anumit fel neutri", u jurat

ap-re (desigur, contra unei sume de bani!):,,Praeterea cosaci, qui .sunt quodammodo neu-tri, iurarunt, se nostros defensuros Albae, et totarn suarn pecuniam et s,upellectiieni.prelio-sail in collegium, et custodiantur oinnia a 50 cooacis".

103 M,4H, IV, p. 499.104 Ibjdenz, nr. 484, p. 500.

:

conthlerunt

1i

www.dacoromanica.ro


Vom incheia sernnaland i raportul lui Pietro Maggiore din 26 noiern-brie 1600, de astä data redactat nu in Cluj, ci la Alba Iulia, unde el sosise Incadin 20 noiembrie. Actul cu pricina are marele merit ca este, din cate stim, unadin cele mai tirripurii maxturii asupra lipsei de efect pcntru interesele imperi-ale a inlaturarii de la carma Transilvaniei a voievodului roman. GeneralulBasta, cu toate ca locuia in palatul princiar din Alba Iulia, nu avea nici oautoritate. Toata puterea politica se afla, de fapt, in mainile nobilimii ardelene,care-I ignora pe general pana si in chestiunea negocierilor cu curtea de la Pra-ga. Dar Pietro Maggiore incepe chiar prin a anunta ca in ziva prccedenta aplecat din Alba Iulia solia destinata sä trateze cu imparatul Rudolf II 1°5.Iar conditiile, cererile, duse de aceasta sunau cat se poate de prost pentruCasa de Austria : ... Heri discesserunt legati ad S. Caes. M. Qui tamen pa-rum aut nihil efficient, quia petuunt, ut Episcopus <Napragy> non remittatur,ut nullus germanus sit miles in provincia, fiat omnino pax cum turcis, arcesteneantur ab hungaris et si non mittat fratrem sumn (Maximilian de Habs-burg>, sit libera electio principis. Haec sunt praecipua. Atque ita parum profi-cient. Sed vereor, ne hyemps extrahatur agendo". in continuare, in legaturacu situatia existenta in tarile romanesti extracarpatice, vice-prepozitul dis-cuta alternativa politica reprezentata de Sigismund Báthory, sprijinit de turci

poloni : Turca omnino vult, ut Ser. mus Sigismundus sit princeps. Is sta-tuit, ut frater Hiercmiae moldavi sit vayvoda in Valachia. Et ex ipsius literisprobatus est etiam turcis. Et iam semipacificus. Michael vayvoda est in mon-tibus cum 3000 hominum vel circiter. Provincia haec non habet milites nequeannonam ad exercitum alendum. Negocia regni non per Ill. mum D. Geor-giurn Bastam, sed per senatorcs expediuntur, qui signant omnes cum sigillisprivatis. Ill. mus D. Basta habitat in palatio, sed nullam habet auctoritatem.Vocatus tamen locum tenens S. Caes. M. tis, et nullam habet custodiam. Siquaerat, quid iudicem. Ego existimo, fore ut Ser. mus Sigismundus voceturet admittatur, et rursus provincia diripiatur. Si S. Caes. M. illum induceret,essent res quietae. Sed non potest fieri, turn proptei MCQUS 1st= cum Turcaet polonis, turn quia non se submittet S. M. ti. Diligentia tamen Caesaris etministrorurn et industria posset aliquid remedium afferre. Hic est status pro-vinciae.., " 18 Pietro Maggiore, care cunostea bine atmosfera din rnediilepolitice transilvane, ramânea deci la fel precum in primavara lui 1600adeptul unei solutii imposibile: reconcilierea imparatului Rudolf II cu ex-principele Sigismund Báthory. De altminteri, peste putin timp, in pragulanului urmator, decizia nobilimii ardelene de a-I rechema pe tron pe Sigismundva provoca reactia stiuta din partea curtii din Praga Mihai Viteazul vafi primit in audienta de imparatul Rudolf II (4 martie 1601) si va capata dez-legare i mijloacele necesare spre a reintra in actiune...

Proiectul confesional" al lui Mihai Vitcazul, atestat si prin intermediulrapoartelor vice-prepozitului iezuit din Cluj, tintea in primul rand aducereaOrtodoxiei printre religiile recepte" in Transilvania. Iar aceasta insemna, de

Peatru aceastä solie, vezi printre altele naratiunea lui Leonardus Basilius (RaduConstantinescu, op. cit., p. 318); vezi si N. Iorga, Istoria dui Miltai Viteazul, p. 385 si 387.

106 MAH, nr. 990, p. 506-507.

1115

si

www.dacoromanica.ro


fapt, includerea românilor printre natiunile " politice. Era singura modali-tate prin care, in perspectiva, domnul roman ii putea asigura inlauntrul prin-cipatului un sprijin trainic i eficient 107 ...

MICHAEL THE BRAVE AND ROME

Abstract

The first part of the study is a survey of previously published documentsconcerning the relations established between Michael the Brave, voivode ofWallachia (1593-1601) and the Holy See, and especially of the correspondencecarried out with Pope Clement VIII during the years 1597-1598 and 1600.While the Romanian prince merely kept advocating for support to his wareffort directed against the Turks in the Lower Danube, the Pontiff sc medmainly concerned with Michael the Brave's conversion to catholicism. Hissummons reached a climax once the Romanian voivode as a result of hiscourageous expedition which ended successfully in the battle of Selimbar(28 October 1599) took the helm of Transylvania. On the other hand, itwas exactly the stage of Michael the Brave's relations with Rome whoa ru-mour was set about that he would actually be quite willing to go from Ortho-doxy to Catholicism should his authority over Transylvania be granted. Howdid things really stand ? Was Michael the Brave actually willing at a certainmoment to give up his Orthodox creed and embrace Catholicism ?

Not very long ago, Jesuit reports dating from the period in which Mi-chael the Brave was ruling over Transylvania surfaced and were subsequentlypublished. They were drawn up by the viceprepositus Pietro Maggiore (Pe-trus Maiorius), a resident of Cluj at that time. The second part of the studyis devoted to an analysis of this series of reports dated 1599-1600, whichgive a major insight into the denominational policy of the Romanian voivode,as well as into his personal attitude toward the issue at stake. The documentsin question indicate that Michael the Brave stepped into the line set by hisforegoer and offered his protection to the Society of Jesus. Thereby, nothingever hindered the functioning of the two Colleges in Cluj and in Alba Iulia

Dupg cat se pare, cele clintâi mgsuri de naturg confesionalg, luate de Mihai Viteazulin Transilvania au fost contra ercticilor" anabapti§ti i antitrinitari, cgrora le-a poruncitsh piece din tang" Inca inainte de sfarsitul arnilui 1599. in 28 decernbrie, demnitari ai durtiiimperiale erau deja la curent cu aceste prime ingsuri. Ba chiar unul dintre ei, baronul Wolf-gang Rumpf se arata incredintat ca. pang intr-un an Valahul" va interzice toate celelal-te secte eretice, claca nu se hotarasc sä traiascg in credinta fie catolick fie luterang". Dinaceste cuvinte, observatorul anonim care le-a consemnat a desprins concluzia cg acest minis-tru ar fi gata sg-1 lase pe Valah la carma tarii" (ultima editie a actului: MVCE, IV, nr.138, p. 192-193). A*.adar, din aceastg perspectivg Mihai Viteazul de0 ortodox! era pri-vit ca actionand in spiritul i pentru interesele Contrareformei catolice. Meritg subliniat, deasemenca, cli actul abia citat face deosebit de plauzibil raspunsul imperial, cornunicat luiMihai prin Carlo Magno, de care ne-am ocupat ceva mai devreme (v. nota 65). Adauggan c.aceste m'asuri de naturg confesionala din programul de guvernare" al woevodului erausemnalate la Satu Mare lui Mihail Székely Inca in 2 decembrie 1599, de cgtre un trimisal situ care tocmai se inapoiase din Transilvania. Numai cli in relatarea cu pricina se sustineacá Mihai era gata sg pung, sub interdictie atat pe ariani i calvini, cat i pe evrei I(Virginia Vasiliu, Miscellanea di piccole notizie riguardanti la storia romena dei secoli XVI eXVII, in Diplomatarium Italicum", I, Roma 1925, p. 290).

161

r

www.dacoromanica.ro


(the latter would resume its activity only in early January 16000. The Ro-manian prince nevertheless cut off the yearly subsidy of 1000 florins, withwhich princes of the Bathory family had endowed each of the two Colleges.Moreover, the village Galda (Alba County) a thoroughly Romanian villa-ge as it was! which was one of the assets of the Jesuit College in Alba Juliawas taken back by Michael the Brave and given away to suo Vladicae, hocest episcopo" (Joan de Prislop, the first Orthodox Metropolitan of Transylva-nia).

The document dated 1 February 1600 actually corroborates what wemight call Michael the Brave's "denominational project": he then made apublic statement, says the author of the report, showing that he had no fur-ther intention to tolerate any other religion in Transylvania beside "the Ro-man, the Wallachian or Greek (= Orthodox) and the Lutheran ones". Whichobviously meant an ousting of the Calvinist and Arian denominations, largelyadopted by the Transylvanian aristocracy of Hungarian extraction. It actu-ally was a religious option with political object and aimed at doing prejudiceto the aristocracy which had previously betrayed the interest of the Houseof Austria and which would eventually oppose the Romanian prince in histurn.

A similar and plainly stated political finality was exhibited by the in-troduction of Orthodoxy amond the acknowledged religions. It meant thatRomanians in Transylvania were to be given a part to play in the politicallife after having been denied this right over several centuries. Seemingly, theImperials in Prague gave the aforementioned project a thumbs-up. As Mi-chael the Brave's effort toward uprooting herezy was being viewed as servingthe interests of the counter-reformation.

Another report by the Jesuit vice-prepositus in Cluj (6 January 1600)establishes the link between denominational perspectives in Transylvaniaunder the rulership of Michael the Brave and the evolution of his externalrelations with the two confronting "superpowers". Should the Romanianprince, he reckoned, come to terms with the House of Austria building thusan alliance, the Calvinists and Arians would be banned and persecuted. Onthe contrary, should Michael the Brave make a covenant with the Turks,then troubled times would come for the Jesuits. Hence, one might find itquite easy to understand ,given several other existing testimonies, that Michaelthe Brave was not in the least prepared to abandon his Orthodox faith. Ru-mours by which he would have been ready to turn to Catholicism were obvi-ously set about so that the Holy See might tilt the scales in his favour and easehis way toward an international recognition of his authority over Transyl-vania. The outspoken hostility Pietro Maggiore's last reports exhibit towardhim on the eve of the battle of Miraslau (18 September 1600) all but bearsthis conclusion.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

BISERICA, CLERICI SI CTITORI TN EVOLUTIASOCIO-POLITICA A TARII ROMANESTI

(sec. XVII a doua jumatate sec. XIX primele decenii)

UNELE CONSIDERATII

CONSTANTIN BALAN

Numeroasele cercetari intreprinse 'Dana in prezent privind trecutulrosturile sale, ca una din cele mai insemnate institutii ale statului,

au fost indreptate mai ales in sfera activitatilor cultural-eclesiastice, a prezen-ei slujitorilor ei, de la inaltii ierarhi i pftna la cicrul parohial, in viata poporu-

lui nostru in evul de mijloc si in epocile moderna si conternporana 1Cum se cunoaste, lacasurile de cult si ingrijitorii lor au indeplinit, pe

duratcle lungi ale timpului, un important rol in pastrarea credintei strabunein spatiul etnic rcmânesc, a obicciurilor si traditiilor, in rnentintrea legaturilordintre locuitorii de la sud-cst i nord de Carpati 2 si totodata in sprijinirea lu-mii ortodoxe din Balcani i Orientul apropiat 3.

Imprejurarile dramatice pc care le-a cunoscut populatia Tarii Roma-nesti, pornind din spre sfarsitul domniei lui Matei Basarab 4 i pana la insca--unarea lui Serban Cantacuzino, a succesorului sal', Constantin Brancoveanu 5,-evenirnintele ce s-au dcsfasurat apoi, dupa uciderea principclui la Poarta, in1714, in conditiile instituirii rcgirnului fanariot 6 (1715 1821) biserica, in-

1 Cf M. PAcurariu, Istoria bisericii iontiine, I II, Bucuresti, 1980-1981; sl se vadAistoricd a Rornaniei, I VII, Bucuresti, 1970-1989 (= Bibl, ist. torn.)

2 Cf. N. Stoicescu, linitatea romtinilor in evul media, Bucuresti, 1983; cf. si Al. Stan-ciulescu BArda, Crutinismul ortodox elemente de Imitate Fi rezistentd in istoria poporultii ro-man, in MO", XLIII (1991), nr. 6-8, p. 125-130.

3 SA se vad i referintele bibliografice la V. CAndea, Marturii ronicinegi pate hotare.Mica cnciclopedie de creatii roniánes1i i de izvoare despre romani in colectii din strdindtate, I, Al-bania Grecia, Bucuresti, 1991; pentru alte date cf. si vol. Symposium. L'Epoque Phanariote,21.25 Octobre 1970, d la inémoire de Cliobule Tzurcas, 'Thessaloniki, 1974; cf. de asenieneaA. Pippidi, Phanar, Phanariotes, phanariotisme, in vol. Hommes et idies du sud-est europeenl'aube de Page moderne, ParisBucuresti, 1980; sA se vadA i cercelarile intreprinse de OlgaCical i 5i Cornelia Papacostea-Danielopolu in vol. Intelectuali din Balcani in Romania (sic.XVII XIX), II, coord. Al. Dutu, Bucuresti, 1984, p. 15-67 si p. 68-113; cf. si Bib!, ist.ram., vol. cit.; N. V. DurA, Political Juridical and religious status of the Romanian countriesand the Balkan people during the 14 th 19 th centuries. Some general remarks, in RESEE",XXI II (1989), nr. 1-2, p. 159-170.

4 Cf. N. Stoicescu, Matei Basarab, Bucuresti, 1988.5 SA se vadA A. Popescu, -,Serban Cantacuzino, Bucuresti, 1978; de asernenea vol.

Constantin Brancoveanu, red. coord. P. Cernovodeanu i Fl. Constantiniu, Bucuresti, 1989;pentru alte aspecte cf. si Tahsin Gernil, Tdrile Románein contextul politic international (16211672), Bucuresti, 1979; M. M. Popescu si A. N. Beldeanu, Mihnea al III-lea Radu (16581659 ), Bncure*ti, 1982.

6 Cf. studiile din vol. ca., Symposium. L't poque Phanariote; O. se vada si A. Pippidi,aiol. cit., supra nota 3.

.Revista istoricA", tom V, nr. 1-2, p. 75-88, 1994

bisericii si

si BitFiogiafia

a

www.dacoromanica.ro

76 Constantin 1311.1an 2

drumatorii ci nu au putut ramâne in afara lor 7.

Este relevant spre pilda, faptul ca, in prima jumatate a anului 1655,cand rascoala slujitorilor producea mari dezordini in taxa 8, in fruntea creden-tionalului acordat de toti boerii i toate satele de pria langa munte, din TaraMunteneasca", lui Sandru Mateiasi spanul ccl mai mare ot Luta" si boierilordin Tara Oltului, figurcaza, nu intamplator, egumenul Nicolae de la manas-tirea Arges. El este amintit impreuna cu Ivan iuzbasa i alti dregatori i sluji-tori din Bucsencsti, Corbsori, Berindcsti, Corbeni, Aref, Capatâneni s.a. Noitoti" asa cum mentioneaza. ei in actul in cauza, din 4 iunie 1655, prestaujuramântul de a fi frati cu cei de pe versantul nordic al Carpatilor, aratândca atunci cand va fi dumneavoastra nevoe sà scapati la noi", iar cand vomavea noi nevoe sa scapam la dumneavoastra" Asadar ,intr-un moment decumpana pentru oamenii dinspre plaiuri, ce a prerners infruntarii decisivede la 26 iunie, dintre ostile lui Constantin Serban, sprijinite de principele Tran-silvaniei, Ghcorghe Rákóczi al II-lea, cu seimenii si darabantii razvratiti,staretul vestitei ctitorii voievodale de la Curtca de Argcs era privit ca principalgarant al intclegerii localnicilor de aici cu boierii ardeleni 1°

Starca de nesiguranta creata de campaniile turco-tatare la nord de Du-nare, dupa inlaturarea lui Mihnca al III-lea Radu din scaunul tririi in 1659,cand insasi autonomia statului era amenintata, avea sa determine domnia,in etapa ce a urmat, sa acorde mai mult sprijin institutiei ecicziastice i cleru-lui pentru implinirea indatoririlor misionare, nu numai in slujba ortodoxieici si a statului. Acest dcziderat a fost receptat cu interes in mediul local. Incade la numirea lui Grigore Ghica ca principe in Tara Româneasca, el a fostprivit ca in FIACTAIIIMOMO" 11, adica un asezator sau intocmitor al statului,dupa incursiunile pustiitoare ale armatelor otomane din etapa precedenta 12.

Faptul este insemnat pe un monument lapidar ridicat la 1660 septembrie14 13, in spatiul muscelean 14, importanta zona de contacte si multiple legaturicu Transilvania, unde numeroase alte cruci de piatra strajuiesc principalele

7 S. se vada loan F. Sanculescu, Reforme, rdnduieli ci stdri bisericesti in epoca fanariotd,in,BOR", 1963, nr. 5-6, p. 522-545; cf. si Al. Ciurea, Quelques aspects essentiels de lypoquephanariote dans l'histoire de l'église orthodoxe de Ronmanie, in vol. cit., Symposium. L'EpoquePhanariote, p. 17-28; cf. de asemenea Bibl. ist. rom., vol. cit.

SI se vacl i Lidia Dernény, L. Dernény, N. Stoicescu, Rdscoala seimenilor saucoala populard ? 1655, Tara Romcineascii, Bucuresti, 1968; cf. 0 N. Stoicescu, Constantin .ertan,Bucuresti, 1990.

Sg se vadil actul la Arh. St. Buc., Docunlente istorice MDXCl/7.1° Ibidem.

Inscriptia pe crucea de piatrit ridicatg odinioarg in zona Campulungului-Muscel (sg sevadg infra, nota 13).

12 Cf. Tahsin Gernil, op. cit.; sg. se -ma. i Anastasie Iordache, Principii Ghica : o familiedomnitoare din istoria Romdniei, Bucuresti, 1991.

13 Data, rnarcheazà cu doug zile mai devreme exercitarea atrilmtului de domn al tgriide cgtre Grigore Ghica (La I. Ionascu, Domnii din Moldova si Tara Ronnineascit kind la 1859,in vol. Documente privind istoria Romaniei, Introducere, I, 13ucurrsti, 1956, p. 492 DIR)

14 Monumentul lapidar, pgstrat acum in Lapidarul Muzeului mangstirii Campulung, afost ridicat do Manea, Boga, Gorgcia, Calea, Laota, Sora, Despa, Rusul, Bobo., Sgrbul, David,Sandul (cf. Inscriptii medie /ale si din epoca modern& a Romg.nrei (in ins.), la Institutul de IstorieN. Iorga" (= Inscriptii ms.) judetul istoric Muscel.

a Yds-

°

www.dacoromanica.ro

Biserica, clerici §i ctrtori 77

cai de acccs dincolo de munti 1 pornind tocmai din aceasta vreme caexpresie a afiimarii credintei 16, cu atat de adânci si de puternice radacini inexistenta poporului nostru Alaturi de cele mai bine de 1000 de vechi Idea-suri, investigate de noi impreuna cu prof. univ. H. Chirck in partea de vest

Munteniei, accste vestigii si ctitorii se constituie intr-un adevarat tezauristorico-ecleziastic, de arhitectura i arta, atht de graitor pentru trecutul bi-sericii, al rostului clerului si al activitatii fondatorilor lor 18

Pentru a intari prestigiul institutiei ecleziastice si al prcotilor deserventidomnia lc-a acordat imunitati si lc-a asigurat uncle privilegii, lucruri, indeajunsde bine cunoscute 19. Grigore I Ghica, prin actul din 1673 mai 2, dat sprc folo-sul clerului din Loviste le va conferi insa drcpturi neprevazute in cartile pre-cedente i anume ca tot poporul" sa le presteze claca cu plugul, cAte douazile, toamna i primavara, i alte doua zile la coasa si la secera sau satenii sale dea in schimb 'ate un obroc de grA.u, eventual, echivalentul acestuia inbani Uneori, hotarArile domnesti se refereau chiar si la feciorii preotilor"

in ceea ce privcste reglernentarea sarcinilor fiscale ale acestora, cum se pre-vede in documentul din 1672 ianuarie 1, de la Antonie voda din Popcsti, pen-tru eparhia episcopului Varlaam al Râmnicului 21 (1670-1672).

Masurile adoptate sub aceste aspecte au o motivatie complexa, fiindin principal reclamate de realitatile sociale i politice ale vremii. Nu trebuie-uitat astfel faptul Ca 'Ana spre sth-situl secolului al XVII-lea i chiar dupa1700, sursele istorice atesta existenta. unor preoti in stare de rumánie pe mo-ii sau boieresti 22, fapt care aducea prejudicii chiar pozitiei bise-

16 Acestea &int rAspAndite mai ales in zona Topolovenilor, Stefanetilor, la Cfimpulung,Dragoslavele, Rucar (cf. Inscriptii 1ns. , Muscel)

16 Mentionam ca., in septembrie 1786, and ofiterul inginer, J. G. Monier, vizitaTara RomAneasca, impresionat de existenta atAtor cruci, a caror prezenta ii stArnise curiozitatea,Toutea crede c locuitorii de aici, de nit glecesc abusent un peu de la permission d'être chrétiens,car A tons les cent pas on trouve des craix sur les chemins" (cf. Jacques Paviot Paris, Un iti-néraire inedit a travers le sud-est europden: le voyage de J. G. Monnier en 1786, in RESEE",XXIV (1986), nr. 3, p. 248),

11 Cf. M. Pacurariu, op. cit.; sA se vada §i. Antonie PlamadealA, Romanitate, crestincl-.tate, unitate (Pornind de la un izvor narativ din 1666), Sibiu, 1988; 0, se vacla §i Arta crotindin Romdnia, 1-5, BucurWi, 1979 1989.

18 Ele au fost cercetate pe teren, incepAnd din 1959 aprilie, prilej cu care s-au ccpiatinscriptiile din sec. al XIV-lea sec. al XIX-lea mijlocul, de la lacaprile din Oltenia, §i cu-deosebirc de catre autorul prezentului material, pentru textele de la bisericile din judetele istoriceArgeq, Muscel i Olt; pentru monumentele de interes istoric cf. §i N. Stoicescu, Bibliografialocalitdtilor rnonumentelor feudale din Romeinia, I Tara Romdneascel (Muntenia, Oltenia si

g a , I II, Bucure*ti, 1970 ( Bibibliografia, 1 II); sa se vada i Bibl. ist. rom.,cvl. c't.

19 Cf. i N. Stoicescu, Regimul fiscal al preotilor din Tara Romdneascit ,si Moldova pândJa Regulainentul Organic, in BOR", 89 (1971), nr. 3-4, p. 335-354

20 Cf. doc. la Arh. St. Buc., A. N., CCXXXVIII/25.21 Cf. ibidem, Documente istorice, XC 77; sh se vadA i N. Stoicescu, art. cit.

SIt se vada Fl. Constantiniu i $. Papacostea, Aspecte ale rumelniei in ultimele deceniiale veacului al XVII-lea, in RA", III (1960), nr. 2, P. 226-247; sa se vada i A. Sacerdo-teanu, Eliberarea preotilor din rumánie In .secolul al XVII-lea, in BOR", LXXXVI (1968),nr. 11-12. p. 1392 1404; sa se vada de asemenea doc. din 1699 iulie 20, referitor la popaVoicu i fiii sai (la Arh. St. Buc. ms. rom. nr. 705, f. 212 220); cf. i actul din 1703 1707(7212), despre popa Badta din Plopor i fiul lui, Radu diaconul, cu familia lor, ca sIt fie slobozi

tle rumanie din partea lui Udrea, fiul lui Gherghina armaul (ibidem, f. 362 363).

,siDobi

n

1

vi

00.

manastiresti

www.dacoromanica.ro

78 Constantin Ba. lan 4

ricii, mai ales dupa introduccrea limbii romane in desfasurarea cultuluimenita a temeinici dialogul cu enoriasii crestini. Statutul de om libcr al preo-tului se impunea astfel ca un factor determinant.

Prospectand evolutia evenirnentelor care s-au succedat de la 16541688, când, in acest interval de 34 de ani spatiul de la nord de Dunare a fostsupus in 26 de randuri unor grele incercari 24, care nu vor conteni nici in dom-nia de mai mare stabilitate a lui Constantin Brancoveanu 25 (1688-1714),ce au agravat situatia locuitorilor, au sporit obligatiile tarii fata de turci saude imperiali si au condus la neorandueli, rostul bisericii apare mai lesne deintelcs. Caci in imprejurarile inscaunarii principilor prefanarioti si ulterior aregimului fanariot, clerul trebuia sa vegheze si la sustinerea intereselor statuluisi ale crestinatatii rasaritene 26.

Daca ar fi sa ne referim numai la cele scrise in 1701 iulie 5, de voievodulBrancovean preotilor de la Brasov si altor locuitori din Schei, referitor la fe-lul in care se purtase i ce a facut dumnealui piscupul de aici din Ardeal" 27,,precizandu-si bucuria ca nu v-ati lunecat" si ca ati pazit curata l6ge ceapravoslavnica" pastrata de la mosii lor 26, am avea desigur, o imagine edifica-toare asupra preocuparilor ce au stat in atentia prelatilor ortodocsi in epoca.

Biserica a intampinat uneori dificultati i datorita abuzurilor savarsitede principii numiti de la Fanar sau de ingrijitorii anumitor asezaminte monas-tice veniti din Levant. Ele s-au manifestat mai puternic in timpul infruntariidintre factiunile boieresti, Baleni Si Leurdeni cu Cantacuzinii si sprijinitoriilor. Fara a starui aici la accstea, ne vom opri totusi asupra practicilor folositede voievodul Radu Leon, in domnia reinoita de Poarta, cand asa cum amin-teste cronica tariisa porni asupra sfintelor manastiri" pradandu-le topindarginturile gasite in zestrea acestora 29 Tot acum, principele fanariot avea sapreia pe seama sa i cele ramase la moartea arhimandritului rnanastirii Tismana,Vasilie, in 1665, obligand pe rudeniile acestuia vanda partea de vie de laCetatuia Râmnicului Valcea, pentru a scapa de prigoana voievodului. Stareade insecuritate reverberata asupra locuitorilor, in urma masurilor luate deRadu Leon se di sprinde din inscrisul prin care sora arhimandritului, deja men-tionat, Ii intocmea la 1667. Ea se hotarAse ofere spre vânzare via in cauzaegumenului Teodosie, de la rn-rea Cozia, viitorul mitropolit, din familia lor,

23 Cf si M. Pacurariu, op. cit.; Btbl. ist. tont., vol. cit.24 Pornind de la Rascoala slujitorilor i continuand cu incursiunile turco-tatare impotriva.

lui Mihnea al 111-lea Radu, cu interventia detasamentelor otomane pentru inlaturarea uiGheorghe Ghica din scaunul tarii (1660), cu obligatifie Orin de a trirnite corpuri de oaste in a a-paniile turcesti din Ungaria Superioarl, din Ucraina si Polonia, panl la incursiunea din 1683, desub ziclurile Vienei (cf. Tahsin Gcniii, op. cit.; sä se vada si A. Popescu, op. cit.)

23 Cf. si C. Rezachevici, Constantin Brancoveanu Zeirntsti 1690 , Bucuresti, 1989;sa se vada si vol. cit., Constantin Breincoveanu. in doninia lui osti straine au traversat dc cca 20.de ori teritoriul faxii (sit se vada t. Ionescu, P. I. Panait, Constantin coda Brancoveavu. Vtala.Domnia. Epoca, Bucuresti, 1969).

24 Cf. si cele relevate de D. Clurea, art. cit., in vol. Symposium. L'Epoque Phanariote.27 Lectura dupl. o Foto. la Bibl. Acad., Fotografii X/38, 1-2.29 Ibidem. Voievodul Brancoveanu le arlta totodata preofilor ca define stiri de la Curtea

Implateascl de la Beci", ca episcopul nu are voie sl faca silt oamenilor, fart cat numai Ce cevor vrea de voia lor"; el nu uita sa precizeze Cit nici parintii de la Ftgtra i a1i crestini" nu s-aulunecat cu firea" (ibidem).

29 Cf Cronicari munteni, 1, ed. de M. Gregorian, Bucuresti, 1961, p. 191-192.

23,

si

sa-i

sa-i

www.dacoromanica.ro

5 Biserica, clerici si ctitori 79

apreciind ca-1 va durca inema", ca de un frate va putea pomeni in timp,pe fostul egumen al Tismenei 3°.

Ecoul acestor intamplari, a nestatorniciei lucrurilor, a ramas viu in amin-tirea ierarhului Teodosie ajuns in scaunul mitropolitan (1668-1672; 16791708). Astfel, la 1700, cand se arata interesat de soarta ctitoriei sale in viitor,Si anume de Schitul Cetatuia, de la Ramnicu Valcea (1680), el se gandea sagaseasca un ingrijitor pe care sa-1 doara inima" pentru acest lacas, fiindca,dupa cum observa atunci mitropolitul Teodosie" schimbandu-se oamenii im-preuna cu vremile i obiceiurile" 31, zidirea sa putea fi supusa impactului aces-tor prefaceri.

Reflexiile sale au fara indoiala o mai adânca semnificatie, caci asupraInaltuhii icrarh se abatuse la 1672 mania voievodului Grigore I Ghica, cel ce1-a surghiunit la manastirea Tismana, sub acuzatia de a fi cerut pedepsirea luiStroe Leurdeanu, prigonitorul Cantacuzinilor 32

Cele cateva date si exemple utilizate aici evidentiaza nu numai aspecte, cidirnensiuni ale cadrului larg in care poate fi supusa cercetarii relatia, bise-

rica-cler-ctitori i sustinatori ai läcasurilor, sub impactul realitatilor socio-po-litice. Si aceasta, pornind si de la prefacerile petrecute in structurile societatii,care au facut posibila ridicarea i afirmarea treptata, a reprczentantilor noi-lor paturi ale populatiei, in ascensiune, dregatori, slujitori, oraseni

negustori, mestesugari, boiernasi de tar5, obstii ale megiesilor de la satesi evident a clerului33. Pe aceasta cale a putut spori odata cu numarul edi-ficiilor de cult si activitatea ecleziastica, a carui proces de organizare i indru-mare din partea mitropoliei si a episcopilor avea sa dea roade atat in planteologic, cat si in acclea ale tiparului, invatarnantului, culturii i artelor34.

Evolutia societatii romanesti de la lumea evului de mijloc catre moder-nitate, pe fagasul multiplicärii si al amplificarii activitatii institutiilor eclesias-tice, dari laice a deschis un orizont mai larg locuitorilor autohtoni desproprezenta lor in vatra strabuna si unitatea de limba a românilor, aflati de o partesi de alta a Carpatilor, ccca ce a condus la formarea constiintei unitatii lorde neam35.

Manifestarea dorintei de emancipare de sub dominatia Portii a populaticiTarii Românesti, in mod dcosebit in perioada razboaielor austro-ruso-turce de la 1769-1779 si 1786-1792, vadita si de memoriile i protestele

3 Cf. A. Sacerdoteanu, Arhiniandritul Vasile Tisrmlneanul si mitropolitul Teodosie, inMO", XV. (1963), nr. 7-8, p. 548 i doc. nr 7, din 26 noiembrie 1667, la p 557-558.

SI s a se vadA doc. la Arh. St. Buc., ins. rom. nr. 136, f. 285 v 286 (1700 mai 2).32 Asa cum se aratl in scrisoarea ierarhului adresatA lui Raclu Cretulescu, in 1674 august

9, cu dor mare pentru Vlädicie" (cf. N. Iorga, Studzi documente, V, Bucuresti, 1903, p 487,nr. 25).

3 3 Asa cum rezultA si din cercetarea noastrA Aportul ctitorilor locali la edificarca monu-mentelor istorice din partea de vest a Tarii Romdnesti (sec. XIV XIX priniele decenii) inrns.; pentru unele aspecte cf. si observatiile noastre, Clitori si socielate in ultirnele decenii aleveacului al XVIII-lea. Date privind monumentele din partea de vest a rdrii Rorminesti, in vol.Arta romaneasca in "Secolul luminilor", Bucuresti, 1984, p. 146-158.

33 Sa se vad5. M. PAcurariu, vol. cit. Pentru uncle observatii cf. si R. TheodorescuCiviiizaia rominilor intre medieval si modern. Orizontul imaginii (1550-1800), vol. II, Bucu-resti, 1987; sA se vadà i Bibl. ist. Torn., VII, Bucuresti, 1989.

33 Cf. M. Pacurariu, op. cit.; sil se vadri pentru uncle aspecte i AntonieClerici artodocsi ctitari de limbd culturd romeineascd, Bucuresti, 1977; cf. si Bibl. ist. rom.,I VII, Bucuresti, 1970-1989.

,si

Plamadea15,

si

insta-riti,

,

0

www.dacoromanica.ro

80 Constantin 136 1an 6

adresate marilor puteri europene", avea sa fie insä intampinata cu- severemasuri initiate de regimul turcocratiei pentru a o mentine in supunere. Siaccasta cu atat mai mult cu cat boierimea din Oltenia II rccomandase cadomn, dupä pacea de la Kuciuk Kainardgi (1774) pe puternicul dregatorStefan Parscoveanu. /ntr-un atare context nu mai surprind observatiileprincipelui numit acum de turci, care gasise in tara un haos al neorandueli",dupa anarhia de ata.tia ani" cum remarca Alexandru Ipsilanti37. De aceeavoievodul va pune in practica unele hotariri administrative, extinse i asuprainstitutici ecleziastice cu o atat de mare audienta in rindul locuitorilor, pen-tru a mentine ordinea in tara, masuri ce-si afla. sub anumite aspecteanalogic in dispozitiile date de imperiali, in vederea apararii pozitici unia-tilor din Transilvania38.

Asa cum se desprinde din actul de la 5 iulie 1 775, Ipsilanti recomandaseierarhilor de la carma eparhiilor sä cearà tuturor localnicilor sa fie prczentila slujbele bisericesti, dupa rinduielile cunoscute, astfcl ca ei cu mare cumic" sa ramana atasati de sfanta Casa ce ne iaste maica"". Daca inscrisulin cauza nu ar fi cuprins in continuare prevederi relativ la sanctionarea ace-lora care nu va asculta si nu va pazi biserica"40, s-ar fi putut crede ca reco-mandarile principelui insemnau numai o priveghere mai atenta asupra vechi-lor datini crestine. Dar, documentul aduce precizarea ca cei aflati in culpade a nu veni la slujbele rânduite sa fie dati capitanului precizandu-sein scris pricina lui", iar acesta sa-i trimitä aicea pe un slujitoriu, sa-si iacazuta pedeapsa"41. Ceea ce surprinde insa sunt masurile luate in plan local,pc baza hotararilor domniei, de catre parcalabii asezarilor, masuri Inca necu-noscute pana atunci, in raporturile institutiei ecleziasticc cu enoriasii dineparhii42.

In partea de sfarsit scrisoarea adresata cicrului de la sate la carene-am referit facea apoi un aspru rechizitoriu unor deserventi din cinulacestora43, precizand cä voi sunteti sarea, daca v-ati imputit voi, care cres-tin va sà s5. intareasca cu sarea voastra"44.

Mesajul, incarcat de atatea semnificatii, cuprins in actul citat, adresatpreotului din Albenii Gorjului, dezvaluie de fapt realitatile politice in careAlexandru Ipsilanti, un principe luminat48, a trebuit sa foloscasca autori-

38 Cf. Vl. Georgescu, Memoires et projets de réformes dans les Principautés I?ounzaines,1769 1830, Bucuresti, 1970.

37 Cf. V. A. Urechia, Menzoriu asupra perioadei din istoria romeinilor de la 1774-1786,insofit de documentul cu totul inedit, Bucuresti, 1893, p. 56 i 60; cf. si N. Iorga, Istoria Romei-niloi, VII, Reformatorii, Bucuresti, 1938, p. 327.

38 Cf. M. Pacurariu, op. cit., II, p. 300 si urm. i p. 312 313.39 Cf. N. Iorga, Studii si docunzente, VI, Buduresti, 1904, p. 497-498.48 Ibidem.41 Ibidem.42 Astfel parcalabii satelor primeau poruncl sa cauti sä faci un jug la biserica i sa o

ingradesti foarte bine si cu cuvinta; i cene nu va mearge sä asculte sfanta liturghie i iii dapreo-tului la mána s aib a. voe i putere sa-1 pue in jug" (ibidem).

43 Voievodul, dupa ce se refera la neajunsurile i relele pe care le produc unii preoti biseri-cii, preci7eaza ca.

44 Ibidem;necinstiti cinul preotesc" (ibidem).doc. si in Prietenul nostru" pentru popor Campulung, VII (1923), nr. 1,

p. 17 18.48 Cf. si C. C. Giurescu, Un rimarquable prince phanaziote: Alexandre Ipsilanti voivode

de la Valachie et de Moldavie, in vol. Symposium. L'Epoque Phanariote, p. 61-69; sa se vadaM. Mihalache, Biserica din Tara Romeineascii domnitorului Alexandru Ipsilanti

(1774 1782), in BOK", LXXXIV (1966), nr. 7 8, p. 808-835.

qi

in timpul

pltsii",

1

ai

www.dacoromanica.ro

7 Biserica, clerici i ctitori 81

tatea sporita, conferita clerului parohial, ca mijloc de a determina populatiasä ramina in liniste i ascultare, in vederea indeplinirii obligatiilor fata deputerea suzerana, a carei influenta asupra Principatelor Romane fuseseingraditä prin tratatul din 1774.

Evolutia situatiei popoarelor din sud-estul Europei, cresterea in rândulacestora a tendintelor de emancipare de sub dominatia Portii, mai ales lanord de Dunare, ii va determina i pe Mihai Sutu (1783-1786), sa cearasi el locuitorilor ca pe langa lucru parnantului" sa nu uite biserica". Prin-cipele fanariot poruncea ispravnicilor de la judete sä nu-i lase pc acestia sapetreaca timpul fara a se duce la slujbele religioase si mai intai indemnecu blindete", iar apoi siliti',46.

Succesorul sau in scaunul rii, Nicolae Mavrogheni (1786-1790), inimprejurarile desfasurarii razboiului austro-ruso-turc de la 1786-1792,pentru mentinerea ordinii va recomanda pe calea folosita dc preckcesoriilui asa cum insemna Si Dionisie Eclesiarhul, in Cronograful sau, ea, inzilele de sarbatori eine nu va merge la biserica sa va bate ram, lath mila."47.

In dorinta de a pastra o imagine a bisericii cat mai apropiata de tre-buintele cultului, Mihai Sutu, nu va ezita nici el de a cere, in 1784 februaric 14,ispravnicului de Romanati, ca noaptea intr-ascuns", sa dea foc lacasuluibordei, facut un an mai inainte, cu posibi1it5.i modeste, de catre sateniidin Garla, asezare la hotarul de sud, de la Dunare48.

Drumul parcurs pe fagasul instituirii ordinii in viata bisericii, al indrep-tarii celor ce nu se mai adecvau cursului vremii, ne este dezvaluit si de masu-rile luate de-a lungul timpului de ierarhii din fruntea clerului. Daca ar fisa amintim spre exemplu cuprinsul cartii din 1762 mai 21, adresate preo-tului Tudor, din Plasa Raului Doamnei, jud. Muscel, am desprinde preocu-parKe ca lacasurile de cult sa nu fie tinute dezgrddite i dezvelite, sä nu se maislujeasca in vase tie lemn49 (discosuri i potire) etc., masuri menite a ridicaprestigiul bisericii si al preotilor, in randul credinciosilor.

La ctitoria cladita in 1811, la Valea Danului, de Iosif 1-iul episcop alArgesului (1793-1820), cu ajutorul lui Meletie economul, ierarhul fondatorva dispune sa se inscrie pe piatra poruncile pe care trebuiau sa le pazeascapreotii", relativ la inhumari, cununii sau judecati in legatura cu strica-ciunile holdelor i fanaturilor, pentru ca lacasul sa' fie ferit de rek5°.

Cercetarea atenta a vestigiilor conservate la monumentele istoriceinvestigarea documentelor privind evolutia societatii românesti dinspremijlocul sec. al XVIII-lea si din primele dccenii ale veacului urmator, dez-valuie faptul ca, in pofida dificultatilor create de exercitarea suzcranitatiiPortii, de razboaiele i ostile care au patruns pe teritoriul de la nord de Dunare,opera impresionanta prin proportile ei de cládire sau refacere a lacasu-rilor de cult a continuat cu sprijinul fruntasilor mai tuturor categoriilor sociale.Astfel de la marea boierime Si pana la megiesii satelor si la lumca oraselor

" Cf. V. A. Urechia, Istoria ronilinilor, I, Seria 1774 1786, Bucuresti, 1891, p. 370371, unde se arath, in actul din 1785 august 8, ci dui:a aceea" infricosati cu jugul".

47 Sh se vada Dionisie Elesiarhul, Hronograf ( 1764-1815 ), ed. de D. BMasa si N. Stoi-cescu, Bucuresti, 1987, p. 40 (f. 24 v).

49 Cf. V. A. Urechia, vol. cit., p. 376.9 Doc. in Prietenul nostru" pentru popor Ciimpulung, VII (1923), nr. 1, p. 15-17.

" Textul la V. Braulescu, Biserica din Valea Damului, raionul Curtea de Arge,c, in MO",XII (1960), nr. 1-2, p. 88.

6 c. 1070

sa-isa-i 0

0

sa-i

www.dacoromanica.ro

82 Constantin Fla lan 8

targurilor, noi generatii de ctitori ridicati fie din vechile neamuri boieresti,fie din cele in ascensiune51, au inaltat biscrici ale caror surse pun in luminadimensiunile efortului de aparare i sustinere a credintei52.

Intre fondatorii locali se vor situa in mai buna masura decal inetapcic precedcnte i drcgatori cu rosturi in supravegherea plaiurilor, inasigurarca pazei hotarelor, in indeplinirea poruncilor domnesti sau detinândatributii ostilscsti, i anume vatafi, capitani, polcovnici, armasi, slujitori aiagiei s.a., partc dintre ei provenind din lurnea Balcanilor. Asa vor fi duratebisericile de la: Otwzni, j. Valcca (1774-1782), cu sprijinul lui Ioan Talin,vataful de plai si al fiilor sai Constantin si Draghici-Cinca polcovnic53, aceeade la Robegi, tot din j. Valcea (1777), claditä de Constantin (Dinu), vataful54,fiul lui Anghcl Robescu dintre alogcnii greci; Schitul Crasna, j. Gorj, cunos-tca pe la 1798, munificienta lui Dumitru Ursache, de asemenea vataf de plaila Novaci55

Insemnata este i participarca cdpitanilor la construirea de lacasuri.De pildä, Mihai Voenaru se angaja la 1776 ianuarie 26, fata de Mitropolie,sa ridice la V oinigegi, j. Arges, o biserica pretuind 600 de taleri56, care, potri-vit contractului incheiat un an mai tasziu, trebuia sa fie aidoma celei de laVlddeVi57 jud. Valcea. In Zorilegii Gorjului, Barbu Zorilcscu, protopopulcu fratele sari Mihai Trocanescu capitanul, Ion capitanul, fiul protopopului

Radu Popcscu si el capitan se angajau la cladirea fundatiei de cult de aici,la 177558. Numcle lui Dumitrascu Olcescu, al lui Gherghina, capitani, si allui Nedelea varncsul sunt figurate aläturi de ceata rnosnenilor din Ofitasii-Oltu-lui, la inaltarca bisericii satcsti in 178559 s.a.

Polcovnicul Nicolae Poenaru zugravea pe la 1790-1791, fundatialocalnicilor de la Spineni" jud. Dolj, iar Hagi Nitu si el polcovnic contribuiaimpreuna cu alti enoriasi la intemeierea bisericii Gdujani", jud. Arges, in1790-1792, lacasuri la carc si-au adus contributia i unii ceausi62, armasi63,

" Cf. .supra, nota 33.52 SA se vadä i referintele bibliografice la N. Stoicescu, Bibliografi a , I II; de asemenea

Bibl. ist. rom., vol. cit.53 Cf. Inscriptii rns. Viilcea, Fond Otelani; cf. i Teodora Voinescu, Contrilutie /a o

istorie a artei pciturilor tnijlocii: ctitorzi de vittafi de plai din Tara Romeineascol, in SCIA", XX(1973), nr. 2, p. 304, nota 14.

" Cf. Inscriptii rns. Vdlcea, Fond Robeti.55 Cf. Al. Stefulescu, Schitul Crasna, Bucure0i, 1910, p. 37 si foto pl. duph p. 88." Cf. N. Stoicescu, Cum se construiau bisericile in Tara Ronuineascd si .Moldova in secolul

al XVII-lea prima jumdtate a secolului in al XI fn SCIA", XV (1968), nr. 1, p. 84 85.57 Ibidem, p. 82.69 Cf. Al. $tefulescu, Gorjul istoric si pitoresc, TArgu Jiului, 1904, p. 382.59 Cf. Inscriptii rns, Olt, Fond Opta0.60 Cf. Insaiptii ms, Oltenia, Fond Spineni, Meline0i (sa se vadA 0 D. 1.3illaa, in

MO", .\ XVIII (1976), nr. 5-6, p. 425).61 Cf. 1. Gh. Diaconescu, Geneva ctitorii argesene, ibidenz, XXXII (1980), nr. 3-6,

p. 499.62 La lAca011 din Prundeni, judetul \Ikea, Dutu ceausu era ctitor in 1787 (cf. 1. Popescu

Cilieni, Biserici, leirguri Fi sate din jud. V dlcea, Craiova, 1941, p. 87, in timp ce Ion Doseanuceau.011 i sotia sa Fauna erau donatorii la biserica Roesti, tot in j. Valcea (cf. Inscriptii sr's,V eil cea , Fond. Roesti).

63 La lAcasul din Budeasa Mat e, j. Arge§, ctitorul este Serban Budi0eanu, fost marearma,, cel ce incepe zidirea bisericii in 1796, fiind apoi ispArvita la 1824 (cf. P. CernovodeanuPaula Popescu, Monunzentele istorice din comuna Budeasa (Raionul,ci regiunea Pitegti), inIV1M",I (1958), p. 160).

zi

9.0.

si

X-lea,

si

www.dacoromanica.ro


serdari64, vamesi65 etc. i acestea sunt doar cateva segmente din impresio-nantul tablou al activitatii ctitoriccsti promovate de locuitorii de la nordde Duni-ire si care da expresie insasi evolutici societatii românesti pe noitreptc.

Sute de texte, din cele peste 6000 de informatii cpigrafice, adunatedin zona de vest a "[aril Romanesti, ne aduc insa si mcsajul angajarii unorziditori de monumente ecleziastice si donatori de bunuri i obiecte apartinandlumii grecesti, de asemenea arealului Bulgariei, Serbiei, Albaniei sau Vlahi-lor Balcanici. Intre acestia se disting ierarhi veniti din spatiul CrestinatatiiOrientale, al patriarhiilor de la Constantinopol, Ierusalim, Alexandria, Antio-hia, de la Athos si din alte centre spre care, adesea, s-au indreptat de-a lungulvremurilor ajutoarele i sprijinul pentru biscrica i coli acordate dePrincipatele Dunarene66.

0 privire de ansamblu asupra locuitorilor straini de obarsie din zonemai indepartate ale Balcanilor si care s-au stabilit la noi, spre pilda din Per-tnetul67 sau Delvina-u169 Albanici s.a., din I anina69 Linotopis", Os1anita71

multe altelc din Grecia, ca si din lumca greco-levantina de pilda din Patrida72,

64 Constantin Poenaru serdarul, figureazA impreunA cu sotia lui, Masa Locusteanufiica lor Safta, in pictura rnuralà la biserica Beidosi, j. Dolj (cf. Iscriptii ms. Oltenia, Fond

Jupanul Matei vamesul din SlAvesti s.a., zidesc biserica Slavegi acurn Argu Gan-jud. VAlcea, prin 1796 1797 (cf. Inscriptiims, Válcea, Fond Tg. Gdngiulesti). Un

Sarul vames se numAra printre donatorii de la Schitul Dobrusa, jud. Valcea, in 1780 (cf. D.BAlasa, Mândstirea Dobrusa, in MO", XI (1959), nr. 5 6, p. 351).

66 Referiri la acestea si in cercetarea noastra Din legdturile Tdrii Romeinepi cu lurneci sud-est europeand si din Orienhd apropiat (in rns.) pe baza datelor incorporate, mai ales, in surseleepigrafice din partea de vest a Muntenici si din Oltenia (cf. si Bibl. ist. rons.,I VII, Bucuresti,1970 19 89).

67 Ne referirn la acel Anastasia Ilie Zguru, locuitor din Prerneti", ctitor la 1744 al lAca-sului din zona de la Cdineni, j. VAlcea (cf. si V. Bratulescu, Cdlinulnepti si monumentele istoricedin imprejurimi, ed. a III-a, Bucuresti, 1941, p. 50).

69 Cf. inscriptia funerarà de la 1815 mai 12, la biserica Sf. Nicolae, din Murgesti-Turceni,jud. Gorj, amintind nurnele jupanilor Nicolae i Istratie din satu Delvinar, aproape de lanina,care fuseser 6. arendasi la Murgasi (cf. Inscriplii ins, Oltenia, Fond Murgasi).

9 9 De unde-si trAgea obfirsia i jupanul Gheorghe, ctitorul la 1706, al bisericii Sf. MihailGavriil, din cartierul Topoloveni-Muscel (cf. si 1. Gh. Diaconescu, Materiale documen-

tare istorice la monumentele feudale bisericesti din raionul Gdiesti, regiunca Arges [11, in GB",XXIV (1965), nr. 3-4, p. 293, nota 60; cf. de asemenea, V. BrAtulescu, Ctitori ii ,,ugravi din.secolul al XVIII-lea la biserica din Inuri, raionul Gdesti, ibidem, XX (1961), nr. 11 12, p. 105 I).

70 Localitatea in eparhia Castoria, -de unde venise Gheorghe Nicolau Smerna, ctitor in1780 la biserica Sf. *Gheorghe i Sf. Dumitru, din cartierul Suseni, Rucdr-Muscel (s6 se vadaN. lorga, Inscriptii din bisericile Rorminiei, I, Bucuresti, 1905, p. 139; sit se \pada si I. Rautescu,Bisericile din Rucdr (Muscel), in GB", XX (1961), nr. 9 10, p. 8 18).

71 Din Pogoniana, de unde venise spre exemplu, egurnenul loanichie Polidoros, de lamAnAstirea Gura, care a contribuit la zugrAvirea bisericii refacute a incinastiriz Valea,Titesti Muscel (cf. si V. BrAtulescu, Meindstirea Valea din judetul Muscel. 0 ctstorie necuno-sculd a lui Radu Paisie, in BCMI", XXIV (1931), p. 12).

72 De aici provenaa Gheorghe Filianu imbrictar", care venise in tart de la Taligrad",fiind inhumat apoi In 1827 aprilie 4, la biserica Toti Sintui, din Calugareasa, Prigoria, j. Gorj(cf. Inscriptii- ms, Oltenia, Fond Calugareasa).

BAclosi),

1

Inure,

si

si

si

ai

www.dacoromanica.ro

84 Constantin Ba lan 10

Raidena-Agrafa Kost", Trebizonda74 (Trapezunt), Silivri15 Turcia, s.a.fac dovada prezentci lor la noi. Multi locuitori alogeni apar citati sub ono-mastice cc le atesta apartenenta la lumea greceasck ca spre exemplu NeculaRamleanul"78 sau Necula Encotur". Tot astfel pot fi intalniti in izvoareleepigrafice Clisureni si Farscroti78, arnauti, sarbi, bulgari Chiproviceni" saudin altc localitati, caci un Anghel Sfistovl(ea)nu" irnpreuna cu un HagiTerm Vratalan", ridicau biserica Sf. Voievozi din Negreni-Muscel, la 179880.Se cunoastc apoi ca cgumenul Partenie din indepartatul Mitilini, al insuleiLcsbos, de langa tarmul vestic al Asiei Mici, se straduise sä rezugraveascavcchiul lacas al manastirii Valea81-Muscel. Si acestea sunt doar o parte dinindicativele ce ar putea restitui o adevarata geografie a contactelor i prezen-telor in Tara Româneasca a locuitorilor din aria ortodoxiei, contacte cc poartaamprenta spiritului ecumenic promovat de inaltii icrarhi i biserica româneascain relatii cu crestinatatea rasariteana82.

" Cel ce venea de aici, era Dumitrache capitanul, arendaxul moxiei Scorusu, Borascu,j. Gorj, ctitor in 1821, la biserica Sf. Dumitru (cf. si R. Creteanu), Bisericile de lenin din raionulStrelictia, in MO", XVI (1964), nr. 5-6, p. 397).

71 Evocarea toponimicului este facuta in legatura cu Gheorghe, epitropul de la bisericaSf. Nicolae, Cdinenii Valcii, la 1733 (cf. si V. Brätulescu, Comunicdri. Biserici din ArgesVdlcea, in BCMI", XXVII (1934), p. 89-90). Pe la 1752, jupanul Stefan Trapezonda vel banal Craiovei si familia sa erau infatisati in taloul mural al bisericii Sf. Durnitru, Bals (cf. G. T.Bulat, Biserica mdndstirii" Sf. Dumitru, Bals Romanati, in AO", IV (1925), p. 60. Rele-yam ca unii egumeni de la manastirile Hurezu (la 1827) si Breincoveni (la 1833, 1842 0 apoi),stint mentionati ca fiind de la Trapezunt (cf. Inscriptii ms. Olt i Vdlcea, Fond. Brancoveni

respectiv, Horezu).75 De unde-si tragea obarsia jupaneasa Patina, din cetatea Silivriia", fapt amintit pe

lesp-dea ei funerará de la manastirea Jitianul, j. Dolj (cf. Inscriptii ins, Oltenia, FondJitianu).

78 Cf. si I. Dumitrescu xi C. Florescu, jupatte,cti, sin vechi sat argeyan. File de istorie,Bucuresti, 1976, p. 154; cf. xi Inscriptii ms. Muscel, Fond Jupanesti.

77 Cf. R. Creteanu, Monuinentele religioase de pe Valea Riulni Doctinnei, in MO" XXI(1969), nr. 1-2, p. 43.

7 8 Prezenti in buna masura la sustinerea lacasurilor de la Craiova, Deibuleni, Teirgu Jiului,(sá se yacht de pilda, Al. Stefulescu, Istoria Tárgu liului, Targu Jiului; 1906, p. 131, inscriptiedin 1817, la biserica Sf. Voivozi, relevand numele lui Cost(e)a Dimitriu Clisurit", personajinfatisat si in pictura murala a lacasului jupan Dumitru sin Cost(ea); Vlacho Clisura" (cf.Inscriptii ms, Oltenia, Tdrgu Jiu). La Ddbuleni, jupan Gher(gh)e" Candea din Clisura (cf.pentru el G. Orman, in AO" VII (1928), nr. 36, p. 110 i 2 19), ctitorea la 18 17 biserica de aiciimpreuna cu Hgi Enuxi, de la Craiova. in ceea ce-i priveste pe farseroti veniti din localitateaFrasari (Frasin), din Albania, ne referim spre exemplu la Sotir Pashale, fiul lui Paschalie fan-tânarul, stabilit la Craiova (cf. G. Orman, art. cit p. 227), cel care la 1848, oferea alaturide epitropii i batranii din Corporatia careia ii apartinea o danie lacasului breselei lor (cf. D.Bálaxa, in MO", XXVIII (1976), nr. 3-4, p. 266).

79 Ctitorii i donatori la lacasuri din Craiova, Rm, (cf. Inscriptii ins, Ol-tenia, Cratova xi Valcea; sa se vada si N. Stoicescu, Bibliografia, I II sub voce spre exemplupentru biserica Pdtru Boj, de la Craiova; de asemenea lacastirile refacute la Rm. Valcea,dupa distrugerile provocate de campaniile austro-turce, 1718, 1738, 1788, cu sprijinul locui-torilor din familiile lovipali, Ievoiu x.a. cf. si I. Ionescu, Poinelnicul bisericii CuvioasaParaschiva" din orasul Rcirnnicu Vcricea, in MO" X (1958), nr. 7-8, p. 56 1 si 565).

80 Cf. R. Creteanu, art. cit., p. 44, Fleas ispravit apoi de Stefan Bellu fost mare logofatde Tara de Sus, iu 1818 Este vorba de localitatile Svistov xi yrata.

81 SA se vada si V. Bratulescu, art. cit, in BCMI", loc. cit.Sa se vada xi uncle consideratii la M. Pacurariu, op. cit.; de asemenea, observatiile

noastre din cercetarea in ms. Din legdturile Tarii Romdnesti .cu lumea .sud-est europeand si dinOrientul apropiat.

Vdlcea s.a.

52

01

oi

www.dacoromanica.ro

11 Biserica, clerici .si ctitori 85

Aceste raporturi, care se inscriu in problematica activitatilor ctitori-cesti, privind institutia ecleziastica din zona nord-dunareana, exprirna uncoricu limpezime i realitati din sfera socio-politica a timpului. De pilda, cumar putha fi privita altfel dania din decembrie 1802, a lui Mtzcc4 1:-/lpoe()15).01.)"(Mihail- Sirovul), cel ce se intitula TOL) Arxxccc"83 (cel din Dacia),danic facuta in vrernea in care ideea refacerii Regatului Daciei era anirnata,la curtea principelui Constantin Ipsilanti (1802-1807), voicvodul socotindcä accsta putca fi inchipuit odata cu declansarea conflictului militar dintrerusi Si turci" (1806-1812).

Dar, izvoarele epigrafice ne ofera si alte prilcjuri de reflexic, daca avemin vedere ca un om de incredere al Portii, cum fuscsc Alexandru Vlangalis,decorat de sultarnil Mahmud al II-lea, in 1837, pentru meritele sale in slujbaImperiului Otornan, care sc nascuse la Tarigrad, ca fiu al lui Mihalache chiur-ciubasa i indeplinise in Tara Româncasca drcgatoriile de mare clucer simare aga, incepea la 1843 zidirea bisericii din ampu Mare-Dobroteasa,jud. Olt, pe o rnosie ce apartinusc Cretulestilor. Aici ii este infatisat si chipulla 1845, data la care lacasul era ispravit de sotia lui, Sultana Vlangarsa. Sun-tern deci in fata unui exemplu concludintdin atatea altelein ce privesteoptiunia credintei locuitorilor alogcni, dincolo de angajamentele lor politice.

Intr-un alt caz, ne referim la acela al lui Hagi Enusi al lui Consta Petru,din satul Ncgades, de la Zagora Ianinci, pentru care dispunem de mai multedovezi privind vocatia lui de ctitor", tribulatile sale politice87, i-a detcrrninatpe unii contcrnporani ai lui sã nu-1 priveasca totusi ca pe un bun crestin.Avem in vedere caracterizarea severa pe care i-a facut-o N.B. Locusteanu,participant la Revolutia de la 1848, dupa intoarcerea din exil".

Sunt apoi situatii in care sursele vrcmii pun in cvidenta conflicteleivite intre fondatorii de lacasuri, apartinand locuitorilor alogeni i obstilesatesti din asezarile respective. Astfel vataful de plai Constantin (Dinu)

83 El este mentionat ca urmare a dhruirii unei icoane, exisente la biserica Bradu, OcnelcMari (cf. Inscripfii rns. Valcea, Fond Ocnele Mari.

84 Cf. si cele relevate in Istoria RomJniei, III, Bucuresti, 1964, p. 609 si 719.85 Cf. Inscripfii ms, Olt, Fond. Cfmpu Mare.

El a participat la cladirea bisericilor: Sf. Gheorghe, din Daluleni, la 1813-1817,impreuna cu jtipanul Gheorghe; la inaltarea aceleia din Ncgoiu, tot din Dolj, pe la 1814-1816;la Schitul Arhanghdul, Rimnicu \Ikea, cAtre 1817; la CenstantInt.,,ti, j. Olt, in 1818, uncle pisaniade odinioara ii mentioneaza drept ctitor pe serdarul Polihronie Costapetriu si fratii lui,Elms fiindu-i trate (cf. Inscripfii ms, Oltcnia, Olt, Vtilcra; cf. si N. Steoicscu, apesI II sub voce; de asemenea, I. lonascu, District, chipuri documente din Olt, Craiova,1931, p. 68).

Influenta exercitata de el in viata administrativ-politica a Olteniei ne este dezvaluita,de pilda, de un dregator din Mehedinli, care-i raspundea la 1817, ca urmare a dispolitiilor primitede la Hagi Enus a reusise determine pe boierii de acolo ca nici odata sa no /ica nu, invreo chestiune, in fata grecului" a unui Stefan Ritzos, numit atunci ca jrdectitor la Magistrat.Boierii trebuiau respecte pe grec precum turcii respecta pe Mahomed", dupa cum se (its-prinde din corerpondenta cu bogatul negustor craiovean (cf. Do ununteprivind istoria Rorndnici.Rdscoala din 1821, 1, Bucuresti, 1959, p. 140 si 141); cf. si M. T. Radu, 1821. 1 udor Vladi-mirescu §i reuolufia din Tara Rowdneascd, Craiova, 1978, p. 247.

Acesta arata ca. Hagi Enu§ a fost mostenitorul tuturor românilor desmosteniti declansul" (cf. N. B. Locusteanu, Dupe exil, Craiova, 1900, p. 262.

"

1ci

"

sari

In

.

rad

www.dacoromanica.ro

86 Constantin Brdan 12

Robescu, descendent dintr-o familie greceasca, era acuzat la 1794, in urmaplangerilor repetate acute de localnicii din Robesti, ca a savarsit multejafuri"" impotriva acestora.

Vechile fundatii de cult conscrva insa i informatii i imagini9° ce-siastcapta Inca deslusirca, nelipsite, fireste, de interes pentru trecutul poporuluinostru. Ne referim la prezenta chipului lui Bechir aga", din 1822, la bik-rica Ccilvgdreasa, jud. Gorj, ziditä de boicrul Gheorghe, Bengescu, langafigura caruia este scris care au pazitil. curtea-91. Osteanul este infatisatcalare, cu capul acoperit cu un turban si cu o sulita in mana dreapta, asa cumapare zugravit pe latura de la nord a lacasului, in registrul superior, langaslugile Bengcscului, th anume Ioan Moldoveanu logoatul, postelnicul Ioan

ispravnicelul Dinci92.Se pune firesc intrebarea, in ce imprejurari portretul unui dregator

turc a putut fi reprezentat in pictura murata de la lacasul amintit? Raspunsulne este dat de sursele vremii. Ele atesta pe deoparte lcgaturile de rudenie dintreGhcorghe Bengescu .si Nicolae Glogoveanu cluccrul, sotia prirnului boiercitat, Stanca era nascuta Glogoveanu, iar pc de alta, relatia ce se poate face

pe aceastà cale intre ctitoriile celor doua familii i totodata intre rapor-turile clucerului Glogoveanu cu subasii turci de la Dunare.

In 1819, Nicolae Glogoveanu incepuse zidirca lacasului de la StrdnibaVulcan, jud. Gorj, fundatie in care deabia la 1824 i-a fosi zugravit chipul, laal treilea an dupa rabelie" deci dup5. ridicarea la luptä a lui Tudor Vla-dimirescu93, in timp ce biserica din Calugareasa era inaltata porhind din 1821,iar lucrarile de pictura se incheiau in anul urmator94.

Ca urmare a desfasurarii miscarii lui Tudor Vladimirescu in primavaralui 1821, Nicolae Glogoveanu, care intretinca ca si alti boieri din Oltenialegaturi economice cu subasii din Imperiul Otoman, i-a cerut probabil, unuiadintre acestia, sprijin pentru apararca curtii sale si a rudeniilor lui, atuncicand ostile turcesti se pregateau s5, treaca la nord de Dunare, ca sa-i infrangape insurgenti. In accste imprejurari, un aga turc Ii va scrie lui Nicolae Glogo-vcanu, ca el nu a putut sa-i apere satele, fiind trimis din porunca Portii cuoastea catre hotarcle Moldovei95. Cel cc avea sä indeplineasca cercrea amin-titului boier, dupa cum o atesta imaginea de la ctitoria lui Gheorghe Bengescu,era tocmai Bechir aga. "

Precizam in aceastä ordine de idei cä in 1821 ..1.822, .dupa inter-ventia detasamentelor turcesti in Tara Rornaneasca, cfitorul de la Caluga-

89 Cf. V. A. Urechia, op. cit., V, Bucure0i, 181.13, p. 88 89.; cf. i 1. Popescu Cilieni,op. cit., p. 135, cu referire la abuzurile säva.r0te, in perioada in care masnenii i-au.cedat pe timpde 22 de ani iarb.1 din muntele lor; pentru el sa. se vad'a. i Indrumdtor in Arhivele Statului judefulVedcea, Bucureti, 1972, p. 237. .

9° Sri se van, i observatiile lni A. Paleolog, Pictura exterioard din Tara Romiineascd(secolcle XVIII XIX), 13ucure§ti, 1984, p. 17 0 notch: 38 0 41, la p. sc).

91 Cf. A. Pasnoiu, Pictura votivii din nordul Oltemei (secolul XIX), Bucuret.i, 1968,pl. 33 0 34.

99 SI se vada §i observatiile la A. Paleolog, loc. cit.; de asemenea R. Theodorescu, Lagene4a epocii moderne (I). Ct torii ale spiritualiteitii romdne,sti, in Conternporanul", nr. 27(1808), din 3 iulie 1981, p. 5.

93 Cf. Inscriptii ms, Oltenia, Fond. Stramba Vulcan ; cf. 0 N. Stoicescu, Bibliografia,II, p. 604.

f. ibidern, Fond Cdlugdreasa i N. Stoicescu, Bibliografia, 1, p. 133.n U. Doc. la Arh. St. Buc., Documente Istorice, CCCXXX/148."

si

www.dacoromanica.ro


reasa, boierul Bengescu, a facut parte din Divanul instituit atunci la Craiova96,de unde ii comunica lui Nicolae Glogoveanu continutul firmanului dat desultan, care le cerea staphnitorilor de pamânt," sa-si tina mosiile in pace,sa. nu supere Raiaoa"97.

Informatiile incorporate de noi in cercetarea de fata au surprins uneleimagini din trecutul atAt de bogat in date si fapte al institutiei ecleziastice,dar si din existenta si activitatea clerului, din prezenta ctitorilor autohtonisi alogeni la cladirea si sprijinirea bisericii. Lacas al spiritualitatii, bisericafactor de permanenta si continuitate in spatiul etnic românesc, a indeplinit-un insemnat rol nu numai in viata poporului nostru, ci si pentru crestina-tatea rasariteana, in contextul socio-politic al vremii de dupa mijlocul seco-lului al XVII-lea veacul al XIX-lea primele decenii.

THE CHURCH, CLERGYMEN AND FOUNDERS IN THE SOCIAL ANDPOLITICAL EVOLUTION OF WALLACHIA

(The Second Half of the 17th CenturyThe First Decades of the 19th Century)

A FEW CONSIDERATIONS

Abstract

The events which followed after the reign of Matei Basarab and especi-ally those having taken place during the establishment of the Phanariotregime in Wallachia (1716-1821) had a huge impact on the Romaniansociety.

The developments also left an imprint on the Church, leaders andservants alike, as the keeper of the sacred flame of faith, of customs andtraditions, of links among Romanians in the three principalities, and thedefender of Orthodoxy in the Balkans and in the Near East.

After the enthronement of Gregore I. Ghica, efforts were displayedtoward reinforcing the position of the parochial clergy, which was subsequen-tly granted immunities and rights. Some of them are of a peculiar character,as for instance those granted by the document of 1673 concerning the obliga-tion of villagers in Loviste to work two days in benefit to the parish, everyautumn and every spring. The measures were taken by princes at a time whenthe servants of the Church were still in a stage of serfdom, which actuallydidn't fit the statute of the clergy, its missionary role, especially in the fullprocess of introducing the Romanian language in the religious service.

The necessity for consolidating the authority of the Church and ofprelates, for giving support to Orthodoxy was becoming even more apparentunder denominational pressures exerted from Transylvania in benefit to theUniatcs. Constantin Brâncoveanu himself was expressing in 1701 his satis-faction for the fact that priests and other people in Scheii Brasovului andFagaras didn't go astray" and guarded well the straight orthodox law".

96 sa se vadS DIR, 1821, III, p. 69, doc. din 1822 februarie 20.97 Doc. Ia Aril': St. Buc., Documente Istorice CCCXXXIV/186, din 1822 ianuarie.

www.dacoromanica.ro

88 Constantin a Ilan 14

It is a time when new generations of founders of various extractions,boyards, officials, servants, town-dwellers and free peasants would contributeto the building and repairing of a large number of churches and monasteries.

The ecclesiastic life and the founding activity would nevertheless beinfluenced by the decisions reached by Alexandru Ipsilanti (1774-1-82),whose concern was to put at use the authority of the Church and of the clergyin order to maintain law and order in the Country, so that the requirementsof the Portc may be better met. The measures were to be backed by his suc-cessors: Mihai Sutu (1783-1786) and Nicolae Mavrogheni (1786-1790).

Throughout the 18th and the 19th centuries, foreigners having takenup residence in Wallachia also gave their assistance to churches and monas-teries. Having largely come from the Greek-Levantine world but also fromvarious regions in the Balkans, they nevertheless happen to be blamed insome documents of the time for having committed various abuses on thelocals.

Speaking for perenity in the life of the Romanian people, the Churchand the clergy in Wallachia also fulfilled a well-gauged part in the defenseof the world of the Eastern Orthodoxy.

www.dacoromanica.ro

NOI CONTRIBUTII LA CUNOASTEREA RAPORTURILORDINTRE BISERICA ORTODOXA ROMANA SI BISERICA

ORTODOXA ALBANEZA

GELCU MAKSI: TOVICI

De aproape cinci decenii, datorita conditiilor nefavorabile create deanii celui de-al doilea razboi mondial si apoi a instaurarii socialismului tota-litarist, au fost curmate raporturile normale cu Biserica Ortodoxa Albanezafapt ce ne determina sa reluam atat cercetarile in aceasta problema, cat silegaturile directe in vederea unei cat mai bune conlucrari. Pe buna dreptate,intr-un excelent articol redactional al prestigioasei publicatii Altarul Bana-tului", se sublinia ca, ...mutatiile profunde intervenite in ultimii ani vizeazain mare state si popoare preponderent ortodoxe si de aceea nu putem faceabstractie de ele. Aflate 0115. nu de mult sub incidenta absolutismului ateist,in preajma catastrofei economice i descompunerii spirituale, aceste popoarerenasc la viata si odata cu ele spiritualitatea ortodoxa, ca dimensiune autentica

componenta definitorie a apartenentei lor religioase"1.Legaturile dintre noi i albanezi sunt multiseculare. Si poporul nostru

cel albanez, primul urmas al geto-dacilor, ramura de nord a tracilor, aldoilea urmas legitim al vechilor illiri, au cunoscut crestinismul primelor yea-curi, la noi prin Sf. Apostol Andrei, iar ei prin Sf. Apostol Pavel care a Cala-torit de mai multe ori la Apolonia (Fapte, cap. 17). Dupà cucerirea Daciei,imparatul Traian aduce lucratori din tribul illirilor pirusti pentru exploatareaaurului din Muntii Apuseni. Dar prima atestare documentara referitoare lavenirea unui grup mai nurneros in tara noastra o avem din vremea lui MihaiViteazul care ingaduie ca circa 15 000 de albanezi sa se aseze la nord de Dunare,in Tara Romaneasca, in anul 1595, an socotit de noi ca data de intemeicrea Comunitatii Albaneze din Romania. In veacurile urmatoare, in vremea luiMatei Basarab, dar mai ales in sccolul al XIX-lea, noi grupuri de albanezigase.sc ocrotire si adapost in tarile române. Aici, departe de persccutiile doini-natiei otomane, cu substantial sprijin românesc, o bunä parte dintre ci vorparticipa la miscarea de renastere nationala albanezd (Rilijndja KombetaréShqiptare) incheiata prin cuccrirea indcpendentei de stat a Albaniei de la 28Noiembrie 1912. In cadrul acestei miscari si mai ales dupa anul 1912, alba-nezii vor cauta sa se elibereze si de tutela apasatoare a clerului grec, in vede-rea cuceririi unci independcnte reale pe toate planurilc. Raporturile noastre cuortodocsii albanezi sunt vcchi si fructuoase. Am dori sa scmnalam dintru inceputCa studiul de fata se vrea o completare a celor aparute pana in urma cu ojumatate de veac, si crcdem eh este primul dupa inlaturarea totalitarismuluidin Romania prin revolutia din Decembrie 1989 si a celui din Albania prin

3 Altarul Banatului", an I, nr. 7-8, iulieaugust 1990, p. 3.

,,Revista istorica", torn '\47, nr. 1-2, p. 89-100, 1994

si

www.dacoromanica.ro

90 Gelcu Maksutovici 2

rniscarile de masa din anii 1990-1991, reluand astfel cercetarile asupra rela-tiilor roma.no-albaneze si sub aspectul celor dintre bisericile ortodoxe fra-testi, traditionale si cle, in multe privinte. De n-ar fi sa amintim cleat des-pre numeroasele danii ale voievozilor români catre rnanastirile din sudulAlbaniei in evul mediu2, de ajutorare reciproca in perioada moderna, .si desustinerea, de catre români a autocefalici Bisericii Ortodoxe Albaneze incea contemporana.

Din punct de vedere confesional, albanezii apartin cultelor musulman,ortodox si catolic, fiecare avand propriile sale traditii, personalitati, in functiede anumite zone de influenta. n regiunile de nord i pe litoralul Marii Adria-tice au dominat catolicii, avind ca principal centru orasul Shkodra, in Albaniacentralà musulmanii cu geamii de rara frumusete la Tirana sau Elbasan, iarin sud ortodocsii raspanditi in regiunile din jurul oraselor Korcea si Gjro-kastra, pana la Marea Ionica. Am facut, desigur, o schita generala, deoareceintrepatrunderi i convietuiri mixte sunt pretutindeni, in toate zonele locuitede albanezi, inclusiv in intinsa lor diaspora, fie ca e vorba de Kosova si Mace-donia jugoslava, de Grecia, Italia de sud, Turcia, Romania sau America.Apoi, intr-un viitor studiu, ne vom referi la convietuirea albanezilor cu a-romanii, la legaturile si colaborarea dintre ei nu numai in Albania, ci in in-treaga Peninsula Balcanica, din care vom cita numai un singur document,din 1896, ce ni se pare edificator si in care se consemna: Pe linga Mitropo-litul Antim al Mesembriei, care a declarat din nou cà ramane nedespartitde cauza româneasca, Margarit a mai castigat pe Mitropolitul de Durazzosi Gora albano-roman de origine, care, terminand doi am de participare inSinodul patriarcal din Constantinopol, se pregatea pentru a se intoarce inEparhia sa. Acest Mitropolit s-a legat si el cu scrisoare catre Margarit saintroduca limba romana in bisericile Eparhiei sale, unde românii formeazamajoritatea populatiunei. El a vorbit despre aceasta cu Mare le Vizir, sidecorat fara stirea Patriarhului cu Mare le Oficer al Ordinului Osmanic, s-apornit la Durazzo cu scrisori viziriale, ca sä fie sprijinit in actiunea sa dePasii din provincii. El va trece prin Salonic, Bitolia, Ianina si peste tot loculva cauta sa incalzeasca pe românii pentru cauza lor nationala"3.

Atat albanezii, cat i aromanii din Balcani, priveau cu incredere si .spe-ranta spre Romania considerand-o aparatoarea cea mai devotata a drepturilorsi libertatilsor lor, dar si a fiintei nationale prin ortodoxie, a celor apartenentila aceasta credinta, impotriva ingerintelor unor clerici care, chiar prin orto-doxie, cautau sa-i deznationalizeze. De altfel, in opinia publica a timpului,unii dintre oamenii politici ai Imperiului otoman, dintre diplomati, pc alba-nezii i aromanii de religie ortodoxa Ii considerau greci". De aici .si Tolulimportant al statului roman si al Bisericii Ortodoxe Române de a stsline

2 vezi Virgil Candea, Mdrturii romeinegi peste lwtare, Mica enciclopedie I, Albania dre'cia,Edit. Enciclopedick BucurWi, 1991; Nicolae lorga, Vasile Lupu ca urrndtor al Irnpifratitor deRdsdnt in tutelarea Patriarhiei de Constantinopole ss a Btsericii Ortodoxe, in Analele AcadernieiRomane", s. II, Menioriile Sectiunii istorice, t. 36, 1913 19 p. 207-236; idem, Fundaliu-nile domnilor romiini in Epir, in ibidem, p. 88 1, 9 16; Marcu Beria, Urme'rorndnesti in Rdsdritulortodox, Bucureti, 1935; leodor Bodogae, Ajutoarele romtineti la nuindstirile din Sfintul MunteAthos, Sibiu, 19 14; A. Camarino-Cioran, L'Epir et les Pays Roumains, Ianina, 1989 q. a.

3 Raportul semnat de D. A. Sturdza, ministrul afacerilor straine, adresat Regelui CarolI, documentul datat 1896, august 3/15, aflat in Arhiva Istorica Centralk fond Casa Regala,dosar 10, 1896, filele 1-2 (Dupa revista Anale de Istorie", nr. 3, 1975,.p. 99).

.

14,

,

www.dacoromanica.ro

Biserica Ortodoxa Rorranä Si Biserica Ortodox5. Albane75. 91

scolile i bistricile romanilor cin Balcani, prccum i autocefalia Bisericii Or-tocloxe Albancze, zbaterile ci de a fi o Biscrica nationala, indcpencicnta,scoasà de sub dominatia cicrului strain. In accst sens au existat numeroaseactiuni directe, morale si materiale, atat in a doua jumatate a secolului alXIX-lca, cat si in prima jumatate a sccolului al XX-ka, de care ne ocupamin mod special in prcz( ntul studiu. In anul 1903, dupa inabusirea rascoalcidin Macedonia, rcprimata in mod brutal de autoritatile turccsti, guvernulroman ia o scrie de milsuri pcntru rcfaccrca scolilor i biscricilor distruse.1VIinistcrul de Externe al Românici al-Ma ca, la 14 august 1903, s-au expe-diat telcgrafic bani pentiu ajutorarea populatici din Krusevo, care fuseseccntiul accstci miscari populare, specificand ca ajutorul nu s-a limitatnumai la icmâni, ca au fost ajutate i alte nationalitati. In sedinta Camereidin 28 noicmbrie 1903 s-a crcat un fond de 600.000 lei pentru construireade biscrici si scoli, suma votata in Parlamentul Remâniei de 98 de deputatidin cei 99 prezcnti, iar deputatul N. Dimancea a propus ca suma sa fie majo--rata la 1 milion4. In acclasi timp, I. I. C. Briitianu, sublinia pozitia Roma-mici de a mcntine ccle mai bune raporturi cu toatc popoarele din Balcani,noi dorim sa intretincm relatiile ccle mai cordiale cu statele vecine... sapuncm de acord intcrcsele noastre rcspective"6.

La inceputul secolului nostiu, la Bucurcsti functionau mai multe so-cietati culturale albancze ca de cxcmplu, Dituria" (Cultura), Drita" (Lu-mina), Shprcsa" (Speranta), Bashkimi" (Unirea) ce avea si o filiala foarte-puternica la Constanta, care cditau manuale scolare, carti, ziare si reviste,e crau difuzate in tcritoriile locuite de albanezii din Balcani si chiar a celor

din diaspora6. Albanczii ortodocsi din Bucuresti se organizeaza si in socic-tati religioase, la inccput fcmcile ortodoxe, iar la 6 decembrie 1909, intr-oAdunare gcncralà, tinuta in Sala Bailor Eforiei, va fi votat Statutul Comu-nitatii Ortodoxe Albancze din Bucuresti7. Dintr-un articol, intitulat Ale-gerea epitropiei bisericei albaneze, publicat in ziarul Minerva", din 8 de-ccmblie 1909, aflam ca: Au fost alesi d-nii Hristea Zapa, prcsedinte; EraclieDuro, Toma Ciami, Ianache Coeio, Pandele Vanghele, Vasile Zografi, Nic.Ionescu, Gh. Tico si Vasile Tarpo, rnembrii; Achile Eftimiu si Spiro Arabi,cenzori"8. Dupà aceasta data se punc cu tot mai multà acuitatc problema dea avca i o biserica propric, unde sa se slujeasca in limba albaneza. Intr-undocument, datat 19 martie 1911, se relata: In urma adunarii generale aComunitatii albaneze care a avut loc in ziva de 13 a.c. privitor la chestiuneabis ricca:ea albaneza i pentru accSt scop s-a facut i o lista de subscriptiein aceiasi zi, in care lista s-a strans suma de lei 5.000,... unii din albanezisunt de parere, ca suma stransa pentru cladirea bisericei albaneze, este multmai bine, si mai laudabil pentru colonia albaneza din Romania, ca aceasta

4 Dezbaterile Adundrii Deputatilor, 1903-1904, p. 255 Ibideni, p. 14 1

Pentru arnanunte, vezi Gelcu Maksutovici, capitolul Allania, din Afirrnarea statelorviationale indepcndente unitare din centrul n sud-estul .Europei 1821-1923, Edit. Academiei,Bu ureti, 1979, p. 129-145.

7 Arhiva Centra15. Istorica, Ministerul de Interne, Directiunea Politiei i SiguranteiGenerale, Dosar 54; 1910, f. 2 (Referirile ulterioare la acest fond, vor fi: A.C.1., Min. Int.,....)

8 Ibidem, dosar 129, 1909, f. 6.

www.dacoromanica.ro

02 Gelcu Maksuto rici 4

suma sa se trimita ca ajutor rasculatilor albanczi, care lupta pentru chesti-unea nationala albanezà..."3.

Problcma unci biserici proprii, o gasim si in articolul 0 biserica albanethin capitalii, publicat in ziarul Scara", nr. 419, din 13 martic 1911, in care sescria: In urma demersurilor eforo-epitropici albaneze, mitropolitul a acordatcomunitatii ortodoxe albaneze din capitala autorizatia oficiala de a aveaun local propriu de nigaciuni, in care preotii albanezi au sa oficieze intregserviciul divin in limba albancza"..., aratandu-se, in incheiere, ca ... In.acest scop, comunitatea face un apel la toti membrii ei sa ia parte la o adu-nare nationala ce va avea loc maine duminicd 13 martie, in sala Eforiei, laorele 2 d.a. spre a decide asupra primului local de rugaciune al acestei co-munitati"13. Dintr-un alt document, referitor la aceasta consfatuire, se arata.cà ..s-a hotarat sa se trimita 600 lei in Amirica lui Fan Noli nationalistu-lui i teologului albanez, pentru a vcni in Bucuresti, si sà aducà toate cartilPbisericesti traduse in limba albancza de el, si venind in Bucuresti, colonia al-baneza, spera ca prezenta teologului Fan Noli va folosi mult pentru progre-sarea chestiunii bisericesti albaneze..."11. Alte informatii sunt legate defaptul ca. Fan Noli a trecut de la Rotterdam direct la Petersburg si apoi vaveni in Romania. 0 invitatie, adresata conationalilor albanezi, are urmatorultext: Comunitatea Ortodoxa Albancza face apel chlduros tuturor albane-zilor din Bucuresti, spre a veni in numar cat mai mare in ziva de 3 septem-brie ora 8 dimineata la Gara de Nord pentru primirea Sfintiei Sale PreotuluiFan S. Nolli, pionierul chestiunei religioase albaneze, care vine sà ne vizi-teze"12. Intr-adevar, dintr-o nota a Directiunii Politiei i Sigurantei generale,datata 3 septembrie 1911, aflam stiri amanunti-te, Astazi a sosit in Capitallvenind din Rusia preotul albanez Fan S. Noli, unul din cei mai principaliluptatori ai cauzei albancze... Dansul va sta aici mai mult timp, gasindtara cea mai liberà din care va conduce interesele si miscarea albaneza;...Colonia albaneza de aici este recunoscatoare acestui preot care acum prin.meritele sale e ridicat la rangul de protopop de catre clerul rus din Petcrs-burg din cauza desvoltarei ce aduce natiunei ortodoxe .si lupta sa energicain chestia rascoalelor actuale in Turcia. Dansului i se datoreste interventiaca Rusia sä ajute materialiceste pe rasculatii care stau pe teritoriul munte-negrean, fapt indeplinit prin suma de 100.000 ruble ce a dat Rusia Mun-tenegrului"13.

Acum se deschide unul dintre cele mai interesante capitole ale rapor-turilor romano-albaneze pe linie de stat in legatura cu sustinerea luptei pentrnindependenta a poporului albanez, dublate de sprijinirca ortodoxiei de catreBiserica Ortodoxä Roman:I prin acordarea in folofinta Comunitatii OrtodoxeAlbaneze din Bucuresti a uneia dintre cele mai frumoase biserici, monumentde arta si arhitectura, Biserica Dintr-o zi din strada Academiei, iar indirect,prin intermediul lui Fan Noli i ajutorarii popoarelor crestine din Balcaniin eliberarea lor completa de sub dominatia multiseculara a Imperiului otoman.

9 Ibidem, f. 25.1° Ibidem, f. 2411 Ibidem, I. 2612 Ibidem, f. 3913 Documentul nr. 230, din: Poporul roman si lutta de eliberare a popoarelor din Baleani,

volum de documente, editht de Directia Genera16. a Arhivelor Statului, BucurWi, 1986, pp.596-597.

www.dacoromanica.ro

5 Biserica Ortodoxa Rornan5 si Diserica Ortodox5. A1banez5. 93

Inainte de a deschide acest capitol, cateva cuvinte despre persoanali-tatca lui Fan S. No li (Teofan Stilian No li) nascut in anul 1882 in satulIbrik Tepe, de langa Adrianopole (Turcia europeana) dintr-o familie de emi-granti albanezi, decedat in anul 1965 in Florida (State le Unite ale Americii)ca episcop al ortodocsilor albanezi. Luptãtor pentru independcnta nationalaa Albaniei, a intrat in prcotie in anul 1908 cu intentia de a milita si pe aceastacale pcntru autoccfalia Bisericii Ortodoxe Albaneze, de a o elibera de subinflucnta clerului grcc care cauta sa asimileze pe albanezi cu grccii prin in-termediul apartenetei la ortodoxie, la forurile biscricesti ale Greciei. Scriitorde talent, se impune atat in literatura albaneza, cat si in cea universala. Tnanul 1924, pentru cateva luni, va fi prim-ministru al Albanici, conducatoral rcvolutiei burghezo-democrate din Albania. In 1907 publica drama Israe-litii si Filistinii, prin diferite teme biblice combatand racilele sistemului feu-dal, in 1913 tipareste la Boston Triodul cel mic, in limba albaneza, tradus deel din greceste, intre anii 1922-1924 publica Druniul crucii, Isus biciuit,Moire pe muntele Sinai, traduce din literatura universala numeroase capo-dopere, intre care, Othello, Machbeth, Julius Cezar si Hamlet de Shakespeare,Un clumuin al poporului si Femeia de Ibsen, Catrene de Omar Khayam,Re:ntoarcerea lvi Skanderbeg la Kruja de H. Longfellow, Corbul si AnnabelLee de Edgar Allan Poe si allele. Asupra calitatii sale de inalt ierarh al Bi-sericii Ortodoxe Albancze, vom mai reveni pe parcursul studiului.

Sosit in Romania, primit cu dragoste i rcspcct de catre conationaliilui, dar i de autoritatile de stat si bisericesti, de opinia publica romaneasca,da intcrviuri prcsei, tine o conferinta la Atheneul Roman (octombrie 1911),plea ca la Braila si Constanta unde se aflau puternice comunitati albanezc,discuta cu eameni politici români i cu inalti ierarhi ai Bisericii Ortodoxeprimind sprijinul acestora, trimite, prin intermediul Coloniei albaneze, oscricoare de multumire I.P.S. mitropolitului Pimen al Moldovci, imbarba-teaza pe albanezii din Romania in lupta pentru cucerirea independenteinationale ctc. Preanta sa la Bucurcsti, va impulsiona intreaga ComunitatcAll ancza, nu numai pc cca ortodoxa, la noi actiuni, pe linia luptei de elibe-rare nationala, fund primit in egala masura si de albanezii musulmani saude cci catolici, ca un patriot si luptator pentru emanciparea tuturor. Esteintcrcsant de semnalat i faptul ca, traducand din limba greacá in albanezaThiodul cel mic, pe care-1 tipareste la Boston, in anul 1913, Fan Noli scricpe prima pagina, dedicatia Excelentei Sale Take Ionescu, in semn de recu-nostinta si stima, traducatorul", ceea ce ne face sa credem ca el a primit unsutqtantial sprijin material si de la omul politic roman, de altfel cunoscutpci_tru pozitia sa de sustinator atat al romanilor din Balcani, cat si a lupteide indcpendenta a Albanici14.

Asa curn aratam mai inainte, Comunitatea Ortodoxa Albaneza incadin anii 1909-1910 a facut diferite demersuri de a avea o biserica cu slujirein limba albancza, dar odatä cu sosirea la Bucuresti a lui Fan Noli ele s-auintinsificat si concretizat. Comunitatea solicitase mai de mult obtinerca pro-vizdrie a Bisericii Dintr-o zi, filiala a Bisericii Enei, atat autoritatilor de statcat si celor ecleziastice. La data de 8 aprilie 1911 Primaria orasului Bucu-

14 Gelcu Maksutovici, Idealul Independentei albaneze dame realitate, in Magazinistoric", anul X XI 1987, nr. 12, p. 57.

vezi

www.dacoromanica.ro

99 Geku Maksutovici

resti pun adresa nr. 20158/8808 B., comunica epitropiei Bisericii Enei cas-a aprobat Comunitatii Albaneze sä slujeasca. in Biserica Dintr-o zi, dar epi-tropia n-a fost de acord. Cu venirea lui Fan No li Comunitatea se adreseazaSfintei Mitropolii care, la data de 12 septembrie 1911, aprobä ca preotul FanNo li sa slujeasca la Biserica Doamnei 'Anà la data de 16 octombrie 1911,apoi Sfantul Sinod va aproba cedarea provizorie" a Bisericii Dintr-o zila care initial conducerea Bisericii Enei a consimtit numai pentru sarbatorileCraciunului, dar la 19 dccembrie 1911, printr-un Proces-Verbal incheiat intreBiserica Enci i Comunitatea Ortodoxa Albaneza se arata Ca se cedeazavrernclnie" sfantul lacas al bisericii filiale Dintr-o zi, vremelnicie" ce aveasa dureze pana dupà sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Astfel ca,avand sprijinul nemijlocit al Bisericii Ortodoxe Rom 'Lie si al autoritatilorromane de stat, Comunitatea Ortodoxa Albaneza din Bucuresti va beneficiatimp de peste 35 de ani de unul dintre cele rnai frurnoase lacasuri de cult aleCapita lei, monument istoric, de arta si arhitectura, din centrul orasului.Pentru cei mai putin avizati amintim ca sfantul lacas, cu hramul Sf. Nicolac.se afla in strada Academiei nr. 22, in perimetrul dintre Institutul ne Arhitc c-tura si fosta Biserica Enei demolatà, in conditii dubioase, dupa cutremmuldin anul 1977, sub pretextul imposibilitatii reconsolidarii. Este dcmn desemnalat faptul cà aici, in secolul al XVII-lea a existat o bisericuta de limn,.construità de Neagul", locul avea sà treaca in stapanirea fratelui sau maimic Antonie, vornicul din Popesti, domn al Tarii Românesti (1669-1672),dupa care va trece la fiul salt Niagul Postelnicul Negoiescu zis si Pop scu,apoi la fiica acestuia Marica odata cu casatoria ei cu Constantin Brâncoveanu.In anul 1702 Doamna Marica au ridicat acea bisericuta mititica foarte siau ridicat alta de piatra in locul ei". Biserica avea sa fie refacuta in anii 18261827, sub domnia lui Grigorie Ghica Voda, dupà care s-a pus pisania: A-ceasta Sfanta Biscrica cc se numeste Dintr-o zi cu hramul Sf. ierarh Nicolaea fost mai intai facuta din lcrnn si invechindu-se luminata Doamna Maricaa Mariei Sale Constantin Basarab Brancoveanu V.V. le kat 1702 de la nas-terea Domnului nostru Isus Hristos, indernnandu-se a facut-o toatä de zidsi a infrumusetat-o cu toate podoabele spre pomenirea Mariei Sale, ispravnicfiind dumnealui Enache Vacarescu, vil logotat, in urrna la leat 1825 in vre-mea Mariei Sale Grigore Ghica V.V. al patrulea, intamplandu-se de s-au arss-au preinoit i s-au infrumusetat, pricum se vede cu ajutorul Mariei SaleGrigore Ghica si a altor pravoslavnici prin staruinta dumnealui vel stolnicStanciu epitropul acestei Sfinte biscrici, L'pravinclu-se la preinoit la 1827".Asa cum consemna Pr. M. Popescu Cernca in scurtul istoric al bisericii, afisatla intrare, ... Din 1911 pana in 1945 aceasta biserica a servit ca loc de inchi-naciune pentru cornunitatea albaneza din Bucuresti". Dupa stiinta noastra,ultimul preot deservant al Comunitatii albaneze din Bucuresti a fost distinsul

regretatul Piru Buchiu, decedat in anul 1991, in commia Corbu, judetulOlt, om de aleasa tinuta civica i spirituala, slujitor devotat al altarului stra-bun, care, pe toti cei patru fii ai si i-a indrumat sa urmeze studii teologice,ca la randul lor sa fie si ci slujitori vrednici ai Bisericii Ortodoxc. Dintr-oepistola de suflet a Prea Cucernicului parinte Piru Buc hiu adresata autoruluiacestui studiu la data de 27 februarie 1991, dansul ne precizeaza ca: Ceicinci ani, 1942-1947, de sfanta slujire la Biserica Sfantul Nicolae Dintr-o

www.dacoromanica.ro

7 Biserica Ortodo3,5, Romana. s Biserica Ortodoxl AlbanezA 95

a Comunitatii Albaneze din Romania, au fost cel mai frumosi ani aitineretii noastre... "15.

La 28 Noiembrie 1912, in micul orasel Vlora, de pe litoralul Marii A-driatice, va fi proclamata independenta de stat a Albaniei, data cruciala inistoria poporului albanez. Odata cu eliberarea de sub jugul apasator al do-minatiei otomane de aproape cinci secole, poporul albanez nazuia indepen-denta si in alte domenii, ca de exemplu i eel al Biscricii Ortodoxe Albaneza,in sensul de a avea o larga autonomie, proprii si ierarhi i slujitori ai alta-rului. In lupta ortodocsilor albanezi pentru autocefalia Bisericii lor, vor fiangrenati i albanezii din diaspora, intre care si cei din Romania, care larândul lor vor avea un sprijin substantial si din paYtea autoritatilor romane,al Unor oameni politici, precurn Take Ionescu sau Nicolae Iorga. Despre ac-tivitafea Comunitatii albaneze legata de Biserica Dintr-o zi si mai ales depreotill Fan S. No li, vom mai releva cateva documente. In ziarul Universul",nr. 57 din 28 febivarie 1912, era publicat articolul Intrunirea albanezilor dinCapilalä, pentru ... a constitui o societate pentru intretinerea bisericei siscoalelor albaneze", dupa care se consemneaza: a Se decide ca societatea sapoarte numele de Uniunea Albaneza Ortodoxr... », enumerandu-semembrii Consiliului de administratie: Eraclie Duro, Petre Tarpo, TornaCiami; Pandele Evanghele, Vasile Zografi, Vanghele Dumitru, Dr. Sp. Shun-da, Sotir Filip, Mihail Kirita, Alexe Drenova, Victor Eftimiu, Athanas Can-tili, Dum. Beratti, Cristea Cotadi, Visarion Dodani, Vanghelc Atanasiu,Filip'Papaiani, Grigore Goda, Gheorghe Tico, Ioan Danga, Pandele Durmisi,I. Cbsturi, C. Naumescu, N. Cristea si Teodor Emanoil16. In anul urmator,in 'notele Politiei Si Sigurantei, gasim din nou semnalata prezenta lui FanNo li in Romania, astfel: Cu Aradul de azi (23 aprilie 1913, n.n.) a intratpreciful albanez Fan Stelian No li, insotit de Dumitru Ciufecu si merge Bu-curesti, Hotel Central..."17, iar intr-o alta notd, din 2 mai 1913, se relata:Astazi de dimineata are loc la Biserica Dintr-o zi din str. Academiei un pa-rastas pentru defunctul nationalist albanez N. Naciu (este vorba de patriotulNicol la Nacio intemeietorul societatii culturale albaneze Drita" (Lumina)la Bucuresti, in anul 1884, a unui Institut albano-roman, a unei scoale nor-male eu elevi al banezi si arornani, a editat mai multe publicatii etc.n.n)si care serviciul divin se va face in limba albaneza de catre Preoti albaneziFan No li si Papa Haralambie si la acest parastas va lua parte Co Ionia alba-neza'Si se zice ca vor lua parte si rnacedo-rornânii... "18. In notele urmatoare(din 3 mai 1913) se preciza: In cercul albanez a adus mare bucurie u entu-ziasm declararea preotului albanez Fan S. Noli fata de albanezi, despre rezul-tatul audierii ce a avut numitul preot cu D-nu Ministru Take Ionescu, careconvorbire intre altele este si promisiunea D-lui Ministru, ca cat de curandva tipari un numar insemnat de carti bisericesti aici in Bucuresti in limba al-baneza si care carti cand se vor tipari i vor fi gata i le va trimite in Albaniasuswarnitului preot"19, iar in nota, datata 9 mai 1913, se anunta: Cu ocazia

Scrisoarea Pr. Piru Buchiu, datath 27 februarie 1991, expediath din corn. Corbu,jud. Olt, catre Gelcu Maksutovici, aflath in Arhiva Uniunii Culturale a Albanezilor din Romania,13. 1.

" A. C. Ist., Min. Int. Dir. Politic i Sigurantei, dosar 54, f. 95.Ibidem, f. 117."

28 Ibidem, f. 12018 Ibidern, f. 121

i

.71

17

si

www.dacoromanica.ro

96 Gelcu Maksutovici 8

plecarii preotului albanez Fan No li in Albania, albanezii din Bucuresti audat un banchc t in restaurantul Carpati... susnumitul preot a parasit Ca-pitala plccând in Albania in ziva de 8 a.c. icsind prin punctul Predeal... "2°.

Documentcle vremii vorbesc pe larg despre sprijinul românesc. LaCongrcsul albano-roman din Trieste, din martie 1913, Dr. Shunde vorbinddespre raporturilc dintre români Si albanezi, sublinia: Intarind natiuneaalbaneza, Romania se intareste pe ea insasi, caci ea vede lamurit ca. Albaniaeste amenintata de acelasi pericol ca i clansa, caci ea stie prea bine cä soartaneamului românesc si a neamului albanez este pe veci comuna", concluzio-nand: Ei bine! Romania vrea staruitor i sincer o Albanie puternica si pros-pera"21.

La sfassitul primului razboi mondial, când la Conferinta de Pace dela Paris era luata din nou in discutie i problema independentei i suverani-tatii statului albanez, Nicolae Iorga va redacta i publica la Bucuresti lu-crarea Breve histoire de l'albanie et du fieufile albanais, folosità ca argumentistoric de delegatia albaneza in sustinerea intereselor sale, lucrare ce cuprin-dea, implicit, si sustinerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Albaneze, prpblemace va intra si mai mult in actualitate in accasta perioad5.22. Dar in accastaprivint5. cea mai completà si la obiect lucrare, cunoscutà de noi pana acum,rat-name teza de licenta Infiintarea i organizarea Bisericii Ortodoxe Alba-neze, Bucuresti, 1941, semnata Buchiu I. Piru, din care vom cita largi ex-trase23. Dupà ce, in primul capitol Crqtinismui in Albania, ne este prezentataAlbania si albanczii, concluzionând ca: 4 Tot timpul cat a stat sub jurisdic-tia patriarhiei din Constantinopol, viata bisericeasca a albanezilor a pritnitun caracter aproape exclusiv grec: limba cultului a fost cea greaca, clerul

mai ales ccl superior a fost grec. Grecii i Patriarhia ecumenica s-auobisnuit a privit pe ortodocsii albanezi ca greci albanofoni" *24, in capitolulII, ne este prezentata pe larg Autocefalia Bisericii Ortodoxe Albaneze, inintreaga sa complexitate.-

Având in vedere datele, valabile Si azi, continute in lucrarea citata, amsa redau cateva din ele, pentru a readuce in memorie si la cunostiinta cititorilorlupta national-bisericeasca a albanezilor pentru cuccrirea autocefaliei. Desi,asa cum am mai ardtat, problema se punea mai de mult, mai ales dupa procla-marca independentei de stat a Albaniei din Noiembrie 1912, conflictul dintreortodocsii albanezi i Biserica greack avea sä izbucneasca pe fata, cand, in1921, la Coritza (Korcea, oras in sudul Albaniei, n.n.), preotii si tineretul alba-

" Ibidem, f. 122.21 Documentul 234, din: Poporul ronuln si lupta de eliberare a popoarelor din Balcani,

Bucuresti, 1986, P. 602.22 Vezi Gelcu Maksutovici, Istoricul Balcanilor stravechi, in Dacia literare, aaul I,

1990, nr. 5, p. 12.

23 Aducern multumiri si pe aceastä cale Prea Cucernicului Preot Laurentiu Buchiu de laParohia Poiana Campina, judetul Prahova, pentru amabilitatea cu 'care ne-a pus la dispozitieexcelenta tezd de 1icenta a tatalui sau Piru Buchiu, atat de utilá studiului de fata, cunoasteriimai aprofundate a raporturilor dintre Bisericile ortodoxe romane §-i albaneza, cu mtate dateinedite si astazi.

24 Buchiu I. Piru, Infiintarea si organizarea Bisericii Ortodoxe Albaneze, Teza de licenta,Bucuresti, 1941, p. 14 15; lucrare in manuscris, aflatä in posesia Pr. Buchiu Laurentiu. Avandin vedere importanta deosebitä a acestei lucrari, am considerat deosebit de utila tiparirea'ei chiarin forma actuala, eventual completata cu o prefata lamuritoare asupra noilor informatii sitrvenitein ultimele decenii.

www.dacoromanica.ro

9 Biserica Ortodox'a Rorn5.115. Si Biserica Ortodoxd A1bane75. 97

nez se hotarasc a cânta prohodul la Vinerea Mare, in catedrala orasului, inlimba albaneza" 25. Grecii sunt furiosi i pornesc o campanie de represalii im-potriva intentilor albanezilor de a introduce limba nationala si in biserica,considerand cá ortodocsii din Albania sunt propriu-zis greci, care vorbescalbaneza". In anul 1922, este convocat un mare Congres national-bisericesc inorasul Berat, in care s-a luat hotararea proclamarii Autocefaliei Biscricii Orto-doxe Albaneze, fiind ales ca episcop arhimandritul albanez Visarion Giovani.S-a format un sinod provizoriu", iar o delegatie, in frunte cu preotul alba-nez Vasil Marcu a fost trimisa la Patriarhia din Constantinopol pentru a pre-zenta dolcantele clerului i credinciosilor albanezi. Aici nu gasesc intelegereacuvenità, problernele sunt tergiversate, se pun fel de fel de conditii, de neaccep-tat pentru un popor ce vrea sa fie liber si in spiritualitatea sa. Albanezii intrain legatura cu Biserica sarbd, care in anul 1925 il va hirotoni pe arhimandritulVisarion, dar ramâneau Inca alte chestiuni nerezolvate. Albanezii sunt nevoitisa intre din nou in tratative cu Patriarhia ecumenicä din Constantinopole,care, in aprilie 1926, trimite in Albania pe mitropolitul Hrisant din Trapezuntcare va purta discutii cu o Comisie albaneza in fruntea careia se gasea omulpolitic si de stat Pandeli Vangheli (acesta provenea din Comunitatea Albanezadin Bucuresti, fost comcrciant in Ca lca Victoriei 112, cu un mare rol in condu-cerea i organizarea acestei comunitati ,in evenimentele legate de proclamareaindependentei Albaniei, care chiar imediat dupa anul 1912 a primit o serie desolicitari de a fi prefect de Korcea sau ministn u. in guvernul national albanez.).Desi se ajunsese la unele compromisuri de ambele parti, mitropolitulHrisant, care semnase si un Proces-verbal, la 6 iunie 1926, privitor la acordulrealizat, in loc sä plece la Patriarhia ecumenica, se duce la Atena, iar pesteateva luni se reintoarce nu cu ratificarea protocolului si cu tomosul patri-arhal", ci cu un alt protocol, ceea ce dovedea o desconsiderare a dorintei alba-nezilor. Totusi Patriarhia va trimite in Albania doi arhicrei provizorii, care auconstituit un Consiliu bisericcsc suprem" din arhiereii amintiti, doi preoti sipatru mireni. Activitatea celor doi arhierei era vadit ostila miscarii pentruautocefalie, fapt ce a determinat pe albanezi sä paraseascil incercarile de aajunge la un acord cu Patriarhia de Constantinopole, cautand alte solutii,intrând din nou in legatura cu Biserica s'arba. In februarie 1929 episcopul alba-nez Visarion impreuna cu episcopul sArb Victor hirotonesc pe arhimandritulAgatanghel din Korcea, pe preotii vaduvi Eutimie din Gjirokastra i Atanasiedin Elbasen ca episcopi-eparhioti ai Bisericii Ortodoxe Albaneze, constituindastfel Sfântul sinod" al carui presedinte, ca i Arhiepiscop al Albaniei si Mitro-polit al Eparhici de Durr 6s a fost ales Visarion. La 26 februarie 1929 membriiSinodului au fost primiti in audienta solemna de regele Albaniei Ahmet ZoguI, care le-a inmânat investitura dupä vechile traditii.

1 Patriarhia din Constantinopole a reactionat foarte aspru cu depunerisi amenintari, a protcstat inaintea regelui albancz in calitatea sa de autori-tate legala suprema a credinciosilor ortodocsi din Albania", a invocat acordulde la 1 irana" care 'Ana atunci 11 ignorasera, a trimis o epistola catre turmaortodoxa albaneza", alta catre bisericile ortodoxe pentru a nu intra in comu-niune cu episcopii alba nezi etc. Situatia va fi acceptata abia in martie 1937cand o delegatie albancza, imputernicita chiar de rcgele Zogu, formata din

25 Buchiu Piru, op. cit. p. 16

7 c. 1070

Ill

www.dacoromanica.ro

98 Gelcu Maksutovici to

episcopul Hristofor si Iosif Kedis, fost ministru de justitie al Albaniei, va dis-cuta cu mitropolitii Ioachim al Dercosului i Ghenadie al Heliopolei, ca repre-zentanti ai Patriarhici. Convorbirile s-au incheiat cu un nou acord" princare se recunostea autocefalia Bisericii Orodoxe Albaneze, obligatiunea statu-lui albanez de a asigura toate conditiile de liberà dezvoltare a Bisericii ortodo-xe si a asezarnintclor ei scolare i religioase i altcle.

In ziva de 12 aprilie, Patriarhul ecumenic a proclamat In fata sinoduluipatriarhal Autocefalia Bisericii Albaneze, stabilind ea ea intra in rândul bise-ricilor autocefale, potrivit ordinci stabilite, imediat dupa Biserica Ortodoxadin Po Ionia 26. Un rol important in aplanarca conflictului cu albanezii 1-aavut Patriarhul Miron al României, care a intervenit in mod energic pc lângaPatriarhul ecumenic 27 Ar trebui sa amintim i faptul ca o build parte dintrepreotii albanezi au fost pregatiti in institutele de invatilmant teologic dinRomania pana in anii celui de-al doilea razboi mondial, cand, datorita conjunc-turii politice buncle raporturi au fost intrerupte aproape o jumatatea de secol.Inainte de rdzboi in Albania apdrea rcvista Kisha ortodoxe shqiptare"(Biserica ortodoxa albaneza) cu dese referiri la accst sprijin românesc. In con-cluzie, am dori sa facem precizarea ea, in Statutul Biscricii Ortodoxe Autoce-fale Albaneze, publicat la Korcea in anul 1929, se face precizarea cn.: In tre-gul cler i popor al Regatului Albanez, reprczentat prin delegatii imputerniciti,adunati la Congresul al II-lea ce s-a tinut in Korcea voteaza in unanirnitatestatutul definitiv al Bisericii Ortodoxe Albaneze, proclamata ca autocefalala Congresul din Berat cu data de 12 Septembrie 1922" 28

Inainte de a incheia accst studiu selectiv din multimea de date si docu:mente referitoare la raporturile romano-albaneze si in planul spiritualitatilortodoxc, in momentul de fata cand si in Albania se restabilesc vechi lega-turi, se reface viata religioasa dupa o lungã perioada de interdictie totala, orto-docsii albanezi au nevoie de sprijinul efectiv ai celor ce le-au fost prieteni intoate timpurile. Intre noi si ei au existat intotdeauna relatii de colaborare, deintr-ajutorare, in care sprijinul româncsc a fost evident. El se manifestdastazi. In zilele Nasterii Domnului 1990, Prea Fericitul Parinte Patriarh Tcoc-tist rniluia unele familii de albanezi refugiati, ca altadata strabunii lor, pe pa-mântul ospitalier al României. Incepand en anul scolar 1991-1992 s-a reluattraditia venirii unor tineri din Albania la studii in Romania, intre care .si uniipintru invatamantul tcologic. In acest sens semnalhm un prim grup de treipersoane la Seminarul Teologic Ortodox din Craiova, sub ocrotirea LP.S.Nestor, iar dupa stiinta noastra sunt in discutie i rezolvarea altor burse, con-tribuind astfel la acoperirea unor cerinte stringente legate de renastcrea i revi-gorarea Bisericii Ortodoxe Albaneze, in beneficiul credinciosilor ei albaneziaromani. Noi am fost cei care 1-am ajutat moral si material pc marcle lupta-tor Fan S. Noli in anii 1911-1913 , ca primul slujitor de limba albaneza dindiaspora acestei etni, care va milita atat pentru independenta statului albanezcat si a bisericii sale, viitorul episcop al albanezilor din America, decedat in

28 Buchiu Piru, op. cit. p. 4227 Ibidem, p. 4328 Ilndern, p. 66 (traducerea Statutului in limba român1, a fost efectuath de Pr. Buchiu

Piru, in anul 1941, n. n.)

si

5of

www.dacoromanica.ro

11 Bicerica Ortodox& Roman& si Biserica Ortcdoxa. Albaner& 99.

anul 1965, in slujba acelorasi nobile idealuri phna la sfArsitul vietii sale" '9.Trebuie sa avem in vedere i faptul ea in Albania religia a constituit i o pro-blema politica. Pe buna drcptate Ismail Kcmali, intemeietcnul statului inde-pendent albanez, afirma: Trebuie s avem in vedere ca de-a lungul secolelor,in timpul Imperiului Bizantin, teritoriile ilire au avut noiocul" sa sc aflesub influcnta Bisericii Ortodoxe. Mai tArziu convertirea la religia catolica si lacca islamica, nu s-a efectuat numai pentru interese personale ci dintr-un sen-timent mai adfinc: pentru a nu fi inghititi de cultura grcaca si in mai micamasura de cea slava, influente care se exprimau si se impuneau prin interme-diul Bisericii Ortodoxe" 3°. De aceca. albanezii tin cu atAta ardoare i astazila independenta lor nationala si pe planul religios, deoarecc patriotismul lor,dragostea de tara, este pe deasupra tuturor considerentelor religioase sau po-litice.

NEW CONTRIBUTIONS TO A BETTER KNOWLEDGE OF THERELATIONS ESTABLISHED BETWEEN THE ROMANIAN ORTIIODOX

CHUR CH AND THE ALBANIAN ORTHODOX CHURCH

Abstract

The struggle for national liberaton and for independence undertakenby Albanians by the end of the 19th century and at the beginning of the 20thcentury was backed up by the Romanians in various ways, among which thereligious affirmation of the Albanian Orthodox Community in Bucharest whichhad a huge part to play in the proclamation of the independence of Albaniaon 28 November 1912. Taking as a starting point the fact that as early as 1911state authorities together with the Romanian Orthodox Church endowed theAlbanian Community with the church Dintr-o zi" from Bucharest, in whichthe high Albanian hierarch and brilliant writer Fan Nali officiated, the authorpoints to the fact that support continued to be offered over the years to followto Albanians in Romania, as well as to those in Albania in the issue at stake,that is the independence of the Albanian Orthodox Church. Romanian autho-rities, both laic and religious, rated favourably the attitude assumed by Alba-nians in Romania, taking into consideration their loyalty toward the count ywhich had adopted them and the fact that they embodied a bond betweenthe two countries and also a link with Macedo-Romanians in Albania, fosteringthus excellent relations between Romania and Albania. Therefore, in the pe-riod between the two World Wars, with a special focus on the ycais 19231935, when Albanians displayed huge efforts toward throwing off any foreignauthority, the religious one included, Romanian personalities such as the his-torian Nicolae Iorga, the metropolitan Pime.n and the patriarch Miron Cristcagave their full support to thc action taken by the Albanians. The author'sapproach based on a numbcr of writings and documents from the archives,

vezi Naum Prifti, Dy puHicistika té .Noht të oi,evo Dou a'. manuscrise al lui Noh dinanii '50), in: Drita" (Limina), Anul _XXX nr. 1582 din 3 martie 1991, Tirana, p. 7.

" Ismail Kemali, in Dielli" (Soarele), an. I, nr. 18, Zagreb, 19. I. 1991, p. 11.

^029

www.dacoromanica.ro

100 Gelcu Maissutovici 12

some of which unprinted before, pinpoints the support offered by the Romani-ans and concludes that it continues to be offered, as the Romanian OrthodoxChurch advocates for the restoration of the Albanian Orthodox Church afteryears of communist interdictions, while hierarchs of the former contributeeffectively to thc training of young men willing to take holy orders and arejoined in their efforts by laymen, especially of Albanian origin. Together withthe tradition Albanians young for to receive high education in Romania,relations between. the Romanian and Albanian Orthodox Church havebeen resumed, while speaking for the multiple contacts between the twocountries and peoples on the backdrop of the newly-recovered liberty anddemocracy.

www.dacoromanica.ro

BASARABIA $1 BUCOVINA IN ISTORIA ROMANILORSTUDII $1 DOCUMENTE

LEGISLATIA AGRARA ROMANEASCA PENTRU IMPROPRIETARI-REA TARANILOR DIN SUDUL BASARABIEI (1857-1878)

VITALIE VARATEC

A doua jumatate a sec. al XIX-lea a constituit perioada de adevarata cotitura in istoriaromanilor. Prin eforturile inaintasilor sai, care se bucurau de sprijinul maselor largi, poporulnostru a reusit sa irnpunä marilor puteri ale Europei vointa i dorinta sa de imitate nationallstatala, obtinand aducerea in discutie la Congrisul de pace de la Paris in 1856 a problemei ro-manesti 1. Rezultatul acestor eforturi gasit reflectarea in mai multe articole ale tratatuluide pace, semnat la 18/30 martie 1856 in urma incheierii thzboiului Crimeei. Conform art. XXIIXXVII ale tratatului, pentru Principatele Muntenia 0 Moldova era pastrata suzeranitateaotomana, protectoratul rusesc, impus Inca la 1829, fiind inlocuit prin garantia colectiva a statelorsemnatare. Principatele beneficiau de respectarea administratiei independente i 'rationale,a libertatii cultului, legislatiei, comertului i navigatiei, de asigurarea posibilit54ii exprin ariirealizarii dorintei populatiei pentru organizarea viitoare a tarilor romane

Desi erau concepute in contextul altei problerne, a Dunarii, consideram c. si art. XXXXI aveau tangenta directa cu poporul si spatinl rornanese. Ele prevedeau ca. imparatul Rusieiconsirnte la o rectificare a frontierei sale in Basarabia" i cä teritoriul cedat de catre Rusia vafi anexat la Principatul Moldovei, sub suzeranitatea Sublimei Porti"3. Este adevarat c. acestevenirnent a fost cauzat de coincidenta partiala a intereselor statelor europene cu doleantele ro-manilor de reintregire. invingatorii in rdzboiul Crirneei au impus imperiului tarist cedarea uneipdrti a Basarabiei, rapite de el la 1812, doar pentru a-i diminua influenta i stvili expansiuneain sud-estul Europei prin indepartarea sa de la gurile Dunarii i suspendarea calitatii sale deputere riverana. Sub acest raport, modificarea hotarului Rusiei in sudul Basarabiei se prezentaca element al problemei dunarene. Momentul in cauztt, first), are i o alta semnificatie, dacii tinemcont cl teritoriul cedat a fost realipit Principatului Moldovei, care dupl. unirea sa de la 1859 cuTara Romaneasca si crearea statului unitar roman, a cunoscut multiple reforme cu caractermodernizator. Astir.", prin decizia Congresului de pace de la Paris, timp de doua decenii (panain 1878) judetelcr sud-basarabene Cahul, Isi rail i Bolgrad le-a fost oferita posibilitatea incadrariiin procesul innoitor al societatii romanesti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, perioadain care rornanii din restul Basarabiei au continuat sa suporte consecintele administratiei taristeruse.

Din multitudinea transformarilor pe care le-a ctmoscut Romania in primele deceniiale existentei sale ca stat unitar modern, un loc aparte rl ocupa proberna evolutiei relatiilor agrare.Agricultura constituia principalul compartiment al activitltii rnajoritatii populatiei din aceaperioada. alcatuind in acelasi timp i pivotul econorniei tanarului stat unitar romanesc. Lichi-darea servitutilor, inlaturarea sistemului de privilegii ale marilor proprietari funciari, acordarealibertatii i independentei economice taranimir prin improprietarirea fostilor clacasi si a locuitoril orde pe domeniile statului devenisera o conditie sine qua non pentru succesul general al intreguluiproces de modernizare. Reusita acestor objective era conditionata in special de caracterul legisla-tier agrare, adoptata de corpurile legiuitoare ale trii, precum si de modalitatile prevazute pentruaplicarea ei. Prin introducerea noilor legi era asigurat cadrul juridic necesar evolutici agriculturii

1 Conferintele din Paris, Bucuresti, 1856; Acte ,si documente rela ive la isto; a renas eriipublicate de Ghenadie Petrescu, Dimitrie A. Sturdza si Dimitrie C. Sturdza, Vol. TT,

Bucuresti, 1889, p. 999 1088.2 Ade ,si documente, II, p. 1082.3 Ibidem, p. 1081.

Revista istoricr, torn V, nr. 1-2, p. 101-112, 1994

2.

Romdniei,

www.dacoromanica.ro

102 Vitalie Varatec 2

pe fagasul instaurarii regimului modern al proprietatii individuale si inviolabile asupra paman-tului, fenornen pre7ent sii n teritoriul basarabean, revenit in componenta statalitatii romanestidupa. 1857.

La ora actualt, Cand cercetarea istoriei Basarabiei s-a ridicat pe o noua treapta, considerimne esara si oportuna aducerea in circuitul istoriografic a acestei pagini din trecutul românilordin stanga Prutului. Ne propunem o incercare de analith a principalelor legi romanesti, prinadoptarea si aplicarea carora au devenit posibile transformarile importante din agriculturabasarabeana.

In cadrul numeroaselor dis utii din societatea romaneasca care au anti ipat actul pro-mulgarii legii rurale de la 14 26 august 1864 si care aveau menirea gásirii chilor optime i po-sit ile pentru acca perioada de rezotrare a problemei agrare, s-a tinut cont si de realitatea dinjudetele

Est cunos ut formarea la 11 23 octombrie 1863 a guvernului Kogalniceanumarcase inc putul etapei desisire in eforturile fortelor progresiste din Romania pentru schim-barea situatiei din agricultura tarii. Prim-ministrul si-a expus de la bun inceput intcntia de apurcede neintarziat la pregatirea si infliptuirea reforinei agrare pe care intr-o circularii ciltre totiprefectii judetelor o aprecia ca cea mai vitall pentru tart", preci7and de asemenea ca chestiaruralä are a re rent in curand in dezbaterile Aduntrii" 4. Faptul in cau7a s-a produs la 16128m.artie 1864, camd proiectul guvernului de lege rurall a fost prezentat Adunarii. Documentulpropus atentiei corpului legiuitor i intregii natiuni romanesti 8 prevedea actiuni reformatoareuni e pentru toate zonele României, in care diferite erau atat fondul funciar disponibil pentruimproprietarire, cat si capacitatea satenilor de a-si räscumpara servitutiile. Desi departe de aa rea un caracter perfect, proiectul avea drept obiecti I principal asigurarea unei stari de echilibruprin garantarea dreptului de proprietatc absolutt atat asupra pamantului primit de tarani, cat

asupra parnantului ramas mosierilor. In virtutea faptului ca proiectul gurernului preconizaautiuni identice de transformare a relatiilor agrare pentru toate zonele iirii, putem consideraca in sudul Basarabiei ca si in toata intinderea Romaniei" urnlau a fi desfiintate toate obliga-tiile de ser raj, iar clacasii aveau a de reni mici proprietari, creandu-se astfel conditiile favorabilepentru dezvoltarea relatillor ne piata si in agricultura din teritoriul basarabean, retrocedatRomaniei duph 1857. Anticipand putin firul expunerii prohlemei, vom preci7a cit obiectivul mo-dernizarii relatiilor agrare prin introducerea dreptului proprietatii absolute asupra pamantuluiin Romania, inclusi r in sudul Basarabiei, propus in proiectul din primavara anului 1864, a con-stituit scopul principal al politicii agrare promovate si de alte gu tame ulterioare.

Dacti proiectul guvernului prevedea pentru judetele basarabene aplicarea unor prevedericomune pentru toata tara, fitra a se tine coot de specificul agriculturii din zona, determinatde politica tarismului rus intre anii 1812-1857, apoi in cadrul dezbaterilor parlamentare pemarginea acestui document s-au facut auzite unele indemnuri de a nu se neglija situatia dinstanga Prutului. In sedinta din 13 25 aprilie 1864, cand s-a d-tt citire raportului comisiei specialea Adunarii, clesemnate pentru aprecierea proiectului gurernamental, si prin care s-a facut cunos-cuta opinia majoritatii conservatoare fata de documentul discutat i fata de problema agraritin general, M. Kogalniceanu a atacat cu vehementa, politia advcrsarilor sai in materie de des-pagubire a mosierilor. Demonstrand cit suma recomandata de comisia speciala este mult preaexagerata, el a ecemplificat prin cazul judetului Cahul, unde pretul real al unui lot de douit falciSi jurnatate era de 15 galbeni. In aceasta s tuatie prim-ministrul a declarat fart echivoc: Sid-voastre mufti astazi in Moldova si hotarati sa se plateasca pentru clout falci i jumatate 60galbeni! hotarati ca in Cahul sa se plateasca aceasta sumä pe 2 1 2 falci? Dar atunci faceti ped. Grigore Epureanu milionar, D-sa trebuie sit voteze acest proierl cu arnandoul mainile" .M. Kogalniceanu nu intamplator s-a referit la persoana lui Gr. Epureanu, care poseda maimulte mosii in judetul Cahul 7.

Tot in discursul sau de la 13/25 aprilie 1864 M. Kogalniceanu a tinut sa precizeze: Indistrictul Cahul e o legiuire in parte, si perrnita onor. comitet a-i spune ca a trecut cuusurinta, no unoaste legea de peste Prut, clici nu face amintire de dansa. Conchista sau trecereaunui lo in stipanirea altuia nu schimba legea care reguleaza proprietatea. Aa cand Basarahiaa trecut catre Moldova, a avut legea sa i acca lege exisla astliai" 8. Era de fapt o revenire la

4 Monitorul Ofi.iial", nr. 225 din 11 noiembrie 1863.5 Prin dispo7itia lui M. Kogalniceanu proiectul gu'rernului a fost pub'icat in Monitorul

Oficial" din 16 martie 1864, fiind preluat si de alte publicatii ca Buciurnul" Romanul".D.C. Sturdza-Scheeanu, Acte cm legnsiri priviioare la chestia feirlineascd, seria I, Vol. If ,

Bucuresti, 1907, p. 777 (Se va cita: Acte si legittiri).7 Arh. Stat. Buc ireti. fond. RPforni, agrati 1864, dosar 1871, f. 28-39.8 Acte si legiuirm, p. 777.

131,arabiei.ftptul cä

sa-ini

din

ni

t"

www.dacoromanica.ro

3 Legislatia agrarã (1857-187R) 10:3

aceasta problema, deoarece doi ani mai devreme, in sedinta Adunarii de la 25 mai/6 iunie 1862,M. Kogalniceanu atentiona ca judetele de peste Prut au o legiuire deosebita, aceea a 13asa-rabiei, contractul normal din 1846, intarit de imperatorul Rusiei, Nicolae I, i care, la inapoiereaBasarabiei de jos catre Moldova, nu s-a oborat pana acum prin nici o legiuire" 9.

Observatiile cu referire la Basarabia, facute in cadrul dezbaterilor parlamentare, au de-terminat necesitatea unei mai bune cunoasteri a situatiei din agricultura judetelor stdbasarabenein procesul pregatirii i definitivarii textului legii rurale. La 2 14 iunie 1864, domnitort 1 Al. I.Cuza a sernnat un decret prin care Consiliul de Stat a fast invitat in intaile sale sedinte a seocupa de elaborarea unui proiect de lege rurala" 1°. Pentru realizarea acestui obiectiv Consiliulde Stat a solicitat ministerului de interne informatii despre nuntarul familiilor plugarilor de pedomeniile statului, asezámintelor publice san particulare, preturile legiuite pentru munca dinMoldova etc. In urrna acestei cereri, Consiliul de Stat a obtinut datele necesare printre tare si celereferitoare la situatia clacasilor din judetul Cahul n.

In activitatea Consiliului de Stat pentru elaborarea proiectului legii rurale s-a manifestatpreocuparea pentru respectarea caracterului neomogen al agriculturii din diferite /one ale Roma-niei, deci si al introducerii unor stipulatii menite sà asigure realizarea reformei agrare in concor-dantä cu specificul acestor zone. In scopul realizarii obiectivului in cau/a, an fost analizate celemai importante documente ale legislatiei agrare aplicath in ultimile decenii pana la 1864. Pentrucazul teritoriilor basarabene, Consiliul de Stat a examinat cuprinsul i prevederile Contractuluinormal", introdus de catre tarismul rus in Basarabia la 27 martie 1846, si prin care erau legalizateobligatiile de servaj ale taranilor, locuitori pe mosii 12

Prin decretul de la 14 26 august 1864 domnitorul Al. I. Cuza a sanctionat si a promulgatlegea rurala 13, care urma a fi pusa in practica si in sudul I3asarabiei, ca in intreg spatiul Romanieide atunci. Legea avea putere de actiune in stanga Prttului atat prin articolele sale ce stipulauprincipiile generale ale transformarilor din agricultura romaneasca, cat si prin unele articole spa-ciale care se referau la anumite particularitati ale agriculturii basarabene. Acest documentistoric, prin aplicarea caruia a fost asigurata realizarea principalului obiectiv al procesului moder-nizator romanesc din a doua jumatate a sec. al XIX-lea, gasit reflectarea sa in istoriografie 14.Noi ne propunem sa inccrcam o examinare a legii rurale de la 1864 sub raportul sernnificatieiprevederilor ei pentru realizarea primelor transformari innoitoare a relatiilor agrare din Basarabia.

Prin caracterul obligatoriu pentru intreaga tara a prevederilor desfiintarii c1 ii si a tutu-ror sarcinilor taranilor, datorite stäpanilor de mosii", precum si a improprietaririi fostilor cldcasi,legea din 14 26 august 186415 marca inceputul lichidrii elementelor anacronicc din relatiileagrare, existente in stanga Prutului dupa 1812 si consfintite de catre tarismul rus prin Contrac-tul normal" la 1846. Aplicarea principiului de a impune agricultorului rascumpararea doar aobligatiilor de servaj, nu insa si a pamintului, avea o semnificatie dcosebita pentru spatiul Insa-rat ean, realizandu-se astfel patrunderea normelor de drept european i peste Prut in sec. al

Primul capitol al legii rurale, care prin cele 16 articole ale sale stabilea clreptul sätenilorcla asi la proprietate si la rascumparare a sarcinilor lor, asigura tuturor clacasilor, inclusivcelor din Basarabia, posibilitatea dispunerii de intinderea legala de pamant", adich de lotulpre zazut in conformitate cu categoria in care erau trecuti 16 Asupra judetelor din stanga Prutu-lui s-a extins clauza legii rurale prin care sätenilor le era asigurat dreptul de a primi in proprie-tate pana la 2 3 din suprafata rnosiei pe care locuiau. Fara nici o exceptie, legea acorda parohiilorrurale dreptul la loturi pentru intretinerea clerului, prevedea oranduirea din contul statului ainginerilor topografi pentru hotarnicirea pietruirea islazurilor, fanetelor si a terenurdor

9 p. 415.19 p. o36.

Ibidem, p. 886 8o7.Ibielem, 0. 838. (Textul Contractului normal" vezi: Arbiva Nationala a Reoublicii

Moldova, fond. 134, dos. 71, f. 33-44, precum i publicat in: Budac I.G., Crcstiane Bessarabii,Chisinev, 1956, p. 375 384).

Ve71 textul legii rurale din 1864 (Acte ci legiuiri. p. 892 903).14 Istoria Romdniei, vol. IV, Bucuresti, 1964, P. 380; N. Adaniloae, D. I3erindei, Legiu-

irile agrare din 1864, in Lupta de clasa", 1864, nr. 7, p. 300; Idem, Refcrma agrard din 1864,Bucuresti, 1967.

13 Acte ,si legiuiri: p. 892 903.Ibidern, p. 892 896.

XIX-lea.

ibidni,

si-a

si

ci '

.116dent,

4.

www.dacoromanica.ro

104 Vita lie Varatec 4

arabile obtinute de sateni, obligand astfel trecerea in cadastru a tuturor rnodificarilor survenitein proprietatea funciara de pe urma reformei agrare. Nu poate fi subestimata importanta art, 16care oferca fostilor 01.casi dreptul de a cere cornasarea (intrunirea) pamanturilor obtinute pecat ia fi cu putinta" 17.

Capitolul II, in cuprinsul art. 17 21, reglementa viitorul statut al vetrei satului. Pr prie-tarii mosiilor pästrau tot imobilul din spatiul intravilan cu obligatia de a permite satenilor utili-zarea helesteelor (iazurilor) pentru adaparea vitelor, ambele parti hind datoare a contribui laintretinerea lor. Erau desemnate suprafetele si cladirile care nu puteau apartine persoanelorparticulare (bisericile, cimitirele, casele comunale, co1i1e, constructile menite pentru cler, pietele,sträzile etc.) si care deveneau, fara despagubire, proprietatea comunelor. Se desfiinta orice mo-nopol, existent pana atunci in limitele vetrei satului, dar mentinandu-se si mai departe dreptulla intretinerea carciumilor, hanurilor si a altor cladiri, ramase in posesia proprietarilor de ncu conditia respectarii legilor existente pentru comert i indatoriri catre stat i cornuna 18

Articolele 23 24 (cap. III) stabileau modul rascumpararii de catre säteni a clacii, dijmeisi a celorlalte sarcini, desfiintate de legea ruralä, precum i actiunile de pregatire a reformei.Constatarea numarului clacasilor conform categoriilor de pe fiecare mosie si a sumei de despa-gubire era incredintata comisiei din 3 membri, special creata in fiecare plasa, din care faceauparte delegatul proprietarilor, al clacasilor si al fiscului. Comisia de constatare trebuia sa de-termine numarul eldcasilor de fiecare categorie i volumul despagubirdor conlorm sitii-itiet dinzivapromulgarii legii rurale, urrn,ind sa-si incheie activitatea in 8 luni din ziva instituitii sale, darnu mai thrziu de 23 aprilie 5 mai 1865, zi in care conform art. 62 legea urma sa se pima inlucrare 19. Comisia avea sarcina sa elibereze proprietarului, in numele comunei, sin titlu dove-ditor despre suma ce i se cuvine drept despagubire, iar aceste titluri, verificate i legalimte decomitetul permanent san consiliul judctean , trebuiau prezentate la Comitetul central din Bucu-resti, spre a le schimba in abligatiuni pe numele fiecarei cornune" (art. 28).

Procedura in cauzil era chemata a exclude orice posibilitate de insusire i folosirea unor sume de despagubire. Legea oferea tuturor partilor i dreptul de contestare a lucrarilorcomisiilor de constatare, consiliilor judetene sau a comitetelor perrnanente, inclusiv posibilitateade recurs la Consiliul de Stat.

Prin articolele 35-33 (cap. IV) legea preciza modalitatea despagubirii proprietarilor demosii. In schimbul titlurilor de despagubire, Comitetul de lichidare a obligatiunilor comunalerurale (Comitetul de lichidatiune), creat la Bucuresti, trebuia sà elibereze obligatiuni comunalerurale. Achitarea lor urina a se facti in partide prin tragere la sorti timp de 15 ani, exact pe-rioada in care fostii clacasi aveau a plati despagubirile. Pe parcursul acestei perioade de lichidarea despagubirilor legea acorda prioritate proprietarilor particulari i asigura o dobancla de 10 20.

In conditrile in care fostii clacasi obtineau pamantul din mornentul aplic.rii legii, iar proprietariimosiilor urmau a primi sumele pentru despagubire timp de 15 ani, aceste pre zederi erau un indiceal politicii de echitate sociala. Legca rurala de la 1864 recunostea doar statului dreptul de a con-trola si a executa actiunea de despagubire a proprietarilor de rnosii, aparând astfel pe fostii cla-casi in fata unor eventuale intentii ale mosierilor de a-si insusi surne mai mari decat cele prevazute.Prezenta statului cu rol de mijlocitor intro noii si vechii posesori ai ptimântelui trebuia sà asigure,pe de o parte respectarea de cdtre clacasi a termenului de achitare a platii pentru despagu ire,iar pe de alta parte, obtinerea de catre mosieri a sumelor cuvenite la timp.

0 deosebita atentie a fost acordata de catre autorii legii rurale problemei proprietatii fun-ciare de stat. Aceste suprafete urmau a fi folosite in scopul improprietaririi satenilor care nefacandanterior claca i avand doar loc de casa i gradina, solicitau si lot de hrana, clacasilor caroradin doug treimi ale mosiei, nu li se poate implini intinderca locurilor legiuite", precum i spor-nicilor (insuratei), deveniti capi de famine dupa decretarea legii rurale (art. V si VI). Prin arti-colele 54 62 erau precizate conditiile i caile de utilizare a mosiilor statului in vederea con pensa-rii hpsei de pamant la categoriile de ta rani indicate mai sus. Legea prevedea posibilitatea van-zarii loturilor de pana la 12 pogoane (4 falci) cu no prct relativ scazut (5 galbeni pentru 1 p gon)si care la fel putea fi achitat timp de 15 ani si fara clobanda. Realizarea actiunii in cauza eraconceputa ca o operatic ulterioara i avea scopul complctarii procesului general de improprie-Wire a taranirnii romane, iar prin crearea de noi comune, erau asigurate conditiile pri lnicepentru dez roltarea agriculturii in zonele cu o densitaie redusa a populatiei 21

Ibzdem, p. 895.19 Ibiclem, p. 896.19 Ibldem, p. 902." Ibidem, p. 900.

Ibidem, p. 90 1.

ilegall

17

21.

www.dacoromanica.ro

5 Legislatia agrarg (1857 1878) 105

Toate aceste prevederi ale legii rurale de la 1864 constituiau cadrul juridic general ne-cesar actiunii de realizare a reformei agrare. Ele avcau un caracter obligatoriu i valabil pentrutoate teritoriile tgrii unde pang atunci se rnai pastra claca, dijma i alte elemente de servaj inrelatiile dintre proprietarii i cultivatorii pamantului. Prin aplicarea stipulatiilor legii rurale dela 1864 se urmarea scopul reorganizarii pe o noud bath a relatiilor agrare din Romania, inclusivdin teritoriul basarabean, revenit dupa 1857 in albia spatiului românesc.

0 trasatura distinctg a legii rurale de la 1864 ramâne recunoasterea celor trei regiunigeografice, care alcatuiau tanarul stat unitar rornanesc in acel timp: Tara Romaneasca, Mol-dova si sudul Basarabiei. Oamenii politici, aflati la carrua tarii, au inteles sá respecteparticularitatile de ordin secundar, prezente Inca in agricultura 7onelor mentionate datoritdintervalului relativ scurt de timp ce despartea mornentul decretarii legii rurale de cel alrevenirii judetelor sudbasarabene in componenta Principatului Moldova si al Unirii de la 1859.

Determinarea suprafetelor locurilor de hrang, prevazuta de art. 1 al legii, s-a fäcut infunctie de regiunile geografice recunoscute. in teritoriul Basarabiei, fruntasii (satenii care facu-sera claca cu 4 boi) urmau a ramatie in posesia a 6 Mei 30 prajini (9 ha 1300 m2), rnijlocasii(cu 2 boi) 4 falci 30 prajini (6 ha 2657 ni9, iar palmasii (sätenii care facuserä claca fara vitede inunca, cu bratele") 2 falci 70 prajini (4 ha 1175 ni2) 22 Erau cele mai mari loturi acordateclacasilor din Romania cu ocazia reformei agrare de la 1864, deoarece in Moldova din dreaptaPrutului fruntasul putea dispune de 5 Wei 40 prajini (7 ha 8768 m2), rnijlocasul de 4 falci (5 ha7286 in2) si palmasul de 2 fdlci 40 prajini (3 ha 5804 rn2), iar in Tara Romaneasca f runtasulobtinea 11 pogoane (5 ha 5 129 m2), rnijlocasul 7 pogoane 19 prajini (3 ha 9050 m2) si topo-rasul (palrnasul) 4 pogoane g 15 prajini (2 ha 3179 rn2).

Momentul in cauza a fost atestat de catre istoriografia romang 23, mai putin insd s-a in-cercat dez acelor factori care 1-an determinat. Acordarea parnantului fostilor clacasi infunctie de zona geografica se explica prin posihili54ile diferite, ruin disponibilitatea suprafe-telor arabile in raport cu numarul familidor de agricultori din Tara Romaneasca, Moldova sisudul Basarabiei. Fiind in stanga Prutului o densitate a populatiei mai scazutd, cuanturnulpamdritului pc cap de locuitor era rnai mare. Aceasta situatie gasit reflectarea si in Con-tractill normal", al carui prin paragraf stabilea pentru taranii laza vite de munca (prdmasii,conform categoriilor acceptate de legea rurala) un lot de hrana cu o suprafata. de 3 fglci, pentrucei cu o pereche de boi (mijlacasii) 4 falci 4 1 prajini i pentru cei cu douà perechi de boi6 falci 12 prajini 24. Practic suprafete echivalente erau prevazute si de legea rurala, din 1864pentru irnproprietarirea satenilor din stanga Prutului*, Statul roman oferea astfel locuitorilorbasarabeni posibilitatea de a dispune cu drept de proprietate absoluta de intreg lotul pe care-Lmunceau de mai mult timp in calitatea lor de cla.casi, consfintita, la 1846 de catre legislatia im-perial& rusa.

Considerarn necesard abordarea si exarninarea cuprinsului art. 4 care a fost inclus in textullegii rurale in urmatoarea formula: Vaduvele fang. copii, satenii care n-au nieseria deagricultori, i n-au facut claca, i prin urmare n-au azut pamant de hrana, marginiti fiind numaiin locul caselor si al ingraditurilor lor, , toti acestia devin proprietari numai pe locurile legiuite,cuvenite pentru casd i gradind, adica:

In judetele de dincoace de Milcov :Patru sute stanjeni patrati la camp, si trei sute la munte, stanjenul Tgrii Rornanesti.In judetele de dincolo de Milcov: zece prajini falcesti.in judetele de peste Prut: zece prajini falcesti pentru palmasi, unsprezece prgjini pentru

locuitorul cu doi boi, dougsprezece prgjini pentru locuitorul cu patru boi.Nevarstnicilor unui satean li se va da acelasi painant ce a avut i parintele lor la epoca

mortii sale, daca vaduva va oferi a plgti despagubirea cuprinsh in acest decret" 25.

22 Ibident, p. 893.23 Addniloaie N., D. Berindei, Refornia agrard din 1864, p. 210; C.C. Giurescu, Viata

,si opera lui Cuza Vodd, p. 281; Istoria Romania, vol.IV, p. 380.24 Arhiva National& a Republicii Moldova, fond 134, dosar 71, f. 34.25 Acte si lcgiuiri, p. 893.* Loturile ce urrnau a intra in posesia sgtenilor din fiecare categorie, prevazute de legea

rurala din 1864 erau mai mici clout- cu 10 prajini falcesti (1790 m2) pentru palmasi, cu 11 prajinifalcesti (1969 rn2) pentru Inijlocasi i cu 12 präjini falcesti (2148 ni2) pentru fruntasi, in compa-ratie cu loturile de hrana stabilite de catre Contractul normal", fapt ce se explica prin crestereanumeric& a populatiei din sudul Basarabiei dupg 1846.

thluirea

,

ei

ei-a

nevolnicii,

' 0

www.dacoromanica.ro

106 Vitalie Varatec 6

Din textul rcprodus se poate observa caracterul contradictoriu al articolului discutat.Da a initial autorii legii si-au propus sa stabileasca drepturile locuitorilor, care nu au facut claca,asupra locurilor cuvenite pentru casa si gradina", apoi, aplicand principiul diferentierii pe re-giuni i referinclu-se la judetele de peste Prut, au introdus categoriile de palmas, mijlocasfru tas. Or aceste categorii erau aplicate pentru desemnarea doar a clacasilor, in timp ce art. 4isi propunea a preciza situatia locuitorilor care n-au meseria de agricultori, i n-au facut claca".Rarnanem la parerea cä prin formula utilizata (in legea rurala) i citath de noi mai sus s-a in-cer at, poate nu in cel mai reusit mod, resnectarea principiului existent in intreaga Basarabie sistipulat de catre § 4 al Contractului normal", conform caruia satenii palmasi aveau rezervatepe tru locul de casa si gradina 10 prajini, mijlocasii 11 präjini i fruntasii 12 prajini 28.

Satenii agricultori din stanga Prutului au fost avantajati si de prevederile articolelor capi-tol lui III, care stabileau modul rascumpararii sarcinilor desfiintate de legea rurald. Conformart. 22 plata anuala ce urma a fi achitath de clacasi timp de 15 ani diferea doar in functie decategorie, nu insa si de zona geografica, cum a fost in cazul determinarii suprafetelor ce aveaua le btine in urma aplicarii legii. Astfel, desi erau improprietariti cu pamant mai mutt, clacasiidin sudul Basal abiei trebuiau s1 achite pentru thscumpararea sarcinilor surne echivalente cu celeale clacasilor de la campie din intreaga Românie: fruntasul 133 lei, mijlocasul 100 lei24 parale si palmasul 7 1 lei 20 parale (art. 22). Fenomenul in cauth s-a datorat recunoasteriide catre legea ruralit de la 1864 a principiului rascumpararii dour a obligatiilor de serlaj, nu insasi a painantului.

Merita atentie i stipulatiile legii Cu privire la rascumpararea locurilor de casa si gradith.Art. 13 stabilea, fära nici o specificare, plata unica a 1 galben ce aveau a achita posesorii acestorsupr fete din vatra satului. linand cont ca si in judetele basarabene ele erau mai mari in corn-paratie cu restul Orli, atestam tin anumit avantaj si la acest capitol pentru locuitorii din stangaPr tului

Pre redcrile legii prirind thscurnpararea sarcinilor de cátre frstii clacasi, precum si alo unlor de casa si gradinft de catre locuitorii nesupusi clacii creau o situatie defavorabila pen-tru proprietarii mosiilor din spatiul basarabean. Fiind obligati prin legea rurala a ceda in favoa-rea satenilor de fiecare categorie suprafete mai mari decat in Moldova sau Tara Rornâneasca,mosieni din stanga Pruti lui urmau a primi recompensa pentru sarcinile clacasilor egala cucea din intreaga Romanie, adica 152 1 lei 10 parale din partea unui fruntas, 1148 lei 20 paraledin partea unui mijlocas, 8 16 lei din partea unui pälmas (art. 23) si cate 1 galben pentru fiecareloc de casä si gradith.

Legea ruralrt de la 1864 nu a fost urmath de un regulament ce ar fi oranduit modalitatilede aplicare a ei. Primul ministrn, M. Kogalniceanu, a folosit metoda circularelor i instructiuni-lor trimise prefectilor. Drept mobil pentru asernenea actiune a servit urmatorul sau rationament:Asi putea sä dau prefectilor instructiuni generale, dar mit tem,sa. nu se ser teascit de ele cupartralitate; prefer deci sa-mi rezerv solutia fiecarui caz special. In felul acesta voi putea indulcitot eea ce ar fi prea aspru in lege"27.

Prin telegrame si instructiuni adresate prefecturilor de catre M. Kogalniceanu, s-au facutun sir de precithri si completari importante. A fost confirmat dreptul la improprietarire al unorcat gorii de fosti clacasi care in anul 1864 faceau provizoriu alt serviciu cum erau feciorii boie-resti, padurarii sau cei aflati sub steaguri" (in armata)28. Respectindu-se principiul fundamen-tal al legii rurale de impamantenire doar a fostilor clacasi, au fost respinse cererile pentru obti-ner a locurilor de hrana ale unor locuitori de pe rnosiile rathsesti28.

Actionand in spiritul unei politici echilibrate, guvernul a refuzat sa recunoasca cazurilepra ticarii jumatatilor de boieresc si a obligat pe proprietari sa acorde lolLri intrigi, potrivitpre ederilor legii. Pe de akit parte, in circulara din 2 1 septembrie 1864 s-a facut urmatoareapre izare: Locuitorii care, avand 4 boi sau 2 boi, au facut lucrul proprietatii in anul curentca cu doi boi sau ca palrnasi, nu pot pretinde pamant pentru boii cn care n-au lucrat; asa daracestia vor rarnanea fiecare in pamantul cuvenit dupa claca ce au facut in anul accsta"". bornprecria ca in judetele basarabene docurnentele de arhiva nu atesta nici un caz de semiboieresc,iar unu clacasi, a-/and mai multe perechi de boi, au primit mai putin parnant, datorita aplicariiprin ipiului citat mai sus21.

28 Arhiva Nationala a Republicii Moldova, fond 134, dosar 71, f. 3.27 Cf. C.C. Giurescu, op. cit., p. 288.28 Colectie de toate instrucuctirle si des legetrile ce s-au dat in aplicatia noil legi

rr tale, Editie originala, Bucuresti, 1864, pp. 2 7-28, 65-66. Se va cita : (Colectie.)p. 15.

Ibidem, p. 28, 36, 37.n Arh. St. Bucuresti, fond Reforma agrara din 1864, dosar 1871.

" Ibidem,"

di

www.dacoromanica.ro

7 Legislatia agrara (1857-18741 107

Si-a gasit dezlegarea si alt moment, mai putin clar, al legii rurale: dreptul preotilor bise-ricilor satesti la locurile de izlaz, arituri i finete. Prin decizia Consiliului de Ministri din 11septembrie s-a consfintit dreptul in conformitate cu care preotii din toata tara, inch siv dinsudul Basarabiei, puteau dispune de o suprafata dubli fata de lotul clacasului, iar prin circularaguvernamentali nr. 25382 din 30 septembrie a.a., se preciza ca pamantul de aril-tura, izlaz sianat, hotarat prin lege pentru hrana preotilor, nu trebuie sa se considere ca o proprietate defini-tiva a acestora, ci ca un pamint al comunei ce este dat pentru biserica"32. Slujitorii bisericiiobtineau astfel o situatie materiala favorabila doar in conditiile i pentru perioada cand Iifaceau serviciul de baza ca functionari de stat, fiind astfel exclusa una din posibilitatile cresteriiproprietatii funciare in afara meseriei de agricultor.

Un important adaos pentru legea rurali 1-a constituit decizia guvernului prin care fostiiclicasi an obtinut posibilitatea de a achita suma p^ntru despagubirea proprietarilor de indata,rati a phiti i procentele pentru dobinda. M. Kogilniceanu a motivat necesitatea unei asemeneaoferte facute satenilor prin indemnul ca ei sii nu mai fie indatorati a plati dobanda intr-un sirindelungat de ani la un capital care obisnuit stii la dfinf;ii fail. a produce lor vreo dobanda."3'.Astfel au fost asigurate conclitii propice pentru elementele instrarite ale taranimii i imphcarealor mai rapicla in relatiile de piata ale agriculturii roma.nesti.

Proprietarilor de mosii le-a fost confirmat dreptul pastririi a 1/3 din suprafata pe care odetineau pina la promulgarea legii rurale, refuzandu-li-se insii, eliberarea autorizatiilor pentruintretinerea targurilor in vatra satelor. Tagaduind acest fost privilegiu al mosierilor, M. Kogal-ni eanu a explicat ca prin legea rurali vatra satului este proprietate a comunei", iar targurileinfiintate de ei puteau functiona doar pe pamanturile ce le ramasera in proprietate34. Prin aceastadispozitie a fost lichidat un important mijloc de venit al fostilor proprietari din contul fostilorclicasi, simultan consolidandu-se i independenta satenilor, locuitori ai comunelor.

Majoritatea completärilor, clezlegarilor i precizarilor expuse in circularele guvernarnen-tale si incluse in colectia ofician se referi si la suclul Basarabiei. Aceasta editie contine si cloudtelegrame adresate de catre M. Kogilniceanu prefectului de Ismail prin care se lamurea cii potfi irnproprietariti chiar si agricultorii statorniciti pe rnosii prin invoic1i. Momentul in canza vinesI demonstreze ca prim-ministrul Orli, intelegand i cuncscand conditiile specifice in care evo-luase agricultura din acest judet in perioada anterioari analui 1857, a admis acordarea locurilorde hranii unor plugari care ml facusera pand atunci claca.

Referiri la zona basarabeand s-au facut si in circulara catre prefecti din 12 septembrie1864 in care se explica modul de alegere a suprafetelor oferite fostilor clicasi in proprietatealsoluta. Stabilind cuantumul fiecarei gospodarii tarinesti in spatiulointravilan, guvernul aconsfintit principiul declarat in art. 4 al legii rurale, conform caruia marimea locului pentrucasa si gradind iu stanga Prutului varia in dependeni.ii de categoria fostului chicasm.

In baza celor relatate se plate conchide cii circularele si instructiunile adresate deM. Kogilniceanu prefectilor in primele saptamani dupa promulgar a legii rurale, fara a avea pute-rea unor documente legiuitoare fundamentale, veneau sii contribuie la completarea acestei legi

limurirea unor prevcderi ale ei cu caracter disc utabil, la prevenirea interpretarilor tenden-tioase si subiective ale stipulatiilor ei, la contracararea actiunilor de restringere a caracteruluireforrnei preconizata de legea rural:a. Considerim cii aceste documente emise de catre putereaex cutiva constituie un important element al legislatiei agrare romanesti din a doua jumatatea sec. al N.IX-lea, care a fost aplicata si in stanga Prutului atat prin dispozitiile ce se refereaudirect la zona basarabeanA, cat i prin cele cu caracter general pentru intreaga taxa, dar careerau valabile si pentru sudul Basarabiei.

Printre eforturile de definitivare a reformei agrare se inscrie i actiunea pentru aplicareaart. 5 si 6 din legea rurala, adica improprietarirea insurateilor si a altor categorii de sateni indrept. Executivul tarii a ernis cu aceasta ocazie un sir de docurnente oficiale prin care a stabilitcadrul legal de realizare a obiectivului in cauza. La 27 octombrie 1876 presedintele Consiliuluide Ministri si ministru al finantelor, I.C. Bratianu, a adresat o circulari catre prefecti prin careanunta intentia guvernului de a urgenta aducerea la indeplinire a prevederilor din art. 5 $ i 6.Circulara a fost insotita de instructiuni care fixau modalitAtile concrete de improprietarire asatenilor pe moiiIe statului37. Dispozitiile circularei si a instructiunilor au fost puse la baza

32 Colectie, p. 63 64.33 Ibidem, p. 34.3 4 Ibidem.35 Ioidem, p. 11, 35.

Ibidcm, p. 18 20.37 "Monitorul Oficial", am 242 din 30 octombrie/ 11 noiembrie 1876.

si

"

o

www.dacoromanica.ro

108 Vita lie Varatec 8

, Regulamentului de aplicatiune pentru executarea art. 5 i 6 din legea 'quadri", promulgat dedomnitorul Carol la 14 iunie 18783°. Nu yam insista asupra unei analize a continutolui acestordocurnente, deoarece ele si-au gasit reflectarea in monografia istoricilor N. AdaniloaieD.Berindei Reforma agrart din 1864"3°. Dorim doar sa precizam cS. preveclerile ce se contineauin aceste acte aveau un caracter obligatoriu pentru intreal_a Romanie, exceptandu-se judeteleBolgrad si Ismail, unde nu au fost aplicate nici celelalte articole ale legii rurale*. Administratiaromaneasci. a reusit totusi in ultimile luni ale activitatii sale (iunie-octombrie 1478) sal foloseascäinstructiunile din 27 octombrie 1876 si regulamentul din iunie 1878 pentru in proprietarireainsurateilor din judetul Cahu148.

Faptele expose mai sus ne permit sa afirmtm cu certitudine ci legea rurala de la 1864,precum i cele rnai multe acte juridice, care au avut scopul cornpletarii ei, si-au gasit aplicareasi in sudul Basarabiei, far rnai exact, in judetul Cahul. Fenomenul se explicit prin faptul Ca pariaIa reforma agrara numai in acest judet exista marea proprietate funciara cu caracter particularsau de stat, iar taranii, locuitori ai moiilor, indeplineau obligatiile de clacit. Obiectivul propusprin aplicarea legii rurale era prezent in sudul Basarabiei doar in judetul Cahul.

La mornentul preluarii pitirtii de sod a Basarabiei de catre Moldova (1857), in judetulBolgrad exista o altit situatie. ioate scprafetele arabile faceau parte din avutrl statului, iarpopulatia, alcatuita in exclusivitate din colonisti si domenieni, prelucra parrantul In con litiide embatic, Mci. a-1 avea in proprietate absolutit. Nici un locuitor din colonii cr ti din satele depe domeniul statului, conform legislatiei aplicata de Rusia, nu putea ci. vanda pan antul pecare il detineau doar ca lot de hrana al familiei, iar transmiterea lui catre urniasi sau mosteni-tori se infriptuia numai cu avizul intregii obsti din care facea parte'.

Deosebirea formelor de proprietate funciara in judetele sudbasarabene, mosteaita dela Rusia, a constituit un obstacol si din piticate nu unicul, in procesul general de modernizaredin aceasta. zona. a Romaniei. Trasarea noului hotar in Basarabia la 1857 a coincis cu peri ada

lui T. Bals si N. Conachi-Vogoride, oameni straini de aspiratiile i intereseleromalnesti. In adresarea sa Catre locuitorii partii din Basarabia ce trece catre Moleova

din 4 februarie 1875 caimacamul T. Bals fargaduia noilor si vechilor locuitori ai acesteiparti", cat ,,ocarmuirea Moldovei nu numai car nu 7a aduce nici o smintire Ia driturile de carev-ati bucurat pana acum sub guvernul Imparaitiei Rusiei, ci mai vartos ea Ii va face o datoriede a 'Astra privilegiile i drepturile ce le aveti castigate si va face piirtasi binefacerilor ce aseza-mintele Principatului va pot asigura"42

Sub caimaicilmia lui N. Conachi-Vogoride s-a tinut sedinta Consiliului administrati7extraordinar din 30 aprilie 1857, la care s-a hotarat transferarea coloniilor si domeniilor statuluidin Basarabia sub jori,4ictia t taut a Departamentului de finante. Conform celor 336 de para-grate ale asezitimantului acloptat la acea sedinta, intreg teritoriul jucletului Bolgrad iesta desub controlul celorlalte organe de stat, fiind in exclusivitate subordonat Departamentului finan-telor43. in acelasi context caimacamul N. Conachi-Vogoride s-a grabit la 6 iunie 1858, printr-unhrisov, a ordona tuturor carora se cuvine a sti, ca. toate drepturile si imunitatile consfi rtitecoloniilor bulgare de pe teritoriul nou al Moldo to' prin chrisovul din 12 martie 1820 al gu tu-lui al Rusiei... sit fie mentinute si lucratoare in t atat puterea lor, spre care sfarsit Secretariatulde Stat va regula tiOrirea in dial cttil roman, atilt a precitatului act, intocmai dupal c pialegalizata ce se pilstreath de colonii, cat si a asezarnantului cuprins in volumul XII din c lec-tiunea legilor rosiene, spre a servi cornunitartii bulgare ca si pana acum, far. nici o abater-"44.

Peste mai multi ani, in 1874, M. Kogalniceanu avea sa constate cu regret: TractItulde Paris, cand a anexat aceasta parte a 13asarabiei catre Moldova, a zis ca locuitorii ei sit sebucure de aceleasi drepturi de care se bucural locuitorii din Moldova si Romania. Din nenoro-cire Inst guvernele de trista mernorie, in loc de a pune in aplicatiune aceasta dispozitiune a

38 Ibidem, nr. 135 din 20 iunie 2 iulie 1878.38 N. Adaniloaie, D. l3erindei, Refoinia agrarci din 1864, p. 323-334.40 Arh. St. Bucuresti, fond Ministerul Agricult., insuratei, Jud. Cahiil, dosar If1878';

2/1878; 3 1878.

* La 17 octombrie 1873 ministrul de finante, P. Alwrogheni, solicittnd concursul mi ii-sterului de interne in chestiunea impropriettririi insurateilor, preciza ca. in judetele IsmailBolgrad aplicarea legii rurale n-a avut lor" (Arh. st. Bucuresti, f )nd. MM. Vit., Div. co in-nala, dos. 96/1873, f. 1).

43' 1. Ionescu de la Brad, I3asarab a, Jurnal de agricultural, 1857-1858.42 Cf, Z. Arbore, Basarabia in secolul XIX, Bucureti, 1890, p. 610.43 Ibidem, p. 611-658." Ibidem, p. 680-690.

caimacamiei na.;io-nale

si

www.dacoromanica.ro

9 Legislatia agrard (1857 1878) 109

Tra tatului de Paris, au recunoscut Actiunile pripite ale guvernantilor provizoriide la Iasi, despre care tot M. Kogálniceanu mentiona cit caimacarnii nu aveau dreptul sä deahrisoave, ba inca chiar pe functionari nc-i numea cleat provi7oriu"46, an contribuit la creareaunei situatii, cAnd un judet al i,itiii avea un statut special, administrat dupd legile altui stat,ce-1 stapanisc in trecut.

Momentul in caura este o mdrturie a atitudinii tolerante de intelegere a doleantelor mino-ritatilor nationale, a asigurdrii unui cadru neccsar i favorabil dezvoltarii lor culturale. Dreptconfirmare a fost hrisovul caimacdmiei Moldovei din 10 innie 1858, care oferea colonistilorbulgari dreptul Ia invatAmant in limba materna, iar scoala din Bolgrad, principalul lor centruspiritual, beneficia de lin sprijin material considerabil17. Nu poate insd fi trecut cu vederea faptulcit gratie acestor acte o parte a populatiei care locuia pe teritoriul Romdnici, se conducea de legistrdine si pretindea in permanentd respectarea si pastrarea unor privilegii, lasate ei de o stapa-fire trecutl si confirmatit de o administratie provizorie, care nici nu a avut dreptul la aceasta.

Erorile politice, care banuim ca intentionat au fost comise chiar de la inceputul adminis-trarii partii de sud a 13asarabiei, alaturi de alti factori obiecti au contribuit la stagnarea pro-.cesului de improprietdrire a plugarilor, locuitori ai comunelor i satelor de pe domeniul statuluisituate in stfinga Prutului.

Abia in 1874 guvernul Ronifiniei a alcdtuit Proiectul de lege pentru regularea proprie-tdtilor statului din I3asarabia ocupate de locuitorii colonisti i domenieni" spre a-1 inainteaparlamentului pentru discutie. Z. Arbore preciza cit acest document a fost in partea sa esen-tiald opera onor. academician 6-1 Joan Kalinderu"". Insusi I. Kalinderu mentiona in una dinscrisorile sale in vara anului 1874: Legea Basarabiei imi da multd. trudd, prin stdruintilam ajimsu la minunate re/nitate"45. Succesul se datora faptului cd, fiind insarcinat de cdtreministerul finantelor, I. Kalinderu s-a deplasat si a cercetat minutios situatia la fata loculuicomund cu comund.

Actiunea pentru acordarea dreptului de proprietate absolutd locuitorilor din judetulBolgrad asupra pamantului, pe care il culti7au de mai multe decenii, era conceputd de oameniipolitici ai Romdniei ca avand a complini legea din 1864" si care trebuia sit satisfacd dorintelelo uitorilor colonisti i domenieni punindu-i pe acelasi picior de dreptate ca si ceilalti confratiai lor Romini"5°.

Conform art. I al proiectului guvernamenta151, colonistii urmau a intra in posesia a 50deseatine* i domenienii a 30 deseatine pentru fiecare familie. Cuantumul stabilit cuprindeanu numai locul de hrand, ci si vatra satului, precum i grAdinile, viile, livezile, padurile si plan-tatiunile de orice naturd" (art. 2), exceptindu-se drumurile nationale, judctene i comunale,rdpele, prundurile, matcile apelor, stuhurile i lacurile, precum i locul trebuincios impre-jurul lacurilor pentru pescuire", care ramAn pe scarna Statului" (art. 11). Marimea lotuluiobtinut de colonisti i domenieni era egald. pentru fiecare cap de familie in cadrul unei comune,dar diferitd intro comunele judetului, deoarece impropriefarirea se flicca in dependentd de numa-rul locuitorilor plugari si a suprafetelor disponibile in fiecare comund. In cazurile cand ramd-neau prisoase, acestca deveneau proprietate liberi a statului", iar dacd primântul comuneiera insuficient pentru asigurarea cuantuniului stabilit de lege, el se rcpartiva in parti egalecapilor de famihe, intre care si vaduvele cu copii neasatoriti (art. 3).

Pentru intretinerea clerului si servitorilor bisericilor rurale, n fiecare comund se rezervafail nici o dispagubire, odatd pentru totdeauna, cdte 60 dcseatine teren pe seama bisericii",Preotii puteau cere includerea lor in listele improprietdritilor, insit cu conditia abandondriifunctiei anterioare, fiind astfel pusi in imposibilitatea cumuldrii calitatilor de proprietari fun-ciari i slujitori ai bisericii.

1 oti contribuabilii din comunele judetului I3olgrad, cu exceptia celor casatoriti cu colo-nisie, nu pi teaupretinde decdt a primi cate zece deseatine de fiecare cap de familie din primantulcc pre,i adat in diferite comune, sau in terenurile liLere ale Statului". Dscd, rontribuabilii

45 M. Kogdlniceanu, 0 pere, Vol. IV, Bucuresti, 1982, p. 491.46 Monitorld nr. 137 din 5 iulie 1874.47 Z. Arbore, op. cit., p. 679 688.

p. 199.Biblioteca Acaderniei Romine. Cabinetul de manuscrise, Fond. loan Kalinderu.

S risoare a lui I. Kalinderu cdtre Elie Angelescu din 26 iulie 1874.50 Monitorul", nr. 137 din 23 iunie 5 iulie 1874.

Vezi textul proiectului guvernamental: Monitorul Oficial", nr. 137 din 23 iunie/ 5iulie 1874.

* 1 deseatind =-- 10.925 ni2.

45 lbidr,n,"

i.tt,

01

www.dacoromanica.ro

110 Vitalie Vgratee 10

erau iie roiti a se strAmuta intr-o nou5 cornunä pentru a fi improprietdriti, rechea cornun5obtinea drcptul ths urnpathrii caselor pe care ei le pilthseau. Contribuabilii cdsätoriti cu col -niste intrau in posesia terenurilor echivalente cu cele ale cons5tenilor lor. Sernenii lor din corm -nele domeniene nu putea dispune de acest avantaj.

Timp de 15 ani dupit proinulgarea legii, adic5 pan5, la achitarea plAtii parnantului, impro-priethritii san mo5tenitorii lor nu puteau instthina, nici ipoteca proprietatea lor nici prin tes-tamente, nici prin acte intre iii, decat ditre vre-un alt locuitor din acea comura". (art. 8). Comu-nei ii revenea dreptul mnsuirii pAmantului thrnas de la locuitorii decedati filth testament sau mos-temtori. la fel ca i obligatiunea de a achita datoriile acestora pentru pamant.

Prin art. 10 era prev5zittil desfiintarea In a5ez5rile coloniale i domeniene a tuturor pri-vilegiilor, monopolurilor de carciume si a diverselor sarcini p indatoliri, precizandu-se ca inviitor locuitorii de aid sii se bucure de aceleasi drepturi i obligatiuni la care sunt supusi deobste toti Roma nii". Pentru inlesnirea si facilitarea achit5rii desp5gubirii catre stat s-a inclusstipulatia In conformitate cu care noli irnproprielariti erau scutiti de orice serviciu militarin timp de 10 ani de la aplicarea acestei legi".

In cap. II (art. 13-19) al proiectului guvernamental se expuneau principiile r5scurnp5-r5rii d5rilor, sarcinilor si a p5mantului de calm fostii colonisti si domenieni. Pretul unei desea-tine era stabilit la surna de 80 lei. Astfcl ca, ludndu-se in considerare dobanda de 300 si arnorti-zarea, fiecare impSinantenit trebuia timp de 15 ani sS achite anual, odatS cu ddrile fiscale, cate6 lei 0 70 bani pentru fiecare deseatina primitS. Ca si in cazul legii rurale de la 1864, responsabi-litatea pentru depunerea la timp a simielor cuvenita era colectiN 5, adic5 era pusd pe seama intre-gii cornune.

Pentru pregAtirea i realizarca operatiei de Impropriet5rire se prevedea instituirea a douacomisii, una pentru comunele coloniale i alta pentru comunele domeniene, din componentacArora faceau parte cate un delegat al stattilui si date un delegat ales de can iliile comunale.Comisiile aveau sarcina constatarii numarului capilor de farnilie cu drept de improprietarire,a deciziei preotului dac5 accept5 sau nu impropriet5rirea, suprafetele disponibile i mdrimeacuanturnului pentru fiecare comund, numarul contribuabililor doritori de a fi improprietdrip.

Activitatea comisiilor de constatare se finaliza cu incheierea unui proces-verbal pentrnfiecare comunS, In trei exemplare 5i semnat de ambii delegatt, in care 55 se prezinte datele des-pre numdrul capilor de familie, vointa prcotului i numarul deseatinelor cuNenite fiechrui colo-nist sau domenian, suma despagubirii cuvenite statului. Tot in triplu exemplar se pregatea

un alt proces-verbal cu rezultalele constatarii numarului 5i vointei contribuabililor. Acestedocurnente urrnau a se verifica de cdtre comitetul permanent san consiliul judetian, apoi depusedate un exemplar la primaria comunei, la cornitetul permanent si la ministerul finantelor (art.18). Posibilele disensiuni intre delegati, membri ai cornisiilor de constatare, erau discutaterezolvate definitiv intr-un termen de 8 zile de cStre comitetul permanent sau consiliul judetian.

Dispozitiile tranzitorii ale cap. III (art. 20 21) si ultirnul din acest protect contineauprecizarea CS legea se sr a pune in aplicatie de la 1 ianuarie 1875". Ministerul de finante eraautorizat a efectua cheltuielile necesare aplicarii acestei legi.

Proiectul a fost boat in discutie de catre un comitet de delegati al sediunilor AdumiriiDeputatilor, rezultatul careia a lost expus in raportul prezenlat de C. RacotS la sedinta Adu-midi din 26 mai 1874'2. Comitetul de delegati a aprobat majoritatea stipulaiibor proiectului,introducand si uncle modificAri. Din explicatiile raportului apare clara opinia legislatorilordespre egalarea in drepturi a fostilor colonisti si domenieni cu toti cetiitenii lArii, din care motivnu s-a acceptat prevederea scutiril lor de recrut.atie si orice serviciu militar in limp de 10 anide la aplicarea legit (art. 10). Cornitetul de delegati a propus formula de scutire a fostilor colo-nisti si domenieni doar de la recrutare pentru armata permanent5, nu insii i pentru armatateritoria1553. Comitetul de delegati a recomandat i o precizare a ultimului arlicol, prin carestabilea limila de 70 000 lei a chelluielilor necesare pentru aplicarea legii.

Discutiile care s-au desfasurat in cadrul sedintei Adunarii Deputatilor an scos hi evi-dent:A intentia unor deputati din judetul Bolgrad de a schimba continutul art. 1 si a obtineralmanerea prisoasclor in proprietatea comunelor. In luarile lor de cuvant deputatii N. Hero-zov 0 G. Popovici an incercat sd revendice dreptul comunelor la prisoase, acuzand ch:ar guver-nul roman in a fi exclus uncle famini bulgaresti din roluri i In a fi refuzat 55 restituie pamantu-rile acelor bulgari care au emigrat in Rusin la inceputul anilor 60 ai sec. al XIX-lea si apoi aurevenit. El s-au referit la statutele coloniilor ca argument al dreptului lor asupra tuturor supra-fetelor ce le-au avut inc5 sub st5panirea ruseasc5m.

52 Ibidern.52 lbidem.54 Ibi dein.

www.dacoromanica.ro

11 Legislatia agrari (1857-1878) 111

Prin aceste cereri s-a demonstrat odatil in plus dorinta reprezentantilor populatiei mino-ritare de a conserva caracterul inchis al fostelor comunitati coloniale, de a obtine drepti 1 deproprietate absolutii asupra parnantului fara a ceda nirnic din fostele privilegii i farä a adrnitecontrolul statulut asupra surplusnlui de pamint sau patrunderea elementului rorninesc in los-tele cornune coloniale cu populatie bulgareasca.

Modul de a rezolva problema prisoaselor de catre unii membri ai Adunarii in detrimentulstatului a lost respins cu hotarare de catre M. Kogalniceanu. in cuvintarea sa el a demonstratcaracterul insolvabil al unor aluzii despre incalcarea drepturilor rninoritatilor din sudul Bacara-biei. Pretentiilor de restituire a pamanturilor celor care au ernigrat si apoi s-au intors, ilustrilom politic a dat explicarea cti eschivarea de la drepturile si indatoririle cet5tenesti ale Roma.-niei indreptatesc total politica statului la acest capitol. A incheiat prin indemnul a nu prirniamendamentul cu privire la modificarea art. 155.

Au suferit esec si incercarile unor deputati de a obtine transferarea stufiriilor i lacurilordin sudul Basarabiei in proprietatea exclusiva a scolii centrale de la Bolgrad sau a unor corm..nelimitrofe. Nu a fost acceptata nici propunerea lui N. Horozov de a micsora pretul pamamtuluip- care il primeau colonistii i domenienii56.

Proiectul de lege guvernamental, cu modificarile propuse de comitetul de delegati, afost adoptat de catre Adunarea Deputatilor cu o majoritate covarsitoare, iar peste cateva zilea lost prezentat pentru deliberare Senatului. Dupti unele discutii, legate mai putin de conti-nutul concret al articolelor, proiectul a lost adoptat fiinii schimbari si de Senat la 30 mai 187457.Prin decretul nr. 1 247 din 10 iunie 1874 domnul tarii, Carol I, a prornulgat Legea pentru regi-larea proprietatilor statului din Basarabia ocupate de locuitorii colonisti i domenieni", put li-cata in Monitorul" din 13 iunie a.a.55, si al carei continut era identic cu varianta proiectuluiacceptat de catre ambele camere ale parlamentului.

Prirnele actiuni in directia pregatirii pentru improprietarirea colonistilor i clornenienilorcare au lost intreprinse in vara anului 1874 au scos in vileag i un sir de imperfectiuni ale legiidin 13 iunie. S-au facut simtite unele dificultati carora executivul nu era in stare sa le poata dao rezolvare definitiva' i legala, lira sanctiunea puterii legislative.

La sfirsitul anului 1874 guvernul a inaintat pentru discutare si aprobare in parlamentProiectul de lege pentru niodificarea legii din 13 iunie 1874, relativi la regularea proprietatilorStatului din Basarabia"52. In raportul ministrului de finante, P. Mavrogheni, alaturat proiec-tului, au lost aritate motivele unei asernenea initiative a executivului, subliniindu-se ci guver-nul se vede nevoit a supune deliberarilor un sir de noi dispozitii, menite a cornpleta acealegiutre

a-i asigura o mai dreapti aplicatiune"60. Proiectul propus avea un singur articol, in care seenumerau rectificarile la legea din 13 iunie. Noile dispozitii se refereau la modalitatea inscrieriicelor in drept de a deveni proprietari a unui numar insemnat de farnilii. In acest sens s-a adaugatun aliniat special la art. 3 prin care obtineau dreptul la impropritirire mai multe fami'ii deorfanin.

Complefirile i modificarile au avut i scopul desemnarii mai exacte a terenurilor oferitelocuitorilor si a celor ramase in proprietatea statului. Astfel, intr-o nouti redactare a fost formulatart. II, prin care terenul ocupat de drumuri, rapi, prunduri, mitcile apelor i aflat in lirnitelecomunelor, riminea fin nici o despagubire in proprietatea comunei i nu a statjlui cum eraudeclarate in legea de la 13 iunie. In proprietatea statului ramineau toate locurile publi e silacurile, cu exceptia celor apartinind scolii din Bolgrad pentru intretinej ea ei, precurn i agridinilor publice din Bolgrad si Hagi-Abdul, care deveneau proprietate a judetului62.

Se propuneau uncle schimbari si la art. 13, in confonnitate cu care era micsorat pr tutdeseatinei de la 80 lei la 74, iar pentru nouti conlun- (Eschipolos, Noul-Caragaci, Baccealia cuSpasca, Borisovca, Sagana, Zolocari, Jibriani, Galileti i Kara-Cicov) pretul unei deseatineera stabilit la lirnita de 62 lei. Fostii colonisti si doinenie.ii capatau posibilitatea achitarii des-pagubirilor pentru pamint sau odata la inceput sau in interzalul celor 15 ani". Celor ce uzau

Ibidem.Ibidem.

59 Monitorul", nr. 176 din 1874.Codul General al Rmaliei (Coduri, Legi ci Regulanwnle). 1858 1939, vol. IV, d.

a III-a, Bucuresti, 1941, pp. 225-228.59 Arh. St. Bucuresti, fond. Parlament, dosar 553/1874-1875, f. II, 12 14 v.

Ibidem, f. 23.Ibidem, f. 24 v.

62 Ibidem, f. 16 V.

(.5

60

si

°]

www.dacoromanica.ro

112 Vita lie Váratec 12

de dreptul platii prin anticipatie completarea de la finele art. 11 le aqigura posibilitatea de aiesi imediat din indi zinune. Modificarea primului aleniat al art. 14 consfintea prerogativa comu-nei de a apela la legea de urmarire impotriva locuitorilor care nu plateau la timp sumele pen-tru achitarea pretului ra,cumpararii pamantului63.

De o importanta majora sunt prevederile noi, introduse la art. 15, prin care comuneleerau obligate ca timp de 3 ani dupa 1 ianuarie 1875 O. iniaptuiasca delimitarea parnanturilorcu renite fiecarui locuitor, sá asigure plata pentru ingineri din contul locuitorilor improprietariti,iar comisi,le comunale deveneau prima instanta de rezolvare a contestatiilor".

Dupa o aprobare unanima de catre sectiuni", proiectul a fost discutat i aprobat far&alte modifieäri in sedinta de la 4 februarie 1875 a Adunarii Deputatilor". Dupa o aprobare, lafel far& schimbari, in sedinta senatului de la 12 februarie a.a., domnitorul a promulgat proiectul,aco-dandu-i r...raoterul de lege".

Ultimul act juridic realizat in scopul reglementärii problemei proprietatii funciare infostele comune coloniale i domeniene a fost Legea pentru modificarea unor dispozitiuni dinlegea de la 13 lunie 1874 si din cea de la 4 si 12 februarie 1875, relativa la regularea proprietatiistatului in Basarabia", promulgata de domnitor la 19 mai 187868. Primul sau articol prevedeao schimbare a termenului de 15 ani pentru plata pamantului -prin altul de 25 ani. Astfel ca. plu-garii judetului Bolgrad improprietariti dupa. 1874, beneficiau de o noua inlesnire, care le facihtaposibilitatea rascumpararii pamfintului.

Art. 2 al acestei legi indreptatea pe satenii din comunele Noul-Caragaci si Tropoclu aobtine un cuantum mai mare clecit cel cle 10 deseatine, stabilit la aplicarea legii din 13 iunie1874 cu niodificarile ei ulterioare. Lipa de pâmint in aceste localitati se datora botarului trasatla 1857 in sudul Basarabiei, care a lasat in afara Ord o parte din rnosiile lor. Statul Toman ainteles sa ofere mai mult pamant unor locuitori de la marginea tarii care nu purtau nici o vinäpentru_deciziile Congresului de la Paris.

In incheiere putern face concluzia, c legislatia agrara romaneasca a constituit Un ele-ment important al politicii din sudul I3asarabiei in a doua jumatate a sec. al XIX-lea. Carac-terul i timpul emiterii actelor jmadice pentru agricultura acestei zone au fost determinate inmare parte de mostenirea grea, lasata de stapanirea ruseasca de pana la 1857, care consta maiales in diversitatea formelor de proprietate funciara. Conditiile specifice din stanga Prutuluiau impus o atitudine echilibrata, actiuni esalonate, /Ara a provoca putcrnice perturbatii ine zolutia agriculturii din zona.

Statul roman a manifestat in permanentä, pe intreg parcursul perioadei 1857-1878,o intelegere a problemei agrare din Basarabia, alegand mornentele cele mai potrivite pentruintroducerea noilor legi. 0 tras&tura important& a problemei abordate a fost lipsa oricareimanifestari de intolerenta nationalk daca luam in consideratie pestritimea etnica prezentàin sudul Basarabiei. Printre clacasii judetului Cahul i printre colonistii si domenienii judetuluiBolgrad s-au aflat foarte multi neromâni, caxora legislatia agrara romaneasca le-a asiguratdreptul de proprietate absoluta asupra parnantului.

Important este si faptul ciL logislatorii romani in permanenta au tinut cont de problemeleOlga rilor d:n sudul Basarabiei. Pana in ultimele luni i saptainani ale prezentei administratieiromanesti in stanga Prutului, s-a lucrat in vederea modernizaxii relatiilor agrare, a perfectionariiformelor proprietatii funciare. Dovada, servesc completarile la legile din 1864 si 1874, care s-aufacut pang in preajma retragerii autoritatilor romanesti. Ultimele actiuni de acest gen au fostasigurarea legalitätii improprietaririi insurateilor din judetul Cahul si facilitarea conditiilorrascumpararii pamântului de catre satenii judetului Bolgrad.

Legislatia agrara româneascä din a doua jumatate a sec. al XIX-lea a determinat Qursuldezvoltarii ulterioare a agriculturii din sudul Basarabiei. Prin aplicarca ei s-au creat Qonditiifavorabile pentru consolidarea relatiilor de piata. Puterea acestor acte legislative romanestia fost demonstrata mai ales dupa 1878, cand administratia imperiala ruseasca, reinstaurata insudul Basarabiei, a ref uzat abrogarea lor.

63 Ibidem.64 Ibidem.68 f. 25-60.

Monitorul-, nr. 36 din 15 27 februarie 1875.67 Monitorul", nr. 39 din 19 februarie/ 3 martie 1875.

Monitorul", nr. 115 din 25 mai/6 iunie 1878.

"Ibidi rn,

www.dacoromanica.ro

0 MARTURIE FRANCEZA DESPRE ROMANII DINBASARABIA LA MI JLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA

VALERIU STAN

Intratg in componenta Rusiei ca urmare a raptului teritorial consfintit prin pacea dela Bucuresti din 18 12, Basarabia a fost supusg unui intens proces de deznationalizare. Prinintroducerea limbii ruse in adrninistratie, scoalg, bisericg i justitie, dar i prin colonizgri masivecu populatie alogeng s-a urmarit in mod deliberat i constant modificarea cornpozitiei etnicea acestei provincii. Dar, cu toate mäsurile luate de administratia rusg, Basarabia pastratin toata perioada stgpanirii tariste pang la revenirea ei la patria mama in 19 18 caracterulprep nderent romtinesc. Potrivit statisticilor vremii, moldovenii au reprezentat intotdeaunapopulatia majoritarg a provinciei, iar legaturile cu tara, adicg cu conationalii din Principate,in pofida oprelistilor de tot felul puse in cale de curtea de la Petersburg, au existat neintrerupt.Basarabenii uringreau cu atentie evenimentele din Principate, iar ocupatiile tariste dintre anii1828 1834, 1848 185 1 i 1853 1854, care au dus la desfiintarea temporarg a granitei depe Prut, usurau schimburile cu Basarabia.

Faptul ca Basarabia dupg cum constata pe drept cuvtint istoricul I. Nistor ararnas ceea ce fusese din vechime, o tard romeineascirl, este confirmat si de unele rngrturii strä-ine. Publicam in continuare o astfel de mArturie, din prirndvara anului 1864, provenind de laconsulul Frantei la Iasi din acea perioada, Charles Tissot. Pentru a intelege imprejurgrile care1-au determinat pe consulul respectiv sã adreseze Ministerului de Externe al Frantei un raportspecial referitor la Basarabia trebuie precizat cg in acel moment Principatele Unite se aflausub amenintarea unei duble invazii straine. Atat Rusia cat si Austria, cele doug mari irnperiilirnitrofe, concentraserg numeroase trupe la granitg i incercau sg. creeze pe plan internationalo atmosferä ostila tangrului stat national roman, prezenttindu-1 ca un focar revolutionar care,chipurile, le-ar fi pus in pericol integritatea. Sesizate de aceasta situatie, datorita notelor deprotest energice adresate de domnitorul Al. I Cuza, guvernele puterilor occidentale, Franta

Anglia, au cerut consulilor lor din Principate, indeosebi celor de la Iasi, informatii mai precisein leggturg cu concentrarea de trupe rusesti i austriece la frontierele Romgniei.

Cgutind O. se conformeze instructiunilor primite, consulul francez Ch. Tissot se scuzain raportul sgu din 18 martie 1864 (stil nou) cg nu putuse obt:ne date mai precise in iegituiác u militare luate de guvernul rus in Basarabia datoritä faptului cti legaturile dintreMoldo a si cealaltg provincie româneasca de dincolo de Prut erau rare iar adrninistratia rusa do-vedea o grijä specialä in a le face si mai dificile" (vezi anexa). Putuse constata insa, chiar dinanul anterior, cand avusese loc incercarea nereusitg, a unui detasarnent de insurgenti poloni dea forta pätrunderea prin Moldova pe teritoriul rusesc, cg linia de frontierg, dintre cele douti tgriera puternic pazitg, färti a se fi inregistrat, dupg opinia sa, noi concentrari de trupe in Basarabia.El va reveni ulterior asupra acestui aspect, pe mgsurg ce, prin agenti speciali sau prin persoanecare traversau Prutul, reusea sa obting informatii mai precisewprivitoare la numgrul i dispunereatrupelor rusesti dislocate in Basarabia. Astfel, intr-un raport din 3 mai 1864 informa pe ministrulde externe de la Paris, Drouyn de Lhuys, ct efectivul fortelor rusesti din Basarabia era apreciatla 46.000 de oameni, egal cu un corp de armatti, iar concentrarea de forte militare austriece de-alungul intregii frontiere a Moldovei crease panica in rtindul populatiei civile2. lntr-un alt raport,din 16 mai, acelasi consul aprecia ca rusii aveau nu mai putin de patru divizii de infanterie ;ntr&Prut i Nistru, precmn trei divizii de rezervá dincolo de acest fluviu. Pe langg acestea, cava-leria regulatt numara circa 5000 de calareti, la care se arlauganincg aproxirnativ 10.000 de cazaci,

1 Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Chisindu, Cartea Moldoveneascg, 1991, p. 2 14.2 Arhivele Statului Bucuresti, colectia microfilme Franta, rola 44; Ministère des Affaires

Etrangères, Archives diplomatiques, Correspondance politique des consuls, Turquie-Jassi, vol. 11,I. 154 155.

Revista istorica", torn V. nr. 1-2, p. 113 116, 1994

8 c. 1070

si

p

m

www.dacoromanica.ro

11 4 Valeriu Stan 2

formand un dublu cordon de paz a. de-a lungul P,uhuu i Scat, 1 major al .acestor trupe se afla laBIlti Si tot aicinetn-e, a fi iumarate si 80 de piese de artilerie de campanie.In plus, autoritatile rusecerusera locuitorilor Basarabiei sa repare imediat toate pe,hr rile si in general caile de rornunicatiedin aceasta provincie, atat de neglijate panti. atunci 3, dovadd ca, in primavara anului 1864, o po-sibila ocupatie armata a Principatelor Unite fusese avuta in -ledere de gurvenul-de la Petersburg.

Daca, in raportul sau din 18 martie 1864, consulul francez de la Iasi nu putuse oferi datemai precise de ordin militar, in schimb dovedea cit era la curent cu situatia demografica si ten-dintele care animau pe locuitorii Basarabiei. Astfel, Ii informa superiorul ca, in pofida tuturoreforturilor administratiei ruse de a deznationaliza aceasta veche provincie rnoldoveneasca",majoritatea populatiei ramasese romaneasca, manifestandu-se ca atare mai mult ca niciodata intrecut. Rezistenta h rleznationali/are aprecia consulul respectiv era o trasatura spenu numai romanilor de peste Prut. Ea caracteriza in egala masura i pe conationalii din celelalteprovincii istoricc romanesti aflate sub stapanire straina i chiar pc aromtinii din sudul Dunarii.Puternic atasati originii, limbii, obiceiurilor i traditiilor lor comune, romanii din spatiul carpato-dunarean opusesera invadatorilor rru atit o rezistenta activa, cat mai ales o invincibila fort& deinertie", care ii ferise de a fi asimilati de vremelnicii lor stapanitori. In Basarabia mai con-stata Ch. Tissot opo/itia moldovenilor fata de procesul de rusificare incepea sa capete chiarun caracter activ. Ei nu se mai inultumeau sa nu devina slavi, ca pka atunci, ci tindeau energicsa redevina romani". Rezistenta de altadata, inertia opusa procesului de rusificare cedautreptat locul unei miscari generale", care nu astepta deck un moment favorabil pentru a setraduce in fapte. Chiar si in randurile nobilimii basarabene, mai expusa deznationalizariiprin colaborarea ei cu autoritatile tariste, se pastra vie constiinta unitatii de neam ci romaniide peste Prut, consulul francez reproducand in acest sens, ca dovada, declaratia maresalilor nobi-limii atunci cand li se ceruse sa-si exprime sprijinul fatd dc guvernul de la Petersburg.

In fine, documentul la care ne referim surprinde inca un aspect interesz n+ privitor laconstiinta nationala a romanilor din Basarabia i anume impactul pe care 1-a avut asupra acesteiaconstituirea statului national roman prin Unirea Principatelor de la 1859. Se stie cit acest eveni-ment a trelit nuire bucurie i vajnice nadejdi in inimile basarabenilor patrioti" 4, fapt oglindit,intre altele. de scrisoarea de felicitare adresata de Alexandru Hasdeu cu prilejul dublei alegeria liri Al. I. Cu/a. Consulul franc-z (IP lt Iai rernarca si el ca pentru r lnii diii Bac-uabia, ca

pentru cei din Transil rania, noul stat national devenise un veritabil centru de atractie. Viatapolitica din Romania era urrnarita cu cel mai arzator inheres", iar domnitorul Cuza, consideratdeja in intintitate un a le /ark rege", deci un suveran autentic, era privit cu un entuziasm maimare chiar decat eel existent in cele dona Principate, fapt ce ii indreptatea pe Ch. Tissot saconchida ca provinciile ronulnesti aflate in acel tirrip sub dominatie straina erau daca nu mairomanesti, in orice caz mai unioniste decat Principatele Unite". Raportul consulului francez dela Iasi din 18 martie 1864 reprezinta asadar o marturie pretioasa privitoare la constiinta unitatiinationale a ronianilor la mijlocul secolulni al NI X-lea, inclusiv in Basarabia unde, in pofidamasurilor de izolare luate de autoritatile tariste, ea s-a pastrat in perrnanenta vie.

Consulat de Franceit Jassi

Direction PolitiqueNo. 14

ANEXA

Monsieur le Ministre,

Jassi, le 18 Mars 1864

Malgré tout mon désir de renseigner Votre Excellence sur les mesures militaires prises parle Gou ternement Russe en Bessarabie, je n'ai pu recueillir, jusqu'ici, que des informations fortincomplétes et dont l'origine diininue encore la valeur. Bien que Jassi ne soit qu'a deux heuresde la frontière, on n'y sait que fort peu de chose de ce qui se passe au dela du Pruth: les commit-

3 Ibidem, f. 164 163. Inlocuitorul lui Ch. Tissot la conducerea consulatului, L. Cas-taing, inforrna si el pe Drouyn de Lhuys, la 2 1 mai 1864, cu privire la efectiuele i repartizareatrupelor rusesti in Basarabia. Intre altele, dadea stirea, ce ramane a fi confirmata de alte izvoare,cit generalul Kot/ebue, comandantul sef al corpului de armata din Basarabia, ar fi primit dedoua ori ordinul de a trece Prutul spre a invada Romania, dar de fiecare data ordinul fusesecontramandat de guvernul de la Petersburg (ibidem, f. 167 168).

4 I. Nistor, op. cit., p. 26 1.

pal-.

ei

www.dacoromanica.ro

3 Ron-IA.11H din Basarabia 115

nications entre les deux pays son t rams et l'administration russe met un soin particulier ales rendreplus difficiles encore. Le peu de renseignements qui nous parviennent sur les provinces limi-trophes nous sont fournis par des négociants juifs qui apportent dans leurs informations onereserve facile a comprendre. Sans s'arrêter aux chiffres, trés divergents, auxquels on évalue lenombre des troupes répandues dans toute l'entendue de la Bessarabie, on petit affirmer que laligne des frontières, d'Ackerman au Jalpuk, du Jalpuk au Pruth, et du Pruth hotyn, etaitdéjà fortement occupee a l'epoque de l'expéditbn de Milkowski 5, et qu'elle n'a pas cesse del'etre depuis. J'ajoute peu de foi, d'ailleurs, aux bruits repetes en dernier lieu par les journauxet d'apres lesquels de nouvelles concentrations de troupes auraient ete receinment operees enBessarabie: lien du moins ne m'autorise jusqu'ici a les considerer cornme fondes.

J'ai des renseignernents plus certains sur les tendences actuelles de la Bessarabie. Malgrétons les efforts de l'administration russe pour dénationaliser cette ancienne province moldave,les masses y sont restées roumaines et le sont aujourd'hui plus que jamais. On adrnettra facile-ment qu'elles aient résiste aux influences russes lorsqu'on sait jusqu'a quel point le peuple moldo-valaque est attaché a sa langue, a ses coutumes, a ses traditions, lorsqu'on a pu juger de la forceinvincible d'inertie qu'il oppose a tout element etranger qui tenterait de le modifier. Entouréede peuples d'origine differente et ennemis, tonjours menacée, souvent envahie, n'ayant guered'autre rempart pour defendre sa nationalite que le sentiment profond qu'elle en garde, la raceromnaine ne s'est laissé absorber nulle part: partout elle s'est maintenue pure de tout melange,gardant le sentiment de la supériorité de son origine, de ses coutumes, de ses lois, usant a forcede patience les forces auxquelles elle ne pou fait resister de front, laissant passer le flot des in-vasions et just;fiant, a toutes les époques, son proverbe favori :L'eau s'écoule, les pierres res-tent". Telle on la voit dans les Karpathes, ce veritable sarictuaire de sa nationalité, telle on laretrouve en Rournelie, oe elle a forme, entre le Vardar et ces republiques Kutzo-Vlaquesque des siecles n'ont pu rapprocher ni des turcs ni des grecs, ni des slaves; telle en Buco fine, oilles bienfaits materiels de l'administration autrichienne n'ont pas plus réconc. a les masses a fecla domination imperiale qu'ils n'ont triomphé de la repugnance des indiidus a s'allier avec l',,A1-lemand"; telle enfin en Transylvanie, oft l'on salt comment les 12oumains ont soutenn, en 1899,leur programme politique: Nolemus Magyarisari". I es populations moldaves de la Bessarabieont oppose la merne resistance aux envahissements de l'esprit russe et, si j'en crois les infor-mations qui me parviennent a cet égard, elles ne borneraient plus leurs aspirations, ^onlinenaguere, a ne pas devenir slaves, elles tendraient énergiquement a redevenir roumaines; la forced'inertie, la resistance passive d'autrefois auraient fait plan, dans ces derniers temps, a un mou-vement general qui n'attendrait que certaines eventualites pour se traduire en faits. Un proprié-taire de Kichénieff m'affirmait clernierement que lorsque les districts de la Bessarabie avaientete invites, comme tons ceux du reste de l'Empire, it se prononcer sur l'étenclue des sacsificesqu'ils seraient disposes a faire, 1e cas echeant, en faveur du gouvernement russe, les marechauxde la noblesse avient unanimement répondu: que bien que la Bessarabie edt été siparie de laRounianie sans qu'on consultdt scs voeux et que toutes ses sympathies restdssent acquiscs er sonancienne patrie*, elle remplirait neanmoins ses devoirs envers l'Empereur". Je rapporte le faittel qu'on me l'a cite et sans le garantir puisque je n'ai pu en verifier l'exactitude, mais bien d'autresinformations analogues, puisées a des sources differentes, me permettent d'affirmer qu'en Bes-sarabie, c mime en Transylvanie, on vit de la vie politique des Principautes, qu'on y suit a secl'interet le plus ardent, leurs efforts pour arriver a constituer et a affermir une veritable nationrounlaine; le sentiment national y est d'autant plus vif qu'il est plus souvent froisse par la domi-nation etrangere: bien plus, comme on n'y souffre ni des fautes ni des dechirements par lesquelsla Roumanie proprement dite a achetic et achetera longtemps encore, selon toute apparence, lalaborieuse realisation de son unite politique et administrative, on y professa pour le Prince ré-

5 Este vorba de incercarea unui grup inarmat polonez, condus de colonelul SigmundMilkowski, de a traversa teritoriul romanesc i ayatrunde in Rusia spre a veni in ajutorul cona-tionalilor rasculati impotriva stapanirii tariste. lntrucat expeditia lui Milkowski din vara anului1863, intreprinsa Mrà stirea si incuviintarea autoritatilor romanesti, putea antrena tara intr-unrazboi cu puternicul ei vecin de la nord, domnitorul Al. I. Cuza a dat ordin trupelor dezarmezeacest detasarnent. Dupa o lupta nedecisa la Costangalia, in sudul Basarabiei, polonesit au fostsiliti in cele din urma sa se predea, fiind dezarmati. Prizonierii au fost bine tratati, ngacluindu-li-se ulterior sa paraseasca Romania si chiar sa treaca, individual sau in grupuri mici, in Poloniaruseasca. Vezi pentru detalii C. C. Giurescu, Vicga si optra lui Cuza Vodcl, Bucuresti, Edit.stiintifica, 1966, p. 176-482.

* Subliniat in original.

a (

l'Olympe,

sii

www.dacoromanica.ro

1 16 Valeriu Stan 4

gnartt, qu'on aime a saluer déjà, en famille, du nom de Roi, un enthousiasme qui n'existe, ii fautbien le dire, ni dans l'une ni dans l'autre des deux Principautés. Les anciennes provinces détachéesde la Moldo-Valachie sont, en un mot, sinon plus roumaines, du moins plus unionistes que lesPrin ipautés Unies.

Agréez Ch. Tissot

A Son Excellence, Monsieur Drouyn de L huys, Minis t re des Affaires Etrangeres de France.

Arhivele Statului Bucuresti, colectia mic rofilme Franta, rola 44; Ministère des AffairesEtrangères, Archives diplomatiques, Corresponda nee politique des consuls, Turquie- Jassi, vol. 11,f. 1i3 136 v.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIA SOCIETATII AC ADEMICE JUNIMEA" DIN CERNAUTILA FAURIREA ROMANIEI MARI

ANGHEL POPA

Principalele evenimente desfasurate in istoria neamului românesc, inceparid cu debutuIsecolului al XIX-lea, au reliefat, lard, putinta de tagada, tendinta de unitate nationall a roma-nilor si au constituit, totodata, punctul de plecare al unei eclatante lupte care se va incheia inanul 1918, odata cu realizarea statului national unitar.

La infaptuirea Unirii, pe king d. factorii fundamentali, ca teritoriul, limba, constiinta na-tionala, originea comuna a tuturor romanilor, viata economic& si culturala unitara, au contribuit,indubitabil, o serie de elernente catalizatoare in sirul carora societatile stiintifice si culturale audetinut un loc important. Intre societatile ce au imbratisat cu insufletire ideea unitatii nationale,s-au impus, din a doua jumatate a secolului al XIX-lca, cele ale tineretului sttdic F. Astfel desocietati studentesti au fost infiintate in afara hotarelor Orli, in centrele universitare din Viena,Paris, Budapesta, Berlin, Graz sau in orasele universitare din Vechiul Regat al Romaniei, la Iasisi Bucuresti. Toate aceste societati au desfasurat o vie activitate culturall, si patriotica, dand inimpuls deosebit hiptei pentru independenta si Imitate nationala a tuturor romanilor, avand caobiectiv realizarea vechiului stat dacic. Nu intamplator, Inca din 1848, unul din corifeii revolu-tionari din Transilvania, C. Romanu-Vivu, atragea atentia asupra unitatii de actiune a neamuluirornamesc in atingerea acestui deziderat cornun: Trebuie sa luarn searna ca, de nu va lucra totromanul in interesul comun, suntem pierduti, ca toate elementele s-au conjurat in contra noastrasi toate elementele omogene umbra' astazi sa se concentreze, asa italienii, asa germanii, asa sla-voriii. Apoi noi de ce sd nu facern aceasta acum, cand ni s-a aratat epoca? Toti ne striga ca vroimsa forrnam o Dacie, pentru ce sh rnai ascundem pisica in sac?... Dcviza noastrd trebuie sit fieforman:a Daciei"i.

In teritoriile românesti aflate sub ocupatie austro-ungara, un rol important, in aceastadirectie, 1-a avut Societatea academic& Arboroasa" din Cernauti.

Implinindu-se, in 1875, 100 de ani de la rasluirca Moldovei, prin anexarea teritoriuhiinurnit Bucovina, imparatul Franz Iosef hotaraste fondarca Universitatii din Cernauti cu limbade predare germana, in cadrul careia avea sa functicneze si o catedra de limba si literatura roma-na. Intuind intentiile Vienei prin fondarea Universitatii, Mihail Kogalniceanu atragea atentian Senatul Romaniei, ca Austro-Ungaria dorea sIt raspandeasca,in randul noii generatii de romanidin Bucovina, un spirit nemtesc" 2.

Prin inaugurarea Universitatii din Cernauti, la 5 octombrie 1875, in cadrul careia se aflau,alaturi de studentii apartinand diferitelor nationalitati, si 53 de romani, a fost crcat nil clirnatspecific unui centru universitar. Ca urmare, studentimea s-a organizat in societati academicedupa nationalitati, avand ca model societatile similare germane. In aceasta. situatie, cum s-a re-marcat in Cronica" viitoarei societati, foarte usor, studentimea romana din Cernauti ar fiputut aluneca in di rectia societatilor 1i corporatiunilor conservative straine, dacd nil s-ar fi aflat,pe atunci, in Cernituti, un fost membru al ,Romaniei June", Tudor U. .tefanelli. El indrurneazastudentimea romana din Cernauti in sensul Romaniei June" si alcatuieste statutele primei socie-tat acadimice ron dire, Arl oroasa" » 3.

Conform limn Raport anual al societatii, din perioada 10 22 decembrie 1875 septem-brie 1876, sedinta de constituire a primului Comitet al societatii s-a desfasurat la 10/22 decem-brie 1875, avand urmatoarea structi ra:

1. Gherasirn Buhga (student la filosofie) Presedinte;2. Ion Topalld (student la teologie) icepresedinte;

Anul 18'ISin Principatele R nuine. A cte# documente, t. II, Bucuresti, 1902, p. 136.2 Familia", Budapesta, anul XIII, nr. 7, din 25 februarie 1877, p. 83.3 Arh. St. Iasi, forld Fratii Dugan", Cronica Arboroasa- Junimea", vol. 4, p. 12,

Revista istorica", torn V, nr. 1-2, p. 117 128, 1994

1

.

1

www.dacoromanica.ro

11 8 Anghel Popa 2

3. Gheorghe Popescu (student la juridica) Secretar;4. Zaharia Voronca (student la teologie) Controlor;5. Ilarie Onciul (student la juridica) Cassier.Membri extraordinari: Tudor V. Stefanelli i Vasile Morariu.Comisia de revizie: Vasile Morariu, Ion Grigorasu (student la filoscifie) i Orest Popescu

(student la teologie) 4 . n scurta sa existenta, societatca a mai avut douã Comitete de conducereformate fiecare din 7 membri: unul sub presedintia lui Iancu Cocinschi, student la juridica, inperioada 17 noiembrie 1876 17 februarie 1877 si al doilea, avand ca presedinte pe CiprianPorumbescu, student la teologie, pentru perioada 17 februarie 1877 noiembrie 1877 5.

Societatea a fost recunoscuta, imediat dupa constituire, de guvernul austro-ungar, desocietatile studentesti romanesti, din cadrul imperiului dualist, din Vechiul Begat al Roma' nieisi din alte centre universitare europene: Romania Juna" (Viena), Petru Major" (Budapesta),Inocentiu Clainiana" (Blaj), Alexi-.5incaiana" (Gherla), Clubul studentilor universitari"

Uniunea" (MUnchen) si Uniunea romanä" (Paris) 6Intreaga activitate a societatii, pentru scurta sa existenta, de numai 2 ani, poate fi cu-

noscuth din cele doul. Rapoarte anuale, aflate in arhiva societatii in copie, cea mai mare parte adocumentelor fiind confiscate de Procuratura austro-ungara in 1877. Din aceste rapoarte reieseca societatea avea, in primul an de existenta, un numar de 44 de membri, din totahil de 53 destudenti romani din cadrul Uni tersitatii din Cernauti si ca devith versurile lui Vasile Alecsandri:Uniti fim in cugete Uniti in Dumnezeu !". Ca semn distinctiv, fiecare membru purta opanglica, de culoare rosie-galben-albastra, prima Pe piept de la dreapta spre stanga, avandculoare rosie in partea superioara. Imnul societatii, In Tara mandra a fagilor", a fost scris deTudor V. Stefanelli, muzica de Ciprian Porumbescu. Ideea de bath a societhtii era concretizatain adevarul universal valabil ca., limba materna si simtul national conserva individualitateaunui popor" 7.

Conducerea societatii, sub pretextul cunoscutei telegrame, transmise Pritnariei din Iasi cuprilejul comemorarii mortii domnitorului Grigore Ghica, decapitat de turci in 1777 pentru cäs-a opus .,deslipirei de la sa.nul patriei mame a dulcei Bucovine", a lost arestata la 15 noiembrie1877. Procesul de inalth tradare", intentat de autorithtile austro-ungare celor cinci membriai societhtii, s-a incheiat prin achitarea inculpatilor, dar, i prin dizolvarea Arboroasei" 8. Vio-land drcptul si folosind ca argument forta, Viena considera ca, prin masuri abuzive, poate opricurentul national nascut in randul studentimii romanesti din Cernauti.

Refuzand sä admita infrangerea, studentii romani, constituiti intr-un Comitet provizoriuau intreprins demersurile necesare pe langa guvernul austro-ungar pentru a se reorganiza intr-onon& societate. Prin ordinul nr. 11328, din 28 noiembrie 1878, cererca a fost aprobat5.9. Caurmare, la 7 decembrie 1878, in Sala VI, din cadrul Universitatii din Cernauti, Comitetul provi-zoriu, sub presedintia lui Gherasim Buliga, in prezenta membrilor fostei societati, au convocatAdunarea de constituire a noii organizatli studentesti, avand urinatoarea ordine de zi:

1. Raportul Consiliului provizoriu.2. Alegerea Comitetului definitiv si a diferitelor comisii.3. Propuneri.Noua societate a primit numele de Junimea". A fost ales, totodath, primul sau Comitet:1. Dimitre Onciul (student la filosofie) Presedinte;2. 5tefan Cocinschi (student la juridica) Vicepresedinte;3. Ciprian Porumbescu (teolog) Secretar;4. Teodor Bujor (student la filosofie) Cassier;5. Metodiu Lutia (student la filosofie) Controlor.Inaugurarea festiva a Societatii academice , , Junimea" a avut loc,la 12 ianuarie 1879, in

Hotelul Zinn Kronprinzen von Oesterreich" (La principele de Coroana. al Austriei) din Cernau-uti 1°. Cum bine a remarcat, peste ani, Tudor V. Stefanelli, intr-o scrisoare din 1912, Pe ruinele

4 Ibidetn, p. 14.5 Ibidem, p. 15.6 Ibidenl, P. 14.7 Ibidm, P. 13, 15. Cf. Alexie Provopovici, Societatca academicd Junimea", in Ro-

mcinii din Bucovina, privire scurld de la 1775 1906, (f. 1.), 1906, p. 115 119.8 Vezi Ilie Dug lit, I stor icul Societdiii academice rointine Junimea" din Cernduli, partea

a intaia, Arb-)riasa" (1875 1877), Bucuresti, 1930, p. 19-39. .

9 Cf. Rap irtul p- an ul 1876/77, perioada 17 noiembrie 1876 finea lui octombrie 1877"(Arh. St. I isi, fond Fratii D ugan", Cronica Arboroasa-Junimea", vol. 4, p. 17.

19 Ibidn, p. 16, 18.

(1a§i),

al

www.dacoromanica.ro

3 Societatea academicg Junimea" 119

societltii Arboroasa" s-a ridicat, apoi, societatea Junimea" 11 De altfel, intro cele dougsocietati, privite retrospectiv, a existat o evidentg sirnilitudine prin statutele de organizare, prinactivitatile desfasurate si obiectivele uringrite. 0 realitate sesizata chiar de fondatorii societal iicare, in Raportul anual din 1878 1879, mentionau: Junimea e in toate (statut, irnn festiv,devizg, membri), urmasa Arboroasei" 12. Singura particularitate era ca noua societate va aveaun steag tricolor, simbolizand unitatea nationala a nearnului romanesc. Confectionat de $ocie-tatea Doamnele romine din Bucovina", steagel a fost oferit societätii cu ocazia aniversgriijubileului de 25 de ani de la fendare. Evenimentul a avut loc la Cernauti, intre 9 si 10 februarie1904, participiind romfini de la noi (bucovineni n.n.), frati din tara liberã (pentru I-a data),Ardeal, Banat, Ungaria i chiar Macedonia indeprirtata, care au adus, acestui focariu national,omagiile lor de recunostinta si iubire sincerg" 13.

Despre activitatea noii societhti in climatul vietii studentesti din capitala Bucovinei,aflath sub stripanirea pajurei austriece, s-a scris la inceputul veacului nostru, insistându-se inspecial, asupra actiunilor sale cultural-literare, seratelor muzicale si al promovarii limbii na-tionale ". Dar, rosturile acestei socictriti studentesti au fost mult mai complexe, cu implcatii siecouri in viata nationala a neamului romgnesc, a cdror reverberatii impun si astäzi.

Adevarratá scoalg a patriotismului, leaggnul i educgtoarea convingerilor mele natio-nale" 13, CUM o caracteriza, in 1910, membrul de onoare Constantin Isopescu, Societatea acade-demica Junirnea" a actionat in cursul existentei sale, prin membri sai, pentru redesteptareaconstiintei nationale a rornänilor din Bucovina ocupata, amenintati cu rutenizarea si germani-zarea de elementele alogene aduse de apele istoriei. Totodatd, tineretul studios romgnesc, con-stient de menirea sa, intelegand comandamentele epocii, increigtor in justitia inexorabill aistoriei, s-a angajat in lupta pentru realizarea României Mari. Acest obiectiv a lost reliefat cupertinenth de preotul Atanasie Gherman care, intr-o scrisoare adresaa conducerii societatii, la1 decembrie 1905, cu prilejul numirii sale ca membru emerit, mentiona:...sä và stiti chemati aindeplini, in unire cu ceilalti stegari români, marele ideal national al desteptgrii i consolidariineamului, ca intgriti, sà stain ca o stancg de granit impotriva oricarui pericol i oricgrui dusmaniar pentru ziva cea mare, a reaflgrii noastre, s. firn preparati" 16.

Izbucnirea primului rgzboi mondial avca sil ofere membrilor Societatii academice Ju-nimea", proba de foc, prin care au facut dovada Ca au fast preparati" pentru realizarea mareluiideal national. Fondul de arhiva al fostei societati, ne oferg pesibilitatea de a reliefa acest aspect,inedit, din activitatea acesteia.

Vestea asasingrii printului mostenitor al tronului austro-ungar, la 28 iunie 1914, a fostadusa la cunostinta Cornitetului societglii de Gheorghe Pridie care, a exclamat profetic: Asta-irgzhoi i desrobire" 17. In conditiile decrethrii mobilizgrii generale de cgtre guvernul austro--ungar, membri societAtii Arcadie Dugan si loan Sahlean au pus societatca sub protectia Socie-tatii pentru cultura" din Cernauti, aflata sub presedintia lui Dionisie Bejan. Steagul societatiia lost salvat de George Traian cavaler de Gallin i tatal sau care, trecand hotarul in Romania,

vor depune la Academia Rornang. De altfel, majoritatta Cornitetului de conducere al socie-tatii, in frunte cu presedintele Traian Popovici, vor lua drumul Tarii, alaturandu-se celorlaltipribegi bucovineni. Pe intregul parcurs al desf4urarii razboiului, societatea isi inceta activitateala Cernauti Is. Din acest moment, n,embri ei, vor imparta§i tragedia neamului romanesc, urmanddrumul aceleiasi Golgote, la capatul careia avea sa se infapturasca, prin jertla i sange, RomaniaMare.

Goana mobilizarii generale a chemat sub arme toate popcarele din heteroclitul imperiudualist. In sirul acestora s-au aflat i ronlanii din Bucovina. Sub steagul negru-galben al pajureiimparilte§ti s-au jertfit pentru o cauza straina idealului lor si o parte din membri Smietatiiacademice Junimca". Ei au infruntat moartea, in transeele fronturilor din Italia sau Galitia, inluptit cu armatele italiene i rusesti. Unii, ca Traian Iliut, Aurel Polonic, lancu Ursuleac, Teo-dosie Gramatovici, Constantin Loghin I, Eudcxie Tarnavschi, Leon Popovici, George Panzar,

Apud Ilie Dugan, op. cit., p. 12.12 Arh. St. Iasi, fond Fratii Dugan", Cronica Arl oroasa-Junimea", vol. 4, p. 16.13 Cf. Raportul pe anul 1903/4, de la 8 noiembrie 1903 20 noiembrie 1904" (Ibidern,

p. 164).Ilie Dugan, op. cit., p. 14 19.

13 Arh. St. Iasi, fond Fratii Dugan", CronicarulAlbumul Mare, vol. I, p. 317." Ibidern, dosar 29, f. 86." Vezi Raportul pe anul 1913/14, de la 1 decembrie 1913 31 iulie 19 14" (Ibidern,

Cronica A rboroasa- J u mea" , vol. 4, p. 262).Ibidem, p. 263.

14

II

www.dacoromanica.ro

12 0 Anghel Popa 4

Eugen Iliut, s-au impartasit de eterna binecuvamtare a mortii cum s-a consemnat in Cro-nica" societatii in cadrul eroismului razboinic si al martirajului national, jertfit, aldturi deatatea mii de romani, pe jertfelnicul imperialismului austro-ungar" 10; altii, ca Nicu cavaler deFlondor, Octavian Tarnavschi, Vasile Sauciuc, Nicolae Carlan, Claudiu Isopescu, George Piticar,Emanuil Sauciuc, cazand prizonieri, au cunoscut lagazele din Rusia si Italia, intrand in legiunileromânesti constituite pe teritoriile acestor state, legiuni care, au luptat allturi de fratii lor dinRomania libera, in vederea liberarii lor de jugul milenar strain", cum au cerut, prizonierii romanidin Rusia, intr-un Memoriu adresat rninistrilor puterilor Antantei, acreditati la Petrograd 20Dar, cei mai multi, incepand cu anul 1914, s-au indreptat spre Romania. In sirul lor, nesfarsit,s-au inscris numele lui George Torna, Emilian Slusanschi, Aurel Morariu I, Amuliu Lit ziniuc,Dimitrie Cojocaru, Ion Gramada, Dimitrie Marmeliuc, Fabian Bodnarescu, Silviu Patras,Zaharie Popovici, Aurel Stefanelli, George Traian cavaler de Gallin, lustin Breabhn, DionisiePara, Ioan Capverde, Stefan Iesan, Eugen George cavaler de Reus-Marza, Lascar Lutia, EusebiePopovici II.

In Tara s-au atasat refugiatilor transilvaneni, militand, alaturi de alte forte politice,pentru intrarea Romaniei in räzboi, ca s. ne mantuiasca pe noi i sa, se intäreasch pe ea" 21 .cum a afirmat la 15 februarie 1915, in numele roinanilor din dubla monarhie, Octavian GogaCei doi ani de neutralitate ai României au constituit pentru pribegii bucovineni o adevarata criza.a iluziilor pierdute", ei neantelegand, sau refuzand sä inte1eaga, politica lui Ionel I. C Bratianu,concret17ata in faptul ca, o tars nu putea fi angajata intr-un conflict militar, de proportiile pri-rnului razboi mondial, oricand si in mice conditii. Ideea este reflectata pregnant intr-o scrisoareineditä, apartinand lui Dionisie Para, datata Botosani, 3 august 1915:

Cate iluzii nu s-au sfaramat, ate existente nu au fost distruse i noi cu ce ne alegem?Patria si familia ni le-am pierdut, in schimb ce avem? Nu suntem priviti drept frati vitregi?Ma refer la cei de la carma. Din fericire, mai sunt i oameni care gandesc altfel si care nu aurenuntat la prea frumosul basm al infaptuirii Rornaniei Mari. Dar, deocamdata, suntem mici sin-avem deck un basm si nu un ideal. A trecut un an si tot nimic! N-am dreptate daca spun ca enumai un basm?" 22 .

in asteptarea pornirii steagurilor", refugiatii bucovieni au actionat in cadrul LigiiCulturale" si a Federatiei unioniste", sprijinind prin toate mijloacele lupta pentru determma-rea unei actiuni militare a tarii, astepand clipa mobilizarii armatei române, sub al carei steagvom cadea sau vom vedea izbanda cauzei noastre" 23. Prin fondarea unor publicatii de propa-ganda, prin conferinte, articole, discursuri sau printr-o importanta activitate desfasurata incadrul Marelui Stat Major al armatei si al Ministerului de Interne 24, reprezentantii Societatiiacademice Junimea" au contribuit la pregatirea acelui ceas" curn afirma N. Iorgaintrarea României in razboi. In comuna Carpaciu pe Siret, din Bucovina ocupata, par hulAtanasie Gherm.an, membru emerit al societatii, a murit, cum se povesteste, de bucurie, candsosi vestea ca Romania a declarat razboi in vederea inMpturii idealului national" 25.

in randul armatei române, cc a trecut Carpatii in Transilvania, se aflau i bucovineni.Vestitori ai Unirii, ci au gustat din painea amara a retragerii i s-au acoperit de glorie, alaturide intreaga armata romand, in epopeea din vara anului 1917. Prin reprezentantii lor, i prin ei,au contribuit la organilarga legiunilo r rornanesti, din Italia, Franta iRusia sau au luptat incadrul armatelor aliate 29. In conditiile prabusirii Imperiului rus i austro-ungar, membri socie-tatii au contribuit la pregatirea unirii provinciilor românesti, aflate sub ocupatie straiM"., cuRomania. Mentionam cazul lui Zaharie Popovici 27, refugiat la ChisMau, care a aepnut runctii

19 Ibidem, Cronicarul Albumul Mare, vol. III, p. 115.29 Vezi Raportul lui G. Moroianu, Luptele de emancipare ale ronuenilor din Ardeal in

lumina europeand, p. 60.Liga pentru unitatea culturald a tuturor rom4nilor, I-a intrunire a Ligii culturale finutd

la Bucuregi in ziva de 15 febr. 1915. Discursurile, Valenii de Munte, 1915, p. 15.22 Arh. St. Iasi, fond Fratii Dugan", dosar 29, f. 5.23 0. C. Taslauanu, Sub flamurile nationale. Note si documente din rdzboiul de intregire

al neamului, vol. I, (Sighisoara), 1935, p. 125.24 Vezi, in acest sens, activitatea desfasurata in Regatul Romaniei de George Toma (Arh.

St. Iasi, fond Fratii Dugan", Cronicarul Albumul Mare, vol. I, p. 3 70), Emilian Slusanschi(Ibidem, p. 474), Dimitrie Cojocarul (Ibidem, vol. II, p. 2 33) si Aurel Morariu I (Ibidem, p. 249).

2° Ibidem, vol. I, p. 436.2° Cf. Vasile Gh. Miron, loan V. Cocuz, Unirea Bucovinei cu Romiinia, in Anuarul

Muzeului judetean Suceava", vol. V, 1978, p. 55-64.27 Arh. St. Iasi, fond Fratii Dugan", CronicarulAlbumul Mare, vol. II , p. 369.

21

www.dacoromanica.ro

5 Societatea academia. Junimea" 121

importante in conducerea Republicii Moldova; Dorimedont Popovici i George Jemna 29 1-ausecondat pc Iancu cavaler de Flondor in organizarea Consiliului National al romdmilor din Cer-nauti; Vasile Bodnarescu " a indeplinit o dificila misiune la Iaai, solicitând, in numele ConsiluluiNational, intrarea trupelor romane in Bucovina; Cornel Corneanu 31 a fost ales membru al Con-siliului National Roman Central din Alba Iulia i secretar al delegatiei transilvdnene_ care ainmanat regelui Romaniei, Ferdinand I, Actul de Unire al Transilvaniei cu Romania. In acestcontext putern afirma, fara a greai, cd allituri de intreaga natiune romana, membri Societätiiacadernice Junimea" din Cernauti au contribuit la faurirea Romaniei Mari.

In lumina acestei contributii, prezentdm, in baza fondului de documente al societatii,cateva microfise biografice, aaa cuni au fost contu rate in Cronicarul Albumul Mare" *

Nr. 879. LASCAR LUTIA 32 - student la filosofie.S-a nascut la 18 august 1895, in oraaul Suceava, in familia cantorului bisericesc Eleazar

Lutia ai a sotiei sale Teofila.Scoala primard a urrnat-o in particular, in oraaul natal, avand ca invatator pe Eugen

Botezat. In acelaai oraa a urmat i liceul. Era, dupa aprecierea profesorului Vasile Morariu,spiritul cel mai eminent intre colegi i conducatorul lor". Cunoscator al istoriei nationale ai alliteraturii romane, avea pasiunea cartilor i un adevarat cult pentru apostolul neamului,N. Iorga. Dragostea de neam i mandria de a fi romani i-au fost cultivate de mic copil, deve-nind in liceu un nationalist infocat, influentat de atmosfera romaneasca de acasd, de tata, fostmembru al Rom'aniei June", de mama, care, ca d-ra, a apärut la primul bal al Junimei"in costum national".

In clasele superioare de liceu, a inceput sa publice, intens, articole politice i culturale,prin intermediul carora promova ideea unitdtii nationale. Articolele sale, publicate in spe-cial in presa transilvdneana. (Tribuna" Arad, Luceafdrul" Sibiu), an atras atentialui N. lorga, care i-a reprodus in Neamul romanesc" un articol, sub titlul sernnificativ, 17 rbecuminti.

Dupd sustinerea examenului de bacalaureat in 1913, devine student la Universitatea dinCernauti. In cadrul facultatii a studiat lirnba romana i germand bucurandu-se de o atentiedeosebita din partea profesorului Sextil Puscariu, care a vazut in tanärul studios buco zinean,un viitor specialist in domeniu. La 7 martie 19 14 a fost primit in Societatea academia.

Junimea".La izbucnirea rlizboiului a trecut granita in Romania, unde devine student la Universi-

tatea din Bucureati. in 1915, dupa numeroase cereri, a fost admis voluntar intr-un regiment deartilerie. Concomitent, urmeaza ai un curs de aviatie. Actioneaza, alaturi de ceilalti pribegi buco-vineni, pentru a determina intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta. Scrie, in acest sens,articole politice in Epoca" i Romanul". Presimtindu-si sfaraitul, cu douä saptamani inaintede intrarea Romaniei in razboi, s-a intalnit, in ascuns, in lunca de la Liteni (Suceava), cu familiasa.

La intrarea Romaniei in conflict, unitatea lui Lascar Lutia a fost detaaatd pe frontul dinDobrogea. Aici, a participat la luptele de la Turtucaia. In noiembrie 1916, cand Bucureatiul alost supus presiunii celor trei armate inamice Krafft, Kiihne i Kosch Comandamentulroman hotdraate sib opreasca aceste forte, in zona cuprinsa intre Arge i Neajlov, incredintandaceasta misiune generalului Constantin Prezan. In acest sector a intrat si unitatea din care faceaparte Lascar Lutia. Batalia, fixata de Comandamentul roman la 29 noiembrie, se anunta de-cisiva, de finalul acesteia cum se mentiona intr-un Ordin de zi 33 - depinde soarta nea-mului. Aaa fiind, trupele care ataca ori inving, ori trebuie sa moara". Lutia nu a mai avut onoa-rea sá participe la aceasta lupta. La 2 1 noiembrie 1916, moare intr-o actiune de recunoastere laStefaneati, pe Neajlov. A primit, postmortem, Virtutea Militard".

In martie 1922, la cererea familiei, ramilaitele pilmantesti ale eroului au fost deshumatepentru a fi duse la Cernauti. in gara din Bucureati, a vorbit, in fata sicriului acoperit cu tricolorul

28 Ibidem, vol. I, p. 40 1.29 Ibidem, vol. II, p. 145." Ibidern, p. 83.21 Ibidem, p. 225-226.* Societatea a elaborat Albumele, in perioada 1929 1930, bazandu-se pe documentatia

ce o detinea in acel moment. Numärul fiechrui membru reprezintd pozitia sa cronologica" incadrul societatii.

32 Arh. St. Iaai, fond Fratii Dugan", Cronicarul Albumul Mare, vol. III, p. 9 1-92.33 Cf. Const. Kiritesdu, Istoria rcLboiului pentru intregirea Romciniei. 19 16 1919,

editia a II-a, vol. II, Bucuresti, (192 1), p. 192 232.

sau

S

www.dacoromanica.ro

122 Anghel Popa 6

românesc, bucovineanul George Toma. A fost prezent, Ca un omaqiu deosebit. N. Iorga. LaCen ititi a fost reinhumat, cu mari onoruri, de Societatea academica Junimea", fiind primulmembru al societatii mort pe front pentru infaptuirea Romaniei Mari. In numele societatii,M. laicu i-a evocat personalitatea i jertfa de erou. In memoria sa, societatea a infiintat obibli teca cc i-a purtat numele.

Nr. 74 1. IUSTIN BREABAN 34 student la juridicaS-a nascut in anul 18 89, in comuna Sf. Onufreiu, langa Siret, intr-o familie de tarani.

A u mat scoala primara in comuna natala, liceul la Suceava j Universitatea la Cernauti.A fost prirnit in societate la 2 3 noiembrie 1910. In cadrul acesteia a fost membru in

Comisia de revizuire a statutelor, in sectia muzicalã si a indeplinit functia de bibliotecar. Era unapng sustinator al ideii cii, intr-un viitor rizboi, Romania va invingatoare, realizandu-siunitatea nationala.

In 1914, inainte de izbucnirea razboiului, trece in Regatul Rominiei, tara dorintelor sale.Obtinand inrolarea in armata, a urmat cursurile Scolii de ofiteri in rezerva de la Botosani, dupaabsolvirea careia a facut parte din Regimentul 35 Infanterie. Despre intrarea Rominiei in razboi,ii sena cu satisfactie fratelui sau, preotul Casian, exprimandu-si o ultima dorinta: Acum, sii vadsfarsitu1, sa ne revedern cu totii acasa la noi i, apoi, pot sa mor". Destinul a vrut altfel. Aflat curegimentul sau pe front, a platit gloria zilelor de la Marasesti cu sangele sau, picand, cu capulzdrobit, de o grenada germana, in ziva de 11 august 1917. Iustin 13reabin e unul din cei 5 eroiai Junimei", care au pecetluit infaptuirea Romaniei Mari cu sangele lor".

Nr. 739. GEORGE TRAIAN cavaler de GALLIN 85 student la juridicaS-a nascut la 2 14 noiembrie 1892. Era fiul lui George Dimitrie de Gallin, fost presedinte

membrii cmerit al societatii. Atat liceul cat i universitatea le-a urmat la Cernauti.A fost primit in societate la 23 noiembrie 1910, devenind membru activ in perioada

19 10 1914. in cadrul socictatii a indeplinit functia de cassier, a fost membru al Comisiei derevizuire a statutelor i vicepresedinte. La 30 noiembrie 19 13 a fost ales ca presedinte, functie pecare a detinut-o pan& la data de 9 mai 1914. In aceasta calitate a militat pentru intelegerecolaborare cu celelalte societati ale studentilor romani din Cernauti, Moldova" si I3ucovina".A fa(Ait parte din delegatia ce a participat la adunarea, convocata de Sextil Puscariu si Ion Nistor,pentru impacarea studentimii romane.

La izbucnirea razboiului, impreuna cu tatil sari, salveaza steagul societatii, simbol alunitatii nationale, pe care-1 depun la Academia Romana, odata cu trecerea lor in Romania.Sohcita guvernului roman inrolarea in armata. Cererea fiindu-i aprobata, urmeaza stagiul militarin Regimentul 12 Artilerie, in cadrul caruia va face intregul razboi. Pentru eroismul doveditpe front a lost decorat cu ordine si medalii:

I. Coroana Romaniei cu spade" in grad de cavaler peutru curajul i energia cu care acooperat cu infanteria, cu locomotiva sa blindata, in 19 16";

2. Steaua Romaniei cu spade" in grad de cavaler pentru curajul si dispretul de moarte,ce a aratat in luptele din iulie 19 17, nelinistind adesea, artileria din Valea C a§inului. A luptat cucarabina, alaturi cu trupa unei companii, contribuind la recucerirea unei pozitii pierdute subpresiunea puternica dusmana";

3. Crucea comemorativa a razboiului din 19 16 19 18" cu baretele Ardeal, Carpati,Tg. Ocna;

4. Ordinul Sfantul Vladimir", clasa a IV-a, cu spade si funde;5. Crucea de Razboi" din partea Frantei.La sfirsitul razboiului a fost demobilizat cu gradul de capitan. Desfasoara o importanta

activitate pentru reorganizarea Societatii academice Junirnea", convocand, in acest sens, la11 mai 1919, o Adunare generall. A reprezentat societatca la Consfatuirea studentilor care apregatit Congresul National de la Cluj (septembrie 1920). La 16 noiembrie 19 19 a lost declaratmembru emerit al societatii.

A activat in diplomatic, Bind consul al Romaniei la Lwow. La 4 septembrie 1922, cuprilejul festivitatilor determinate de reactivarea societiltii la Cernauti, a trimis o telegrama, dinVarsovia, cu urmatorul continut: Junimea sa ramaie, intotdeauna, simbolul studentimiiromane independente i mandre de rolul ei".

Arh. St. Iasi, fond Fratii Dugan", Cronicarul Albumul Mare, vol. II, p. 4 19.Ibidem, p. 4 13 4 14.

iota

-

S

si

www.dacoromanica.ro

'7 Societatea academica Junimea" 123

Nr. 615. DIMITRIE MARMELIFC 8° student la filosofieS-a nascut la 20 noiembrie 1886, in comuna Liteni (Judetul Suceava), in familia lui Nistor

Ifarmeliuc si a sotiei sale Floarea (nascuta Pauliuc).Visul copilariei sale a lost de a urma scolile cele mari". Dupl. absolvirea scold primare

In comuna natala, desi lipsit de mijloace financiare, incurajat si sprijinit de cantorul bisericesc,fuge la Suceava. Ajutat de Simion Florea Marian, sustine examenul de admiterc la liceu, de-venind, clupä admitere, unul din cei mai straluciti ele,i. S-a intretinut, pe tot parcursul liceului,din lectii particulare. La examenul de bacalaureat s-a pre/entat in costum national, cu brant icolor, fapt ce a lost considerat de comisie, formata in majoritatea din profesori germani, ocutezanta.

Devenit student la Universitatea din Ccrniuti a solicitat intrarea in Societatea academicaJunimea", fiind membru activ incepand cu anul universitar 1905 1906. Pentru inerite deose-

bite la invatatura primeste o bursa, de 300 fiorini aur, pentru a urma cursurile Irniversitatii dinYiena. In noul ccntru universitar devine membru al Societatii academice Romania Juna". LaA iena i5i obtine si doctoratul.

Rizboiul II surprinde, in calitate de protesor, in orasul Carnpulung Moldovenesc. Inanul 1915, fuge, trecand muntele Rarau, in Regatul Rornaniei. La intrarea Rornaniei in razboi,desi clasat medical din armata austro-ungará, solicita inrolarea in armata romana. A urmatScoala militara de la I3otosani. Dupa absolvire, a fost repartizat in cadrul Regimentului 8Infanterie Buzau cu care a plecat pe front. Participa la luptele de la Marasesti, din vara anului1917, undc a fost grav rrinit. A fost decorat pentru bravura, personal, de regele Ferdinand I, cu,,Coroana Romaniei cu spade" in grad de ofiter. La inceputul anului 1918, a lost repartizat incadrul Marelui Cartier General al Armatei din Iasi.

cursul anului 1918 a desfasurat o ampla activitate pentru unirea I3ucovinei cu Roma-nia. Impreuna. cu Ion Nistor, in casa lui Ione! I. C. Bratianu, a conceput si redactat Actul

care a fost citit in cadrul Adunarii Nationale din Cernauti, la 15/28 noiembrie 1918, delancu cavaler de Flondor.

La 13 noiembrie 1920 a lost declarat membru emerit al societatii acadcmice Junimea".Nr. 661. FABIAN BODNARESCU 37 student la teologieS-a nascut la 28 aprilte 1889, in comuna Marginea (Judetul Radauti), in famdia lui

Nicolae I3odnarescu si a sotiei sale Glicheria (nascota Daschevici).A urmat scoala primaril in comuna natal% iar liceul in orasul Suceava. Devenit student

la Cernauti, a solicitat primirea In cadrul Societatii academice Junimea". A fcst membru activin perioada 1906 7 1907 8, semestrul I. La 16 mai 1908 cere drmisia din scLittare deoarece,trecand la Seminarul de teologie, devine membru al Societatii Academia Ortodoxa". In cursulanului universitar 1910 1911, a ffist ales presedinte al acestei societati.

La izbucnirca rdzboiului trece in Regatul Romanici, cerand, in mod imperios, mobilizareain armata. A fost Inrolat, ca preot, in Regirnentul 23 Infanterie lalomila, Bind unicul cazal unui bucovinean ca preot militar In armala romana. A fost decorat cu Mcritul Sanitar", cudistinclie de razboi.

La 16 noiembrie 1919 a lost declarat membru emerit al Societatii academice Junimea".Nr. 307. GEORGE TOMA 38 student la juridicaS-a nascut la 16 ianuarie 1871, in comuna Varna (Judelul Campulung Moldovenesc), In

familia lui Gavril Toma si a soLiei sale Ana (nascuta Lupascu).Cursurile scold prirnare le urmeaza in comuna natal% iar liceul la Suceava. Ineepanda-si

iata universitará la Cernaull, devine membru al Societaiji academice Junimea" in 1891. Incadrul societaLii desfärjoara o activitate laborioasa, Eind membru In Comisia literal% bibliotecar

secretar I. A avul placuta onoarc, fapt deosebiL de rar, de a fi ales, in douá randuri, presedinteal societälii, in 189-1 si 1896. A fost declarat membru emerit la 15 noiembrie 1896. Dupa absol-virea facultatii, in calitate de membru emerit al societatii, desfasoara o ampla activitate, laSuccava si pentru organizarea instituliilor de invaltimant in limba roman%

La 14 mai 1915 trece in Regatul Romaniei, uncle, impreuna cu Emilian Slusanschl, acti-veaza In cadrul Ministerului de Interne, facand propaganda pentru romanii din Bucovina, inscris si in grai yin, redacteaza cu alkui, toti junimcni, Revista Bucovina". Considerat dezertor"

tradator", guvernul ausLro-ungar ii condarnn% in contumacie, la moarte.

Ibidem, p. 273 -,-274.Ibidem, p. 331.Ibidem, vol. I, p. 369-371.

In

Radauti,

"""

TIMM",

71

71

www.dacoromanica.ro

124 Anghel Pupa

Dupa intrarea Romdniei In razboi, primeste o misiune speciala din partea guvernuluiroman: organizarea, pc teritoriul Rusiei, a unor unitaki de voluntari romfini din randul prizo-nierilor de razboi bucovineni, proveniki din armata austro-ungara. Cu marl greutaki 1i indepli-neste mislunca, punancl, la Kiev, bazele Corpului de voluntari români din Rusia". In acelasiscop a vizitat lagarele de prizonieri romani din Sib2ria, ajungand la Vladivostok, unde, organi-zeaza un non Corp de voluntari romani i scric manifeste energice In limbile romana, francezi

rusa". Probabil, George Toma a Meat parte din clelegakia condusa de Vasi le Lucaciu, care, Inaprilie 1917, a plecat Intr-o misiune in State le Unite ale Americii, avand un dublu ohiectiv: saorganizeze o legiune din randul emigrankilor romdni, care sa lupte in cadrul artnatei americane,

sa prezinte, factorilor de decizie din lumea politica americana, dorinka romanilor din Tran-silvania si Bucovina de a se uni cu Romania 39. Cum trecerca prin Europa era imposibila, dde-gakia a strabatut un traseu lung si greu, trecand prin Rusia, Siberia, Japonia i traversandOceanul Pacific. Cu acest prilej, George Toma a ramas in Rusia pentru a-si indeplini misiuneamenkionata.

Pentru activitatea desfasurata a fost decorat, de regele Ferdinand I, cu Coroana Roma-Mei" In grad de mare ofiker.

Nr. 825. CLAUDIU ISOPESCU 40 student la filosofieS-a nascut la 5 aprilie 1894, in comuna Frataakii Vechi (Judekul Radanki), intr-o farnilie,

ai card ascendenki, cunoscuki din secolul al XVI-lea, au fost preoki $1 diaconi in Episcopia Radau-kilor. Dupd absolvirea colii primare in comuna natala, a urmat liceul la Suceava Universi-tatea la Cernauki. Devine membru activ al Societäkii academice Junimea" in anul 1912.

La izbucnirea razboiului a fost mobilizat in cadrul Regimentului 41 Infanterie din Cernauki.Cu acest regiment a luptat, in 1915. pe frontul din Galikia, iar In anul urmator pe cel italian.La 11 august 1916 s-a predat armatei italiene. Pentru aceasta atitudine, un Tribunal Militaraustro-ungar 1-a condamnat la moarte, in contumacie. Aflând, in lagar, despre intrarea Roma-niei in razboi, a luat inikiativa, secondat de patru camarazi, de a redacta un memoriu, adresat, la1 septembrie 1916, autoritakilor militare italiene, prin care cereau sa fie inrolaki in armata ro-mana pentru a lupta pe frontul din Transilvania. Aceasta ackiune a avut drept consecinkadeclansarea unei atitudini dusmanoase, din partea prizonierilor austriaci i unguri, care 1-au ame-'Aka cu moartea. Informate, autoritakile italiene 1-au transferat, in mai 1917, in lagarulde la Camaldoli, unde se aflau cei mai mulki ofikeri i soldaki romdni, proveniki din armataaustro-ungara.

In acest lagar, avand condikii favorabile, Claudiu Isopescu a luat inikiativa memoriiloradresate Inaltului Comandament Italian si Legakiei romane din Roma, prin intermediul cfirorasolicila sa se organizeze din prizonierii romdni, o legiune care sfi lupte impotriva armatei austro-ungare. De remarcat, ca ackiunea sa are loc in 1917, cand nu se constituise Misiunea romana,care avea oil faca propaganda, in favoarea Romaniei, in Franka, Anglia si Italia, prin organi-zarea unor organisme speciale: la 30 aprilie 1918 s-a infiinkat, la Paris, Comitetul Nationalal romanilor din Transilvania Si Bucovina", sub conduccrea lui Traian Vuia, iar in iulie, acelasian, Consiliul Nakional al unitakii romane", sub presedinkia lui Take Ionescu 41.

Cand, In primavara anului 1918, reprezentankii Comitctului Nakional al romanilor dinTransilvania si Bucovina" au intrat in legatura cu Comisia speciala pentru prizonieri, din cadrulMinisterului de Razboi al Italiei, cerand sa ia contact en prizonicrii roma/1i, in veclerea formariiunei legiuni, au fost informaki despre acid\ itatea i demersurile facute de Claudiu Isopescu. Pro-fesorul Simion Mandrescu s-a intalnit eu C. Isopescu, care a lost cooptat in Comitetul deackiune al romdnilor din Transilvania, Banat si Bucovina", organizat la 19 iunie 1918 la Roma,avand drept obiectiv activitaki de propaganda ci formarca unei legiuni romanesti, care sa lupteImpotriva armatei austro-ungare pentru eliberarea Transilvaniei $i Bucovinei. Isopescu repre-zenta, in acest comilet, pe cci 117 ofikeri romani, aflaki prizonieri in lagarele italiene.

In noua sa calitate, C. Isopescu si a desfasurat activitatea la Roma, avand un rol im-portant in constituirca Regimentului I Florea". Totodata, si-a adus o contribukie insemnatala organizarca, la 25 august 1918, la Roma, a unui impresionant miling de solidaritate a poporuluiItalian cu cel romin. Cu aceit prilej, C. Isopescu a defilat, in fruntea Regimentului I Ilorea",

39 Cf. Vasile Netea, C. Gh. Marines^u, Liga Culturald" i Unirea Transilvaniei cuRo itinia, Iasi, 1978, p. 297-302.

" Arh. St. Iasi, fond Fratii Dugan", Cronicarul Albmul Mare, vol. III, p. 27-28.Vasile Gh. Miron, loan V. Cocuz, op. cit., in loc. cit., p. 64-65 pasirrf.

si

91

si

www.dacoromanica.ro

9 Societatea academicA Junimea" 125

prin fatm Columnei lui Traian. In septembrie 1918, a participat la o manifestatie similarA, organi-zatà la Torino, uncle a vorbit in numele prizonierilor romAni, purtAnd uniforma de ofiter al le-giunit române. Aprobatd cu intarziere de guvernul italian, in octombrie 1918, legiunea romAnd,eu unitAtile in formare, nu a participat la luptele impolriva Imperiului austro-ungar cu toateefectivele.

SfArsitul rAzboiului a dus la repatrierea legiunii romAne din Italia. Cu Regimentul IHorea", C. Isopescu a defilat la Bucuresti, in 1919, prin fata regelui Ferdinand I. La scurtdvreme, in fruntea unei companii, formatà din bucovineni, a defilat in Piata Vasile Alecsandridin Cern5ui, Hind trecuti in revistA de generalul Jacob Zadik. A vorbit i cu acest prilej, innumele celor repatriati.

In 1919 si-a terminat studiile la Bucuresti, sustinAndu-si licenta la Facultatea de Litere,pe care o obtine cu Magna cum laude. Devine profesor suplinitor la Liceul Gh. Lazar" si MateiBasarab" din Bucuresti. Indeplineste, totodatA, functia de vicepresedinte al Cercului studen-tilor bucovineni. In semn de omagiu, la 13 noiembrie 1920, Societatea academicd Junimea" Iialege membru emerit.

In 1923 devine membru al *cola romAne din Roma, uncle a predat un curs de limba ro-manA, inaugurat cu disertatia Despre poezia poporand romdnd. A conferentiat si la Universi-tatea din Napoli. A organizat, in Au la Universitatii din Palermo, prima couremorare solemnA alui Nicolae Balcescu, prilej cu care a tinut o conferinta. Adept al extinderil raporturilor cuItara pe plan stiintific si cultural, C. Isopescu participd, in apiilie 1928, la primul Congres destudii rornane, in cadrul cdruia a prezentat douA comunicAri. Kpublicat, pAnA in 1929-1930,peste 120 de articole in revistele de specialitate italiene.

Nr. 943. ENIANUIL SAUCIUC - student la filosofieS-a nAscut la 15 iulie 1894, in comuna IorclAnesti (Judetul Storojinet.), in familia preotului

paroh Teofil si a sotiei sale Maria (ndscutA Palievici).Scoala primard i liceul le-a absolvit la CernAuti. A inceput Facullatea de MedicinA

la Universitatca din Graz. lzbucnind rilzboiul, a fost mobilizat in caclrul Regimenlului 27 Infan-terte. In august 1915, aflat pe frontul italian, a fost rAnit i luat prizonier, in apropierea locali-tAtii Tarvis.

La intrarea RomAniei in rAzboi a solicitat, autoritAtilor militare italiene, inrolarea, cavolt 'ital., in armata Italici. A fost trimis ca ofiter voluntar pe frontul de la Piave. Apreciatpentru calitatile sale militare deosebite, in 1918 a fost atasat, ca ofiter de LegAturA, pe lSngSMarele Cartier General american din Franta. Pentru merite deosebite in rAzboi a fost inaintatla gradul de locotenent si clecorat cu mcdalia Fatiche la guerre cornuna steletta".

Reintors la Cernduti, In 1919, devine membru al Societatii acadernice Junimea". Ter-mina studitle de medicinA, in 1923, la Cluj. La 2 noiembrie 1924 a fost declarat membru emerit alsociet5tii.

Nr. 853. EUGEN GEORGE CAVALER de REUS-MARZA 43 student la juridicACa student, In cadrul LniversitAtii din CernAuti, exprimat dorinta de a cleveni mem-

bru al Societatii acaclernice Junimea". In cadrul AdunArit generale, din 23 noiembrie 1913,cercrea i-a lost aprobatil.

La izbucnirea rdzbolului a trecut in Regatul României. Intregul rAzboi I-a petrecut pefront, ea ofiter de artilerie, in cadrul armatei romAne.

Dupil r5zboi, alAturi de Didi DrAgan, a actionat pentru reactivarca SocietAtli academiceJunimea". In acest sens, la 11 mai 1919, a organizat Adunarca generalA extraordinarA a socie-Mil. In semn de recunostintA, societatea 1-a declarat membru emerit, la 17 noiembrie 1921.

Nr. 856. NICOLAE CARLAN 44 student la juridicA.S-a niiscut la 27 noiembrie 1891, in comuna Bosanci (Judetul Suceava), in familia lui

Mihai Udall si a sotiei sale Salta (nAscutA Teianu). DupA absolvirea scorn primare, in comunanatalS, a devenit elev al liceului din Suceava. Student la Universitatea din CernAuti, a solicitatprimirea in cadrul SocietAtii academice Junimea". A fost prirnit, ca membru activ, la 23 no-iembrie 1913.

La izbucnirea riizboiului a fost mobilizat in armata austro-ungarti, servind in cadrul Regi-mentului 3 Artilerie de Cetate, in perioada 1 august 1914 23 martie 1915. Cu acest regiment a

Arh. St. Iasi, fond Fratii Dugan", Cronicarul Albumul Mare, vol. III, p. 170.43 Ibidem, p. 62.44 Ibidern, P. 66.

siza

www.dacoromanica.ro

1 26 tinAhel Popa 10

parlicipat la luptele de pe frontul cu Husia. Luat priconier, in perioada 23 aprilie 1915 1 iunie1917, a cunoscut regimul lagarelor din Siberia. In lagarul din forLiireata Orenburg (Urali), a fostmartor ocular al morbi lui Ion Sahlean, membru al Societabi acadernice Junimea". S-a lnrolat,voluntar, in Legiunea romana, constiluitä pe teritoriul Ilusiei, formata din prizonierii romaniprovenbi din armata austro-ungara, hotarab sS lupte in cadrul armatei romane pentru desavar-sirea unitaiii nationale. Cu aceasla unitate soseste in Romania, find repartizat, la 1 iunie 1917,In cadrul Hegimentului 26 I Obutiere, cu gradul de sublocolenent. Din toamna anului 1917 atrecut in cadrul Corpului de aviatie, bind demobilizat, ca locotenent observator, in februarie 1921-

definiliveaa studiile universitare la Iasi, licenta in Drept, in anul 1921-1n acela0 an, la 17 noiembrie, a clevenit rnembru emerit al Socielatii academice .,Junirnea"_si-a desfasurat activitatea in Administratia din Bucovina, in 1929 fiind Pretor in comuna Po-jorata (Judetul Campulung Moldovenesc).

Nr. 687. SILVIU PATHAS 45 student la filosofieS-a nascut In anti! 1888, in comuna Banila Moldoveneasca, in familia preotului Ioachint

Patras. Dupa absolvirea scold prirnare, in comuna natala, a urmat cursurile liceale la SuceavaCernaub. Ca student, la 10 octombrie 1908, devine membru al Societabi academice Junimea".

La lzbucnirea Tazboitilui a trecut in Hegatul Romani& Dupii numeroase cereri, In anul1916 a fost admis, ca voluntar, in armata romana, in cadrul careia a participat la intregul razboi..

Dupa lerminarea rázboiului desfasurat activitatea in invablinant, bind profesor laRoman, Dorohoi, Chisinau (4tatea Alba. La 13 februarie 1920 a devenit membru ernerit alSocietritii academice Junimea

Nr. 900. IOAN CAPVERDE 46 student la filosofieS-a ascut la 28 mai 1994, in comuna Patrauti (Judetul Suceava), in familia lui Mardari

Cap Jerde si a sotiei sale Parascheva. Dupi absolvirea scolii prirnare, in comuna natala, urmeaza.liceul la Suceava. Ca student la Uni tersitatea din Cernauti, in anul 1914, devine membru alSocietatii academice Junimea".

La scurta vreme dup 5. declansarea raiboiului, in octombrie 1914, trece in Regatul Ro-maniei. Stabilit la Iasi, urmeaza cursurile Facultatii de Litere i Filosofie. Devine, totodatä,membru al Societatii acadernice A /Tam. Iancu". Anirnat de dorinta sincera de a contribuila desavarsirea unitatii nationale a neamului säu, tanarul student obtine aprobarea de a urmaScoala d- artilerie i geniu pentru ofiterii de rezerva, din Bucuresti. Dupa absolvire a facutstagiul, ca elev plutonier, in cadrul Regirnentului 64 Infanterie si a Batalionului 4 Pionieri dinFocani. A fost carnarad de arme cu bucovineanul Lascar Lutia. Dupil intrarea Romaniei inraiboi, a participat Ia luptele din Dobrogea, unde a fost ranit, si la cele de la Namoloasa.

Dup 5. razboi si-a continuat studiile, absolvind, in iunie 1924, facultatea. In 1929 era pro-fesor la Liceul Militar din Iasi. In semn de ornagiu, societatea i-a acordat, in 1930, titlul dernembru merit.

Nr. 805. VASILE SAUClUC student la filosofieS-a nitscut la 1 noiembrie 1893, in comuna Cozmin (Judetul Cernauti), in familia preo-

tului Sarnuil Sauciuc i a sotiei sale Elisaveta (nascuta Popescul). A urmat scoala primal-A siliceul Ia Radituti. Ca student la Universitatea din Cernauti, la 18 mai 1912, devine membru a/Societritii academice Junimea". in cadrul societatii a fost rnernbru al Sectiei literare, avand .

onoarea de a fi ales si in functie de vice-presedinte.La iThucnirea rázboiului a fast mobiliiat in Regimentul 4 Artilerie. Cu aceasta unitate

a fost trimis pe frontul din Italia. Luat prizonier de italieni, s-a inscris, ca voluntar, in Legiunearomana, constituita din prizonierii români. Cu aceasta legiune, in anul 1919, s-a rentors inBucovina.

In anul 1922 devine membru al Scolii Române din Franta. In aceasta calitate a -Omit-cursuri la Sorbona. in anul 1924 a fost numit profesor la Liceul Aron Purnnul" din Cernauti.Societatea academia. Junimea" i-a oferit titlul de membru ernerit, la 13 noiernbrie 1925.

Nr. S2. STEFAN IESAN 48 student la juridicaS-a nascut la 24 octombrie 1893, in comuna Tisauti (Judetul Suceava), intr-o familie

de tarani. Dula, absolvirea coIii primare, in comuna natala, a urmat liceul la Suceava. Castudent la Cernauti, la 2 noiembrie 1912, devine membru al Societatii acadernice Junirnea"..

45 Ibidern, vol. II, p. 359.46 Ibidem, vol. III, p. 113.47 Ibidem, p. 5.48 lbidern, p. 3 1.

luanduli

i

181

9i

91-a

h

www.dacoromanica.ro

11 Societatea academia Junirnea" 1 27

La izbucnirea razboiului a fost mobilizat in armata austro-ungara. Dezerteaza, in iulie1915, treand in Regatul Romaniei. Se stabileste la Bucuresti, Isi continua studiile, in cadrulFacultatii de Drept, in perioada octombrie 19 15 iulie 1916. La intrarea Romaniei in razboiisi intrerupe studiile, solicitand sa fie mobilizat in armata. Cererea fiindu-i aprobata, din sep-tembrie 19 16 pana in martie 1918, a servit in armata romana.

Dupa razboi ii continua studiile in cadrul Universitatii din Bucuresti si Iasi. A fostprimul presedinte al Cercului studentilor bucovineni" din Bucuresti. La 17 noiembrie 1921,devine mernbru emerit al Societatii academice Junimea".

Nr. 896. EUDOXIU SCRIPA 49 - student la juridicaS-a nascut la 2 8 rnai 1893, in cornuna Broscautii Noi ( Judetul Storojinet), in familia lui

Ion Scripa si a sotiei sale Domnica (nascuta Popovici). Dupa absolvirea coliiprimare, in cornunanatall, a urmat liceul si universitatea la Cernauti. Devine membru al Societatii academice

Junimea", inainte de izbucnirea riizboiului.Mobilizat, a fost trirnis pa frontul cu Rusia. In luptele de la Rarancea a fast gray ranit,

ramanând invalid. Demobilizat, trace in Regatul Romaniei. Desi era invalid, solicita incadrarea,ca voluntar, in armata rornana, servindu-si tara, in aceastä situatie, pana in anul 1920. La 17noiembrie 1921, devine membru ernerit al Societatii academice Junimea".

Nr. 833. GEORGE PITICAR5° student la juridiaS-a nascut la 4 februarie 1893, in satul Bucsoaia ( Judetul Câmpulung Moldovenesc), in

familia lui Ion Piticar si a sotiei sale Fevronia. Dua absolvirea coIii primare, in satul natal,a urmat liceul si universitatea la Cernauti. Devine membru al Societatii academice Junirnea"in anul 1912. Dorind sä urmeze Facultatea de Medicia la Viena, la 19 februarie 1913, a soli-citat demisia din cadrulsocietatii. In procesele verbale ale societatii nu se mentioneaza obtinereadernisiei, probabil, nu a mai plecat la Viena.

Dua declansarea rázboiului a fost mobilizat in armata austro-ungarrt, luptand pe fr ntulcu Rusia. Grav ranit, a fost luat prizonier. Aflat intr-un lagar din Siberia, s-a inscris, volm tar,in Legiunea romana, luptand irnpotriva trupelor bolsevice. La sfarsitul anului 19 18 se reintoarcein Bucovina, pe ruta Siberia Japonia India Constantinopol Romania.

in conditiile oferite de sfarsitul primului razboimondial, adus o contributie deosebitapentru reactivarea Societatii academice Junimea". In anul 1920 a fast ales in functia de pre-sedinte al societatii. In aceasta calitate, a actionat cu consecventa pentru realizarea unui climatde intelegere i colaborare intre toate societatile studentilor rornani din Cernauti. in acest sens,a organizat, in Palatul National din Cernauti, la 13 martie 1921, a intrunire cu Societatile aca-demice Moldova", Dacia" si Bucovina". Presedintia acestei aduari a ayut-o dorneanulP. Forfota. Datorita eforturilor sale, revista Desteptarea", editata de societate, a areiaparitie a fast intrerupta in perioada razboiului, a fost republicata. Organizeaza, cu membriiSectiei de teatru din cadrul societatii, un turneu cu drama Napasta". Cu banii obtinuti, 3000lei, contribuie la subventionarea Monumentului Unirii din Cernauti.

Pentru activitatea desfasurata, la 4 noiembrie 1923, societatea i-a acordat titlul de i iem-bru emerit. Fiind cardiac, moare subit la 1 iunie 1930.

Nr. 746. DIONISIE PARA 51 - student la filosofieDocumentele societatii nu ne ofera informatii despre Dionisie Para pana in anii de I eu,

pe care 1-a absolvit in orasul Suceava. Ca student, la Universitatea din Cernauti, devine me ibruactiv al Societatii academice Junirnea", la 23 octombrie 1910. Sustine i promoveaza exameneleregulamentare din cadrul societatii, la 4 februarie 1912.

Izbucnind razboiul a fost mobilizat, facandu-si stagiul inilitar in orasul Lemberg. 1>zer-teaza din armata austro-ungara, trecand, cu arme cu tot, in Romania". Dintr-o scrisoareexpediata din Botosani, la 3 august 1915, lui Ilia Dugan, membru al societatii, aflat in Romania,cunoastem tribulatiile lui Dionisie Para, care, prin extensie, erau ale tuturor bucovinenilor niiin Tara. Sosit in Romania, in toamna anului 1914, s-a prezentat colonelul N. Petala, comandan-tul Regirnentului 3 7 Infanterie, rugandu-1 sa ma insumeze acestui regiment, ca voluntar cutermen redus. Tocmai pe atunci, intrarea in actiune a Romaniei se astepta, din zi in zi. Col<onelul>P<etala> mi-a satisfacut pe deplin cererea i asa rn-am inrolat in armata romana si am fost trimisla Bucuresti, la Scoala ofiterilor de rezera. Acolo 1-am gasit i pe Irimovici si nu la Reg. 6

49 Ibidem, p. 109.Ibidem, p. 1-39.Ibidern, vol. II , p . 424-425.

50

"

r

www.dacoromanica.ro

128 Anghel Popa 1 2

Wihai> V<iteazul>. Eram foarte multumit, mai ales ca armata româng, ca discipling, si inprima linie ca organizatie, mi-a fgcut o impresie excelenth; e o deosebire, f. mare fata de armataaustriaca." 52.

La 17 noiembrie 1921, societatea i-a acordat titlul de mernbru emerit.

4(Dupg infriptuirea României Mari in anul de neuitatd amintire 1918, la care au contribnit

p rin jertfa lor s'i romanii din Bucovina, in Catedrala din Cernauti, la 14 decembrie 1919, un maresobor de preoti, in prezenta unei imense multimi, a oficiat Parastasul cel Mare pentru rnortiisi cgzutii din rgzboiul mondial" pentru Targ. Din soborul de preoti a flcut parte si diaconulMihai Ursuleac, membru emerit al Societatii academice Junimea" 52.

22 Ibidem, dosar 29, f. 3.53 Ibidern, Cronicarul Albumul Mare, vol. I, p. 278.

www.dacoromanica.ro

IZAT OAHE

CALATORIA PICTORULUI LUIGI MAYERIN TARA ROMANEASCA (1794)

PAUL CERNOVODEANU

In fandul numerogilor calatori britanici care au strabatut asiduu Principatele clunarenein ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea Luigi Mayer detine un loc cu totul aparte.

Despre acest pictor italian de origine evreiasc& se cunosc foarte putine amanunte bio-graf ice 1. Se -tie doar cd. a fost in slujba lui Sir Robert Ainslie, ambasador al Marii Brita-nii la Poartá (2 oct. 1776-22 iunie 1794), lucrând la indicatiile acestuia. A executat pentrudiplomatul cornanditar numeroase schite, desene, acvarele a unor monumente din Egipt, Pales,tina, Siria, Asia Mica, Constantinopol i Sicilia in decursul celor aproape doul decenii cata functionat Ainslie ca reprezentant al Orli sale in Imperiul Otoman; productia artistic& a luiMayer, transpusa apoi in gravuri de William Watts (1752-185 I) §i Thomas Milton (17431827), a vazut lumina tiparului in albume tiparite succesiv la inceputul veacului al XIX-leaDate succinte despre activitatea artistica a lui Mayer in aceastä vreme le detinem de la di-,plomatul prusian. colonelul baron Karl Ludwig- von Giitze care 1-a intalnit de mai multe oriin cursul ederii sale la Constantinopol intre 1788-179 I. Astfel in jurnalul sau von GOtzem ntionea7b. ca miercuri 20 august 1788 s-a intalnit cu pictorul care i-a aratat mai multevedcri desenate de el: vulcanul Etna, templul antic al Dianei din Efes (Asia Mica), tipuri dinConstantinopol; la 30 martie 1789 emisarul prusian ii face o noir& vizita lui Mayer iar la9 aprilie, primind pe pictor, relateaza ea in acea zi sultanul Selim al III-lea, proaspat urcatp tron de doul zile, a trecut prin capital& sä vadä urn-ladle unui incendiu izbucnit in orWpr babil ea Mayer a desenat, cu acest prilej, cortegiul sultanului. La 16 mai 1789 von GO-tze 11 intalneste pe pictor la Scutari iar la 17 mai acesta picteaza aIaiil sultanului la Eyilb.Diplomatul prusian mai precizeaza la 6 august ca locuinta lui Mayer se afla MAIO o mos-cheie iar la 15 septembrie ca 11 vede la dejun, la ambasadorul Ainslie, in továra.5ia abate-lin Domenico Sestini. Schimbul de vizite intre trimisul de la Berlin i pictorul italian con-ti Lua la 9, 15 noiembrie, 29 decembrie i 14 ianuarie 1790 iar la 19 ianuarie von GOtze men-tioncaza ca. Mayer a asistat la sarbatoarea Bairarnului 3.

Vezi snmarele mentiuni din A. Boppe, Les peintres du Bosphore au 18e sicle, Paris,1911, P. 120 si 154 Si Allgemeine Lexicon der bildenden Kanstler, vol. XXIV, Leipzig, 1930,p. 490-491.

2 Cf. Paul Cernovodeanu, Ottoman picturesquenes.s: Luigi Mayer's drawings of the Turkishlife (1776-1794), in Revue roumaine d'histoire", XXXI (1992), nr. 3-4, p. 339-343 -I-pl. i Marica Grigorescu, Pe urmele stampelor despre Romdnia semnate de Luigs Mav_r siWilliam Watts in colectii publice din Bucuresti Si Londra in Revista Muzeelor", XXX(1993), nr. 2, p. 71 74. Nu intreaga productie artistic& a pictorului Ltalian realizatä in ta-rile .romane a fost valorificat& in .albumele arnintite. Cercetatorul. englez Trevor J. Hope

facut cunoscuta descoperirea in diferite colectii a altor gravuri inedite alcatuite ..de Ma-yer in Tara Romaneasca i Carpati.

3 Pentru toate acestea vezi Muzeul de Stat Széchényi din Budapest, Folio .german,1072, Tagebuch einer Reise von Potsdam ass, durcis Sachsen, Bayern, Steyermark, Venedig, naqhConstantinopel und zurack fiber. Bukarest, Siebenbargern usd Ungarn (mit einigen Zeichnun-gen) vom 8 April 1788May 1792, la datele 20 august 1788, 30 martie, 9 aprilie, 16 mai,15 septernbrie 1789, 19 ianuarie 179 1, etc. Pentru cklatoria baronulm von Gotze prin par-t le noastre vezi amanunte la Maria Holban, Misiunea secretd a unuti colonel prusian la Poartd

drumurge sale prin tdrile ronuine (1790-1792) in Revista de istonp"., torn 41 (1988), nr.I p. 697-708.

Revista istorica", torn V, nr. 1-2, p. 1 29-139, 1994 .

J c. 1070

1

ii--a

g

www.dacoromanica.ro

130 Paul Cern ovodcanu 2

La rechemarea lui Ainslie la Londra, Mayer a facut parte din suita ambasadoruluicare a luat drumul intoarcerii spre patrie pe calea uscatului, din pricina razboiului cu Frantarepublican& fiind inchisa calea Mediteranei; astfel convoiul diplomatului a stra.batut Rumelia,Bulgaria de Nord, Tara Romaneascã, 1 ransilvania, Ungaria si Austria, trecand si pc la Vi-na.Cu acest prilej pictorul a realizat mai multe desene din tinuturile vizitate, printre ca sidin Tara Romaneasca. Dar inainte de a insista asupra acestei ci1ltorii infdptuite in varaanului 1794 este cazul s ne aplecam putin asupra persoanei comanditarului artistalui.

Scoborator dintr-o farnilie scotiana, originará din Dolphington, Robert Ainslie s-a nas-cut pe la 1730 Ca fiu al liii George Ainslie esquire si al lady-ei Jane Anstruther. Copilaria

petrecut-o la Bordeaux, in Franta, unde tatal sau se indeletnicea cu negustoria de vin.Intrat in diplomatic inobilat, obtinand titlul de knight (cavalma, ca i fratii sai Sir Phlipp(1728-1802) si George (in. 1804), devenit general si guvernator al insulei Dominica, Sir Ro-bert Ainslie a fost numit ainbncador al Marii Britanii la Constantinopol la 20 septembrie 1775,in locul lui John Murray, decedat. A parasit Anglia in mai 1776, ajungand la Constantin polla 2 octombrie; prezentat scrisorile de acreditare la 3 decembrie al aceluiasi an. Desireprezentant al unei puteri vadit interesata in problemele econornice i politice ale On ntu-lui 4, Ainslie a stralucit mult mai putin ca diplomat aratandu-se inferior, din punct de ve-dere profesional, colegilor sai, Choiseul-Gouffier, Herbert-Rathkeal, Bulgakov sau Diez, re-prezentantii Frantei,1mperiului Habsburgic,Rusiei i Prusici la Constantinopol- preocupan lu-semai mult de arheologie, numismatic& si arta. A cutreierat Orientul Apropiat in diferite c. ursiide ordin stiintific, si-a alcatuit o frumoasa colectie de desene i acvarele datorita pene-lului talentat al lui Luigi Mayer si, ajutat de abatele Domenico Sestini5, a reunit o b gatacolectie de monete antice din Europa räsariteana, Asia Mica i nordul Africii. Cele mai in-teresante piese au fost publicate cu comentarii de catre amintitul abate in 4 volume laLivorno intre 1789-1790 sub titlul Lettere e Dissertazioni Numismatiche sopra alcune Me-daglie della Collezione Asnslieana (un al 5-lea volum, cu un text modificat, a vazut lum.natiparului la Berlin intre 1804 1806). In acest domeniu Ainslie rivaliza cu omologul saufrancez Choiseul-Gouffier, la randul &Au protector al artelor i literelor 6.

Datorita indelungatului sau stagiu la Constantinopol, Ainslie a fost cunoscut de o Se-rie de diplomati i calatori care s-au perindat prin Imperiul otoman in cursul celor doua de-cenii cat a functionat ca ambasador. Cornentarii in general putin favorabile asupra persoa-nei sale se intalnesc mai ales la colonelul baron von Götze ca si in rapoartele diplomatic eale lui Choiseul-Gouffier, Thugut, Herbert-Rathkeal, Bulgakov s. a. Rivalitatea anglo-fran e-za exacerbata in urina pacii de la Versailles (1783) consumind infrangerea Marii Britaniiin razboiul pentru independenta coloniilor americane s-a extins si in Mediterana orientala,unde apropierea curtilor de la Versailles si Viena, (care nutrea impreuna. cu tarina Ecate-rina a II-a vadite intentii de atacare i dezmembrare a Imperiului otoman) a starnit ingri-jorarea factorilor de raspundere englezi. Cabinetul de la Londra a gasit o contrapondere inPrusia, ostila Casei de Austria, si impreuna i cu Olanda s-a incheiat o tripla alianta (F88),cu vadite accente anti-austriace, franceze si ruse 7. Ainslie, cazut la Constantinopol sub t talainfluenta a colegului sau prusian, von Diez, s-a lasat cu usurinta antrenat in manevre pri-primejdioase, incurajand Poarta otornana sa declare rázboi Rusiei tariste, la 24 august 1787,careia i s-a alaturat apoi i Imperiul habsburgic, datorita intelegerii existente intre losii aiII-lea i Ecaterina a II-a Rezultatele dezastruoase pentru otomani ale razboiului austro-ruso-turc din 1787-1791 se cunosc. Ainslie a fost cornplet depasit de situatie, iar franelc me-

4 Vezi tezele generale expuse de Trevor J. Hope, Irderesele britanice in Europa de sud-estsi in regiunea Dundrii de Jos la sfdrsitul secolului al XVIII-lea (Rezumatul tezei de doctorat),Bucurestl, 1979, 21 p.

5 La tândul siu cAlAtor In Tara RomfineascA, sosind la'Bucuresti in toamna anului 1779spre a intra in slujba lui Alexandru voda Ipsilanti ca secretar si educator al fiilor acestuia;vezi arnAnunte In propria carte a lui Sestini, Viaggio da Constantinopoli a Bukaresti folio l'anno1779, Roma, 1794, p. 50-51 si N. lorga, Cdldtoriile lui Domenico Sestini in Muntenia, In Arhiva§tiintificA i literara", Iasi, vol. IV (1893), nr. 11-12, p. 572-575.

6 Vezi Léonce Pingaud, Choiseul-Gouffier. La France en Orient sous Louis XVI, Paris,

7 Cf. Sir R. Lodge, Great Britain and Prussia in the Eighteenth Century, London, 1923.a ArnAnunte la Alfred Arneth, Joseph II und liatharina von Russland. Ihr Brierwechsel,

Wien, 1869, p. 333-336; Andrei Otetea, Contribufii la chestiunea orientald in vol. Scrieri isto-rice alese (ed. Fl. Constantiniu Papacostea), Cluj-Napoca, 1980, p. 136-141.

1887.

i

oiA

8

71 J.

www.dacoromanica.ro

3 Pictorul Luigi Mayer (1794) 131

diatiei.de pace ,intre Viena i inalta Poarta an trecut in mftinile Prusici si ale coleguluisay din capitala austriaca, Sir Robert Murray-Keith, cc au reusit ca negocieze pacea de laSistov (179 1). In ceea ce priveste Rusia, ea a respins, en dispret, mediatia de pace anglo-prusiana, negociind singura cu turcii, coriditiile pe care le-a dorit, pacea de la lasi (1791 2) 9..Comportarea lipsita de perspicacitate a lui Ainslie in timpul acestui conflict a stfirnitmai tarziu critici vehemente din partea emisarului militar britanic Sir Sidney Smith, careexaminand starea deplorabila a flotei otomane si a fortificatiilor de pe tarmul Marii Nvgre, in1792, a acuzat pe ambasador de opacitate i dezinformare a cabinetului de la Londra asuprarealei situatii existente in Imperiul otoman, lipsit de al:di-are in fata neinduplecatului si am-bitiosului shu adversar, Imperiul tarist Guvernul britanic a inceput :4 fie preocupat seriosde problerna orientala" si de stavilirea inaintarii Rusiei tariste spre stramtori, i Mediterana,stfuijenind hegemonia engleza in Mediterana orientala i amenintandu-i chile de comunicatiecu India n. De altfel, in urma criticilor acerbe i acuzatiilor lui Smith, Ainslie a fost re-chernat din post la 7 iunie 1794, paräsind Constantinopolul la 22 iunie spre a se inapoia inpatrie in august al aceluiasi an n. Reintors in Anglia, el a renuntat la cariera diplomatich,intrand in politica si fund ales la 8 septembrie 1796 membru in Parlament ca deputat dinpartea circumscriptiei Milborn Port din cornitatul Somerset. Creat baronet la 13 octombrie1804, Sir Robert Ainslie a murit la Bath la 2 I iulie 1812. Intre timp a avut satisfactia sa-sivada tiparite colectiile de gra /uri in mai multe editii, ca i cele numismatice 13.

Revenind acum asupra calatorici de intoarcere a lui Ainslie prin Tara Romancasca siTransilvania, in 1794, trebuie sa mhrturisim ca nu cunoastem vreo relatare a ambasadoruluiasupra ei. Tot ce stim este ca el a intocmit o noth asupra cheltuielilor drumului parcurs dela Constantinopol la Londra (Note explanatory of Sir Robert Ainslie's charge for the Ex-penses of his Journey from Constantinople to London) 14, ce nu ne-a fost, insa, accesibila. Des-pre plecarea sa din Bucuresti la 27 iunie/8 iulie 1794 intalnim o mentiune intr-un raport alconsulului rus Ivan Ivanovici Severin din 30 iunie /11 iulie 19, iar despre primirea lui la Curteadomneascl, de catre Alexandru Vocla Moruzi, exista consemnarea inserata intr-o Condicade ceremonial, de care voi aminti in comentariul insotind ilustrarea acestui moment intr-unadin gravurile lui Luigi Mayer. In farsit o ultima mentiune despre trecerea lui Ainslie prinTara Romaneasca o aflam in jurnalele de calatorie ale compatriotilor sai John Morritt ofRokeby, Randle Wilbraham si Robert Stockdale ce mentioneaza intSlnirea lor cu convoiul am-basadorului in apropiere de Pitesti, la 9 iulie 1794 16 In rest, singura rnarturie asupra treceriidiplomatului englez prin principatul muntean este nunlai de natura iconografica i consta indesenele lui Luigi Mayer, partial gravate de William Watts si reproduse in editiile albumuluide vederi din colectiile ambasadorului, tiparite la Londra in doua variante in 180 1 si 18 11.Dup.& cele sapte gravuri editate se poate reconstitui in linii mari itinerarul lui Ainslie,probabil identic celui urmat de inlocuitorul sari la Poarta, Sir Robert Liston, in sens Myers,mergand la Constantinopol in primavara anului 1794, conform jurnalelor de drum hisate de

9 Leonid Boicu, Principatele Romdne in raporturile politice internalionale (sec. XV III-lea),Iasi, 1986, p. 267 270.

" Cf. Trevor J. Hope, Rapoartele lui Sir William Sidney Smith asupra stdrii Principa:telor Moldova i Tara .Ronidneascd in anul 1792, In Studii. Revista de istorie", tom 26 (1973),nr. 4 p. 715-727.

n Vezi A.I. Bagis, The Advent or British Interest and the Integrity or the Ottoman Empire1787 1792, In Haceteppe University Bulletin of Social Sciences", 1 (1978), p. 102-118.

12 recenta monografie cu caracter general asupra activitatii sale diplornatice la Poartase datoreaza tot liii A.I. Bagis, Great Britain and the struggle for the integrity of the Ottoman Em-pire. Sir Robert Ainslie's Embassy to Istanbul 1776 1794, Istanbul, 1984, 165 p. il.

Vezi datele sale bio-bibliografice esenjiale in The Compact Edition of the Dictionaryof National Biography, vol. I, Oxford, 1975, p. 16.

" Public Record Office, Foreign Office, Turkey, dos. 78/17, 1. 19-22.Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privind istoria Romdniei. Serie noud. Rapoarte

consulare ruse (1770 1796), vol. I, Bucuresti, 1962, p. 554, doc. 312.16 Pentru care vezi C.J. Karadja, tin cdldlor prin Muntenia: John B.S. Moritt of Rokeby

(1794) In Revista istoricS", VIII (1922), nr. 10-12, p. 180; Eric D. Tappe Trevor J. Hope,A Cambridge Don and his companions in the Balkans (1794): some unpublished correspondenceof Robert Stockdale, J.B.S. Morrill and Randle Wilbrahan In Revue des etudes sud-est euro-péennes", XVIII (1980),'no. 4, p. 597. Veil §i George Potra, Bucureqtii vdzufi de caldloriini (secolele XVI XIX), Bueure01, 1992, p. 96-98.

in

0

19

sir&

0

+

www.dacoromanica.ro

112 Paul Cernovodeanu 4

Jo ltn Sibthorp si James Dallaway". Traversand Dunirea pe la Giurgiu, ambasadorul s-aindreptat spre Bucuresti prin Daia i alugáreni, dim& care a luat drumul Pitotilor, a tre-cut prin Curtea de Argo si a atins Oltul in dreptul Cainenilor, inainte de a trece in Tran-silvania prin trecátoarea, vama si carantina de la Turnu Rosu.

Prima editie a albumului de gravuri infS4i5Snd cálltoria lui Sir Robert Ainslie prinTara Rornineasc b. a aplrut la Londra in 180 1 in douá variante. Ambele se intituleaz5. Viewsin Turkey in Europe and Asia, comprising Romelia, Bulgaria, Walachia, Syria and Pales-tine. Selected from the Collection of Sir Robert Ainslie. Drawn by Luigi Mayer and engrav-ed by William Watts... Published March 18t 180 1, by the Proprietor, William Watts, Lon-don, numai cl una (foarte rarS.) cuprinde o listä de subscriptie a celor ce au finantat apari-tia lucrärii, un indice al gravurilor inserate si 60 dc planse, cu 60 de pagini text biling anglo-francez, pc când cea de a doua variants i cea mai aspanditä, nu cuprinde nici lista de sub-scriptie i nici indicele gravurilor, ci numai 58 de planse insotite de textul explicativ.

Lista subscriptorilor se deschide cu proprictarul colectiei Sir Robert Ainslie si continuacu diferite figuri ale lumii diplomatice i culturale londoneze, printre care figurau publicistulThomas Hope (c. 1770 183 1), el insoi cálätor in Imperiul otoman i autor at cunoscutuluiroman Anastasius, diplomatul James Harris, conte de Malmesbury (1746-1820), reprezen-tantul Marii Britanii in Prusia (1772-1776), Rusia (1777-1783) i Olanda (1784-1788), Fre-derick North, (1766-1827), conte de Guildford, cunoscut filelen, membru al Camerii Lorzi-lor i fiu al premierului omonim s. a. In sfarsit foaia de titlu la varianta completä este dispusanormal, pe verticalá, in timp cc la accea incompletä este ase7atrt pe orizontalà. Gravurilesunt monocrome in ambele variante i precedate de un Anunt" (Advertisement) identic algravorului editor Watts in care subliniazá valoarea desenelor originale ale lui Mayer si fide-litatea" executiei lor dupil naturä, märturisind ca amänuntele lämuritoare" pentru fiecareplans?'" au fost luate din cei mai buni autori" la care a adaugat observatiile fdcute lafata locului de catre artist". in varianta completä, sub rubrica Vederi din Turcia europea-nã" (Views in Turkey in Europa) gravurile se succed in ordinea inversa a etapelor sträbl-tute de Ainslie in chlätoria sa. Astfel plansa nr. 3 reprezintl Vederea de pe Olt" (View onthe Aluta) (cu specificarea London. Published by W. Watts, April 1st, 1804", probabil datapunerii in circulatia comercialã a gravurci separata de album) si respectivul text explicativbiting; plansa nr. 4 se refera la Pitesti" (Pitesti) (cu indicatia Published by W. Watts,Jan. l 180 1") si textul aferent; plansa nr. 5 ilustreazá Biserica si mAnästirea Sf. Maria"(Church & Convent of St. Mary) (MAnástirea Curtea de Argo) (cu mentiunea Publishedby W. Watts, June l't, 180 1") si textul alAturat; plansa nr. 6, aratä Intrarea la mänasti-rea Sf. Maria" (Entrance to St. Mary's Convent) (cu precizarea Published by W. Watts,Jan lsf, 1805) si respectivul text; plansa nr. 7 zugraveste o Vedere langa Bucuresti" (Viewnear Bucoresti) (cu referinta Published by W. Watts, May 15t, 1801) cu textul adiacent1plansa nr. 8 aratt un Palat la Bucuroti" (Palace at Bucoresti ) (Curtea domneasct de la Mi-hat Voc15.) (cu explicatia Published by W. Watts, Sept 1st, 1803) si textul insotitor; in sfir-sit plansa nr. 9 reprezina scena primirii lui Sir Robert Ainslie la Curtea doinneasch din Bucu-resti sub titlul Palat la Bucuresti, Plansa a II-a" (Palace at Bucoresti, Plate II ) (cu indi-catia Published by W. Watts, Nov, 1, 1806") si textul litmuritor. in varianta a doua, incom-pieta, a albumului din 180 1, plansele privitoare la Tara Româneasct sunt rtspandite incuprinsul stu, cu respectivele texte explicative bilingve, Varä nici o succesiune logicS sau te-matict, amestecate printre vcderi din alte colturi ale Imperiului otornan. Astfel plansa nr.6 reprezintà Vedere lingt Bucuresti"; plana nr. 7, Pitesti"; plansa nr. 10, Bisericam-rea Sf-Maria"; plansa nr. 26, Vedere de pe Olt"; plansa nr. 29, Palat la Bucuresti" (defapt Manastirea Mihai Voclt), si in sfArsit plansa nr. 43, Intrarea la mtngstirea Sf. Maria".Valoarea gravurilor este inegalt; cea mai reusità si mai apropiatt de realitate este fart in-doialt cea infitisand mtnastirea Mihai si morile de peste Dâmbovita; de altfel pentrua easta scent s-a ptstrat chiar desenul original in culori, al lui Mayer, 42 63 cm, purttindlegenda in italiant Fianco del Palazzo del Principe della Valachia nella città di Bucoresti,Tavola no LIV del Viaggio pittoresco del Signor Cavaliere Roberto Ainslie", iar pe verso

17 C.F. Cushing, Dr. Dalloivay's <!> Itinerary in Revue des etudes sud -cst européennes",VIII (1970), no. 3, p. 461-480; E.D. Tappe, John Sibthorp in the Danubian, Lands, 1794,In ibidem, V (1967), no. 3-4, p. 461-473; Trevor Hope, John Sibthorp's last expedition to theBalkans: the accounts of Siblhorp and Dallaway about their travels in 1794 In ibidem, XII (1974),no. 1, P. 100. Este interesant cii in suita noului ambasador Liston, se afla de asemenea un artistsi tot Italian anume Gaetano Mercati, despre ale chrui schite desene realizaLe la noi sau inImperiul otoman nu avem nici o cuno§tinta (Cf. T.J. Hope, op. cit., p. 91, nota 11).

i

Wide

l

Ii

www.dacoromanica.ro


in limba englez5, Bucorest Capital of Wallachia and view of the Prince's Palace in ditto'',aflat cândva in colectia C. I. Karadja 18 De unde rezult5. a Mayer 5i-a executat schitele de-senate intr-un caiet-album, cu o numerotare aparte, din care editorul Watts a selectat ce i s-apkrut mai interesant, fàr sà tim dacii a consultat pe autor sau pe proprietar in aceastàprivintá. Vederea mentionata cuprinde malul stâng al Dthnbovitei la capul podului, unde semai zfiresc i dou5. felinare 5i un hambar de lemne, suprimate in gravura tiparitä. Relatw fi-dele sunt i reprezenthrile ruanästirii lui Neagoe Basarab din Curtea de Arge5 ca i vedereaOltului cu tiganii aurari oferind marfa lor calfitorilor. De un caracter mai putin exact estescena primirii ambasadorului de cfitre domnul Tarii Românesti, unde turaua turceasadeasupra tronului este un element inventat sau reconstituit gre5it din memorie, ca i repre-zentarea tuiurilor, ce este, la ra.ndul ei, eronat redatà. Tot atat de aproximati /5. este 5i ima-ginea luatà. de la marginea Pite5ti1or, iar gravura ce reprezinta cel mai putin realitatea zsteintitulata Vedere lang5, Bucure5ti" de o compozitie suficient de fantezistfi. Textele explica-tive insotind gravurile sunt prea putin originale; editorul face copios apel la pasaje preluatedin impresiile alatorilor englezi anteriori lui Ainslie cum ar fi Chishull, La Motraye, ladyCraven sau Hunter; foarte rar se citeazil mArturii directe de la Mayer.

Editia a doua in care figureaza scenele din Tara Româneasc5, de data aceasta redatein culori, se datoreaz5. lui Robert Bowyer, albumul fiind tipdrit de T. Bens ley si inchinatprintului regent, George (viitorul rege George al 1V-lea). El poart5, urmatorul titlu: Viewin the Ottoman Dominions, in Europe, in Asia, and some of the Mediterranean Islands, fromthe original drawings taken for Sir Robert Ainslie by Luigi Mayer, F. A. S. With Descripti-ons historical and illustrative. London, Printed by T. Bens ley... for R. Bowyer..., 1810,32 p. + 7 1 pl. + 71 text biling anglo-francez + 1 p. cu lista plan5elor. Albumul este precedatde un excurs istoric, confuz i gre5it, asupra istoriei Imperiului otoman 5i a principatelor, re-zultat din compilafii neinspirate fära vreo utilitate pentru cititorul de astfizi (Turkey inEurope., p. 8-10). In sf5x5it de data aceasta gravurile relative la Tara Romfineasa, minus ceaa primirii lui Ainslie la Curtea domneasca, se reproduc policrom, succedAndu-se aproape cafn varianta completa din 180 1; Vedere de pe Olt", Biserica j mdnfistirea Sf. Maria",Intrarea la milmIstirea Sf. Maria", Pite5ti", Palat la Bucure5ti", Vedere langa Bucu-re5ti" (pl. 2 1-26). Explicatiile, in text biling anglo-fiancez, sunt icientice celor figurAnd ineditia din 180 1.-

Editia a III-a, foarte selectivh, intitulatfi chiar A Selection of the most interesting ofSir Roixert Ainslie's celebrated. colection of views in Turkey in Europe, and in Asia: Syria,Sicily, the- Eolian Islands; Temple of Diana, at Ephesus; Jupiter Amnion, in Libya &London, Printed for R. Bowyer, 18 11, 2 p. + 24 gr. policrome, nu recta' cleat 3 imagini: pl.3 Vedere dc pe râul Olt" (View on the river Aluta), pl 5, Palat la Bucure5ti" (Curteadomneascá de la ManAstirea Mihai Vodfi) 5i pl. 7 Biserica i mänästirea Sf. Maria".

Alte vederi din Imperiul otoman, desenate de Luigi Mayer in Caramania, Egipt 5i Pa-lestina, au fost gravate de Thomas Milton in trei albume editate de atre Robert Bowyerin anii 180 1, 1803 5i 1804 [Views in Egypt from the original drawings in the possession ofSir Robert Ainslie taken by Luigi Mayer. Engraved by and under the Direction of ThomasMilton, London, R. Bowyer, 180 1, 48 gravuri in acvarell color + 102 [ 104] p. text (ree-ditat in 1804); Views in the Ottoman Empire chiefly in Caramania... from the original draw-ings in the possession of Sir Robert Ainslie, taken... by Luigi Mayer. London, R. Bowyer,1803, 24 gravuri in acvatinta color + 37 p. text; Views in Palestine from the original draw-ings by Luigi Mayer..., London, R. Bowyer, 1804, 24 gravuri in acvatinta color] 19.

18 Cf. C.I. Karadja, 0 gravurd necunosculii, In Revisla istoria", VII (1922), nr. 10-12,p. 188-190 i idem, Dona vederi ale palatului din Bucuresti In Buletinul Comisiunii Monumen-telor Istorice", XVII (1924), fase. 40, p. 65-66.

19 Gravurile lui Luigi Mayer privitoare la tara noastra au lost cunoscute, studiatepublicate In istoriografia romanh de multh vreme dar nu totdeauna In conditii 5tiintifice cores-punz5toare. 0. Lugo5ianu, Stampe vechi infaliOnd meindstirea Curtii deArgef In Buletinul Comi-siunii Monumentelor Istorice" IV (1911), p. 24-28, a reprodus plamele din albumul editatIn versiunea incompletil la Londra in 1801 privind clitoria lui Neagoe Basarab (p. 25 5i 27),traduand din versiunea francezh textele editorului englez (p. 24-26) 5i introducerea editieidin 1810 privind principatele (p. 26). Acela51 autor In articolul Slampe vechi vederidin Bucure$11 aparut in amintitul periodic, V (1912), p. 72-82, se apleach asupra gravurilorlui Mayer din albumul menVionat anterior infhtiOnd Palat la Bucure5ti" (M5n5stirea MihaiVod5) (p. 80) 5i Vedere lang5 Bucure5ti" (p. 81), cu reproducerea textelor insotitoare respec-tive (p. 79 5i 82). Tolu5i attit Lugo5ianu al 5i C.I. Karadja In articolul Doud vederi ale palaluluidin Bueureti in BCMI, XVII (1924), fasc. 40. p. 65-66, ca 5i Al. Busuioceanu, Un palat dom-

i

infdliOnd

0

51

(le

www.dacoromanica.ro

I i4 Paul Cernovodeanu 6

ANEXA

TEXTELE INSOTIND PLANSELE REALIZATE DE LUIGIMAYER IN CALATORIA SA PRIN TARA ROMANEASCA

pl. I AnunP. Piedicele numeroase si aproape de netrecut pe care calfilorit le intalnesc in pere-grinarile lor de-a lungul provinciilor Indepartate ale Turciei3, unde artistul care ar dori sa dese-neze scenele ce i-ar trezt curiozitatea ar avea nevoie de o escorta pentru protectia sa, pot saconstituie cauza rariliWl unor publicatii interesante si instructive ale acestor tart altã datavestite. -

I ederile din lucrarca de fata facand parte din pretioasa colectie a cavalerului Robert Ainslie(de a Caul ingaduinta Ingrijitorul editiei <de fat* a profitat grabindu-se sa le ofere publicului)au lost luatc In Imprejurari foarte prielnice pentru artist si unesc scenelor originate si pitoresti,reprezentarea unor piese de foarte mare interes si care au In plus mcritul celei mai scrupuloasefidelitati a executiei.

Metoda de a le grava In aqua-linla a fost adoplald In vederea grabirii publicatici si de aimita cat mai exact desenele originate prin Infrumusetarea aclaugata a culorilor [...] A.manuntelelamuritoare au lost preluate de la cei mai buni autori la care am adaugat 1 observatille fãcutela fata locului de catre artist <= Luigi Mayer>.

pl. 7 Vedere ldngà Bucuresli

Bucurestl, capitala Tarii Romanesti, este un oras mare, rasfirat SI foarle populat, asezatpe malurile raului Dambovita, la vreo 40 de mile de miazanoapte de Dunare. El cuprinde unmare numbr de biserici ortodoxe si mai multe manbstiri dintre care In multe sunt atarnateclopote. Casele din acest ora.s sunt de o constructie deosebita si In mai multe locuri au o infati-sare meschina l saracacioasa, fiind <constituite> in mare parte sub pamant i cu acoperis depaie i scoarte de copaci; cele mai rasarite sunt cladite din piatra I acoperite cu sindrilit Uli-tele stint ca nisie podurl neintrerupte fiind acoperite in toata largimea lor cu scanduri masive5

nese din vremea Fanariotilor. Curtea NouA din Bucuresti In ibidem, XXII (1929), fasc. 61,p. 130-131, gresesc identificand PataLut cu Curtea Nouit" ridicata de Alexandru IpsilantiIn 1775, care se Rita In apropicre de Mihai Voda, dar mutt mai departe de Dambovita care apareIn stampa. Realitatea a fost intuita, insa, de Virgil Draghiccanu, Cdleua note asupra Curlii Arse,In BCMI, XVII (1924), fasc. 40, p. 66 67 si Henri Stahl, Milndslirea Mihai Vodd palal dom-nese in ibidem, VII 1914), p. 35, ce restabilesc adevarul. Tot 0. Lugosianu a publicat .plan-sele Vedere de pe Olt" (p. 116) si Pitesti" (p. 117), traducându-le textele explicative dinvarianta incompleta a editiei lui W. Watts din 1801 (p. 115 si 116-118) in studiul Stanipeuechi infatildnd uederi din Tara .Romdneascd In BCMI, V (1912), p. 115-118; prima din acestegravuri a mai fost republicata de C.I. Karadja, Ceoct despre Turnul Rosu In Arhivele Olteniei",III (1924), nr. 12, p. 106. In sffirsit stampa Infatisand primirea lui Sir Robert Ainslie la Curleadomneasca de la Miliai Voda a fost publicata i judicios comentata pentru publicul romanescde able in 1922 de cram C.I. Karadja. Istoricul amintit subliniaza rarilatea ei, nefigurand deck.in varianta completa a editiei albumului editat de W. Wats In 1801 si achintionat de dansul,dupa primul razbol mondial, la Londra. Vezi supra, nota 18. De asemenea N. Iorga mentioneazazisa gravura In Istoria romdnilor prin cdloilori, (ed. a 1I-a), vol. II, Bucuresli, 1928, p. 263 siDomenico Caselli, Primirea lui Robert Ainslie la Curlea Domneascd in Gazeta Municipala", VI(1937), nr. 294 (10 octombrie ), p. 1-2.

I Traducerea s-a facut dui-A versiunea completa a editiei Views in Turkey in Europeand Asia..., Londra, 1801, p. 1 si textul insotind plansele respective (exemplar pastrat laBiblioteca Nationala, fond Karadja 29).

2 Advertissment. Apartine ca de altfel intregul text si comentariu gravorului Sieditorului William Watts, care utilizeaza insa si multe note luate la fata locului de Luigi Ma-yer.

3 Turkey. De fapt Imperiul otoman.4 View near 33ucoresti.6 massy planks

www.dacoromanica.ro

Pictorul Luigi Mayer (1794) 1 35

de o lungime de 10-12 yarzi6, pe o grosime de tot atatia 1olf7 si care se Intind pe mai mattemile Intr-o mare parte a orasului.

Patriarhul Ierusalimului locuieste In acest oras 1ntr-un han mares, in care se Mil foartemune Incaperi spatioase si pravalii pentru neguslori.

China dupa cum se simile se ridica la vreo 20 de pungi pe an, plitita de domnulTarii Romancsti patriarhului In folosul Sfantulai Mormint de la Ierusalim. Din cateva tipografiiasezate aid°, au fosi scoase mai multe carIt religioase pentru intarirea credintei locuitorilorOrd, care sunt cal se poate de lipsiIi de 1r-writ:Ruth si (dedati> superstitiilor. Cei mai saracicapata Invatituril filth plata, prin numeroasele cruci de lemn si de piatra ridicate In acest scopla drama] mare, continind sau inscripIii alese din rugaciunile si din cele zece porunci sau unelezugraveli proaste (Infatisand pc> lsus liristos, pe Fecloara Maria sau pe cei 12 aposton, In fatacarora trecatorii se Inchina cu cea mai mare smerenie. Cateva din aceste monumente de devoti-une sunt reprezentale in vederca Math din imprejurirnile orasului descris aid. Construdia cir-culara in mania, se crede a fi fost rldicata in amintirea vreunui domnitor al tarii, dar nu i se poatecunoaste epocal6. Cele trei tulle deasupra bisericii ce se vede la stanga, reprezinta Sf. Treime,cea n ai mare este <inaltata> in cinstea lui Dumnezeu-Tatil, cea din mijloc Intruchipeaza peFiu i cea mai mica pc Sill-dui Dull.

6 1 yard = 0,9 14 rn7 inches. 1 tol 2,54 cm.8 Este vorba de hanul Sf. Gheorghe claclit in incinta nanastirii ornonime inchinate Sian-

tana Mormant ilia. din a doua junatate a veacului al XVII-lea. Patriarhii Ierusalimului auobtinut de la Constantin Brancoveanu dreptul de stapanire si de gazduire in amintitul han,unde poposeau de obicei in timpul vizitatiilor pastorale acute in capitala Tara Romanesti,cf. George Potra, Istoricul hanurilor bucurestene, Bucuresti, 1985, p 5 1-52. Despre vizitelepatriarhulni Ierusalimului la Iai locuind in hanul de la Trei Ierarhi sau la Bucuresti

despre activitatea sa la foi vorbeste Andreas Wolf, Beitrtige zu einer statistisch historischenBeschreibung des FiIrstenthums Moldau, Hermannstadt, 1805.

9 Exprimarea este conluza. Nu se intelege dada. prin aici" (here), editorul intelegehanul Sf. Gheorghe sau orasul Bucuresti in general. Tipografie la Sf. Gheorghe n-a existatniciodata, iar in capitala Tarn Romanesti nu functiona cleat una singura, cea de la Mitro-polie. Restul tipografiilor se aflau in tarit la Buzau, Ramnic, etc.

10 Identificarea acestei constructii ca i localizarea in ansamblu a imaginei desenata.de Luigi Mayer, monument circular in apropierea unei biserici, din apropierea Bucurestilorla 1794, sant foarte greu de rezolvat. Avand in vedere itinerariul obisnuit al calatorilor de laGiurgiu pand la Bucuresti, trecand prin Daia i Calugareni, putem lua in considerare mai mat-te ipoteze, desi toate, recunoastem, nu ne satisfac pe deplin. Astfel colonelul von Gaze tre-cand pe la Calugareni la 6 dec. 179 1 a rernarcat o veche capela. in mijlocul careia se MIAo cruce zidita" (M. Hothan, Misiunea secretd a unni colonel prusian la Poartd, p. 703) cu obiseridi aflath in apropierea ei, construith intre 1632-1654 de Matei Basarab in apropiereapodului de pe Neajlov. (Vezi si N. Iorga, Crucea de la Cdlugdreni, in BCMI, XXII (1929),fasc. 6 1, p. 10 1-105). La intrarea in Bucuresti, pe drumul ce venea de la Giurgiu, mitropo-litul Filaret al II-lea (sept. 1792 sept. 1793), fost mitropolit" al Mirelor i indelungatavreme episcop de Ramnic (mart. 1780 sept. 1792) cu proprietati in resedinta de scaun a Ta-ru Romanesti, a ridicat pe dealul din apropierea bMtii lui Serban Vora, o frumoasa fantail&adapostita de un chiosc in piatra, renumith prin frumusetea ei (cf. N. Vatamanu, Feintiinade la Filaret, in Glasul bisericii", XX (196 1), nr. 3-4, p. 36 1-367), dar in apropiere nuse afla nici o biserica. Totusi aceasta identificare este sustinuta de George Olszewski, Bucu-resti. Note istorice si stampe, Bucuresti, 1929, p. 15 si pl. 7, reproducand amintita gravura,sub titlul Dealul Filaret". In sfarsit, langa biserica Slobozia, cu hramul Sf. Durnitru, cti-torita de Rada Vocla Leon in 1664-1665, se inalta crucea ridicath de tatal sail, Leon voclaTomsa, in amintirea izbandei dobandite asupra oastei boierilor pribegi condusi de Matei agadin Brancoveni (viitorul dornn Matei Basarab) la 23 august 1631. Sapaturile arheologice in-treprinse in 1962 in acest punct au depistat urmele unei constructii de protectie a crucii,in forma monumentului octogonal ce adapostea crucea lui 5erban voda Cantacuzino de laCalugareni, cf. P. Cernovodeanu, Crucea lui Leon vodd Tornsa in Glasul bisericii", XXIX(1970), nr. 7-8, p. 773-775. Asadar, trebuie sii. marturisim, ca ne aflam in imposibilitatea,in stadiul documentatiei 'actuate, de a preciza ce moment a zugravit Luigi Mayer in apropie-rea Bucurestilor.

7

91

www.dacoromanica.ro

134 Paul Cerno rodeanu

pl. 8 Pa lal la Bueure4in

La descrierea generalA a Bucurestilor care insoteste vederea precedentA se pot adAugaurrntitoarele observatii: plimhrile publice pe malurile micului rAu Ddmbovita sunt foarte p1A-cute si foarte cautate scara, din cauza rAcoarei si a asezArii lor frumoase. Acrul orasului este,cu tante acestea, nesAntitos l apa de calitate proastA. 0 parte InsemnatA din oras este asezatfipe dealuln care dominA toate Imprejurimile. Case le sunt In de obste cladite si rAnduite dupAmoda orientaltin, mai ales ale boierilor si ale persoanelor cu avere. Foarte rar se vAd gcamurlla ferestre, de fiind Inlocuite cu btisici de pore". Od Aile locuite de femei au totdeauna astfelde ferestre, c6cl romfinii, intocmai ca 51 turcii, 15t tin ascunse femeile cat mai mult de ochii strà-inilor".

Domnii san voievozii tin In deobste o Curie pompoasa in acest oras, dar palatul (careeste descris In Chishull" ca o casA frumoasA si aleasA, clAdit5 din piatrA") a arsn si domnulde acum" a lost nevoit sA-si stabileascA resedinta Intr-o mAnAstire" i sA trAiascA Intr-unchip mai relras. [UrmeazA un pasaj din Hunter2° privincl primirea sa la Curtea domneascA in17921. Vederea alAturatA reprezintA actuala resedinta a voievodului. Cladirea este spatioasA

neregulatA, asezata pe o InAltime, aproape de malurile rAului <DAmbovita>, CU o vedere p1A-cutA asupra regiunilor invecinate.

pl. 921 Pala! la Bucure.yli Plama a II-a21

Descrierea Bucurestilor si a palatului domnului Tarii Romfinesti s-a fAcut in cele dotiAplanse precedente. AceastA gravurA infAiseazA o vizitA de ceremonie a rut Sir Robert Ainsliela IntOarcerca sa de la Constantinopol, fAcutA domnului sau voievodului, in palatul sau din acestoras," In anul 1793 (1).

n Palace at BucorestiDealul Mitropoliei cu prelungirile sale de la Mihai Voda i Spirea Veche.

12 in the turkish mannerAfirmatie intAlnitA si la James Dallaway.Comparatie nepotrivita, avand in vedere gradul relativ de libertate ce 11 aveau fe-

meile, atAt tarancile, dar mai ales boieroaicele, sa vada pe strainii drumeti, adeseori ada-postiti in casele lor.

Vezi relatarea sa in vol. VIII al colectiei Cdldtori strdini despre tdrile romline, Bucu-resti, 1983, iar pasajul evocat la p. 196.

17 In text se succed o serie de confuzii. Chishull, aflat in suita lordului Paget, a fost gaz-duit impreuna cu stapAnul sau la 1702 in palatul personal al domnului Constantin Branco-veanu de la poalele dealului Mitropoliei si acesta este descris de el in cuvintele reprodusede editor. Resedinta oficialä a domnilor se afla la Curtea Veche, distrusa i aproape dez-afectatti. dupa incendiul din 17 19 si cutremurul din 1738. Alexandru Ipsilanti a cladit CurteaNoua de pe dealul Spirii, devenita, resedinta domneasca care a ars, intr-adevAr sub ocupa-tia autriaca, in 1790 179 1 si la care face aluzie textul de fata, confundAnd insa clAdirile annin-tite i socotintu-le drept una i aceiasi.

18 Alexandru Moruzi (25 ian. 1793 17 august 1796).Mihai Voda. De fapt nu Moruzi, ci predecesorul sau Mihai Sutu (mar. 179 1 14

ian. 1793) a stabilit resedinta provizorie a Curtii domnesti in incinta acestui monument.20 Vezi relatarea lui William Hunter, Travels in the year 1792 through France, Turkey

and Hungary, London, 1796, p. 32 1-337.21 0 plansa, probabil, dintr-o editie necunoscuta noua a albumului din 18 10. Plansa

detasata de album, dar in culori, purtAnd insemnarea London Published by W. Watts, Nov,1-st 1806" se afla la Biblioteca Academiei Romane, cota DrGE 18 II/Watts, W-1.

22 Palace at Bucoresti, Plate II.22 in Condica de alaiuri si alte ordnduieli ce scl peizesc la teremoniile ce se fac de prea

fnAlaii domni ai Valahiei, adunate §i intocmite din luminata ponincd a Mdrii Sale prea ind-tatul domn Grigorie Dimitrie Ghica v<oie>v<o)d la anul 1825 (copie in colectia prof. GeorgePotra), consemnand toate ceremoniile de la Curtea domneasca intre 1776 1825, la p. 129este descris i alaiul primirii lui Ainslie de catre domn: Alaiul cu care s-au condus de la conacla domneasca Curie, spre intAlnirea cu Mdria Sa Alexandru vodd Moruzi, elciul englez ce s-auintors tie la Tarigrad la Engletera. Acesta consta din: Capitan de dorobanti, cu talposii doro-bantesti, cu semnile In maini / 4 postelnici / capitani agiesti / /3 salam ceausi au esitla poarta de 1-au intAmpinat si I-au adus pana la scara / Seimeni spataresti / Carata dom-

"

/

8

C

si

If

CC

www.dacoromanica.ro


Danraul, imbriicat in <caftan> verde este asezat pe sofa alAturi de Sir Robert Ain-slie, carp sade la sta.nga, locul de onoare in Turcia. Cei in picioare sunt boierii sau nobiliitrail. In spatele lor stau slugi purtând <pe tipsii> felurite bucate. Jiltul golt reprezintá tro-nul sultanului 24, deasupra cAruia se vede turaua 23 in loc de sterna, armeriile nefiind in-trebuintate la turci. Autoritatea conferia domnului este reprezentatä prin sabia starnata deperete, la spatele voievodului. Domnul este supusul sultanului si este ales si inthrit de el.Domnul poarta chteodata titlul de hospodar (!), ceeace inseamntt cornandant general al os-tirei 26.

pl. 4 Pitegi

Pitesti este un oras neinsemnat, <dar> plácut asezat intr-un tinut romantic si rodi-tor, oferind <chlätorului> o mare varietate de privelisti frumoase i felurite. Este plasat pedam-nil <cc duce de la> Sibiu la Bucuresti, la vreo 10 poste germane sau 120 de mile en-gleze spre nord-est de acest din urm& <oras> i aproape in centrul principatului Tarii Roma-nesti. Argesul, care izvorAste din muntii ce despart aceastà tad). de Transilvania, serpuiestepe la poalele orasului si ii infrumuseteaz& mult pozitia. Acest rau, dupa ce se uneste cuDambovita, se varsä in Dunare cam in fata satului Turtucaia <de pe malul celálalt> in Bul-garia. Despre infatisarea romantic& a acestui loc o cAlátoare distinsä (margrava de An-sbach) 27 face urmatoarea relatare [tirmeazA un pasaj reprodus din textul calatoriei ElisabeteiCraven din 1786 privind pitorescul locurilor strab&tute, cu observatii critice privind stareadrumurilor, saracia t&ranilor asupriti, gasindu-si scaparea prin fugA, si oprimarea Orli decatre Poarta Otomanh, scota.nd intreit suma datorata de 320 de pungi sau 32 de mu l. de liresterlinej. Gravura <alaturata> infatiseaz5, marginea orasului, cu o biserica ortodox& si o ma-nhstire 29 asezath in partea dreapta pe o ridicaturk ale carei poviirnisuri sunt udate de <rhul>Arges.

pl. 5 Mdaistirea Curtea de Argo 29

Cale de o zi de drum de orasul Pitesti, urmtind cursul Argesului, se ail& mAreatavenerabila rntinastire Sf. Maria, numita de romani Sf. Maria de la Curtea de Arges, datafiind .pozitia ei fata de acest rau.

Are dou& curfi mari; una din acestea este infiltisata in gravura, cuprinzand o bisericafrunnoash, trainic zidita din piatra i impodobita cu turle care se terrain& fiecare cu chte ocruce intreitä, <reprezenthnd> probabil Un simbol al Sfintei Treimi. In aceasta biserica suntmai multe morminte ale vechilor domni ai Tarii Românesti, a dtror resedinta se presupunea fi fast un castel mare si bine intarit asezat pe o inaltime la o leghe departare <de n Arias-tire> si din care se mai vdd Inca urme insemnate ". Aceasta manastire este tinuta la mare cin-ste de locuitorii tarii ca si de turci (!), care au respectat-o chiar i in timp de rdzboi. Estelocuitä de calugari ortodocsi, care traiesc foarte bine si sunt foarte primitori fat& de straini.

neasdi cu sase telegari / 2 ciohodani alti 2 ciohodari / Alta caratä cu doi telegari, cusicritari Iar in&untru Curtii domnesti de la poarta pan& la scara era<u> pusi de-a dreap-ta delii i tufeccii cu odobasii lor, iar de-a stanga neferi agiesti si spataresti cu odobasn lor.Opt ciohodari din dreapta aproape de scara, iar la mijlocul scitrii 1-au intAmpinat dumnealuivel postelnic <= Lucache Arghiropol> cu toti postelniceii, dinpreuna cu dumealui vel portar<Gheorghe> pan& au intrat in Spatarie, cf. George Potra, Din Bucure,stii de ieri, vol. I, Bu-curesti, 1990, p. 124-125.

24 Gran Signior, Eroare! Domnii Tarii Romftnesti Ii aveau propriul tron sau jilt incare sedeau, prezidând sedintele Divanului sau cu prilejul altor ceremonii oficiale.

26 insemn al sultanului. Afirmatia nu corespunde adevArului.26 Ala eroare! Cornandantul arrnatei a fost marele spatar iar incepand de la 28 apri-

lie 1792 si-a impartit atributiile cu rnarele batman, dregatorie nou infiintata in Tara Roma,-neasc& de catre Mihai Sutu.

27 Este vorba de lady Elisabeth Craven, a carei relatare de calatorie este in de obstecunoscutA. Vezi si G. Potra, Bucure,sti vdzuti de cdldtorii .strdini, p. 73-78.

2.8 Poate Schitul Trivalea, ridicat de mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei intre 16721674 pc Dealul Papucesti; la marginea Pitestilor.

29 Church & Convent of St. Mary.3° Desigur ruinele curtii din apropierea bisericii Sf. Nicolae domnesc.

(1)

si

/ /

www.dacoromanica.ro

1: 8 Paul Cernovodeanu I 0

Chishull care a cercetat mai multe asezaminte religioase din aceste tinuturi spuoemeaz& o descriere general& a aspectului prezentat de bisericile ortcdoxe din TaraRoma, easal 31.

Figurile din gravura infilOseaza in cea mai mare m&sur& alugari i slujitori ai manAs-tirii; printre cele mai mici sunt pelerini c&rora un alugär le tine predici religioase (cum seintimpl& foarte des) sub o bolt& scundl, sprijinit& pe patru stalpi, (Oka> in fata bisericii.Chipul femeii care sade pe jos poate starni mirarea celor care cunosc practicile <religioase> dinmln&stirile catolice; biserica ortodoxd, mai rational& (cel putin in aceastil privint.&) inga-duie cAlugarilor s& se insoare 32

pl. 6 (Intrarea la indndstirea Curtea de Arges>33

In stampa precedent& este infatisata o imagine a curtii interioare a acestei clAdiriintinse, <insotita) de o descriere a asezárii sale. Vederea aláturath s-a luat de aproape, adic&din curtea exterioar& a mAn&stirii; la dreapta se vede turnul din mijloc iar deasupra acope-

turla si turnuletele bisericii, din care poti sa ti filuresti o idee a situatiei kr respec-tive.

tirmatoarea relatare a lui Chishull privind o mänästire 34 de ling& Bucuresti poate ficonsiderata o descriere generala a lacasurilor religioase din aceastA tar& ...

Toaca de lemn amintit& in descrierea dinainte <se> foloseste pentru a aduna cinuln&stiresc acolo unde clopotele sunt interzise 33; constä dintr-o scandura atarnath, anezat& lapoarta <de intrare> a mandstirii, producand un fel de sunet aspru cand este lovit& Cu doll&ciocli ele. .

Grupul de persoane de sub bolta de vita este alc&tuit dintr-o femeie care trage sA'marl adus& la mAnästire, pe o nàsalie, de prietenii ei" satul vecin pentru imp&rtd-sanie. Aceasta seen& a avut loc cind artistul se afla de fat5..

pl. 3 Vedere de pe 01137

Tara Romaneasca este foarte intins& dar are putine orase de seam& i <pamantul ei>este in de obste putin cultivat. Turcii o numesc Carabogdana" adicA pamantul graului ne-gru" 38, pentrucA produce din belsug acest <soi> de gra.ne. Tinuturile <aflate> in spre apussunt muntoase i infatiseaza privelistile cele mai romantice i cele mai m&rete. In rAuri segäseste mult nisip <amestecat> cu aur si se crede c& minele din munti ar produce aur dinbelsug dac& ar fi bine exploatate 39.

Vederea inf6tisat& <aid!) este <luatä> de pe <malul> Oltului. Acest eau izvortiste dinapropiere de Miercurea-Ciuc 40, oras neinsemnat a.sezat in partea de miaz6noapte a iransil-vaniei. Dup& mai multe ocoluri prin muntii din Tara Romaneasca i dup& ce strilbate unoras (!) ce-i poart& numele 41, se vars& in Dunilre, intre Vidin si Nicopol.

Prin tratatul de la Passarowitz din anul 17 18, Oltul a ajuns unul din hotarele dintr eteritoriul otoman i cel imperial, <incepand> de la intrarea sa in Tara Romaneascã <si> pan&

" Vezi relatarea lui Chishull in Cdldtori strdini..., vol. VIII, p. 202.32 Confuzie vridit& intre preotii si cálugf1rii ortodocsi; se stie Ca numai preotii nu si ca.-

lugarii se puteau insura. Urmeaz& o not& a autorului preluata de la Aubrey de La Motraye(a carui relatare e cuprins6 in vol. VIII din Cifleitorii strdini..., p. 5 12-53 1) relativa laausteritatea excesiv& a crtlugärilor catolici trapisti.

33 Entrance to the St. Mary's Convent.39 E vorba de m&nastirea Cotroceni (vezi Cdldtori strdini..., vol. VIII, p. 198-199).33 Afirmatie gratuiti. i eronata.33 her friends. Este mai logic a fi fost adusa de rudele ei.37 View on the Attila.38 Afirmatie gresità. Numele de Kara Bogdan" era dat de turci Moldovei, pe cand

Tara Romaneasc& era numit& Iflak".39 Confuzie sablon intalnita in multe relatari de CalAtorie contemporane.

Czyck, oras, jud. Harghita. Pozitia geografic& a orasului este indicatA gresik, el a-f15.ndu-se in realitate in estul Transilvaniei iar Oltul izvoraste din muntii Hasmastni Mare,trecand doar prin aceasta localitate.

4 Confuzie evident& cu Oltenia.

yr-

risului,

ma-

43

www.dacoromanica.ro


la v5xsarea sa in Dur Are. Prin tratatele ulterioare s-au Licut uncle mici modificAri cu privirela hotarele dintre aceste doul imperii42.

Grupul de persoane cinfatisat> in prirnul plan al desenului este alcAtuit din tiganicare okra spre yanzare calaorilor nisip aurifer. Una din indeletnicirile de apetenie ale aces-tui popor ciudat, ale cárui numeroase qatre impanzesc provinciile otornane 43 consta in stram-gerea nisipului aurifer de prin rkirile din aceastA tara, pentru care indeletnicire sunt numitispllAtori de aur. Unealta folos:tä pentru <indeplinirea> acestei operatiuni e alatuitA dintr-oscândurll indoità prevazut6 pe fiecare laturà cu o rarra de lemn; deasupra acestei <scanduri>ei astern carpe de lama si third se scuturä deasupra ei nisipul aurifer amestecat cu apl, grà-untele mici de aur ráman lipite pe carpe de pe care sunt lesne culese. Corturile <aflate> departea cealalta a rAului constituie locuintele acestor oameni in timpul indeletnicirilor lor; co-liba de ling-A ele este locuinta unui dregator, trimis <anume> ca sä-i supravegheze. Juiratatedin aurul adunat este considerat drept proprietate a doamnei 'raid Românesti, iar cealaltäjumatate rAmâne celui care a glsit-o.

43 Referire la prevederile pacii de la $4tov (24 iulie 1791), ignorând ins,/ pe cele an-terioare de la Belgrad (18 septembrie 1739) in urma cAreia Imperiul habsburgic a trebuitsi restituie Oltenia ce a fast realipitá Munteniei.

43 Urmeaz 5. o notA a autorului dup5. Richard Pococke (1704-1765) privind pe tiganiidin Siria, trecuti la mahomedanism.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

LASAMANTUL LUI ANDREI VERESS

KOVACH GEZA

Daca cineva a depus eforturi pentru cuneasterear legathrilor-istorice romano-maghiare,acel istoric a fost Andrei Veress. Activitatea sa imensg; concretizath in zeci de volume dedocumente, rod al cercetgrilor efectuate in diferitele arhive din Italia, Austria, Germania,Po Ionia, etc., are la bath stransele legaturi intre Transilvania, Moldova si Tara Romaneascg.

Andrei Veress provine dintr-o familie calvinà din comitatul Bichi. Bunicul &au a fostpreot la Sarkad, tatal sari Sandor in timpul revolutiei de la 1848/49 a luptat in armatalui Bern, pang la ultima ciocnire cu imperialii (Mehadia, 23 august 1819), dupa care a emigratin Turcia. A luat parte la thzboiul Crimeii ca translator si negustor. In 1853 pleacg la Paris,apoi la Londra, unde studiazg ingineria. In 1859 lupth alaturi de Garibaldi, dupg care se sta-bileste la Bucuresti, lucrand aici ca topograf pe moii1e printului Stirbei si pe cele ale coroa-ner, pang la moartea sa (1884). Vasta sa corespondenth se phstreazil in fondul eress in Ar-hiva Nationalg Ungara.

Din cei sapte copii, cel mai mare, Andrei, s-a nascut in 1868 la Bichis, dar tinereteas'-a petrecut-o la Bucuresti. Terminand studiile gimnaziale aici, urmeath cursurile liceului co-mercial la Brasov, si Ii incepe activitatea in acest domeniu in capitala Romaniei. Inzestratcu un deosebit talent, dispunand si de un condei deosebit, la varsta de 16 ani incepe sä pu-blice in diferite reviste scrieri despre Romania, cu caracter turistic, literar sau istoric Si tra-duceri din Vasile Alecsandri si Carmen Sylva.

Incepand din 1888 Andrei Veress ia leggtura cu MArki Sandor, care cu un deosebitshut pedagogic remarcg talentul tangrului, Ii plaseath articolele geografice i istorice la diferitereviste din Ungaria si totodatg 11 indrumg.

In 1892 Andrei Veress se stabileste la Cluj, se inscrie la facultatea de istorie-geogra-fie, obtine o bursa de doug sernestre la Viena, si dupg terminarea faculthtii Ii dä docto-ratul cu Marki SAndor. Obtine premiul Academiei Stiintifice lingare i posibilitatea de a efec-tua studii i cercetAri in diferite arhive: Viena, Roma, Padova, Bologna, Mantova, Cracovia,Varsovia, etc., unde adung un imens material documentar nepublicat, din care plAnuieste sascoath 50 de volume cu titlul Fontes Rerum Transyluaniae, respectiv Fontes Rerum Hunga-riae.

Cativa ani va preda ca profesor la Deva, de unde se mutg la Cluj si va lucra 10 anica sef al arhivei de la Biblioteca Universitarg. Plecand apoi la Budapesta, la sfarsitul raz-botului se angajeazg la Ministerul Afacerilor Externe ca referent cu problema romaneasca siani de-a randul lucreaz i ca translator.

Avand legAturi stranse cu istoricii români, ca Nicolae Iorga, V. A. Urechia, Joan Bianu,C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu, etc., in 1924 inainteath cdtre Academia Romang propu-nerea de a publica in 2-0 de volume colectia sa de documente privitoare la relatiile celor treitgri romane. Desi revista Academiei Romane publicl in sir studiile lui Veress, demersurilesale de a scoate grandioasa sa opera intampinA suspiciuni si greutgti. In 1929, in urma prie-teniei sale cu C. C. Giurescu si mai ales a leggturilor acestuia cu Fundatia Regalg in sfarsitva semna contractul privind scoaterea celor 20 de volume (doug volume pe an), plus alte4 volume privind bibliografia romano-ungara. Actiunea porneste, volumele lui Veress apar perand pang in 1939, and la volumul al XI-lea de documente si volumul al III-lea de biblio-grafie munca se opreste.

Dupg rgzboi, in 1948, la varsta de 80 de ani, Veress ia din nou leggtura cu C. C.Giurescu, felicitandu-1 cu ocazia reprimirii catedrei sale universitare, propunandu-i continua-

"Revista istorica", torn V, nr. 1-2, p. 141-146, 1994

www.dacoromanica.ro

142 KovAch Gen. 2

rea publicatiilor intrerupte din cauza rAzboiului. Istoria ins1 a intervenit din nou, i incer-carea lui Veress a arms nefinalizatA. El a murit in 1953 la Pecs*.

Dui:4 moartea lui Andrei Veress lAsAmfintul sáu tiintific a ajuns trei locuri: m... u-scrisele, fisele stiintifice i copiile de documente sunt pastrate la sectia de manuscrise a Aca-demiei tiintifice Ungare, corespondenta sa vast& se aflà in custodia Arhivei Nationale Un-gare, $ in sfirsit relicviile familiale se afla, la Muzeul OrAsenesc din Ilichis. Nu stim deocam-data ce a mai rämas de la el la Academia Rom Ank Biblioteca Universitara. din Cluj siin arhiva fostei Asociatii istorice i arheologie de la Deva.

In referatul de fatA ne vom referi la materialul aflAtor la institutiile amintite din Un-garia.

La sectia de manuscrise de la Academia atiintificA Ungarl se aflA cea mai mare partea colectiilor de documente si a studiilor neterminate sau nepublicate.

Dou a. tolectii se preocup g. de relatiile ungaro-italiene 1 Prima colectie se compune din'30 de titluri, din care meria o atentie fisele i copiile de documente referitoare la activitatealui Antonio Possevino in Transilvania, cAlãtoriile lui Andrei Báthory in Italia (1583-1587),scrisorile istoricului italian din Bologna, Ciro Spotoni (1605 1607), rapoartele ambasadoruluivenetian din 1550-1552, precum 0 din 1684-1687, etc.

Cea de-a doua colectie se compune din 35 titluri, din care scoatem in evidenta descrie-rea lui Giovanni Auban tlespre modul de viatA in Transilvania, rapoartele ambasadoruluivenetian Giacomo Lorenzo din 1563, rapoartele cdpitanului Giovanandrea Gromo din Tran-silvania din anul 1566, descrierea nuntiului Malteo despre Transilvania (1592), precum si de-scrierea lui Pietri Busto (1595), cArtile lui Paolo Mamazio (1596) 0 a lui Alfonzo Visconti(1599), tot despre Transilvania, rapoartele lu Don Ottaviano, ambasador venetian la Constan-tinopol, o non& descriere a Transilvaniei din 1609, fAcutA de protonotarul apostolic GiorgioTomasi, rapoartele franciscanului Fra Stefani de Lopara despre relatiile religioase din Tran-silvania, cele ale iezuitului Marino de Boni despre situatia catolicilor din Ungaria si Slavo-nia, ale lui Gabriel Tomassy Manzio despre situatia catolicilor din Ardeal (1660), ale luiGiovanni Battista de Monte tot in acest sens (1670), ale abatelui Urbano Ceri despre sitna-tia religioasA din Ungaria (1677), ale lui Ludovic Ferdinando Marsigli despre situatia catolici-lor din Transilvania (1690), precum i cele douà carti ale preotului Sempliciano Bizezori des-pre Transilvania (1690) 2.

Dintre materialele adunate din Italia mai mentionAm actele nepublicate ale lui Mar-sigh i colectia de Avisi", in total 753 foi volante, referitoare la perioada Bathorestilor 3.

Un imens material s-a pastrat de la Andrei Veress cu privire la epoca Bathorestilor.Din acesta trei volume se refera la diplomatariul lui Andrei Báthory (1579 1599) 4.

Cu privire la cancelaria transilvAneanA i polonA a lui atefan Báthory gasim in fondulVeress o colectie de 1032 pagini5. Evident doar dupA o studiere temeinicA putem afla ce apublicat de aici i ce nu. Colectia scrisorilor nepublicate ale lui atefan Báthory din perioada1575-1587 contine 572 pagini si 85 fotocopii 6 Cu privire la Sigismund Báthory ni s-aupAstrat trei volume de documente 0 note 2.

Cinci legAturi totalizAnd circa 1950 foi, in limba rnaghiark latinA i italiank se refer&la ceangdii din Moldova, avAnd planul de editare 5.

* Cu privire la viata i activitatea stiintificA a liii Andrei Veress, vezi autobiografia luiprecum i o scurfá descriere de la fiul sAu, aflAtoare la Fondul Veress de la Arhiva NationalAUngark P. 1759, cutia 23; de asemenea, Ludovic Demeny, De l'activiti historiographiqued'Andri Veress, in Revue Roumaine d'Historie", VI, 1967, nr. 1, p. 23-38; Csatári Da-niel, Veress Endre emlékezeté, Gyula, 1960.

1 Academia atiintifica Ungark Budapesta, Sec$ia de Manuscrise (in continuare Ms.),458/1-30. Completari cu privire la relatiile ungaro-italiene.

2 Ms. 475/1-35. Vechi descrieri italiene despre Ungaria i Transilvania.3 Ms. 469. Avisi" date din ziare contemporane italiene din perioada Bathorestilor.4 Ms. 49 1/1-111. Diplomatariul lui Andrei Báthory. Date necunoscute cu privire la

viata lui, I. 1579-1586, II. 1587-1593, III. 1585 1599.5 Ms. 420/1-111. I. 157 1-1575, II. 1576-1580, III. 158 1 1586.6 Ms. 42 1. Corespondenta needitath a liii Stefan Báthory (1575 1587), adaos la co-

respondenta editatA.7 Ms. 42 1-423. Sigismund Báthory in Boemia (1602-16 13), 172 pagini. Coresponden-

ta lui Sigismund Báthory cu privire la Polonia (1586-1594), 87 pagini. Corespondenta luide altA natura, (1581 1613), 445 pagini.

Ms. 44. 1II. 1579-166 1, 1662 1860, V. 1579-1860.

in

8 1I1 IV.

www.dacoromanica.ro

3 Andrei Veress 143

.Pe langl cele dou& volume privitoare la actele si corespondenta iezuitilor, Veress.amai adunat i un al treilea volum pentrn perioada 1601 16 13 8.

Veress avea planul s& editeze un corpus de documente cu privire la räzboiul de 15 ,ani.Acest material confine 1853 pagini ". 600 pagini se refer& la corespondenta cancelaruluiJan Zamoyski din perioada 1576-1605 11

Din materialul inedit privitor la studentii maghiari la diferite universitáti italiene,Veress. a mai adunat i un al patrulea volum 12

Un imens material se refer& la diferite- familii nobiliare, ca familia Korniss, Kemay,ef c.13 Exist& si o serie de manuscrise, note adnnate in Viena, Cracovia, Varsovia si.

diverse arhive din Italia.Consideram ins& ca un lucru important s ne oprim la colectiile de documente nepu-

blicate cu privire la relatiile celor trei tan romane. Doná colectii se refer& la relatide Mol-dovei si Tarii Romanesti cu Transilvania p Ungaria, primul volum pentru perioada 13841689, al doilea pentru 1527-1849. Acestea au fost planificate ca volumele VI si VII din co-lectia Fontes Rerum Tran.sylvaniae 14. Ulterior multe din aceste. documerite au fost inter-calate in cele 11 volum e. publicate la Bucuresti.

Ni s-a pästrat ins& gata pentru tipar, cu note cu tot, cel al XII-lea volum de Docu-mente 18. Acest volum, cdre are 640 pagini dactilografiate, cuprinde materiale din perioada 169 117 10. Documentele se refer& in primul rand la legaturile curutilor cu principatele romane,in total 448 documente, copiate in arhivele din Viena, Budapesta, Urbino, Venetia, Cluj,Brasov, etc., ele Rind intregite cu regestele facute pe baza colectiei Thaly. Dintre acestedocumente, nepublicate in proportie de 80%, evidentiem scrisorile lui Emeric Thokaly, alelui Francisc Ralioczy II, Alexandru Károlyi, generalul Veterani, Marsigli, dar mai ales scri-sorile domnitorilor Constantin p Antioh Cantemir, Mihail Racovitä, Nicolae Mavrocordat,Constantin Brancoveanu si stolnicul Constantin Cantacuzino.

Veress pe baza contractului semnat cu Fundatia Regal& se angaja sa scoata p patruvolume de bibliografie romano-ungara, din care au p ap&rut trei volume. La sectia de ma-nuscrise a Academiei Ungare se afla, si materialul adunat, dar inc& neterminat, al volumuluial IV-lea, in total 4 17 pagini, plus o intregire de 557 pagini pentru volumele deja publi-cate 18. La acestea mai trebuie s& adlugam un repertoriu de doll& volume privind editiile ro-manesti si maghiare ale tipografiei din Buda 17. Dup& cunopintele noastre din acest materiala ap&rut deja un volum sub redactia lui Domokos Samuel.

Cu privire la relatiile romano-maghiare, Veress ne-a mai lasat o colectie de circa 18.000fise, precum i o colectie heraldic& din perioada 1565-1918 18 Un alt volum, de 532 pagini,contine diferite referate, scrieri, fise cu caracter românesc, din care amintim: biserica calvinaromâneasca, cronici maghiare p sasepi cu privire la romani (1329-1600), familia Kretzulescu,ambasadori venetieni de la Istanbul despre romani, peregrinarea voievodului Stefan Mazgain Ungaria (1558 1585) 18, etc.

Evident un repertoriu total al lasamantului Veress cere un amplu studiu p confrunta-rea cu lucrarile sale publicate. in sfarsit din acest l&samint bogat trebuie sá mai amintimautobiografia sa neterminatá i sumarl (150 pagini) 20

° Ms. 429. I III. Corespondenta iezuitilor din perioada Bathorestilor, I. 1589 1596,II. 1397 1600, III. 160 1-16 13.

10 Ms. 431. I. 1593-160 1, II. 1602 1608.11 Ms. 433.12 Ms. 473. Matricolele studentilor din Ungaria de la nniversitItile italiene de la

Colegiul Germanicum Hungaricum, si Ms. 474, un adaos la cele publicate, circa 200 pa-gini.

12 Ms. 426, 442, 430, o 25/I VII. Diplomatariul familiei Korniss." Ms. 478/1-111. I. 1576 1582, II. 1583-1586. III. 1587 1592.18 Ms. 447/IIII. Acte p scrisori cu privire la relatiile Transilvaniei cu Moldova si

Tara Romaneasa.18 Ms. 455." Ms. 448/1-7, intregirea bibliografiei romano-ungare, 1. intregire, 2. Bibliografia

roman& pan& la 1921, 3. Bibliografia romano-ungarl, 4. Romamii in literatura universalä,5. Tip&rituri maghiare din Bucuresti, 6. Bibliografia revistelor, 7. Colectia Vasilescu.

18 Ms. 455, 453.19 Ms. 479/7.20 Autobiografia lui Andrei Veress, Arhiva National& Ungara, P. 1759, cutia 23.

Mikes,

s

www.dacoromanica.ro

144 Kovach Geza

in legaturi cu activitatea stiintifica a, lui Andrei Veress gäsim anumite materiale sila Arhiva Nationala Ungara. din Budapesta, i anume: corespondenta lui Gheorghe Basta, datecu prtvire la studentii maghiari i ardeleni de la universitatea din Padova (1264-1847), notePrtvitoare la familia Sennyey 1 cu privire la bibliografia romano-ungara 21.

rondul Veress din Arhiva Nationall Ungara pastreaza si imensa corespondenta a luiAndrei Veress cuprinzand peste 13.600 scrisori, din care 9 1% scrisori adresate lui 22. In cur-sul cercetarilor sale de peste sase decenii Veress a intretinut legaturi cu zeci, chiar sute deistortci renumiti ai vremii: maghiari, romani, germani, italieni, polonezi, precum n cu o seriede institutii stiintifice din diverse tari. Din multimea acestor scrisori cu aceasta ocazie damun tabel asupra corespondentei sale cu carturarii romani:

Numele i prenumele anulcatre de laAndrei Veress

Gheorghe Alexici 1890 19 12 7Va., le Barbulescu 1909-1935 2 2Ioi Bianu 1900-1936 140 75Iou Bogdan 1902 192 1 11 1

G I. Bratianu 1937 1

Emanoil Bucuta 1932-1934 3 8Aup,ustin Bunea 1904-1908 12Joan Carabas 1936-1948 2 5boa him Craciun 1925 1929 9 5The Daimau 1908-1920 9Co stantin Daicoviciu 1933 1

Vi ..,il Draghiceanu 1925-1928 31

6Sil nu Dragomir 1927 1939 3D mitru Furnica 19 12 1

Io Georgescu 193 1 1936 2 7C. C. Giurescu 1926-1948 58 110D mitrie Gusti 1943 1

Carol Husar 1928-1937 6 2lo gu Iordan 1926-1934 4 1

Nicolae lorga 1899-1927 27 3 .

S. F. Kirileanu 1929-1934 40 63Al. Lapedatu 19 14 1926 5 4Gheorghe Liciu 1893 1898 15Ion Lupas 1925 1926 6Vasile Mangra 19 18 1

C. Marinescu 1926-1936 9 6Iultu Martian 1907 1937 7 4l,tefan Metes 1936 1 1.Grigore Moldovan 189 1 1

Bo aventura Morariu 1926 1942 .14 6Francisc Pall ? 2 1

Em. Panaitescu ? 2 1 33Vasile Parvan ? 1

Dorm Popescu ? 21Sextil Puscariu ?

Al. Rosetti ? 40 19Dr. Vasile Suciu ? 5G igore Tocilescu ? 8 1 ,.

Ion Ursu ? 8V. A. Urechia ? 3

9A. D. Vasilescu ? 5

21- Ms. 458/1-24.2 Arhiva Nationala Ungara, P. 1569, cutia 23, precUin i cota 7 si S.

www.dacoromanica.ro

5 Andrei Veress 145

Corespondenta lui Andrei Veress cu diferitele institutii

Biblioteca Elvetianrt BernaSocietatea Geografica VienaArhiva de Rdzboi Viena

195 118921930

1

31

Institutul Cultural Vienez 19 13 193 1 11 10Arhiva de Stat Viena 19 11 1942 14 9Biblioteca Universitara Bologna 1920 1937 10 5Biblioteca Oráseneasca Bologna 192 1 1940 1 3Arhiva Episcopalã Bangna 1938 1

Arhiva de Stat Bologna 1930 1

Biblioteca Universitará Budapesta 1926 1934 2Arhiva de Stat Bucuresti 1932 1935 3Institutul de lstorie alAcademiei Rornâne Bucuresti 1925 1943 3Universitatea din Bucuresti 1932 1

Arhiva Teritoriala Danzig 1902 4Arlava Ordseneascl Danzig 1903 1

Liceul din Elbing 1937 1938 2 2Muzeul Ardelenesc Cluj 1909 1945 5 3Universitatea din Cluj 1909 1

Biblioteca Orlseneascil Fermo 1939 1

Biblioteca Universitara Ferrara 1939 1Biblioteca OrAseneasa Ferrara 192 1 1Umversitatea Nationall. Firenze 1939 1

Fundatia Regala Regele Ferdinand 193 1 1

Arhiva de Stat Hanovra 1911 11.1. dversitatea RegalI Haga 1929 1 2Arhi fa Tirolezä Innsbruck 1930 1934 1 5Arhiva de Stat Karlsruhe 1903 1939 5 1

Arhiva de Stat Konigsberg 1900 1905 2Academia .tiintificft Cracovia 1932 1

Biblioteca Czartorsky Cracovia 1939 1943 3 3Muzeul Czartorsky Cracovia 1948 1949 1 2Bil lioteca Jagello Cracovia 19 12 19 18 4 4Bi lioteca Zimskie Cracovia 1932 1 1Biblioteca Universitara Lemberg 1936 1937 2 1

Biblioteca Nationala Lemberg 1929 1936 2 6Institutul de Istorie Lemberg 1899 1

Instituttil Georgrafic Ungar Budapesta 19 13 2Arhiva de Istorie MilitaraUngara Budapesta 1939 1940 4 3Biblioteca Muzeului National UngarBudapesta 1948 1

Muzeul de Istorie Militará Budapesta 1928 1936 6 7Instrtutul de Istorie Budapesta 1906 195 1 6 10Academia tiintificA Ungará Budapesta 1892 195 1 14 27Biblioteca Acaderniei .5tiintificeUngare Budapesta 19 14 193 1 2Sectia de Istorie a Acaderniei Române 1938 1939 5Sectia de Istorie Cluj 1897 1944 9 28Bil lioteca Oraseneascl Mainz 193 1 1

Arhiva de Stat Mantova 19 11 2 1

Arhiva de Stat Milano 19 13 1938 2Biblioteca Oraseneascá Milano 1939 1

Biblioteca Oraseneasca Modena 1940 2 1

Arhiva de Stat Munchen 1935 1939 3Episcopia greco-catolica. Oradea ? 1

Biblioteca National5, Napoli ? 1

10 c. 1070

§-tiintifice:

www.dacoromanica.ro

146 Kovách Géza 6

Corespondenta lui Andrei Veress cu diferite institutii stiintifice

Arhiva Ordseneascd Niirnberg ? 2 1

Biblioteca Universitarrt Padova ? 3 4Biblioteca Universitard Parma ? 1

Universitatea Regal& Perugia ? 1 1

Biblioteca Ordseneascd. Perugia ? 4Biblioteca Ordseneascd Piacenza ? 1

Biblioteca Universitard Pisa ? 1

Academia Stiintifica Roma ? 3 25Institutul Ungar Roma ? 2Biblioteca Nationald Roma ? 2 1

Institutul Austriac Roma ? 2Institutul Roman Roma ? 3Arhiva Ordseneasca Siena ? 2Biblioteca Universitard Varsovia ? 1

Institutul polono-ungar Varsovia ? 2Biblioteca Zamoyski Varsovia ? 9 10Biblioteca Ordsenew,ca Venetia ? 2Institutul Stiintific Venetia ? 1

Biblioteca Provinciald Wolfenbiittel ? IP

Bineinteles, sute de scrisori provin de la istorici maghiari contemporani, dintre carescoatem in evidentä pe cei transilvdneni ca: 15 scrisori de la Samuil Barabas, 2 1 scricori dela Arpad Bitay, 22 de la Samuil Borovszky, 11 de la Zoltan Ferenczy, 26 de la SamuilGergely, 20 de la Coloman Juhász, 98 de la Alexandru Karácsonyi, 194 de la Ludovic Ke-lemen, 28 de la Iosif Koncz, 5 de la Ladislau Röváry, 5 1 de la Géza Kuun, 62 de la Ale-xandru Márki, 38 de la Carol Papp, 20 de la Ludovic Szddeczky, 52 de la Alexandru Szi-lágyi, 14 de la Carol Tagányi, 7 de la Friedrich Teutschm, 20 de la Gavril Teglas, 53 de laAnton Valentiny, etc 24.

Studierea i valorificarea acestui fond bogat rämâne o sarcind pentru viitor.

Ibidem." Ibidem.

www.dacoromanica.ro

OPINII

IvIISIUNEA EPISCOPULUI HIEROTHEOS. CONTRIBUTII LAISTORIA TRANSILVANIEI 5I UNGARIEI IN SECOLUL

AL X-LEA

ALEXANDRU MADGEARIT

La cumphna secolelor XI si XII, cronicarul bizantin Skylitzes (copiat apoi de Kedrenos)consemna crestinarea a doi conduchtori lmguri, deveniti astfel aliati ai imparatului ConstantinVII Porfirogenetul. Este de presupus ch onorurile i darurile acordate acestor noi staphmitoribarbari ai Pannoniei n-au fost motivate doar de dorinta de a-i converti, ci si de nevoia de a leopri incursiunile in Imperiu i, eventual, de a le canaliza spre Bulgaria rival5..

Af lam, asadar, ca Boulosoudes, intitulat apriN6c, a fost botezat la Constantinopolea primit demnitatea de patriciu, precum i o mare sumh de bani. Dup5, intoarcerea sa a cash,nu dupä mult timp", a mai venit i alt conducator, pe care Skylitzes ii denumeste Gylas,5pxwv -r6.u. To 6py.cov. Si el a beneficiat de aceleasi onoruri, dar, in plus, a plecat insotit de mo-nahul Hierotheos, care a fost uns episcop al Turkiei (irdoxonov Toupy.tac). Ajuns in eparhiasa, acesta a crestinat pe multi, ajutat fiind si de statornicia intru credinth a lui Gylas, care n-acalcat legamântul fat& de Dumnezeu (dar i fat& de impärat), precum a facut in schimb Bou-losoudes care va fi, de aceea, pedepsit de Dumnezeu, hind ucis de franci" I (la Lechfeld,in 955). Cu unele deosebiri, evenimentele au fost relatate si in cronica ulterioarit a lui Zonaras(din prima jumdtate a secolului al Xl I-lea), care precizeazil cl Gylas era conduchtorul unei párti(a ungurilor)" (co'.):64 p.epoug ipxcov) 2.

Mai sumare, dar i diferite, sunt informatiile aduse de izvorul cel mai credibil cu putintä:De Administrando Imperio, opera imparatului Constantin VII Porfirogenetul. Prezentandu-ipe urmasii lui Arpad i ajungAnd la Terrnatzous (nepotul cehii mai mare fiu al lui Arpad), au-torul adhuga ii acesta tocmai a devenit prieten (al Imperiului), alhturi de Boultzous, al treileaconduchtor i karchas al Turkiei" 3. Boultzous este, evident, identic cu Boulosoudes. 1ntemeiatipe scrierea imphratului, ne-am putea indoi de adevarul spuselor lui Skylitzes, Nedrenos i Zonaras(toti, niste compilatori mai tarzii). Ei nu cunosc fa.ptul real, amintit de Constantin N 11, ch gylasera, la unguri, o demnitate, ca si cea de karchas 4. In schimb, ei II ignorh. pe Termatzous. Credemcä omiterea acestuia din traditia cronichreasch mai thrzie se explica prin faptul a el, probabil,n-a avut soarta lui Boultzou, care, la rAndul ei, a fost interpretat6 ca o pedeaps& diviná primitäpentru calcarea jurhmântului, soarth care a fost contrapusä exemplului pozitiv oferit de Gylascel dreptcredincios. Deci, Boulosoudes i Gylas functioneaza., in naratiune, ca doi eroi exemplari,care, din acest motiv, ar putea fi si imaginari. De aceea, se cuvine s privim cu o anumith re-zervä relatarea despre rnisiunea episcopului Iiierotheos. Totusi, Boulosoudes a existat; sub

I. Skylitzes, Synopsis historiarum, ed. I. Thurn, BerlinNew York, 1973, p. 239.59-76; G. Kedrenos, Synopsis historiarum, ed. I. Bekker, Bonn, 1839, III, p. 328. Traducererománeascá la I. Rámureanu, Inceputurile cre,stindrii ungurilor fn credinta ortodoxd a rcisdraului( . ), in Studii Teologice", IX, 1957, 1-2, p. 29; Idem, Rolul elementului ronainesc in cre,sti-narea ungurilor, in Biserica Ortodox& Romaná", 98, 1980, 1-2, P. 179.

2 J Zonaras, Epitornae Historiarurn, ed. M. Pinder, III, Bonn, 1897, p. 484 (XVI, 21.14 19). Traducere româneasch la I. Ramureanu, 1957, p. 30; Idem, 1980, p. 180.

a Constantine Porphyrogenitus, De Administrando Itnperio, ed. G. Moravcsik, R. J. H.Jenkins, Dumbarton Oaks, 1967, P. 179 (cap. 90. 63-65).

4 Despre aceste ranguri, vezi in special Antal Bartha, Hungarian Society in the 9th and10th Centuries, Budapest, 1975, p. 57, 73-74.

Revista istorich", torn. V, nr. 1 2, p. 147-154, 1994

i ca

1

www.dacoromanica.ro

148 A lexandru Madgearu 2

numele de Bulcsu, el apare in cronicile rnaghiare i chiar in unele izvoare apusene 5. KarchaBulcsu stapanea in zona de la nord de lacul Balaton, in teritoriul controlat de clanul lui Arpad 6.

Rämane de vazut de ce Constantin VII nu 1-a pomenit i pe Gylas. Putem presupune cá Gylas(sau cum se va fi numit el in realitate 7) nu a fost mentionat, din simplul motiv ca vizita luipetrecut duph 952 - data incheierii operei De Administrando Imperio 2. Majoritatea cerce-tatorilor dateaza botezul lui Gylas, in 953, iar al lui Boulosoudes in 948, bazandu-se pe argu-mente asupra carora nu putem insista aici 9.

Identificarea regiunii unde stapanea Gylas i unde a pastorit Hierotheos a preocupatnumerosi istorici. In istoriografia româneasca, Inca de la Gheorghe Sincai 10 a fost pusä incirculatie ideea localizarii ei in Transilvania. Ea a mai fost sustinuta de diversi autori, intre care :D. Onciul 11, Richard Huss 12, loan Lupas 13, Endre von Ivanka ", Simion Reli 19, Aloisiu L.20Thutu 1°, Radu R. Heitel 17, R. Theodorescu 12, A. Bartha 19, Mircea Rusu 29. Interpretarea seinterneiaza pe presupusa identitate a personajului mentionat de izvoarele bizantine cu acel duceGyula, tatal printesei Saroltu (mama viitorului rege Stefan I), care apare, ca stapanitor al Tran-silvaniei, atilt in Gesta Hungarorum a Notarului Anonim, cat si in grupul de cronici maghiare ma itarzii 21. $i alti cercetatori (B. Homan 22, G. Moravcsik 23, I. Rhmureanu 24, M. Pacurariu 22,L. Kovacs 28) au admis aceasta identitate, dar 1-au plasat pe Gyula pe teritoriul Ungariei, ori

Anonymi Belae Regis Notarii Gesta Hungarorum, cap. 39, 4 1, 43, 45; Simon de Heza,Gesta Hum,orum et Hungarorum, cap. II. 1. 15 18; Chronicon Pictum Vindobonense, cap. 33,etc.

M. von Ferdinandy, Das Ende der heidnischen Kultur in Ungarn in UngarischeJahrbucher", 16, 1936, 1, p. 68; K. Bakay, Archoologische Studien zur Frage der UngarischenStaatsgril ndung, in Acta Archaeologica ASH" 19, 1967, p. 162; G. Györffy, "Ober das Siedlung.s-system der landnehmenden Ungarn, in Archaeologiai Ertesito", 97, 1970, 2, p. 24 1.

7 G. Gyorffy, Rdle de Byzance dans la conversion des Hongrois, in vol. Cultus et cognitio,Warszawa, 1976, p. 174 presupune ch el se numea, de fapt, Zombor.

8 Const. Porphyrog., op. cit., p. 11.G. Moravcsik, Studia Byzantina, Budapest, 1967, p. 329 (articol aphrut in 1947);

I. Ramureanu, 1957, p. 30; G. Gyorffy, 1976, p. 174; L. Kovacs, Byzantinische Miinzess imUngarn des 10. .1 Its., in Acta Archaeologica", 35, 1983, 1-2, p. 146; G. Gyorffy, Landnahnse,Ansiedlung und Streifzilge der Ungarn, in Acta Historica ASH", 3 1, 1985, 3 -4, p. 264.

Gh. Sincai, Hronica Románilor (Opere, I, ed. F. Fugariu), Bucuresti, 1967, p. 279-280(la anul 948).

11 D. Onciul, Scrieri istorice, ed. A. Sacerdoteanu, Bucuresti, 1968, vol. I, p. 189, 463,583; vol. II, p. 344.

12 R. Huss, Gab es zur Zeit der Deutsche Kolonisation Sielumbiirgens ein griech. - kath.Bisturn in IVeissenburg ?, in Siebenburgische Vierteljahrschrift", 57, 1934, 1, p. 16-2 1.

13 I. Lupas, Studii istorice, vol. V, Cluj -Sibiu, 1945- 1946, p. 65 -69 (text din 1934)." Endre von Ivánka, Gliechische Kirche und griechischen Mhnchtuns im mittelalterlichen

Ungarn, in Orientalia Christiana Periodica", 8, 1942, 1-2, p. 185.19 S. Reli, Istoria viefii bisericesti a románilor, Cernauti, I, 1942, p. 295.16 A. L. Tautu, Residui di rito bizantino nelle regioni balcano-danubiane nell'alto medioevo,

in Orientalia Christiana Periodica", 15, 1949, 1-2, p. 64." R. R. Heitel, Contribufii la problema genezei raporturilor feudale in Transilvania, in

lumina cercetdrilor arheologice de la Alba Julia, Muzeul National", II, 1975, p. 348 -350;.Idem, Archoologische Beitrage zur Geschichte der romanischen Baudenkmdler in Siebenburgen, II,in Revue Roumaine d'Histoire de l'Art", XII, 1975, p. 7; Idem, Uncle considerafii privindovilszafia din bazinul carpatic in cursul celei de-a doita jusndtdfi a sec. IX, in lumina izvoarelorarheologice, in SCIVA, 34, 1983, 2, p. 102.

19 R. Theodorescu, Bizanf, Balcani, Occident, la inceputurile culturii medievale romdnesti,Bucuresti, 1974, p. 75 -76.

19 A. Bartha, op. cit., p. 114.29 M. Rusu, Les formations politiques roumaines et leur lutte pour l'autonomie, in RRH,

2 1, 1982, 3 -4, p. 372.Gesta Hungarorum, cap. 24; Chronicon Pictum, cap. 15, 35, etc.

22 B. H6man, Geschichte des ungarischen Mittelalters, I, Berlin, 1940, p. 1.47- 148.23 G. Moravcsik, op. cit., p. 330; Idem, Byzantium and the Magyars, Budapest, 1970,

p. 55-56, 108.24 I. Ramureanu, 1957, p. 36; Idem, 1980, p. 18 1.23 M. Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romcine, I, Bucuresti, 1980, p. 203.28 L. Kovacs, op. cit., p. 148.

5

6

9

www.dacoromanica.ro

3 Misiunea, episcopului Hierotheos 149

in Banat. Opinia mi Gyorgy Gyorffy este mai nuantata. Persoana care s-a botezat la Constantino-pole avea demnitatea de gylas, dar se numea, de fapt, Zombor (ar fi vorba de fiul lui orka). Inmomentul crestinarii, el stapanea in zona Tisei, intre Mures si Bodrog, dar, ulterior, el si-a stabilitresedinta in Transilvania 27. Din punct de vedere cronologic, identificarea capeteniei crestinatela Constantinopole cu tatal Saroltei ar fi plauzihilã, caci acest duce a trait pe la mijlocul sec. X,&A acceptam genealogia transmisa de Notarul Anonim. Potrivit traditiei pastrate de GestaNotarului Anonim, precum i celei, mai confuze, din celelalte cronici, Transilvania era o entitatediferitä, separata, de tinutul stapanit de clanul lui Arpad. Cercetatorii maghiari citati mai susvad in crestinarea lui Gyula expresia acestei independente fata de centrul de putere de la vestde Tisa, care era controlat de clanul lui Arpad. Dar Transilvania era, in cursul secolului al X-lea,doar unul dintre teritoriile care, stapanite de diversi conducatori maghiari, ramineau in afaraautoritatii urmasilor lui Arpad, a caror hegemonie era aproape fictiva. Abia sub Geza (972 997)

mai ales sub tefan I (997 1038) vor fi infrante aceste autonomii locale 29. Astfel, demnitateade gylas putea fi revendicatti i purtata, concomitent, de mai multe capetenii, din regiuni diferite;apoi, termenul devenise deja isa nume propriu. De aceea, nu putem avea certitudinea identitatiidintre Gyula din Transilvania si personajul botezat la Constantinopole.

Titlul de episcop al Turkiei" purtat de Hierotheos se potriveste destul de greu cu oeventuala localizare in Transilvania, chiar daca nu ne putem astepta la o prea mare precizie de laSkylitzes i Zonaras; cronicarii au putut fi influentati si de existenta unui mitropolit ortodox,tot al Turkiei", in sec. XI 29. (In treactit fie spus, este foarte probabil ca aceasta mitropolie aTurkiei sä fi continuat vechea eparhie a lui Hierotheos). Dar, cronicarii bizantini s-au bazat,in orice caz, pe uncle izvoare mai vechi, deoarece, in epoca lor, termenul Turkia" iesise din uzpentru teritoriul stapanit de unguri. Contemporan evenimentelor, Constantin N11 intelegeaprin Turkia" tinutul de la vest de Muntii Apuseni, strabatut de Dunare, Tisa, Mures, Cris.(De Adm. Imp. 40, 25-44). S-a afirmat ca imparatul a desemnat, de fapt, prin Turkia", doaracel teritoriu care apartinea aliatului sau Gyula 23. Interpretarea este totusi hazardatd, caciGyula inca nu venise la Constantinopole. In schimb, nimic nu dovedeste inchiderea Transil-vaniei in spatiul pe care autorii bizantini ii denumeau Turkia".

Dealtfel, Imperiul Bizantin era, in vrernea respectiva, total dezinteresat de spatiul tran-silvan. In atat de minutioasa sa scriere De Administrando lmperio, Constantin VII ocolepeacest teritoriu aflat intre pecenegi i unguri. (Asa-numitul tinut peceneg Gyla de Jos" nu segasea in Transilvania, ci in Moldova 34. Aurel Decei observa ca tinutul (populat de romani)situat intre teritoriile stapanite efectiv de unguri, pecenegi i bulgari era absolut ignorat deautorul imperial 32. Asa stand lucrurile, atunci de ce ar fi cautat acelasi imparat alianta unuiconducator ungur din Transilvania?

Despre nepotul de Irate al lui Gyula din Transilvania, care purta acelasi nume si care afost, la vremea sa, atacat de Stefan I, cronicile afirma ca era pagan i ca a refuzat crestinarea 33.Desigur ca acest fapt n-ar contrazice o eventual& crestinare a unchiului sau, dar ne indeamnala circumspectie. S-a mai afirmat 34 cl Saroltu ar fi fost crestina i ca ea ar fi ctitorit mandstireade maici de nit grecesc de la Veszpremvolgy, existenta sub 5tefan I. Sunt simple presupuneri,care pornesc de la ipoteza ca tatal ei era crestin 38.

27 G. Gyorffy, 1970, p. 24 1-242; Idem, 1976, p. 174 175; Idem, 1985, p. 264-26528 K. Bakay, op. cit., p. 105 173; A. Bartha, op. cit., p. 83 122.29 N. Oikonomides, A propos des relations ecclesiastiques entre Byzance et la Hongrie au

XI siecle: le Metropolite de-Turquie, RESEE, 8, 1971, 3, p. 527-533." G. Moravcsik, 1970, p. 57; P. Váczy, Some Questions of Early Hungarian History

and Material Culture, in Antaeus. Communicationes ex Inst. Arch.", Budapest, 19-20,1990 199 1, p. 307.

31 P. Diaconu, Les Petchénegues au Bas Danube, Bucarest, 1970, p. 34 35; A. Decei,Relagi romdno-orientale, Bucuresti, 1978, p. 64; V. Spinei, Migratia ungurtlor in spafiul carpato-dundrean ,si contactele lor cu românii in secolele IX X, in Arheologia Moldovei", XIII, 1990,p. 13 1.

32 A. Decei, op. pit., p. 65.33 Vezi nota 2 1.34 E. von Ivanka, op. cit., p. 185; I. Ramureanu, 1980, P. 18 1; Radu Constantinescu,

Gerard din Genad un scriitor al anului 1000, in Gerard din Genad, Armonia lumii, ed. R.Constantinescu, Bucuresti, 1984, p. 36.

85 G. Moravcsik, 1970, p. 111 arata ca Saroltu n-a putut fi interneietoarea manastirii;mai probabil, ar fi vorba de sotia bizantina a printului Emeric (fiul lui Stefan I). Vezi si G.Gyorffy, Wirtschaft und Gesellschaft der Ungarn um die Jahrtausendwende (Studia Historica",186), Budapest, 1983, p. 17, 113.

p

www.dacoromanica.ro

150 Alexandru Madgearu 4

Oricum ar fi constatam cä izvoarele literare nu pot deslusi, singure, locul unde a pastoritepiscopul Hierotheos. Hotäratoare nu pot fi decat informatiile aduse de cercetarile arheologice.incepand din anii '70, a fost invocatá, ca dovadi a localizarii lui Hierotheos in Transilvania,descoperirea unei biserici de tip rotonda, la Alba Iulia. Autorul cercetarilor, dl. R. R. Heitel ",a datat monumentul pe la mijlocul secolului al X-Iea ,atribuindu-I, eventual, misiunii lui Hiero-theos (opinie impartasita si de alti autori 27) . Dar, dl. R. R. Heitel a adus argumente 0 insprijinul altei datari: a doua jumatate a sec. al 1X-lea (in acest caz, rotonda ar reprezenta omárturie a activitatii misionare a discipolilor lui Chiril i Metodiu). De fapt, ambele datarisunt posibile, atata timp cat nu se cunoaste raportul dintre rotond i asezarea (fortificatä) carea fost distrusa, de cuceritorii maghiari patrunsi la inceputurile secolului al X-lea. De aceea, ro-tonda de la Alba Iulia nu este o dovadá indiscutabill a localizarii misiunii lui Hierotheos inTransilvania, chiar daca din cronicile maghiare din secolele XIV XV (dar nu si din Gesta ano-nima!) se deduce a Gyula, stäpanitorul Transilvaniei la mijlocul secolului al X-lea, ii avearesedinta la Alba Iulia.

o misiune de evanghelizare precum cea a lui Hierotheos, insotita si de incheierea uneialiante, avea o serie intreaga de consecinte culturale i chiar econornice. Pentru a rama.ne intr-unspatiu apropiat, sa ne gandim numai cat de puternica a fost influenta bizantina in Moravia Mare,crestinata de sfintii Chiril i Metodiu. Chiar nevoile misionare impuneau trimiterea unor mestericonstructori, orfevrieri, sticlari, etc., iar aliantele incheiate se concretizau dupa cum am vazut

in subsidii, adica in patrunderea monedei bizantine de aur si de argint.Daca facem abstractie de rotonda cu datare incerta de la Alba Iulia, nimic nu ne arata

vreo penetratie religioasä i culturala bizantina in Transilvania la mijlocul secolului al X-lea.Nu s-a descoperit nici o moneda si nu se cunosc nici obiecte cu caracter crestin datand din aceastavreme. Bisericile de la Dilbaza i fragmentul de cruce pectorala gasit tot acolo) nu au o dataresigurá i, in nici un caz, nu acolo poate fi amplasata episcopia lui Hierotheos, asa cum consideraSt. Pascu 38.

Este adevarat ca in Transilvania, la mijlocul secolului al X-lea, exista o populatie crestina..Romanii erau crestini, dar legaturile cu Biserica bizantina erau de multa vreme intrerupte.Aceasta crestinatate uitata si abandonata a evoluat in forme modeste, exclusiv populare, carear putea explica i absenta urmelor materiale. Ea nu intra in sfera preocuparilor diplomatico-misionare ale Imperiului Bizantin.

Totusi, problema localizarii misiunii lui Hierotheos ar putea fi solutionata, cu o anumitadoza de relativitate, pe baza descoperirilor arheologice. in aceastä privinta, studiile recente auajuns la uncle concluzii. Ne referim indeosebi la cele intreprinse de Laszlo Kovacs, asupra ras-pandirii monedelor bizantine din secolele al X-lea in Ungaria 38, precum i la monografia luiCsanad Mint despre sudul Ungariei in secolul al X-Iea Ambii autori considera ca, patrundereamonedelor bizantine i indeosebi a celor emise sub Constantin VII este legata, in maremasura, de subsidiile acordate conducatorilor unguri deveniti aliati ai Imperiului Bizantin.

Se constata, astfel, ca, din cele 63 de monede datate intre 9 13-964, provenite din teri-torml considerat a fi fost stapanit de unguri, nu mai putin de 28 (adica. 43%) au fost emise inperioada 948 959 (sub Constantin VII 0 Roman II). Mai mult, toate aceste 28 de monede suntde aur (24), argint (1) i bronz aurit (3). Monedele de aur din intervalul respectiv reprezinta.peste 68% din totalul celor datate intre 9 13-969 H. Am luat in discutie perioada 9 13-969,pentru ca monedele anterioare, emise sub Leon VI, au putut patrunde datoritä aliantei bizantino-ungare din 894-896, iar dupa incheierea acestei perioade Imperiul Bizantin a revenit la Dunare(fapt care a contribuit, inevitabil, la intensificarea patrunderii monedelor).

Aceasta crestere brusca a penetratiei monedei bizantine intre 948-959 a fost explicatapun subsidiile acordate conducatorilor Bulcsu qi Gyula 42 Studiind in continuare esantionulde monede datate intre 948 959, constatam ca ele se coucentreaza in apropierea varsarii Mure-sului in Tisa. Monede de aur s-au descoperit la: Zenta (Banatul sarbesc), Kiszombor (com.

38 Vezi nota 17.37 Vezi notele 18, 20 si Gh. Anghel, Alba Iulia, Bucuresti, 1987, p. 2 1.38 $t. Pascu, Voievodatul Transilvaniel, IV, Cluj-Napoca, 1989, p. 299. Vezi 0 M.

Rusu, op. cit., p. 373.81' L. Kovacs, op. cit., p. 133 154.

Csanad Mint, Sadungarn im 10. Jahrhundert, Budapest, 1991. Vezi i Idem, ZurFrage der byzantinischen Beziehungen im Fundmaterial Ungarns. Archdologische Forschungenzwischen 1970 und 1989, Mitteilungen des Archaeologischen Instituts der Ung. Akad. d. Wiss.",Budapest, 14, 1985, p. 209-223.

41 L. Kovacs, op.146;

cit., p. 134 (Abb. I), p.117.

145.48 Ibidem, p. Cs. Balint, 1991, p.

.

www.dacoromanica.ro

0 Monede ernise in

+ crud! pectorale

OBiserici dataLe ipoteticIn sec 01 - lea

19 20 3.0

Atte descoperiri ciiaprima jum Mote a seeUI - lea ( perloadamaghiar6 veche )

Fortificatia de faArad -vtadimireseu

Toponimut Gyula

Fig. 1: Zona de concentrare a monedelor bizantine datate Intre 948-959: 1 = Algyo; 2A racs (Franjevo) ; 3 = Arad-Ceala ; 4 = Arad Feldioara ; 5 = Arad Vladimirescu; 6Banatsko Arandjelovo; 7 = Bekéscsaba; 8 = Bekessimson; 9 = Bordtiny; 10 = Bugac; 11.Cenad; 12 = Csanytelek; 13 = Csongrád; 14 = Csólyospilos; 15 = Deszk; 16 = Domaszek;17 = Felnac; 18 Felnac Kerekegyháza"; 19 = Foldeik; 20 = FovenyesKerekegy-haza 2 I = Gerendás; 22 = Hodmezovisarhely; 23 = Hodoni; 24 = Horgos; 25 = Janos-s7állás; 26 Jazovo; 27 = Kikinda; 28 = Kiskundorozsna; 29 = Kiskunfelegyhaza; 30Xiskunmajsa; 3 1 Kiszombor; 32 = Khbekháza; 33 = Kunagota; 34 = Kunszentmarton;35 Magyarcsandad; 36 = Make); 37 = Male Pijace; 38 = Medgyesegyháza; 39 = Mezobe-reny; 40 Mezoegyes; 4 I = Mezomegyer; 42 = Mindszent; 43 = Musca; 44 = Nagylak45 Nagymágocs; 46 = Novi Kneievac; 47 = Ocsod; 48 = Oroshiza; 49 = Pecica; 50Periam; 5 1 Pitvaros; 52 = Pusta Bucova (Dudestii Vechi); 53 = Rabe; 54 SS.calaz;5.5 S5.npetru German; 56 = Szabadka; 57 = Szabadkigyos; 58 Szarvas; 59 = Szeged;(0 Szegvár; 61 = Szentes; 62 = Sz6reg; 63 = Siclam; 64 = TAp6; 65 = Teremia Mare;6( Tiszásriget; 67 Tomnatic; 68 = Tömorkény 69 = T6tkomlos; 70 Vársand; 7 1

Zenta.

948 -(199 -

x

=

www.dacoromanica.ro

152 Alexandru Madgearu 6

Csongrád), Szentes (corn. Csongrad), Tótkomlos (corn. 13ékés), Hiskunfelegybáza (corn. Bacs-Kiskun), iar la Szeged (com. Csongrad), una de argint. Tot intre 948-959 au fost ernise, pe cat separe, cele 110 sau 2 10 monede de aur care cornpuneau tezaurul (azi disparut) de la Gain Mare,corn. Moravita, jud. Timis Dar acesta s-a descoperit relativ departe de zona de concentrare recare ard rnentionat-o mai sus. Concentrarea contrasteaza cu situatia din teritoriile invecinate.Astfel, Monede datate in 948-959 s-au mai descoperit.in doar alte patru localitäti, risipite peintregul, teritorin al actualei Ungarii. S-a rnai descoperit una i la Vukovar 43, iar in toata Ro-mania (pu exceptia Dobrogei) au aparut asemenea monede doar la: Alexandria (jud. Teleorrnan)44Scobinti (jud. Iasi) 45 si Ia Cleja, jud. Baal' (intr-un tezaur incheiat cu monede de la Con-stantin VII) 46. Deci, in apropierea confluentei Mures-Tisa exist& o neobisnuita 'densitate demonede contemporane misiunii lui Hierotheos. Faptul a fost deja interpretat de L. Kovacs siCs. Balint in sensul c aceasta este zona unde a stapanit ducele Gyula ".

eIirnitarea acestui teritoriu poate fi Mouth i prin cartarea tuturor obiectelor bizantinedin secolul al X-lea, descoperite in regihnile dominate de razboinicii maghiari. Este vorba, relanga monede, de cruci pectorale, catarame, cercei, etc. Din pacate, datarea foarte stransa acrucilor pectorale nueste posibila, astfel ca, ele nu sunt de prea mare folos pentru a delimitateritorinl de penetratie religioasä bizantina de la mijlocul secolului al X-lea. Se pot obserra,in Mara zonei pe care am amintit-o, inca don& concentrari de obiecte bizantine: pe cursulintre Cris si Bodrog, si in sudul Slovaciei si la nord-est de Balaton. Totusi, acestea sunt mairarefiate cleat cea de la confluenta Mures-Tisa 42.

Intre Tisa, Cris si Mures exista un grup dens de descoperiri maghiare vechi, din primajumatate a secolului al X-lea (vezi fig. 1). Aceste antichitati nu apar decat foarte sporadicla sud de valea Muresului. Ele se concentreaza in campia dintre Mures, Tisa, Cris si MuntiiZarandului. In extremitatea nord-estica a acesthi teritoriu se afla localitatea Gyula. Toponimulpastreaza, cu siguranta, amintirea unui conducator din evul rnediu tirnpuriu, care poate fi celcrestinat la Constantinopol, ori altul. Topografia descoperirilor nu ingaduie extinderea acesteizone pana. la Dunäre. In sudul Banatului, in partile sale muntoase, se contureaza o alta gruparede vestigii din secolele IX -XI; asupra semnificatiei lor nu ne putem opri acum.

Din teritoriul de care ne ocuparn provin cateva cruci pectorale, databile in secolul al X-leasi in prima parte a celui urmator. Dintre ele, exemplarele de la Arad -Feldioara 42, Nagylak 55,SzenteS-Nagythke " si Szentes-Szentlászló 52 se dateaza, prin context, incepand cu ultimatreime a secolului al X-lea, astfel ca die nu sunt, propriu-zis, marturii ale misiunii lui Hierotheos.in schimb, foarte importanta este cruciulita din tabla, de bronz argintata de la Mindszent 63,gasita. ihtrun morrnant de copil. lii micul cimitir de acolo s-au mai descoperit rnonede occiden-tale emise intre 926-950 si o catarama bizantina.. In acest caz, datarea crucii care mijloculsecolului al X-lea este foarte probabila. De asemenea, la Algyo 24 a aparut o cruciulita, intr-uncimitir vechi maghiar, in asociere cu materiale din prima jurnatate a secolului al X-lea.

Problema cea mai insemnata pe care o supunem discutiei este cea a eventualei existente aunor monumente eoleziastice ridicate ca urmare a misiunii lui Hierotheos. Este mai greu de

41) Pentru toate acestea, vezi L. Kovacs, op. cit., p, 133- 154 si A. M. Velter, Uncleconsideralzi privind corrulafia monetard in sec. V - XII in bazinul carpatic (cu o privire specialdasupra tetitoriului Rominiei), in SCIVA, 39, 1988, 3, p. 25 1-274.

44 B. Mitrea, Découvertes monitaires en Roumanie - 1979, in Dacia, N. S.", 24, 1980,p. 376, hr. 190.

45 Gh.'Poenaru-Bordea, B. Mitrea, Découvertes monétaires en Roumanie 1989, inDacia,I N. S.", 34, 1990, p. 307, nr. 122.

Q. Freda, circu1afia nwnedelor bizantine in regiunea carpato-dundreand, in SCIV, 23,1972, 3, p, 399, ,

47 L. Kol!acs, oP. cit., p, 146- 148; Cs. Balint, 1985, p. 217; Idem, 1991, P. 120.48 Vezi harta,la Cs. Balint, 1991, p. 120 (Abb. 35)." Zs. Lovag, Bronzene Rektoralkreuze aus der Arpadenzeit, in Acta Archaeologica", 32,

1980, P. 366 (nr. 4); Cs. -Balint, 1991, p. 2 10 (nr. 6).55 Cs. Balint, 1991, p. 24 1 (nr. 18 1) si Taf. LXII/8.21 Cs. Balint, 1985, p, 215; A. Szemán, Brustkreuze von Filigranarbeit aus dem 10-11.

Jh. in A Mara Ferenc. Mazeum Dikonyve", Szeged, 111988 (1989), p. 75-94; Cs. Balint, 1991,p. 255 (nr. 255 (nr. 276) si Taf. XXXV/1.

22 Cs. Balint, 1991, p. 257 (nr. 293) si Abb. 32/2.23 Zs. Lovag, op. cit., p, 366 (nr. 8); Cs. Balint, 1985, P. 215; Idem. 1991, P. 239 (nr.

170) si Abb. 32/1." Cs. Balint, 1991, p. 206-207, 262.

"

Tfiei,

.

www.dacoromanica.ro

7 Misiunea episcopului Hierotheos 153

crezuk.ca episcopul nu avea o resedinta stabill, asa cum au presupus unii cercetãtori ". Dinrelatarea lui Skylitzes reiese ca misiunea a avut un oarecare succes, Se stie, in ofice caz, cä ina-intea botezului in rit latin a lui Stefan I, si Inca o vreme dup5, aceea, crestinismul bizantina avut o influenta considerabila in Ungaria, läsand urme chiar si in limbl. De aceea, este vero-sinniä i existenta unor biserici de provenienta bizantina, anterioare inceputului secolului alXI-lea.. Adeptii localizarii lui Gyula in teritoriul din jurul confluentei Mures -Tisa au Arts indiscutie eventualitatea ca unele monumente ecleziastice din acea zona sa fi fost intemeiate cuocazia misiunii lui Hierotheos. Astfel, s-a presupus ca manastirea lui Achtum de la Morisena -Cenada fost precedata de o altä biserica, unde s-ar fi aflat sediul episcopal al lui Hierotheos 56:

Alti cercetätori dateaz5, vestigiile respective in secolul al IX-lea, sau in timpul lui Glad, presnpu-nand chiar o reactivare a unui läcas de cult paleocrestin 57. De fapt, toate aceste ipoteze pornescde la un material arheologic foarte särac. Urmele vechii biserici au fost distruse in mare parteprin dernolarea (in 1868) a catedralei care a suprapus-o. S-a putut totusi stabili existenta unuibaptisteriu de plan patrat, dada i cu materiale romane refolosite, i inclus intr-un edificiu drept-unghiular. Sapaturile efectuate in 1974 - 1975 in exteriorul bisericii actuale au surprins treiniveluri de constructie, dintre care primul a fost atribuit epocii lui Achtum 58. Nu exist& nici unincliciu care ar putea sugera o datare mai veche. Sub primul nivel de constructie au aparut frag-mente ceramice decorate cu impresiuni facute cu unghia, care nu se pot data inaintea ultimeiparti a secolului al X-lea. Chiar admitand ca a fost reutilizata o constructie de epoca romana,acest fapt nu are cum A, fie pus in legilturrt cu momentul reprezentat de misiunea lui Hierotheos.Tot la Cenad a mai existat i o biserica de tip rotonda, vizibila pe planul ridicat de L. F. Marsiglila sfarsitul secolului al XVII-lea. Ea nu a fost identificatä pe teren, i datarea ei rámâne, deci,necunoscutil 59.

0 alta rotonda se afla la Kis-Zombor 6°. S-a afirmat ca in fundamentul ei s-au gAsitmonede bizantine" de la Constantin VII 61, dar, in realitate, unica moneda provine din cimitir;ea nu poate avea nici un rol in datarea rotondei 62. Despre bisericile de la Franjevo (Aracs) 63,

Szeged i Szoreg 65, datate ipotetic tot in secolul al X-lea, nu se stie nimic sigur. Undeva lavest de Felnac si de Sampetru German, toponimul Kereltegyhdza (atestat din 1332/1337) indicaexistenta unei biserici rotunde", neidentificate arheologic 66 .

in concluzie, pana acum nu se cunoaste nici un monument care s-ar putea data at certi-tudin.e la mijlocul secolului al X-lea, in zona din preajma confluentei Mures -Tisa. Dealtfel, Cs.Bálint atrdgea atentia asupra faptului a in Legenda Sf. Gerard se spune ca singura biserica dintara lui Achtum era cea ctitoritä de acesta, la Morisena 67. Atunci, ne putem gandi la eventuala

55 I. Ramureanu, 1957, p. 36; M. Pacurariu, op. cit., p. 203." A. Sacerdoteanu, Organizarea bisericii ortodoxe romeine in sec. IX - XIII, in Studii

Teologice", 20, 1968, 3-4, p. 244; G. Gyorffy, 1976, p. 176; Kurt Horedt, Siebenbilrgen imFriihmittelalter, Bonn, 1986, p. 105; I. Ramureanu, M. 5esan, T. Bodogae, Istoria biscriceascduniversald, I, Bucuresti, 1987, p. 486.

Gh. Cotosman, Bazilica ronzand CU baptisteriu din Urbs Morisena. Contribulti laistoria crestinismului in Dacia Traiand, in Biserica Ortodoxl Romana", 86, 1968, 3-5, p.469-485; M. Rusu, op. cit., p. 364 -365; R. R. Heitel, 1983, p. 100- 10'1.

58 P. Iambor, St. Matei, A. Bejan, Cercetdri arheologice in ri,sezarea feudal-timpurie de laCenad (1974, 1975 ), in Ziridava", 14, 1982, p. 89 - 108.

59 M. Rusu, Castrul roman Apulum si cetatea feudald Alba Iulia in AIIA - Cluj-Napoca"22, 1979, p. .57; Idem, 1982, p. 364 -365.

69 G. Gyorffy 1976, P. 175 presupune ca toponimul pastreaza amintirea lui Zombor,care ar fi nurnele real al capeteniei maghiare crestinate la Constantinopole.

61 E. Gluck, Contributii privind istoria pdrlilor arddene in secolele IX X, in vol. Studiicu privire la istoria Aradului, Bucuresti, 1980 p. 9 1. Vezi si R. Constantinescu, op. cit., p. 45.

62 L. Kovacs, op. cit., P. 148, nota 124. Totusi, G. Gyorffy 1976, p. 175 si 1985, p. 265crede ca moneda ar putea proba datarea in timpul lui Hierotheos.

63 J. Csemegi, La pierre d'Aracs in Archaeologiai Ertesita", 85, 1958, 2, p. 174- 189;E. Gluck, Cu priviie la istoricul pdrtilor arddene in epoca voievodatului lui Ahtum, in vol. citatin n. 6 1, p. 124; P. Iambor, Contribufti documentare privind unele ruezdri romdnesti din vestufdrii la inceputul fcudalismului, in Acta Musei Napocensis", 17, 1980, p. 169, nota 32.

" G. Gyorffy, 1976, p. 176; Idem, 1985, p. 265.85 E. Gluck, op. cit., p. 124; Cs. Balint, 1991, p. 115.66 v. Gervers, Les rotondes de l'époque romane dans la Hongrie midievale, in Cahiers de

Civilisation Mediévale", XI, 1968, 4, p. 593; E. Glück, op. cit., p. 126.

07 Cs. Balint, 1991, p. 115- 116.

1

.

www.dacoromanica.ro

154 Alexandru Mad gearu 8

existeuta a resedintei episcopale a lui Hierotheos undeva mai la nord de Mures, in centrn/ teri-tortulut delimitat de descoperirile monetare. Bunaoarl, putem avea in vedere acea rotond&descoperit& la Fovenyes Kerekegyhdza, adicä la vreo 15 km vest de orasul Gyula. Ea a fostdatat& la inceputul secoluhii at XI-lea, dar pe baza mormintelor din apropiere si a bisericii ro-maul e care a suprapus-o. Nu este exclusä o vechime mai mare. Din pacate, nu ne-au fost acce-sibile date mai amanuntite despre slpaturile efectuate de J. Implom in 1934. Toponimul, careinseamna Biserica rotunda", este atestat din 1336 33.

Mai recent, G. Gyorffy a emis ipoteza stabilirii lui Hierotheos la Sirmium (SeemskaMitrovica), vechiul centru episcopal al Pannoniei, unde s-a descoperit o biserica databil.a. inaintede 1018. Nu existã nici un argument sigur 69.

Sediul episcopului Hierotheos ramane necunoscut. in schimb, putem fi aproape siguriel si-a exercitat actiunea misionara intr-o regiune care cuprindea actualele comitate Csongradsi Békés din Ungaria, nord-vestul Banatului i Campia Aradului. Cucerirea de catre maghiari aacestui teritoriu de cAmpie se va fi incheiat pe la 934, cand, probabil, s-a petrecut conflictul cuducele Glad, stapanitor al Banatului ". Dupl. infrângerea sa, sefii clanului maghiar care ocupasespatrul dintre Tisa, Cris si Mures vor dispune de o important& surs& de bogatie si de putere :sarea transportata pe Mures. Credem ca nu gresim (lac& vedem in politica urmata de Gyula, lamijlocul secolului al X-lea, expresia acestei ascensiuni a clanului maghiar care luase in st&panirevalea inferioará a Muresului.

Istoria acestei zone in urmatoarele trei sferturi de secol continua s. ridice, insa, destulepro leme'; chiar datarea fortificatiei de la Arad-Vladimirescu ar putea fi recongiderata., pornind dela posibilele semnificatii ale tehnicii ei de constructie.

Din alt punct de vedere, concluziile la care am ajuns sunt de natura a intari ipotezaotondei de la Alba Iulia nu la mijlocul secolului al X-lea, ci in cursul celei de-a doua jundildfi

a secolului al IX-lea. Evident ca problema nu poate fi considerata inchisa., dar este cert cä AlbaIuha nu a fost resedinta episcopului Hierotheos si cä izvoarele bizantine n-att inclus Transilvaniasecolului al X-lea in spafiul pe care-1 denumeau 7 urkia". Dimpotriva., se pare ea in Transilvanianu exista, in vrernea cand scria Constantin Porfirogenetul, nici un centru de putere de anvergurademn de a fi pornenit printre prietenii ori dusmanii lmperiului Bizantin.

Desi cucerita de uncle grupuri de rilzboinici maghiari, care au inaintat pe doua alio depat undere (la inceputurile secolului al X-lea), tara de dincolo de p5.duri" a r&mas, un timp,ignorata de cele mai puternice dintre triburile maghiare, care preferau sS. domneasc& pesteun spatiu care, geografic vorbind, se deosebea profund de cel transilvan. Turkia" se opreaaco o unde incepeau dealurile i muntii. Dup5. cum o spune chiar Gesta Hungarorum (cap. XXII),Porttle Mesesului reprezentau marginea regatului ducelui Arpad" (meta regni ducis Arpad ).

" Vezi V. Gervers, op. cit., p. 330, 543." G. Gyorffy, 1976, p. 176; Idem, 1985, p. 6 ." E. Gluck, Contribufii.. p. 94 95.

ca

da'-thri

www.dacoromanica.ro

DATAREA $I LOCALIZAREA CELOR DOUA LUPTE DE LA FANTANATIGANULUI DATE INTRE RADU PAISIE SI LAIOTA BASARAB

ION NANIA

In 1965 publicam articolul Date noi privind lupta de Ia Fdntilna Tiganului"1 in care,pe baza unor bogate descoperiri intamplatoare, datoratelucrarilor pentru terasare in vedereaplantarii vitei de vie, si a traditiei orale, coroborate cu documentele medievale, aduceam uneleprectzari cu privire la aceasta lupta.

In concluziile de atunci noi localizam lupta dintre Radu Paisie si Laiota Ilasarab laEintina Tiganului, Una satul disparut Balomiresti, pe Valea Mozacului, la nord de satulpe teritoriul comunei Teiu, judetul Arges, la circa 250 350 de metri spre nord de Drumul Sarii,Drumul Slatinii sau Drumul Hotarului, drumul cel mai important si cel mai scurt dintre Targo-viste si Turnu ori Slatina, in evul mediu. Tot in aceasta comunicare respingeam datarea lupteila 15 octombrie 1545, cum se sustinea de curand 3, arata.nd ca. in octombrie 1545 domn al TariiRomanesti era Mircea Ciohanul, al carui prim document, care se pastreaza, este din ziva de 25martie 1545 3, .51 nu Radu Paisie, al carui ultim document dateazli din ziva de 28 februarie 1545 4.Data luptei raina,nea, asa cum se stabilise, dupa Nicolae lorga, la 15 octombrie, inainte de 1545,deoarece din Mart 1545 Domn al Tarii Romanesti nu mai era Radu" 5, deci in anul 1544.

Dup a. publicarea articolului nostru, chiar daca mai intalnim consemnarea: 1544, mai.Lupta de la Fintana Tiganului. Radu Paisie, domnul Tarii Romanesti, infrange si ucide pepretendentul Laiota Basarab" 0, istoricii Constantin C. ,Giurescu si Dinu C. Giurescu acceptaulocalizarea noastra si datarea propusa de Iorga, pe care si noi o socotisem just& si afirinau hot5.-rat ca Lupta s-a dat la 15 octombrie 1544, nu in Prahova cum s-a socotit pana recent, ci peValea Mozacului, la nord de satul Lei1e, pe teritoriul comunei Teiu (judetul Arges), unde sepastreazil para astazi toponimicul Fantana Tiganului" 7.

Preocupandu-ne in continuare de aceasta, problem& ne-am dat seama cä am gresit accep-tand in grahl datarea dupa Iorga, pe care o acceptase candva si Constantin C. Giurescu 8 Luptanu putea avea loc in anul 1544. Ne-o spune rdspicat insusi domnitorul: Din mila lui Dumnezeu,Io Radul voevod i domn al taxa Ungrovlahiei, fiul marelui si preabunului Io Radu voevod.domnia mea aceasta, porunca a domniei mele boierului domniei mele, jupanului Radu vistier, casa-i fie silistea care se chiarna. Bistret, dar de la Balta Bistretului a treia parte si Poiana Uratii,liana la hotarul la apa Strambei, jumatate, pentru a le-am curnparat domnia mea de la jupanitaMarga din Caracal, pentru 30000 aspri. lar intru acesta domnia mea am dat i am miluit peboterul domniei mele care este mai sus scris, pentru slujba pe care mi-a slujit-o cu dreapta slujba,eand a venit Laiota. Basarab cu Stroe la Fântana Tiganului, de s-au batut cu domnia mea. $iinca i-am dat si la nunta, cand i-am dat pe jupanita Caplea, ca sa-i fie de ocina si de ohaba, lor

ftilor Ion, nepotilor i stranepotilor lor si de nimeni necintit, dupa spusa domniei mele... Am

Vezi Studii si articole de istorie", VII, Bucuresti, 1965, P. 373-380.Istoria Romciniei, Vol. II, Edit. Academiei, Bucuresti, 1962, p. 658.

3 D.I.R., B, XVI, vol. II, doe. 328, p. 320.4 Ibidem, doc. 326, p. 318.5 N. Iorga, Istoria Romanilor, Vol. IV, Cavaterii, Bucuresti, 1937, p. 4 12.

Florin Constantiniu, Marcel D. Popa, Istoria Romimiei in date, Edit. EnciclopedicaRoman& Bucuresti, 1971, p. 12 1.

7 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor, Vol. 2, Edit. StiintificaEnciclopedica, Bucuresti, 1976, p. 242.

8 Constantin C. Giurescu, Istoria Romiinslor, vol. II, Partea intii, Fundatia pentruLiteratura si Arta Regele Carol II", Bucuresti, 1937, p. 158 159.

Revista istorica", tom V, nr. 1-2, p. 155-160, 1994

si

I2

6

gi

Lesile,

DO

www.dacoromanica.ro

156 Ion Nania 2

scris eu, Radul gramatic, in cetatea de scaun in Targoviste, luna noiembrie 17 zile, anul 7047" 9(1538). Asadar lupta s-a dat cu siguranta, inainte de 17 noiembrie 1538.

IJn alt document vine sa intregeascA pe cel de sus; Radu Paisie daruieste aceluiasi: Raduvistier i cu fiii lui, cati ii va läsa Dumnezeu, ca sa-i fie satele Poienarii si Cheianii si Capatanenii,cu tot hotarul. Pentru c. aceste sate au fost dornuesti, iar domnia mea am rniluit pe Radulvistier pentru credincioasa i dreapta slujba pe care mi-a slujit-o, cand a fost prima lupth cuStroe Pribeagul i ne-au invins Stroe i s-a risipit oastea i s-au irnprästiat toti si au fugit totisi au 15sat vistieria domniei mele si au inceput sä jefuiasca vistieria domniei mele si au sfaramatcärutele. lar Radu vistier nu a lasat vistieria domniei mele, ci a scos-o cu barbatia sa si a drescarutele si a adus toata visteria la domnia mea la Turnu Nicopolului. Atunci domnia mea foartem-am bucurat i m-am veselit pentru dreapta slujba pe care mi-a slujit-o Radu vistiernic. Deaceia, domnia mea am miluit pe Radul vistiernic cu acele mai sus scrise sate, anurne Poienarii

Cheianii i Capatanenii, ca si-i fie lui ociná de ohaba i fiilor lui i nepotilor lui i stránepotilorlui si de nimeni neclintit, dura porunca domniei Si am scris eu, Florea, in cetatea descaun Targoviste. S-a scris in luna octombrie 23 zile, 7055" 1°. Cum in anul 1546 nu mai eradomn Radu Paisie, ci Mircea Ciobanul, data copiei slave in care ni s-a pastrat acest hrisov estegresitä si uricul a fost datat dupä divan in anii 1542 1543, 23 octombrie, asadar anterior pre-supusei datári a luptei, la 15 octombrie 1544. Acest document, desi nu pomeneste toponimiculFan-Una Tiganului, locul luptei pe care il aflarn din zapisul din 17 noiembrie 1538, are meritulde a ne larnuri cä de fapt Radu vistier a fost thsplatit pentru salvarea vistieriei domnesti, arida venit Laioth Basarab i cu Stroe Pribeagul i 1-a infrant pe Radu Paisie in prima lupta, decicea de la Fantâna Tiganului, cum insusi domnitorul o marturiseste la 17 noiembrie 1538: canda venit Laiota Basarab i cu Stroe la Fantana Tiganului, de s-au batut cu domnia mea".

Cronicarul este si el foarte explicit cand ne spune cä dupa ce boierii 1-au radicat domn"pe Radu Paisie, Deci preste outing vreme au venit Laiot5. Basaraba voda cu niste pribegi,anume: Stroe Pribeagul i Manole i Mihalco si cu haiducii din Tara Ungureasca si an avut thzboicu Radul voda, i au biruit Laioth vod5. pre Radul voda. 5i au fugit Radul voda cu boierii laNecopoe, i au venit Laioth Basarab voda. in Targoviste. Iar cand au trecut 2 luni, Radul vodliar au venit cu multime de turci si au avut rázboi la Fantana Tiganului, si au fost izbanda Rad 1-lui voda Paisie. Atuncea au perit i Laiota vodO BOsarab, i Stroe Pribeagul i Manole si Mi-halco" aceasta a doua lupth avand un caracter foarte violent, o varianta a cronicii caracteri-zand-o ca fund un mare thzboi" 12.

Desi cronicarul este foarte clar, lanourindu-ne c5. au fost dou5, ra.'zboaie intre Radu PaisieLaiota Basarab, la interval de doua luni, primul fiMd castigat de Laiotá voda, iar al doilea

de Radu voda, in acesta din urmä murind Laioth Basarab, Stroe Pribeagul i Manole i Mihal o,lucrurile se incurc5. i 'Mc& destul de mult. Din uricile lui Radu Paisie acordate lui Radu Vistier,pentru salvarea tezaurului domnesc in prima luptil, cand a fost infrant, reiese clar Ca aceasta aavut loc la Fântana Tiganului. Dar cronicarul o spune raspicat: Iar cind au trecut 2 luni, Raduvoda iar au venit cu multime de turci si au avut razboi la Fântana Tiganului, si au lost izbandaRadului voda Paisie". Asadar ambele lupte s-au dat la Fantana Tiganului, laza, sa tim daca estevorba de unul si acelasi loc, sau de doul locuri diferite, care poarta aceeasi denumire.

Toponimia i traditia orala, istoria vie a neamului.'% clarifica exemplar evenimentelecare au Mat o puternica amintire in memoria locuitorilor varstnici din satul LeiIe, judetulArges. Cercetand timp de patru ani aceasta problema, in perioada 1967 1970, am aflat lucruride o exceptionala valoare si de o exactitate uluitoare.

Bätranul va.nator Ionita Buica 13 stia ca satul Lesi s-a numit mai intai Alesi 14, adlCaliVIratori ,pentru ca barbatii acestui sat vanau fiare, ierunci, gainusi, dropii i potainichipentru cnezii i domnii de demult ai tarii, in padurile i pe campiile aflate in Tara Vlasca, intre

9 D. I. R. , B, XVI, vol. II, 1951, doc. 25 1, p. 254." Ibidem, doc. 299, p. 294 295.n Istona T ru Românegi ( 1290-1690 ) Letopisecul cantacuzinesc, editie critica in-

grijita de C. Grecescu si D. Sirnonescu, Edit. Academiei, Bucuresti, 1960, p. 98.12 Ibidem, nota.

Nascut Sisu Ion, fiul lui Barbu, la 2 septembrie 1887 in Lesile i inregistrat la Negrasi;decedat la 16 ianuarie 1973.

14 In harta rusä de la 1835 satul este numit Alesii ot Teiu; Constantin C. Giurespu, Prin-cipatele romilne la inceputul secolului XIX, Edit. $tiintifica, Bucuresti, 1957, p. 209.

mele...

91,

ai

'9

www.dacoromanica.ro

6 Luptele de la FOntAna Tiganului 157

Neajlov i DrAmbovnic 15 Satul Asta de alesi, adicA de vamatori, a apartinut unui sat mai mare,numit Balomireasa, care a fost ars si spart cand s-au batut la Fantana Tiganului doi domni

VodA CAlugArul cu un alt vodA, rAu p pagan, care a venit sA-i ia locul. Asti doi domni au avutdouA rAzbele. Primul rAzbel I-au avut la Fantana Tiganului, aci, pe Mozac, unde a fost bisericasatului Balomireasa P I-a batut VodA PAganul pe VodA CAlugärul, al nostru. $i-n urma lui VodlCAlugArul veneau, nu pe drum, ci prin pàduri, clrutele cu clmara domneascA, cu hasnaua. Acu,auzind oamenii lui VodA CAlugArul cl domnul lor a fost biruit, au aruncat repede sacii cu baniintr-un lac aflat dincolo de pAdurea ZidureancaNegrasi, la rAsarit si au pus in apropiere unstAlp sá nu piardl locul; si-acu se numepe acolo Valea StAlpului i Lacul Comoara. $i au fost cudreptate, cl i-au prins oamenii lui Vod Paganul P le-au rupt carutele i ei au scdpat fugindpe cai. CAnd a venit noaptea s-au intors, au dres carutele, au luat repede sacii cu bAnetul din lacsi au dat dosu dupA vod A al lor. Se zice ca ar mai fi rAmas acolo vreo doi-trei saci si joacl cu fla-cArl la SAntAmAria Mare. Dupl. vreo lung, doul s-a-ntors VodA CAlugArul cu o oaste mai mare P1-a-ntampinat Vod A PAganul la Fan-Lana Tiganului ailalta, de langA Cantacuzu, de pe malul dreptal Drambovnicului, acolo unde se despArteau pldurile Dristorian de BIlAcioaica, pe DrumulSlatinii. A fost acolo rAzbel asa cla crunt, cu incdierare i omor, ca s-a rosit apa Drâmbovniculuide sange. Vodl. PAgOnul a cazut de pe cal in POrAul Dracului, de pe DrAmbovnicul Nou, de MAIOFAntAna Tiganului, p I-a omorat un lesean de la noi, unul zis Carlotea".

Aceeasi informatie ne-a dat-o P bAtrAnul Ilie Micu 16 care nu cunopea insl. numele celordoi domni Vocla CAlugdrul si Voclä PlgAnul dar care a relatat in plus urmAtoarele aspecte:Prima lupta, s-a dat la Famtana Tiganului de langl. biserica Balomirestilor, care a fost arsl. cusat cu tot P vodà al nostru a fost bAtut de Alan. Auzind vistiernicii care aveau cArutele pe DrumulSArii, langa Elesteul Mare, de unde plead. VAlceaua OlAneasca, din padure, au aruncat o partedi i sacii cu bani acolo, in apA, unde se af15. azi casa padurii, langa Stejarul Comorii, pe care 1-atAiat Neculae al lui CricanAu, cand a ajuns cal din mAgar, padurar fArl. carte, pus de comunisti.De aici au fugit prin pAdure, spre rAsärit P in marginea ailaltA a Zidurencii, la räsArit de Cre-vedia, cam pe uncle e Valea Stalpului, au pitit in apA si ceilalti saci cu bani ai cAmArii, in LaculComoara. 5i numai ce-i prind ostile dusrnane, care veneau A. le ia banii, dar au fugit calAri P aulAsat carutele goale p s-au intors noaptea de i-au luat. Acu, unu din leseni, pe nume Buicl. alSisului, vanAtor al domnului nostru, care rAmAsese cu vistiernicii sa le arate drumul tainic dinpldure, se zice ca ar fi luat vreo trei saci cu bani din cei aruncati in Elesteul Mare de la Coada011nestii. Pe unu 1-ar fi llsat in lac, dar mai aläturi de locul unde i-a pus vistiernicul; pe altul I-adesertat in scorbura Tufanului lui Buica, iar pe altul a vrut s6-1 ducl. acasA, dar n-a ajuns Cu el,cl. 1-a ingropat in VAlceaua de Pang& Padure 17 0 s-a intors pe-nserat cu vistiernicul sl ia banii dinElesteul Mare P din Lacul Comorii. A jurat stramb CA a vAzut niste zdragoni din oastea dus-maul., care s-au oprit pe malul Elesteului Mare p au intrat sa se scalde, s-au impiedicat de saci

i-a luat. Dar Dumnezeu nu i-a ajutat lui Buica al Sisului prAdandu-si domnul, dl. a murit lavreo doul luni, cand s-a dat ailalta lupta de la Fântana Tiganului, de pe DrAmbovnicul Vechi(up brat mort al Drambovnicului), care a format de-a lungul secolelor hotarul vestic al mosieisatului (A)Lesfile), cAnd a venit vodl. al nostru cu oaste mare p nestiind cat o sà dureze rAzbelu

asezat oastea pe malul drept al Drambovnicului, avand in mijloc FAntana Tiganului. VodAMalt P-a asezat oastea pe malul stâng, avand in mijloc FantAna Burina, ca sI. alba apA de Mut.Acu Al de pe malul drept, al nostru, cAnd a inceput bAtaia, s-a fAcut dl. e batut P a dat dosuin Dealul Drambovnicului. Cand AstAlalt a trecut dupl. el p-a trecut de FântAna Tiganului, àidin deal, ai nopri, I-au omorat i pI. vodl. Ala p pl. toti ai lui. Se pie ca Buica al Sisului a pusbanii in scorbura tufanului, pentru ca inaintea rlzbelului Malt a toatA lumea, cu nemtii (primulrdzboi mondial, n.n.), nit Oran din Teiu din Valea, sarac ca mine, Serban Iordache, a tliat Tufa-nul lui Buica p-a gasit comoara de-a cumpArat mosia i padurea de la Cantacuzino si-a devenitmare boier. La Lacul Cornorii, spre TavArleanca, in Elesteul Mare, langa Stejarul Comoriiaici, in VAlceaua de 1angA PAdure, in noaptea de SAntamdria Mare, joaca banii rAmasi de atunci,pentru ca la SantAmAria Mare a avut loc razbelul cAnd au fost pup banii".

Traditia ne Ilmureste in acest caz originea hidronimului Neajlov: (c)neaz (z>j)+IovvanAtoare" = locul de vinAtoare al cnejilor. Hidronimul Drambovnic (gresit trecut pe hartiDAmbovnic) ii trage numele de la planta meliferA drambovnic (Melitis melisophyllum L.) carealtadatA crestea in covoare nesfarsite prin pAclurile de pe pantele p terasele luncii raului, numelerAului ffind totodatA un indiciu al bogAtiei apicole din Tara Vlasca.

16 Hie Micu, nAscut in 1887 p inregistrat cu numele Micu Ion Merin fArl ziva i luna nas-terii, la Negrasi; decedat la 1 decembrie 1968.

AstAzi vAlceaua se all lAngil sat, trecand prin curtea fostei coli si fostei primArii, intimp ce pAdurea se afla cam la un kilometru spre rAsArit de sat.

,

pi

d-a

01

www.dacoromanica.ro

15 8 Ion Nania 4

S-ar putea ca bAtranul IonitA Buicä sá fi cunoscut si el aceste amAnunte, dar, taran de ocinste si o bunatate sufleteasca deosebitA, s-a jenat sä povesteasca fapta urata a stramosului sari,I/dna-tor domnesc care si-a pradat domnul la ananghie i grea curnpana.

Tot de dotal lupte, intre doi domni, stia i batranul Bogdan Constantin 18, dar ar k. toateamanuntele date de ceilalti doi Mtrani. Cunostea in schimb amanuntele privind salvarea has-nalei domnesti i furtul celor trei saci de catre BuicA al Sisului, cu singura deosebire cä acesta nua ingropat sacul in Valceaua de langa. Padure, ci 1-a bagat in Lacul Nanii, de la coada a esteivAlcele.

Despre o luptA, data la Fantana Tiganului, care nu se stie unde a fost,ori pe Drambovnic,pe malul drept, langa. Drumul Särii, ori aci, pe Mozac, la nord de Drumul Sarii, pe vremea luiTabarca M batran (stramosul povestitorului, n.n.), stia i locuitorul Stanciu C. Stan 19. Desprebani, cunostea doar de cei lasati in Elesteul Mare, din Coada Olanestii, sau in Lacul Partotiniide la Chu, aflat langa Drumul Sarii, din care se zice ca. ar fi luat trei saci niste 1eeni, adicil dinsat de la noi; pe mu i-a pitit in apa, Una. Stejarul Comorii, taiat de Niculae al lui Cacanau,comunistu' care a vandut padurile, pe altii i-a bagat intr-o scorbura, in Tufanul hri Bur A siun sac in lacul din coada Valcelei de MITA. Padure, dar 11-au apucat sa-i foloseasca, pent u c.au pierit i ei in luptil. Banii joaca in noaptea Santamáriei Mari, pentru ca atunci s-a-ntamplatsa fie furati si-ngropati".

Cercetand la fata locului, in 1967 1970, toate toponimele se pastrau in memoria 1 cal-nicilor in varsta de peste 60 de ani. Valea Stalpului i Lacul Comorii se afla cam la 5-6 kilo-metri est de satul Lesile, pe teritoriul judetului Dambovita, la nord-vest de satul Vultureanca,pe una din variantele Drumului SArii. De asemenea s-au pastrat toponimele Olineasca, CoadaOlanestii, Elesteul Mare, Tufanul Comorii (desi in 1967 era taiat impreuna cu alti stejari seculari,veritabile monumente ale naturii), Valceaua de ling& Padure, Ba1omireasca, Fantana Tiganuluipe Valea Mozacului, FintAna Tiganului pe Drambovnic, Fantana Burina, Drambovnicul Vechi,Paraul Dracului si Drumul Pribeagului, toate toponimele de pe Drambovnic aflandu-se pe fostulhotar de vest al mosiei Satului Lesile, cam la 2,5 3 kilometri vest de sat.

Asadar traditia, de o exactitate uluitoare, lamureste pe deplin aceasta problema. RaduPaisie, fost egumen la Arges, a ramas in constiinta poporului sub numele de Voda Calugarul, intimp ce Laiota Basarab este numit Voda, Paganul, o evidenta antiteza de la calugar-pagancel care a luptat impotriva calugarului. Acesta din urrna a venit pe Drumul Sarii si a lost intam-pinat de Radu Paisie in ziva de SantAmarie Mare (15 august), la Fantana Tiganului de pe lialea.Mozacului, la nord de satul Leile, comuna Teiu, judetul Arges, ziva luptei fiind arnintita si dejocul comorilor", pentru ca la aceasta sarbatoare au fost pititi banii. Peste doua luni, deci la15 octombrie, Radu Paisie vine de la Nicopole si este intampinat de Laiota pe acelasi drum,dar la circa 3 kilometri spre vest-sud-vest de Fantana Tiganului de pe Valea Mozacului, laFantana Tiganului de pe Valea Drambovnicului la nord de satul Cantacuzu-Adunati, comunaNegrasi, lupta avind un caracter foarte violent, ffind, dupa cum ne spune i cronicarul, rkzboimare", Atuncea au perit si Laiota. voda Basarab, i Stroe Pribeagul i Manole i Mihalco" 29.

Daca locurile si zilele celor doua lupte s-au putut identifica, famine de stabilit anul acestordouii inclestari ale anarhiei feudale romanesti, an pe care traditia nu 1-a pastrat. Letoprsetirlcantacuzinesc ne spune doar cii dupa. ce Radu Paisie a fost radicat domn", preste putiniivreme au venit Laiota. Basaraba. voda" 21, fiind deci sigur faptul cii evenimentele s-au petrecutin prim ii ani de domnie ai lui Radu Paisie.

Tinand seama de docunlentele emise in cancelaria domneasca, putem usor observa ciiinainte de 17 noiembrie 1538, cand voevodul rasplateste pe Radu Vistier pentru slujba dreapta.cand a venit Laiota Basarab si cu Stroe la Fantana Tiganului", un gol de documente exist&doar in anii 1536 si 1537; golul cel mai prelungit, care a cuprinda lunile august-octombrie, estede la 15 iulie 1537 pina la 4 decembrie 1537; intre aceste doua zapise se interpune un singur hrisovdatat dupa divan in perioada 1 septembrie 1537 3 1 august 1538, adica in anul facerii 7046 22,deci sigur dupa. 15 octombrie 1537, dupa perioada in care Radu Paisie a lipsit din tara. Dc altfellupta nu putea avea loc in anul 1536, deoarece domnitorul nu astepta sa treaca doi ani pentru

rasplati vistiernicul credincios i cu siguranta 1-ar fi rasplatit in 1537, la implinirea unui ande la lupta, asa cum a facut-o la 17 noiembrie 1538.

Nascut in 1895 i cunoscut de toti satenii cu porecla Gorea.Nascut la 13 august 1914, poreclit Tabarca. Satul are 9 stramosi intemeietori, legen-

dari: Barburacu (azi neamul Joita), Carlotea (Badea), Gau (Neacsu), Valcu (LupuDogaru),Marleciu (Straulescu), Nania, Neagu, Sisu (Buica) i 'Mara (Stanciu).

2° I storia Tdrii Rorniinesti ( 1290 1690) Letopisetul cantacuzinesc, p. 48.21 Leh:4,1:5411i Tcirii Romanesti ( 1290 1690 ) Letopiscful cantacuzinesc, p. 48.22 D. I. R., B, XVI, vol. 11, doc. 227, 228 si 229, p. 23 1-233.

"

t

a-si

a.

www.dacoromanica.ro

5 Luptele de la Fântana Tiganului 1 59

Asadar prima luptd dela Fantetna Tiganului, de pe Valea Mozacului, s-a dat la15

15o

august1537, iar a doua, de la Fanicina Tiganului, de pe Valea Dreirnbovnicului, s-a dat la tombrie1537.

I n sprijinul acestei dathri ne rnai vine si un alt fapt demn de luat in seama. Stim sigur cain lupta de la Fântana Tiganului, de pe Valea Drambovnicului, din 15 octombrie 1537, a muritsi Stroe Pribeagul despre care ni se spune cá a fast ingropat la m-rea Galseni la 1542, oct. 15(sau 1544)" 25 Din aceste douà tiri, aparent contradictorii, trebuie s intelegem urmatoarele:Stroe Pribeagul a murit la 15 octombrie 1537 in locul respectiv. In valtoarea evenimentelor el afost inmormantat la una din bisericile apropiate din satele Barlogu, Negrasi sau Zidurile. Dupa,linistirea evenimentelor i dui:A trecerea a 7 ani, conform canoanelor bisericesti, familia a pututsa-1 deshumeze si in felul acesta a fast reinhumat la Manastirea Gaiseni, la 15 octombrie (zivamortii) 1544 (anul cand s-au implinit 7 ani de la deces), cand i s-a pus si piatra de mormant.Poate in legatura cu numele i moartea lui, portiunea din Drumul Sarii, care traversa Dram-bovnicul, la Fantana Tiganului, era numit de locuitorii satului Lei1e, precum si de catre uniilocuitori din satul Cantacuzu, Drumul Pribeagului.

Faptul cà amandoua. luptele s-au dat pe acelasi drum, Drumul Sarii, numit uneoriDrumul Slatinii, Drumul Craiovei, Drumul Targovistii i chiar Drumul Moldovei, in cele doll&puncte, ambele denurnite Fantana Tiganului, toponimice viabile i azi, nu ne surprinde de vremece stim ca. Laioth a venit dinspre Banat 24, iar Radu Paisie, pentru a doua lupta, a venit de laNicopole. Drumul cel mai convenabil, in evul rnediu, de la Turnu pana la Deagurile, mai alesvara, cand pamantul era uscat, era cel aratat de noi in 1965 25, drum pe care a venit i AloisioGritti in iulie 1534 26.

DLcil. tinem seama de faptul ca toatä zona GäestiMorteniLesileNegrasi a facut parte,pana. la 1829, din judetul Dambovita, iar evenimentele din august-octombrie 1537 s-au derulatpe hotarul, sau in apropierea hotarului dintre judetele Dambovita si Arges, nu ne surprinde faptulca Fotino spune ca Radu Paisie a venit peste doll& luni i 1-a ucis pe Laiota vodd la FantaxaTiganulni in judetul Dan*ovita" 27.

Surprinzatoare ar parea traditia de o exactitate exceptionala, in ciuda celor 4 30 de aniscursi de la evenimentele respective. Pastrarea traditiei nu trebuie sa ne surprinda daca avemin vedere conservatorismul locuitorilor dill satul Lesile, singura localitate din zona istorica Vlasca,numita de batranii acestui sat Tara Vlasca, sat care si-a pastrat cu sfintenie ritualul hotaruluihotarniciei, din sapte in sapte ani, pica in 1894, adica pana la 357 de ani dupa luptele de laFântanile Tiganului din anul 1537. La hotarnicia din 1894, care a fost si ultimul ritual de acestfel, cei doi locuitori Ionita Buica si Ilie Micu , au fast si ultimii partasi activi, deoarece ceidoi copii, Sisu Ion si Micu Ion Merin, nascuti in 1887, erau singurii din sat care implineau virstade 7 ani. Cu aceasta ocazie, in ziva de Sf. Gheorghe (23 aprilie), toti barbatii satului, de la opt anipana la cel rnai batran, porneau brazda pe hotarul de sud al satului, dinspre rasarit spre apusajungeau in acelasi punct dupa ce brazclau hotarul pe la sud, vest, nord si est. La fiecare din celepatru colturi ale hotarului, baietii care implineau varsta de sapte ani au fost dezbracati si au primitde la fiecare batran al satului cate o lovitura zdravanä de codilie la spate. Plugul era tras depatru boi negri, iar dupa ce se ocolea hotarul in intregime si se ajungea in punctul de plecare,boii erau taiati si carnea impartita satenilor care plateau costul, nu inainte de a se Ciru i. suficientapentru a se consuma la ospatul satesc care urma in dupa-arniaza acelei zile. Capatainle erauduse, tot cu intregul colectiv si cu baietii ce fusesera batuti, i puse ciuhe in cate un copac din celepatru colturi ale hotarului, chiar de baietii respectivi. La fiecare din acesti arbori, numiti tu-fani cu bouri", baietii de sapte ani, care fusesera batuti in aceleasi puncte, au luat copacul in

28 Nicolae Stoicescu, Diclionar al niarilor dregdtori din Tara Romelneascd ci .Moldovasec. XIV XVII, Edit. Enciclopedica Rol-nand, Bucuresti, 1971, p. 94.

24 N. Iorga, Istoria Románilor, vol. IV, 1937, p. 4 12. Venirea lui Laiota peste munti,din Transilvania, ar fi fost riscanta, intrucht Radu Paisie era stapanitor si al partilor de pestemunti, Amlasului i Fagarasului herteg", cum reiese dintr-un document datat 18 iunie 1537(D. I. R., B, XVI, vol. II, doc. 222, p. 226) si din altul din 16 iulie 1538 (ibident, doc. 247,p. 248) si deci putea fi prevenit de oamenii siti, iar Laiota Basarab ar fi fost prins in capcaneledrurnului de munte. Deplasarea prin Oltenia era mai rapida i rnai lipsita de riscuri.

25 Ion Nania, art. cit., in Studii si articole de istorie, vol. VII, 1965, p. 378 380.25 Idem, Iulie 1534 EPisodul Aloisio Gritti in Studii ci comunicdri, vol. V, Muzeul

Camputung Muscel, p. 17 in special p. 18 19.Dionisie Fotino, Istoria generalcl a Daciei, sau a Transilvaniei, Terei Muntenesci si a

Moldovei, traducere de George Sion, Torn. II, Bucuresti, 1859, p. 5 1.

Ii

! 91

www.dacoromanica.ro

160 Ion Nania 6

brate, i, lipind fruntea de el, au spus cu glas tare: N-am sa nit niciodata hotartil satulni" 28In a eeasi zi, dupa amiaza, tot satul participa la un osprit ; in capul mesei stäteau cei ce fuseserahotarnici ai satului, in cazul nostru cei doi copii, Sisu Ion si Micu Ion Merin, având la dreapta

la stânga pe cei ce implineau in 1894 varsta de 14, 2 1, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77, 84 de ani,adi a pe toti cei ce in anii anteriori indeplinisera acest ritual. Cei mai in varsta, povesteau absoluttot ce trebuia A, se tina minte: evenimentele petrecute pe mosia satului, intarnplarile deosebite,intalnirile cu fiarele padurii, miturile i legendele, basmele i povestirile care se stiau in sat, totce se stia despre locuitorii satului, daca printre ei au fost hop sau s-au intamplat crime, divorturi,toate aspectele rele, fait ca acei ce erau din neamul respectiv sa se supere pe cei care povesteauacestea. La un moment dat cei mai batrani i-au luat pe cei doi copii, impreuna cu nasii lor, i-audus in casa unuia din nasi si le-au dat alt nume: Ion Sisu a fost numit Ionita, iar Ion Merin afost numit the. Se pare ca tocmai ref uzul de a se schimba numele, sub amenintarile unor preotidin satele vecine, deoarece satul nu avea biserica, a stat ca motiv de disparitie a hotarniciei. Ceidoi locuitori Ionita Buica i Ilie Micu , au fost ultimii partasi activi, cu primire a bataiiritualului la Sf. Gheorghe (23 aprilie) 1894, pastratorii directi, prin legea pamantului, legea dinbatrani, ai hotarului mosiei satului i ai tuturor evenirnentelor petrecute in cadrul vetrei satului

mosiei obstii lor, istorie transmisa prin viu grai de batranii indeplinitori ai ritualului i retrans-misa in cadrul tuturor momentelor care-i intruneau la claci i furcarii, la botezuri, i nunti,la hora in zilele de sarbatoare, la priveghi i inmormantriri.

0 datit cu incetarea ritualului hotarniciei, a inceput sa, se estompeze si amintirile eveni-me telor privind obstea respectiva, incat, a treia generatie a partasilor la ritual, nepotii kr, nucunosc nimic din trecutul indepartat al satului. Este un indemn la o cercetare intensa, si cat maiurge ad, a traditiilor care, in ultimele decenii, au disparut cu desa.varsire din cauza transforniarilorireversibile, nu de putine ori impute cu groaznice amenintari i pedepse.

28 Ion Nania, Vetnatul pe teritoriul Rometniei Meirturii arheologice, istorice, iblcloriceci etnologice despre matnifere dispiirute si pe cale de disparitie, Edit. Sport-Turism, Bucuresti,1991, p. 67 68.

p

6

www.dacoromanica.ro

PRECIZARI PRIVIND MORMANTUL HATMANULUI MAZEPPA

CONSTANTIN REZACHEVICI

Deoarece in ultimul timp o seamä de organizatii ucrainiene, inclusiv ale istoricilor, seintereseaz tot mai insistent privitor la soarta mormântului si a osemintelor hatmanului Mazeppa,pe care le-ar dori repatriate, despre care stiu doar cá s-ar afla la Galati, in randurile care urmeaz.facem o serie de precizAri, bazate pe izvoare si relatari ale vremii, in legaturà cu acest subiectde mare interes pentru tara vecina de la nord.

in urma infrângerii de la Poltava, din 27 iunie 1709, regele Suediei Carol XII si aliatuls&u, hatmanul I.S. Mazeppa, se refugiaz. in Imperiul otoman, poposind la 3 iulie 1709 la Ocea-kov. La 24 iulie, trecand Nistrul pe pAmântul moldovenesc din raiaua Tighinei (Bender), ceidoi sunt intAmpinati de sereskierul de Tighina, un polonez renegat, cu toate onorurile, Poartaotoman acordând regelui o sumä insemnatit pe zi pentru hran.1.

Carol XII si-a asezat taba'ra de corturi lâng. cetatea Tighinei, pe malul Nistrului, putinmai jos de oras, intre niste copaci", intr-o silite (un fost sat distrus mai de mult de o revarsarea Nistrului)2. Aici a fost operat la picior de rana cápAtat5. la Poltava si a petrecut pan.. in iulie17 11, cand tot o revarsare a Nistrului 1-a fAcut pe regele Suediei sA-si mute resedinta de ase-menea ln apropierea Tighinei, la satul Varnita, mai precis la marginea acestuia, iâng bisericaortodox., intemeind o asezare numit. simbolic Noul Stockholm3.

Relat.rile cronicilor interne, indeosebi cele ale lui Ion Neculce i Nicolae Costin, ca sicele ale lui Voltaire, Bellerive s.a., aratit destul de amanuntit unde au fost gAzduite trupelesuedeze i cazacii lui Mazeppa in cuprinsul Moldovei. Cat despre Mazeppa insui, Cronica Ghicu-

afirm. O. dup. infrAngerea de la Poltava: acesta trecuse raul Nipru, inaintea regeluiSuediei, cu cativa part* ai lui"1. Cei doi s-au aflat oricum impreun. la Oceakov, cum aminteammai sus, deoarece cronicele moldovenesti afirm. ca regele i Mazeppa au venit impreuni. dela Oceakov la Tighina5. Aceasti. afirmatie e confirmata de un raport din 22 august 1709 a luiBeluze, gentilom din camera regelui Poloniei Stanislav Leszczynski, care Torcy, ministrulde externe al Frantei, in care se arata Ca regele Suediei a sosit la Tighina cu o foarte mica suit."

c5. generalul Mazeppa este cu el" si ii va ajuta cu tot ce depinde de el, avand prieteni intar.", adica in Moldova". Mazeppa nu a mai pttrásit apoi tabára lui Carol XII de langi. Tighinapan. la decesul sail care a survenit foarte curând, doar la circa o luni. dupä raportul lui Beluze.Land a murit de fapt Mazeppa i unde a fost inmormântat initial?

1 N. Iorga, Carol al XII-lea, Petru ccl Mare si tdrile noastre (1709-1714), in AnaleleAcademiei Române", M.S.I., S. II, t. XXXVIlI, 1910, p. 72-74; V. Mihordea, Carol al XII-leala Tighina, ibidern S. III, t. XXV, 1943, p. 444 445.

2 La Motraye, Voyages..., I, La Haye, 1727, p. 4 16. Dinu Posta,-encu, Isioria satuluiV arn it a , Chisindu, 1992, p. 13 14.

3 V. Mihordea, op. cit., p. 446. G. I3ezviconi, Contributii la istoria ,relatiilor ronidno-ruse,Bucuresti, 1962, p. 126; Dinu Postarencu, op. cit., p. 19-20, 24-27.

4 Cronica Ghiculestilor. Istoria Moldomi intre anii 1695-1754, ed. Nestor Camariano,Ariadna Camariano-Cioran, Bucuresti, 1965, p. 33.

5 Ibidein, p. 45. Dup.. Ion Neculce, Carol XII si Mazeppa au fugit impreunä de la Pol-lava la Oceacov (Crohica tui Ion Neculce copiatd de Masa( Inca, ed. Zamfira Mihail si PaulMihail, Bucuresti, 1980, p. 100).

6 V. Mihordea, op. cit., p. 445, nota 2.

,Revista istorica", torn V, nr. 1-2, p. 161-167, 1994

11 c. 1070

lestilor

0i

,

www.dacoromanica.ro

162 Constantin Rezachevici 2

Dincolo de bogata literatuth istoricA, referitoare indeosebi la prima problem57, marturiiledocumentare ale vremii, de care insA nu s-a prea tinut searna in trecut, arat5 cA Mazeppa a muritinainte de 30 septembrie 1709, cAnd Beluze anunta pe ministrul de externe al Frantei ca. domnulMoldovei - Mihai Racovita - il instiintase cä regele Suediei este inca la Tighina (Bei der)

c5, r5,posatul Mazeppa nu a fost trimis la Iai, ci inmormantat la Bender" (le feu Mazeppan'a pas did mend Iassy, mais enterrd a Bender )8. Acelasi Beluze revenea la 22 noiembrie 1709,furnizand amAnuntul cl inainte de a muri Mazeppa s-a apropiat de biserica°, deci nu a muritcu totnl pe neasteptate, ci desigur in urma unei suferinte, altfel necunoscuth, legath sau poateagravath de infrAngerea de la Polta /a. In sfArsit, un raport chiar de la Tighina, din 10 noiembrie1709, se referea la evenimente petrecute dup5, moartea lui Mazeppa" (post mortem Mazepae)1°.De altfel, inainte de 6 decembrie 1709 conducAtorii cazacilor de sub ascultarea raposatuluiMazeppa se adunaseth la Tighina pentru alege un nou hatman".

Plasarea mortii liii Mazeppa in martie 17 1012, la 18/29 martie 17 1012, si in cursul anului17 10", atribuirea acestuia a unor actiuni desf5,surate in acelasi an", smt desigur eronate, chiardacA ele se datoreath, unor contemporani".

Dacl, asadar, Mazeppa a murit dup5, 22 august si inainte de 30 septembrie 1709, foarteprobabil in cursul lunii septembrie 1709, relathrile vremii nu precizeath unde anume a fost inmor-mAntat initial, oscilAnd intre Tighina (Bender) si satul Varnita, aflat la cativa kilometri nordde Tighina, tot pe malul drept al Nistrului. Relatarea cea mai apropiath in timp i cea mai avizatá, bazat5, pe informarea trimisA de domnul Moldovei, cea a lui Beluze din 30 septembrie1709, arath, cum am vazut mai sus, cA trupul lui Mazeppa nu a fost dus la Iasi, cum se parecá se hothrAse initial, desigur cu acordul donnului, ci a fost inmormAntat la Bender" (enterria Bender), unde decedase, referire in care am putea vedea o biserica din oras, ceea ce in luminacronicilor interne, cum vom vedea, nu pare probabil.

Nicolae Costin care scrie si el indath dupA eveniment, precizeath ins'a c5,: au muritMazepa, hatmanul cAzAcesc, la Tighina, i 1-au astucatu in bisericA la un sat anume Varnita,

ce este lAnga cetatea Tighinei". Mai concis, aceeasi relatare o aflArn si la anonimul moldovean,autor al Cronicii Ghiculestilor : a murit la Bender Mazeppa hatmanul i 1-au ingropat la Var-nita"". Cum insä biserica satului Varnita, ce nu se mai pastreath astAzi, langa care, cum amin-team, ii va aseza tabara Carol XII in iulie 17 11, se afla aproape de Tighina, este foarte posibilca raportul lui Beluze din 30 septembrie 1709 s'a se refere la acelasi loc de inmormantare a luiMazeppa ca i cronicarii amintiti.

7 La ibidem, p. 445, nota 3, pAreri despre data mortii lui Mazeppa, Addugiim bibliegrafia citath de A.V. Florovskii, Ot Poltavi do Pruta. Is istorii russko-austriiskih otnosenii v1709 -1711, Praga, 1971, p. 23, nota 17 (care plaseath decesul lui Mazeppa la 22 septembrie1709, ca i Dinu Postarencu, op. cit., p. 16). Pentru mormintele sale, cf. bibliografia din noteleurmatoare ale lucthrii de Ltd.

9 Mihordea, loc. cit. Documentul a fost publicat in Revue d'histoire diplomatique",XXXIV (1920), p. 346.

9 V. Mihordea, loc. cit." Hurmuzachi, Documente privitoare la istoria Rornanici, Supliment, Bucuresti, 1886,

p. 37 1, nr. DLV ; V. Mihordea, loc. cit.11 Relatarea lui 13eluze din 6 decembrie 1709, la V. Mohordea, loc. cit.12 Cronica Ghiculestilor, p. 47." Igicolae Costin, Letopiseful Tdrii Moldovei de la Stefan sin Vasile Vodd, in Cronicele

Romania: san Letopisefele Moldovei si Valahiei, II, ed. a II-a, Mihail Rogälniceanu, Bucuresti,1872, p. 69.

Alexandru Amira, Autentica istoria di -Carlo XII . la N. lorga, Studii si docu-mente cu privire la istoria romanilor, IX, Bucuresti, 1905, p. 49.

Atanasie Comnen Ipsilanti afirmA chiar c5. in 17 10 hatmanul Mazeppa pArAstela curtea otomanA pe BrAncoveanu ca avand intelegere cu Petru cel Mare" (Hurmuzaki,Documente, XIV, p. 166), ceea ce este evident lipsit de temei.

16 Pentru ane pareri in litera istoricä asupra datei mortii lui Mazeppa, cf. V. Mi-hordea, op. cit., p. 445, nota 3; G. Bezviconi, loc. cit.

17 Nicolae Costin, loc. cit." Cronica Ghiculestilor, loc. cit. Pentru satul Varnita, cf. si Vladimir Nica, Loca-

litafile Moldovei in documente si cdrfi vechi. Indreptar bibliografic, II, ChisinAu, 1991, p. 389.Vechea bisericA, existenth la 1709 a fost dezafectatA in 1932 (Dinu Postarencu, op. cit., p.,50-51).

sia

V.

11,

a

.

www.dacoromanica.ro

3 Morrnfintul hatmanului Mazeppa 101

Dupa campania tarului Petru I si a lui Dimitrie Cantemir, dommil Moldovei, impotrivaturcilor, care a cuhninat cu batalia de la Stanilesti (18-22 iulie 17 11) si infrangerea tarului,nevoit sa se retraga impreund cu aliatul sáu moldovean19, marele vizir au fost dat teara inpradd tatarilor". Cum Irish.' hanul nu avea firman in acest sens de la sultan, nu a dat curs poruncii.Totusi, afirma cronica lui Nicolae Muste, au apucat o sama de tatari i fara porunca de s-auslobodzit pre la bejenii ce erau pe aproape pin codrii Tigheciului, si pana in Siret, i mai sus deau pradat"20. Dintre orasele Moldovei de Jos cel mai mult a avut de suferit Galatiu121, a caruipraddciune a starnit mare jale si durere la inirna" noului domn, Nicolae Mavrocordat(17 11 17 15), care trecand Duntrea in Moldova, a vizitat orasul jefuit la 29 octombrie 8 noiern-brie 17 1122.

Ori tocmai la Galati, in biserica manastirii Sfantul Gheorghe, nu se stie exact in ce impreju-rdri si din ce motive22bi5, o seamii din apropiatii lui Mazeppa i-au stramutat trupul acestuia spreodihnavesnica, departe, asadar, de locul primei inmormantari de la Varnita (Bender). Fireste, bise-rica gala:teat-id a fost pradatt cu prilejul amintit, i osemintele lui Mazeppa imprdstiate pe malulDunarii. Aceasta o afirma cronicarul Nicolae Costin, indata dupd evenimente, dar fara a fi fostmartor ocular, ci doar pe baza unor relatari. In cronica sa el consemneaza, asadar, ca din 1 ise-rica satului Varnita: De acolo i-au mutat trupul la Galati de 1-au ingropat la monastire laSfeti George si nici acolo n-au avut odihna. Spun, pe cum I-au desgropat turcii la vremea res-coalei, la domnia lui Dumitrasco Voda <Cantemir), cand au robit oamenii din Galati, de i-auajuns oasele la tarmurile Dunarei, pre care nici dupa moartea lui nu I-au rabdat nice pamantul".Se spunea, adauga cronicarul, ca la moartea sa au rainas 160 000 de gatheni de aur (din care40 000 i-ar fi luat Carol XII) in afara celor de argint, alte monede din metale nepretioase, obiectede aur i haine scumpe23.

Anonirnul autor al Cronicii Ghiculesiilor reproduce si el aceasta. versiune despre soartaosemintelor hatmanului Mazeppa. Din mormantul de la Varnita, cei ce erau cu el inst au luattrupul lui de acolo i 1-au dus la Galati si I-au ingropat la mantstirea sfantului mare martirGheorghe. Dar si de acolo, din manie dumnezeiasca si din blestem imparatesc, a fost iarasi des-gropat de turci, cand acestia au robit pe oamenii din Galati, pe vremea lui Dumitrascu voda, .si a fost aruncat pe tarmuI Dunarii"24. Ulterior, reia insa intr-o versiune, pe care a socotim ceamai veridicd si mai completd, relatarea despre rdendsitele lui Mazeppa. Deci, dupa ce au plecatDumitrascu vocla din Iasi si generalul Ren din Braila, tatarii au inceput sit robeasca Tara deJos. Unii dintre ei, unindu-se cu turcii lazi, au atacat orasul Galati, fail incuviintarea mareluivizir, si au robit pe toti oamenii care erau inchisi in manastirea Sf. Gheorghe; au luat i toatelucrurile pe care le-au gasit acolo. Cu toate cit acest tinut a fost calcat de mai multe ori, totusiorasul Galati nu a suferit niciodata. 0 robira si distrupre total& de felul acesteia,deoarece tatarii nu numai ca au robit pe Lisii crestini si au jefuit avutul manastirilor, darau deschis i mormintele, bdnuind ca poate oamenii isi vor fi ascuns lucrurile acolo. Atunciau deschis i mormantul lui Mafeppa hatmanul, aflat la manastirea Sf. Gheorghe, i i-auaruncat osemintele pe malul Dunarii" 26.

Cronicarul anonim afirma deci ca jaful Galatilor, implicit profanarea mormthitului luiMazeppa, de catre turci (lazi) i tatari a acut loc dupa plecarea lui Dimitrie Cantemir din Iasi,

retragerea generalului rus Ren din Braila, evenimente pe care in cuprinsul cronicii sale lefixeaza la 16/27 iulie, respectiv 18/29 iulie 17 1126. Din cele de mai sus rezulta, asadar, ca pus-tiirea orasului Galati ,si a mormántuhci lui Mazeppa au avut kc indatd dupd 18129 iulie 1711fi inainte de 29 octornbriel8 noiembrie 1711, cand Nicolae Mavrocordat a trecut prin orasul pra-

19 Cf mai nou, Adrian Tertecel, Un izvor otoman nccunoscut istoriografiei noa.stre: Jur-nalur (Defter) 114i Aliened bin Malirnud (secreiar al vistierei olomane) privind campanza mi-Ward a Inaltel l'orP din anul 1711 in Moldova, in Catetele Laboratorului de studzi oloniane,nr. 2, Bucuresti, 1993, p. 55 132.

20 Nicolae Muste, LctopiseJul Tdrii Moldovei..., in Cronicele Romanzei, 111, ed. a II-a,Mihail Kogalniceanu, Bucuresti, 11s74, p. 48.

21 N. Iorga, Carol al XII-lea, Paru cel Mare i fdrile noastre, p. 115.22 Axinte Uricarul, A doua domnie a lui .Neculai Alcxandru Maw ocordat Viv. in M 1-

dova, In Cronicele Romaniei, 11, p. 130.22 1)16 Cf. relatarea egumenului de la Sf. Gheorghe, din 1712 (P.P. Panaitescu,

poloni in rormlne, 13ucuresti, 1930,p. 142 143).23 Nicolae Costin, op. cit., p. 69-70.24 Sunt amintite si celelalte zvonuri, mentionate si de Nicolae Costin, despre averile

ramase de pe urrna lui Mazeppa (Cronica Ghiculestilor, p. 47).25 Ibidem, p. 117.26 Ibidern, p. 113, 117.

Ceildtori tante

www.dacoromanica.ro

164 Constantin Rezachevici 4

dat, in drum spre curtea domneasca din Iasi. In 172 2 hatmanul Filip Orlik trece si el prinGalati, inchinându-se la mormantul predecesorului shu, care era cVici restaurat 209 I°.

Biserica manástirii Sfintul Gheorghe din Galati, aflath aproape de malul Durarii, undes-a aflat cel de-al doilea loc de veci al lui Mazeppa, din nefericire demolata in vremea noastrã,e lush, bine cunoscuta". S-au pastrat fotografii ale ei de la inceputul secolului XX (inainte de19 14), planuri-sectiuni ale interiorului shit, imaginea pisaniei originale28 i chiar a pecetii eidin 183629.

Conform pisaniei in limba greaca, biserica a fost ctitorita de un Hagi Mihalachi in 1664aprilie 1, in vremea domniei lui Eustratie Dabija, fiind inchinata de la inceput ca rnetoh alSfantului Mormant de la Ierusalim". Asezata in calea navalirilor tittaresti, biserica a fost pra-data si distrusa de multe ori, intre 17 11 (cand a fost profanat inormantul lui Mazeppa) si 182 1,fiind reparata partial la 1838 de epitropia Sfantului Mormant.

Avea infatisarea obisnuita a bisericilor moldovenesti din secolul XVII, cu plan treflattwig deasupra naosului. De asemenea, pridvorul aflat pe latura de sud avea suprapuse doll&etaje si un turn, cu ferestre-ambrazuri, jucand rolul unui puternic element de fortificatie, careapare si la alte biserici moldovenesti inaltate in framantata epoch, a celei de-a doua jurnatatia secolului XVII31. Biserica manastirii Sf. Gheorghe a fost, de altfel, una din principalele bise-rici a Galatiului vechi32.

Desi mormantul lui Mazeppa, dupa cronicile moldovene mentionate mai sus, a fost jefuitosemintele sale imprastiate pe malul Dunärii inch, din vara lui 17 11, totusi amintirea sa nu

a disparut. In al doilea sfert al veacului XIX, peste mai bine de un secol, tararul, pe atunci,Mihail Kogálniceanu, publicand Fragments tires des chroniques moldaves et valaques pour servir

l'histoire de Pierre-le-Grand, Charles XII, Stanislas Leszczynski, Dernitre Cantimir et Con-stantin Brancovan, II, Iasi, 1845, face cunoscut intr-o nota la traducerea in franceza a textuluirespectiv al lui Nicolae Costin (amintit mai sus si in aceste pagini), rezultatul investigatiilorsale si a celor vazute de el anul acestaintr-o cdldtorie la Galati, intreprinsii cit scopul de a facechiar in acele locuri cercetdri referitoare la rdmdsitele lu i azeppa".

Vizitand, asadar, mandstirea Sf. Gheorghe, asezata pe malul Dunärii, intr-o pozitieminunath", pe care o credea pe atunci construita de genovezi (!) inainte de intemeierea princi-patului Moldovei, M. Kogalniceanu noteazit ca: hatmanul Mazeppa fu inmormantat in bise-rich in mijlocul navei, intr-un morrnant boltit construit din chrarnida, peste care a fost asezatho piatra funerara, purtand o inscriptie, sternele Ucrainei i a lui Mazeppa, intre altele vulturulcu un cap. Se pare ca duph pustiirea Galatiului33, partizanii fostului hatman au restaurat mor-mintul sau; caci piatra funerara desi sparth a reacoperit para in zilele noastre groapa sa inmijlocul bisericii; cu toate ca inscriptia a fost stearsi, de picioarele credinciosilor, vulturul Ucrai-nei se distingea destul de bine. in 1835, ignorand liana i numele mortului care era ingropatin biserica lor, preoti greci au vrut sa inmormanteze in mijlocul navei un boier numit serdarulDimitrie Derectssi basa; i astfel sapand au dat de bolta rnormantului lui Mazeppa. Ea .a fostsfaramatil; s-au gasit capul si osemintele acestui faimos hatman. Cum nu se stia a cui erauaceste oseminte, le-au lasat in mormantul lor, i s-a ingropat alaturi boierul al carui nume 1-amamintit. Astfel ci. resturile acestui ilustru aventurier care in timpul vietii sale a facut atata

NI Ws pp Panaitescu, op. cit., p. 163, 173.27 N. Stoicescu, Bibliografie privind vechiul oras Galati si monumentele sale, in Da-

nubius", Galati, IV (1970), P. 297, cu date despre documentele in care apare manastirea de-alungul vremii.

22 N. Velichi, Inscriptia bzsericii Sf. Gheorghe din Galati, in Buletinul Comisiunii Mo-numentelor Istorice", VII (19 14), p. 33 34, fig. 1-2; G. Bals, Bisericile si mdndstirilemoldovenesti din veacurile al XVII-lea si al XVI II-lea, I3ucuresti, 1933, P. 193 195, fig.284 289.

Reprodush in Buletinul Cornisiunii Monumentelor Istorice", XXX (1937), nr. 93,p. 129 130, fig. 2-3.

30 N. Velichi, op. cit., p. 34; N. Iorga,. Inscriptii din bisericile Ronuiniei, II (Studiisu docurnente cu privire la istoria Romtiniei, XV), Bucureti, 1908, p. 342.

33 G. Bals, op. cit., p. 192 195; Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul Romdnieide-ri lungul veacurilor, Bucuresti, 1982, p. 342.

32 Cf. si Pantazi Ghika, Monuinente nationale. Monastiri si biserici ott.odoxe, I, Bucu-resti, 188 1, p. 47 49; text preluat si de Constantin St. Bilciurescu, Monastirile Si bisericiledin Rominia, Bucuresti, 1b90, P. 80. I. C. Beldie, Schite istorice asupra judetului Cm)urlui,Galati, 1925, p. 5.

33 Cea din 17 11, la care se refera Nicolae Costin, pe marginea textului chruia M. No-gálniceanu scrie nota despre soarta mormantulur si a ramasitelor lui Mazeppa pe care oreproducem mai sus.

si

a

ei

www.dacoromanica.ro

5 Mormantul hatmanului Maceppa 165

zgomat au fost amestecate cu cele a unui !Mc nobil necunoscut din Moldova! Cativa ani maitarziu, rudele lui Derectssi basa dezgropand trupul sau pentru a face ceremoniile de pomenireobisnuite in biserica ortodox& si cum in urma unui ordin al guvernului moldovean care inter-zicea inmormantarile in interiorul bisericilor, n-ati mai putut fi reasezate in vechiul sau mormantau fost obligate sa depuna osemintele lui Derectssi basa i prin urmare cele ale lui Mazeppaintr-un nou morrnant, sa.pat in afara bisericii, la dreapta pridvorului prin care E e intra. Astfelcä vechea piaträ funerara, sau mai degraba rarnasitele sale au fost stranse ca un monumentistoric de catre functionarii carantinei i trimise in prezent marelui Mihai Ghica, fratele fostuluiprincipe al Tarii Romanesti, in curtea caruia, probabil, aceasta piatra sade inca cu o multimede alte monumente i pietre cu inscriptii de acest fel, aflate in diferite part ale principatului.Cum vechea piatra funerara a lui Mazeppa purta un vultur care se rnai putea distinge, rudeleboierului Derectssi basa au vrut sa pristreze aceasta emblerna pe mormantul rudei lor, careacoperä de asernenea rarnasitele lui Mazeppa, dar prin ignorarea heraldicii, s-a intamplat cäscuiptorul care a fost insarcinat cu aceasta lucrare in loc de vulturul Ucrainei a sculptat vulturulcu doua capete al Austriei pe noua piatra funerarä facuta dintr-o frumoasa marmura alba.Toatä lumea poate sa vada aceasta anornalie pe primul mormant care se zäreste la dreaptainainte de a intra in pridvor. Cel putin eu am vazut-o anul acesta intr-o calatorie la Galati,intreprinsa cu scopul de a face chiar in acele locuri cercetaxi referitoare la ramasitele luiMazeppau.

Asadar, in 1845, M. Kogrilniceonu, care s-a deplasat special pentru a verifica relatarealui Nicolae Costs', nu a mai gasit in interiorul bisericii manastirii Sf. Gheorghe din Galati nicio urma a mormantului lui Mazeppa. in schimb, i s-a relatat la fata locului, ca acesta, restauratdupa. 17 11, s-a aflat in mijlocul bisericii, sub forma unui lams de caramida boltit, acoperit cu olespede funerara sparta i cu inscriptia stearsa de picioarele credinciosilor, din care se mai distin-gea doar vulturul nionocefal din sterna Ucrainei, pana, in 1835. in acel an, in rnorrnantul luiMazeppa, despre care nu se mai stia cui apartine, a fost introdus trupul unui obscur boiernasdecedat atunci, serdarul Dimitrie Derectssi basa. Sapte ani niai tirziu, dupa obiceiul ortodox,adica pe la 1842, rarnasitele acestuia (amestecate cu cele ale lui Mazeppa) au fost deshurnate

spalate pentru obisnuitele cerenronii ortodoxe de pomenire. Chiar in acel timp o porunca aguvernului Moldovei interzicand inmorMantarile In biserici, osemintele amestecate ale celordoi au fost depuse intr-un nou mormant;sapat in afara bisericii, in dreapta i ridvorulji. A estaa fost acoperit cu o noua lespede de marrnura, pe care a lost sculptatd din eroare acvila I icefalaa Imperiului habsburgic, in locul vultuiului Ucrainei. Dar si acest mormant pe care MihailKograniceanu Ii vedea cativa ani rnai tarziu, in 1845, a disparut ulterior, in a doua jumatatea secolului XIX (la 188 1, cum vom vedea, nu se mai stia nimic despre el), astfel ca fotografiabisetkii de la inceputul veacului nostru (inainte de 19 14) prezintrt in dreapta pridvorului doaro strada pavata, fara, nici o urma de morminie.

Cat desprevechea piatra funerara, sparta, a lui Mazeppa, lui M. Kogalniceat u is-a relatatca functionarii carantinei din Galati au trimis-o lui Mihai (Milialache) Ghica, fratele fostuluidomn. al Tarii Romanesti, Alexandru Ghica (1834-1842)35, la 1845 aflandu-se probabil lacurtea acestuia din Bucuresti35. Astazi nu se mai cunoaste nimic despre ea.

34 M. Kogalniceanu, Fragments tires des Chronigues moldaves et valagues pour sera, al'histoire de Pierre-le-Grand, Charle XII, Stanislas Leszczynsks, Demltre Cantimi; et Const in-tin Brancovan, II, Iasi, 1845, p. 5 1-92. Cf. si idern, Opere, II, Scrieri istorice, ed. AlexandruZub, Bucuresti, 1976, p. 437-438, si p. 43 1. (unde afirma, cá Benderul era o fortaleataturceasca, nu putea fi inmormantat aici, i de aceea a fost dus la Galati, oras crestin, iii de afost inhurnat, la rnanastirea Sfantu Gheorghe (manastirea lui Sfeti Glzeorghie). Mormântul saufiind distrus de turci, nu s-au aflat decat cateva fragmente de piatra tombald").

35 Cf. loan C. Filitti, Domniile romône sub Regulanzentul Organic 1834-1848, Bucuresti,1915, p. 12-263; Istoria Romfinzei, 111, Bucuresti, 1964, p. 988-994. Pentru alte bac :pi(Gh. Asachi, P. Rassiev), cf. Dinu Postarencu, op. cit., p. 16-17.

36 Din catagrafia boierilor cu caftan din Tara Romaneasca la 1829, aflain ca. MihailGhica, n(a.scut in> Buc<uresti>, 47 ani, vornic de tara de jos, sade in I3uc<ur sti> pe Podului Mihai Voda, in casele parintesti, vapseaua de verde, No. 140 1 (Ioan C. Catagrafseoficiald de toti boicrii TCirii Romeinesti la 1829, Bucuresti, 1929, p. 4). Casa lui M. Ghica ceayestita. in Bucurestii primei jumatati a secolului XIX; descrierea ei la Ion Ghica, Scrieri,III, ed. Petre V. Hanes,, Bucuresti, 1914, p. 288-290, iar reprezentarea ei intr-o acuarelade Brennser la 1850, in Bucurestis vechi. Documente iconografice, ed. Adrian C. Corbu, Bucu-rest, 1936, pl. XXVIII, reprodusa si la Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliograftc al numu-mcntelor feudale din Bucuresti, Bucuresti, 1961, p. 64, fig. 26. Pe locul ei a fost construita in

I

a1

9 0190,

www.dacoromanica.ro

irr Constantin Rezacheinci 6

Se stie in schimb, cá faimosul, in epoca, Mihai (Mihalache) Ghica, cunoscut indeosebica mare ban, desi in 1835 fusese numit ministru de interne al Tarii Rominesti de catre frateleau a fost intr-adevar un mare colectionar de carti, monede si antichitati ' arheologice. In1834 el a creat, de altfel, primul muzeu national de istorie naturall si antichiati din Tara Ro-ma neasca, care avea la baza o parte din propria sa colectie, in legatura cu care a aparut si MuzeulNational", suplimentul literar al Curierului romanesc"". Este, asadar, foarte plauzibil cafun tionarii carantinei din Galati sa-i fi trimis, pentru colectia sa, cea mai cunoscuta pe atuncidin Tara Romaneasca si Moldova, fragmentele pietrei de mormant a lui Mazeppa.

La 188 1, in raportul prezentat ministrului V.A. Urechia, dupa descrierea bisericii Sf.Gheorghe din Galati, cu toate transformárile sale din veacul XIX, publicistul si juristulPantazi Ghika39 inchina un capitol aparte mormântului lui Mazeppa. Fireste, la aceea data,neafland nici o urrna despre acesta in biserica, necunoscand relatarile cronicilor interne publicatede M. Kogalniceanu, i nici informatiile acestuia tiparite in 1845, amintite mai sus, el face apella traditiunea Galatilor". Dupa aceasta in epoca Eteriei (182 1) turcii din Braila afland debog- tiile cu care ar fi fost inmormantat Mazeppa, au navalit in Galati, devastand i incendiindbiserica Sf. Gheorghe, cu care prilej: au desgropat pe acest erou, jefuind tot ce a<u> gasitpe dansul, si au aruncat capul in Dunare, iar piatra mormanta15. ascunsa i scapata de crestini,ar fi fost transportata dupa evacuarea Galatilor de turci, la biserica Maica Precista. 1.Inii afirmãca acolo, iar nu la Santul George a fost mormantul lui Mazeppa. Tot traditiunea mai adaugaca, dupa invasiunea muscalilor la 1832, generalul Mavros trecand prin Galati, si vazand piatramormintala a lui Mazeppa, ar fi ridicat-o si ar fi luat-o, iar mai tirziu, ar fi trimis un facsimilde pe acea piatri, ce s-ar fi rezemat pe zidul bisericii Maica Precista".

I s-a mai relatat lui Pantazi Ghika despre vizita lui M. Rogalniceanu, insotit de baronuld'Avril la biserica Sf. Gheorghe, cu care prilej cel dintai ar fi aflat o inscriptie, mormintul siit acesta un hrisov care consemna inmormantarea aici a lui Mazeppa, pe care le-ar fi luat cu el.De asemenea, i s-a mai spus cii i Grigore Tocilescu ar fi gasit urme despre mormantul lui Mazeppa,insa la biserica precista.

Pantazi Ghika nu a gasit insa nici o urma din cele consemnate de traditia" locals, lanici una din cele doul biserici galatene. Intors la Bucuresti, si continuandu-si cercetarile, elsi-a format o deplina convictiune cii o asemenea piatra mormintall nu a fost niciodata incolictiunea generalului Mavros"39. Mihail Kogalniceanu lipsind din Bucuresti, nu a raspunsscrisorii sale, prin care ii cerea informatii despre constatarile sale referitoare la mormantul luiMazeppa (nestiind ca acesta le publicase, cum am vazut, Inca din 1845), iar Grigore TocilescuI-a informat ca nu a gasit nimic in legatura cu existenta licasului de veci a lui Mazeppa.

In fata contradictiei dintre afirmatiile traditiei locale galatene i lipsa oricaror indiciidespre existenta mormintului Sam la una din cele doua biserici luate in discutie, Pantazi Ghikaadoptil la 188 1 parerea exprimata de Bouillet, in Dictionnaire Historique", dupa care Mazeppaar fi murit in 1790" (corect la Bouillet 1709) la Bender", existenta mormantului kin fie la Sf.

1848 o alta cladire, aflata astazi pe strada Ilfov, nr. 6, sediul Juclecatoriei Sectorului 3 alCapitalei (cf. si planul Bucurestilor de la sfarsitul secolului XVIII comparat cu cel inter-belic, in Anexe la George D. Florescu, Din vechiul Bucure,sti, Bucuresti, 1935, p. 187 188).

37 Istorza Romeinici, III, p. 988, 1063, 1080; loan C. Filitti, Dotriniile romdne, p.19 si urm.

38 Cf. Dimitrie R. Rosetti, Di fionarul contimporanilor din Romdnia (1800-1898),Bucuresti, 1898, p. 88.

39 Hatmanul (generalul) Nicolae Mavros (Mavru) (1782 1868) a fost in prima juma-tate a secolului XIX, dupa cumnatul sau Mihai Ghica, unul dintre cei mai cunoscuti biblio-fill si colectionari in domeniile numismatic si arheologic, din Wile romane extracarpatice,initiatorul unui cerc numismatic si arheologic, la care au participat o serie de conternporaniai lui Panta7i Ghika, binecunoscuti: Cesar Bolliac, D. A. Stuidza, Alexandru Odobescu etc.(Istoiia Romeiniei, III, p. 1063), A fost seful carantinelor din Tara Romaneasca, intre 1829si 185 1 (D. Pappasoglu, Istoria fonekirii ora,sului Bucuregi, Bucuresti, 1892, p. 134; GheorgheCrutzescu, Podul Mogopaiei, ed. a II-a, Bucuresti, 1987, P. 147 si nota 297, P. 298), tocmaiin perioada cand a vizitat Galatiul, la 1832, si poate la sugestia sa piatra funerara a luiMazeppa a fost ridicata spre conservare de functionarii carantinei moldovene din Galati si tri-misa ulterior cumnatului sau, Mihai Ghica, la Bucuresti, cum aflase M. Kogalniceanu, ceace a dat nastere traditiei locale, consemnata de Pantazi Ghika, cii el ins* ar fi luat-o, pen-tru colectia sa.

40 Cf. M. N. Bouillet, Dictionnaire universel d'histoire et de geographic, Paris, 1872,p. 12 16.

www.dacoromanica.ro

7 Mormantul hatmanului Mazeppa 167

Gheorghe, fie la Maica Precista din Galati, fiind dupa P. Ghilca, mai mult decat problematicksi intr domeniul fabulilor"41.

In realitate, traditia" localä galateana privitoare la mormantul lui Mazeppa a inglobatcateva date reale, cum ar fi jefuirea bisericii Sf. Gheorghe la 182 1 (care s-a suprapus, desigur,in constiinta publica a vremii, celei din 17 11), existenta lácasului Precista, altã biserica gala-teara importanta din veacul XVII, aflata in vecinatatea castrului roman de la Tirighina42(ceea ce explica vizita aici a lui Grigore Tocilescu), ca i trecerea lui Kogalniceanu pe la bisericaSf. Gheorghe in cautarea urmelor mormantului lui Mazeppa, pastrata in amintire cu infloritu-rile de rigoare, din care insä doar ultima actiune e legatä de locul de veci al hatmanului.

In anii urmatori se asterne tacerea in legatura cu mormantul lui Mazeppa. Rareori semai consemneaza in veacul XX, de obicei, in legatura cu biserica Sf. Gheorglie din Galati,afirmatii de felul: Aici se zice Ca s-ar fi inmormantat Mazeppa"43. Oricum, in vremea noastrási aceasta bisericl. a disparut demolata.

Raman insa drept concluzii ale cercetarii de mai sus, ca hatmanul Mazeppa a muritinainte de 30 septembrie 1709 (foarte probabil in cursul acestei luni), si a fost inmormantatinitial la Tighina (Bender), sau poate mai exact, in biserica satului Varnita, aflata foarte api capede Tighina. De aici, nu se stie precis in ce imprejurari si din ce motive, apropiatii sài i-au strarnutatramasitele tocrnai in biserica manastirii Sf. Gheorghe din Galati, pe teritoriul principatuluiMoldovei, in intervalul circa 30 septembrie 1709 ante 29 iulie 17 11. Mormantul sari din cara-mida boltit, aflat sub o lespede funerark in mijlocul bisericii, a fost jefuit insa de tatari indatadiva, 29 iulie i inainte de 8 noiembrie 17 11, osemintele (poate numai o parte din ele) fiindu-iaruncate pe malul Dunarii. Ulterior, mormantul a fost restaurat, si osemintele, Cate se vor fipastrat, cu tot cu craniu, si-au aflat odihna in acelasi loc pana in 1835, cand in locul de veci allui Mazeppa a fost introdus trupul unui boiernas moldovean. $apte ani mai tar7iu, pe la 1842,ramasitele amestecate ale celor doi au fost scoase din biserica, unde mormantul initial a fostdezafectat (la 1845 disparuse) si inmormantate la exteriorul bisericii, in partea dreapta aintrarii in pridvor, sub o lespede impodobita, fara nici un temei, cu acvila bicefala habsburgica.$i acest mormant, care putea fi vazut la 1845, a disparut ulterior (la 188 1 nu mai era cunoscut),fotografia bisericii Sf. Gheorghe de la inceputul secolului XX (inainte de 19 14) infatisand pelocul säu o strada pavata, care astazi schimbat si ea aspectul dupa. demolarea bisericii.

Cat despre lespedea funerara initiala a lui Mazeppa din biserica Sf. Gheorghe-Galati,ea a fost inlaturata inainte de 1845, pierzandu-i-se urma, fie ca a fost luata, dupil traditia gala-teank la 1832 de hatmanul muntean Nicolae Mavros, fie ca. mai probabil, pe la 1842 a fosttrimisa lui Mihai Ghica in Tara Romaneasca.

Astfel el astazi, in afara relatarilor scrise amintite mai sus, nu se mai pastreaza nici ourma a mormantului si a osemintelor hatmanului Mazeppa. Este si aceasta o consecinta, unadin multele de acest fel, ale vremurilor de restriste prin care au trecut tarile romane in toateperioadele istorice.

Pantazi Ghika, Monumente nalionale, I, p. 50-55, 59.42 N. Stoicescu, Bibliografie, p. 295-296; N. Iorga, Inscripfii, II, p. 339-34 1; G.

Bals, Bisericile, p. 154 r57; Pantazi Ghika, op. cit., p. 58-6 1; Constantin St. Bilciurescu,Monastirile, p. 82-83; I. C. Beldie, Schite istorice, p. 3-5.

43 G. Bals, op. cit., p. 192; I. C. Beldie, op. cit., p. 5.

in

oba

www.dacoromanica.ro

VIA TA STIINTIFICA

AL DOILEA CONGRES INTERNATIONAL DE STUDII ROMANESTIIasi, 6-10 iulie 1993

In organizarea Academiei Romane si a The Society for Romanian Studies a avut locla Iasi, timp de patru zile, intre 6 si 10 iulie, cea mai importanta manifestare stiintifica orga-nizata. in cursul acestui an in Romania. La sponsorizarea si buna desfasurare a acestui Con-gres au mai colaborat: Ministerul Invatamantului, Universitatea Al. I. Cuza, Institutul deIstorie A. D. Xenopol, Fundatia Culturall Romana si asociatia Amicii Statelor Unite. Lareusita a,cestei manifestari stiintifice, ce a reunit laolalta aproape 200 de cunoscutiau contribuit, mai cu seama, academician Cornelia Bodea, Paul Michelson, George Ursul,Walter Bacon, Radu R. Florescu i Dumitru Vitcu. Au participat cadre didactice univer-sitare si cercetatori din Marea Britanie, Franta, Germania, Israel, Olanda, Statele Uniteale Americii, Suedia, Ucraina, Ungaria, din Cernauti i Chisinau, precum si din centreleacademice i universitare din tart. La cele peste 60 de sectiuni ale Congresului si-au datintalnire pe langa istorici, arheologi i etnografi, folcboriti, economisti, dernografi, specia-listi in lingvistica ori literatura comparata etc. Fiind organizat dupa modelul marilor re-uniun& internationale, in salile Universitatii din Iasi, se desfasurau concomitentlucrarile a 8-9 sedinte de comunicari, (in limbile romant i engleza) dintre care, in medic3-4 era-u dedicate unor subiecte istorice. $i cum este imposibil sit fii prezent in acelasi timpin locuri diferite, am fost nevoit, in uncle cazuri, sa solicit opiniile participantilor dire ti lasedintele respective. Evident, foarte putine dintre notele pe care le-am luat cu privire la comunica-rile sustinute, precum i la dezbaterile pe care acestea le-au generat, 41 pot gasi locul in aceastaprezentare. MA voi limita, in cele mai multe cazuri, la simpla mentionare a titlurilor. Aceasta tre-cere in revista a tematicii aru intocmit-o, mai cu seama, chip& criterii cronologice, in sperantaca cg.i: care vor dori sit cunoasca subiectele abordate vor gasi adunate la un loc cat maimulte :date care le-ar putea fi utile.

, jn dimineata zilei de marti, 6 iulie, in Aula Eminescu a Universitatii a avut loc ce-remonia de deschidere a lucrarilor celui de-al doilea Congres International de Studii 'Roma-nesti; Stephen Fischer-Galati a prezentat, in acelasi cadru festiv, unele consideratii asu-pra relatiilor romano-americane din ultimele cinci decenii. Invitatii Forumului Ambasa-clorilor, John R. Davies jr. i Aurel Dragos Munteanu ne-au dezvaluit, in luarile lor de cuvant,lucrnri' interesante mai cu seama, de mare actualitate. Astfel, ambasadorul S.U.A. asubliniat faptul cit. momentan, Romania nu intr.& in zona de interes strategic a Washingto-

iar Departamentul de Stat este putin sensibil la actiunile regizate ce au in vedere irn-bunatatirea imaginii", fiind interesat mult mai mult de realitate asa cum este, cu plusurileori rninnsurile ei. La randul sat', Aurel Dragos Munteanu a evidentiat colaborarea excelentadintre delegatiile Romaniei i S.U.A. de la O.N.U., in ciuda faptului cit relatiile dintre gu-vernele de la Bucuresti si Washington nu sunt cele mai bune. In dupa amiaza aceleiasi zileau indeput lucrarile pe sectiuni.

Una dintre primele sedinte de comunicari a fost consacrata istOriei vechi i arheologiei.Dezbaterile au fost conduse de care profesorul Facultatii de Istorie din Iasi, Laszlo Attila.Au prezentat referate stiintifice Petre Alexandrescu (Lumea greacd ,si geto-dacii) i Silviu Sa-nie (Consideralii asupra scrierii ;si imagologiei in mediul geto-dacic).

...jstoriei evului mediu romanesc i-au fost dedicate mai multe sectiuni. Cea intitulataEarly Medieval History a fost prezidata de Mircea Petrescu-Dambovita. Trei cunoscuti cer-cetatdri ieseni, specialisti de mare prestigiu, Dan Gh. Teodor, Victor Spinei i Stefan Goroveiau sunut comunicarile: Creginismul la nordul Dundrii de Jos in mileniul I ; Autohtoni cimigreiair in spatiul carpato-danubian (sec. XXIII) i Istoria in palimpsest: Moldova inain-te de Moldova. In aceeasi zi, dar in cadrul altei sedinte, comunicarea profesorulni $erban Pa-pacostea, Structuri politice ci ecleziastice in secolul XIII fafd cu expansiunea regatului ungars-a bucurat de un mare interes din partea publicului (edint& condust de V. Spinei). Ion Chir-toaga, la sectiunea condusa de academicianul Vladimir Trebici, Social and Demographi His-tory, o. conferentiat despre, P pulatia romoneascd implicatd In deservirea trecerilor de pe ursu-

"Revista istorica", torn V, nr. 1-2, p. 169-186, 1994

stlintifice

0,

nului,

specialise,

www.dacoromanica.ro

170 Viata stiintificgt 2

rile inferioare ale Nistrului i Dundrii in secolele XIXVI. Si cum in acest an se implinescpatru veacuri de la urcarea pe tronul Tarii Romanesti a lui Mihai Viteazul, organizatoriiCongresului au dedicat memoriei marelui voievod o sectiune distincta care-a fost prezidatäde catre Serban Papacostea i, in cadrul careia, au fost prezentate comunicarile: Mikai Vi-teazul in preocupdrile Academiei Romdne (Ion Toderascu) i Documente noi privind Mihai Vi-teazul (Mihai Maxim). Dona sedinte, conduse de loan Caprosu si Trevor Hope, an avut sa obi-ect secolul al XVII-lea. lath autorii i titlurile comunicarilor: Constantin Rezachevici, PetruMom ld arhiepiscop de Kiev si legdturile cu tdrile romane; Benonia Ciho, Serban Cantacuzino,ctitor al indncistirii Cotroceni; Virgil Candea, Re lafii romano-epirote in sec. XVII. .Stiri noi;Veniamin Ciobanu, Curente ale ideologiei politice in Europa, sec. XVII. Interference rm.:Ina-polone; Andrei Esanu, Aprecieri privind sec. XVII-incep. sec. XV III in cultura romkneascddin Moldova. 0 alta sectiune a fost dedicata secolului al XVIII-lea, in cadrul careia acade-mician Stefan Pascu, Iolanda Tighiliu si Mariana Lazar au prezentat reale contributii stiinti-fice (Iluminism romanesc si iluminism european; De la renastere la baroc; doi princiin ro-mani Petru Cercel si Constantin Briincoveanu i Ecouri iluministe. Incercdri de reformarea societdfii romanesti in secolul XVIII). 0 lucrare care trateaza aceeasi perioada, intitulataNobilime si burghezie la finele secolului al XV III-lea si inceputul celui de-al XIX-lea a fostsustinuta de Alexandru Florin Platon, in cadrul sedintei de demografie istorick

Istoria modernk a putea spune, a fost privilegiatk la acest Congres, datorita atatsubiectelor abordate cat si numarului destul de mare de comunicari stiintifice instrise inprogram. Incep prin a prezenta cateva sectiuni care s-au bucurat de un mare succes. in pri-.ma dintre ele History and Ideas, condusa de Gheorghe Platon, Cornelia Bodea a oferit o ade-I/Aran lectie de metodologie a cercetarii istorice in prezentarea concluziilor unor investigatiiindelungate reunite in comunicarea Isaac Hunt and Transilvania. La randul sau, Trevor Hopea comunicat celor prezenti cele mai noi rezultate la care-a ajuns dui:A cercetarea unei impor-tante colectii particulare din Marea Britanie privind Western Views of Eastern Lands (an cir-culat in salt fotocopii i xeroxuri dupa acuarele necunoscute, pana acum, realizate de LuigiMayer la sfarsitul veacului al XVIII-lea). Alexandru Zub a prezidat sedint.a intitulata Cul-tural and Intellectual History, in cadrul careia Vasile Docea a vorbit despre Inteleduali inemigrafte: profesori germani si francezi in Moldova Ptimei jumdteifi a secolului al XIX-lea,iar cercetátorul Institutului de Istorie din Chisinau, Gheorghe Negru, despre C. Dobrageanu-Gherea fi problema agrard in Romania.

0 aka sedinta a avut ca obiect Unirea Principatelor Romeme. Ion Varta a venit cuun plus de informatie din arhivele moscovite asupra subiectului Rusia ci Unirea Principa-telor Romane (1855-1859), in timp ce Dumitru Ivänescu a vorbit. despre Memoriaiisticadiplomafilor francezi despre Unirea Principatelor. La sectiunea intitulati 19 th Century Roma-nian Diplomacy au prezentat comunicati Gheorghe Platon, Gheorghe Cliveti i Joan Comsa(Romania in secolul nationalitelfilor: de la object la subiect in relafiile internalionale; Roma-nian Autonomy 1856-1878; Diplomatul american Carroll Spence ,si rm.:Mu) iar din sedintacondusa de Dumitru Vitcu i dedicatà diplomatiei romanesti de dupa independen0 retincomunicarea 1908 pc plan sud-est european reflectat in presa din Romania, sustinuta de Pea-trice Marinescu. Paul Michelson a prezidat sectiunea Pre-World War I Political Deedop-mend, unde Mihai Timofte a vorbit despre Conservatives" and Liberals" in Modern Roma-nia's- Political Life, Anica Constantin despre I. C. Brdtianu colaborator al dornnitorului Ca-rol I, iar Ambrus Miskolczy despre Church and Revolution. The Romanian Orthodox Synodat Chifindu-Cr4 18-19. Primul rdzboi mdndial a atras atentia altor specialisti. Amintest doartitlurile comunicarilor lui George Ciplianu si Eugenia Istrati: Britain's Attitude towards Ro-mania's Signing of the Buftea Peace Treaty 0 Reflectarea vie,tii politice din Basarabia I presarusd (martieiunie 1917 ).

In tratarea istoriei contemporane an intervenit, ca in nici un alt segment al istorio-grafiei nationale, propagandisti comunisti. S-a afirmat el de la inceputul anului 1990 as fitrebuit ca profesori, studenti, alaturi de cercetatori sä colaboreze la colectarea informatieide arhiva, la inregistrarea de marturii in cazul in care existau supraviettntori ai uoor mo-mente importante din istoria noastra contemporank toata aceasta activitate de echipa ur-mand sä conduct la rescrierea istoriei asa cum a fost ea. Or, interese politice, orgoki, ina-micitii mai vechi intre specialisti sau poate chiar comenzi ale unor cercuri reactionare ceurmaresc intoxicarea si pe mai departe a opiniei publice, toate acestea la un loc i, mai cuseama, blocarea accesului la uncle fonduri de arhiva, ne impiedica s cunoastem istoria ul-timelor 3-6 decenii. Mai mult cleat atat, unii istorici romani au reusit sa implementeze"in mintea unor specialisti sträini mituri i dogme fabricate de sectia de programe a C.C. alP.C.R. care, din pacate, rezista is astazi. Iata de ce, la acestea pot adauga i alte motive,am urmarit cu mare interes sectiunile dedicate problematicii istoriei contemporane. Incepcu sedinta Conferinfa de pace de la Paris, care a fost prezidata de Cornelia Bodea. loan.

www.dacoromanica.ro

3 Viata stiintifica

Ciuperca, care in ultimii ani a cercetat cu insistenta aceasta perioada, a prezentat, de aceas-t . data, comunicarea Problerna minorittifilor la Conferinfa de pace de la Paris (1919-1920).Observatii asupra experientei romaresti. 0 tanara cercetatoare, Diana Fotescu, in urma uneiinvestigatii atente a arhivei Casei Regale a sustinut referatul intitulat Regina Maria laParis si Londra (1919). Un moment diplomatic. Tot academician Cornelia Bodea a condus

sectiunea dedicata. lui Nicolae lorga. Gelu Neamtu a vorbit despre Nicolae lorga ci romdniidin S.U.A. (1917-1918). Comunicarea prezentata de Victor Neumann (Cultura ci Societa-tea fn Romesnia interbelicd. N. lorga ;si M. Eliade sau vechea ;si noua generafie) a starnit maimulte discutii. V. Neumann nu a facut altceva decht sá atraga atentia asupra unor artico-le apárute in presa interbelica i semnate de N. Iorga i M.Eliade, in care erau vehiculate-uncle idei de extrema dreapta, iar in unele cazuri, chiar i teze antisemite. Remarcabil mis-a parut i studiul prezentat de Anatol Petrescu, in sedinta dedicata problemei minoritati-lor din Romania interbelica, si intitulat Minoriteitile rationale din Basaratia si politica sta-tului roman. Anii 1918-1940. In cele cateva sectiuni Interwar History (IIII) Gabriel Ba-darau i Ecaterina Petrina s-au oprit asupra relatiilor Fundatiei Rockefeller cu Romania invreme ce Dumitru $andru ne ofera, informatii despre Participarea capitalului american la im-prunautul de stabilizare (1929). Walter Bacon a prezidat sedinta Ronulnia and the Comingof the Second World War de unde s-a remarcat comunicarea lui Radu R. Florescu, Romani-a's Neutrality during World War II, 1939-1941. Intr-o alta sectiune, W. P. van Meurs s-aoprit asupra The Rehabilitation of Nicolae Titulescu. De un mare interes s-a bucurat sedin-ta, condusa excelent de Walter Bacon, Violence and Non-Violence in Romanian Politics 19371941. Au prezentat comunicari: loan Scurtu (Carol si Maniu), Kurt Treptow, (Carol siCodreann), Gheorghe Buzatu (Antonescu ;si Codreanu ) i Carry Watts (Carol si Antonescu).Mai cu seama interventia lui Kurt Treptow care vede in miscarea legionará o miscare spi-ritual& inainte de toate, a provocat vii dezbateri 1.

Trei sedinte s-au desfasuart sub generosul titlu Romanians and Americans (prezidatede Paul Quinlan, George Ursul i Ioan Opris). Gheorghe Onisoru, de la Institutul de Isto-rie A. D. Xenopol, a prezentat comunicarea Vin americanii. De la speranta la iluzii in Ro-mania postbelicd. Dintre numeroasele interventii inscrise in program le mai amintesc doarpe -.tie ale lui loan Opris ( Roondnii spre 5i in America), Rodica Mihaill (Dezrobirea tiga-rilor sz primul roman american tradus in Principate), Dumitru Vitcu i Neonila Negura(George Enescu in the American Musical World).

De o atentie binemeritata s-au bucurat i temele ce priveau istoria provinciilor ro-mânesti aflate, Inca, in afara granitelor Romaniei. Notez, pentru inceput, doar titlurile e-dintelor : Basarabia; Bucovina; Moldova, Bucovina, Ronzdnia; Moldova: ieri si azi; Transnis-tria. Dintre numeroasele comunicari sustinute le-am remarcat pe cele ale lui Michel Bruchis( Restructurarea gorbaciovista si Moldova sovieticd: nationalism patriotic ,si obedienfd oportunis-td), Dionisie Gherrnani (The Responsability of the Western World for the Developments inEastern Europe), George Muntean (Drama presei i literaturii rorndne din Bucovina), IlieSmultea (Bessarabia in Light of International Law) qi Ion Manoliu-Manea (The RomanianComunist Party and the Bessarabian Problem 1918-1945).

Presa, ieseana mai cu searna, dar nu numai, a acordat spatii largi problematicii con-temporane care a stat in atentia unora dintre participantii la acest al doilea Congres de Stu-dii Romanesti. Salile in care s-au desfasurat aceste sedinte s-au dovedit, intotdeauna, nein-capatoare. Zecile de intrebäri precum i numeroasele luari de cuvant au fost, nu de putineori, abrupt intrerupte de interventiile organizatorilor care cereau incadrarea in limitele unuiprogram prestabilit, dat fiind faptul. c timpul repartizat fusese de mult consumat. Cu aceas-ta ocazie s-a pus in discutie i situatia istoriografiei din tara noastra in cadrul simpozi-onului intitulat: Romanian Historiography: Quo Vadis? Au fost prezentate comunicarile:Regimul istoriografic al nationalismelor moderne (Ioan Chindris); Istoriografia romiind sub im-pact rl schimbdrilor din Europa est-centrald (Alexandru Zub); Reshaping Romanian Historio-graphy: some Actonian Perspectives (Paul Michelson). Contemporary Romanian Diplomacy afost condusa de Gh. Buzatu. Un -Ural., tot mai prezent la sesiunile stiintifice de la Bucu-resti, Chisinau si Iasi, Charles King, a prezentat, cu aceastä ocazie, lucrarea Sidelights onSoviet-Romanian Relations in the 1960 s: Recent Research in the Romanian Foreign Minis-

Intr-o discutie particularä cu Ion C. Rugojanu, Kurt Treptow crede a Zelea Co-dreanu este total neinteles de romani. Am observat, de cand sunt in Romania, cá ei suntimpartiti in tabere extremiste, pro sau contra. Eu cred ca adevárul este pe undeva la mij-loc. Din pacate, in Romania istoria este prea mult legata de politica, motiv pentru care a-ceasta are un impact negativ asupra oamenilor de aici" (Curierul rominesc", nr. 7, iulie 1993,p. 15).

17 f

www.dacoromanica.ro

172 Viata stiintifica 4

try Archives. Tot in aceasta sedinta. Armen Ute Gabanyi a sustinut comunicarea Moldovabetween East and West. Thomas Pick, pe care I-am remarcat datorit& intrebaxilor puse la obi-ect si a completarilor utile pe care le-a adus in sedintele la care a participat, a sustinutcadrul colocviului The Media and Society, interesanta comunicare intitulat& On the Psycho-logy of Enemy Images. L-a urmat Alexandrine Cernov cu Rolul presei cernautene in actualami,scare nalionala a romdnilor. Interventia sa reprezinta un strigat disperat al intelectualit&-tii romanesti din Nordul Bucovinei care, singura, nesprijinita, are de infruutat teroarea ro-manofobiei. i problemele de limbaj post-decembrist au fost studiate. Astfel Tatiana Slama-Cazacu a vorbit despre Old and New Langue de bois" in Romanian and Some Problems ofCommunication, iar Lacramioara Varga despre An Analysis of the Langue de bois" in Roma-nian. Un interes deosebit a trezit simpozionul Totalitarism Structures prezidat de DanielNelson. Aurora Hrituleac, Dennis Deletant si Octavian Roske au prezentat comunicarile:Strategii si mecanisme psiho-sociale in cadrul statutului totalitar ; The Securitate" and the PoliceState ; Colectivizarea agriculturii in Romania 1949-1962. Analize interesante au fost oferitesi de participantii la alte doua sedinte Communist Romania si Post-Comunist Politics condusede Michael Shafir sit respectiv Dennis Deletant. at& doar cateva dintre titlurile interventii-lor: Ceaufism and Stalinism Revisted (Mary Ellen Fischer); The False Sense of Creativityin the Communism Regime (Ana Constantin-Stoica si Leonard Petru Mardari); Romanian Pro--to-Democracy (Daniel Nelson); The Revival of the Exterme Right in Post-Ce-tusescu Roma-nia (Michael Shafir). La fel de incitant a fost i simpozionul Building Democracy. Un exce-lent referat, fapt subliniat de catre toti cei prezenti, a citit Jean Michelson ( Voluntarismand Free Societies ). John Van Doren a vorbit In Defense of the Romanian Constitution. limas-I&ultima comunicare a starnit numeroase comentarii. Paul Michelson, si nu numai el, a respins,in cadrul discutiilor, argurnentele aduse de John Van Doren in sprijinul tezei sale.

Procluctiva s-a dovedit a fi fost ideea organizatorilor de a include in program maimulte mese rotunde". Tematica avuta in vedere a fost foarte divers& Ma opresc doar asu-pra atorva care mi s-au parut mai interesante. Astfel, John Florescu a condus excelento mas& rotunda" dedicata jurnalismului. Introducerea in tern& a fost realizata de CristianPopisteanu, Trevor Hope si Ioan Comsa. Cr. Popisteanu a Mout referiri In imaginea nega-tiva creata de presa romana in Occident si la neprofesionalismul presei; in general punctu!sau de vedere a coincis cu cel al guvernantilor. Aceasta expunere- nu putea sa nu trezeasc&suspiciuni. S-a pus chiar in discutie calitatea lui Cr. Popisteanu de a refera despre hber-tatea presei i jurnalism dat fiind faptul ca el a indeplinit functii importante 3n aparatulde propaganda comunist care siluia istoria rornaneasca (a lost si este directorul revistei"Magazin istoric"). Pe de alta parte Trevor Hope a analizat gradul de credibilitate pe care-/are in opinia publica raclioul i televiziunea. A vrea sa ma opresc mai mult asupra altordoua mese rotunde". Incep cu dezbaterile asupra antisemitismului. Au condus discutiile

in acelasi timp, au prezentat Si referate Victor Neumann si Michael Shafir. Este meritulcelor doi ca au reusit sa creeze o baza teoretica solid& pentru aceasta masa rotunda". Dup&parerea lor se poate face o distinctie nitre dou& curente: unul de continuitate i altul d.e in-toarcere la ideile antisemite specifice perioadei interbelice. Prima distinctie are in vedere con-tinuitatea fat& de perioada ceausista. In opinia lui Michael Shafir in aceasta categorie in-tnt Romania Mare, dar si alte grupari politice ai caror lideri fac apel uneori la ar-senalul ideatic specific ideologiei antisemite. Numele lui Gheorghe Funar a fost amintit deaceasta data. Celeilalte clase, caracterizata prin .efortul membrilor ei de a redescoperi ideileantisemite interbelice, ii apartin: Miscarea pentru Romania, Nona Romanie Crestina, Mis-carea pentru Patrie, Noua Dreapta etc. S-a pus in discutie i fenomenul antisemitismuluioportunist" caracteristic unor personalitati pohtice foarte importante care afiseaza o am-biguitate periculoasa. A fost amintit Petre Roman care a avut un rol important" in apa-ritia revistei Romania Mare" ale carer instigari nationaliste au fost utile F.S.N.. Nu toateluarile de cuvant care-au urmat au reusit sa depaseasca complexul faptelor concrete, unelechiar nerelevante. In concluzie s-a afirmat ca antisernitismul este o parghie a totalitarismu-lui utilizata impotriva democratiei.

in ultima zi a lucrarilor Congresului s-a desfasurat o masa rotunda" intitulat&Post-1989 R mania. Anneli Gabanyi a prezidat sedinta. Si-au prezentat opinia in ordine:Mary Ellen Fischer care crede ca privatizarea se desfasoara intr-un ritm foarte lent in timpce coruptia, mai cu seama in ultimul an, a luat dimensiunea unui adevarat flagel. Repercu-siuni drarnatice pentru mersul societatii romanesti pe drumul unei democratii reale are sifenomenul personalizarii accentuate a puterii. Televiziunea Romana i radioul (evident pro- 'gramele nationale) n-au avut o atitudine pozitiva" atunci cand au avut de prezentat uncleconflicte din sanul societatii. in concluzie Mary Ellen Fischer manifest& un optimism mo-derat" in ceea ce priveste viitorul Romaniei. A urmat Walter Bacon profesor la University

in

Partidul

xi.

www.dacoromanica.ro

.5 Viata stiintif ica 173

of Nebraska at Omaha. Distinsul istoric, tratamd problemele ridicate de tranzitia la econo-mia de piatä, a atras atentia asupra absentei unei competitii economice reale si a birocra--tiei care anihileaza multe initiative. W. Bacon a remarcat eh are unele mici rezerve fata

viitorul democratiei in Romania in comparatie, evident, cu celelalte tali aflate in tranzi--tie. A incheiat, pe un ton mai optimist, cu indemnul lui Caragiale aveti putintica rabdare".La randul sail, Peter Davies (University of London) a opinat cä, dupa, cum stau lucrurile in-prezent, procesul de dernocratizare va dura mult timp. De asemenea reformarea economieise desfasoarä prea lent. In ceea ce ne priveste P. Davies este mai degraba de un optimismsceptic". Daniel Nelson a dovedit, si de aceasta. data, ca este foarte informat despre re-alitatile din Romania, cunoaste punctele de vedere, adesea divergente, exprimate de dife--ritele partide politice. D. Nelson a inceput prin a evidentia pozitia mai precara a economieiromanesti in comparatie cu vecinii nostri de lagar socialist". Societatea româneasca atin-sese un grad inalt de ideologizare, comparabil doar cu cel din fostul U.R.S.S.. Dupa, de-cembrie '89 s-au inregistrat o sumedenie de progrese pe drumul democratizarii. Au avut localegeri destul de corecte". Este sesizabil un real progres realizat in democratizarea armatei.D. Nelson manifesta speranta cà din toamna anului '93 se va constitui la guvernare o coa-litie a centrului, a moderatilor". In concluzie distinsul profesor nord-american crede cä sunttotusi sanse pentru realizarea unei democratii reale si in Romania. Voi consemna si catevapuncte de vedere vehiculate in cadrul discutiilor care-au avut loc mai apoi. M. Shafir s-areferit la susyiciunea universala," care domneste in tara, si la universalizarea teoriei cons-piratiilor". Viclenta acestora este cauzatä de neclarificarea imprejurarilor revolutiei din de-cembrie '89. D. Deletant a atras din nou atentia asupra activitatii organelor de securitate"care trebuie controlate eficient de catre Parlament. Din pacate doar in urma presiunilor in-sistente din strainatate s-a constituit o comisie parlamentara de a carei eficienta istoriculbritanic se indoieste. Occidentul va privi cu foarte mare atentie, pentru inca mult timp, catre,,organele securitatii", pentru ca nu cumva acestea sá redevina o politie politica. La randulsau, Cr. Popisteanu, gaseste ca inoportund, pentru moment, tentativa de a aplica Romanieibaremurile normalitatii" de tip occidental. Societatea noastra traieste inca sub socul ii-

ert4ilor" si, in acelasi timp, avea s, adauge vorbitorul ulterior, sub imperiul fricii". Dupao agitata perioada a clarificarilor", in care guvernantii an comis foarte multe erori, a avutloc intrarea in normalitate". Din pacate au urmat o serie de luari de cuvant care-au deviat.discutia, care incepuse promitator, vehiculand idei usor perisabile on fapte concrete pe baza

arora nu intotdeauna se pot trage concluzii serioase. 0 parte din vina pentru ratarea aces-tei mese rotunde" o poarta i Anneli Gabanyi care nu a fost prea inspirata in conducerea

In incheierea lucrarilor celui de-al doilea Congres de Studii Romanesti au luat cuva,n-tul, in ordine, Al. Zub, Paul Michelson, Cornelia Bodea si George Ursul. Gratie eforturilorcrganizatorilor, in zilele de sambata si duminicl (10 11 iulie), o parte dintre participantiila aceasta importantä manifestare stiintifica au efectuat o excursie la manastirile din Buco-vina. In timpul limitat avut la dispozitie au fost vizitate Putna, Sucevita, Moldovita, Voro-1 et si Varatec.

Pe langa celelalte domenii, in cadrul acestui Congres, istoria a fost oarecum privilegi-ata. Multe dintre comunichrile prezentate reprezinta reale contributii stiintifice. 0 parte din-tre ele vor vedea, in curand, lumina tiparului.

Armand Go,su

1ECTORATUL DE VARA AL SOCIETAIII DE STIINTE ISTORICEDIN ROMANIA, Brasov, 6-15 iulie 1993

Litre 6 si 15 iulie 1993 s-au desfasurat la Brasov lucrarile Lectoratului de vara al So-cietatii de stiinte istorice din Romania (S.S.I.) in colaborare cu Inspectoratul judetean deinvatamant Brasov si cu Filiala S.S.I. Brasov. Ele au fost inaugurate in ziva de 6 iulie insala de festivitati a licepjui Andrei Saguna" din localitate, in prezenta reprezentantilor au-toritatilor locale munIcipale i colare si a unui mare numar de cursanti, profesori de isto-zrie, din judetele: Arad, Brasov, Braila, Constanta, Hunedoara, Ialomita, Iasi, Olt, Prahova,Satu Mare, Salaj, Tulcea precum si din orasul Bucuresti, capitala tarii.

de

9edintei.

www.dacoromanica.ro

174 Viata stiintific& 6

Cuvantul de desehidere a fost rostit de prof. dr. Bogdan Teodorescu, inspector generalin Ministerul invatamantului i Secretarul general al S.S.I., care a scos in evident& rolulprofesorului de istorie in etapa actual& strabatuta de- societatea din tara noastra precumnecesitatea permanent& ce se impune pentru pregatirea profesional& a acestuia in dome-niul didactic si stiintific. Au urmat la cuvant apoi: prof. dr. Popescu Topolog, directorul li-ceului Andrei Saguna", ing. Andrei Moruzi, primarul municipiului Brasov, P.S. paroh Ma-nolache, prof. Viorel Mailat, inspectorul general scolar judetean Brasov, care pe rand au re-liefat importanta istoric& a Brasovului si a imprejurimilor sale in evolutia societatii roma-nesti de-a lungul timpurilor, rolul preponderent pe care I-au avut traditiile culturale in forma-rea generatiilor la nivel regional si national 0 valoroasele personalitati care si-au avutradacinile in aceasta parte a tarii noastre s-au remarcat in faurirea idealulul national din1918.

in continuare au fost expuse urmatoarele comunicari: prof. univ. dr. Nichita Adaniloaie,prerdintele S.S.I., Utairea Basarabiei cu Romania; conf. univ. dr. N. Faun, Unirea Tran-silvaniei cu Romania. In incheierea sedintei inaugurale prof. Mircea Stanciu, directorul Biblio-tecii judetene Gh. Barit" a prezentat o recent& aparitie editorialä i anume primul volumdin lucrarea Parti alese din istoria Transilvaniei" de Gh. Barit.

In zilele urmatoare programul Lectoratului s-a desfasusat astfel: 7 iulie, cursantii anefectuat o excursie documentara in judetele Brasov si Prahova, vizitand urm&toarele objec-tive de interes istoric: biserica cetate taraneasc& din Prejmer, castelele Pele i Pelisor dinSinaia, castelul Bran, explicatiile cu caracter stiintific flind date de prof. I. nalmaghi, ins-pector scolar judetean adjunct Brasov; in ziva de 8 iulie au fost audiate urmatoarele comu-nicari: prof. univ. dr. Constantin Serban, secretar trezorier al S.S.I., Manualul profesoruluide istorie; prof. dr. Gheorghe Smarandache, vicepresedinte al S.S.I., Profesorul de istorie ,sivalenfele dimensiunii didactice; prof. Monica Plesciuc, Prezentarea unui proiect de progranagimnaziald pentru istorra veche; prof. Laura Capita, Relafia dintre obiectiv ci confinut intr-unviitor curriculum; la 9 iulie prof. dr. Bogdan Teodorescu si prof. univ. dr. Constantin Serban,Medalion istoric: prof. emerit Aurel Iordcinescu; prof. V. Tovarnitchi, Inceputurile statali-

romane,sti in Bucovina; prof. univ. dr. Constantin 5erban, Unirea Bucovinei cu Romania(27 noiembrie 1918); prof. Victor Bdrsan, Nistrul in istoria recentd a romanilor; acad. DanBerindei, Anul 1848 in Europa; la 10 iulie prof. univ. Alexandrina Cernov, Lupta de eli-berare nafionalci a romanilor din Bucovina dupel 1989 oglinditd in presa din Cermet:24i; acad.-Stefan 5tefänescu, 400 de ani de la inscclunarea lui Mihai Viteazul; la 11 iulie a avut loc se-siunea stiintifica a membrilor filialei S.S.I. Brasov in timpul careia au fost expuse urma-toarele comunicari: prof. Vasile Manea, Ulpia Traiana Sarmisegetisa, considerafii de naturdarhitecturald; prof. Ion Butoi, Culoarul Brapv-Ruceir rolul sdu in evul inediu; prof. Ruxan-dra Dobrescu, Societate ci biserica in secolul al XV II-lea. Analizd de car; prof. Ion Man-drea, Noi interpretciri privind drumul in exit prin Transilvania al domnului Alexandruloan Cuza; prof. Corina Baxagan si prof. Ion Aurel Savu, Contribufia populafiei romdnegidin Tara Barsei ci imprejurimi la desclvdr§irea nafionale; prof. Liviu Burlec, Conclu-zii la cercetarea stdrilor sociale din fdrile romdne in evul mediu; precizarea unei terminologii;prof. Isidor Butiu, Tradifii din zona Brafavului, junii Bra,soviclui. In ziva de 12 iulie prof.univ. dr. Zoe Petre, Conceptele de bead in istoria anticci; acad. Virgil Candea, Spiritualitatearomdneascd in secolul al XVII-lea; la 13 iulie cursantii au efectuat o a doua excursie de do-cumentare in judetele Brasov si Sibiu vizitand urmãtoarele obiective cu caracter istoric: Cod-lea, Flgaras, Sambata de sus, Sighisoara, Medias, explicatiile fiMd date de prof. Isidor Bu-tiu.

Din ziva,de 14 iulie a continuat prezentarea unor noi comunicari dupa cum urmeaza:prof. univ. dr. Ion Scurtu si prof. dr. Gheorghe Buzatu, Noi mdrturii privind istoria mo-demi' ci contemporand a ronicinilor; la 15 iulie prof. Mihai Manea, 1980-1989, un deceniu carea pregcitit rdsturnarea comunismului in Europa; prof. Mihai Manea si prof. Adrian Pascu, mo-derator prof. dr. Bogdan Teodorescu, Dezbatere §tiinfificd: manualele de istorie recent apdrute;prof. dr. Florian Salvan, Din activitatea emigrafiei ronianesti din Paris pentru unirca Tran-silvaniei cu Romania.

inchiderea cursurilor lectoratului a avut loc in dupa anliaza zilei de 15 iulie in ca-drul unei sedinte plenare in cursul careia prof. dr. Bogdan Teodorescu, inspector generalin Ministerul inv&tamantului i Secretar general al S.S.I. a transmis autoritatilor municipale

scolare din Brasov multumiri din partea conducerii S.S.I. pentru buna desf&surare a aces-tei manifestari cu caracter stiintific, didactic si metodic exprimat deplina convingereca. cele audiate i vazute de catre participanti vor contribui la sporirea eficientei lectiilor deistorie predate la clas& in noul an scolar 1993/1994.

Constantin .erban

,si

unitdpi

Mtn

pp fi-a

www.dacoromanica.ro

7 Viata stiintific& 175

SIMPOZION: MCOLAUS OLAHUS", Alba-Iulia, 15 mai 1993

Ilustrare particular& a umanismului românesc i european, Nicolaus Olahus (14931568) a fost sàrbätorit, in cursul anului, la dimensiuni nationale i europene in cadrulU.N.E.S.C.O. cu ocazia aniversaxii a 500 de ani de la nastere. Conceptia, metoda i expresialiterar& a operei scrise (care a vizat, cu deosebire, sfera stiintelor urnanistice) demonstreaz& ocreatie original., cu indiscutabile calitãti artistice, istorice, politice, si nu in ultimul rand,teologice. Invatatul roman nu uitat tara, cu toate c& a indeplinit numeroase demni-

politice i religioase intr-o ierarhie feudal& european& conservatoare, afirmand in catevatexte originea noastrà romank latinitatea limbii vorbite de romani, continuitatea i unita--tea lor in teritoriul fostei Dacia felix".

Organizat de Catedra de Istorie a Facultatii de atiinte din cadrul UniversitatiiI Decembrie" Alba Iulia la 15 mai a. c., simpozionul Umanismul romlinesc umani.sm euro-pean: Nicolaus Olahus (1493-1568) a beneficiat de-o participare interuniversitark la lu-cräri inscriindu-se cadre didactice, cercetãtori si studenti din Alba Iulia, Bucuresti si Cluj.LucrArile Simpozionului au dovedit, prin continutul lor, ca. N. Olahus, reprezentant de ex-ceptie al umanismului românesc i cu un rol inconfundabil in fenomenul european, s-a im-pus treptat i temeinic in constiinta Republicii literatilor i istoricilor cao un arhetipcultural, recunoscut prin mesajul i valoarea unei diverse opere literare, teologice i istorice.Totodatä, a fost reinterpretata activitatea politic& 0 de reformator in sfera bisericii uni-versale si a scolii.

o simpl a. enumerare a comunicarilor sustinute in amfiteatrul Vasile PArvan" al Uni-versitätii din Alba Iulia este de naturl sa schiteze varietatea tematicii abordate i interesuldocumentar-stiintific al contributiilor consacrate lui N. Olahus, in al carui nume, dup& cummárturisea Erasmus din Roterdam in 153 1, <...) sunt cuprinse toate binefacerile priete-niei": 1) Prof. univ. dr. Alexandru Dutu, Institutul de Studii Sud-Est Europene: Operalui Olahus si reevaluarea umanismului; 2) Prof. univ. dr. Pompiliu Teodor, UniversitateaBabes-Bolyai" Cluj: Nicolaus Olahus si umanismul istoric; 3) Conf. univ. dr. Ioan AurelPop, Universitatea Babes-Bolyai" Cluj: Sensibilitali etnice si confesionale in timpul lui Ni-colaui Olahus; 4) Drd. Ioan Dragan, Directia General& a Arhivelor Statului, Filiala Jude-tului Cluj: Precursori romani ai lui Olahus; 5) Drd. Gabriela Mircea, Muzeul National alUnirii Alba Iulia: Insemne ale constiintei de roman in existenfa se activitatea lui .NicolausOlahus; 6) Drd. Anton Dorner, Institutul de Istorie din Cluj: Contribufii la genealogia fami-liei Olahus; 7) Drd. Violeta Barbu, Institutul de Istorie Nicolae Iorga" Bucuresti: NicolausOlahus in scrierile erudifilor germani si maghiari din secolul al XVIII-lea; 8) Ileana Darja,Biblioteca National& a Romaniei, Filiala Batthyaneum Alba Iulia: Nicolaus Olahus in Me-maria Hungarorum" de Alexius Horanyi; 9) Conf. univ. dr. Iacob MArza, Universitatea

1 Decembrie" Alba Iulia: Itinerarii ale operei lui Nicolaus Olahus (exemplare din BibliotecaBatthyaneum); 10) Laura Stanciu, stud. anul II Istorie, Universitatea 1 Decembrie" AlbaIulia: Nicolaus Olahus in Istoria" lui Parts Maior.

Dezbaterea in cadrul Simpozionului de la Alba, Iulia a unui segment de istorie nati-onal& i europeank fiindc& N. Olahus pledeaz& prin viatä, activitate i opera pentrudimensiunea de homo europaeus", a sugerat i editarea sub auspiciile Universitatii a unuivolum cuprinzand textele comunicArilor. Caci eruditul umanist, care a däruit prin lucr&rilesale, cititorilor români i europeni, clipe de incantare i sprijin in activitatea lor, trebuiesä fie sArbatorit la Alba Iulia si printr-o carte.

lacob Mama

AL XIII-LEA SIMPOZION NATIONAL DE ISTORIE SI RETROLOGIEAGRARA IN ROMANIA, Constanta, 31 august-3 septembrie 1993

in zilele de 3 1 august-3 septembrie 1993, in municipiul Constanta, a avut loc al XIII-leasimpozion national tie istorie i retrologie agrark organizat de Societatea de istorie si Re-trologie Agrar& din Romania, in colaborare cu Academia Românk Academia de atiinteAgricole i Silvice, Ministerul Agriculturii i Alimentatiei, Directia General& a Arhivelor Sta-

si-atati

V

e

www.dacoromanica.ro

178 Viata tiinific 8

tultn, Prefectura judetului Constarrta, Directia Genera 11 pentru AgriculturA i Alimentatiea judetului Constanta, Universitatea Ovidius", Statiunea de Cercetari pentru Culturi Iri-gate Valul lui Traian, Institutul de Cercetare i Productie pentru Cresterea Ovine lor si Ca-pri elor PalasConstanta, Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola Valul lui Traian,Statiunea de Cercetare i Productie Murfatlar, Directia Sanitarl-VeterinaraConstanta, Muzeul de Istorie Nationall si Arheologie Constanta, Romsilva Constanta, Aso-ciatia Crescatorilor de Albine din Romania.

La simpozion au participat numerosi istorici, agronomi, economisti, sociologi, etnografi,arheologi, muzeografi, profesori si alti cercetatori pe teme mai generale dar im-

plicand istoria agrarA, din diferite localitati urbane (in ordinea numarului de comunicArt): Bu-curesti, Deva, Bacau, Iasi, Constanta, Craiova, Brasov, Ploiesti, Cluj-Napoca. Braila, Ga-lati, Giurgiu, Targu-Mures, Arad, Buzau, Piatra-Neamt, Blaj, Hunedoara, Oradea, Roman,Targu-Jiu, Sibiu, precum si din localitati rurale, indeosebi din acelea in care functioneazainstitute ori statiuni de cercetare i productie: Valul lui Traian, Mini, Palas-Constanta, Da-buleni, Murfatlar, Targu-Bujor, Baneasa-Giurgiu, Dragänesti-Olt, Hunedoara, Fundulea,Ibanesti, Simeria, Stefanesti, Stoicanesti.

in afarl de specialistii romani din Romania, au venit i specialisti romani din Repu-blica Moldova (ChisinAu): acad. Valentin Ungureanu, Universitatea Agricola; dr. TeodorUngureanu, Institutul de Cercetari pentru Hidroamelioratii; Zilia Victor Cat Aram, Academiade Studii Economice; dr. Ion Turcanu, Ministerul Economiei; au raspuns invitatiei i specia-listi din cateva taxi strAine: dr. Heinz-Christien Dosed la, Tehnische Hochschule, Coburg,Germania; Ecaterina Petrina, Cornell University Ithaca, S.U.A.; Ione la Manolescu, Mont-real, Canada.

Simpozionul a fost precedat, in ziva de 30 august, de sedinta Consiliului de Condu-cere al Societatii de Istorie i Retrologia Agrara, prezidata de dr. Eugen Constantin Mewes,prerdintele Societatii; prof. dr. doc. Vlad Ionescu-Sisesti, presedintele filialei din Bucu-resti, a prezentat o informare asupra activitatii filialei in perioada de la sirnpozionul anterior,Deva, 3 1 august-4 septembrie 1992, si pa,na la simposionul despre care relatez aici, urmatade informari similare facute de Gheorghe Firczak, presedintele filialei Hunedoara, dr. Alex-andru Mihalca, presedintele filialei Arad, ing. Valer Lupsan, secretarul filialei Mures, VasilePopescu, vicepresedinte al filialei Timis, dr. Florin Filip, presedintele filialei Brasov, dr. loanCurti, presedintele filialei Bacau, prof. dr. Constantin Secrieru, vicepresedinte al filialeiprof. dr. Dumitru Indrea, presedintele filialei Cluj, dr. Aurel Cup, presedintele filialei Cons-tanta, Gheorghe Niculescu, presedintele filialei Olt. in partea finalA, sedinta a confirmatsi a aprobat propunerea avansata de anul trecut ca simpozionul urmator a fie gazduit defiliala Bacau, i sa aiba in atentie don& teme principale: imbunatatirile funciare i imbuna-tatirea mediului; cooperatia agricola. in Romania. Consiliul de Conducere a ales ca membrude onoare al Societatii de Istorie i Retrologie AgrarA din Romania pe dr. Heinz-ChristianDoserla din Stuttgard, Germania. S-a recomandat filialelor sá se ocupe de identificareamonumentelor si a altor locuri semnificative pentru istoria agrara si sä stabileasca impre-unA cu institutiile interesate un ansamblu de masuri pentru ingrijirea lor.

Sedinta plenara de deschidere a lucrarilor simpozionului a avut loc in ziva de 3 1 au-gust, in aula Universitatii Ovidius". Curdntul de deschidere a fost pronuntat de dr. AurelPop, presedintele filialei Constanta. Prefectul judetului, inginer agronom Anghel Constanti-nescu, a transmis un saint din partea autoritatilor locale. A urmat sustinerea a patru co-municari Originile ,siinceputurile cultivdrii cerealelor pe teritoriul Romiiniei, dr. Va-sile Boroneant, directorul Muzeului de Istorie i Arta al Municipiului Bucuresti, viceprese-dinte al filialei din Bucuresti a Societatii de Istdrie i Retrologie Agrara. (intrucat autoruln-a putut sa fie prezent, textul a fost citit de dr. Stefan Olteanu, vicepresedinte al Socie-tAtii de Istorie i Retrologie Agrara); Comentarii paleontologice asupra inceputurilor agricul-turti in Romania, dr. Georgeta Moraru, Institutul de Etnografie i Folclor, vicepresedinte alSocietatii de Istorie i Retrologia AgrarA; Irigafiile in economia agriculturii Romiiniei ( 19601990), dr. Aurel Lup, Statiunea de Cercetäri pentru Culturi Irigate Valul lui Traian, pre-sedintele filialei Constanta; Retrospectiva miccàrii cooperatiste din Romania (cu prilejid cen-tenarului mi,scarii cooperatiste din Romania), dr. Eugen Constantin Mewes, presedintele So-cietatii de Istorie i Retrologie Agrara.

In dupa amiaza zilei, si in ziva urmAtoare, 1 septembrie (dimineata, in unele cazuridupã amiaza) lucrarile simpozionului s-au divizat in 8 sectii de specialitate (una din ele pu

doul subdiviziuni), i anume: sectia Originile fi inceputurile agriculturii in Romania; sectiaAgrtculturd generala I; sectia Agriculturci II ; sectia Cultura plantelor ; sectia CreFterea ani-malelor; sectia Institufii, relafit gi ideologii agrare; sectia Personalihifi agrore; sectia Vialarurald; sectia Istoria apiculturii.

Vint-VR:1mM

0

si

www.dacoromanica.ro

9 Viata tiintific ..177

La sectia Originile ci inceputurile agriculturii in Ponidnza au fost prezentate commli-cArile: Paleoecologia si descifrarea unor inceputuri ale agriculturii, acad. Marcu Botzad; Aca-demia Romfinä, Bucuresti; Inceputurile agricidturii in nord-estul Bdrdganului, Valeriu Sirbu,Muzeul de Istorie, dr. Gabriel Let, Statiunea Central& de Cercetäri pentru Ameliorarea So-lurilor SärAturate, Br Alla; Prime le dovezi de practicare a agriculturii in zona Romanului, dr.A, agile Ursachi, Muzeul de Istorie, Roman; Dovezi despre practicarea agriculturii la getb-daci,dr. Rodica Taut lu, Academia de Stiinte Economice, Bucuresti; Vdnatul preocupare perendin comunitatea asezdrii dacice Wittenberg (Sighisoara), dr. Claudia Lisovschi-Chelesanu; AurelRuston], Ana Maria Lisovschi, Ioan Pascu, Universitatea de Stiinte Agricole, Cluj-Napoca;Inovafii agricole din perioada coloniald romand in centrul ,si estul regiunii danubiene, dr.Heinz-Christian Dosed la, Technische Hochschule, Coburg, R. F. Germania, Agricultura anticddin Cdmpia Boianului, Gheorghe Vieru, Scoala Genera M., Stoiclnesti, jud: Olt; Unelte ciinstrumente agricole din epoca romand in colecfia muzeului din Constanfa, dr. Maria Bärbu-lescu, Traian Cleante, Muzeul National de Istorie s Arheologie, Constanta; Originile Si ince-p-dul cultivdrii grdului in Cdmpia Boianului, Gheorghe Niculescu, SocietateaComerciall Boianu,Dthgänesti-Olt, jud. Olt; Dovezi paleofaunistice despre cresterea animalelor in zona Feleac-Alba,prof. dr. Mihai Miclea, dr. Constantin Lisovschi-Chelesanu, Cristina Miclea, Universitatea deStiinte Agrieole, Cluj-Napoca; Studiul paleofaunei din asezarea dacicd Dealul Turcului, dr.Claudiu Lisovschi-Chelesanu, Aurel Rustoiu, Joan Pascu, Mihai Miclea, Universitatea de StiinteAgricole, Cluj-Napoca; Mitologia izvor istoric pentru inceputurile agriculturii In Romdnia,Emil Burlacu, Bucuresti; Inceputurile agriculturii pe teritoriul Romaniei in context univer-sal, prof. dr. Constantin Mocam], Institutul National pentru Romanitate i RomanistickBucuresti.*

La sectia Agricultur& general& I: Evolufia utilizdrii terenului agricol in Ronidnia in sec.XX, prof. dr. loan Pang, dr. Viorica Pan& Universitatea din Craiova; Aspecte ale agriculturiiRoindnici in anii 1934-1937, Iu lia Stánescu, Muzeul de Istorie i Arheologie, Ploiesti;f asinismul in agricultura Ronidniei, prof. dr. Victor Axenciuc, Institutul de Economie

Bucuresti; 0 istorie in date a dezvoltdrii tractoruliii roincinesc si structura actuald aparcului de tractoare, Traian Fi lip, Eugen Dutä, dr. Ion State, Vasile Visan, Societatea Co-mercial& Tractorul Brasov; Evolufia parcului de tractoare, idem; Spafiul agrscol european lo-c :it de romani, prof. dr. Dumitru Teaci, Academia de Stiinte Agricole i Silvice, Bucuresti;Aericultura din spafiul carpato-nistrian in secolele VIX, dr. loan Mitrea, UniversitateaSpiru Haret", Bacäu; Biotehnologiile ,si implicafiile lor pentru omenire, Victorita Sonea, In-stitutul de Economic Agrark Bucuresti; Referiri privind agricultura din Banat in sec. IVXII, dr. Alexandru Roz, Universitatea Vasile Goldis", Arad; Agricultura in judefur Galafiin timpul celui de-al doilea rdzboi mondial, Margareta Guzinec, Galati; Scurtd retrospectivdasupra agriculturii postbelice a Dobrogei, dr. Aurel Lup, Statiunea de Cercelari rentru CulturiIrigate Valul lui Traian; jud. Constanta; Agricultura judefului Prahova in a doua junidtatea sec. XIX, Elisabeta Negulescu, Filiala Arhivelor Statului, Ploiesti; Sisteme de agricultuiddin Tdrile Romdne iii, secolele XIII XVII, dr. Stefan Olteanu, Institutul de Arheologie,Bncure§ti; Instalafii agricole de prelucrare a cerealelor, dr. Radu Octavian Maier, Institutulde .Etnografie i Folclor, Bucuresti; Evolufia cernoziomurilor din Moldova sub influenfa an-tropicd, acad. Valentin Ungureanu, Universitatea Agricoll, Chisinau.

La sectia Agriculturl general& II; Industria alimentard giurgiuveand in prima junid-ate a sec. XX, Ancu Damian, Filiala Arhivelor Statului, Giurgiu; Mordritui ,si panificafia

in Moldova centrald, Gheorghe Burlacu, Baclu; Mordritul in anii 1948-1965, Doina Popescu,Muzeul de Istorie si Arheologie, Ploiesti; Intreprinderea textild Dobrogeana" din Constanfasi condifiile infiinfdrii ei, Angela Pop, Filiala Arhivelor Statului, Constanta; Comercializareagrdului romdnesc in spafiul european in sec. XIII XV, dr. Constantin Rezachevici, Insti-tutnl de istorie Nicolae Iorga", Bucuresti; Comerful agricol in Transilvania in secolele XII I_XV, Emil Lazea, Bucuresti, Comerful romdnesc cu cereale in anii 1860-1914, Gabriela( pa-gan, Academia de Studii Economice, Bucuresti; Comerful agricol in judeful Prahova in se-colele XV X VIII, Elisabeta Savu, Muzeul de Istorie i Arheologie, Ploiesti; Influenf a pro-ectionisinului industrial asupra agriculturii (1920-1940), Eugen Gheorghitl, Institutul deEconomie Nationalá, Bucuresti; Evolufia cernoziomurilor Ovate chn Republica Moldova, dr.Theodor Ungureanu, Institutul de Cercetäri pentru Hidroamelioratii, Chisinlu; Constsucliianexe folosite la depozitarea cerealelor in judeful Tulcea, Dorinel Ichim, Muzeul (le Jstorie,Bac&u; Aspecte retrologice Privind amenajdrile de inatundtdfiri funciare in Dobrogea, prof. dr.Gheorghe Pricop, Universitatea de Stiinte Agronomice, Bucuresti; Evolufsa Invelutsti apeifreatice in Dobrogea de sod in urma amenajdrilor pentru irigafis, Florin popescu. Statiunea deCercetäri pentru Cult-Uri Irigate Valul lu Traian,. jud. Constaata; tvautia chimismului, con--p'exului lacustro RazelniSirioe utilizat ca princiPald sureci pentru.irigafii in nordul Dobrogei,

12 c. 1070

Na-Vonal5.,

-

-

www.dacoromanica.ro


Cristian Kleps, Institutul de CercetAri i Inginerie Tehnologica pentru Irigatie i Drenaj, Ba-neasa-Giurgiu; Evolutia aparaturii i metodelor de masurare a pdmantului, Ion Nelu Leu, Uni-versitatea de Stiinte Agronomice, Bucuresti; Teledetectia ci vocatia rurala a sistemului informa-tional geografic, dr Ion Sion, Institutul de Geodezie, Fotografie, Cadastru i OrganizareaTeritoriului, Bucuresti; Organizarea teritoriului istorie si actualitate, dr. Ion Bold, Institn-tul de Geoclezie, Fotografie, Cadastni i Organizarea Teritoriului, Bucuresti; Structura impar-Ord terenurilor arabile in hotarul Brasovului in sec, XVIII XIX, Elisabeta Marin, FilialaArhivelor .Statului, Brasov; Insula .erpilor in documente istorice, cartografice si vcizuta din Cos-mos, Mihail Albota, Institutul de Geodezie, Fotografie, Cadastru i Organizarea Teritoriului,Bucuzesti; Recensanulntul agricol din 1850 in judeful Brdila, Gheorghe Iavorschi, Filial& Ar-hivelor Statului, Braila; Raportul dintre ramurile productive si rentabilizarea apiculturii, dr.Traian Udrea, Bucuresti; Eficienta ci evolidia viticulturii in Podisul Tarnavelor, dr. FlorinFilip, Brasov; Fluctuatiile tendintele precurilor agricole, Iosefina Morosan, Centrul de Cer-cetaxi Economice, Iasi; Propagandistul agronom a Astrei in anii primuliii rdzboi mondial,Darin Gotia, Filiala Arhivelor Statului, Sibiu, Expozdia agricolii a Moldovei reintregite (1923),Virgil Teodorescu, Directia Generall a Arhivelor Statului, Bucuresti; Agricultura ci prolec-ha in Suedia, Ecaterina lonescu, Academia Romana, Bucuresti; Agricultura hune-doreana oglindita in simboluri sigilare Olimpia Palamariu, Dumitru Pdlamariu, Muzeul jude-'eau, Deva; Agricultura in emisiuni filatelice, Constanta Firtzak, Deva; Sistenie de rotatii ,siasolamente din agricultura Dobrogei, Marioara Nicolaescu, Statiunea de Cercetaxi pentru Cul-turi Irigate Valul lui Traian, jud. Constanta.

La sectia Cultura plantelor: Momente importante din istoria Protectiei plantelor, dr. VeraBontea, dr. Tatiana Sesan, Institutul de Cercetari pentru Protectia Plantelor, Bucuresti; -toricul cultivarii ,si inului pe teritoriul Romaniei, dr. Beano. Doucet, Academia deStiinte Agricole i Silvice, Mircea Doucet, Bucuresti; Inceputurile cultivdrii cartofului in Tran-silvania, Liviu Boar, Filiala Arhivelor Statului, Targu j1luzw Viticultura din vestul Ronid-niei in sec. XX, dr. Alexandru Mihalca, Statiunea de Cercetare si Productie Viti-Vinicola,Minis jud. Arad; 100 de ani de la infiintarea pepinierei viticole de la Visani-Iasi, dr, PefruPituc i colaboratori, Statiunea de Cercetare i Productie Viti-Vinicola, Iasi; Amurg", unsoi nou pentru vinuri ro§ii in podgoriile Tdrnave ci Aiud, Sergiu Dan Moldovan, Statiuneade Cercetare si Productie Viti-Vinicola, Blaj, jud. Alba; Evolutia formelor de conduceri sia sistemelor de cultura a vitei de vie dupa invazia filoxerei, Maria Contoman, Statiunea deCercetare i Productie Viti-Vinicola, Targu Bujor, jud. Galati; Evolutia sortimentului de soturi

podgoria Minis-Mc1ddret, Maria Oand, dr. Alexandru Mihalca, Statiunea de CercetareProductie Viti-Viticola Mini, jud. Arad; Criza filoxericei extindere, gravitate, soli4ii, dr.Constantin Beratlief, Institutul de Cercetari pentru Protectia Plantelor, Bucuresti, Un secolde viticultura postfiloxerica in nord-estul Moldovei, dr. Petru Pituc, Statiunea de CercetareProductie Viti-Viticoll, Iasi; Mana vitei de vie (istorie ci problem actuale), Maria Oprea,Institutul de Cercetari pentru Protectia Plantelor, Bucuresti; Vide experimentale de la Mur-fatlar, Adolf Ionescu, Averina Marian, Statiunea de Cercetare i Protectie Viti-Vinicoll Mur-fatlax, jud. Constanta; Probletna hibrizilor producdtori directi, Adolf Ionescu, Aurora Ranca,Mihaiela Mihaila, Statiunea de Cercetare i Productie Viti-Vinicola Murfatlar, jud. Constan-ta; Influenta scold de viticulturd Mini§ pentru redresarea viticulturii din zona Aradului ( 19201940 ), Virgil Valea, Mihai Vasiloiu, Statiunea de Cercetare i Productie Viti -Vinicola, Minisjud. Arad; Aspecte din istoria vinului, dr. Grigore Isac, Statiunea de Cercetare i Produc-tie Viti-Vinicola. StefAnesti, jud. Arges; Vita de vie si vinul In literaturd, Cristina Simion,Statiunea de Cercetare si Productie Targu Bujor, jud. Galati; Pomicultura inTara Hategului, dr. Nicolae Cindea, dr. Eugen Cernelea, Deva; Pomii fructiferi in istorielegende Si poezie, Aurelia Negrescu, dr. Ion Negrescu, Statiunea Centrala de Cercetare pentruCultura Plantelor pe Nisipuri, Dabuleni, jud. Dolj; Evohda paji,delor in Dobrogea, dr. loanOpris, Institutul de Cercetare i Productie pentru cresterea Ovinelor i Caprinelor, Pales-Constants; Plantele tinctoriale in gospodaria rurald romaneasca, dr. Constantin Beratlief, In-stitutul de CercetAri pentru Protectia Plantelor, Bucuresti; dr. Mihai Mateias, Institutul deCercetari pentru Cereale si Plante Tehnice Fundulea, jud. CalArasi; Actualitatea extindeniperdelelor forestiere de protectie in Cdmpia Transilvaniei, dr. Eugenia Popescu, Otilia Popes-cu, Statiunea de Cercetari i Amenajari Silvice, Brasov; 40 de ani de cercetari silvice la Si-meria, dr. Stelian Radu, Statiunea de Cercetari i Amenajari Silvice, Simeria, jud. Hunedoa-ra; Tratanientele silviculturale istorie actualitate, Stefan Vlonga, Statiunea cle Cercetari

Amenajari Silvice, Brasov; Ecosisteme forestiere de mare altitudine, stabilite i polifunctio-nalitate, Florin Popescu, Deva.

La sectia Cresterea animalelor : Evolutia ci redistribuirea teritoriald ci sectoriala a anintalelordin Rotnonia, dr. Aurel Lup, Statiunea de Cercetari pentru Culturi irigate Valul lui Traian, jud.Constanta; Obiceitiri si practici stravechi ale peistoritu1ui in lucnirile familiei Densuseanu, Maria

,si

niediului

Is-folosirii

in

Viti-Vinicola

pisi

www.dacoromanica.ro

'11 Viata tlinfific i79

Razba, Biblioteca judeteang, Deva; Cresterea animalelor in titnpul domniilor ltii Grigore Ghica,Maria MihAilescu, Institutul de Istorie Nicolae Iorga", Bucuresti; Cregerea animalelor injudeful Neanif in anii 1920-1940, Gheorghe Radu, Filiala Arhivelor Statului, Piatra Neamt;Evaufia rase% Pinzgau in zona Munfilor Apuseni din judelul Hunedoara, Aural Opris; Oficiul deReproductie i Selectie a Animalelor, Deva; Istoria cercetdrilor de reproductie si insdindnfdriartificiale la oaie. dr. Aurelia Pop, Institutul de Cercetare si Productia pentru Cresterea OvinelorSi Caprinelor, PalasConstanta; Oieria Pa las, dr. Aurelian CAlgtoiu, Institutul de CercetareProductie pentru Cresterea Ovinelor i Caprinelor, Palas Constanta ; Orientul la Dabtileni,Aurelia Negrescu si colaboratori, Statiunea Centrall de Cercetare i Cultivare a Plantelor peNisipuri, Dgbuleni, jud. Dolj; Societatea ecvestrd de imbundtdfirea raselor (1873-1920 ), StancaBounegru, Filiala Arhivelor Statului, Braila.

La sectia Institutii, relatii si ideologii agrare; Fermele model din agricultura romdneascd(1893-1930), Joan Alexandru Suciu, Directia General& a Arhivelor Statului, Bucuresti; Unexperiment agricol ;scalar pe domeniul Buflea, Ioana Burlacu, Asociatia Arhivistilor, Bucuresti;Rolul brincilor cu capital romanesc in Transilvania, dr. Mihai Drecin, Universitatea din Oradea;Legea pentru reglementarea proprietatii intobiliare in Dobrogea (1882), dr. Marin Stanciu, FilialaArhivelor Statului, Constanta; Continuitate ci discontinuitate in aplicarea Legii fondului funciarin Romelnia, Tiberiu Basarab, Directia Generalg pentru Agriculturg si Industrie Alimentarg,Deva; Inceputuri ale marelui domeniu feudal in centrul Campiei Romane, dr. Panait I. Panait,Universitatea Ovidius" Constanta; Reforma agrarei din Basarabia; Zilia Victor Cgtitrgu, Aca-demia de Stiinte Economice, Chisingu; Documente privindreforma agrard din. Basarabia (1921),Lidia Brinceanu, Directia General& a Arhivelor Statului, Bucuresti; Refortna ugrard din 1864in judetul Vla,sca, Ion Ralan, Filiala Arhivelor Statului. Giurgiu; .improprietdrirea tdranilor dinDobrogea, Cristina Dinu, Directia Generalg a Arhivelor Statului, Bucuresti; Proprietatea funciardin Moldova, dr. Ion Turcanu, Ministerul Economiei, Chisingu; Considerafii privind aplicareaH.C.M. 30811 februarie 1953 in judeful Bacdu, Constantin Pgduraru, Filiala Arhivelor Statului,Bacgu; Reglementarea proprietdfii agrare pentru intreprinzdtorii strdini, prof. dr. Vasile Bozga,Academia de Studii Economice, Bucuresti; Tipodimensiuni de exploatatii agricole privindDobrogea, dr. Victor Ploaie, Statiunea de Cercetari pentru Culturi Irigate Valul lui Traian, jud.Constanta; Politica statului roman de improprietdrire in Dobrogea de sud, Stoica Lascu, Muzeulde Istorie Nationalg i Arheologie, Constanta; Relatiile agrare in Tara de Sus in sec. XVIII,dr. loan Cgpreanu, Universitatea Alexandru loan Cuza laqi; Relatiile agrare din judefulConstatifet (1876-1916), Simona Suceveanu, Muzeul de Istorie Nationalg i Arheologie Con-stanta; Certa puncta", o incercare de reglernentare a raporturilor sociale din Transilvania la 1769,dr. loan Ranca, Paulina Rancu, Târgu Mures; Problema agrard in sec, XVIII si prima jumd-tate a sec. XIX. Eugen Heleschi, Universitatea Dungrea de Jos", Galati; Cooperafia in gdndireaeconomicd romdneascd", dr. Constantin Secrieru, Universitatea Alexandru Ioan Cuza", Iasi;Okstea rucdreand, Ion Vorovenci, Academia de Studii Economice, Bucuresti; Ob§tea de arendaremodalitate de consolidare a exploatatiilor fcirdnefti, dr. Viorica Pang, dr. Ioan Pang, Universi-tatea din Craiova; Politica agrard a domniilor fanariote, dr. Ioana Constantinescu, Bucuresti;Rolul statului in susfinerea agriculturii in perioada 1920-1940, Gheorghe Firtzak. Muzeul Ju-detean Deva; Ofensiva agricold" din ajunul celui de-al doilea rdzboi mondial, dr. loan Chiper,Institutul de Istorie Nicolae Iorga", Bucuresti; Problema agrard reflectatd in literatura economicdronuineascd ( 1840 1864), dr. Elena Zaharia, Centrul de CercetAri Economice, Iasi; Sfaturipentru modernizarea agriculturii i vi4ii rurale, in almanahuri i calendare, lleana Cgzan, Institu-tul de Istorie Nicolae Iorga", Bucuresti; Problema agrard in revista romanilor balcanici Lu-mina" ( 1903 1938 ), Stoica Lascu, Muzeul de Istorie National& i Arheologie Constanta.

La sectia Personalitati agrare: Justus von Liebig ( 1803 1873 ), dr. Teodor Moscalu,Bucuresti; Ion lanescu de la Brad ctitor al inverldmintului agricol modern romdnese (cu prilejulimplinirii a 75 de ani de la nasterea sa), dr. Ioan Ciutg, filiala din Bacgu a Societatii de Istorie

Retrologie Agrarg; Concepia lui Ion Ionescu de la Brad privind ftnantele publice, dr. DumitruPang, Universitatea din Craiova, Gherghina Pang, lntreprinderea ChimicA, Craiova; Ion Ionescude la Brad (corespondetifel ineditd), Otilia Gheorghe, dr. Luchian Deaconu, Muzeul Olteniei,Craiova; Ion lonescu de la Brad descoperitorul Dobrogei, dr. Alexandru Andronic, Institutulde Istorie si Arheologie A. D. Xenopol", Iasi; Rdscoala Wanda, din 1907 vdzutd de jurtstulGheorghe Chirifescu in anul 1934, Margareta Guziec, Galati; Ion Roman desprerelafia agriculturdindustrie in Transilvania la sfdr,situl sec. XIX, Aneta Spiridon, Bucuresti;, D. I. Stefdnescu§i goala romdnea.scd de horticulturd, Emil Plunescu, inspectoratul de culturg, Giurgiu; RoswellGarst ci porumbul hibrid din Romdnia, Ecaterina Petrina, Cornell University Ithaca, S.U.A .;Traian Sdvulescu savant 3si patriot, prof. dr. Constantin Mocanu, Institutul National pentruRomanitate i Romlnistitg, Bucuresti; C. Dobrogeanu-Gherea despre reformele agrare, GheorgheFirtzak, Muzeul Judetean Deva; Forme asociative ale crescdtorilor de oi in viziunea profesorslorT. Teodorescu si G. K. Constantinescu, Mioara Mathé-Kiss, Institutul de Cercetare i Productie

5

9

www.dacoromanica.ro

180 Viata tiiitjiuicä 12

pentru Cresterea Ovinelor i Caprinelor, PalasConstanta; Stitt fd de portret; inginer agronomCol stantin Cdei, Elisabeta Teodorescu, Vtrgil leodorescu, Directia Generala a ArhivelorStatului, Bucuresti; I. C. Bdicoianu despre politica agrard, prof. dr. Dumitru Muresan, Aca-demia de Studu Economice, Bucuresti; Solufii la problema agrard in opera lui Mitifd Constanti-ne u, dr. Maria Muresan, Academia de Studii Economice, Bucuresti.

La sectia Viata Ocupafii rurale in zonele Roman si Bacdu in anii 1775-1800,Ioana Ungureanu, Muzeul de Istorie, Bacau; Ocupafis neagricole in satele de pe Valea Tiotusuluila inceputul sec. XX, Vilica. Munteanu, Filiala Arhivelor Statului, Bacau; Foametea in spafiulromdnesc (sec. XVI XVIII ), Marieta Chiper, Institutul de Istorie Nicolae Iorga", Buctiresti;Farmacopeea populard romiineascd din sec. XVI in opera lui Paracelsus ( 1493-1541), lonelaManolescu, Montreal, Canada; Locul plantelor in practicile religioase /a ronuini, iorica Rusu.Muzeul de Biologie Umana, Ploiesti; Culte agrare la romani, Ovidiu Popescu, Liceul teoreticDeva; Geneza dezvoltarea agriculturii, condifie esenfiald a progresului omenirii, Cornelia Chi-=situ, Muzeul de Stiintele Naturii, Craiova; Obiceiuri agrare folciorice in Dobrogea, Corina Apos-tolescu, Biblioteca Judeteana, Constanta; Dracut Si agricullura, Arcadiu Marinescu-Nour, Bu-curesti; Asezein rurale antice in judeful Gorj, Vasile Marinoiu, Gheorghe Calatoin, Muzeul Jude-tean Targu Jiu; Habitatul rural din Romania (1400-1700), Iolanda Tighiliu, Institutul de IstorieNicolae Iorga", Bucuresti; Rdsculifa sat de spdtari din prima juindtate a sec. XX, AurelOprisa, Maria Oprisa, Oficiul de Reproductie si Selectie a Animalelor, Deva; Ceasarnicul , intre uti-litate ci piesd de mobilier fdrdnesc, Dumitru Nedelea, Muzeul Ceasului, Ploiesti; Aspecte ale viefiirurale in pictura roincineascd din sec. XX, Doina Reghis, Muzeul Judetean Deva; Viafa rurald aDobrogei in jurnalul inedit al cpt. Constantin Sdndtescu (1915 ), dr. Luchian Deaconu, MuzeulOltemei, Craiova; Agro-turismul prezent si perspectwe, Florin Frone, Universitatea de StiinteAgionomice, Bucuresti; Principii ale dezvoltdrii e onirale _in Dobrogea, Marian Dumitrescu,Matei Codreanu, Institutul de Studii si Proiectari pentru ImbunRatiri Funciare, Bucuresti;Retrologia agrard st reinoirea satelor, dr. Aneta Radu-Almasan, Deva.

La sectia Istoria apiculturii: Noi contribufiilingvistice la istoria apicuRurii din Romania,prof. Constantin Pain, Buzau; Cresterea albmelor in Dacia si Dobrogea pc timpul stdpaniriir mane, Octav Vitcu, lbanesti, jud. Botosani; Shipciritul brindfcan de la sfiirsitul epocii medievale,Vasile Popescu, Timisoara; Vechiniea practicii apn, le a transhumantei, Constantin Paiu, Buza.u;In eputurile i dezvoltarea albindritulin rational in Ronninia (1893-1938), Stefan Marinescu,Filiala Arhivelor Statului, Arad; stupti de albine si sdnittatea, in relatdrile ceildtorilor strdini, dr.loan Civa, Bacau; Constantin N. Ionescu un autor roman in literatura stiinfificd apicoldg rmand, Mihaela Serban, Paul Bucata, Bucuresti; 0 familie de apicultori: Remus si FlorinB ngescu, Gheorghe Dumitrescu, Inspectoratul Judetean Giurgiu: 120 de ani de activitate apicoldit un cadru organizat in Romania, Eugen Marza, Elisei Tarta, I3ucuresti; Probleme apicole ind zl aterea Congresului de zootehnie Si veterinard din 1924, Gheorghe Parlea, Bucuresti; Zeii ceibdtrani sz albinel , Valet Lupascu, largu Mures.

Lucr-trile la fiecare sectie au fost insotite de intrebari si raspunsuri, i urmate de discutii;a fost facnte propunert privind tematica vntoarelor intruniri stiintifice organizate la nivelce tral ori de catre filiale, revigorarea activitatii de tiparire a rezultatelor mai consistente si deal licare in practica a acestora atunct cand este cazul. La sectia Agricultura generala I s-a propusca la simpozionul urmator sa se introduca in program si o sectie care sa se ocupe de teme alehiotelinologiei si ingineriei genetice; la sectia Personalitath agrare s-a propus ca o asemeneagrupare de tome sa fie realizata si anul viitor, precum si in continuare, deoarece este loarte im-po tant, in conditille actuale, sa se studiere mai direct si in orizont cat mai larg valorile inter-p et-ttive de care a fost in stare natiunea romana. In mai multe sectii si de asta data s-a atrasatentia ca in aria de preocupari stiintifice implicand istoria agrara sIt fie cuprinsi, in numarsimtitor spout, cercetatori tineri, si. chiar studenti din facultatile de prohl, care sa se formezeastfel in jurul oamenilor de stiint2 mai in varsta, niult deja consacrati academic si universitat.

Ar fi fost ideal ca in aceasta nota scrisIt pentru rubrica Viata stiintific5." sa fi relatat sidespre continutul celor aproape 170 de comunicari prezentate, dar mi-a fost imposibil intr-unsnatiu asa de restrans sIt indephneasc aceasta dorinta, anunt ins& cIt prin grija Consiliului deC nducere si a filialei Constanta, pana la urmatorul simpozion textele se vor tipari, de regula.,ii rezumat, intr-un volum special. Asa cum s-a procedat si dupa simpozionul anterior; recenta fost tipaxita culegerea de texte: Al XI I-lea szmpozzon national de istorie i retrologie agrarda I? maniel. Reda tare stiintifica: Gheorghe Firtzak, Deva, 1993, 284 pagini.

DupIt cele don& zile de comunicari stiintifite, in urmItoarele dou6 zile, respectiv 2 si 3,septembrie au fost organizate excnrsii de documentare si informare la complexul muzeal Tro-p-teum Traiani, Mangalia, Histria, Cheile Dobtogei.

Constantin Mocanu

ci

Gael:

.91

www.dacoromanica.ro

13 Viata tiintificä 18[

SESIUNEA STIINTIFICA: VALORI BIBLIOF1LE", EDITIA A XIV-A,Timisoara, 2-4 septembrie 1993

In zilele de 2-4 septembrie 1993 s-a desfasurat la Timisoara a XIV-a editie a sesiuniistiintifice Valori bibliofile" sub genericul Vechi tipärituri i manuscrise" organizat5. de Mini-sterul culturii, Directia generalA; Protectia i valorificarea patrimoniului cultural national;Directia muzeelor i colectiilor; Muzeul Banatului; Inspectoratul pentru cultur& Timis.

Sedinta inaugural& a avut loc in dimineata zilei de 2 septembrie in sala mare a Muzeului deart& bisericeasc& veche din incinta Catedralei mitropolitane din localitate ia prezenta unui marenum&r de participanti proveniti din 17 importante centre universitare i culturale dupä cumurmeaa: Bucuresti, Cluj, Iasi, Tirnisoara, Tg. Mures, Craiova, Campulung Moldovenesc, Deva,Galati, Giurgiu, Oradea, Ploiesti, Râmnicu Valcea, Resita, Sibiu, Slatina i Targu Jiu.

Cuvantul de deschidere a fost rostit de I.P.S.S. dr. Nicolae Corneanu, mitropolitulBanatului care in scurta sa alocutiune a subliniat insemnätatea lucr&rilor acestei manifestriristiintifice prin intermediul cáreia se intampin& mafi aniversári culturale de valoare national&ca de ex. o jum&tate de mileniu de la nasterea umanistului Nicolaus Olahus, trei secole de lamoartea lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei, si 350 ani de la tipArirea la Iasi a Cazaniei luiVarlaam. A urmat la cuvant apoi dl. Adrian Rachieru, din partea Inspectoratului pentru cultur&al judetului Timis care a scos in evident& munca de cercetare a bibliologilor, a bibliotecarilor, amuzeografilor, a istoricilor, a cadrelor didactice si a cercet5torilor stiintifici in domeniul istorieiculturii nationale i internationale. In continuare intreaga asistentA a luat parte la vernisajulexpozitiei Ilustratia i legAtura, elemente artistice de valoare al cartii romanesti", din incintainuzeului, organizatä in cadrul Colectiei de art& bisericeascá veche din judetn1 expli-catiile privind materialele expuse fiind date de P. S. pArintele Partenie Filip, custodele muzeului.

in dupl amiaza aceleiasi zile si in ziva urmaitoare s-au desfasurat in cadrul a patru sectiilucrarile simpozionului astfel: Sectia I-a Vechi manuscrise i tipärituri romAnesti" la Centruleparhial din Timisoara, sala de edinte moderator ffind dl. prof. univ. dr. Gabriel Strempel,directorul Bibliotecii Academiei Române Bucuresti; Sectia a II-a Manuscrise i tiparituri ro-niânesti moderne" la Biblioteca judetean& Timis, moderator fiind dl. prof. univ. dr. ConstantinSerban, Universitatea Stefan cel Mare" Suceava; Sectia a III-a Carte rar& stráin&" la MuzeulBanatulul moderator hind dna Maria Dulghe Muzeul judetean de istorie i arheologie Prahova;Sectia a IV-a Biblioteci, arhive, solectii" la Biblioteca judeteaná Tim is moderator fiind dl. prof..univ. dt Ion Iliescu, Timisoara.

La Sectia I-a s-au prezentat comuniarile unnAtoare: prof. univ. dr. Gabriel Strempel,Destinul unui mare tipograf al lui Dosoftei; Mitrofan, episcop de Husi si de Buzdu; Ion BrAneanu,Timisoara: Nicolaus Olahus despre romeini ; Adela Herban, Muzeul Judetean HunedoaraDeva,Nicolaus Olahus in vdltoarea transformeirilor religioase ale secolului al XV I-lea ; Florian Dudas,Oradea, Aportul Cazaniei lui Varlaam la biruinta scrisului romdnesc in Ardeal, Banat, Crisana siMaramures; Elena Mihu, Muzeul judetean Mures, Exemplare ale Cazaniei lui Varlaam, cumpd-rate in timpul pdstoriei mitropolitului nsartir Sava Brancovici ajunse pe meleaguri muresene: OlgaSerbänescu, Muzeul Brukenthal Sibiu, Psaltirea in versuri a lui Dosoftei ( 1673) ci reflectareaei in cdntece de stea (secolul al XIX-lea); Ion B. Muresanu, loan I. Muresanu, Timisoara, Cdrtivechi romeinesti in Banat si mesajul lor ; Maria Basarab, Muzeul judetean HunedoaraDeva,Consideratii privind dobeindirea cdrtii ronzdnesti de secol XVII in judeful Hunedoara; Eva Isac,O. J.P.C.N. Gorj, insemneiri privind circulatia cdriii romeinesti vechi (secolul al XVII-lea)in judeful God ; Ana Violeta Ghelmez, O. J.P.C.N. Valcea, Ceiteva consideratii asupra tipa-'rului de Reimnic in secolul al XV III-lea; Liubita Raichici Botgors, Biblioteca judeteanä PaulIorgovjci", Resita, Predica asupra timpului pasiv retinutd din doud protocoale bisericesti ale paro-hiei Bisericii Albe (actuala Dorin Teodorescu, O. J.P.C.N. Olt, Patru cdrti de secolXV ,si XIX. Contributii la B.R.V.

La sectia a II-a s-au prezentat cornuniarile urrnAtoare: Ioana Zmeu, Biblioteca Acade-miei Ilomâne Bucuresti, lin umanist uitat: Joan Rus( 1811 1843); prof. doctorand MirelaSerban, Campulung Moldovenesc, Cea mai veche monografie privind Bucovina in limba romibui( 1846); Rodica popescu, Biblioteca Academiei Române Bucuresti, Grigore Serrurie intre istorse

diteraturd; Joachim Lazar, Mazeul Judetean HunedoaraDeva, Un protocol din anul 1855despre Problenze ,scolare Regulamentul Preparandiei apartimind lui Benjamin DensupanuAunira Ilie, Institutul de istorie N: Iorga" Bucuresti, Din nou despre istoria Tdrii Rominesti astolnicului Constantin Caostacuzino; loan Spätan, Biblioteca Academiei Romine Bucuresti, Unbdndlean la Conferinta de pace de la Paris: Sever Bocu; Prof. univ. dr. Constantin 5erban,Universitatea Stefan cel Mare" Suceava, 0 raritate bibliofild : Manualul de istome uttiversald

R.F.I.);lit

,si

www.dacoromanica.ro

182 Viata stt in0ficA 14

a/ tt Samitil Isopescal ; Gabriela Durnitrescu, Biblioteca Academiei Romine Bucuresti, Ale-xandra Macedonski dramaturg ( Nanuscrisul tragediei inedite Regele de Arangabad"); VasileDudas Muzeul Banatulut Timisoara, Un manuscris necanoscut, cu valoare documentar-isioricd,prant ,r la primed rdzboi mondial; Horia Nestorescu-Balcesti, Inceputurile Francmasonerieironaine in fret manuscrise din secolele XVIII ,si XIX incd inedite; Elena Maria Schatz, BibliotecaNational& Bucuresti, Activitatea lui Cornelia Pop-Pdcarara co redactor responsabil la Tribuna"den Sibtu ; Hortensia Baica, Biblioteca Judeteana Timk, Ilarie Voronca poemul Ulise". Dougexemplare cu insemndrile (dedicatii) autorului.

La sectia a II f-a au fost prezentate comunic&rile: Dan Jumara, Muzeul Literaturii Ro-mane dm Iasi, Vechi m-tnuscrise de muzicd bizantind ; Maria Cordea, Biblioteca Judetean&Satu Mare, Edifta prtmti a Cronicii lai Kinnamos; Rodica Maiorescu, Biblioteca National&Bu uresti, Un tip graf umanist Josse Bade; Maria Dulgheru, Mureul Judetean de istoriearheologie Prahova, 0 edifie Plantin la Ploiesti; Paula Vasile-Marinescu, Biblioteca judetean&Satu Mare, Un EI4evtr putin canoscat in colectiile bibliotecii seitmdrene; Gabriela Braun, Biblio-teca Judeteatia Craiova, Edifii elzeviricne donate dc familia Aman in colectiile Bibliotecii judefeneCrazova ; Silvia Dumitru, Biblioteca Centrala Universitarit Cluj, Augsburg centtul european.al 7 tparalut. Etitfti din Augsburg aflatc in colccliile Bibliotecii Centrale Universitare Cluj (secoleleXVI XVIII ); Mthaela Grancea, Muzeul Brukenthal Sibiu, .Stiri despre fdrile romone lainceputal secol alai al XV III-lea infr o publicatie editatd la Haga; Elena Rodica Colta, 0. J.P.C.N.Arad, Receptarea cdrfii germane din secolul al XV III-lea in districtal Arad ; Gabriela Verza, Mu-zeul Brukenthal Sibiu, Circa/atm cdrtii engleze din secol id al XV III-lea in Transilvania; AdrianaMitu, lnstitutul de istorie si teorie literarA G. Clilinescu" Bucuresti, Cugetdrile lvi Oxerstrern"n (eau I a lut Mthat Entinescu.

La sectia a IV-a au fost prezentate urmItoarele comunicari: Prof. univ. dr. Ion IliescuNoi determindri si infclegerea corectd a bibliofiliei; Elena Dima, I3ucuresti, Biblioteca 1\ afionald

Constitaire, ganizare; Maria Buz, Biblioteca Universit5.tii Craiova, Columna lui Traianin vechi tipdrituri; Ana Andreescu, 0. J.P.C.N. Bucuresti, Exemplare bibliofile in colectiile parti-culare din Bacure,stt; Paul PMtAnea, Galati, Un premiu international V. A. Urechia" pentru:storm rondntlor intf hat de Society d'ethnogra.lie" 1882; Ana Plesia, Biblioteca National& Bucu-resti, Iasul de la sfilosttal secolidni al X IX-lea ogIntdit in docuntente si folografii; Ioan Spatan,Biblioteca Acadenuei Rom&ne J3ucuresti, Albumul incoronch ii (15 16 octotnbrie 1922); EmilPAtutescu, Inspectoratul pentru culturl al judetului Giurgiu, Arhiva personald a cdrturaruluiNt olac Cartojan ; Gabriela $erbruiescu, Biblioteca Universitatii Craiova, Dr. Victor Gomoiu,cole flonar de do umcnte de valoare nafionald; Sofia Stirban, Muzeul National al Unirii Alba Iulia,Restaurarea tine, diplome pe pergament semnatd de regele Ferdinand si secretarul sciu Nic.olausOlahas ( 1550); Alexandru I.igor, Directia Muzeelor i Colectiilor, Valoarea artistica a documen-telor romeinesti tzpdrite in vechime.

La incheierea lucrArilor sesiunii stiintifice moderatorii celor patru sectii au prezentat inplen concluztile lor cu privire la valoarea comunicarilor sustinute. Astfel s-a subliniat profilulfoarte variat al subiectelor abordate, nivelul academic al expunerii comunicArilor si al discu-tillor angajate pe marginea lor, punerea in circulatie a noi materiale de arhiva, contributia im-portantä a autorilor expunerilor fAcute menitA sä imbunatAteascd literatura de specialitate. Incontinuare vorbitorti an multumit in numele participantilor Directiei Muzeelor i Colectiilordin Ministerul Culturii reprezentata de prof. dr. Alexandru Ligor precum i conducerii MuzeuluBanatului pentru conditide optime asigurate pe timpul desfAsurArii lucrArilor simpozionului.

in cursul lucrArilor sesiunii stiintifice participantii au mai vizionat Inca alte trei expo-zitii si anume: CrAmpete din memoria culturii scrise din Banat" aflatl la Muzeul Banatuluicoordonata de Tatiana BAdescu directoarea Muzeului 13anatului, Valori bibliofile din patrimo-niul cultural national" coordonatA de Horteansia Baica de la Biblioteca Judeteana Timis siBibliofilta ca pasiune i posibilitatile ei de exprimare" coordonata de prof. univ. dr. IonIltescu, Timisoara, iar in ziva de 3 septembrie acestia au efectuat 0 vizitä documentara la mAnä-stirea de maid din satul .5ag (20 km distanta de Timisoara) reconstruit& in 1940, pictatli in1967 st tArnositA in 1972 unde au vizionat o importantl colectie muzeall de obiecte de cult si

carte veche bisericeascl. in ultima zi s-a efectuat un tur al orasului pentru cunoasterea vechilorconstructii civile in stil baroc.

Mirela -Ferban

1

Brutal.

www.dacoromanica.ro


SESIUNE : MIHAI VITEAZUL. 900 de ani de la inscaunare",Bucuresti, 7-8 octombrie 1993

/titre manifestarile stiintifice serioase dedicate implinirii a 400 de ani de la nrcarea petronul Tarii Romanesti a lui Mihai Viteazul s-a numärat i cea organizata. de Ministerul ApirariiNationale, Comisia Roman& de Istorie Militark la Bucuresti, in zilele de 7 si 8 octombrie 1993.Tema sesiunii de comunicari stiintifice fiind Personalitatea politico-militara a lui MihaiViteazul", fireste comunicarile au cuprins un registru larg de aspecte ale vietii i activitatiimarelut domn, sau legate indirect de personalitatea acestuia.

In ordinea prezentarii lor, duo& cuvantul de deschidere rostit de seoretarul de stat loanMircea Pascu, au urmat: Stefan Stefanescu, Mihai Viteazul in constiinta rameineascd; ConstantinRezachevici, Perspectiva reald a unirii politice a tdrilor romeine de cdtre Mihai Viteazul nzoti-vatie politica si strategicd; Mircea Dogaru, Dimensiunea politico-militard a personalitdtii lui MihaiVitect<.ul I ; Mihai Maxim, Date noi despre Mihai Viteazul extrase din arhivele otornane; BogdanMurgescu, Aspecte financiara ale acliunii politico-nzilitare a lui Mihai Viteazul ; Mircea Soreanu,Imag'nea lui Mihai Viteazul la Poartd (1593-1595 ) ; Gheorghe Iscru, Epoca lui Mihai Vitea-zulinceputulranasterii nationale in istoria romdnilor ; Virgiliu Z. Teodorescu, Simboluri ale cinsti_rii lui Mihdi Viteazul ; Rodica Negur5 Personalitatea lui Mihai Viteazul reflectatd in colectiileMuzeului Militar National ; Valentin Stancu, Rolul imaginii in potentarea actiunilor politico-militare ale lui Mihai Viteazul ; Dan Capátank Cetatea Giurgiu in conceptia strategicd a lui MihaiViteazul ; Lizica Papoiu, Cdrti rare din fondul documentar al Muzeului Militar National ; GheorgheI. Mirescu, Cinstirea memorial domnului Unirii prim cuget si faptd. Cavalerii Ordinuhn MihaiViteazul".

Cuvantul de inchidere a fost rostit de gen. mr. Ion Safta, presedintele Comisiei Romktede Istorie Militara. Comunicarile au fost insotite de discutii, unele deosebit de interesante. Inansamblu au fost puse in evident& preocupari actuale ale istoricilor romani, unii dintre ei chiarspecialisti in aceastkepock referitoare la personalitatea i actiunile lui Mihai ViteazuL sau legatedirect si indirect de acestea. Organizata intr-un cadru adecvat, la Cercul Militar National, in-sotita de o expozitie Mihai Viteazul", datoratä Muzeului Militar National, sesiunea a constituito reusita in peisajul cultural actual.

Constantin Rezachevici

METODE CANTITATIVE SI INFORMATICA IN ISTORIEDEZBATERI INTERNATIONALE

Subiect, pe cat de controversat pe atat de incitant, aplicarea statisticii matematice si ainformaticii in istorie sporit considerabil audienta in ultimul deceniu.

Aparitia i raspandirea calculatoarelor personale, prezenta lor, devenitä aproape banal&pe masa istoricului a condus catre lärgirea continua a ariei aplicatiilor, de la simple prelucraristatistice pana la crearea i exploatarea bancilor de date istorice prin sisteme expert specialconcepute.

Schimbul de idei, dezbaterea internationala a unor proiecte, au devenit in scurt timp onecesitate. Marturie a acestui fapt stau cresterea spectaculoasá a numarului de periodice de pro-f ii, precum i numeroasele reuniuni cu caracter national sau international menite sä discute

elucideze aspecte legate de tematica domeniului, din ce in ce mai diversk de adaptarea meto-delor statisticii matematice la specificul cercetarii istoriei, sau de aplicatiile informaticii in sto-carea si procesarea datelor istorice.

Consideram deci utila o informare a cititorului asupra catorva dintre cele mai importantemanifestari internationale consacrate statisticii i calculatorului in istorie, ce au avut loc Inperioada 1990 1992.

0 prima conferinta a fost cea desfasuratá in zilele de 20 23 martie 1990,1a Bad Homburg,Germania, pentru dezbaterea temei Publict Private Relations in the Shaping of Social Welfarein Germany, England and the U. S. from the 1870s to the 1930s.

Autorii proiectului, Michael B. Katz (Universitatea Pennsylvania), Daniel Levine (ColegiulBowdoin), Christoph Sachsse (Universitatea din Kassel), Pat Thane (Universitatea din Londra)

*TIINTIFICA

si-a

sá

.

www.dacoromanica.ro

18A Viata stiintifica 1 6

Bernd Weis} rod (Universitatea din Bochum), sponsorilati de Council for European Studies siWerrier Reimers Stiftung, vi concentreath atentia asupra celor trei mari puteri industriale,dar si imperiale, ale sfarptului de secol nouaspreieee, Germania, Anglia p Statele Unite. Co -fruntate deopotriva cu consecintele sociale ale transformarilor economice p demografice, eletrei tad oferd vu bogat material pentru abordari comparative.

Concentrata pe patru domenii majore (somajul, varsta a IV-a, ingrijirea copiilor p <1 1-tatea) cercetarea pune in e ridenta preocuparile majore ale reforrnatorilor din domeniul social lasfarsitid secolului al XIX lea, pentru transformarea ajutothrii saracilor" in legi care th leasigure o oarecare bunastare, in centrul acestui proces afl:Indu-se i reconsiderarea raportuluiintre sectorul public p cel privat. Asemanäri izbitoare, dar si diferente considerabile marche za%olutule in politica soLiala a celor trei tan i fac din cercetarea comparativa a bunasthrii sociale"un sulnect ce ofera multiple satisfactii.

in ultimul timp febra computerizarii a cuprins i predarea disciplinelor umaniste ^tiviii 7ersitati. Se ridica, desigur intrebäri asupra posilUlitatilor pe care calculatorul le poate feriprocesului educational, asupra efectului creat de impactul calculator predarea piintelorsotaale.

Organizata de St. Andrews University din Scotia, conferinta Computers and Teacl *ngin the Humanthes, CA TH 90: From Rhetoric to Reality (2-5 aprilie 1990) ii propune dezbate eaunor teme ca:

rolul cercethrii in dezvoltarea software-lui destinat procesului de invatanunt ;strategii financiare p strategii academice menite sa dezvolte in viitor aportul calcula-toarelor in uni /ersitati;modificari ale procesului de invatare datorate adoptarii softurilor specializate

cest sens;e raluarea p aprecierea formelor de predare asistath de calculator.

Reuniunea s-a bucurat de participarea cu demonstratii practice a pre.stigioaselor firme de cal u-latoare Apple Macintosh, 1MB PC, SUN sau Zenith PC.

Orasul olandez Leiden a fost, in perioada 27 28 aprilie 1990, gaida uneia dmtre conic-rintele consacrate calculatorului in istorie avand ca temä exploatarea bancilor de date istori e.in cele doua zile ale manifestarii s-au dezbatut probleme legate de rezultatele cercetarii in do-meniul sistemelor de banci de date istorice, fiind prezentate apoi principalele banci p arhivede date istorice din Europa p America.

DEX A'90, conferinta internationala asupra bancilor de date P a aplicatiilor sistemelorexpert, a avut loc la Viena (29-3 1 august 1990), scopul sau principal fiind acela de a preze tao Rama larga de baze de date p sisteme expert destinate exploatarii lor, deja implementate sauaflate numai in faza de elaborare.

Comunicarile au acoperit o tematica variata, referindu-se la aplicatii ale bancilor dedate nu numai in istorie, ci in toate piintele umaniste.

Utilizarea noii metodologii impune insusirea unor notiuni fundamentale de mateinaticaprogramare, ceea ce conduce la organizarea periodica a unor cursuri intensive pentru cerceta-

ton p studenti, in afara cursurilor predate cu regularitate celor ce studiaza piintele sociale inuni rersitati. Amintim in acest sens Essex Summer School in Social Science Data Analysis& Col-lections, a threi activitate s-a desfrLsurat intre 13 iulie si 24 august 1990, la University of Essex,ia orasul Colchester.

kinantate de European Consortium for Political Research, cursurile au abordat aspectevariate ale analizem datelor din stiintele sociale cum ar fi: analiza textelor, modelare cauzala,analith dimensionald, notiuni de matematica pentru stiintele sociale, analiza regresiei, na-liza seriilor temporale. In plus s-a urmarit i o initiere a cursantilor in utilizarea pachetelor deprograme specializate: SPSSx, Minitab, Textpack p altele.

Asociatia History and Computing s-a intrunit la Universitatea din Montpellier (4-7 sep-tembrie 1990), unde un numar de 300-350 de participanti, predominant europeni, au preze tttcomunicari p au discutat pe teme ca: standardizarea i extinderea computerithrii datelor inistorie; repre7entarea i analiza datelor (cartografie, grafice, etc.); analiza textelor literare si is-torice; simulare P modelare in cercetarea istoriei; predarea istoriei asistata de calculator;istorie sociald, metode cantitative; evolutie si perspective.

Colocviul Methodologies informatigues et nouveaux horizons clalfs les recherches middy les(3-5 septembrie 1990), organizat de Societe Internationale de la Philosophie Mediévale inorasul Saint-Paul de Vence, a reunit specialisti in medievistica cu preocupari in constituireabazelor de date documentare p a analizei computerizate a acestora.

Preocuparea continua a cercetatorilor (matematicieni, programatori si istorici), de aelabora un software adecvat specificului datelor istorice, este ilustrata si de tematica extrem devarrata a conferintei Soft Stat'9 1, desfasurata la Heidelberg (7 12 aprilie 199 1). Comunicarile,

'n

.

www.dacoromanica.ro


referatele, demonstratiile practice s-au axat in principal pe aplicapile statisticii in istorie, mo-delarei fenomenelor istorice, crearea i gestionarea bencilor de date istorice.

Manifestarea Computer and Medieval Studies, 26th International Conference on MedievalStudies (Michigan, 9 12 mai 199 1) a abordat doug mari teme: invatarea asistate de calculatora liinbilor medievale si prezentarea proiectelor de cercetare care utilizeaa sisternul expertHypertext, ideal in prelucrarea surselor de date medievale.

Cea de-a sasea conferinta a asociatiei History and Computing, organizatie internationallal carei,scop este promovarea i dezvoltarea interesului pentru folosirea calculatorului in toatetipurile de studii istorice i la orice nivel, s-a desfasurat in localitatea daneze Odense, intre 2830 august 1991. Reamintirn c aceste conferinte au loc anuat primele done. avand loc la Londra,iar urmatoarele la Köln, Bordeaux si Montpellier (mentionate in materialul de fat6). Axatape aspecte legate de analiza i prezentarea datelor, simulare i modelare in istorie, analiza textelorsau trietode cantitative in istoria economice si sociall, conferinta a abordat si teme din demografiaistoric e. prelucrarea marilor colectii de date istorice.

Un adeverat schimb de experienta in utilizarea ca1culatoarelor personale in predareacercetarea istoriei, precum i o fructuoasa dezbatere asupra bencilor de date in demografia istorica

prosopografie a fost i intalnirea organizate in Brazilia, la Santa Catarina (26-28 septembrie199 1), sub auspiciile a trei importante organizatii i anume Low Countries Association on Historyand Computing, International Commission for the Application of Quantitative Methods to His-tory (iNTERQUANT, fondate la Bucuresti in 1980) i Brazilian Society of Historical Research.

Cartografia arheologic i calculatorul", Evul MediuEuropa", sau Informaticafilologia" au fost doar trei din temele bogatului program, axat in. special pe cercetarea evuluimediu, al intrunirii Calculatori e Science Umane, organizat la Roma (7-8 octombrie 199 1) deCentrul de Studii Interdisciplinare al Academiei Nationale.

Colocviul L'etat moderns et les elites : apports et limites de la methods prosopographique, des-fasurat la Universitatea din Paris I (16 19 octombrie 199 1), centrat pe problemele de metodesi in special pe aportul informaticii in acest domeniu, a ilustrat diferitele aplicatii ale prosopo-erafiei i avantajele oferite de ordinator.

Dintre comuniclrile prezentate si care au starnit un viu interes in randul auditoriului,amintim pe cele ale profesorilor: A. L. de Carvalho Homen, Prosopographie et histoire del'Etat. La recherche des dernieres annees au Portugal sur les X1V-e et XV-e siecle"; M. Ornato,Un. outil pour la prosopographie dans l'entourage royal francais a la fin du Moyen Age:PERSON. PUB"; C. Aranjo, P. Cardim si A. Manuel Hespanha, HERODOTE: un program-me integre de traitement des donnees historiques".

Dintre reuniunile anului 1992, mentionam in primul rand pe cea initiate. de Council forEuropean Studies si allume Eighth International Conference of Europeaniste, ce a avut loc laChicago, in intervalul 27-29 martie 1992. Avand un pronuntat caracter interdisciplinar, con-ferinta propus spre dezbatere teme ca:

aspecte teoretice asupra relatiei dintre istorie i alte stiinte sociale in studiile europene,cu referiri indeosebi asupra societatilor contemporane;

contributia studiilor culturale in stiintele sociate §i. in intelegerea fenomenelor dinEuropa;

dimensiunea spatiale a dezvoltarii sociale i economice in Europa, schimbarea relatieitimp-spatiu;

rolul Europei in lume, legeturile sale cu alte regiuni ale globului;aplicatii ale metodelor cantitative in studiile de politica europeana.

The 7th International Congress of the Association for History and Computing, organizat laBologna (29 angust 2 septembrie 1992) de catre Cornitetul italian al asociatiei History andComputing, a avut ca scop prezentarea unui spectru larg de aplicatii ale informaticii in cerse-tarea istoriei, dar si a stiintelor umaniste in general, precurrisi discutarea perspectivelor pe carenoua tehnologie le deschide istoriografiei. Tematica, extrern de variate, a cuprins subiecte legatede: tehnologii noi in arhivele publice, editarea surselor folosind calculatorul, predare i invatareasistata de calculator, arheologie medievale, demografie istorica, precum i dezbaterea unor pro-iecte de cercetare in curs de desfasurare. Firmele de calculatoare IBM si Macintosh au sustinutpartea tehnice si demonstrative, a conferintei.

Sub conducerea profesorului Gerhard Botz Si a profesorului Georg Schmid, Universitateadin Salzburg a gazduit cursul international New Methods in History (13=23 septembrie 1992).Cursurile.si seminariile s-au axat pe trei mari teme:

'inetode cantitative in istorie; istorie ora15. §i Metode calitative in §-tiintele sociale; analizasurselor vizuale, semiologie i imagologie.

Studentilor din ultimii ani de studiu, dar i doctoranzilor sau chiar cercetatorilor cu ex-periente.,.../e-au fost prezentate ultimele rezultate ale cercetarilor in domeniile mai sus amintite

si

iSi

gi

N-a

h-

www.dacoromanica.ro

186 Viata tiintifiCä 18

lin program practic de initiere i cercetare efectiva a fenomenelor istorice prin metode statistice,utilizand calculatorul.

Prin prezentarea de fata, am dorit sa facem cunoscuta cercetatorilor romani 'bogatiapreocuparilor din domeniul istoriei cantitative, domeniu in care metodologia evolueaza azi spec-taculos datoria informaticii, traditionalul i noul completandu-se reciproc pentru a obtine incercetarea istoriei rezultate de reall valoare.

Irina Gavriloi

UN STAGIU DE PERFECTIONARE PROFESIONALA IN TUKIA

in perioada 20 iulie-14 septembrie 1993, la invitatia fundatiei Turk Dfinyasi Arastirma-lan Vakfr" (Fundatia de cerceari privind lumea tura), am efectuat un stagiu de perfectionareprofesionall in Turcia (la Istanbul). Scopul principal al acestui stagiu a fast participarea lacursurile de limbä tura moderná organizate de respectiva fundatie in intervalul de timp sus-pomenit. Mentionez faptul ca. aceste cursuri au fost destinate cadrelor didactice din invata-rantul mediu din republicile i regiunile din fosta locuite de popoarele turcice. Auto-rul acestor anduri a fost acceptat in mod special (desi nu este de origine tura), datorita stu-diilor publicate in revista Tiirk Dfinyasi Arastirmalan", (Cercetari privind lumea tura) afundatiei sus-amintite.

Organizatorii au asigurat gratuit fiecárui participant cazare (internat), mas i partici-pare la cursuri, plus o mica suma de bani pentru cheltuieli curente. Costul transportului panala Istanbul (si retur) a lost suportat de fiecare participant.

Cursurile au fost intensive si s-au desfäsurat zilnic (inclusiv samtiata) intre orele 9 1330si 15 17. Duminica a fost zi de odiha, iar miercuri s-au organizat excnrsii in Istanbul si impre-jurimi.

Lectiile an fost predate de profesori de liceu cu o bogata. experienta didactia, fiind coor-donate de domnul profesor Hiiseyin Adigiizel. Practica linvistica s-a prelungit in afara orelorde curs prin vizionarea zilnia a programelor televiziunii turce i prin discutiile purtate cii uniidintre locuitorii Istanbulului.

Aceia dintre participanti care au reusit la examenele scrise organizate la sfirsitul cursu-rilor (printre ei se numara si =torni acestor anduri) au primit o diploma (semnatä de domnulprof. dr. Turan Yazgan directorul general al respectivei fundatii si de domnul prof. Huse-yin Adigiizel) care consemneaza acest fapt i le confea dreptul de a preda limba turcà moderna.

in zilele de duminia si in unele dupa-amieze din cursul aptamanii (cu permisiune specialadin partea organizatorilor), am putut vizita o serie de monumente istorice i muzee din Istanbul,multe din acestea fiind stalls legate de istoria relatiilor romano-otomane (palatele TopkaprDolmabahce, patriarhia ortodoxa din cartierul Fanar, cetatea-inchisoare Yedikule, fostelebiserici bizantine Sf. Sofia si Chora, etc.).

De asemenea, in unele din zilele sus-amintite, am avut intalniri i discutii deosebit deutile cu o serie de istorici turcologi turci i francezi care ii desfasoaa activitatea la Istanbul(Atilla Cetin, Faruk Bilici, Tiilay Duran, Riisen Dora, Kemal Girgin, Ismail Soysal, JacquesThobie, Frederic Hitzel, etc.). Am reusit st obtin i o serie de arti i reviste privitoare la istoriaImperiului otoman si a sapanirii otornane in bazinul Marii Negre (tematica mea de cercetarepentru anul in curs si anii imediat urmatori fiind legata de dominatia Inaltei Porti in spatiulpontic la finele secolului al XVII-lea i inceputul secolului al XVIII-lea). Se cuvin adaugateaici i ateva cuvinte de apreciere la adresa bogatei activitati stiintifice (istorie antica, bizan-tina si otomanä) desfasurate de Institutul francez de studii anatoliene din Istanbul, condusde domnul prof. dr. Jacques Thobie (care rn-a ajutat mult in intalnirile cu specialitii sus-amin,titi si in obtinerea unor materiale de specialitate). Tinerii turcologi francezi au posibilitatea dea eferuta, in acest institut, stagii de 4-5 ani (cu finantare integralä francea), care au un electextrem de binefäcator pentru activitatea lor

in concluzie, desi (datorita programului cursurilor) nu am putut lucra in bibliotecilearhivele din Istanbul, acest stagiu de perfectionare profesionall in Turcia mi-a fost deosebit

de util atat pentru imbunatatirea cunostintelor nide de limba tura moderna (indispensabilein munca mea de istoric osmanist), cat i pentru irnbogatirea informarii mele bibliografice,cunoasterea vestigidor istorice ale fostei capitale a Imperiului otoman i stabilirea de contactetrainice cu o serie de turcologi turci i francezi.

Adrian Terlecei

IJ.R.S.S.

gi

www.dacoromanica.ro

NOTE

JULIEN BENDA, Triidarea carturarilor, Edit. Humanitas, Bucuresti,1993, 216 p.

La Editura Humanitas" in seria So-cietatea civila" a aparut lucrarea lui JulienBenda Tradarea carturarilor", in traducereaGabrielei Cretia i cu o prefata. semnatade Andrei Pippidi, acesta din urma reali-zand o competenta prezentare a destinuluicartii i totodata a destinului cultural alcreatorului lucrarii, Julien Benda.

Cartea lui Benda, scrisa intre anii 19241927, este incitanta prin chiar titlul ei i oncertitudine lectura sa constituie o provo-care, determinand interogatii i atitudinicu privire atat la destinul societatii modernesi c ntemporane, cat 7i, mai cu searna, ladestinul intelectualului in noul context istoric.

Filosoful francez constat i argumen-teaza faptul ca in epoca moderna, cu preca-dere din a doua juma tate a secolului XIX,

avut loc o perfectionare" a pasiunilorpolitice, respectiv a pasiunilor legate derasa, de clasa i pasiunile nAtionale", ceea cein fapt, in alti termeni, corespunde tendinteide politizare i ideologizare a spatiului socialatat prin i in forma ideologiilor nationale,cat 0 a ideologiilor de clasa. Pot afirma,cred, cä in toate clasele sociale, pasiunilepolitice capata astazi la cei bantuiti de ele,un grad de preponderenta asupra celorlaltepasiuni neatins in trecut", aceste afirmatiireprezentand dealtfel una din concluziilepartiale ale lucrarii si care vizeaza pentrumoment toate grupurile sociale interesate dedimensiunea reala sau practica a existen-tei, opusa dimensiunii dezinteresate sau me-tafizice".

Benda realizeaza 2stfel distinctia dintreomul pragmatic, bantuit mai mirk ca ori-cand de pasiunile politico i omul teoretic,identificat cu cartura ntl" san intelectua-lul, cel pentru care activitatea de naturaspiritual& 0 valorile sale constituie scopulmodnlui sliu de a fi.

Potrivit viziunii lui Benda, care estepoate unul dintre putinii ganditori carecontinua inc.& traditia filosofiei rationalistea secolului XVIII, cárturarul are o mi-siune morala, i anume, cultul dreptatiial adevärului, considerate drept valori car-dinale i universale.

Premisele filosofice ale discursului ati-tudinii lui Benda fa-VI de fenomenul a nalizatcredem a fi pe de o parte distinctia intre ornulteoretic i otnul pragamtic, iar pe de alta

parte adoptarea i inscrierea sa in cadrulparadigmei universaliste de intelegere a fe-nornenului uman, paradigm& care postuleazauniversalitatea naturii umane si a valorilorsi care constituise punctul de rezistentaatat al filosofiei rationaliste cat si al teologieicrestine.

Prin cultivarea de catre omul teoretic adreptatii i adevarului timp de douà miide ani onienirea a infaptuit raid, dar a cins-tit binele", astfel de spirite fiind un Aris-totel, Spinoza, Bacon, Goethe, Renan s.a.

Capitolul principal al lucrarii vizeazaTradarea carturarilor", cei care la sfar-situl secolului XIX incep sh faca joculpasiunilor politice", predicand pragmatismulsi abdicand astfel in viziunea filosofului'francez de la statutul i rolul kr initial.Incepand cu Nietzshe in spatiul german, simai inainte prin romantismul german, trep-tat se pun bazele unei noi atitudini a omuluiteoretic in raport cu natiunea sau claselesociale. in Franta aceeasi atitudine se rega-seste la Sorel, Pegny, Maurras i Barres,toti acestia la care desigur se pot adauga

alte nurne, accentand sIt organizeze ura,sa intre direct sau indirect in jocul politic,respingand astfel dimensiunea metafizica"a existentei pentru a cultiva dirnensiuneareala sau practica". in fapt aceasta ar cons-titui veritabila tradare a carturarilor, ceicare prin autoritatea i prestigiul de carese bucura, edifica sau sprijkIt ideologiile na-tionaliste extremiste sau cele de clasa.

in 1927 Benda afirma faptul ca sfar-Ottil logic al acestui realism profesat as-

zi in omenire este un masacru organizatintre natiuni i clase", adevarata profetieavand in vedere evenimentele istorice ulte-rioare.

Cartea ki Benda se all& la intersectiaunor analiie ce tin de sfera filosofiei culturiisi a istoriei, a filosofiei politice si nu in ul-timul rand a demersului etico-rnoral, esteo carte de atitudine i marturisim faptul carealizand prezentarea acestei lucrari cu greuam rezistat tentatiei de a nu adopta la ran-dul nostru o atitudine si de aceea, fie numai

prin aceasta, credem cIt Tradarea cartura-rilor" se dovedeste a fi o carte deosebit deactua la.

Revista istorica", torn V. nr. 1-2, p. 187-194, 1994

Eugen Stoica

sisi

i

a

si

ta

www.dacoromanica.ro

188 Note 2

JOSY EISENBERG, 0 istorie a evreilor, Traducere de Jean Rosu, Edit.Humanitas, Bucuresti, 1993, 344 p.

Cartea are caracter de eseu (deschizandpa rtea a III-a a volumului, intitulatä EvulMediu iudaic", autorul precizeani: Ne von,stradui deci sa pre entarn largi aspecte deansamblu, rnentionand faptele esentiale...",p. 141) i nu de lucrare istorica.lipsindu-i indicatiile bibliografice (scurtelenote de subsol contin inai mult explicatiuniterminologice) cat i indexul; ea nu se reduceins,4 la o simpla sinteza de informare asupraistorieL de patru ori milenare a unui poporce a cunoscut toate civiliatiile si din toatetimpurile (ceea ce justifica titlul pe care Dub-nov 1-a dat monumentalei i docurnentateisale istorii a poporului evreu: Weltgeschi-chte des judischen Volkes"), deoerece au-torul, prin modul de structura re a materieiexpuse, prin intrepretarea anumitor fapte

evolutii, prin terminologia folositá,exprimat conceptiile i punctele de vedereasupra unei serii de probleme.

Structura volurrului: introducere (autorulSi caracterLeazA lucrarea ca fiind q ce rtede sintez&"; mai arata Ca pentru fiecare epocAa pus accentul pe fenomenul care a fost pre-ponderent i anume: cel politic, cel social-economic sau cel religios; in leggtura cucaracterul de sinteza. scrie: Prezenta lucrarenu va constitui deci o lucrare exhaustiva."; inschimb ea ii propune s& fie o istorie corn-pieta.; incheind introducerea, autorul preci-zeazà c& n-a pornit de la o conceptie aiirio-rich de naturà religioas& sau filozoficá, cele4 parti ale lucrarii (fiecare precedata de ateo scurt& caracteri2are a epocii ce va fi tra-tat&) intitulate: Vechii evrei (cu don& capi-tole: Originile; Primul Israel), Iudaismulantic (cu 6 capitole: Viata nou&; Al doileaIsrael; Iudeea i Roma; Diaspora; Evrei

prestini; Talmudul), Evul Mediu iudaic(cu 5 clopitole: in umbra islamului. Dhi-mis-li; In umbra islamuhii; Evrei de pelanga curtile princiare; Valea Plangerii; Vre-mea ghetoului), Evreii in lumen modern&(cu 7 capitole: Emanciparea: o revolutiefrancezà; Emanciparea: o revolutie evre-iasca.; Antisemitismul: teorii i fapte; Ori-zonturi noi; Refugiul american; Holocaust

desteptare; 0 generatie ataxia), sumarul.Atat punctele de vedere cat i tenrino-

logia suat modernizante" am putea spune,de vreme ce sintagma mental colectiv" estedes folosita, patriarhatul biblic este carac-terizat ca un fel de Vatican iudeu" (i)ag.84), masacrele antievreiesti din antichitatesunt comparate cu holocaustul din timpulcelui de al doilea rázboi mondial, percepereafaptelor (imagistica) este considerata ca fiinddeterminant& ( caracterul istoric al evd-

nirnentelor nu are decAt o important& rela-tivä. Cäci nici activitatea de propovaduitora lui Isus i nici imprejurArile mortii saleau au modificat inersul istoriei, ci, mai cu-rand, felul in care aceste evenimente au fostmai tarziu percepute i interpretate. In cepriveste nasterea crestinistrului i relatiilesale cu iudaismul, ideile sunt in primul randcele care au facut istoria", pag. 108).

Am mentinna: folosirea intena a scrie-rilor liii Iosephus Flavius ca izvor de infor-mare pentru perioada p&trunderii romanein Palestina si pentru caracterizarea ulti-milor reprezentanti i dinastiei Hasmoneilor

apoi a dinastiei lui Herodes, caracterizareacorectà a politicii de echilibru (de balans)a vechiului stat antic evreu (intre Egipt pede o parte si Asiria, Babion, Persia, Mace-donia pe de alta parte), accentul pus pe sin-cretismul iudeo-elen (mai ales dup& cuce-ririle lui Alexandru Macedon si in mod deo-sebit apoi in Alexandria unde 2 din cele .5cartiere ale orasului apartineau populatieievreiesti, unde a fost redactatà versiunea.Septuaginta a Bibliei, unde Filon Evreulsi-a scris opera in greaca), apoi pe Evul Mediutimpuriu (considerat ca epoca de inflorirea culturii iudeo-arabe i lipsit& de persecutiiimpotriva evreilor) si in general pe perma-nenta evreiasca (chiar daca. uneori numericredusl) in Palestina,

Am mai mentiona: folosirea in genrala termenului de antiiudaism" in loc de ter-menul incetatenit dar incorect de anti-semitism", caracteriearea obiectivk a perso-nalitatii lui Herodes cel Mare (punand inevident& cruzimea, vasalitatea fat& de Roma,guvernarea opresiv5 inclinatia pentru cul-tura greacA, autorul scrie: Cei treizecitrei de ani ai domniei lui Irod (37-4 a.Chr.) constituie, in multe privinte, unadin cele mai remarcabile domnii din istoriaevreilor... Irod a fost un mare suveran.A stiut extind& in mod pasnic limiteleregatului. Iudeea a cunoscut o rará perioad&de pace si stabilitate", pag. 69), pozitia inproblema convertirii chazarilor la iudaism(... aceast& convertire nu a afectat dealdinastia domnitoare, clasele conducAtbare

o mica parte a poporului", pag. 158).Dac& personalitatile evreiseti din perioada

raspt.ndirii culturii are be constituie obiectulpreocuparii autorului, in schimb creatoriievrei din literaturl, ara, stiinta, economie,precum i manic perionalitati evreiesti ces-au ilustrat in politic& (co sh nu rpentionamcleat pe Disraeli si pe Walther Rathenau)nu sunt deloc pomeniti. De altfel, in sensula:cestei remarci critice, am mentiona i dis-

§:1-a

si

ii

sa-si

ptiintifich,

pi

pi

www.dacoromanica.ro

3 Note 1 89

proportia care credem ca existA in modul detratare a materiei: din cele 344 de paginiale lucrArii doar 100 sunt rezervate sfirsituluisec. XVIII si secolelor XIX i XX (clacalucrarea ar fi fost una stiintifica de istorieaceasta distribu ire a materiei eventual s-arfi justificat, dar daca s-a urmarit prezen-tarea doar a esentialului atunci esentialepentru istoria poporului evreu sunt sec. XIX

si , daca n-ar fi verba decat de refugiuamerican", sionisinul. recladirea Israelului).Daca lucrarea s-a vrut a fi una pentru ne-specialisti, de informare asupra momente-lor esentiale din istoria poporului evreu, cuatat mai mult indicarea unei minimale bi-bliografii ar fi fost utila pentru cititorul do-ritor a adanci cele prezentate de autor.

Betinio Diamant

V. FARMAGIU, N. MATEI, C. SLUTU, Cartea Moldovei (sec. XVIIsec. XX) (II). Edifii cu caractere chirilice (sec. XIX inc. sec. XX).Catalog general, Editura Stiinta", Chisinau, 1992, 266 p. 65 pl.

Partea a doua a catalogului Cart ea Mol-dovei (sec. XI X inc. sec. XX ) ii propunesa fie o continuare a Bibliografiei ronuinestivechi (1508-183 0) i o contributie indis-pensabila la un viitor repertoriu tezaur alcartilor tiparite pe teritoriul locuit de ro-mani, on impriniate in tipografii straine,dar destinate romanilor.

Sunt descrise, dupa toate criteriile bi-bliologice, 150 de titluri, reprezentind 360 deegemplare de carti, examinate de visu"

pastrate in urmatoarele depozite: Biblio-teca Nationala a Republicii Moldova, Biblio-teca stiintifica Centrala a Academiei destiinte a Republicii Moldova, Muzeul deistorie de Stat al Republicii Moldova, Muzeulrepublican de istorie a religiei, Muzeul repu-blican de literatura Dimitrie Cantemir",Muzeul de Stet de arte plastice i Muzeul deStat de studiere a tinutului.

Majoritatea editiilor reprezinta rodultipografiilor de la Iasi, manastirea

Nearrt i Chisinau, cea din urma, mai putincunoscuta specialistilor romAni, fiind in-fiintata in 18 14 de mitropolitul Chisinauluisi al Hotinului, Cavriil Banulescu-Bodoni.Tipografia exarhica de la Chisinau a activatpana in 1883, fiMd utilata .cu garnituri delitere chirilice i rusesti, o parte mostenitedin fosta tipografie a lui Mihai Strelbintki.In 1843, i s-a adaugat prima tipografie pri-vata, basarabeana, cea a lui A. Popov.

Tipariturile, in majoritate carti de cult,sunt imprimaie ci litere chirilice in roma-neste sau bilingv: romaneste i ruseste. 0singura carte face' exceptie: Codicele civilal Principatului Moldovpi, a carui primaeditie in limba greaca (Manastirea Trei

Ierarhi, Iasi, 1816 18 17) riu-si avea locullpotrivit titlului acestui catalog, in prezenturepertoriu. Ar fi fost de dorit, dat flind difi-cultatea acce6ulni cercetatorilor din Ro-mania in bibliotecile i muzeele din Basarabia,ca transliterarea foilor de titlu s fi fostfi'muta cu alfabetul chirilic, si nu cu cel ru-sesc; de esemenea, extrem de utila ar fi fost

reproducerea insemnärilor de pe exem-plarele descrise, in care se pot regasi infor-matii pretioase privind circulatia lor, eve-nimente istorice, biografia unor personalitatietc. Dintre indica care insotesc catalogul(de antroponime, de titluri, de locuri deeditii i tipografii), indicele de nume pre-zintä unele stangacii in :Identificarile propuse.

Ce imagine de ansamblu ofera acest re-pertoriu? Desigur, pentru a obtine un tabloude sinteza, celor 150:de titluri indexate trebuieadaugate alte 331, oranduite in lista sepa-rata a editiilor cu caractere chirilice (18 131918) cunoscute dupa izvoare bibliografice.intre acestea, o proportie coplesitoare oreprezinta cartile de cult, urmeaza apoi cule-genle cu caracter juridic, literatura istorica,cea didactica (gramatici, geografii etc.)in sfarsit, intr-o mare diversitate, traduce-rile 0 adaptarile din literatura preromanticaUniversall. Studiul introductiV al lui A. I.E5anu nu analizeaza productia de carteprin pnsma continutului, ci doar sub aspec-tul evolutiei tiparului si al performantelortipografice. Indiscutaliil insa, asa cum speracercetatorul amintit mai sus, acest instru:m.ent va fi punctul de plecare al unor studiiviitoare.

Violeta Barbis

inc.

gi

si,

www.dacoromanica.ro

190 Note 4

GHEORGHE V. GONTA, Tara Moldovei Imperiul osman (sec. XV XVI ),Chisin6u, 1990, 128 p.

Lucrarea istoricului din Chisinan repre-zint& o non& contributie la bogata biblio-grafie a relatiilor moldo-otomane in evulmediu, in secolele XV si XVI. Ea este o reu-sita irnbinare intre rigoarea stiintificacaracterul de popularizare pe care autorulreuseste sa i-1 imprime pentru a putea ficitith i inteleath de un cerc cit mai larg decititori.

Gh. V. Gonta abordeath subiectul pecard si 1-a propus prin prisma a dou& marletape istorice ale relatiilor moldo-otomanedin perioada avuth in vedere. In primul rind,el se opreste asupra perioadei care a dus laincadrarea Moldovei in sfera da influent&si de dominatie otomasta, iar apoi, analizeaz&pe scurt inceputul luptei de eliberare dinMoldova, pin& la sfirith1 secolului al XVI-lea. In ceea ce priveste primul aspect, au-torul considerl cA el poate fi impartit indou& parti distincte, una pe care o denu-meste supunerea Moldovei fata de Imperiulotoman, care incepe o data cu plata hara-ciului in 1455 1456, si o a doua, numithinstaurarea dominatiei otomane in Moldova,al thrui punct de inceput considerA a fi ex-peditia lui Suleiman Magnificul din 1538.Bineinteles insA cá istoricul din ChisinAunu-si propune sA clarifice toate aspectele,numeroase, aflate inc& in discutie, ci sa prezinteun punct de vedere propriu, pe care-I con-sider& cit mai apropiat de adevar i, in ace-

timp, O. lase kc si pentru alte posibileinterpretari pe care aprofundarea cercethriloristorice le vor aduce la lumina.

In ceea ce priveste cel de-al doilea aspectprincipal abordat in lucrare, acela al luptei

de eliberare a Moldovei, se consider& c&ea incepe imecliat chip& instaurarea domina-tiei otomane. Autorul se opreste, in primulrind, asupra momentului pe care 1-a repre-zentat domnia lui Ion Vod& cel Viteazinsistä pe alianta dintre fortele acestuiatrupele de cazaci. Din pacate evenimentelede la sfirsitul secolului nu sint tratate asacum ar fi meritat, mai ales intr-o lucrarecare este si de popularizare. Numele luiMihai Viteazul, care a fost i domn al Mol-dovei, nici macar nu este amintit, iar incer-thrile lui Aron Tiranul de a se ridica impo-triva turcilor nu sint prezentate in contextulkr firesc, adith acela al luptei unite a celortrei taxi românesti pentru redobandirea inde.pendentei. De fapt, autorul expediaz& foarterapid problematica istoric& a sfirsitului desecol XVI, lasind cititorului impresia canu doreste sA se opreasca asupra ei, ca anu-mite bariere exterioare, poate i interioare,il impiedica sA fath acest lucru..

Dar, in ansamblu, putent considera lu-crarea lui Gh. Gonta ca o reusit& isto-riografica, mai ales in masura in care in-cearca sl se desprincla de modul de inter-pretare sovietic al perioadei pe care o tra-teaza, Posibilitatile destul de reduse de in-formare (bibliografia romana este putin cu-noscuta), la fel ca i ambinata social-politicain care a scris 1-au impiedicat pe istoriculdin Chisinau sa faca mai mult pentru mo-ment.

Eugen Denize

SHIVA S. HALLI, K. VANINADHA RAO, Advanced Techniques of Popula-tion Analysis, Plenum Press, New York & London, 1992, 226 p.

Majoritatea textelor publicate pan& acurnprivind analiza demografith s-au limitat laprezentarea metodelor demografice tradi-tknale, cum ar fi sursele de date si limitelelor, tehnicile de standardizare, sau diferitelemetode de estimare a populatiei. Lucrarealui Shiva si Rao este o sinteth a stadiuluiactual al cercet&rilor din domeniul metodo-logiei in demografie, iar comentariul nostruse ye referi in general la continutul i modulde organizare al cArtii si nu va discuta asuprametodelor matematice complicate folosite inanaliza demograficA.

Specialistii au dezvoltat i aplicat cusucces in ultimii ani o varietate de procedee

sofisticate, neprezentate in lucrarile intro-ductive standard. In plus, multe metodetraditionale, specifice demografiei au fostimbunatatite i extinse. Pin& acum, cluplshinta noastrA, nimeni nu s-a straduit s&adune toate aceste noi cercethri intr-un volumca cel de fata, care rezum& cele mai des uti-lizate tehnici de analith demografica, sprefolosul tuturor celor interesati in a avea oprivire de ansamblu asupra kr.

Desigur, nici o lucrare nu poate includetoate metodele vreodath propuse ca fiindutile in analiza populatiilor, i in acestpunct de vedere nici textul de lath 'nu sedoreste a fi exhaustiv. Totusi cei doi autori,

lai

V

a ei

www.dacoromanica.ro

5 Note 191

intr-n iricercare ambitioasa, prezinta metode-demografice i tehnici statistice care nuapar in alte lucrari de acelasi gen. Li s-arputea,. repfilsa o insuficienta explicare a as-pectelor teoretice care fundamenteaz& acestemetode, dar pe de alta parte, un nivel mate-matic prea ridicat al expunerii ar indepartamulti cititori, pentru cei special interesatiexist& nd texte complementare care ;A supli-ncasca accasta lipsa.

Dup& cum autorii precizeaa in prefata,Rir a'. a avea pret-ntia unor contributii origi-nale in suportul-statistic al metodelor, carteareuneste cele mai. recente cercetari in mode-larea statistic i aplicatiile ei la studiulpopulatiei. Exist& numeroase variante aleliecarui model statistic, dar lucrarea se mar-gineste la descrierea celui mai raspindit Instudiile de demografie, ilustrat de o aplicatieusor de urmarit, indicandu-se un softwareadecvat i interpretandu-se rezultatele. E-xemplele se refer& la toate procesele demo-grafice: fertilitate, mortalitate, nuptialitate,migratie, relatii de familie, participare laforta de munch...

Cu exceptia materialului din primele doulcapitole, metodele descrise in aceasta cartenu se gasesc in nici un alt text de acelasiprofil.

Capitolul 1 discuta pe scurt rateleprocedeele de standardizare, iar capitolul 2se refera la tabelele de viata. Capitolul 3,bazat pe un studiu al fortei de munca inCanada in perioada 1950-1982, furnizeazaum model al proceselor care caracterizeaza

o cohorta. Modelul regresiei multiple esteintrodus in capitolul 4, iar ca o extensie na-tural& a sa este prezentata analiza factoria14.-Desigur, multe detalii teoretice lipsesc, citi-torului fiindu-i indicate lucrari care sa su-plineasca aceste lacune. Modelele logisticepentru variabile binare dependente fac sti-biectul capitolului 3, pentru ca in capitolul6 sa se discute analiza logliniara. Din nouautorii se preocupa de interpretarea rezul-tatelor pe o aplicatie concreta. Capitolele 7si. 8 descriu amanuntit cateva modele depen-dente de factorul timp, modele de multe ofievitate de cercetatori din lipsa unui soft-ware potrivit. Acesta este motivul pentrucare autorii analizeaza pe larg premiselele,datele i programele care se potrivesc acestormodele, punAnd in evident& si limitele kr.Capitolul 9 se bazeaza in mare parte pe con-tributiile lui Willekens si Roger la studiuldemografiei multiregionale.

Materialul prezentat in aceasta carte nueste original, i, in bun& masura, a fostpublicat in alte lucrari. Este imposibila oprezentare exhaustiva a modelelor statisticeintr-un singur volum, de aceea sunt inclusenumai cele mai raspandite in randul demogra-filor, sau cele care se pot adapta usor la spe-cificul demografiei. Meritul lvcrarii lui Shivasi Rao este acela de a strange la un kc, in-tr-un singur text, un numar considerabil demetode demografice, sustinute prin exempleinteresante i insotite, pe cat a fost posibil,de utile programe de prelucrare automath,

Irina Gavrild

GERHARD HERM, Der Aufstieg des Hauses Habsburg, Econ Verlag, Düs-seldorf Wien, New York, 1992, 336 p.

LuCrarea de iata face parte din cele maicunoscute sinteze dedicate Casei de Habs-burg 0 acest lucru este pe deplin demonstratde cele sase editii pe care le-a cunoscut pan&in present, dintre care cea mai recent& estedin 1992. Gerhard Herm a colaborat la peste40 de filme documentare si este autor alunor Incrari de mare succes de librarie, intrecare se numara volumul de fata, ca 5i DiePhOnizier, Die Kellen, Die Diadochen, alaturide numeroase romane istorice 5i volume deeseuri.

Der Aufstieg des Hauses Habsburg isipropune sa prezinte impresionanta istorie aascensiunii unei dinastii, care, desi cu originiobscure si cu o prima experienta modest& latronul imperial in sncolul XIII, a reusit, lasfarsitul secolului XV, &I-0 constituie unadevarat imperiu universal, pe care sa-1lase mo5tenire urma.0143r. Punctul culininant

al maretiei Casei de Austria 1-a constituitimparatul Carol al V-lea, care a domnitpeste un imperiu unde soarele nu apuneaniciodata".

Tocmai de aceea ponderea cea mai mare,in structura lucrarii, autorul a acordat-opersonalitatii lui Carol Quintul. Trei capitoledin cele cincisprezece, ce traseaza istoriaHabsburgilor din 1272 pana in 1648, iisunt dedicate, autorul incercand sa desci-freze sensul politicii imperiale, atat in planintern cat si extern, politica guvernath decoordonate majore: lupta pentru suprematiein Europa si in Mediterana, precum si luptapentru mentinerea unitatii politice a Europei,ce imbracase in evul mediu forma ideologic&a republicii crestine".

Stikl alert si fluid al lui Gerhard Hermface din lucrarea de fata o lectur& placutace se adreseaza deopotriva specialistilor si

Si

www.dacoromanica.ro

192 Note 6

marelui public iubitor de istorie. Autorul areusrt s dea viata evenimentelor naratesi de aceea expunerea se deruleath sub formaunor imagini clar conturate, ce par a fi de-cupate dintr-un film. Nimic din ceea ce poateapropia pe cititor de o mare personalitatea trecutului nu este neglijat. Titlurile capito-lelor, prin epitetele sau metaforele folosite,sugereath, in cateva cuvinte, trasaturi deli-nitorit. Asa amintim capitolul VI AnnaHabsburgilor Fantezia, capitolul VII Fre-deric cel lene capitolul IX Frumoaselevisuri ale lui Maximilian, capitolul XI.impuiratul F1 cdlugdrul, capitolul XII Eloufdra voie sau capitolul XV Ceterum- censeo:HabsInagii trebuie sd fie nimicifi. Toateaceste titluri marcheath succint principalelemomente de cotituth din istoria Habsbur-gilor, de la intrigile de curte i planurilematrimoniale urzite de Frederic si Maxi-milian pana la constituirea unei alianteeuropene cvasi-unanime impotriva Casei deAustria in timpul thzboiului de 30 de ani.

Persoinalitatea lui Carol Quintul este siea puternic creionata, in cele trei capitolece-i sunt dedicate exclusiv. Imparatul estereadus la viata prin prezentarea resedinteloriniperiale care I-au incantat, a pasiunilorcare 1-au animat (astronomia, matematica,geografia si cartografia), dar i prin inter-mediul mancarurilor preferate. Tânárul Carolapare ca un personaj bonom, rafinat degus-tátor al bucatariei flarrande, spaniole siitaliene, o fire deschisa, dar autoritath, dor-nica de cunoastere, dar si de a stapani lumea(p. 229-231). Cum nu a reusit sa poata ca-la tori niciodata pe tot intinsul vastului sauimperiu, Carol c-a multumit sa con,andecele mai bune harti la cei mai vestiti carto-grafi ai vremii. Putea rstfel sa calatoreascape harth, cu ochii sau putea sá ela-boreze complicata stratcgie de aparare avastelor sale posesiuni, amenintate mereu,atat pe mare cat i pe uscat (p. 232-248).Datorita acestei viziuni oferite de GerhardBerm asupra personalitatii lui Carol alV-lea intelegem surpzinzator de usor de ceimparatului i-a fost atat de greu sá liota.-rasa', in toti anii sai de domnie, care este

punctul cel mai important al imperiului sausau care este cel mai vulnerabil, unde anume

cand trebuie sa loveasth pentru a-si aparaposesiunile, dar i pentru a inalta mitul in-

Casei de Austria, mit pe careantecesorii sai se straduiseth sA-1 impunaEuropei.

Imaginii tanarului impetuos, ce era ho-tarat sä stapaneasca lumea, autorul ii opuneportretul fäcut de Tizian, in anul 1548 (p.251). Asa numitul portret miinchenez"(aflat la Pinacoteca din München) prezinthun om intre doul varste, sceptic, descurajat,dezamagit i obosit de experienta amath avietii. Nimic nu aminteste de maiestateaimperiala, nici hainele negre, excesiv de sobre,nici scaunul sirnplu pe care este asezat. Mamastanga inmanusata, ce se odihneste neglijentin poala vesmantului negru, contribuie lasporirea impresiei de oboseall i descura-jare. La fel, privirea este cea a unui om deza-magit, inselat in astepthrile lui. Tocmai deaceea Gerhard Herm conchide cá in acest.portret Carol Quintul nu arath decat.ca unnegustor care si-a pierdut toata averea"(p. 251). De altfel ráspunsul vietii la marileambitii ale tanárului cc se urea pe tronulimperial In 1519 acesta a fost: dezamágirea

esecul. Esecul sail personal nu a fost sicel al Casei de Habsburg, fratele san Ferdi-nand hind rnarele beneficiar al maretieiCasei de Austria in sccolul XVI. Urmasiiimpusi ca imparatii prin drept ereditar, vorcontinua ascensiunea acestei dinastii, panain punctul in care au reusit sa starneasclanirnozitatea generala, atat in interiorulimperiului, cat si la granitele sale.

Aceasta abordare vie a istorici celei mailongevive dinastii irnperiale europene. reco-manda cartea lui Gerhard Herrn ca pe olectuth deosebit de instructiva. Credem el,in masura in care posibilitätile financiare arpermite-o, traducerea acestei lucrari ar fibinevenith pentru publicul rornanesc lubitorde istorie.

Jleana Cdzan

N. IORGA, Istoria Romiinilor, vol. III (Ctitorii), ed. a II-a, Edit. Enciclo-pedica, Thicuresti, 1993, XVI + 424 p., text stabilit, note, comentaiiisi postfata de Victor Spinei, Addenda de Costica Asavoaie, indice deSorin Iftimi i Victor Spinei

Prodigioasa activitate -6pografica a Edi-turii Enciclopedice continua cu tiparireacelui de-al treilea Volum dig mama sintezaprivind istoria romanilor a lui N. Iorga

Iskyria Romdnilor III, Ctitorii). Re-editarea acestei lucrari, dui% 6 perioadade peste o jumatate de secol din ruornentulaparitiei primelor volume, demonstreath inca

r-A

rrintii,

shit,

1

ti

PCI..

www.dacoromanica.ro

7 Note t 93

o datA valabilitatea i originalitatea ideilorformulate de marele savant, idei ce s-au.constituit in mai multe directii de cercetarein istoriografia româneasca.

Tematic acest volum prezinta istoria ro-mânilor in intervalul cuprins intre sfaxsitulsecohilui al X-lea Inceputul secolului alXV-lea, perioadO in care s-au pus bazele,sub aspect politic, institutional si teritorial,statelor feudale romfinesti.

Pornind de la premiza a orice fenomenistoric trebuie analizat i inteles intr-uncadru geografic si politic mult mai larg decatcel in care se produce, N. Iorga prezinta inprima carte a volumului, Colaborcirile", sta-diul evolutiei spre statalitate a elementuluiromânesc din zona Balcanilor, in conditiilein care DunArea nu a constituit un obstacolin stabilirea de contacte intre comunitktileromânesti. In rândul contactelor cu urmAriimportante asupra evolutiei politice a ro-manilor, autorul aminteste pe cele cu maghia-rii, pecenegii i cumanii. Astfel, referitor larelatiile dintre cumanii asezati la DundreaInferioara i romfini le considerA ca au de-pdsit stadiul simplelor imprumuturi de obi-ceiuri, ajungindu-se la influente politice decea mai inalta ordine" (p. 47).

In cea de-a dona carte, Clitoria dund-reand si balcanied" autorul abordeaza. maiMi.71te aspecte; un prim aspect il constituiecontactele dintre lurnea româneasc i ceabizantinl. (revenirea Bizantului la DunAre,infiintarea thèmei Paristrion care aveadesigur ambelE-maluri" (p. 56) , rolul bise-ricii, etc). 0 atentie deosebitA se acord5. fa's-coalei AsAnestilor, actiune ce a dus la apa-ritia iiflui nou stat cu mari implicatii asupraevolutiei situatiei politice in sud-estul euro-pean in care rom'anii au reprezentat elementconstitutiv.

Dupa. cucerirea Constantinopolului decAtre latini (1204) in dorinta de a crea...o monarhie lating a Orientului" (p. 90) regiimaghiari vor relua la un alt nivel politica deinfarire a prezentei lor in Transilvania. InaceastA directie se inscrie prezenta Cava-lerilor Teutoni in Tara Harsei, ...un faptde cea mai mare importantA pentru rostulromânesc la inceputul secolului al XIII-lea"(p. 93), in vederea creerii unei Cumaniivasale" (p. 98). Referitor la capitolul rela-tiilor maghiaro-teutonice, N. Iorga anali-zeath cauzele conflictului ce au deterwinatalungarea acestora; astfel, motivul principal1-a reprezentat tearna regalit4ii maghiarede a nu pierde rolul de instrument depermanentA cruciata." (p. 97) in favoareaOrdinului, in conditiile tendintei acestuia dea se pune sub controlul papalitatii.

Desi invazia tAtaro-mongola din 1241a avut urmAri negative asupra statului ma-ghiar, afectand planul lor de Imperiu latin

13 c. 1070

al Ungariei" (p. 101), acesta nu a abandonatideea controlului Transilvaniei. Primul semnal acestei tendinte a fost instalarea Cavale-rilor Ioaniti aici, ce au beneficiat de largiprivilegii acordate. prin diploma regall din2 iunie 1247. Referitor la acest act regal,N. Iorga a sesizat un aspect foarte -.impor-tant pentru problematica procesului de crista-lizare politica la românii de la nord de Du-nAre: diploma reconfirma o stare de orga-nizare politica a rornanilor existentO inaintede marea invazie fataro-rnongolA (v. p. 117).

Cartea at III-a, Ctitolia indeleondentd.Prima sintezd a secolului al XIV-lea", cearnai substantiall, prezinta procesul formaxiistatelor feudale românesti si evolutia aces-tora pana la inceputul secolului al XV-lea.Desi nu neglijeaza rolul factorilor interni,N. lorga tine a sublinieze importanta con-juncturii politicii exterue in care s-a produsgeneza statelor feudale românesti invaziatAtaro-mongolA din 1241 si criza regalitatiimaghiare de la sfirsitul secolului al XIII-lea,care au dat posibilitatea desprinderii decentru a provinciilor i sä inceapä o viatldeosebita, potrivit cu propriile lor nevoi"(p. 125).

Consolidarea celor clouA libertOti" ro-mânesti (Tara Româneasca, Moldova) s-aconcretizat pe plan extern prin rezistentafatO de presiunile regalitAtii maghiate i apoiprin integrarea in sistemul raporturilor feudo-vasalice specifice epocii, pe plan intern,prin crearea structurilor constitutionale alestatului i intemeierea" celor douA mitro-polii ortodoxe subordonate canonic Patri-arhiei de la Constantinopol (act si cu pro-funde irrplicatii politice).

Domniile ultimilor doi ctitori", Mirceacel BAtrin si Alexandru cel Bun, fac obiectulunei prezentAri nmlt mai ample; acurn seremarca prezenta unui nou factor politic

cel otoman (pe lAng 5. cel ungar i polon),ce va influenta profund evolutia ulterioaraa celor dou5 state feudale românesti.

Pe lânga valoarea in sine a volumului semai adaug i faptul cA prin strAdania celuice a ingrijit aparitia acestei editii, V. Spinei,s-a reusit o reactualizare a problematiciiabordate de N. Iorga. Cu ajutorul unui densaparat critic si bibliografic, ce insoteste fie-care capitol al lucrArii, editorul realizeazao analizA detailatA i argumentatA a ideilorernise de marele istoric; se remara, in primulrand prezentarea evolutivA a conceptiilorlui N. Iorga asupra unor aspecte controver-sate ale evului mediu romanesc (exemplu:institutia dornniei, stapfinirile teritoriale alelui Mircea cel Batran, etc.). in aceeasi ordinede idei se inscrie i incercarea de a surprindeconfirmarea sau infirmarea tezelor iorghistede cAtre cercetarea istoriografica ulterioara.

t

www.dacoromanica.ro

194 Note

Pentru o mai bun& orientare, editorul apreviSzut acest volum cu o list& a prescurtl-rilor de periodice i colectii de cronici 0 docu-ments utilizate de N. lorga. Volumul maieste prevAzut cu o Addenda" (intocmita deCosticA A sb voaie) unde sunt prezentate oserie de fise redactate de autor in vedereafolosirii lor intr-o viitoare cdiie. Aceast&prezentare este important& nu numai subaspect documentar, ci i pentru intregireaimaginii vizind metoda i ritmul de lucru acelui ce este considerat cel mai mare istorical rominilor. in final, o ampla Postfa#1"

vine a intregeascl munca editorului; se-analizeaza locul important pe care-1 ocup&lucrarea lui N. Iorga in cadrul sintezelorprivind istoria románilor si se face o pre-zentare amanuntita a problematicii fiecaruicapitol.

in incheiere nu ne mai rAmfine decAt sane manifesam satisfactia privind aparitiaacestui volum, apreciind in mod deosebitmunca editorului, i astept1m cu net-Al:daretiplrirea celorlalte volume.

Giteorghe Lazdr

8

www.dacoromanica.ro

RECENZII

SAMUIL MICU, Istoria bisericeasa, Transliterare de pe manuscrisul originalpaleografic 1, studiu introductiv, note si glosar de Arhim. VeniaminMicle, Sfânta Manastire Bistrita, Eparhia Ramnicului, 1993.

Istoriografia 5colii Ardelene, despre cares-a scris atit de mult, fiind consideratl, pebunt dreptate, modelatoare a scrisului nostruistoric modern, este departe, totusi, de a ficunoscal in intregimea ei. 5i in mod pa-radoxal cel 'mai putin cunoscut, blfindulSamuil Micu, este si autorul cclei mai intinseopere istoriografice. Orice editie a unui textal lui Samuil Micu, decanul de vfirstil alreprezentantilor Scolii Ardelene, nu poate fi,deci, cleat binevenitl.

Editia de fata efectual de plrintelearhimandrit Veniamin Miele nu poate a fiecleat salutatA in intentia sa, contribuindla redarea nu numai a unui text, ci a unuiintreg domeniu istoriografic practicat de-Samuil Micu, rAmas mncä inedit: istoria ecle-ziastiel. Editia de fat.1 este cu atat mai meri-tonic, en- cat rnapuscrisul (pastrat in colec-fiile Filialei Cluj a Acadenthei Fo-mane ms. rom. 199) este unul din cele maidificile de citit: el reprezinta un exemplarde lucru, avAnd portiuni greu de citit, unclechiar iliribile, ca i multe stersilturi, dintrecare unele sunt datorate redactarii primare,iar altele sunt interventii ulterioare in teAt.a mai adluglm i o multime de completlri,ea si existenta mai multor trimiteri biblio-grafice (in special la sfintii parinti, dar si ladiferite istorii bisericesti), care se afll incadrul textului flrl a fi marcate ca atare.

0 prima probleml este a stabilirii titlulnicorect al manuscrisului: editorul a optatpentru titlul prescurtat pe care insu0 SaanuilMicu 11 noteazA pe prima fill a manuscri-

Istoria bisericeascd, optiune impropriedupl plrerea noastrA, din moment cc totcArturarul blljean foloseste pe urmAtoareafill tin alt titlu, care ne scuteste de confuziacu alte istorii bisericesti scrise tot deel (multedin ele fiind prelucari mai mult sau mai

Paleografic" ne apare ca o formulareredundantk daca este folosit in seusul ori-ginal autograf" san gresit folositl, dacl vreasl insenureze scris cu Merl chirilicA".

putin ample sc rise dupl. Claude Fleury2.Ar fi fost de preferat titlul mai amplu scristot de Samuil Micu pe fila urmAtoare Cu-noFtinld pre scurt a istoriei besericestia. Cusiguranta insa textul a fost scris in paralelcu prelucarile mai ample dupl. Claude-Fleury, la care face referire explicite: Sta-tul i dogmele acestora, cine voiaste mai pre-larg sa le Itie, ceteasca istoria besericeasclcea pre larg de mine sensä rumlneste si lalocul sau o va afla"5 sau in istoria cea prelam de mine sau in Vietile Sfintilor, cineva voi, le va putea ceti". etc.

Credem cá avem in fal textul dupl. careSamuil Micu tinut unul din cursurile

scolile din Blaj, cici inclusiv structuradidacticl a textului pledeaza pentru aceastAasertiunet istoria bisericeascl este Impartitl.pe secole, iar in cadrul fiedirei sute" gasimsubcapitole precum Ce inzparati au fost Lusuta aceasea ? Garde ceit au impirellit?beseareca lui Hristos cum au fost ? 1n sutaa- sasea eine au- Jost episcop la Roma ?; Ceeresuri s-au fdcut in suta- a ,sasea? Ce au in-vela si tine le-au inceput ?; Ce &Wares' s-aufacta- La besearecd in sada a §asea?; Ce goanc

Istorie bisericeascd dupd Claudie Fleuri,cca. 1800, vol. (ms. rom. 440 447) ;Istoria besericeased, 1782 (ms. rom. 116);/storia besericeascd, 1785 (ms. rom. 118),Istomia besericeascd, 1787 (ms. rom. 123);Ca sl nu mai- amintim cà i Istoria NouluiTestament, eca. 1800 (ins. rom. 448) estecitata nneori sub acelasi titlu.

8 Acelasi titlu este folosit si la inceputul-altor -capitole (de exemplu la Stela a douasi la Suta a treia) sau, sub formA modificatl:Cunoastere scured a istoriei beserice,sti (Subsa ,seaptea) sau chiar sub formularea Sewedcunopintd a istariti be.serecepi (Stela a treia,Suta a patra, Saks a OM), pe care o ?nal-nipi si in alte scrieri ale sale.

4 Citatele se vor face la paginile editieide fait, operand insl modificArile pe careni le-a impus colationarea Cu manuscrisuloriginal.

6 Ibidem, p. 52.Ibidem, p. 53.

Revista-istoricl", torn V, nr. 1-2, p. 195-200, 1994

sului,

sale- la

Hibliotecti

t

www.dacoromanica.ro

196 Recenzii 2

s-au fdcut in suta a ;cased asupra crestittilorcelor pravoslavnici cine au strdlucit cumuceniciia fi CU sfinfeniia viefii ? ; Ce oamenivesttfi pentru inviildturd ci ce scriitori au fostin suta a scums infra crestini ? ; Ce invdfdturda credinfii si ce dogme au avut beserica in sutaa sasea 1; Ce feremonii denafard sau rdndu-iale besericesti au fost in Besericd in sutc asasea?; Ce stapdnire besericeascd ci ierarhieau fost in suta a sasea?; Ce scriitori invdfatimai vestifi in lucrurile dinafard au fost insuta aceasta ?; Ce s-au mai in/amp/at in Be-serica lui Dumnezdu in suta a sasea? Carac-tetul explicativ, definitiile numeroase i, dealtfel intregul mod de expunere indreptatescintelegerea acestui text ca flind un compendiuscol2r al istoriei eclaziastice pang in secolulal VIII-lea.

Scrisa in 1789, dar ava.nd interventii ulte-rioare, pe care le apreciem ca datand dinjurul anului 1792, aceasta istorie este inordme cronologicg al treilea text dedicat deSamuil. Micu istdriei ecleziastice.

Editia este insotita de en Studiu intro-ductiv care contine urmatoarele subcapitoleViata si activitatea lui Samuil Micu, Conti-nutul teologic al manuscrisului, D spre cre-dinfa cea adevdratd, Despre sbbodve san si-nolfcle, Despre papalitate, Originea prima-tului papal, Ortodoxia, pdstrdtotire a ddevd-rului, Cauzele schismei din anul 1054. In-trucat studiul insista mai mult asupra con-finutului teologic si mai putin asupra pnezeitextului, a locului sgu in istoriografiaArdelene si a lui Samuil Micu in special, casi asupra'continutului sgu ciiltural, indraz-nim cateva observa-tii, care, deParte de asuplini toate aceste probleme, ii propun säfaca o simplg schitare a chtorva dintre acesteprobleme. La o primg3 analiza, 7unostinfdpre scurt a istoriei besencesti nu ni se relevanici ca o traducere a unui text anump, nicica o prelucrare dupg un anume tip de texte,oricum, in nici un eaz ca fiind o prelucra re soutraducere dupa _Fleury care este citat inmai multe randuri doar ca o sursg oarecare;textul ne apare mai degrabi ca o redactareoriginalfi, pornita probabil de la notiteleacute la cursurile urmate la Roma 0 Viena,Avem astfel redata in aceastä editie primaistofie bisericeasca redactatg in literaturaromang. Ca un argument suplimentar pentruInthriiea acestei afirmatii putem aduce frag-mentele in care Samuil Micu face referiri laistoria romanilor, cu atat mai mult c catAcestea nu au contingenta direct& cu istoriabiserMeasa : in 'anul 105, impgratul Traian,cu multh värsare de singe, au bgtut preghetii i, luand Dachiia, tare Mr, o au supusimparatiei romanilor si au dus apoi in ba-chiia lacuitori romani, pre carii i-au asezatacolo, unde i astazi, cei ce ne tragem din

romanii cei vechi, ne zicem romani"7. Dealtfel, Samuil Micu face de câte ori poateafirm.atii referitoare la istoria poporuluiPe de alta parte tot el face referiri si la altescrieri ale sale, fie ele traduceri din sfintiiparinti: vorbind despre Sfintul Dionisieel aminteste si de epistola cea cu canoane,carea o scrie caträ Vasilid, episcopill de laPentapol, carea iaste thlmficita scrisg. demine pre romaneste"8, sau, vorbind despreactivitatea Sfantului Chiril, spune: toatea lui scrisori, romaneste talmacite i serisesunt de mine"9.

Notd asupra manuscrisultti cuprinde oprima parte dedicatg descrierii manuscrisuluisi a istoriei textului; care, clupg: *pgrereanoastra, s-ar fi integrat mai bine in _primaparte a Studiului introductiv, i o a doua,care este, de fapt, o veritabilg, noel, asupraeditiei. Declarand ca a optat pentru res-pectarea formelor textului, editorul spune

o dificultate oarecare s-a ivit la transpu-nerea textului din alfabet chirilic in eel latin"in editarea textului, el s-a orientat dupa.Thincipii de transcriere a textelor romdnesti,secolele al XVI-lea Si XVIII-lea18.' Dar 0aceste norme, corectate de editiile care auurmat elaborgrii lor, nu au fost respectate inintregiine, editorul optand pentru unifor-mizarea fonetismelor (unificand be.sericd,beserecd pi biserecd sub forma pe care nuam intalnit-o niciunde in text bisericd,pe asea i asa sub ultima forma etc.). Ex-tinderea acestor principii sau lipsa imei adoua colationäri ulterioare transcrieriicacidoar astfel ne putern explica inconsecven-tele in editare a dus la transcrierea luiDumnezdu, Dumnezdiesc, intrd, sd s,i dualPrin Dumnezen, dumnezeiesc, intre, sd se dualetc. 0 evidentg tendintg, de modernizare"a limbii a facut ca formele substantivale sauadjectivale terminate in -in forma ac-tuala i astazi in graiiil din zona Sadului,de unde provine Samuil Micu si, fie tran-scrise ca fiind terminate in consoana, dif-tongarea fund respectata in alte situatii;intalnim astfel Mántuitor, domnitor, ascul-tdtor (in loc de Mcintuitoriu, domnitorin., as-cultdtoriu), dar formele articulate sunt Man-tuitoriul, domnitoriul, ascultdtoriul. De ase-Menea, fOrmele improtivd, inzprotivna, im-protivitoriu sunt transcrise in ptitua parte

7 Ibidem, p. 74.Ibidem, p. 91.Ibidem, p. 122.

10 Publicate in Limba rominV,-0XV,1962, nri 6, p. 653-660. Normele adoptatene indreptitesc sá credem c. prezenta editiereprezinta publicarea unei trascrieri maivechi, normele de editare cunoschnd modi-fiari substantiale de la publicarea lbr:

4

scolii

sau.

Cli

.,

8

p0

pi-

www.dacoromanica.ro

3 Recenzii 197

a textului impotrivd, impotrivnic, impotri-vitor, iar in a doua parte a textului sunttranscrise ca atare. Dar intalnim i alte ac-tualizäri ale formelor, care nu sunt conformenici principidor de transcriere anuntate, nici

textului; astfel, gasim. peste totde0 este scris generalizat Galigula.

Lectiuni eronate produse, probabil, denecunoasterea cuvintelor disparute astazi dinlimba curenta fac uneori sä asistamla intorsaturi ale textului care nu ii apartinlui Samuil Micu. Astfel aorea cateodata,uneori" este citit peste tot ca,ea, ceea ceface ca fraze ca afurisenia sit facea de laep[isco]pi si de la preoti; aorea transcrisgresit: eareal zerea i voia mirenilor" sadevina greu de inteles i, oricurn,piarda pc eel original.

Este evident di textul a fost transcrisdintr-p suflare"; dar nu a fost supus uneicolationari ulterioare. Doar astfel ne putemexplica faptul cit anumite greseli, pe care leintalnim la inceputul editiei au fost evitatein cea de a doua parte a ei (dar i invers).Tot datorita acestei lipse a unei colationarisuplimentare ne putem explica orniterea unorportiuni din text, ceea ce ingreuneaza evi-dent intelegerea lui, iar alteori ii altereazasensul originar. latit cateva exemple, incare textul lipsa este scris cu caractere italice:Pomeneste in cartea 18 si de H risto s, ca

au fost un barbat, de sd cade a-i zice Mr bat,facatoriu de minuni i altele"n sau pentruaceea, nu e de lips& sit rnai nurnar goanelelui aicea i necazurile, ca, e le-au fdcut asupo acatholicilor, cum pre episcopi i-au izgornt,i-au pradat de ale sale si altele"n sau chip&ce s-au sfarsit saborul, imparatul Constantin,in besereca Vlahernelor, uncle cia sdbm ul,s-au suit pre anvon"13. 0 situatie limita oaflam prin omiterea a doua pagini intregidin manuscris (paginile 114-115) care faceca textul sit devina de-a dreptul neinteli-gibil: de la impartasirea Besericii, nici, ia-rd prelezne ;Si Ord de cuvioasri poctiintd,dupii mdsura greutellii pdcatului sá sd pri-nicascd " etc.

Asemenea inconsecvente fac ca editia defata sa nu poata fi consultata decat cu pre-cautiile necesare. Dar asemenea erori nu scadcu nimica meritul parintelui arhimandritVeniamin Micle in restituirea unui text inedital lui Samuil Micu 0, mai mult chiar, inincercarea de a ne prezenta o fata inedita acelui mai bland, dar i a celui mai harnicdin reprezentantii !;3co1ii Ardelene.

11 op. cit., p. 243.Ibidem, p. 121.Ibidem, p. 243.

Mihai Gherman

STELIAN NEAGOE, IstoriaUn:riiyoilldnilor, vol. II,Edit. Diogerie, Bucureti,1993, 396 p.

Parcurgand lucrarea de fat.), orice cititorinitiat ii va pane intrebari asupra_specifi-cului ei. Lucrare de popularizare? In acestcaz, nelimitatele reproduceri docurnentare

amanuntele adesea extrem de specialela care face apel autorul sunt cel putin deprisos. Lucrare de specialitate? Atunci, lipsaunei bibliografii aduse la zi, a unei abordaricritice a. istoriografiei actuale ar pleda cutotul impotriva valorii i relevantei uneiatari tentative. Caci, prin omisiune, au-torul recuza in bloc o intreaga epoca istorio-grafica, autoare a unor contributii absolutdemne de luat in seama1. ,

1 Intentionasem initial sa prezentammacar in treacat o parte din contri-

butiile anterioare pe care autorul le lasa cutotul deoparte. Credern insa ca e mult mairelevant (si oricum mai usor) sa le amintimpe acelea la care face referire; e vorba doarde cloud titluri: C. C. Giurescu, Viata ci operalui Guza-Vodd, Buc., 1970 si un studiu docu-mentar semnat de Viorica Moisuc in Analede Istorie", Nr. 3/4976. Restul e tacere...

in fapt, autorul ne ofera un raspuns,chiar daca pe un alt plan. El afirma ca lu-crarea sa e conceputa ca o sinteza unio-nista". 0 lucrare de sinteza, deci. Afirmatietotal neacoperita de fapte, dupa opinia noas-frt. Caci, nici o lucrare de sinteza oricatde revolutionara ar fi i nu e deloc cazul,nu poate face abstractie de cercetarile ante-rioare. Macar un capitol de analiza istorio-grafica era nu numai necesar, dar obliga-toriu pentru un specialist care se respect-a.Macar prezentarea opiniilor anterioare, cureferire la problemele discutate, ar fi fostun act de profesionalism. Asa insa, un ci-trtor mai putin avizat consultand lucrareaar ramane cu dulcea i romantica senzatie depionierat pe care o incercau contemporaniioperei lui Hasdeu i Xenopol. Iar un specia-list ar constata consternat ca in ultimii 50de ani nu existit cleat un singur nume mistoriografia romana: Stelian Neagoe! Pentruc. totu0 autorul 10 face concesia dea se cita pe sine cu o parte dintre contribu-

realitatitCaligula,

a

Ii

,

www.dacoromanica.ro

198 Recenzii 4

fiile anterioare. Spunem o parte" pentrucä unele ar fi mai greu de anaintit azi...

Cititorul e pus in dificultate Inca de laprimele pagini in care practic autoruldeclarl cA ne ofer& de fapt vol. III al sin-tezei" sale, unwind ca adevAratul vol. IIsi lie scris ulterior, and esti gata sA acceptiaceasti stranie explicatie, constati ca, totusi,cartea incepe cu Ufl rezumat" al celei vii-toare (cam un sfert din total) dedicat luiCuza-Vodi.

Dar surprizele nu se opresc aici. Dom-nia lui Cuza e prezentati fir& nici cea maivagi idee sistemica, fir& a face nici o dife-rent& intre elementele cu adevIrat importante

micile aminunte de culise, ignorind aproapetotal politica de reforme, lovitura de statdin 1864, insistind eu inversunare asupraelementelor de intrig& politicA, deice Tele-vante pentru o sintezi unionista.".

Dar nici aceste lucruri -nu trebuie siconstituie motive de neliniste. Autorul neasiguri el tot ce lipsote aici vom gasi involumul urinator. Acum nu sunt luate Indiscutie decit elementele ce pot sugera con-tinuitatca. Cu alte cuvinte, vei gisi in vol.III, cititorule, explicatii la fenomenele isto-rice prezentate aici cu o deplin& superficia-litate, argumentatia concluziilor adesea ris-cante, cauzele i consecintele unor acte poli-tice decupate" arbitrar din context si

eventual multimea de documentecercetAri de care nu se suflA nici un euvint.

poate i acel dram de coerenta atit denecesar unei tentative de sintezi.".

Despre originalitatea" lucrArii trebuies& discutins pornind de la interpretare. Or,aceasta lipsote cu desavirsire. Cea mai mareparte a capitolelor se prezinta ca un colaj"de documcnte (adesea publicate de _multivreme de eltre alti autori, de obiceiautorului revenindu-i marele merit de a lepune cap la cap prin fraze de leg&turi.

De exemplu, capitolul relativ la ratifi-carea actelor de unire de la 1918 (p. 308326) in care contributia autorului este deaproape... o pagini! La fel in cap. despreunirea Basarabiei (p. 249-270) si respectivBucovinei (p. 270-282) cu Romania. Avemde-a face aici cu reproduceri in extenso"ale proceselor verbale din sedintele din 27martie 1918, respectiv 28 nov. 1918, dejapublicate de St. Cioba.nu, Unirea Basara-lnet, audit; fi documente cu privire la miga-rea nalionald din Basarabia in anii 19171918, Buc., 1929, p. 227-240) respectiv deI. Nistor (Untrea Bucovinei, studiu fi docu-mente, Buc.; 1928, p. 169-180), la care

de aceastA data. autorul face si trimi-tere. Cum nu aveam de-a face cu documenteinedite e lesne de inteles cA o asemenea ava-lansit" documentarl n-are nimic de-a lacecu ratiunile unei lucari de sintezA, ci mai

rlegrab& cu o culegere de documente pentruus didactic.

Lucrurile se schimbi oarecum in cap.ce trateazi unirea Transilvaniei cu Rominia(p. 282-295), unde autorul profit& de ocaziepentru a reedita o parte din docnmentelepublicate tot de domnia sa in 1984 (MarectUnire a romdnilor in izvoare narative."Docu-mente ale Marii Uniri). Din 18 mote citeare acest capitol, 11 trirnit la lucrarea incauzii. Nu s-ar putea spune ca avem de-aface cu un mare interes pentru montate.Dar nici eu o lips& de conseeventi. Pentruci tot ce inseamna cutegere documentar&(si mumai exemplul lucrArii Rotnanii la1918" ar fi suficient) in domenin nu exist&pentru autor. Si ar mai fi destule -exemple.

Evident cA un asemenea. efort de re-re-prod-mere de documente nu prea -mai las&loc la altceva. Dar ar fi o impresie gresita.Exist& si paragrafe de substantI". Din elecititorul are ocazia si afle, bunloard, CIDobrogea va fi fost, in sec. XIV-sub ,....stl-pinirea patriarhului Constantinopolului...",el dinastia AsAnestilor se numeste -mai noua Asanizilor" (p. 217), ea trupelor romaneli se predi la Plevna Omer PaTs," si-nu-bine-cunoscutul Osman Pap, (p. 131 clD. A. Sturdza -facea parte activi din opo-zitia conservatoare" din Senat in vrerneaguvernArii lui I. C. BrAtianu (p. 123), clrizboiul ruso-turc incheiat cu pacea de laBucuresti, are loc de fapt intre 1804 si 1809(p. 249), el liberalii din monstruoasa coa-litie" erau ...imbibati de idei de la 1789... "(p. 25), etc, etc.

Cat despre interpretare, ne-am striduits& o dibuim intre nenumAratele ghilimelece impestriteaza textul. Si nu am regretat.Am putut vedea din nou liniile de fort& aleunei intregi scoli de strAluciti traditie...progresisti.". intr-un stil and festivist,and inversunat, cliseele istoriografice do-ming. cu autoritate. BunAoarl, ideea dup&care Cuza-VodA", la mizat profitabil pepolitica personal& napoleoniani, privitoarela principiul nationalitatilor..." (termen cutotul impropriu dealtfel), ar reclama serioasenuantAri, mai ales cu referire la sprijinulFrantei pentru actul de la 2 mai 18642.

n alt rind putein lua cunostinti de ideeaci odati. cu disparitia regelui Carol I viatapolitic& romineasci s-a deschis plenar spre

2 Cf, S. Radulescu-Zoner, Actul de la 2mai 1861 in contextul relatiilor romiino-franceze, in vol. Unfree PrincipatelorPuterile europene". Buc., 1984, p. 202-225,in care S. N. ar fi gisit i necesare M.muriridespre politica lui Cuza fat& de' emigrantiipoloni si unguri, precum si o bibliografiede care se pare el nu are cuaostintit.

si

Si

omit),

si-134),

si

si

www.dacoromanica.ro

Recenzii 199

orizonturile unionistc..." (p. 237), de paraRegele ar fi fost supremul obstacol in calearealizärii acestui deziderat. De altfel, autorulinsusi aratase in paginile anterioare pozitiain repetate anduri favorabilä a monarhuluifata de românii din teritoriile aflate substapanire sträina (vezi, spre exemplu, ati-tudinea lui Carol I fats. de miscarea memo-randista, p. 2 15).

Mai departe aflam cu surprindereefectul nociv al loviturii de stat din 1866(tratata en o lipsä de obiectivitate, de spiritcritic si cu o superficialitate greu de egalat)s-a perpetuat peste vreme ca un blestempentru societatea romameasa. in opiniaautorului, 11 februarie 1866 a fost prece-dentul i modelul dupa care s-au ghidatloviturile violente" de la 1930, 1938, 1940,1944 si 1989! (p. 86). Consideram a la oasemenea afirmatie orice comentariu este deprises. ...

Dar cele mai interesante descoperiri"nise relevli in cap. ce se ocupa de Parlamentulvotului universal. Pentru inceput, autorulajunge la istorica idee cã Cererile noroduluiromanesc" anticipeaza". . Parlamentulvotului universal de mai tarziu" (p. 296),ceea cc e, totusi, un progres. Era o vremeand rascoala lui Horea era considerataprima revolutie modern& din Europa...-Nutrebuie crezut insA ca traditia protocronistae cumva absenta. La p. 296, aflam despreDivanurile ad-hoc a au fost ...adearateparlamente cu largi deschideri democratice,'hare primele din Europa acelei vremi (subl.noastra.).

in continuare, orice cititor ce s-ar ficonsiderat definitiv Scapa de aberatiileistoriografice politico-ideOlogice va fi infor-mat de faptul Ca "progresul societatii roma-nesti in planul vietii politice e reprezentat

totu0 de clasa muncitoare". i astapentru ca Odata cu formarea i organizareapolitica a proletariatului, miscarea munci-toreasa i socialista prornitea s adua unsuflu innoitor in societatea romaneasca".(p. 297). Nu insistam asupra rezultateloracestor promisiuni". Dealtfel nici autorulnu o face, chiar daa evidentiaza rolul capi-tal" al partidului politic al clasei munci-toare" in societatca româneasa, mai alesdupa. flurirea" P.S.D.M.R. Mai lipseasublinierea fratiei" dintre clasa muncitoaresi taranimea muncitoare!

De pe aceste pozitii nu ne mai mira acu-zatiile in cascada aduse partidelor istorice"sau limbajul adesea lipsit de mice urrná decleganta si academism. Expresii precumthrdAsie", om de casa.", thine de paza."(aplicate lui D. A. Sturdza) despre care au-torul afirina a a primit o eizmã in poste-rior" de la Cuza (p. 22), rapt imperialist"

etc. ne aduc aminte de inversunarca unorautori dintr-o epoca pe care o speram cutotul revoluta. Deviza -sine ira et studio"Ii e absolut necunoscuta autorului,

Din stilul de exprimare mai nou, alatu-rarea Bratienilor, Hohenzollernilor

(relativ la eroarea comma dea nu fi ridicat o statuie Printulni Unirii, p.8 1) ni se pare cel putin aprofesionala 0, inorice caz, sugereaza limpede abordarea par-tinica, orientata politic a unor probleme despecia litate.

Se adauga la acestea apelul la o intreagamitologie istoria (mai ales la domnia luiCuza si la persoana marelui Domn) care do-vedeste fie lipsa unei informari de calitate

profunde, fie selectarea informatiilor dupacriterii menite sa argumenteze numai unanumit set de idei, fara a lua in searnä pecele contrare acestuia, fie blocarea in schemementale imobile fie toate acestea la un loc.

In plus graba cu care e realizat aparatulcritic. Multe elemente speciale (statistici,ge-nealogii, evenimente concrete) sunt oferitefara trimiteri, ca niste informatii de manualscolar. Exista apoi trimiteri la documenteoriginale (ziare, colectii documentare ofi-ciale) cu toate ca acestea au fost deja pu-blicate in editii moderne sau au lost dejautilizate de alti autorisde care, firote, S. N.nu pomeneste nimic. Intilnirn apoi trimiterila documente publicate in forma de extrasin vechi lucrari de exegeza, pe care autorulle folostoe, cu toate Ca le-ar fi avut la inde-

mama., integral, in corpusuri. Evident dinconsiderente de comoditate, informatia fiindastfel preluata deja prelucrata si selectata.Mai adaugarn unidimensionalitatea surselorutilizate. Exista capitole intregi in care suntfolositewroape numai surse meraorialistice,Mt a se face apel la alt gen de tlocurnente(ex.: cap. Am cedat silnic in fata dreptu-lui fortei", p. 191-207). Existä altele incare, dirapotriva nu se iau in calcul decAtdocumente diplomatice (ex.: cap. Razboa-iele balcanice Cadrilaterul", p. 2 17-231).Cel mai adesea toate referirile documentare,provin din aceeasi sursa, iar citatele suntreproduse in extenso", fArä nici un mini-mum de selectie. Toate acestea nu pot su-gera in opinia noastra deat superfi-cialitate i grabl. in cel mai bun caz.

Marea majoritate a evenimentelor istoricesunt prezentate rupte din contextul lorintern sau extern. Razbolul de indcpen-denta, razboaiele balcanice, primul razboimondial, elementele de politica externa, tra-tate, negocieri diplomatice apar ca din senin,trunchiate, date ca atare, amintind de stilulunui manual scolar elementar.

cA

5

ei, coins-

www.dacoromanica.ro

200 Recenzii 6

Toate acestea plutesc precum niste insuleintr-un ocean de documente reproduse f&rao idee -unitar& i lungi liste de nunte, cutotule inutile(vezi lista deputatilor din primulParlament al votului universal, p. 302-307),avand ca rezultat derutarea cititorului cuamlnunte de prisos i punerea lui in impo-sibilitatea de a raspunde la once intrebareasupra concluziilor i origina1it4ii lucrArii.

0 cOmparatie, fie si sumara., cu primulvolum aliucrärii, apärut in 1986, poate arata

autorul area totusi cunostinta ca

in Romania s-a mai scris istorie i dupl 1940.Uitarea subitá a acestui fapt ne face s& neintrebam (lac& nu curnva avem de-a face cuo sintezl" mai putin unionistil" si Maimult aniversara", dup& un tipic usor deghicit. Asta ar explica multe lucruri dar totnu ne-ar putea lamuri de ce acest manualscolar (ceva mai bine documentat dar mai

prost sistematizat) isi poate aroga pretentiade sintez6 istoria unionista".

Radu G. Pdiuia

www.dacoromanica.ro

BULETIN BIBLIOGRAFIC

Buletinul bibliografic initiat de Revista istorica." are ca obiectiv semnalarea lucrárilordin produ4ia istorica, publicate de istorici straini si romani in afara hotarelor Romaniei, faráa aprecia valoarea lor tiintific. Buletinul vizeaza, cuprinderea ansamblului de lucräri stu-diu si carte tiparit a. dupa mijlocul deceniului trecut, care au tangente sau privesc direct peri-nada inedievala., moderna i contemporanä a Romaniei. Buletinul este si un instrument pentrusondarea modului in care izvoarele i literatura de specialitate romaneasca, sunt receptate deistoricii straini.

La elaborarea acestui buletin bibliografic au contribuit in masuri diferlte: Viorel Achim,Ileana Cazan, Eugen Denize, Liviu Mitache, Bogdan Murgescu, Serban Papacostea, NagyPienaru, Adrian. Tertecel.

Redactor de rubrica: Nagy Pienaru

I. Lunt Ani GENERALE, ENCICLOPEDH, DICTIONARE,BIOGRAFH, BIBLIOGRAFII

* * Concepts of Nationhood in Early Modern Europe,ed. by Ivo Banac, Frank E. Sysyn;Uliana M. Pasicznyk, Cambridge, Mass., Ukrainian Research Institute, Harvard Uni rersityPress, 1986, VII, p. 27 1-596 (Harvard Ukrainian Studies", vol. 10, nr. 3-4). Culegere destudii consacratä nationalismelor moderne in Europa rasáriteana. Pe baza documentelor dinarhivele maghiare, Keith Hitchins explica formarea identitatii nationale a romanilor trans-Ilya-neni (p. 542 558). Se insist& asupra rolului bisericii unite in constituirea nationalismuluiromanesc.

* * Rumanian. Jewry and the Revival of Israel, vol. I Roots, Tel Aviv, 1992, 3 18 p.Volum de studii asupra istoriei evreilor din Romania. Sunt abordate problemele istoriei evreilor,ale sionismului, holocaustului i lupta impotriva sa, emigratia, literatura si arta evreilor dinRomania.

CONQUEST, ROBERT, Stalin. Breaker of Nation, New York, 1991, 346 p. Este men-tionata rapirea Basarabiei in 1940 si sovietizarea Romaniei in anii 1945 1948.

KOVACSICS JOZSEF, A helytörtineti lexikonokkal kapcsolatos kutatdsok eredminyei ésprobldmdi (Rezultate i probleme ale cercetarilor privitoare la dictionarele de istorie localS,),in Demografia", 28, 1985, nr. 2-3, p. 279 307. Se prezinta, categoriile de date de interespentru cercetarea de demografie istorica, si nu numai, a perioadei 1526 1980, care se gasescin dictionarele , mai vechi sau mai noi, intocmite pe comitate, in Ungaria.

STOY, MANFRED, SEEWAN, BERNARD, Rumdnien 1971-1980, Munchen, Olden-bourg, 1992, 664 p..(colectia Sildesteuropa-Bibliographie). Catalog cu ultimele aparitii de cartein domeniul istoriei, politicii, dezvoltarii economice, organizarii juridice, literaturii, culturir, etc.

VZIAZEMSKAIA, E.K., DANCENKO, S.I., Rossiia i Balkani. Kone; XVIII 1918 g.(sovetskaiaposlevoennaia istoriografiia). Obzor (Rusia i Balcanii: sfaxsitul secolului al XVIII-lea

1918. Privire generals. asupra istoriografiei sovietice postbelice), Moskva, 1990. Lucrareaprezinta i clasifica principalele contributii aduse de istoriografia sovietica postbelica la stuchulpoliticii ruse fata. de Balcani in perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului al XVIII-lea i anul1918. Se mentionea2a i o serie de carti i studii cu privire la politica Rusiei fata, de Tárile Romane

apoi, Romania) in perioada respectiva.

II. IZVOARE

* * * Acta Nuntiaturae Poloniae, II. Zacharias Ferreri( 1519 1521) et nuntii nunores( 1522-1553 ), et. H.D. Wojtyska CP, Romae, 1992, LXII + 498 p. (Institutum HistoricumPolonicum Romae, Fundatio Lanckororiski). Cuprinde informatii referitoare si la Moldova,.

Revista istorica", torn V, nr. 1-2, p. 201 206, 1994

*

(si,

www.dacoromanica.ro

2 02 Bulctin bibliografic 2

* * * Osmanli Devleti ile Kafkasya, Parkistan ye Kirirn Hanlihiari arasindaki witncise-betlere ddir ar* belgeleri (1687-1908 yillari arasi) (Documente de arhivil privind relatiiledintre Imperiul otoman i hanatele din Caucazia, Turkestan si Crimeea in anii 1687-1908),Basbakanlik Basimevi, Ankara, 1992, XLIV + 240 + 197 p. Cartea este o culegere de docunnenteotomane (fotocopii insotite de transliterari in alfabetul latin) referitoare la relatiile Portiicu Hanatul Crimeei i hanatele din Caucazia si Turkestan in anii 1687 1908. Se prezintauhele date privind relatiile romano-otornane i romano-crimeene in perioada sus-amintita.

BORSA, GEDEON, Honters Atlas Minor in selbsuindigen Ausgaben, in Zeitschsift furSiebenburgische Landeskunde", 15, 1992, nr. 1, P. 37-40. Problema editiilor atlasului refor-matorului brasovean.

GYORFFY GYORGY, Az Arpad-kori magyar krónikdk (Cronicarii maghiari din epocaarpacliana), in Szazadok", 127, 1993, nr. 3-4, p. 39 1-4 12. 0 reluare a problemei vechimiisi fihatiunii cronicilor ungare din sec. XI XIII.

HALIFE, MEHMET, Tarik-i Gilmdni (Cronica robilor lui Allah), KUltiir ve TurizmBakanligi Yayinlari, Ankara, 1986, XII + 2 12 p. (transpunere in limba tura moderna.: KamaSu). Este textul integral (transpus din osmana in limba turc . modernä) al relebrei cronici alui Mehmet Halife privind istoria Imperiului otoman in anii 1623-1664. Se ofera bogate infor-matti (parte din ele au fost deja publicate in traducere romaneasca) privind relatiile romano-otomane in perioada respectiva.

RASIM, AHMET, Romanya mektuplari (Scrisori din Romania), Arba Yayinlari, Istan-bul, 1988, 168 p. Cartea este o culegere de corespondente transmise din Romania (Dobrogea,Braila si Bucuresti) de catre scriitorul i ziaristul turc Ahmet Rasim pentru ziarul Tesvir-iEflar" din Istanbul, in perioada decembrie 19 16 ianuarie 1917.

SOULIOTIS, D.P., A Greek Prelate in the Tatar Khanate of the Crimea in the early seven-teenth Century, in Balkan Studies", 3 1, 1990, nr. 2, p. 269-28 1. Scrisoare din martie 1609a arhiepiscopului Nectarie de Ochrida catre voievodul Bogdan principele Daciei",

SZATHMARY, TIBOR, Descriptio Hungariae. Magyarorszdg és Brady nyrnotalott ter-kepei 1477-1600qHArti tiparite ale Ungariei si Transilvahiei, 1477 1600), Fusignano, 1987,26 1 p. Catalog cronologic al reprezentarilor cartografice ale celor doll& tad pana in vremea,lui Mihai Viteazul, cu evidentierea, diverselor curente ale cartografiei vremii.

III. IS HOME MEDIEVALA

* * Tanulmdnyok. A Mohdcsi csata 450. evforduleja alkalmdbdi (Mohacs.Studii prezentate cu ocazia celei de-a 450-a aniversare a Mahe* ed. Lajos RUzsas, FerencSzakály, Akademiai Made, Birdapest 1986, 369 p. Culegere de studii privind batalia din 29august 1526, care prin consecintele ei a influentat evolutia de durata, lunga a intregului Sud-Esteuropean, deci si a Tarilor Române. Rec. Peter F. Sugar, in Siidost-Forschungen", XLVII,1988, p. 3 13-3 15.

ATANASOV, GHEORGHI, Pogled kim dobrudjanskiia Dunavskii briag ot XI de XV v.(Schata asupra rnalului dobrogean al Dunarii din secolele XIXV) in Istoriceski Pregled,48, 1992, nr. 8-8, p. 13-3 1. Trecere in revistä a asezhrilor de pe acest tarm i evolutia lor.

BANKLITI, IMRE, A kuruc fitggetlensigi helborli gazdasdgi problimdi (1703-1711),(Problemele economice ale razboiului de independenta al curutilor 1703 17 11), AkademialMade, Budapest, 1991, 254 p. Lucrarea ofera un tablou extrem de bine docnmentat asupraeconomiei Ungariei i Transilvaniei in perioada 1703 17 11. Accentul este pus pe problemelefiscale si de politick economica, in legaturit cu solicitarile militare din acei ani.

BARTA JANOS (jr), BARTA GABOR, III. Bela kindly jövedelmei (Megjegyzirekkozipkori uralkodóink beviteleiröl) (Venitairile regelui Bela III. Observatii asupra incasarilorsuveranilor nostri in evul mediu), in Századok", 127, 1993, nr. 3-4, p. 413 449.:Autorii seocupa de un izvor important pentru istoria Ungariei arpadiene lista cuprinzand veniturileregale la sfarsitul sec. XII (datata 1185 sau 1195). Sunt analizate in detaliu diferitele categoriide venituri (intre acestea i venituri provenind din Transilvania), apelandu-se si la izvoare dela inceputul sec. XIV i de la mijlocul sec. XV. Se aduc corectii la calculul valorii in argint aacestor venituri, valoare pe care cercetarile anterioare.au supraestimat-o (166.000 marci); abiala sfar,itul sec. XV, in timpul lui Matia Corvin, s-a putut ajunge la astfel de venituri.

BENDA, KALMAN, Die Moldast-Ungarn (ming()) im 16.-17 Jahrhundert, in Su-dost-Forschungen", XLVII, Munchen, 1988, p. 37-86, 3 harp. Studiu foarte. documentaldespre cianglii din Moldova.

CABUK, VAHID, Kopriilsiler (Familia Koprulu), Killtfir ye Turizm Bakanligi Yayinlari,Ankara, 1988, VIII + 242 p. Cartea este o prezentare sintetica a vietii i activitatii marior

-

MolaGs.

-

9

www.dacoromanica.ro

3- l3uletin bibliografic 203

viziri otomani din familia (dinastia) Köprii (1656-17 10). Sunt oferite numeroase informatiiprivind relatiile romano-otomane in perioada respectiva.

CAZACU, MATEI, Families de la noblesse roumaine au service de la Russie XV6-XIX6siecles, in Cahiers du monde russe et sovietique", 34, 1993, nr. 1-2, p. 2 11-236 (volum inti-tulat: Noblesse, eclat et socida en Russie debut du XIX6 siecle). Destine-romanestiin Rusia medievala i modera.

CRACIUN, MARIA, Zur Reformation in der Moldau, in Zeitschrift fur SiebenburgischeLandeskunde", 15, 1992, nr. 2, p. 145-156. Istoriografia problemei; curente heterodoxe inaintede Reform& si inceputurile Reformei in Moldova.

DIMITROV, HRISTO, Bulgaro-ungarski otnoseniia v kraia na XII-naialoto na XIIIvek, in Istoriceski Pregled", 1992, nr. 11- 12, p. 3- 17. Sunt discutate intre altele i conilicteleteritoriale dintre regatul ungar i statul Asanestilor i alianta celor doul puteri sub tarul Boril.

DVOICHENKO-MARKOV, DEMETRIUS, Gheorghe Duca Hospodar of Moldavia andHaman of the Ukraine, 1678-1684, in Balkan Studies", 3 1, 1990, nr. 1, p. 73-86. Prezentaresintetia a domniei lui Gheorghe Duca.

GEDAI, ISTVAN, Turkish Coins in Hungary in the 16th and 17th Centuries, in A Fest-schrift presented to Ibrahim Artuk on the occasion of the 20th anniiersary of the Turkish Numisma-tic Society, Istanbul, 1988, p. 102- 119. Comentarii generale si un repertoriu incomplet al des-coperirilor monetare otomane din Ungaria istorica (inclusiv Transilvania). 9 note, 3 WO,ilustratii. Text publicat i in limbs, tura (p. 121-134). A se vedea recenzia lui Eugen Nicolaein SCIVA, 43, 1992, nr. 1,p. 98 si comentariile aceluiasi in BSNR, LXXX -LXXXV (1986- 199 1),nr. 134-139, p. 148-152.

GECSENYI, LAJOS, flies is Magyarorszdg kereskedelmi kapcsolatainak törte'neteheza 16-17-szdzad fordsajdn (Despre istoria relatiilor comerciale ?Titre Viena si Ungaria in sec.XVI -XVII), in Századok", 127, 1993, nr. 3-4, p. 469-485. Se refera si la negustorii dinuncle orase transilvänene.

MIKOLAJCZYK, ANDRZEY, Polish Factor in the Balkan Monetary Affairs of theLate 16th and 17th Century, in Zeitschrift für Balkanologie", XXII, 1986, nr. 1, p. 6 1-75.Autorul discua, pornind atat de la descoperirile numismatice cat si de la documentele scrise,aile, volumul i structura exporturilor poloneze de moneda de argint spre Balcani,cuprinzanddate i -despre 'raffle Romane. Enumea i imitatiile locale ale monedelor poloneze, amintindde emisiunile de la Suceava din deceniul 7 al secolului al XV1I-lea.

MIKOLAJCZYK, ANDRZEY, Polish-Ottoman Monetary Relations in the Light of Nu-nusmatic Evidence (16th to 18th Century ), in Wiadornósci Numizmatyczne", XXIX, 1985,nr. 1-2, p. 87 - 100. Prezinta, date despre descoperirile de monede poloneze in teritoriile otomanesi de monede otomane in teritoriul regatului polono-lituanian. Cuprinde i unele informatiidespre Moldova.

PANKOTAI, LASZLO, Mezogazdasdgi termelokorzetek a XVIII. szdzadi Bihor magyi-ben (Zone de productie agricoll in comitatul Bihor in secolul XVIII), in Acta UniversitatisDebreceniensis de Ludovico Kossuth nominatae. Series historica", 1985, p. 55- 169. Productiaagricolá in comitatul Bihor, pe zone, pe baza datelor conscriptiilor din 1720, 1743, 1753 si 1763;harti i grafice.

PARVEV, IVAN, Die bulgarischen und die griechischen Lander in der Balkanpolitikder Habsburger, Ende des' 17.-18. Jh., in Etudes Balkaniques", an XXVIII, 1992, nr. 2, p.59-66. Se analizeaza politica Habsburgilor fata de teritoriile bulgare si grecesti in secoleleXVII -XVIII. Sunt prezente i o serie de referiri la politica habsburgica feta de Transilvania,Tara Romaneasca si Moldova in veacurile respective.

RISOS, ANTONIOS, Die Vlachen send dare Pad, in Byzantino-slavica", LIII, 1992,nr. 2, p. 233 -236. Originea termenului pita in aromanä si dacoromana. E amintith prigonireaaromanilor in 1480 in Vlahia Mare, asadar, potrivit autorului, in Thessalia nu in Tara Roma-nea%ca.

ROGISTER, JOHN, Sept comptes - rendus inedits de Georges I. Briitsanu, in Parlia-ments, Estates and Representation", X, 1990, 1, p. 89-113; 1990, 2, p. 189-2 13, Profesorla Universitatea Paul Valery" (Montpellier III) i vicepresedinte al CIHAE, John Rogisteredittaza cateva texte inedite ale marelui istoric. Recenziile lui Bratianu - consacrate unor In-c/Ad de L. Halphen, J. Pirenne, M. Bloch, H.G. Wells, F. Lot,M. Gyemi, si B. Newman.

SUCIU, EMIL, Vestiges linguistiques turcs-osmanlis en Roumain, in Acta OrientaliaAcademiae Scientiarum Hungaricae", XLIV, 3, Budapest, 1990, p. 389-393. Pe calea deschisa.de Lazar Saineanu, E. Suciu cerceteaa influenta considerabila pe care a exercitat-o limbaturco-osraaná asupra romanei timp de aproape cinci secole. Rezultatul acestei influente il con-stituie cele aproximativ 2500 de cuvinte, sufixe i elemente de compunere imprumutate deromana. din osmanift. Articolul se opreste asupra fonetismelor i semantismelor arhaice.

XVP-

www.dacoromanica.ro

204 Buletin bibliografic 4

SUMNER, B.H., Be yi ik Petro ye Osmanli Imparatorlugu (Petru cel Mare si Imperiulotoman), Ti Irk Diinyasi Arastirmalari Vakfi, Istambul, 1993, IV + 92 p. Este traducerea inlimba tura a cgrtii cu acelasi titlu apgrutg. la Oxford in anul 1949 (si devenitg, in multe tan,o raritate bibliograficg). Lucrarea prezinta numeroase informatii referitoare la rolul TariiRomânesti i Moldovei in evolutia relatiilor ruso-otomane la finele secolului al XVII-leainceputul secolului al XVIII-lea.

ZACH, CORNELIUS R., Staat und Staatstriiger in der Walachei und Moldau im 17. Jah-rhundert, Munchen, Hieronymus, 1992, VI + 237 p. Lucrarea cuprinde patru subdiviziuni:principele, boierii, biserica, legdturile cu Poarta otomand.

IV. ISTOBIE MODEBNA

DVOICHENKOMARKOV, DEMETRIUS, General count Pavel D. Kisselew and theOrganic Regulation in the Danubian Principalities, in Balkan Studies", 3 1, 1990, nr. 2, p. 283294. Consideratii generale asupra rolului lui Kisselev in viata Principatelor dungrene.

GAVRILOVICH, SLAVKO, Uro§ Nestorovic 1812. godine o pravoslavinia u Habsbur§koimonarhii i nihovom drdjanu prema Rusiji (Uros Nestorovici despre credinciosii Bisericii ortodoxein Monarhia habsburgica i atitudinea Joe fatg de Rusia), in Zbornik matite srpsko za istorija",40, 1989, P. 107 114. Important raport din 18 12 in care e prezentaa i natiunea valata" dinTransilvania care covfirseste numgrul celorlalte natiuni de acolo".

HILKE, GERHARD, Russlands Haltung zur rumdnischen Frage, in Sfidostforschungen",.51, 1992, p. 219-257. Studiu analitic, intemeiat pe surse inedite cu privire la atitudinea Rusieifatg de Al. I. Cuza in ultimii sgi ani de domnie fatg de tentativele politicii tariste de a desfaceUnirea Principatelor.

IVANOV, A., Gheopoliticeskata sc4tnost na Berlinskiia dogovor ( 1878) (Esenta geopolitiaa tratatului de pace de la Berlin, 1878), in Novo vreme", 1991, nr. 7, p. 88-96. Studiul anali-zeaa modificarilepolitico-teritoriale produse in sud-estul Europei pe baza prevederilor tratatuluide pace de la Berlin (1878). Se prezinta si informatii privind partaj area Dobrogei, cu acel prilej,Intre Romania si Bulgaria, precum i trasarea granitei romgno-bulgare pe teritoriul provincieisus-amintite.

KOSIK, VIKTOR I., Russkaia politika v Bolgarii. 1879-1886, (Politica rusg in Bul-garia, 1879 1886), Tipografiia V.I.A. imeni Kuibiseva, Moskva, 1919, 180 p. Cartea analizeazg.politica rug. in Bulgaria in anii 1879 1886. De asemenea se fac referiri la politica rusa fata deRominia (si de intreaga regiune balcanicg) in perioada sus-amintitg. Rec. in Istoriceski pre-gled", an XLVIII, 1992, nr. 5, p. 112 114.

MADAI, LAJOS, Hat nagy kolerajdrvdny és a halandemdg Magyarorszdg del dundnisilirdgiójdban a XIX. szcizadban (Sase mari epidemii de holerg i mortalitatea in sudul regiunii Trans-danubia din Ungaria in sec. XIX), in Demográfia", 33, 1990, nr. 1-2, p. 58-95. Referiri si-Ia fenomenul holerei in ansamblul Ungariei i tarile vecine.

MARKOVA, ZINA, Cetata ot 1868 godina. Po sluceai 150 godiptinata ot rojdenieto naHadji Dimitdr i Stefan Karadja (Ceata din anul 1868. Cu prilejul aniversarii a 150 de ani de lanasterea lui Hadji Dimitar si Stefan Karadja), Izdatelstvo na B.A.N., Sofia, 1990, 198 p. Seanalizeazg forma,rea (pe teritoriul României) a cetei de revolutionari patrioti bulgari condua deHadji Dimitar i Stefan Karadja (1868), trecerea, Dungrii de cgtre aceasta (in acelasi an) cuscopul ridicárii la luptg a tuturor bulgarilor impotriva stgpinirii otomane, precum i nimicireaacesteia de atre ostasii Portii. Rec. in Bulgarian Historical Review", an XX, 1992, nr. 1-2,p. 167 168.

MOZES, MIHALY, Az erddly-bdndti nagyipari fejlodds fobb bekepcsoleddsi szektorai (186780) (Sectoarele principale ale dezvoltgrii marii industrii in Transilvania si Banat, 1867-80),In Acta Universitatis Debreceniensis de Ludovico Kossuth nominates. Series historica", 1988,P. 27-40. Date despre industria din Transilvania i Banat in a doua jumatate a sec. XIX.

NIKOV, PETAR, Otnofenieto na Ru.siia kdm bdlgarskoto fdrkovnonationalno dvijenie pre:Vdzrajdanoto (Atitudinea Rusiei fata de miscarea bisericeascg i nationalg bulgara in timpulRenasterii bulgare), in Istoriceski pregled", an XLVIII, 1992, nr. 5, p. 99 111. Se prezintaatitudinea adoptatg de Rusia fata de miscarea bisericeascg i national& bulgarg in perioadaRenasterii bulgare (1762 1878). Apar si referiri la politica Rusiei fat& de Tarile Romane (si apoiRomânia) in intervalul de timp sus-amintit.

OLDSON, WILLIAM 0., A Providential Anti-Semitism. Nationalism and polity in.NineteenthCentury Romania, Philadelphia, The American Philosophical Society, 1991, IX +177 p. Functia antisemitismului in societatea romIneasa a secolului al XIX-lea.

si

www.dacoromanica.ro


SAROVA, K., Midhad Pa,sa i bdlgarskoto revolutionno dvijenie prez 1872 godina (MidhadPasa si miscarea revolutionara bulgara, in anul 1872), in Istoriceski pregled", an XLVII, 1991,nr. 6, p. 3 16. Se prezinta atitudinea inaltului domnitor otoman Midhad Pasa fat& de mis-carea revolutionara bulgara de eliberare nationala (in cursul armlui 1872). Apar si informatiiprivind activitatea revolutionarilor bulgari pe teritoriul Romaniei in acea vreme.

TANOV, A., Aleksandeir Battenberg. Pdrvite sedem godini na svobodna Beilgariia (AlexandarBattenberg. Primii sapte ani ai Bulgariei libere), Sofia, 1991, 168 p. Cartea analizeaza istoriaBulgariei in primii ani de dupa, cucerirea independentei-de sub stapinirea otomana: 1879 1886(domnia principelui Alexandra Battenberg). Apar si informatii privitoare la relatiile dintre Bul-garia i Romania in perioada sus-amintita.

V. ISTORIE CONTEMPORANA

BISCHOF, HENRIK, Rumitnien, die gestohlene" Revolution, Bonn, Friedrich-Ebert-Stiftung, 1992, 26 p., extras din Studien der Abteilung Aussenpolitikforschung im Forschungsin-stituit der Friedrich EbertStiftung. Incercare de retrasare a situatiei politice din Romaniaintre 1989 1992.

CERNOVODEANU, DAN, L'heraldique communale de Roumanie au XXe siecle, in vol.Acta coutionis heraldicae municipalis hodiernae anno 1988 in oppido Keszthely habitae, FesteticsKastély, Keszthely, 1990, p. 34 1-374.

ENDREAS, MICHAEL, Erdöl aus Runieinien. Die Deutsche Bank und die rumlinischeErdolgesellschaft Steaua Romeind, in vol. Deutschland und die Volker Sitdosteuropas ( Sticlosteu-ropa Jahrbuch ), vol. 23, Munchen, 1993, p. 369 38 1. Istoria relatiilor economice ale Romanieicu Gerinania intre 1903 1920, cu atentie deosebitä asupra investitiilor in petrol si a relatiilorcapitalului german cu societatea Steaua Romana".

EORDOGH, ISTVAN, Alle origini dell'espansionismo romeno nella Transilvania ungherese1916 1920, Cosanza, Periferia, 1992, VI + 162 p. (Studi e ricerche). Tratare tezistä a partici-parii Romaniei la primul razboi mondial si a pacii care i-a pus capat.

ECHINSON, WILLIAM, Lighting the night. Revolution in Eastern Europe, New York,1990, 295 p. in cadrul general istoric al Europei rasaritene sunt analizate aspecte ale politiciiinterne, si externe a Romamiei in ultimii ani ai dictaturii lui Nicolae Ceausescu, precum i semni-ficatiile revolutiei din decembrie 1989.

EYAL, JANATHAN, Romanian-Soviet relations, in vol. The end of the outer empire,London, Sage, 1992, p. 185 204. Trateaza politica bilaterall. a celor 2 state in ultimii ani.

FIRAT, MELEK, Iki scrim§ arasi doneminde Balkanlar ( 1919 1939 ) (Balcanii in perioadadintre cele doua räzboaie mondiale: 19 19 1939), in vol. Balkanlar (Balcanii), Eren", Istanbul,1993, p. 97 126. Antorul prezinta, o sinteza asupra istoriei statelor balcanice si a politicii lorexterne in perioada interbelica (19 19 1939). Se ofer i informatii privind istoria Romaniei i arelatiilor sale cu statele balcanice in intervalul de timp sus-arnintit.

GABANYI, ANNELI UTE, Rumlinien und die jugoslawische Krise, in Stidosteuropa",München, vol. 4 1, 1992, nr. 11 12, p. 647 664. Pozitia Romaniei fata de conflictul din ex-

ugoslavi a.HARSANY, DOINA and NICHOLAS, Romania: Democracy and the intellectuals, in

East European Quarterly", XXVII, 1993, nr. 2, p. 24 3-260. Rolul nationalismului" insistemul politic al lui N. Ceausescu i atitudinea intelectualilor inainte i dupa decembrie 1989.

HRABA, BOGUMIL, Politicke transformafie Rumunje 1944-1947 previa izvegtajimajugoslavenskih diplomata (Transformari politice in Romania in intervalul 1944 1947 in luminarapoartelor diplomatilor iugoslavi) in Zbornik matite srpske za istoriju", 44, 1991, p. 155 193.

HON-VA, GA.BOR, TAMAS RETI, ANDREA SOLE, LASZLO TOTH, Romdnia 19441990. Gazdasdg- és politikatorténet (Romania intre 1944 si 1990. Istorie economica si politica),Budapest, Atlanticz Medvetani, 1990, 323 p. Schitä de istorie a României sub regimul comunist.

JOANID, RADU, Nicolae lorga und fascism, in " Journal of Contemporary History",London, vol. 27, nr. 3 (iulie) 1992, p. 467 492. Pozitia lui Nicolae Iorga fata de nationalism,propaganda politicä, dar mai ales fata de fascism si de miscarile de extrema stanga.

KING, ROBERT, A History of the Romanian Communist Party, Hoover InstitutionPress, Standford University, California, 1980, 190 p. Se ocupa de evolutia partidului comunistin Romania de la aparitie pang la zi (1980), trasand principalele coordonate ale modului de con-stituire a elitei de partid",a structurilor de autoritate",precum si a permanentelor schimbaride atitudine fata," de mostenirea nationala" i de natiune". Un capitol de sine statatoreste dedicat politicii externe a partidului.

www.dacoromanica.ro


KNOPP, WOLFGANG, Inter kulturelle Annaherungsversuche der Siebenbarger nach derersten Welthrieg, in Zeitschrift Kir Siebenbfirgische Landeskunde", 15, 1992, nr. 1, p. 63-72.Contactele culturale intre diversele grupuri etnice din Transilvania in perioada interbelica.

MACFIE, A. L., The Straits Question 1908-1936, Thessaloniki, Institute for BalkanStudies, 1993, 247 p. Stint referinte si la pozitia Rominiei in problema Stramtorilor.

VOLOVICI, LEON, The case of Romanian intellectuals in the 1930 . Studies in antisemi-hem, Oxford, New-York, Seoul, Tokyo, Pergamon Press, 1991, IX + 213 p. Intelectuahtatearomina in perioada interbelica i problema evreiasca.

www.dacoromanica.ro

REVISTA ISTORICA publicl in prima parte studii, note si comunicitri ori-ginale, de nivel stiintific superior, in domeniul istoriei vechi, rnedii, modernecontemporane a Ronthniei i universale. In partea a doua a revistei, de informarestiintifick sumarul este completat cu rubricile: Surse inedite, Probleme ale isto-riografiei contemporane, Opinii, Viata stiintifick Recenzii, Note, Buletin biblio-grafic, Revista revistelor in care se publicl materiale privitoare la inanifestäristiintifice din tar s. si strlinatate i sunt prezentate cele mai recente lucthri si re-viste de specialitate aplrute in tath i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati th trimith studiile, notele i comuniarile, precummaterialele ce se incadreazit in celcIalte rubrici, dactilografiate adouà randuri,

intrapaginate: fiind nurnerotate in continuare. De asemenea, docurnentelevor fi dastilografiate, iar pentru cele in limbi stthine se va anexa traducerea.

vor fi plasate la sthrsitul textului. Rezumatele vor fi traduse de autoriin limbi de circulatie internationalk Responsahilitatea asupra continutului ma-terialelor revine in exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.Corespxylenta privind manusrisele, schimbul de publicatii se va trimite pe adresaRedactiei, B-dul Aviatorilor, nr. 1, Bucuresti 71247.

REVISTE PUBLICATE IN EDITURAACADEMIEI ROMANE

REVISTA ISTORICAREVUE ROUMA1NE D'HISTOIREREVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNESMentalités CivilisationsTHRACO-DACICADACIA REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'HISTOIRE ANCJENNENOUVELLE SERIESTUDII 51 CERCETARI DE ISTORIE VECHE 51 ARHEOLOGIEMATERIALE SI CERCETARI ARHEOLOGICEBULETINUL SOCIETATII NUMISMATICE ROMANEARHEOLOGIA MOLDOVEIARHIVELE OLTENIEIEPHEMERIS NAPOCENSISARS TRANSILVANIAEANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE, CLU J-NAPOCAANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE A. D. XENOPOL", 1A51

tri-miterile

Ilu-stratiile

si

s:

www.dacoromanica.ro

DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE

Ostatecii in relatiile daeo-romane.Spairne milenariste i cruciada in evul mediu.Vlad Tepes, lupta antiotomana 0 Venetia.Con quista i reconquista pernanil.pile romane i Mama Neagra in a doua jumfitate a seeolului al XVI-lea.Curente ale ideologiei politico in Europa secolului XVII.0 serisoare inedita a lui Dimitrie Cantemir.Armata atomana la ineeputul secolului al XVIII-lea.Situatia monomial socialfi in Tara Romaneasea in prima juminate a se-eolului al XVIII-lea.Rivalitate coloniala i maritima anglo-franceza (1715-1783).Rapoarte diplomatice americane (1806-1829).Unele aspeete ale istoriei militare a poporului roman in revolutia de la 1848.Independenta Romaniei i Italia.Oamenii de tiinta i viata politica a Romaniei.Tratative de pace in perioada primei conflagratii mondiale.Cooperatia romaneasefi interbelica intro -deziderat i realitati.I. C. Pagini de jurnal.Italia 0 primal razboi mondial.Seeuritatea Romaniei In perioada interbeliea.Alicarea legionaril 0 extrema dreaptil europeana (1927-1933).Pozitia statelor europene fatal de rilzboiul italo-etiopian vilzuta de diplomat'aS.U.A.

Toponimie i. demograiie istorica.Calcul'..torul i metoda cantitativa in eereetarea istoriei.0 nouil direetie de eereetare: brindle de date istoriee.

ISSN 1018 0443

S.C. UNIVERSTJL" S. A. c. 1070 43 356 I Lei 600

.

7

.

3...

i

FiflLt

EA

I

Se-u

www.dacoromanica.ro

institutul de istorie n. iorga revista istoricaiini.ro/revista...

Documents