G. PANU

AMINTIRIDELA JUNIMEA"

DIN IASI

VOLUMUL III

EDITURA .REMUS CIOFLEC"

PREFATAAmintirile dela Junimea" au fost dictate si publicate sub

forma de articole, treptat, in revista Saptamana" intre anit1901-1906. Ele redau atmosfera dela Junimea", caracterizeazafigurile proeminente si prezint5, totodata, un interesant ma-terial anecdotic, cu o nota de nostalgic a-acelei epoci atat debogata in spiritualitate 5i in creafii in toate domeniile literare.

Pe langa acestea, in amintirile lui, Gheorghe Panu face sub-tit i analitic critica literara a timputui.

El este primul care atrage atentia Ilumii literare dela noi a-supra insemnagii si influentei pe care a avut-o Junimea", ceamai aleasi Sociaate culturala a noastri.

Trirnis de 14 iorescu, pe cand acesfa era ministru, bursier alStatului la Pa is, GI corghe Panu studiazi la Ecole des hautesetudes", trece pe urma in Beluia si isi ia doctoratul in dreptcu cea mai inalta mentiune.

Reintors in Ora', ii g;sim avntat in aprigi lupte politice.alatura de C. A. Rossetti si este ales deputat in constituanfadin 1881. .I\e-nullumit de intocmirea Constitutiei (el fiindpentru largirLa legii electorate) demisioneazd din Camera.

Creizz cot,dianul Lupta", care face in ziaristica o revo-lutie. Lupta" era o arm puternica, cea mai rsunatoare tri-buna pentru propigarea ideilor gencroase 5i a cauzelor drepte.

In 1888 scrie, n fuga condeiului, Portrete tipuri parla-r- entare", in c.re caraciL izeaz Si zugra-vesle rninunat oameniipolitici ai epocii.

So

si

6 PREFATA

Cu o vast culturd, cu o mare putere de gandire 5i cu o iro-nie pe cat de patrunzdtoare pe atat de fina, Gheorghe Panuscrie mult dar totdeauna sub porunca unei convingeri.

ln articolele sale 5i la tribuna parlamentara, ataca, cu o deo-sebit originalitate 5i mare cornpetent, cele mai diferite probleme. Ion I. C. Bratianu spune despre clansul : In imprejurride grea cumpna, la probleme cu esential inraurire asupra vii_torului societatii noastre, Gheorghe Panu, cu cuvantul si CUpana, cu creerul i cu inima 5i-a pus puterile intregi pentrupropa5ire pe caile cele mai sigure".

,,Cu inteligenta sa limpede, cu cultura sa vasta precisd, eldespica, patrundea 5i larnurea chestiunile cele mai complexeale vietii obstesti.

Simplicitatea voitd a procedurilor sale facea s aparamai minunat finetea i vigoarea argumentatiei sale, 5i da odeosebita autoritate expresiunii gandirii

ca orator, Panu ocupa unioc cu totul deosebit. Genul sauoratoric este foarte just caracterizat de I. G. Duca:

,,Genul sau oratoric era unic 5i cu totul personal. El nu en-tuziasma auditorul. El il minuna prin patrunderea spirituquisau de analiza, ii subjuga prin puterea logicei sale implacabile

delecta prin ironia sa fara pereche. Ceeace cladea elocinteisale o pecetie deosebit e c nu se multumea s afirme ideilelui, el arata celor ce-1 asculltau cum a ajuns la concluzia data,te facea sa urmare5ti rationamentul lui pas cu pas 5i s asistila elaborarea cugetarii sale ve5nic luminoasa 5i ve5nic origi-nala, a5a incat ie5iai de acolo inaltat suflete5te, fiindca te in-valuia intr'o atmosfera de arta' 5i intelectualitate".

Ca om politic Panu este apreciat chiar de adversari. Tachelonescu, pe care Panu 1-a atacat fara crutare, scrie despre,,Panu a fost una din cele mai frumoase inteligente pe carele-am intalnit in Romania. Rationamentul lui te strngea caintr'un cle5te .5i se poate califica drept o gimnastica de logicaOratoria lui fanu, de5i el avea o mare greutate de expresiune.producea o puternica impresie, pentruca se parea ca asisti la

si-1

si

sale',Si

ol:

PREFATA 7

insasi conceptiunea ideii. Foarte adesea paradoxal, ca toti ceia caror inteligenta predomina logica verbala. Nici un oratorin Romania 5i nici un ziarist nu manuia mai cumplit cleatPanu, ironia. lmaginile lui chiar, de ailtfel originale si foartenimerite, procedeaza din ironie".

Suflet cinstit si caracter independent, Panu n'a stiut s prac-tice ipocrizia. Deaceea politica I-a deceptionat. Spre sfarsitulvietii, se retrage la Saptatnana", revista pe care zece ani dea-randul o scrie singur.

Aci seal-mina, in toate dorneniile gandirii, cugetarile sale.Trateaza probleme economice, agrare si financiare, scrie cro-

nici literare, teatrale, muzicale, etc. Spiritul sail de adanca ob-servatie il face sa scrie despre viata animalelor patrunzand inpsihologia Ilor.

In ultimii doi ani ai vietii, se reintoarce la studiul istoriei.Sdruncinat de deceptii politice, cauta in aceste studii &a-0 re-invie idealul tineretii. Publica Cercetari asupra vietii taranilorin veacul trecut" si O incercare de mistificare istorica".

Saptamana" inceteazd odata cu el, rpus de o grea boal.Credem ea' aducem o contributie in domeniul cultural pu-

nand, dupa atatia ani, la indemana publicului cititor aceastparte din scrierdle lui Gheorghe Panu i c, totodatd, impli-nim astfel o lipsa care se simlea de mult.

15 Decembrie 1942EDITORUL

Note biografice. Gheorghe Panu, nepot de fiu al caminaru-Iui 5tefan Panu 5i fiu al maiorului Vasile Panu este nascut laIasi, 1a 3 Martie 1848. Face studiile la Academia MihileanAsi Universitatea din Iasi si apoi in Franta si in Belgia.

Profesor, magistrat, avocat, ziarist scriitor, este ales in multerAnduri ca reprezentant in corpurile legiuitoare. El moare la6 Noembrie 1910.

PARTEA I

PRIMA MEA SOMME CRITICA

La, fiecare banchet de aniversare a infiintarei societateijunimea, d. Iacob Negruti avea speciaLtatea ca s stabileasc4in mod exact data inten-teicrei junimei ii totusi in curs devre'o 14 ani nu a reusit complect sa o stabileascl De ce?FiindcA indata ce oratorul bine inteles intr'un discursumoristic determina o data oarecare, o droaie de intreru-

vociferAnd, Li aruncau cele mai energice desnintiri.Oratorul obosit si dominat de un tumult asurzitor, era ne-voit sh se a.3eze Si S renunte la restul euvantarei.

Atunci, ca un mijloc de conciliare, se scula d. Vasile Pogorstriga: Domnilor nu v rntij certati degiaba, de la data

infiintarei societatei noastre, caci parer& sunt asa de impar-til:e incit pentru o societate atat de disciplinata ca a noastra,

cuvAntul disciplinat, un ura I colosal iesea din pieptu-lit acest hicru este marul de discordie; de aceeaeu propun sa No lati. unnatoarea data asupra careia cred caavem sa convenim cu SA convenim, domnilor, catrginile junimei se perd in noaptea timpurilor...

in toti anii aceast propunere era aclamata i consacrath..Solutiunea insa nu multumea pe toti. D. Jacob. Negruti,

eel mai recalcitrant, protesta in petto i tu-ma eu investi-garitmile mai departe, asa cd in cursul acelor multi ani;a ajuns la oarecari descoperiri destul de insemnate asupracriginei junimei, insa nu de tot complecte.

Asa, d. Negruti a stabilit deocamdata mutt infiintarei:

Otori,

(la

xi

tuturor)

totii...

2 G. PANU

acela de 1863. A ajuns domnia-sa deaser.Lnea sA stabi-leasca si luna, luna februarie mi se pare; a ajuns s sta-bileasc si locul unde s'a zmis1i ideea, anume in dreptulunui fAnar de lAnga poarta bisericei Trei-Sfetitelor. Ca sase 'stabileascd acest fAnar, controversa a durat mai multi ani.D. Maiorescu pretindea ca iesind din curtea scoalei nor-male, unde era director, impreuna cu ci. Pogor, intr'oseard s'au oprit amndoi in dreptul fimarului amintitacolo le-a venit ideea infiintarei unei societati; d. PogorInsa pretindea ca a mers impreuna cu d. Maiorescu ',andla un alt fAnar, acel din dreptul bisericei catolice si ca acolole-a venit geniala idee. Dupa multe apeluri la memoriedup lungi discutii, d. Pogor a sfArsit prin a se ralia laparerea d-lui Maiorescu.

Prin urmare, anul, luna i fAnarul erau determinate.Asupra zilei insa a acestei memorabile date, societatea Ju-nimea n'a putut sa se invoiascA niciodata, ea era impartitAin doua tabere, absolut ireconciiabile. Una pretindea, ex-presia de astazi, c fericitul eveniment a avut loc intr'oMiercuri, cealaltA, intr'o Vineri. Unii se intitulau Mercu-risti, ceilalti Veneristi. VA' puteti inchipui la Cate glumejocuri de cuvinte dadeau loc aceste douA denumiri.

Si in urma multor si multor discutii furtunoase, tot pA-rerea d-lui Vasile Pogor fu gasitA mai bunA, cA de vremece societAtei Junimea nu i-se putea determina ziva de nas-tere, atunci e mai preferabil sA se declare cA originele eise pierd in noaptea timpurilorl...

Acestea le-am aflat eu dupA ce am intrat la Junitnea, prinanul 1872. Am sustinut si eu una din aceste pAreri, mdcarca nu aveam intrat tarziu nici un element sigur dediscutie. .

Drept vorbind, amintirile mele personale nu pot sa. se ridi-ce dincolo de 1872, prin urmare ar trebui s in-ep cu memo-r-irea kr dela aceastd datA. Ar fi o lacunA.

si

si

gi

AMINTIRI DELA ,JUNIMEA" DIN IA,5I 3

De altmintrelea, crescut in scoalele dela Iasi, Junimea nuimi era necunoscuta, asa ca imi amintesc de ea Inca de candcram copil. cu suvenirurile mele personale si cu lap-tcle pe care mi le-am explicat pe urma, voiu putea reconst;--tui trecutul.

Eram de 13 ani, in clasa a treia a liceului, cand am auzitam cetit pe mici afisuri, ca: in sala Bancei Romaniej din

strada Goliei astazi casele lui Weisengrun un tanarinvatat, nou sosit, Tit Liviu Maiorescu, va tine o serie deprelectiuni populare. Nu-mi aduc aminte bine daca d. Maio-rescu era tot director la scoala normala sau daca devenise[Iirectorul liceului, caci l'am avut dupa acea cativa anidirector.

Ca baiet curios si studios, in fiecare Duminica la orele 2clam in sala Bdncei, intr'un coltisor. Mi-aduc aminte de d,Maiorescu: acelas de astazi, se intelege tank; aceias dictiuneelo.ganta i rece; aceleasi maniere corecte; aceias sobrietate ingest. Cele dou sau trei prelectiuni n'au facut impresii asupramea: era vorba de familia in stat si in societate, educatia pebaze stiintifice, etc., lucruri cari nu-mi vorbeau prea mult.Cand insa d. Maiorescu a inceput a trata chestiuni de este-

frumosul, sublimul i placutul, literatura clasica i ro-mantica, talent si geniu, etc., aceste lucruri mi-au. desteptat1:n mare interes, iar publicul ca si mine a inceput a umple. ala.

De si prelectiunile acestea erau numite populare, ele nuaveau nimic popular, nici ca subiect, nici ca expunere, nici capublic. Ele erau frecventate de tot ce societatea Ieseand aveamai ales si mai distins; jumatatea salei era ocupata de damelecele mai elegante, restul din personagiile principale; printulezedea Grigore Sturza se aseza in fata oratorului, stand

foarte des in picioare. Oratorul de multe ori se dedea can dtrata chestii de psichologie, la demonstratii foarte subtile; der nate ori un sfert de oil nu prea pricepeam ce voeste sspun. Ca public, pe langa cel aratat mai sus, restul era for-

f c,

5,

I

4 G. PANU

mat din profesori, preo0, elevi de la universitate si de laliceu.

Si fiindca vorbesc de predilectiuni, sa spun ceva despreceremonialul, pe care l'a introdus d. Maiorescu in asemeneaconferinti si care a ramas si dupa ce conferintele au fost stri- .mutate in sala universitatei si au ramas si pand astaziin uz.

D. Maiorescu venea imbracat in mare gala. Nu soseade cat cu doua-trei minute inainte de ora fixatd; venind, cam-ta ca publicul sa nu-I vad, sau cat de putin sa-1 vada; Lascara. &area iute din trasura care in genere era cu covilridicat, se furisa incognito prin coridoare ldturalnice pen-tni a nu fi Vazut de public si se introducea in camera alecarei usi dadeau in salon. La un moment dat ora fix 2tin servitor deschidea brusc am,andou canaturile usei, iaroratorul Ii facea subit intrarea. Conferinta incepea cu cu-vintele: Onorat auditor".

Acest proced.eu personal al d-lui Maiorescu a devenit,-mai :.tarziu, nu numai un uz, dar chiar o dogma,down care a dat loc la mari discutii iubitorilor de inova-tiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile.

Asa, de multe ori, unii indrazneti au cercat sa inlocuiascafracul prin rerling4:qa, aceastA pretentie a fost considerotica seditioasa ; iar daca vreun incarnat ar fi incercatpun'a in practica aceastat reformA radicala, ar fi gasit inainteasa, in momentul intrarei in sala, zece mani junimiste, carel'ar 11 impins inapoi.

Nu se glumeste cu. asemenea lucruri.Mari discutii au inveninat spiritul Junirnei apropo de dog-

ma, care consista ca oratorul s ramana invizibil, in tot cardsa nu se puna in contact cu publicul pana In momentul con-ferinfei. Unii zeflemisti printre care eram si eu, dar astamult mai tarziu sustineau ca aparitiunea brusca a oratoru-lui in sala ca un Deus ex machina, era cam burleasca, in totcazul prea teatrala; ca sederea oratorului intr'o camera

sii

lag-

ATVIDENTTIRI DELA JUMADA" DENT 1.&51 5

lata pan la sosirea exacta a minutei cAnd conferinta trebuia'sa Inceapa, n'avea nici un sens; in tot cazul semana cu un felde priveghere de anne a cavalerilor din evul mediu; c furi-sarea oratorului prin culoare obscure si nu tocmai igienice,.avea ceva ridicol in ea.

foate aceste o!:-nectiuni insa, nici nu erau bagate in seatna;nimic din formularul-dogma nu trebuia sa se stirbeasca.

Ba thiax CidatA a avut loc o vie discutie asupra urmatoruluif apt:

Dup5 regula nimeni n'avea dreptul sa viziteze pe oratorulcare r:5terta in sala izolata, de cat numai unul dintre sefi:d. M.aiore!- :u, d. Negruti sau un altul. Aceasta vizit a. se im-punea, probabil, pentru ca conducatorul conferintelor sa vadain ce stare sufleteascA se afla oratorul. I se adresau maiales clad era debutant cuvinte afectuoase de incurajare,i se ridica moralul spunandu-i ca este foarte multa lumealeasA in sala i cA-1 asteaptA cu nerabdare, etc. Rolul condu-catortailui in asemenea ocazie semana cu aceia al preotului pelangA condamnatul la ghilotina, cu cateva minute inaintede eszecutie. In adevAr, incurajatorul, inainte de a pardsi peconferentiar, scotand ceasornicul, zicea:

acum te las, peste trei minute te asteptam, n'ai s aiernotie, nu-i asa?

mic, ca dehutant, d. lcch Negrutimi-a servit de preot asistent.

La o prelegere, mai multi amici ai conferentiarului si-aupermis sa intre in sala secreta ca sa-1 intretie.

Seara, mare scandal la Junimea. Cum si-au- pennis uniica s infranga regulele inflexibile ale protocolului? Iar d.Iacob Negruti mai marele peste protocol la JummeapAstrAtoru1 traditiilor imutabile striga:

Este un adevarat scandal! Oratorul trebue sa ramAnAsingur, absolut singur; el trebue sa-si reculeagd ideile i sA

le pue in ordine.Un zeflemist:

E,

arpin'e di

!si

pi

si

6 G. PANU

Dar bine, el isi are ideile puse in ordine de acasd, de-vreme ce si-a invatat discurs41 pe de rost 1

Nu face nimic, raspundea d. Negruti, el poate sa-1 uitc.prin distractie...

Poate omul are Devoe sa vorbeasa cu cineva un momerit?

Sunt eu, Maiorescu sau un altul, si e destul.$i discutia se inchidea.

Reiau sirul.Cu aceste prelegeri ale d-lui Maiorescu din 1863, socie-

tatea Junimea este quasi format. 0 legaturd incepe a strAnge tot mai multi tineri distinsi.

In adevar, conferintele acestea tinandu-se in postul celmare papa in ziva de Pasti (cum sunt concertele simfonicedin Bucuresti), Inca de prin Ianuarie 1864 .asteptam cu ne-rabdare sosirea timpului prelegerilor d-lui Maiores-cu, cand vdzui ea de ast data pe langa d. Maiorescu se maianunta Inca doi conferentiari: P. P. Carp si Vasile PogorJunimea era fondat, dupa proverbul: tres faciuntcoregium".

Se vede ca d. Carp, de pe atunci avea apucaturiautoritare si dispozitii la sefiecdci imi aduc aminte ca' unadin conferintele sale era intitulatd: Trei Cezari" vorbea deCesar, Carol cel Mare si Napoleon intaiu. 5i imi aduc a-minte cd nu eram tocmai in unele privinti de parerile conferentiarului caci incepusem chipurile a avea si eu pareri

eram in clasa a patra si aveam 14 ani De atunci nuir5-rul conferentiarilor s'a tot mrit.

Asa, in anii urmatori vedem printre conferentiari pe d.Nicolai Mandrea, unul din actualii presedinti dela Curteade Casatie, pe d-nii I. Caragiani, Iacob Negruti si LeonNegruti.

0 particularitate asupra prelectiunilor populare din 1865:

AMINTIRI DELA ,JUNIMEA" DIN I.A4I 7

!S'a introdus o inovatie, care a rdmas mult timp in vigoare lajunimea, anurne: ca toate conferintele tinute de diferiti ora-itori sA aibd o idee fundamentald, iar subiectele sA. fie legateintre dAnsele printr'o legatura generica.

De exemiplu: se alegea un subiect mare, cdruia i-se da im-titlu, precuM: epidemii morale, sau cktile omenirei, sau ele-mente de viala ale popoarelor, aa ceva. Odata aleasl tenia,diferitii conferentiari trebuiau sa gAseasca subiecte speciale,care sa desvolte ideea i sa o ilustreze. Ide a se departa decliinsa.

Va puteti inchipui cAt greutate i ce discutii furtunoase,de mai multe seri urmau, pentru stabilirea subiectelor deconferintel Va puteti inchipui cum fantesia juca foarte marerol in gasirea de motive pentru a vAri o conferintA sub titlulgeneric admis...

Conferintele acestea erau cele mai nostime, caci ele dAdeauloc la tot felul de discutii subtile i la tot felul de glume.

In general se fAceau cu asemenea ocazii oarecare trageripe sfoard. D. Maiorescu, avAnd in vedere conferintele pecare isi propunea sa find venea la Junimea i emitea ca ideefundamen.tald a intregului ciclu, o idee in care intrau perfectconferintele sale speciale. Ideea propusa de d. Maiorescuera primit; cAnd insd venea chestia la ilustrarea ei prinsubiecte speciale, necontestat ca d. Maiorescu era la largulsAu ca s-si ia cloud subiecte. Nenorociti erau insd ceilalti

.conferentiari, care fiinda nu aprofundasera ideea fundamen-talA, erau foarte incurcati ca sd aleaga subiecte in consec-yenta'.

Aceasta a mers odatA, de cloud ori, pAnA cAnd d. Pogor,observAnd iretenia, a declarat ca d. Maiorescu trebue re-cumat cAnd e vorba a da pArerea fundamental.

Cu aceasta n'au cAtigat nimic bietii conferentiari de MAnaa doua, caci la edinta viitoare d. Pogor care studiase in

itimpul sAptAmAnei o idee fundamentarA a venit el sd o pro-

G. PANG

pima, fAcAndu-si si el la rAndul 110, partea leului. De aidprotestAri energice din partea tuturor, sustinAndu-se c e-mai bine ca fiecare conferentiar sA-si aleagA subkctul, i sa.;se pAraseascA ideea fundamental1

lush' fiinda i aceastA unitate de idee devenise dasica.bAtranii (?) nu cedarA in principiu. De fapt, insa, fiecarealegea subiectul care voia. Asa, la conferintele cit tetra epide-mit morale, d. Maiorescu ii alesese revolutia franceza: Este:

acesta un mijloc de a explica acea revalutiune.Unul din coferentiari, nu mi-aditc aminte due', propuse ca-

subiect epoca lui Mihai Viteazul. Mare disCutie daza acest.subject este in raport cu epidemiile morale." Conferentiarutsustinea energic cA i epoca lui Mihai Bravu presupunea 0.epidemie moral, cu toate protetArile ce1or1alti. Un aitu1,mi se pare raposatul Lambrior .propuse ca subiect epocafanariotilor. In definitiv propunerile furA adinise, it;:a ca in-realitate ideia fundamentala de Conferinte ramase fu res--pectata numai de -forma, in realitate nu.

Scriind acestea, mi-a venit curiomitatea sa vad d.k2a con--ferintele aveau la inceput mai multA legAtura cu ideia funda-mentalA si ami constatat ca nu. Asa, in anul 1866 ',rad cAMaiorescu tine trei conferinte pe o idee.fundamentala si a-nume: Practica flosofiei elene; Viata romand si :frIahomed..Cine stie sub ce idee subiectivA a momentului d. Ma;orescua gAsit legatura intre aceste trei conferinti. Tar in 1867 vAdpe Faust zl lui Goethe alMuri cu Pentateucul ;i cu fi::-arrtefelui Shakespeare.

Voesc sa arat, acuin, ceva foarte putin stiut.In 1866, pe la orele 2, intr'o SAmbAtA, cram cu e1evii clasei

a sasea de liceu in cabinetul de fizica, asteptand-pe d, Poni.profesorul. IatA cA sosesc externii si ne comu.nicA c.1 Cuza a.lost detronat. 0 mare malmire ne cuprinde; 1ecliunea s'atinut mai mult de forn-i, vAdit CA elevii ca si profeson4 emu,

d..

a

isi

AMLNTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA.5I

preocupati de acest mare eveniment. Prelectiunile popularecare coincideau, cum s'a vAzut, cu luna Februarie, deja in-cepu.erA. Mai erau Inca nouA conferinte de tinut; furl tinutenumai sapte. DouA, cele din urma, nu avurA loc, din cauzaaLestor evenimente. Ghiciti cine erau acei doui conferentiari?Unul era d. Leon Negruti, care fu numit, mise pare, prefect;cel de al doilea era d. Ditnitrie Sturza, care fu numit mini-stru de lucrAri publice, in ziva in care trebuia sa tina con-ferinta.

IatA-1 deci pe d. Dimitrie Sturza printre junimisti; imiare rAu c nu-mi aduc aminte de titlul conferintei ce tre-`buia sA tinA.

Ce inseamn jocul evenimentelorlDacA cAderea lui Cuza nu ar fi avut loc atunci, dacd con-

terintele s'ar fi tinut toate, prin urmare i d. Sturza ar fitinut-o pe a sa, cine stie ce s'ar mai fi intamplatl Poate lega-tura literarA ce era pe cale a se stabili intre d-nii DimitrieSturza, Carp si Maiorescu, s'ar fi intArit, ',aria a face dinacesti trei oameni un trio politic!

Dar jai-4i se pare cA evenimentele, ori-cat sunt ele de pu-ternice, nu pot inlatura cele ce trebue sA se intAmple, fata-litateal Asa imi explic (vorbA sA fie) cum dupa atatia ani

intamplari, interesple politice au fAcut o apropiere intre ceidoi conferentiari: Petre Carp si Dimitrie Sturza.

Eram in clasa a saptea, cind, in 1867, apar Convorbiriteliterare". Societatea era deja formatA de patru ani i, fArA casA fi avtit Inca un organ, ea contractase cele mai vio-lente animozitAti in Iasi. Prin aparitia Convorbirilor, a-ceste anmozitAti se intind nu numai in toat tau, darpeste frontierA, in Transilvania si in Bucovina.

De aceea cred c este bine s fac o ochire asupra sta-rei literare, artistice i politice in momentul aparitiei Con-vorbirilor, pentru a exercita animozitAtile.

si

si

10 G. PANU

r-relectiunile populare, de si se continuau de patrunu facusera multi adepti in Iasi. Mai intii, aveau aerul dea trata cam peste picior pe un public mai dinainte consi-derat ca ignorant. Dupa aceea, de si subiectele erau filoso-fice cele mai multe estetice si istorice, totusi conferentiariinu scpau nici o ocazie de a adresa rauldti stdrei politice deatunci de la Iasi.

In intrunirile de la Junimea se liceau tot felul de zefle-mele asupra oamenilor politici din localitate, asupra spiri--tului exagerat de nationalism, asupra autorior cu reputatiede pe atunci. A doua zi, in Iasi, se stia cat s'a ras i pe cetema s'a ras la Junimea. Aceasta irita spiritele.

Dar ceea ce mai cu seana a facut de la inceput o separatiune spinoasa intre micul grup de la Junimea i restulorasului, a fost chestia Domnitorului strain sau pmntean,push' la 18.66 dupa detronarea lui Cuza.

Cuza nu avea partizani prin stratul politic iesan de toatenuantele, dar era foarte iubit de gloate. Mai ales militariiii adorau si putin a lipsit, a doua zi dupa detronarea luiCuza. ca armata sa se miste. Seful garnizoanei era mi separe, colonelul Duca, un cuzist infocat, dar un spirit timidsi moderat; ofiterii inferiori erau gata s mobilizeze regi-mentul; tatal ?lieu, care era maior, luase chiar toate masa-rile. Colonelul Duca insa nu a crezut de cuviint s rds-pund actiunei de detronare de la Bucuresti printeo altatot militara, de reintegrare la Iasi.

,Rasturnarea insfa a lui Cuza a adus o mare turburare inspirite. Iasul, care incepea deja a fi pArdsit si neglijat, isthperdu cu totul cumpatul cand vdzu ca." singura sperant aMoldovei, Cuza, disparea. 0 propaganda teribila incepuDe acum Muntenii au sa.' ne inghita, avem s ajungem robiMuntenilor, ne trebue un Dbmn al nostru".

Astfel de elemente au putut s insceneze sangeroasa co-medie de la 3 Aprilie 1866, care deja avea in frunte pe urpreten -lent la domnie, pe Niculai Roznovanu.

am,

ANIEVTIRI DELA ,JVNIMEA" DIN IAI 11

Aceste evenimente, cum zic, pusera pe tapet chestiuneaDomnului pamantean sau strain.

Se stie ca atat guvernul provizor cat si toate spiritele cu-minti i luminate, erau pentru: un Donm strain. Membriisocietatei literare junimea, se pusera cu energie in fiunteaacestei propagande, facand intruniri particulare, umblandin toate partile, pentru a convinge lumea de necesitatea unuiDomn strain.

Domnii Maiorescu, Pogor, Carp, etc., infiintara o gazetai-am uitat numele in care se sustiriea cu mare cal-

dur idee.'Zadarnica incercare. Iasul, prin traditia lui, prin starea

spiritelor i prin ideile politice dominante, era pentru Domnroman. De- la elevi pand la profesori, aceasta idee era sus-tinuta cu inversunare.

Mi-aduc aminte ca noi elevii in liceu nu aveam alta treabatoata ziva si toata noaptea, de cat a lucra pealtru un Domnpamantean. Ziva fabricarn afise mari pe pima sau pe hartie,scrise cu caractere mari caligrafice, cu inscriptiile urmatoare:Domn roman voesc Romanii". Nu ne trebue Domnstrain". Romanul stapan in cash' la clansul". Apoi, noaptea,ate doua-zeci trei-zeci sareau gardurile internatului, neimprastiom pe toate strazile orasului i pazindu-ne de ser-genth de oras si de patrule, lipeam acele proclamatii.

Nu .tiu daca erau doua-zeci de elevi in liceu, cari sa fieDomnului strain; printre aceia era George Ne-

grub, fratele mai mic al d-lor Leon si Iacob Negruti de lajunimea. George Pavlov si aflii. Discutii interminabile za-clarniceau recreatiile i orele de lucru. Bietul George Ne-gruti se lupta ca un leu in contra noastra. Din cand in cndel ne lua pe cate unul in parte, doara, ne-ar putea convinge,

' in patru ochi. Odata el ma lua intr'un colt al clasei i imitinu urrnatorul limbaj:

Bine, Panule, tu esti baiet destept, cum se poate sa fiide aceiasi parere cu gogomanii ceia ?

aceasta

partitaniii

12 G. PAN U

Deja cuvantul de gogoman era introdus la Junimea ccG. Negruti ii auzise desigur de la fratii sai.

Ei, scumpul mea, ii raspund, or fi prosti, dar vorba tuttata-eo prosti dar multi I Pe urma, nu inteleg cum un Dormstrain ar putea sa se asimileze, etc., etc.

Adica i-am repetat toate cliseurile care atunci erau incurs.

Cum? Crezi tu, ca poti gandi mai bine de cat Maiorescu si de cat Carp ?

Deja cultul i admiratia incepusera a se intemeia in Ju-nirne.

Reprezentantii ideei de Print roman erau in gruparea numita Fractiunea liber i independenta, ai 01.6 fruntasi e-rau fratii Tacu, A. D. Holban, Alexandru Gheorghiu, fratiiCorjescu, Theodor Late si altii, toti elevii si discipoliiSimion Barnutiu.

Cu aceasta ocazie s'a inceput o lupta de moarte intre fractionisti i junitnisti, lupta care s'a intins pe toate tarammile

a degenerat chiar pana in lupte cu caracter personal.Junimistii, in aceasta lupta, erau reprezentati prin d-ni

Maiorescu, Carp, Iacob Negruti, Leon Negruti, Vasile Po-gor, Nicu Gane, buoy, Misu Come, etc.

Ideea de Domn roman, pomise din scoala fractionist,care era inspirata cum am zis, de Simion Barnutiu.

L'am zarit i eu de mai mule ori pe Barnutiu. Barnutiuera profesor de filosofie, originar din Transilvania, jucaseun rol insemnat in miscarea de acolo de la 1848 si tinuse u.ndiscurs ramas celebru in campia Blajului, la o mare intru-fire romaneasca. Cursurile universitare la inceput se fAceaala liceu, cum se zicea mai inainte scoala Mihaileana. Jucan-du-ma prin curtea externatului, vedeam pe la orele douApe un bAtrn slab, cu o fgura blancla, cu un aer foarte mo-dest, in spate cu o pelerina cenusie, furisandu-se printre_

Its

si

.AXIINTIRI DELA ATISTMEIA" DIN 1AI 13

elevi i intrand in cancelarie. Noi, cand Ii vedeam, suspen-dam jocurile, ramaneam aprozpe neclintiji i-1 urmareamtru ochii pana cand disparea.

Vre-un nou venit intreba:Cine este aista, mai ?Cum, nu-1 cunosti ? Aista e Barnutiu, cel mai inva-

tat om, care stie toate tainele lumei...Aveam un fel de respect religios noi elevii cei mici pen-tru dansul, respect pe care desigur il capatasem prin tot fe-ful de istorisiri extraordinare ce ajunseserd pana la noidespre acest mare invtat, atat din Transilvania de undeera de origins cat si la noi din tail.

Aceata teroare respectuoasa la niste copii s'ar mai fi in-teles. Lucrul insa extraordinar este cai. Simion BarnutiU aveao influenta asa de irezistibila asupra studentilor i elevilorlui, incat ii ipnotizase, le inoculcase in cap fanatismul ideilor

vorbeau ca dansul, se imbracau ca dansul, mergeau canici mai incape indoiala ca gandeau ca dansul.

Fratii Tacu si Theodor Lates erau expresiunea acesteiscoale. Trebue sa te duci cu mintea in timpurile vechi panaIa Socrat sau la filosofii stoici cum a lost Epictet, saula Isus Christos, pentru ca sa intalnesti un devotament a,satiemArginit i neconditionat al invataceilor pentru invgtator

cci in limbagiul lui Barnutiu nu exista cuvntul de elev-sau student, ci acela de invatacel.

Barnutiu era profesor de filosofie, insa in acela, timp erartofesor de drept public sau mai bine, cum zicea el, de de-reptul public. In aceasta calitate, in cursul lui, atingea ches-tiile de organizarea statului. Prin urmare, cand se ivete Ia.1866 chestia domniei vacante, deja de mult Barnutiu se pro-euntase in cursul sau in contra printukii strain, in paginifearte caracteristice si foarte curioase.

Isi poate cineva inchipui cu cata furie fractiunea liber

lui;dansul,

G. PANU

independent, discipola a lui Bamutiu, infra' in lupta pen-tru printul pamantean. in contra junimistilor partizaniprintului strain 1

Barnutiu in dreptul public, era un simplu utopist; el pu-nea la inceput niste premise, din care ta.gw conclusiuni ri-guroase, independent de limp, imprejurari, popor, etc. Car-tea lui nu e nevoe de citit, este destul s citesti cele cinicuvinte cu care incepe, iata-le: Dereptul Romanilor este de-reptul roman". Scurt i cuprinzator; pe urma yin deductiile.

In chestia printul strain, Barnutiu sustinea c alegerea deDomn Roman tine de dreptul natural, iar nu de cel public,

prin urmare, este destul ca un singur Roman s fie,contra printului strain, pentru ca print strain sa nu se a-seza pe tron.

Va puteti inchipui ce raporturi inveninate de lupta s'austabilit intre jur imisti si fractionisti.

De atunci epitetele de: vanduti strainilor, cosmopoliti.tradatori de Ora, au fost aplicate junimistilor, in spec,1d-lui Maiorescu. Partidul nationalist era asa de tare, in c:Ita izbutit s trirneat in constituanta pe Dimitrie Tacu i peTeodoi. Lates cari, conform preceptelor magistrului lor Bar-nitiu, vytar*.Ai singuri din toata constituanta, in conra prin,tului strain.

SA eden-i acum care era starea literara in genere in Ora.Ideea fundamentala de la care purcedau toti care se ocu-pau de chestiuni de literatura, filologie, istorie, era ca noifiind popor de rasa latina, trebue sa ne apropiem de aceleorigini prin tendinta culturei noastre, tinandu-ne depar:7ede orice amestec strain. A doua idee era ca. toti lucrtorii depe thate campiile diferite ale culturei noastre, fiind buniRomani, operile lor nu pot sa fie decat bune; aceste opei ein prima linie trebue sa tindd a inalta trecutul poporuluinostru 5i a-1 arata denin de un rol politic insemnat.

ca

14

siaf

'AMINTIR1 DELA ,JUNIMEA" DINT IA4I 15

Plecnd dela aceste doua idei fundamentale, intelegereaera perfecta mai intre toti scriitorii de toate genurile de peatund. Asa, toti cari scriau versuri erau cu bund vointa pri-miti i considerati nu atata ca valoare poetica, cat ca oamenicare taie i ej o brazda in ogorul poesiei romanesti. Aproapenu se cunostea ce este o critica literara, in sensul strict alcuvantului. Toate poesiile erau bune, unele bine inteles maibune, altele bune poesii rele nu existau, toti poetii com-punand un fel de confratie, in care se menajau reciproc.

In istorie, ceeace se lucrase era mai ser;_os; multe obscuri-tati ale istoriei romane fusesera in parte elucidate. Deja d.Hasclau incepuse a tipari Arhiva istoria, Papiu IlarianTesaur de monumente istorice. Nu mai vorbesc, bine inte-les, de Sincai, BMcescu, etc,

Cu toate aceste i in istorie o idee domina, aceea de aalcunde adevarul istoric, cand el nu ne esle favorabil, a de-tatura usurel evenimentele in favoarea noastra si a inaltacu orice pret neamul. De aici, bine inteles, ca consecventastoria nu mai era o specialitate, ci mai mult o vocatiune.Oricine avea de zis ceva de bine despre Romani, isi lua u,irubiect ca sa-1 trateze. Asa se explic cum de exemplu Bo-lkntineanu poetul a scris o serie de mici opuscule istoriceprecum si biografii, intre altele si a lui $tefan cel Mare;emu Misail a scris pe aceea a lui Vasile Lupu si a lui MateiBasarab; cum Aricescu Filimon, etc., s'au ocupat de ase-menea chestiuni, fard sa fie absolut preparati pentru aceasta

Asa am invatat noi in liceu, in acel spirit am fost cres-cuti; iar in politica am fost adapati de preceptele scoaleifrnctioniste.

Mi-aduc aminte ca profesorul meu de istorie, MihaiBuznea, un om foarte cum se cade, era incurcat in explicatiidnd venea la vre-o infrangere a Romanilor sau la vre-un.act umilitor din istoria noastra. lea unul:

Este tin moment cand tefan cel Mare,,avand nevoe dca'utorul Polonilor in contra Turcilor, se duce in lagarul re-

2

16 G. PANTS

gelui oloniei i aculo remoeste jurnuntul de vasalitate, pecare il neglijase multi ani. Profesorul meu adauga, spunandaceste, ca Stefan cel Mare a pus ca conditie ca sa prestezeacest juramnt in cortul regelui, fall numai cti demnitatiiprincipali ai regatului. Regele accepta, insa nelealitatea po-loneza recurse la o siretenie. Ei intocmira un cort a careiapAnza se putea desface prin tragerea unei sfori, intounaica o cortina. In momentul cand Stefan cel Mare pune ge-nunchiul la pamAnt ca sa jure fidelitate Lci1or, un poloatrase sfoara, pnzele cortului se abatura in toate laturile, iararmata polona intreaga vazu pe Stefan la picioarele regelui...

N'am controlat niciodata de atunci faptul, ca s vad ceadevar confine el. Il recomand istoricilor. Dar mai ca niafprinde ea este inventiune patriotica pentru a explica jitrA-mAntul de supunere, de care este vorba.

In filologie, zic filologie, ea insa nu e,:istadomina i prin urmare etimologismul.

Fonetismul, reprezentat foarte curios de Aron Puma./din Bucovina, nu avea trecere. Scoala transilvaneana repre-zentata prin Cipar, Laurian, etc., era in plina tarie. Derivaiica Slatina de la Stelatina, Bistrita de la Bistercea. Tarp-.vistea de la Tirgu-Vestei, etc., erau generalmente admise.

Am zis la inceput ca Convorbirile apar in 1867; tot it.acel an am esit din liceu cu ideile ambiante, prin urmaredusman al Jtmimei.

Nu simteam nici o atractie pentru Junimea, din causadispretuitor si al aerelor superioare ai membrilor

acelei societati. Cel care pe atunci imi era mai antipatic,era d. Iacob Negruti, cu mersul salt Onto si cu modul dea transa scurt lucrurile. Aceasta idee mi-am schimbat-o, in-data ce l'am cunoscut mai de aproape.

Conferintele d-ltti Maiorescu ma atrageau ca subiect, cariod de expunere i ca doctrina ele insa nu-mi placeau ca

AMENT1R1 DELA JUNIMEA" DIN IAI 17

1-endinta, tendinta, care reesia din conferintele sale cele maiobjective, erau o desconsiderare a adversarilor, a acelor carenu gandeau ca domnia-sa.

Dealtmintrelea, desi era profesor la Universitate, insAmanierile sale reci faceau ca cel mult sA ai numai stima in-telectuala pentru talentul i cunosintele sale.

In fine, traind in lumea profesorald caci rn'am facutimediat profesor lurne cu idei dusmane miscarei literate3e la Juniinea, evident ca nu puteam sa am simpatii pen-Ira aceast societate, mai ales auzind zilnic tot felul de de-damati i pc terna strainismului, a cosmopolitismului in con-

membrilor ei.Simteam insa ceva curios in mine: aveam porniri contra

--ycestei societati, aveam dorinte s combat teoriile lor, darnu aveam posibilitate, nestiind cum sa combat si neavand

baza oarecare.Tovarasii mei fractionisti, in mijlocul cdrora trdiam,

iu-mi puteau da nici un ajutor. Fr supdrare, ei erau igno-;anti, foarte ignoranti. In filosofie erau Inca la filosofia luiKrug cam aceasta ne-a predat-o si Theodor Lates in li-ceu; iar in materie de arta, estetica si literatura, aproape nicio cunostinta.

Superioritatea junimistior era zdrobitoare din acest punctde vedere. Inferiori pe tArAmul politic, unde fractionistii,erau foarte tari, ei isi luau revansa pe terenul literar i peicela al cunostintelor culturale. In afara de d-1 Maio-rescu, care era hors concours, se aflau acolo spirite delicatesi culte precum era a lui Vasile Pogor, spirite cu fundament.erios cum era a d-lui Carp, cultura literara ca a d-lui IacobNegruti, etc.

Am simtit in mod instinctiv, c deprinzAndu-ma cu lipsade studiu a tovarasilor mei fractionisti, voiu ramanea un

fractionist toata viata, i atunci am inceput a ma

411

.implu

18 C. PANU

pune pe studiu si a ceti in toate ramurile cartile cele notf;1aparute.

Era la Iasi, si este Inca, un librar, Dimitrie Danill, carene furniza nota, adica lui Lambrior, Conta, Alexandru Xe-nopol, mie, etc., toate cartile in yoga in stiinta sau din celemai vechi, cu reptitatie.

Am inceput a-mi procura si a soarbe pe Guizot, Thierryp.Thiers i pe deasupra istoria civilisatiei de Bukle, Macau-lay, Carlyle, etc.; in filologie, stiinta limbagiului de MaxMuller, gramatica limbelor romane de Diez, gramaticacomparan de Bopp, etc. In filosofie si arta, Herbert Spen-cer, Darwin, mai cu seama Auguste Comte si pe deasupra

Am inceput ins serlos a ma ocupa de istoria Romnilor,adunndu-mi tot materialul care pe atunci se putea aduna,

Taine cu operele sale estetice, filosofia artei in Italia, inOlanda, etc., mi-a deschis cel orizontul in materie deestetica, clandu-mi un criteriu de critica.

Incepeam in fine a ma desgheta si a simti oare-care ideiformandu-tni-se in creer, incepeam a ma inarma, a puter.lupta i combate teoriile junimiste. Puteam eu cita autori.Cercul belferesc vzAnd aceasta, incepu a ma cultiva mai deaproape, destinnclu-md ca un vif.tor luptatcr in contra

Cum am simtit c am pti' tine aripi, m'am si aruncat, euobscur, in btlie. Erau pe atunci un fel de gazetc

sAptamanale de ale crifor titluri nici nu-mi mai aduc aminte.D. Maiorescu tinuse o conferint intitulata, Forma si Fond,conferinta absolut intemeiat, dar cu ocazia aireia d-saIndreptat mai multe sageti politice adversarilor din loca-litate.

Ajutat de teoriile estetice ale lui Ta:ne, am si intocmitcriticA, in care punnd la conributie arta renasterei in Italiaarta flamanda, etc., cutarn s r5storn conferinta in chestie.,

Un amic fractionist imi ia manuscriptul si se duce la ga

Taine.

intai

Ju-nirnei.

c'.

si

AMINTIRI DELA ,JUNIMEA" DLN IA4I 19

zeta fractionista mi se pare Patria al card director,era acerbul domn A. D. Holban

D-1 Holban era un neimpacat dusman al junimistilor... peatunci, dar era un om foarte curios i. atunci ca si acum.Nu stiu de ce, macar a articolul meu era indreptat in con-tra d-lui Maiorescu, totusi 1-a refuzat, zicand a el confneparadoxe estetice. 1)-1 Holban nu s'a ocupat niciodat deasemenea chestii, dar probabil ca in cazul meu avea drep-tate.

Atunci m'am adresat imediat la una din ciupercile-ga-zete de care am vorbit, si intr'o Duminica mi-am vAzut pri-ma mea lucrare tiparit: Despre form ..i fond", criticaconferintei.d-lui Maiorescu. Trebue sa spun a am pastratin acel articol un discret anonimat, dealmintrelea nici nuera nevoe, ffind cunoscut numai de cAti-va amici.

*

Cercul fractionisto-barnutian in care traiam, a fost entu-ziasmat. Pentru prima oarA, probabil, Taine era pus la con-.tributie in Iasi, pentru prima oara d-1 Maiorescu era com-batut pe alt teren de at pe cel politic.

Dar, bucurie complecta nu se poate. Cati-va fractionist4,precum Alexandru Gheorghiu si altii, venira sa ma felici-teze, insA adaugara:

D-le Panu, articolul e minunat, pacat insa a nu ai a-doptat ortografiq d-lui Barnutiu.

Apoi, d-le Gheorghiu, eu Inca n'am nici un sistem or-tografic, dar vadit ca inclin atre fonetism.

Rau, rau, caci fonetismul face a nu se poate observalegatura dintre limba latina si cea romana.

Pardon, i-am obiectat tare pe stiinta limbagiului deMax Muller si pe gramatica limbelor romanice de Diezindata ce cine-va cunoaste legile fonetice, dupa care cuvin-tele originale se transforma, atunci e tot asa de sigura d-z-

20 G. PANIJ

rivatia unei limbi dinr'o alta initala, dupa cum 2 *i cufac 4.

Poate sa fie a5a, dar tot e mai lamurit pentru publi.ca sa scrii acua de cat api.

Aceasta conversatie a fost pentru avanturile mde fiintifice un du foarte rece.

Un alt fractionist, felicitandu-ina, mi-a zis:Evident ea in critica d-tale erai legat de titlul pe car::

d-1 Maoirescu 11 dase conferintei sale: Forma' j fond; catmai corect insa ar fi fost, daca-ti intitulai critica d-tale cucuvintele mai latinizate de: Partea formativ si fundamentuli

Am inteles iar4i ca ate sa-mi vie foarte greu luptacontra Junimei, facandu-ma campionul unei micari literarecu principii ca cele aratate mai sus, caci in realitate eareducea la cateva formule latiniste i barnutiane.

A DOUA NUE 1 SCRIERE CRITTCA

De la inceputul aparitiunei Convorbirilor, fusesem nicititor asiduu. Eram in clasa a pptea i prin urmare in startca sa judec lucrurile. Intaiul numar al Convorbirilor inc-puse cu un studiu critic a d-lui Maiorescu: Despre poesk-romin. Criteriile pe care d-1 Maiorescu le dadea acolo,dupa care erau sa se judece valoarea poetica a unei lucrarievident ca erau nou i bune pentru mine. Cu toate acestealucrarea m'a izbit in mod defavorabil. D-1 Maiorescu luarafuiala estetica pe toti poetii in vaza, vechi i noui, dintat% i din partile locuite de Romani.

Mai toti poetii notri, vechi i noui, precum: Sion, TAurBoliac, Barontzi, Pelimon, Asachi, Aricescu, Or4eanu,carescu, apoi cei din Transilvania: Momuleanu, Mureprr

ip

st

VA

ANIINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAIetc., aveau in critica d-lui Maiorescu bucati pe care le cIA-dea ca reie exemple in poesie.

Acest lucru evident ca mA nemultumia; dar de alta partenu puteam sa nu recunosc ca criticul avea in cea mai mareparte, dreptate. Bietii poeti patrioti i lucratori asidui athteraturei romane Ii gasir un criticator, pe care nici sen-tmentul patriotic, nici acel de solidaritate fata cu strainul,nu-1 miscau. Ceea ce nu-mi placea mai cu seama in criticiled-lui Maiorescu, era mai ales acea satisfactie involuntara,tare rasarea de cate od avea norocul ca sa poatA semnala obucat literarA mediocra pe fond patriotic i national.

lnsa. d. Maiorescu era destul de impartial si in acela timpdestul de abil pentru ca s nu imbrAtiseze, in critica sa a-cerbA, absolut pe toti poetii. El a exceptat si s'a grabit saexcepteze pe fruntasii nostri poeti de atunci: pe Alexandri,Bolintineanu pana la o datA oarecare din faza sa literarA

pe Alexandrescu. Acest lucru inA tulbura, cad in li-ceu noi cu totii citeam si admiram pe Alexandri,.pe Ale-xandrescu si mai cu searnA pe Bolintineanu. Nu tiu pentruce, dar cbiar i acuma cred cA Bolintineanu a fost mai marepoet de cat Alexandri. Poate aceasta se explicA prin persis-tenta unei idei capatate in tinerete. Nu mai putin adevaratcA, de si nu am controlat-o din nou; totusi parcA inspira-tiile lui Bolintineanu aveau aripi mai mad de cat acele alelui Alexandri.

Prin urmare, cand d. Maiorescu se punea pe asemeneateren, criticand pe poetii de ocazie sau pe cei secundaricitand ca exemple de regula esteticA versuri din Alexandri,Bolintineanu si Alexandrescu, d. Maiorescu devenia greude combAtut si vrand-nevrand trebuia sA recunosti cA aredreptate, Recunosteam aceasta, dar cu oarecare ciudA, imiparea ru cA d Maiorescu are dreptate.

Un lucru era pus in evidentA in contra scoalei Convorbi-dor, de toti cei atacati i cei atacati cum s'a vazut erau

94

-- pi

ci

22 G. PANU

numerosi. Toate foile politice i literare din tara si dinTransilvania ridicasera manusa aruncata de d. Maiorescuiar polemicele incepura a se angaja in mod foarte violent,de la cele dintai luni ale aparitiunei Convorbirilor literare.Trompeta Carpatilor, Arhiva filologica, Columna luiTraiana. d-lui FIdu, Federatiunea, Familia, Transilvania,gazete de peste munti, ripostara.

Partea cea slaba a Convorb,rilor era productiile literareoriginale poetice. 0 literatura straina publicului era data caexemplu: traduceriin Heine, Uhland, Lesing, etc., erau deo fractura noua si de un spirit care nici astazi nu a reusitsa stapaneasca poesia noastra. Publicul le-a luat nu atat camodele de poesie, ci mai mult ca o provocare a sentimen-tului national si poetic al Romanului.

De alta parte, poetii care scriau la Convorbiri si prin ur-mare aveau aprobarea d-lui Maiorescu, nu erau de o realavaloare. Cel mai fecund era d. Iacob Negruti, care si-a recunoscut singur neaptitudinea, prin faptul Ca' a renuntat laaceast carier beletristica. Astazi poesiile d-lui Negrutlpot fi considerate ca niste pdcate ale tineretelor, in deose-bire ins de pcatele tineretelor ale tatalui sau, ConstantinNegruti, care au rdmas.

Ce s mai zic de poesiile lui Stefan Vargo lid., de ale luiVasile Pogor, Pruncu, Ianov, Leon Negruti, Bodnarescu,Miron Pompiliu, Brociner.

Din toga acea pleiada numaii Serbanescu a lamas I li-teratura romn.

Eminescu nu apare de cat in al patrulea an al Convorbi-relor Literare.

Despre toti poetii de mai sus, voiu vorbi pe larg candvoiu ajunge cu aceste amintiri la intrarea mea in Junimea.

Dealtmintrelea, in ceea ce priveste pe Vasile Alexandria carei aparitiune la Junimea din cand in cand, o voiu

descrie la timpul anumit bucatile pe care le d acest poetla inceputul Convorbirilor, nu sunt de prima calitate. Asa in

7

AMINTIRI DELA ,JUNWEA" DIN IA*I 23

anul intai si al doilea al Convorbir'ilor productiile lui Ale-xandri sunt slabe de tot; aceastd slbiciune nu este relevatade d. Maiorescu, cum ar fi fost relevat daca' s'ar fi remar-cat la alt poet.

Mi-aduc aminte cd am fost izbit de o poezie a d-lui A-lexandri, un fel de imitatie dupa genul lui Bolintineanu,foarte slab'a, care ne servea nou profesorasilor cacam spiritul de partialitate a d-lui Maiorescu. Uitasem cumera intitulat si care era continutul acelei poezii. Intr'adinsam cdutat in Convorbiri i am gsit-o in anul al doilea:Calul cardinalului Batori, 1599. Este pur i simplu o copi-

Toate acestea ma incurcau, i faptul c aveam pAreri po-litice deosebite de acelea ale Junitnei, intretinea in mine re-sentimentele contra Convorbirelor.

0 ocazie se ivi pentru ca aceste dispositii s se manifestedin nou.

In 1868, cand eram la Universitate, iat c apare in Con-vorbir, o lucrare capitara: Rienzi, tragedie in 5 acte, de d.Bodnrescu, in versuri albe. Era intLa lucrare fundamentalda Convorbirilor. Cand am citit-o, am famas deceptionatcomplect, lucrarea nu avea nici o valoare.

Dar, sa intru in oarecare detalii. In materie de tragedieeram, pe Cat e cu putintd unui tAnAr, la largul meu. In liceustudiasem toat literatura dramatia din antichitate pnin timpurile moderne: Sofocle, Euripid, Terentiu, Racine,Corneille, Moliere, Shakespeare, Lope de Vega, Schiller,Goethe, etc., pe toti acestia in traducere francez'a, impreundcu Dante, Ariosto, Torquato Tasso in limba italiand, plusdramatici francezi contimporani. Pe toti Ii inghitisem inmod indigest bine inteles in cei trei ani ai cursului su-peror. Nu mai rmne indoiald cd Voltaire, Diderot, Vol-ney si Jean Jacques Rousseau nu fuseser uitati.

'Citeam seara, citeam in vacante, citeam in orele de re-citeam in timpul cursurilor care nu m'a" interesau,

sa criti-

larie.

creatii, sant,

24 G. P ANU

pentru care puteam sa ma prepar in ultimele luni ale semes-,trului. Discutiile teoriei tragediei clasice asupra celor trei-unitati, a unitAtei locului, a timpului si a actitmei, irni eraufamiliare. Revolutia pe care o fAcuse Shakespeare in aceastaprivinta o cunosteam si o aprobam.

Prin urmare, cAnd apare tragedia d-lui BodnArescu,Rienzi, toatA fiinta mea a vibrat de nevoia unei critici.

D. BodnArescu alegand ca. subiect Rienzi, se hotArea demai inainte la o incercare dezastruoas; era o opera pesteputerile sale, caci ea fatalmente trebuia sa fie pusA in cornparatie cu alte tragedii asupra aceluias subiect, comparatie pe,are nu putea sa o suporte Rienzi, al d-sale. In adevAr, untutor ,francez, Drouineau, a fAcut pe la 1826 o tragedie,

Rienzi, ale cArei calitAti sunt recunoscute, i vestittil autor,englez, Sir Bulwer Lytton, mai in urmA a compus un romanistoric Rienzi. Inainte de Bulwer Ricard Wagner, ilustrul.:ompositor german, facuse si el un libret, Rienzi.

CAnd a aparut Rienzi de d. BodnArescu, intAmplarea fa-cuse cA eu cetisem cu eateva sAptArnani inainte, romanul is-toric al lui Bulwer. j macar cA acest roman are multe de-fecte, dar e foarte miscator, iar actiunea foarte dramatiea.

Era un noroc mare pentru mine.In prefata traducerei franceze a romanului lui Bulwer,

se vorbea si de tragedia franceth a lui Drouineau.Imediat alerg la Dimitrie Daniil librarul i comand a-

ceastA tragedie.Despre libretul lui Wagner si chiar despre Wagner in-

susi, n'aveam nici o cunostinta, numai mai tArziu am a-flat lucrul.

PAnA cAnd a apArut actul al doilea in Convorbiri literare,mi-a i sosit tragedia Rienzi a autorului francez. Am astep-tat ca sa aparA cele 5 acte ale d-lui Bodnarescu pentru ca sAfac critica.

Nu-mi aduc aminte in ce jurnal am tipArit aceastA criticA,nici n'o am dupa cum n'am nirnic din ce am scris, nea-

AMINTIRI DMLA JUNIMDA" DIN IAI "&-

vand obiceiul de a colectiona, fie scrierile mele, fie ale al-tuia, cand apar in gazete dar mi-aduc aminte foarte bine.fondul criticei mele si mai ca asi putea s spun ca Si astazias iscali-o.

Iata in ce consista critica mea.Mai intai cautam sa stabilesc care este partea originala

poetului, i comparand lucrarea cu acea a lui Bulwer si alui Dxouineau, constatam c d. Bodnarescu nu punea a-proape nimic de la sine, si putinul pe care-1 punea era ne.norocit. Asa, tin minte bine desnoclarnantul.

In romanul lui Bulwer, copilul lui Montral, pentru arazbuna moartea tataului satt o figura eroica si melan-colica a unui cavaler semi-aventurier, semi-bandit din evulmediu udde pe Rienzi, binefacatorul sau.

In Drouineau, Montreal-fiul joaca un rol nobil si cavale-resc, provocand pe Rienzi la duel.

In tragedia d-lui Bodnarescu, Montreal, cavalerul aventurier, se furiseaza in piata 'Capitolului, printre public, 5icand Rienzi se apropie, ii ucide miseleste, Incru care se de-partea:a si de la adevarul istoric, cat si mai cu seama de iilogica dramatica si caracterul personajului.

stiu daca la Junimea s'a citit critica mea, stiu ins unlucru, ca fractionistii au admirat-o de politeta, fara sa-i deaalta importanta. Tar un profesoras mititel i veninos, mi-aspus:

Panule, lasa pe Bodnarescu deoparte cu tragediile lui,da-i la cap lui Maiorescu pentru ideile lui antinationale.

A MEM MEA SCRIERE : 0 SATIRA TN VERSURI

Cei ce au cetit Convorbirile, poate stiu un lucru foartenostim, anume, ca eu am publicat cateva traduceri din Sone-

a

Nu

. 26 C-. PANIJ

tele lui Petrarca. Da, nici mai mult, nici rnai putin, de c5tsonete din Petrarca. Eram un mare admirator al lui Petrarca.pe care il citisem in original. Se intelege ca preferam din elmai mult in v.ta di Laura de cat in morte di Laura.

Nu cred ins s stie multi cd am compus i o satird po-litica in versuri, intitulata Boericale, satira la adresa tot aJunimei. Iata acest curios incident din tinereteIe mele.-Estecea intai manifestare politica a mea, cu &Ansa am inceputa face politica.

Cel mai neobosit scriitor de la Convorbiri era insusi re-dactorul lor, d-1 Iacob Negruti. De la cel intai numar d-saincepe a publica poesi, lirice, inferioare fie zis in trea-cat traductii din dramele lui Schiller, cpii de pe natura,idile in versuri si sub forme de dialog de teatru, romanecalalorii, etc.

Genul in care a reusit real este desigur al cOpilor de renaturg, in care zugravea un caracter, desvelea un colt so-cial comic, isi ba.'tea joc de prejudecata sau reprezenta oscen reald ridicola.

Trebue sd spun c.a. d. Jacques Negruti avea pasiuneautica desvoltata mai mult de cat ori care, si ca rar faceasau scria ceva, lard ca in dos sa nu fie preocupatia de a loviin adversar.

Era dusmanul neimpacat al fractionistilor, iar fractionistiiii plateau inapoi cu aceeasi moneda.

Era conservator adanc, conservator ruginit chiar. A,sa,mi-aduc aminte teoria pe care o desvolta de multe ori laJunimea: superiorul are totdeauna dreptate fata de inferior.Exemple: Cand mitropolitul e in cearta cu un episcop,mitropolitul are dreptate; cand episcopul se sfadeste cu pro-topopul, episcopul are dreptate; cand protopopul se ia depar cu un popa, protopopul are dreptate; cand prefectul sesfacleste cu subprefectul, prefectul are dreptate; cand capo-ralyl bate pe soldat, caporalul are dreptate".

Acest spirit, natural ca..i aducea i in politica.

po-

AMINTIRI DELA ,JUNIXEA" DIN IA 27

In 1866 se stie ca tincepe regimul nostru reprezentativ se-rios in tail. Liberalii din Iasi infra cu energie in miscareaconstitutonala, ei incep agitatia electorala cunoscuta : vizi-teaza pe alegatori pe acasa, le cere voturile, fac intruniri pu-blice, combat pe adversari, mai cu seama pe reactionari ;cu alte cuvinte bucataria regimului constitutional incepe afun ctiona.

Pe atunci era un obiceiu foarte nostim la Iasi, in chestiide intruniri politice: ele erau contradictorii. Ambele particle,sau toate partidele veneau, oratorii se succedau la tribunaintocmai ca la Camera, unul pentru, altul contra; discutiileerau violente, dar foarte interesante. Publicul isi manifestasimpatiile pentru un partid sau o persoana, fara ins sinaduse glasul adversarului. Acest obiceiu s'a continualpki la 1884. De Cate ori nu am avut combateri de aceastanatura cu d. Marzescu, cu d. Asian, etc. Aceste intruniri setineau in sala mare a primariei.

adica d-nii Maiorescu, Carp, Negruti, Pogor,etc., nu veneau la asemenea intruniri pe cari le dispretuiau;ca conservatori, impreuna cu ceilalti conservatori, ei faceauintrunirile lor in case particulare, precum in saloanele d-luiMavrocordat, Pascanu, etc.

D. Iacob Negruti mai cu seamd, Ii exercita verva, ridi-culizand practica electorala, cu toate c in realitate era pa-sionat de politica cum am spus si era cel mai infocat agentelectoral conservator (in sensul bun al cuvntului), i aceIcare stia sa se insinueze mai mult printre alegatori. De a-ceea foarte multe din copiile sale de pe naturd vizeazd po-litica, ridiculizand pe cetatenii militanti liberali, pe prof e-sori cari erau in fruntea miscarei fractioniste i pe capetenii

Noi cestilalti din cmpul opus, deveneam furiosi la ase-menea atacuri, in care literatura era numai un pretext.

In 1871 d. Iacob Negruti publica o copie de pe naturaintitulata Electorate, care era o adevarata ridiculizaretrebue sa o spun, cu mult spirit si umor a vietei po--

Junimistii,

si,

28 G. PANU

litice a liberalilor din Iasi, imitand enul satiric eroic alIui Boileau in Le Lutrin Si altor satiristi celebri. D. IacobNegruti incepea cu o descriere majestuoasa i serioasA a lo-cului unde actiunea eroico-comicA avea a se petrece i apoicontinua povestind o intrunire la primarie: alegerea prese-dintelui, cererea de cuvant a diferitilor oratori, exagera-tiunea in limbagiu si in idei, oratori vehementi i furiosi,etc. etc. Printre oratori figura de exemplu d-1 Sugit, al cA-rui nume denota apucAturile, Tiberiu Lehescu profesorde la liceu, un agent electoral cu ciomagul in manA numitCiobnic, un cetAtean turmentat Nstase Patlgica, etc.

Se intelege ca aceastA satirA a avut mare efect in Iasi.Bezedea Grigorie Sturza fAcea mare haz. Fractionit;t" si li-beralii erau ploati; fiecare designa pe Sugila, pe TiberiuLehdescu, pe Nstase Pitlagicg i pe altii.

M'am hotarat sA rzbun onoarea instituVilor constitutio-nale batjocorite de aceastd satird, si am raspuns printeoalta, tot in versuri, numit Boericale.

Nu-mi aduc aminte de cat vag de aceste Boericale. Iipoate inchipui cine-va at mare lucru nu a putut sA fie deele, mai ales in comparatie cu Electoralele d-lui NegrutiMai intai, fiindca un raspuns pe aceeasi terra i cu acdeasiprocedeuri are totdeauna mai putinA valoare de cat ata-ul; de alca pane fiindca d. al, La c i 1dcaa

nuirei versurilor. Cu toate acestea, Boericalele au avut suc-ces in lumea interesata. Tiberiu Lehescu, profesoru1 de laliceu, mi-a strans mina scuturandu-mi-o asa de tare, in catera sA mi-o demita din umAr. Onorabilul Pallagic mi-afagaduit votul sAtt, cand imi voiu pune candidatura, cAcivAd ca esti bAiet bun si cA ai viitor". Ciobnic m'a intre-bat dacA n'ar fi nimerit sA-si exercite ciomagul pe speteled-lui Negruti. Iar Sugila (cAci, o mai repet, toati lumeaa inteles la cine Ikea alusie d. Negruti), fiMd intr'o stareanormal, adicA nefiind in starea lui obicinuitA, zis:

Domnule Panu, sA-1 pAzeascA D-zeu pe tiganul

1

Neg:Lif

mi-a

AMINTIRI DEU,A JUNIMEA" DIN IA 28

acela (tiganul acela era d. Jacob Negruti) ca sa m intal--fleascd and voiu fi in bune dispozitii...

Tiberia Lehjescu, strangandu-mi mana, cum am spusurrnAtoarele-

- Infierand Electoralele, ti-ai fAcut datoria de bun ro-man i de cetAtean; eu voiu rAspunde vindutului aceluia la,-trAini, de la tribund. De la tribund eu polemizez cu adver-,arii mei; la cea intAi ocazie II voiu provoca de la inAltimea

-tribunei, ia dac nu va ridica mAnua, ii voiu trita de las.

CURENTE LITERARE

Aceste Boericale m'au fcut sa incep a ma interesa de po-Atka si a urmari mai de aproape politica societAtei Junimea,Cad vAcTit c de la 1870 Junimea incepe a face politicA. Amspivs cum junimi5tii luaserA o aiitudine franc dusmAnoasIn contra miscarei literare i politice dominante. Ei purce-dean in estetica lor, aproape de la principiul cA sentimentulnational nu poate &A fie un element emotional intr'o lucrarepoetica, i cA din contrA, este un sentiment de nevaloare.

Acest lucru sc poatc inteicg c 1:::via in insui baza ac-titvitatei literare de pe atunci; era un fel de esteticA interna-tionalist.% care voia a se introduce si a inlocui pe cea infavoare, eminamente nationalistA.

Apoi se mai introduceau i alte principii de critica: Les-ring intra in arenA, precum i -tot criticismul clasic modern.

Un acerb si neinduplecat critic in contra miscArei literarede atunci, de sigur era d. Carp. In adevAr, d. Maiorescu,in criticele sale, pAstra acel ton rece, dei incisiv, iar criticasa desi amarA, rAutAcioasA, insA avea politeta in aparentA.Pe urmd, trebue s'o zic, d-1 Maiorescu in criticele sale 'tot-deattna isi rezerva i asigura o micA portita de retragere.

zis.-rd-a

30 C. PANU

Din contra, d-1 Carp era un critic impetuos, care se na-pustea asupra adversarului si-1 lovea drept, fail sa-si reticintru nimic mana. La d. Carp o opera era sau a capo-d'o-pera sau o nulitate, mijlocie nu exista; ori Shakespeare sauLa Fontaine, ori neantul.

Asa, chiar din anul infaiu al Convorbir lor, d-1 Carp pu-blica o critica a dramei d-lui Flasclau, Razvan si Vidra, a-tunci aparuta. Di-sa incepea critica prin un atac violent incontra autorului dramei. Aceasta drama era numita o elucu-bratiune, zicea d-sa; motivul aparitiunei acestei drame atri-buit unei boale. D. Carp se infuria de la inceput in contrasuccesului piesei; publicul, care gustase drama, era maltrafatsi considerat ca complicele d-lui Hasdau. Aristot era pusla contributiune, iar d. liajclau era acuzat c s'a abatut dela regulele dramatice ale lui Aristot.

Ceva mai mult, pentru prima oara Schopenhauer apareasi d. C....:rp cita d;n celebrul filosof, care este telul uneidrame; iar ca final, criticul sfatuia in mod dispretuitor ped. Flasclau ca ar fi mai bine sa se intoarca la redactia luirIghiuta.

Aghiuta fusese un jurnal umoristic, redactat de d. Hdj-&Au.

Evident ca d. Carp se insela. Se insela asupra valorei lmRazvan, drama care a rAmas, si care pe langa defectele ei,are calitati de prima ordine, pe care criticul era dator s lepuna in evidenta ca si defectele.

Evident, ca aprecierea pe care o facea despre d. Hasdan,era absolut nedreapta si pasionata. Locul enorm pe care dHasclau l'a ocupat si-1 ocupa si astazi in literatura si stiinta,este o dovada. Si d. Carp nu putea s'a ail:4 in tot cazulsuuza, cum ca d. Hasclatt nu se manifestase in destul plaaatunci. Razvan i Vidra era cu mult superioara tuturor lu-crarilor de pe atunci, iar activitatea inceputa de d. Hasclauin Columna lu. Traian, etc., erau semne vadite de ceeace o-mul era in stare sa faca.

AILINTIRI DELA ,JUNII1EA" DIN IAI 31

Dar pe bietul Gheorghe Sion poetul, ce crud 1.-a maltratat1. Carp I Aid, bine inteles, cu dreptate.

Sion, ca un bun roman ce era, publica Una suta .,si unafabule, ca vai de capul lot, fie zis in treacat. D. Carp iacondeiul administreaza o teribila critica. Bietul poet epus in comparate cu La Fontaine si puteti sa va inchipuitice pateste. Apoi dezastrul aceluia este i mai desavarsitchid Ii discuta opera din punct de vedere a definitiei fa-bulei data de Lessing.

Ceea ce revolta mai cu seama pe d. Carp, era prefata au-torului, in care nenorocitul indraznise sA spuna c scriiniacele fabule, s'a gandit c printrinsele poate insufla patrio-fism, liberalism si religiositate. D-nul Carp sfarsia prinspune ca fabulistul publicand opera sa batut joc depublic.

Ei bine, aceste lucruri revoltau opinia publica in contraJunimei; tonul casant, dispretul suveran, in afara de drep-tatea sau nedreptatea cauzei, acestea suparau. Mai suparafaptul Ca se data a se scoate, cum am zis, din literatura,sentimentul patriotic, preocuparea morala de a produce unbine. Acuma, cand ma uit inapoi, pot s definesc lamuritlupta intre tendinta junimista in literatura i cea natior a-lista de pe atunci.

Literatura de atunci avea ca principiu arta pentru un scopoarecare, social, politic si nationalist; pe cand junimistiivroiau sa introduca arta pentru arta.

Cine avea dreptate? Avea dreptate in parte Junimea,fiindca prea se facea din literatura un simplu mijloc de pro-paganda; si avea mai cu seama dreptate, fiindca ceamare parte din literatii de atunci, nu erau oameni de talent.Daca ar fi fost oameni de talent, miscarea Junimei ar fifost nimicita de la inceput, sau poate nici nu ar fi luatnastere.

3

si-i

a

iru

si-a

32 G. PANIJ

Avea dreptate i partida nationalistA, fiindcA juniini$ttprea voiau sa facA din literaturd un fel de sport intekctualdin care scoteau cu precugetare oarecare sentimente, precuneste cel nationalismului, etc., desigur foarte emotionantz$i ele si capabile de a da nastere unei literaturi.

Cat timp Junimea atacase poetii inofensivi, precum Sion -poetii morti, precum. VAcArescu literatura din Transilva-ma, care inspira mare interes la noi i-a mers bine $i nu 3.de$teptat furtuni.

Cand insA Convorbirile incep a ataca oameni de valoartca ci. HA,clAtt, ca V. A. Ureche, etc., atunci lupta se ansra-jear.A. serios $i doua tabere adverse se formeazA.

D-nul HAjdAtt, polemist emerit $i lucrAtof neobosit,in luptA inconjurat de o pleiadA de tineri din care multide talent

AMINTIRI DELA "JIJNIMEA" DIN IA$I 33dar care avea o mare parte rezervata literaturei si istoriei,apar mai multe foi ale caror titluri denotau spiritul deose-bit de acela al Convorbirilor literare.

Asa, Cohanna lui Traian" era un program intreg; aparemai farziu foaia Societatea pentru invalatura poporului Ro-man", mai apare apoi Foaia societatei rominismului. Mai intoate aceste reviste, d-1 1-1Aclau ii are locul intAiu. InFoaia societtei romanismului incep intaiasi data a scried-nii G. D. Teodorescu si Grigore Tocilescu.

Eu urnaream toata aceastA micare din fundul unei ca-tedre de la gimnaziul Alexandru cel Bun din Iasi. Foartecurioas i nedefinita era starea mea sufleteasca. Toatesimpatiile mele politice erau pentru partidul nationalist, inso parte din simpatiile mele literare le avea necontestat Juni-mea. Dar le avea in mod foarte straniu. Ceea ce imi placeala Junimea erau teoriile estetice i preceptele; exempleleprin care insA voiau sA ilustreze acele teorii i comentariilece se faceau asupra operilor criticate, imi displaceau.

Pe unna, eram izbit de o lacuna vadita in miscarea Juni-mei. Convorbirile erau o revista pur literara. Numai d-1Maiorescu mai largea cercul, introducand si chestiuni de fi-lologie i invatamant, incolo numai poesie, numai traduceri,bucati literare i critici, foarte putine studii.

Pe cind dincolo, in lagarul opus, platforma era mult mailarg5, toate chestiunile erau abordate in toate ramurile.Cele de mai multe ori rau, eke odata bine, dar erau tratate.

Miscarea nationalist avea o vadita superioritate asupracelei junimiste dintr'un punct de vedere istoric. Convorbi-rile litcrare n'aveuu un istoric, nu se ocupau de loc de a-ceasta chestiune asa de importanta pentru un popor si maiales asa de importanta atunci. Ba chiar la Junimea se tratacu dispret istoria Romanilor. Ce istorie a Romanilor este ?Card este istoria Romanilor? ziceau unii membri. Iar d-1

.

X

34 G. PANU

Pogor, in ironic, repeta foarte des cuvintele: Les peuplesheureux n'ont pas d'histoire, i. explica astf el pentru ce nuavem istorie.

Dincolo, afara de d. Ureche si altii, era un gigant, erad-1 Flsdau, admirabil prepa rat pentru rasfoirea si intocmi-rea istoriei noastre nationale. Pe langa cunostinta altorlimbi, poseda cunostinta limbelor slavice, indispensabilepentru studierea trecutului nostru. Nu mai vorbesc de cu-nostintele generale pe care le poseda.

Era un adversar redutabil pentru Junimea.In lupta incins i pe care treptat o voiu arta, ambele

tabere au avut invinsi si invingatori, victoria insa a fost maimult in favoarea junimistilor. Caci evident ca d-nii Ureche,Misail, etc., au fost batuti in aceast lupta, batuti cum zicefrancezul: a plate couture.

Cu d-1 Hasdau insa lucrurile n'au stat tot asa. Cu d-1Hasc lau a fost un adevarat duel in felul timpurilor medie-vale: un om luptand intr'o incaerare generala, in contra maitnultor razboinici de odata. Cine a citit Gerusalemme libe-rata de Tasso sau Orlando furioso de Ariltof, ii poateface idee despre ceea ce voesc sa spun. D-1 Hasc lau era fatacu Junimea un fel de Rinaldo sau de Orlando fata cu Sar-rasinii.

Cum s'a vazut, d-1 Carp a fost cel intaiu care a provocatpe d. HAsc Tau in critica lui Rzvan i Vidra, trimitandu-1la Aghluti.

D-1 Flasclau replica cu atacuri continue la adresa Junimei.Acest duel este ilustrat intre altele, prin trei pcaleli aled-lui 1-1,1sdau, si prin una patita de d. FIAdu.

*

Iata-ma in anul 1871, un an numai ma desparte de in-trarea mea in Junirrea. Dar pana atunci trebue sa mai isto-risesc cum am mai rupt Inca o lance in contra Convorbirilorliterate.

AMINTIRI DELA. JUNIMEA" DIN IA*I 35

In cei patru ani dintaiu de existenta a Convorbirilor, a-cestea nu se deosebisera prin vre-o publicatie poeticA maimarcantA; alga in al patrulea an Eminescu apare cu. Venere

Madona i Epigonii caci Vasile Alexandri este la in-ceput de o sArAcie de inventie disperanta. Ca poeti, ni-meni, o mai repet, nu se distinsese. Serbanescu publicasemtdte poezii, dar de o valoare potrivitd; iar Matilda Cu-gler, ale cArei versuri erau frumu.sele, prea simfea de de-parte scoala i pastisul poeziei nerntesti.

In 1871 Alexandri inccpe sa publice pastelurile sale, intrecare si vestitul Po hod na Sibir.

D-1 Maiorescu crede cA, dupa ce clarAmase prin crit. celesale literatura, filosofia, etc., nationalistA, a venit timpul saclAdeasca si sa dea Wei modeluri literare. Si atunci ne tre-zm buna dimineat cu o publicatie in Convorbiri, subtitlul: Directia nou, faimoasa directie notta, aa de multcriticat pe atunci i criticata cu un fond de mare dreptate.

Din cine se conmpunea, pe terenul poez.ei, Directia nouga d-lui Maiorescu? Din Alexandri, Em nescu, Bodrzarescu,iar in parantez cAci era un parantez din Matilda Cugler,Serbanescu si Petrino.

Avea dreptate d-1 Maiorescu sa dea studiului sAu titlulde Directia noud? Avea dreptate ca, cu d-nii Bodnarescu,Serbanescu, Petrino si Matilda Cugler, s infrunte din nouscoala nationalista, dandu-i pe aceia ca model? Avea drep-tate sl punA ca poet pe HA.sau alAturea cu Taut, i tutiquanti (expresia domniei-sale)? Avea dreptate ca lui Boliac

d-lui Hasclart sA binevoiasca a le recunoaste numai me-ritul de buniori prozatori? Evident c5. nu.

Directia noug a fost o gresala, a fost cea mai slabA lu-crare a d-lui Maiorescu i cea mai partial apreciere a cri-ticului.

Dela Directia noug, Junimea a cApatat definitia de so-cietate de admiratie mutuala.

In adevar, a Vali pe Vasile Alexandri in directia noud a

inteo

36 G. PANU

Convorbirilor, era ceva care nu se putea justifica. Alexandriera in deplina maturitate a talentului sail, i cercul literar dela Junimea nu avusese si nu a avut asupra poetului nici oinfluenta. Pastelurile, genul nou al lui Alexandri, care parea au determinat pe d-1 Maiorescu a-1 ingloba in directianoug, pe langa c sunt un gen literai de al doilea rang, con-sistand in simple descrieri de natura moarta aproape gen'apartinnd mai mult picturei dar apoi nu puneau talentullui Alexandri sub o lumin nou. In pasteluri cu, Rodicacu cofita pe cap, cu ciobanul cu tunna de oi, etc., ca punctepentru insufletirea naturei moarte si a intreruperei mono-toniei descrierei, gasim tot pe Alexandri din doinecrmloare, din balade, din poezh poporale.

Prin urmare, vadit c introducerea in Directia nota a luiAlexandri era fortata, din cauza saraciei materialului poeticde valoare a nouei directii.

Ce s mai spunem de Bodnarescu cu Rienzi g cu altepoezii, dat ca un adevarat talent si ca model 1 Ce sa maizic de gingasele poezii ale Matildei Cugler i Serbanescu,care in definitiv nu aveau nimic in ele ca sa indice o scoalA,o directie noual Ce s mai zic de Petrino, poet bucovinean,a carei productie era redus la citeva versuri 1...

Inca odata, e vadit ca d-1 Maiorescu incerca sa c1ao:lea/3clcu material foarte putin si cu imprumuturi de materialstrain, o cladire artificiala.

Singurul poet pe care l'a dat in adevar Juniznea, era E-minescu. Dar Eminescu al Venerei i Madonei i al Epigo-nil-or, era Inca un poet cu o forma foarte contestabila, citantiteze cautate intr'adins, cu un pesimism nedrept, care 1-aintovarasit toata viata, dar in sfarsit poet.

Trebue sa. spun un lucru, pe care 1-am recunoscut tot-deauna: d-1 Maiorescu a avut marele merit de a veclea de lainceput in Eminescu un poet, lucru ce era foarte grey! Dentrumulta lume, citind confuza sa poezie: Venere uj Madora,precum curiosii si paradoxalii si Epigonii.

i i-

AM:INTIM DELA JUNIMEA" DIN IA*I 37

AceastA constatare a d-lui Maiorescu, opinia publica avenit mai tArziu sA o consacre, si sA o consacre cu laude

exagerAri de acele, de care d-1 Maiorescu nu ar fi fostcapabil. In adevAr, d-lui Maiorescu in Directia noui Iivine greu, i atunci avea dreptate sa puie pe Eminescuimediat dupA Alexandri, era in aceasta j tAmaiere cAtreilustrul oaspe de la Junimea. Pe and admiratorii fanaticide mai tArziu a lui Eminescu, nu gasesc laude pentru a di-viniza Venere siMadona si Epigonii.

Directia noui m'a revoltat prin spiritul ei nedrept. Nu,mi-am zis, este imposibil ca un critic sA maltrateze pe unI-IAsdAu, pe un Boliac, pe un Mureseanu, pe un VAcArescu,pe un Alexandrescu (nepomenindu-1), pe tofi acestia, pre-cum si pe alfii, pentru: BodnArescu, Serbanescu, Petrino,Matilda Cugler i Eminescu.

CAci trebue sA spun cd Eminescu la inceput nu-mi pl-cuse de loc; nu-mi placuse, fiindca fondul poeziilor lui erafals, nedrept, pretenfios; pentru cA si mai tArziu Emine3cu,dacA are Mspirafiunea admirabilA si forma frumoas, insca gAnditor, dacA nu este mediocru, cele de mai multe oriinsA este absurd.

daca pe un poet ca Alexandri ii poti judeca Fara' a-ianaliza gAndirea, pe Eminescu nu.

Eminescu a avut totdeauna pretenfia de a fi intAi gAnditorpe urmA. poet. De multe ori am discutat cu dAnsul in a-

ceastA privinfa. Eminescu, temperament pasionat, nu segAndea atAta cand scria la efectul poetic, ci mai mult lasusfinerea unei idei sau la lovirea unui-dusman. Intre

Satira, mi se pare a III-a, dirijatA contra liberalilorsi contra lui C. A.. Rosetti, este cea mai perfectA asemanare;intre articolele politice din Timpul contra fanariofilor,intre fondul intregei sale poesii, nu este nici o deosebire.Eminescu era un reactionar care ar fi voit s trAiascA cel

i

si

Epi-pooh

si

38 G. PANU

putin cu doua sau trei sute de ani in urma, Si fiindc a-ceasta nu poate s'o Lea, recurge In Sarmanul Dionis la ex-peclentul ca sa traiasc macar in vis in timpul lui Alexan-dru cel Bun.

Eminescu a fost un poet stralucit, dar straniu; el trebuesa ramae unic, fiincica unica i stranie a fost personahtateasa; el nu poate, nici nu trebue sa creeze o scoald. De aceeaam considerat in totdeauna ca o absurditate si ca o lipsa detalent, real, silinta din partea futuror acelora care au cautatsa.-1 imiteze. Eminescu nu a fost un poet al timptdui nou,el nu a avut aproape nici o legatura cu contimporanii saimai cu seama cu Romanii.

De sigur c n'am gandit toate aceste la 1871, and m'amhotarat sa raspund Directiei noua a d-lui Maiorescu.

lea tin lucru pe care il regret, acela cd nu am pastrat foitain care a aparut i aceasta a mea critica. Mi-aduc aminteinsa de un lucru: cd reluam la rafuiala din nou tragediaRienzi i constatam cu satisfacere ea critica mea in contralui Rienzi fusese justa, de vreme ce i d. Maiorescu in Di-rectia nota facea multe din rezervele, pe care le facusemeu cu privire la acea piesa. Asa, d. Maiorescu zicea: Inceea ce priveste tragedia Rienzi, trebue sa admitem ea pla-nul sau este gresit in privinta catastrofei, Rienzi cade ucisde Montreal, far% nici o motivare a acestei ucideri, chiarprin faptele lui Rienzi". Aceeasi critica o facusem si eu.

lxi Directia noiza, d. Maiorescu are o idee nefericiti.Chiar de la inceput d-sa se intreaba daca Romania va aveaun viitor. Intrebare imprudenta i provocatoare.

La 1871, in starea spiritelor de atunci, un om de talia

5i

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAI 39

d-lui Maiorescu nu trkbuia macar sa-si puna asemenea in-trebari, i notati ca nici macar nu raspundea la intrebare.Intrebarea era lasata Para un raspuns afirmativ.

Acest lucru, evident ca provoca violente protestari dinpartea tuturor celorlalti care aveau convingerea adanca caRomania are un viitor.

Iata deci o imprudenta gratuita. A doua gresala era candd. Maiorescu adauga: Va putea (Romania), prgsind ex-clusivisrnul contra stranilor, sa paseasca in emulatie paci-nica pe aceeasi cale, pe care civilizatia occidentului a adusatata bine omenirei ?"

Curioasa coincidenta.Atunci se facea apel la literatura strainilor.Azi se face apel la capitalurile straine.Si intr'un caz si intr'altul, eroare I $i atunci nimeni nu

era sistematic contra literaturei straine, dovadd ca toti poetiiliteratorii nat;onalisti imprumutasera cu amandou mai-

nile din literatura franceza, italiana, rusasca, etc. $i daca einu deschisesera portile literaturei germane, acea literaturade mare valoare, este ca nu o cunosteau, neposedand limba.Era o simpla lacuna in cunostintle lor, nu un sistem.

Iar d. Maiorescu, exagerand, avea aerul sa cada in cea-altd extremitate, adica sa pretinda zic avea aerul cfara cunoasterea .5i imitatiur ea literaturei germane, este cuneputinta infiintarea unei literaturi romanesti infloritoare.

Aceasta pretentie, de si nu era formulata insa, reesia,poate chiar fara voia d-lui Maiorescu; ea era nedreapta,nu era de mirare ca a provocat violente protestri precumsi acuzari de strainism la aelresa d-lui Maiorescu.

Aceste lucruri au dat d-lui Hasclatt ocazia ca sa-si raz-bune printr'o pacaleala contra lucrarei Directia nand de laConvorbiri si de mania imitatiei poetilor germani publicandpoezia Eu si Ea despre care voi vorbi altaciata.

i

40 G. PANIS

CUM AM INTRAT LA JUNIMEA"

Indata ce am inceput a ma ocupa serios, dui-A esirea meadin liceu si pe cand eram la Universitate, cu studiul a totfelul de chestiuni, am simtit starea mea de izolare in mij-locul fractiunei liberate nationaliste. Nu era un om cu caresa ma pot intelege; nu era o societate literara afara de Ju-nimea. Peste tot locul se Ikea politica si numai politicA, silucru curios, nu simtiam absolut nici o atractie pentru po-litica si pentru viata ei, din contra, simteam daca nu des-gust, dar desigur indiferentd, macar c aveam convingerican erau liberale si nationaliste.

Aveam un singur coleg de scoala si prieten cu careputeam schimba idei si impresii, era bietul Alexandru Lam-brio,.., mort asa de tanar. Cu dansul am inceput a prindegustul studiului istoriei, de care se ocupa si el; lui ii co-municasem asa numitele mele descoperiri in istoria romana,care descoperiri, stiti la ce se reduceau ? Se reduceau lafaptul, ca la fiecare pas prindeam pe istoricii nostril in fla-grant delict de denaturari de fapte sau de explicari fante-ziste a faptelor, toate in purul interes national al marireici ori-ce pret a neamului nostru.

Acest lucru ma indigna si foarte adesea vorbiam cu Lain-brior, care si el impartasia asemenea indignare.

Iata-ma deci adus prin preocuparea mea de a restabili inistoria noastra adevarurile ascunse sau denaturate de scoalanationalistd, in directia spiritului societatei Juniinea, 5i inspecial a d-lui Maiorescu, care in definitiv nu tindea la altceva, de cat la recunoasterea reala, fie a valorei literare, fiea unui adevar oare-care.

Asa ca situatia mea devenea foarte curioas. Pe de aparte combateam partea exagerata in directia tendintei noui;-

AMINTIRI DELA. ,,JUNIMEA" DIN IA*I 41

iar pe de alta parte, cand am inceput sa ma ocup cu studiulistoriei, oroarea de minciun si de prejudecati, ma facea sima departez de amicii mei politici, pentru a ma apropia decei fara prejudecati in materie de aflarea adevarului.

0 SOC1ETATE ISTORICA

In determinarea predilectiei mele pentru studiile meleistorice, d. Hajclau a fost factorul principal. Ziatul salt, Co-lumna luti Traian, care avea o parte rezervata publicatiei do-cumentelor vechi 5i mai cu seamA Arhiva sa istorica, mi-audeschis un camp cu totul nou. Ajutat si de celelalte colectiisi publicatii mai vechi, am inceput a studia cu ardoare isto-ria trecutului nostru.

Pe langa Lambrior, mai era Alexandru Xenopol, care seocupa cu Chestiuni de istorie mai mult generala.

Mai era un biet tank., Cernescu, care peste doi ani a simurit, bucovinean de origina, care si el era amator in aleistoriei romane.

Tus-trei acestia faceau parte din Junimea.Mai era si regretatul Vasile Tasu, care desi magistrat,

insa frecventa Junimea. 0 apropiere naturala s'a facut intreLambrior, Xenopol, Cernescu si cu mine pe terenul cerce-tarei istoriei nationale. Intr'o seara, Alexandru Xenopol nepofteste la dansul acasa ca sA mai vorbim"; sedea atunciaproape de plata Sf. Spiridon. Ne-am dus, adica Lambrior,Cernescu si cu mine si am infiintat si noi la randul nostruo societate istoria, nici mai mult nici mai putin. Era oare-cum tin teren neutru. Eu, mai cu seama, nu voiamsA ma duc la Junimea de altmintrelea era si un rezon lamijloc; pana mai eri combatusem Junimea, iar ideile poli-tice ale mele nu cadrau de loc cu acele ale membrilor acelei

42 G. PANIJ

societati. Lambrior ar fi inclinat sa se duca la Ju-nimea, cum s'a si dus putin dupa aceea, fondul ideilor luifiind, independent de politica, conservator. La acesti patrus'a asociat si Vasile Tassu, macar ca nu tindea la:specia-lism, insa ca simplu amator. lath* deci o societate, din carenumai eu nu eram junimist. Ea a durat aproape un an, a-dic pana cand am intrat si eu la Junimea. Aceasta societatea servit ca punte de trecere la cealalta mai mare, Junimea, incare s'a contopit.

,

Ce frumoase amintiri mi-au Minas de la &Ansa 1 Ne in-truneam regulat in fie-care Sambata, cele de mai multe orila Alexandru Xenopol. Nu era chestie de istorie generalasau nationala pe care s nu o abordam cu o indrazneala detot senina; discutii interminabile aveau loc.

Pe atunci esise o noua lucrare a lui Roessler, scriitor ger-man, care ocupandu-se de Romani, lua in polemica din-tre Romani si Unguri cu privire la locurile ocupate istori-ceste de Romani apararea Ungurilor; el servindu-se deizvoarele si de ideile istoricilor unguri, emitea chipurile onoua teorie, care a capatat mai tarziu numele de teoria luiRoessler. pupa acea teorie, noi Rornanii cu toti am locuitpana in veacul al XII-lea dincolo de Dunare, fie impreunacu Bulgarii, fie prin muntii Pindului, si ca numai prin vea-cul al XII-lea am emigrat incetul cu incetul in Transilvania,Valachia si Moldova, unde am constituit state si ne-am in-chegat ca popor. Aceasta teorie a lui Roessler a fost obiectula lungi discutii si cercetari in sanul societatei. Toti eramcontra ei; eu marturisesc ea' fiind contra, imi ramaneau oa-re-cari indoeli. Dar vedeti deosebirea: pe cand istoricii cei-lalti nationalisti afard de d. Hascia iu, bine inteles ti-pau si strigau in contra lui Roessler din spirit nationalist,noi cercetam si studiam chestia numai din punct de vedereal adevarului. Mi-aduc aminte ca, chiar am formulat decomun acord un numar de puncte contra acelei teorii.

Cu ocazia acelor discutii am constatat insuficienta cunos-

AMINTIR1 DELA , JUNIMEA" DIN IAI 48

tiintelor noastre, i iata cum: In lipsa de documente privi-toare la Romni, intre veacul al IV-lea si al XI-lea cu pri-vira la sederea noastr dincolo de Dunre, numai studiarealimbei noastre din punct de vedere filologic ar fi pututaduce o lumina oare-care. Roessler intelesese acest lucru,de aceea se aventurase putin i pe acest teren. Noi ins,membrii societatei istorice, aveam numai cunostinti generalede filologie, nu cunoastem limba slavoni, nici cea albanez5.,prin urmare neputinta noastr de a aprofunda mai departelucrul, era vdditd.

Atunci, cu acea ocazie, a germinat in capul lui Lambriorsi meu, ideia de a studia filologia si de a invAta limbaslavon.

Detaliu caracterictic i de actualitate: Alexandru Xenopola coirbtut mult mai tarziu pe Roessler, adus mai tarziu laaceast necesitate din cauza profesiunei sale. Fr a lua intrunim.c meritul lui Alexandru Xenopol, dar pot s spun cmulte d;n argumentele elaborate in comun, au fost utilizatemi tarziu de distinsul nostru istoric.

APROPIERE A INCE PE

Alexandru Xenopol, Cernescu, Tassu i Lambrior, se du-ceau Vinerea la Junimea, iar SAmbta' ne intruneam noi insocietate. Evident, Ca un fel de legatura se stabileste intremine, singurul care nu eram din Junimea, i aceasta so-cietate.

Alexandru Xenopol si Cernescu intretineau, bine-intelesintamplaor, pe d. Maiorescu i pe junimisti de lucrarilenoastre si de spiritul in care ele erau fcute.

De mai multe ori Alexanciru Xenopol sau Cernescu mlintrebau:

l

44 G. PANU

Panule, de ce nu vii i tu la Junimea ?Cum sa vin? Nu stiti c eu am combatut Junimea i

mai cu seam am alte idei in politica 1Ce are a face aceasta, raspundea Xenopol, in Junimea

nu se face politica. 1 Este mai cu seama Pogor, care cumaude pe Tacques Negruti sau pe Nicu Gane ca iau vorbade politica, imediat ia Cite o perna i le-o mina in cap;

:;aiorescu nici odata nu vorbeste politica.Bine, adaugam, dar eu am atacat pe acesti oameni, pe

Maiorescu iT pe Iacob Negruti in special ?Nu te ingriji nici de asta. Mai intai Maiorescu nu se

uita la asemenea nimicuri, poate nici nu stie ca 1-ai atacat...Asa e, dar stiu eu...cat despre Jacques Negruti, continua Xenopol, este

drept ca-i mai patimas, insa are si el o patima, mai marede cat toate, aceea de a avea cat se poate mai multi colabo-ratori la Convorbirele literare. E destul sa-i dai un articolla Convorbiri, ca sa se impace cu tine pentru tot restulvietei.

Eu rezistam la toate acestea j obiectam:In tot cazul ma simt jenat. De altmitrelea, daca ei

voesc s vin la Junimea, pentru ce nu ma invita ?A, aici n'ai dreptate, niMeni nu este poftit la Junimea,

d numai la aniversrile Junimei. Principiul pe care estefundata aceasta societate este urmatorul: Entre qui veut,reste qui peut.

Principiu comod, dar cam pretentios, ziceam.Asa-i, insa ai sa vezi, cnd vei veni la Junimea.

Am rezistat Inca cate-va luni; in timpul acesta acumu-lasem mai mult material istoric, pe care nu aveam unde sa-Ipublic, caci nici putea fi vorba s public prin gazetele co-tidiane: Influenta polon asupra istoriei rotnine sau rolullimbei slavone in cuItura noastr.r.

Dar marturisesc ca incepusem a avea o mare dorint dea intra la Junimea. Sambetele des de dimineata n duceam

AM:INTIM DELA JUNTMEA" DIN IAI 45

la Lambrior sau Cernescu ca sd aflu in detaliu ce se petre-case la Junitnea cu o seard inainte; iar acetia imi povesteautot felul de scene comice sau de disculii interesante care a-vusese loc.

De altA parte, evident cl Junimea ar fi dorit nu intrareamea personald cAci va puteti figura cd nu eram asa denaiv sa-mi inchipui ca acea intrare ar fi avut oare-care va-loare insA cu intrarea noastrA a tuturor membrilor socie-tatei istorice, se umplea un gol, golul publicatiilor istorice,rare lipsea mai cu desavarsire pana atunci. Este drept, caaceast lipsd nu o simteau toti menibrii fruntasi ai Junimei,D. Pogor, etc. nu se interesau de loc de asemenea chestiuni,iar d. Iacob Negruti se interesa mai mult ca redactor alConvorbirilor literare. D. Carp se arata foarte rar pe laJunimea i cu spiritul sau transant, regula istoria Romani-lor in cate-va cuvinte.

Numai d. Maiorescu intelegea importanta acestor studii.Dealtmintrelea si atunci ca si acuma, sub aparenta receargumentatia didactica, d. Maiorescu, cu toate criticelediatribele pe care le-a starnit, era si a rarnas in fond un na-tionalist cald, in felul sau insa.

De aka parte, aveam i un fel de scrupule politice: cumsa justific eu catre prietenii mei politici intrarea mea laJunimea? Junimea era considerata ca un loc de perclitiune,,ca un infern, unde intrand cineva putea s zica pentru toateideile mari i generoase: aclio i lasciate ogni speranza. Nufaceam politica militanta, o mai repet, dar aveam legaturicu oameni politici militanti din fractiunea tibera".

Pe Langa aceasta, stiam cA daca nu se face politica la Ju-nimea, pan se adunau memb0i, se facea politica intre trei-patru corifei inainte i dupa sedinta. Timpul i ocazia dea se vorbi politica fata cu novicii, era mai cu seama la eireade la Junimea pe la ora unu de noapte. Auzeam cd d. Maio-rescu lua binisor pe cate unul sau doi din tineri i intmpla-tor ii punea in curent de situatia politica a momentului.

46 G. PANU

M'arn consultat cu cativa prieteni, intre care si un pro-f esor de istorie, care acum este pensionar era spiritulpoate cel mai conciliant; acela a recunoscut ca am drep-ta'ee pentru studiile mele ca sa intru la Junimea, dar a recu-noscut-o cu regret.

Nu mult dup aceea, ma intalnesc pe strada cu raposatulScarlat Pastia, un liberal original, care a ramas toata viafasa dusman al Junitnei i al junimistilor.

D-le Panu, am auzit c te-ai facut junimist ?Nu este adevarat, i-am raspuns.Dar m'am pazit de a-i spune c gandesc sd ma fac..Mi-ai luat o piatra de pe inima, altmintrelea asi fi

perclut toate iluziile ce am despre dumneata.

LA JUNIMEA"

Intr'o Vineri seara, Cernescu vine la mine zicandu-mi:Am venit s te iau la Junimea. Haide I

Era prin Februarie sau Martie 1872.Cu atat mai mult, a adaus Cernescu, cu cat am sa ci-

tesc si eu o lucrare, la care vreau sa fii: Despre Stenograficnecesitafea ei.

Ce, ai inebunit ? i-am zis. Ce legatura este intre tine5i steno grafie ?

Apoi sa vezi; si fiindc articolul nu este lung, am sitti-1 citesc chiar acum.

Si imediat scoase manuscriptul din buzunar dadacetire.

Stenografia necesitatea ei, era numai un pretext ca bie-tul Met sa-si arate eruditia. Incepea cu teoria limbelor, neducea la scrierea cu