7/28/2019 Formele dobnzii bancare si fundamentarea acestora

1/5

Formele dobnzii bancare si fundamentarea acestora

Din punct de vedere al bancii se disting doua tipuri de dobnda: dobnda bonificata si

dobnda perceputa.

Dobnda bonificata reprezinta dobnda cu care sunt remunerate

disponobilitatile banesti ale titularilor de conturi constituite ca depozite la banca. Capitalul

mobilizat la dispozitia bancilor este fructificat n procesul creditarii.

Nivelul dobnzilor bonificate este dependent de urmatorii factori:1[1]

rata inflatiei;

rata de refinantare (taxa oficiala a scontului);

ratele dobnzilor practicate de celelalte banci comerciale.

Dobnda perceputa este dobnda pe care o ncaseaza bancile de la clientii

lor n calitate de debitori, corespu 22522e418w nzator creditelor acordate.

Factorii de influenta asupra nivelului acestei dobnzi sunt:2[2]

erodarea monetara;

nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare;

gradul de risc;

profitul bancar;

rezerva minima obligatori.

n fiecare banca se instituie o scara a dobnzilor creditoare si debitoare care reflecta

implicit raportul ntre cheltuielile si veniturile bancii si posibilitatile sale de a obtine profit.Pe

1[1] Alexandru Olteanu,Moneda, credit, banci, Vol.1, Editura Cartea Universitara, Bucuresti,2004, p.65

2[2] Nicolae Dardac, Teodora Barbu, Moneda, Banci si politici monetare, EDP, Bucuresti2005, p.176

7/28/2019 Formele dobnzii bancare si fundamentarea acestora

2/5

de oparte, banca procura reusrse prin depozitele ce le constituie n relatiile cu clientii si de la

furnizorii deresurse, alte banci sau Banca de Emisiune, pe care trebuie sa le remunereze la

nivelul dat, de regula la nivelul pietei.Pe de alta parte, fata de debitorii sai fiecare banca aplica

un anumit nivel al dobnzilor n masura sa-i acopere cheltuielile, cu dobnzile si de

functionare, si implicit un anumit nivel al profitului. n corelare ntre nivelul dobnzilor

ncasate si platite, banca trebuie sa-si asigure competitivitatea urmarind atragerea clientilor, si

printr-un cuantum avantajos, pentru ei, a dobnzilor.Astfel, ntre dobnzile interne practicate

de banci, rata dobnzii la depozite este de o importanta majora pentru nivelul general al

dobnzilor interne. Aceasta rata are un nivel foarte csazut ntruct se palica pentru depozitele

la vedere si asigura deponentilor un grad nalt de lichiditate, care, urmarind n special acest

aspect, accepta un asemenea regim al dobnzilor.3[3]Rata dobanzii la creditele

acordate(dobanda perceputa) este la nivel real, foarte ridicata deoarece vizeaza operatiuni ce

implica omultime de debitori si multiple riscuri. Astfel, dobnzile practicate de banci fata de

clientii lor, privite n ansamblul lor, se afla n corelatia necesara de coeziune a unui

mecanism.Examinarea dobnzii bancare subliniaza posibilitatea institutiei de a avea o politica

proprie fata de clientii sai, n genera, si ndeosebi vis-a-vis de fiecare dintre ei, n special. n

acelasi timp este evident ca optiunile sale privind politica de dobnzi, banca este "obligata" sa

se alinieze la evolutiile pietei care-i determina propria atitudine prin diverse si multiple

influente.n ceea ce prineste riscul legat de rata dobnzii, majoritatea bancilor considera ca

acesta este legat de procesul de intermediere financiara, considerndu-l sursa cstigurilor.

"Orice activitate economica implica un risc, dar n cazul bancilor, dictonul riscul

este meseria mea se potriveste ca o manusa, fiindca, ntr+adevar, ce poate fi mai riscant

dect sa colectezi bani disponibili de pe piata si sa-i morumuti diversilor clienti - persoane

fizice si juridice - pe perioade mai lungi de timp, bazndu-te, n principal, pe promisiuni si

prognoze privind afacerea sau proiectul auditat si mai putin pe colaterale (non)cash, care fieinsuficiente, fie foarte greu sau chiar imposibil de realizat.

si totusi, chiar n aceste conditii, bancile sunt printre cele mai prospere institutii din

lume. Care sa fie secretul? Raspunsul nu poate fi dect unul singur, un management adecvat al

riscurilor."4[4]

3[3] Cezar Basno, Nicolae Dardac,Constantin Floricel,Moneda Credit Banci, EDP, Bucuresti,1997, p.155

4[4] Mihai Ilie, Tehnica si managementul operatiunilor bancare, Editura Expert, Bucuresti,2003, p.367

7/28/2019 Formele dobnzii bancare si fundamentarea acestora

3/5

Riscul ratei dobnzii reprezinta sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei banci la

schimbarile ratei dobnzii.Maniera n care banca si structureaza activele si asivele determina

pozitia riscului ratei dobnzii. Exemplul cel mai frecvent este cel al unei banci care finanteaza

active pe termen lung cu dobnda fixa din pasivele pe termen scurt cu dobnda variabila.

Avnd n vedere ca dobnzile pe termen scurt sunt mai mici dect cele pe termen lung,

asemenea banci obtin profituri lund cu mprumut de pe pietele cu termene scurte si dnd cu

mprumut pe piete cu termene lungi.5[5] Consecinta unei astfel de strategii este faptul ca ca

banca si asuma un risc al artei dobnzii. Atunci cnd dobnziile pe termen scurt cresc, creste

si costul resurselor atrase n timp ce dobnzile la activele pe termen lung ramn relativ fixe.

n aceasta situatie marja dintre cstigul din active si costul pasivelor poate deveni negativa.

Chiar daca aceasta marja ar fi pozitiva venitul net din dobnzi al bancii va fi insuficient sa

acopere cheltuielile generale ale bancii, fapt ce conduce la pierderi care vor eroda capitalul. n

majoritatea bancilor, estimarea ratei dobnzii se face apreciind modul n care anumite

schimbari ale ratei dobnzii vor afecta cstigurile bancii.

ntr-o banca, dobnzile la psive se restabilesc mai rapid dect la active, iar cstigul din

dobnzi creste daca dobnzile scad. El va scadea si atunci cnd dobnzile cresc. Contrariul se

realizeaza n cazul, mai putin obisnuit, n care dobnzile la active se restabilesc mai repede

dect la pasive.; cstigul din dobnzi va creste cnd dobnzile cresc si va scadea cnddobnzile scad.

Riscul ratei dobnzii are doua componente:

prima componenta se refera la riscul venitului. Acesta reprezinta riscul

realizarii unor pierderi n ce priveste venitul net din dobnzi ca urmare afaptului ca miscarile

ratelor dobnzii la resursele nprumutate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale

mprumuturilor acordate.

a doua componenta, numita riscul investitiei, este risculproducerii unor

pierderi n patrimoniul net (diferenta ntre valoarea de piata a activelor si cea a pasivelor ce nu

intra n componenta capitalului)ca rezultat al unor schimbari neasteptate ale ratei dobnzii.

Pentru usurarea controlului asupra riscului ratei dobnzii au fost dezvoltate metode de

masurare a expunerii bncii la riscul ratei dobnzii.

5[5] Vasile Dedu, Management bancar, Editura Sildan, 1994, p. 105

7/28/2019 Formele dobnzii bancare si fundamentarea acestora

4/5

Una dintre cele mai folosite metode este metoda GAP (metoda discrepantei activ-

pasiv) si are urmatoarele caracteristici:6[6]

- GAP este definit n functie de activele si pasivele cu dobnda sensibila, active si

pasive a caror scadenta se situeaza n orizontul de planificare sau a caror dobnda

este revizuita n cadrul orizontului de planificare considerat;

- GAP este diferenta dintre activele cu dobnda sensibila sipasivele cu dobnda

pasiva;

- Venitul net din dobnzi este complet izolat de riscul ratei dobnzii cnd GAP este

egal cu zero.

Se presupune ca ratele dobnzii cresc usor de la o luna dupa nceperea planificarii.

Atunci cnd pasivele sensibile la risc ajung la scadenta sau le este ajustata rata dobnzii ele

vor fi nlocuite cu pasive ce au rate nalte ale dobnzii ducnd astfel la cresterea cheltuielilor

cu dobnzi si reducnd net dobnzile. si activele sensibile la risc vor fi nlocuite cu cative cu

rate nalte ale dobnzii, ducnd astfel la cresterea venitului din dobnzi al bancii.

Cu un GAP initial egal cu zero se obtine un venit net aproape neschimbat din dobnzi.

Venitul net din dobnzi este, de asemena, neschimbat daca ratele dobnzii coboara n mod

neasteptat dupa nceperea orizontului de planificare din cauza reducerii cheltuielilor cu

dobnzi.

Ca oricare alta metoda, metoda GAP are att puncte tari ct si puncte slabe.

Metoda este usor de nteles si de aplicat. G.A.P.-urile periodice indica riscurile ratei dobnzii

aferente fiecarui orizont sugernd amploarea modificarilor ce trebuie operate n portofoliupentru a micsora riscul.

Punctele slabe ale metodei G.A.P. constau n urmatoarele:

Nu tine cont de frecventa schimbarilor ratei dobnzii, banca neputnd controla

fluctuatiile ratei dobnzii.

Se ignora evolutia valorii banilor n timp n cadrul orizonturilor, nu si

diferentiaza cash-flow-ul de la nceputul orizontului si cel de la sfrsitul orizontului. Daca o

6[6] Vasile Dedu, Management bancar, Editura Sildan, 1994, p. 112

7/28/2019 Formele dobnzii bancare si fundamentarea acestora

5/5

banca cstiga cnd ratele dobnzii cresc sau scad depinde numai de sincronizarea cash-flow-

urilor pe fiecare orizont. O banca cu un G.A.P.== 0 poate sa aiba surpriza sa-si vada venitul

net din dobnda ca se schimba la fluctuatiile ratei dobnzii.

Se ignora modificarile valorice ale activelor si pasivelor care apar la

fluctuatiile ratei dobnzii si deci riscul pe care-1 antreneaza aceste modificari tocmai prin

faptul ca metoda G.A.P. nu ia n considerare valoarea de piata a portofoliului bancii.

Depozitele la vedere n multe banci sunt considerate pasive insensibile la fluctuatiile

ratei dobnzii. Analiza G.A.P. nu ia n considerare vreun risc generat de fluxurile de cash-flow

a depozitelor la vedere chiar daca unele banci pierd din aceste depozite cnd ratele dobnzii pe

termen scurt cresc.

Pentru a fi eficienta, analiza G.A.P ar trebui sa structureze aceste depozite pe

orizonturi de timp n functie de sensibilitatea ratei dobnzii pe termen scurt.