formele vietii psihice

FORMELE VIEŢII PSIHICE

CONŞTIINŢA

INCONŞTIENTUL

CONŞTIINŢA

Noţiunea de conştiinţă Forme ale conştiinţei

conştiinţa implicită conştiinţa reflexivă

Structura psihologică a conştiinţei atributele cunoaşterii conştiente conţinutul informaţional al conştiinţei

Funcţiile conştiinţei cognitivă proiectivă anticipativă reglatoare

INCONŞTIENTUL

Noţiunea de inconştient Teorii cu privire la inconştient

Inconştientul freudian Inconştientul colectiv Inconştientul cognitiv

RAPORTUL CONŞTIENT - INCONŞTIENT

Stările modificate ale conştiinţei somnul hipnoza meditaţia

Stările alterate ale conştiinţei tulburări cantitative ale conştiinţei tulburări calitative ale conştiinţei

Mecanisme de apărare ale Eului

NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ

Diversitatea definiţiilor (H. Ey) “simplă funcţie latentă ori instanţă reflexivă

transcedentală pentru majoritatea autorilor, conştiinţa nu are nici un suport şi, altfel spus, nici o profunzime pentru psihiatri sau pentru psihanalişti”

totalitatea vieţii psihice la un moment dat (Jaspers) "calitate momentană care caracterizează percepţiile

externe şi interne din cadrul ansamblului fenomenelor psihice" (Vocabularul psihanalizei, Laplanche şi Pontalis )

"funcţia unui sistem, sistemul percepţie-conştiinţă (Pc-Cs)" (Vocabularul psihanalizei, Laplanche şi Pontalis )


Sensuri fundamentale ale termenului (H. Ey) conştiinţa apare ca esenţialmente structurantă şi

structurată, ca o formă care se conformează unui ordin, care se impune dezordinii inconştiente (structura conştiinţei face trimitere în mod constant la structura unei “scene” care se derulează “în spaţiu, pe durata unui moment” - actualitatea unei situaţii)

conştiinţa apare, de asemenea, ca o experienţă imediată constituantă şi constituită din sensibil (conştiinţa reprezintă pentru timp ceea ce corpul reprezintă pentru spaţiu: substratul experienţei noastre sensibile).


Trei aspecte fundamentale ale noţiunii: prezenţă reprezentare prezent

Definire sintetică:

forma vieţii psihice care organizează trăirea actuală în câmpul prezentului

reprezentat

NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ În prima topică freudiană

sistemul Pc-Cs se situează la periferia aparatului psihic comparabil (după cum spune Freud ) cu un “hublou”, cu o “suprafaţă” pe care se reflectă

obiectele exterioare (dacă acestea se prezintă) obiectele interioare (dacă acestea se reprezintă)

cu condiţia ca cenzura să permită acest lucru Straturile aparatului perceptiv:

unul extern, para-excitaţia, a cărei destinaţie este de a diminua intensitatea excitaţiilor care provin din exterior

celălalt, situat în interiorul stratului precedent, constituie suprafaţa receptoare de excitaţii, sistemul Pc-Cs

Deci:sistemul Pc-Cs primeşte atât informaţiile lumii exterioare, cât şi informaţiile provenind din interior, mai precis senzaţiile care se înscriu în seria neplăcere-plăcere şi reminiscenţele mnezice

Caracteristici ale sistemului Pc-Cs: variaţiile de intensitate ale atenţiei - funcţie esenţialmente legată de conştiinţă ca şi de luarea

în consideraţie a procesului de acces la conştiinţă sistemul Pc-Cs dispune de o energie liber mobilă, capabilă de a supracontrola un element

sau altul

FORME ALE CONŞTIINŢEI

Conştiinţa implicită o conştiinţă difuză (implicită) – o conştiinţă de ceva

ne face să ne simţim prezenţi într-o realitate distinctă de noi este o structurare a trăirilor prin care ne simţim participanţi la

tot ceea ce se întâmplă presupune separaţia confuză a fiinţei de alte obiecte sau

fiinţe un fel de scenă în care se produc evenimentele un mediu prin care o fiinţă accede la tot ceea ce există şi în

care încheagă realitatea

este o conştiinţă în acţiune, un câmp al prezentului şi al prezenţei noastre

în lume


Conştiinţa reflexivă este specifică omului constă în conştiinţa clară a unui EU care acţionează în mod

responsabil presupune dezvoltarea gândirii abstracte – limbaj interior îmbracă forma unei povestiri (este narativă) a propriilor

noaste reacţii

este o conştiinţă suprapusă, un comentariu propriu asupra reacţiilor mele interioare şi

exterioare


CARACTERISTICILE ACTULUI CONŞTIENT

implică alegerea unei variante de acţiune, care poate fi : spontană(fără a cunoaşte motivul – conştiinţa implicită) raţională (bazată pe gândire – conştiinţa reflexivă)

este conştient ceea ce este comunicabil (e un criteriu relativ) presupune atenţie - o orientare selectivă a energiei psiho-nervoase

asupra aspectelor din realitate presupune intenţionalitate – urmăreşte realizarea unui scop dinainte

reprezentat (deci conştiinţă reflexivă)Asigură :

plasticitatea conduitei – adaptarea conduitei la situaţie şi la mijloacele existente

coordonarea (conducerea) adecvată a activităţii – eficienţa conduitei presupune conştiinţă de sine (cunosc ceva, dar pot să îmi dau seama

că această cunoaştere este a mea)

STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEIPREMISE: psihologia este interesată de conţinuturile şi legităţile conştientului,

(conceput ca procesualitate vie, în care se întrepătrund într-un mod specific aspectele generale cu cele individuale şi diferenţiale)

conştiinţa reprezintă o calitate care reuneşte organizarea întregului sistem psihic la nivelul existenţei umane

conştiinţa apare ca o structură de integrare corelativă şi ierarhică a evenimentelor infrapsihice (A. Dicu, 1977)

fiecare nivel are o anumită organizare din care rezultă proprietăţi sau funcţii ireductibile la proprietăţile şi funcţiile fiecărui element component luat izolat

presupune o relativă delimitare a blocurilor operaţionale la diferite niveluri

tratarea fiecărui nivel în calitate de sistem relativ independent

un mod de organizare integral al realităţii psihice la un anumit nivel de funcţionalitate

neurofiziologică, care defineşte atât fiecare proces luat în parte, cât şi totalitatea acestora

considerată simultan şi intercorelat

ÎN CONSECINŢĂ, putem considera CONŞTIINŢA

STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEI

ATRIBUTELE CUNOAŞTERII CONŞTIENTE (în cunoştinţă de cauză)

posibilitatea relatării despre ceea ce se produce la un moment dat sau despre ceea ce s-a petrecut în trecut sau se va petrece în viitor;

delimitarea dintre imagine şi obiectul sau fenomenul care a determinat formarea imaginii;

stabilirea unei relaţii cauzale în seria evenimentelor percepute gândite sau trăite;

delimitarea şi stabilirea unei ordini deliberate între componentele de bază ale activităţii (motivul - scopul - mijlocul) şi analiza acestora prin prisma întrebărilor “de ce?” şi “cum”;

întemeierea şi motivarea logică a acţiunii; prevederea consecinţelor acţiunii şi alegerea variantei

optime;

PREMISE

există un conţinut informaţional specific şi o diferenţiere funcţională în interiorul sistemului psihic

conţinutul informaţional se organizează şi structurează în următoarele forme:

STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEI

cognitivăafectivămotivaţională volitivă

FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC

Informaţia de tip cognitiv se referă la :

proprietăţile structurale ale obiectelor şi fenomenelor lumii externe

raporturile genetice, cauzale şi spaţio-temporale dintre acestea

legile organizării, mişcării şi evoluţia lor este reprezentată la nivelul sistemului noţiunilor şi

cunoştinţelor pe care individul le însuşeşte în decursul activităţii

are ca rezultat o cunoaştere a obiectelor şi fenomenelor relativ independentă de scopurile şi motivele activităţilor practice


Informaţia de tip motivaţional este rezultatul prelucrării şi interpretării stărilor şi transformărilor

care au loc în interiorul sistemului reflectă oscilaţiile, insuficienţele sau degradările energetice ale

acestuia prin raportarea acestora la anumite standarde se creează o

stare de tensiune specifică trăită subiectiv ca disconfort sistemul individual îşi îndreaptă deliberat mijloacele de

acţiune în direcţia satisfacerii necesităţii şi reducerii tensiunii concept important: motiv

mobilul care declanşează orientează şi susţine acţiunea dacă este fixat conştient, are următoarele roluri:

rol declanşator - energetic rol reglator, organizator

Informaţia de tip afectiv apare ca rezultat al evaluării subiective a gradului de

concordanţă sau divergenţă dintre evenimentele care se produc în plan intern şi cele desfăşurate în plan extern

concordanţa este trăită ca satisfacţie, plăcere discordanţa ca tensiune, insatisfacţie, neplăcere

la nivelul conştiinţei: se realizează filtrarea şi aprecierea mulţimii influenţelor

externe după criteriul "plăcut-neplăcut" şi stochează semnificaţiile corespunzătoare ale acestora.

în acelaşi timp, prin substructurile sale cognitive şi motivaţionale, conştiinţa tinde să stabilească un raport optim între aspectele "pozitiv" şi "negativ" ale componentei afective a activităţii



Informaţia de tip volitiv este rezultatul raportării subiective a posibilităţilor proprii la

dificultatea obstacolului care trebuie înlăturat în vederea atingerii scopului conştient propus

în urma acestei evaluări se realizează reglajul voluntar al acţiunii care presupune, în mod necesar, un efort voluntar

constă în mobilizarea resurselor fizice, intelectuale, emoţionale prin intermediul mecanismelor verbale, deci conştiente

este trăit ca o stare de tensiune, de încordare internă, de mobilizare a tuturor resurselor în vederea depăşirii obstacolului

la nivelul conştiinţei se realizează reglajul voluntar prin: concentrarea energiei afective spre scopul dominant rezolvarea unor conflicte emoţionale respingând

tendinţa afectivă care este opusă scopului

Funcţia cognitivă Funcţia proiectivă Funcţia anticipativă Funcţia de reglare

FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI


Funcţia cognitivă cunoaşterea lumii şi a propriului Eu

apariţia conştiinţei presupune constituirea unui raport cognitiv specific subiect-obiect cu scopul precis de a cunoaşte

cogniţia conştientă devine nu numai cunoaştere a obiectului, ci şi cunoaştere a cunoaşterii despre obiect - subiectul poate spune nu numai că ştie sau numai ce ştie, ci şi că ştie că ştie şi ştie cât ştie

cunoaşterea conştientă permite omului să acumuleze cunoştinţe premeditat, din perspectiva existenţei viitoare


Funcţia proiectivă orientarea activităţii în direcţia transformării realităţii

prin această funcţie omul reuşeşte să modifice, să transforme obiectul în direcţia dorită

datorită proiectivităţii conştiinţei apare o dimensiune nouă în structura personalităţii umane, dimensiunea creativităţii


Funcţia anticipativă tendinţa omului de a

face predicţii în legătură cu desfăşurarea evenimentelor anticipa mental modificările viitoare ale obiectului acţiunii planifica şi programa dinainte desfăşurarea acţiunii

conferă conduitei umane caracterul raţionalităţii şi finalităţii intenţionate

fixarea scopului acţiunii şi a programului de desfăşurare este un proces activ

analiză şi comparaţie a diferitelor alternative posibile stabilire a unor criterii de eficienţă şi optimizare alegere a mijloacelor eficiente de acţiune


Funcţia de reglare controlul pe care conştiinţa îl exercită asupra modului de

desfăşurare a activităţii comportamentului, asigurând-se eficienţa optimă în raport cu scopul propus

o acţiune este eficientă dacă rezultatul obţinut corespunde cu scopul propus anterior

aceasta presupune nu numai înregistrarea rezultatului final, ci şi a secvenţelor parţiale, pentru a putea interveni pe parcurs pentru a înlătura obstacolele care apar

un rol reglator important îl exercită mecanismele conştiinţei asupra dinamicii trăirilor afective şi trăsăturilor temperamentale

există mijloace specifice de activare-frânare prin care este posibilă structurarea unor tipuri comportamentale optime pe fondul celor mai variate dispoziţii bioconstituţionale

INCONŞTIENTUL

Scurt istoric (prefreudian) al problematicii Unii filosofi antici Misticii Filosofi post-kantieni

Schopenhauermotivele conştiente ale actelor noastre nu reprezintă decât un paravan; omul poate ignora adevăratele motive ale acţiunilor sale

Carusdistinge două tipuri de inconştient

inconştientul absolut, ale cărui conţinuturi sunt absolut inaccesibile luminii conştiinţei

inconştientul relativ, se referă la un domeniu al vieţii sufletului care, după ce va fi ajuns la conştiinţă, devine temporar inconştient

von Hartmanninconştientul produce opere de geniu, care reprezintă fructul unei “digestii surde a ideilor” pe care le pregăteşte

INCONŞTIENTUL FREUDIAN

“mintea este ca un iceberg - cea mai mare parte rămâne ascunsă”“mintea este ca un iceberg - cea mai mare parte rămâne ascunsă”

CONŞTIINŢAPorţiunea de la suprafaţă

(Preconştient)

INCONŞTIENTULPorţiunea de dedesubt(gânduri, sentimente,

dorinţe, amintiri)

Refulareaîmpinge gândurile şi

tendinţele inacceptabile în Inconştient

Visele & Actele ratate

INCONŞTIENTUL FREUDIAN

Satisfacţie fără sentimentul vinei?

EgoSupe

rEgo

Id

“Personalitatea se cristalizează ca urmare a conflictului între tendinţa de a găsi satisfacţia şi constrângerile sociale”

“Personalitatea se cristalizează ca urmare a conflictului între tendinţa de a găsi satisfacţia şi constrângerile sociale”

Eu

Supra-Eu

Sine

Imperativele morale

Principiul realităţii

Procese secundare

Principiul plăcerii

Procese primare

CONŞTIENT

PRECONŞTIENT

INCONŞTIENT

Freud şi dezvoltarea Personalităţii

“formarea personalităţii îşi are rădăcinile în modalitatea de rerezolvare a conflictelor care apar în copilăria mică”

“formarea personalităţii îşi are rădăcinile în modalitatea de rerezolvare a conflictelor care apar în copilăria mică”

Stadiile dezvoltării psihosexualeOral (0-18 luni) – centrare asupra gurii

Anal (18-36 luni) – centrare asupra actului defecaţiei

Falic (3-6 ani) – interesul pentru organele genitale

“Complexul Oedip”(Identificare & Identitate de sex)

Latent (6-pubertate) – sexualitatea este “adormită”

Genital (pubertate) – sentimente şi dorinţe sexuale faţă de alţii

Conflictele puternice pot fixa un individ la Stadiile 1, 2 sau 3

MECANISMELE DE APĂRARE ALE EULUI

Sine

Supra Eu

Eu

Când conflictul interior scapă de sub control,

rezultatul este

Eul se autoprotejează ulilizând

de a reduce / redirecţiona anxietatea şi de a evita sentimentul de vinovăţie

prin distorsionarea realităţii

ANXIETATEA

Mecanisme de Mecanisme de ApărareApărare

au rolul

Refularea – împinge anumite gânduri/sentimente deranjante din conştient în inconştient (include toate celelalte mecanisme de apărare)

Negarea – respingerea aspectelor evident reale Regresia – utilizarea unor modalităţi de reacţie specifice stadiilor

primare ale dezvoltării Proiecţia – propriile tendinţe inacceptabile sunt atribuite altora Raţionalizarea - generarea unor explicaţii autojustificative

care ascund motivele reale ale acţiunilor Deplasarea – devierea către o “ţintă” mai puţin ameninţătoare a

tendinţelor inacceptabile şi punerea lor în act Sublimarea – transfigurarea tendinţelor inacceptabile în ceva care

este valorizat social Formaţiunea reacţională – impulsurile inacceptabile apar la

nivel conştient având o conotaţie opusă

MECANISME DE APĂRARE ALE EULUI

formele vietii psihice

Documents