Naval Academy Mircea cel Batran, Navy Faculty

Studiu asupra impactului accidentelor maritime asupra mediului

Nicolae BOBEICA*Student, Facultatea de Marină Militară, Academia Navală Mircea cel Bătrân, Constanța

Coordonator științific: Șef lucrări dr. ing. Alecu TOMAAcademia Navală Mircea cel Bătrân, Constanța

The Exxon Valdez oil spill took place near Pince William Sound, Alaska, on the 24th of March 1989 when Exxon Valdez, an oil tanker heading to Long Beach, California, struck Bligh Reef and resulted in the spill of a quantity between 260.000 and 750.000 barrels of crude oil. It is considered to be one of the most devastating

human-caused environmental   disasters.The Valdez spill was the largest ever in US waters until the

2010 Deepwater  Horizon oil  spill, in terms of volume released. However, Prince William Sound's remote location, accessible only by helicopter, plane, or boat, made government and industry response efforts difficult and severely taxed existing plans for response.The oil streched for over 2.100 km of shoreline and more than 28.000 km2 of sea surface.

Keywords: environmental disaster, oil spill, sailing error, preventive actions.

1. Introducere

In prezent, cele mai folosite rezerve de energie sunt hidrocarburile. Petrolul este principalul combustibil extras si prelucrat pentru a asigura energia necesara pentru o mare parte din activitatile ce se desfasoara in mod curent atat la nivel industrial cat si pentru omul de rand. Principalul mod de transport, atat pentru titei cat si pentru produsele rezultate din prelucrarea acestuia este pe mare. Desi nu des, accidente se intampla. Iar cand acestea apar, petrolul devine din principala sursa de energie, o mare amenintare, in primul rand pentru nava la care se produce accidentul, dar mai ales pentru efectul asupra mediului. Pana in prezent, din punctul de vedere al cantitatii deversate, accidentul de la platforma petroliera Deep Horizon din golful Mexic in 2010 este cea mai mare tragedie [1]. Inainte de aceasta insa, cel mai mare accident petrolier din istoria SUA a fost cazul esuarii petrolierului Exxon Valdez. Aceasta lucrare prezinta cauzele si urmarile incidentului, cu accent asupra greselilor de navigatie efectuate, impactul imediat si pe termen lung asupra mediului si masurile luate pentru a preveni alte cazuri.

Pe data de 24 martie 1989, la scurt timp dupa miezul noptii, petrolierul Exxon Valdez a lovit reciful Bligh din stramtoarea Prince William, Alaska, rezultand in deversarea a peste 40.000 m3 de titei. Incidentul a fost cel mai mare din istoria SUA pana atunici si a pus la incercare abilitatile organizatiilor locale si nationale de raspunde in cazul unui dezastru de o asemenea magnitudine. O multitudine de factori au facut ca aceste actiuni de raspuns sa se complice. Dimensiunile deversarii cat si locul in care s-a petrecut, intr-o zona accesibila doar cu elicopterul sau cu nava, au ingreunat eforturile facute de autoritati si au pus la incercare planurile standard de raspuns in cazul unor asemenea evenimente.

2. Cursul evenimentelor

Petrolierul Exxon Valdez a plecat de la terminalul Trans Alaska la 21:12, pe 23 martie 1989. La comanda se afla William Murphy, un pilot cu experienta, angajat sa manevreze nava de 300 metri lungime. Alaturi de el era comandantul navei, Joe Hazelwood, iar la timona se afla Harry Claar. Dupa ce au trecut de stramtoarea

2

Valdez, pilotul a parasit nava, iar comandantul, pentru ca a intalnit aisberguri pe rutele obisnuite de navigatie, a hotarat sa ocoleasca. A lasat la comanda ofiterul 3 caruia i-a lasat instructiuni clare sa revina pe ruta dupa ce trec de un anumit punct. Din motive inca neclare, nava nu a revenit pe ruta, si a esuat pe reciful Bligh la ora 00:04, pe 24 martie.

Comisia Nationala pentru Siguranta Transporturilor a realizat o ancheta si a ajuns la 5 posibile cauze ale accidentului:

a) Ofiterul 3 nu a reusit sa manevreze corespunzator nava, posibil din cauza oboselii si a volumului de munca depus;

b) Comandantul nu a efectuat un cart corespunzator probabil din cauza faptului ca a consumat alcool;

c) Compania Exxon Shipping nu a facut nici un control asupra comandantului si nici nu a asigurat un echipaj suficient si odihnit pentru nava;

d) Paza de Coasta nu a asigurat un sistem eficient de tranzit pentru nave;e) Servicii eficiente de pilotaj si escorta lipseau.

Comandantul a confirmat ca dormea in momentul esuarii navei. Avand in vedere constatari ulterioare, reporterul de investigatii Greg Palast a declarat in 2008: „Uitati de povestea cu comandantul beat. Cat despre comandant, Joe Hazelwood, era sub punte, dormea pe malaxor. La carma, ofiterul 3 nu ar fi intrat niciodata in situatia de a esua pe recif daca s-ar fi uitat pe radarul RAYCAS. Dar acesta era oprit. De fapt, radarul petrolierului era stricat si scos din functiune de mai bine de un an, iar conducerea Exxon stia lucrul acesta. Era in opinia lor mult prea scump de reparat si intretinut. Exxon a pasat toata vina pe spatele comandantului pentru esuarea petrolierului.”[2]

Fig. 1 Zona afectata de deversarea de petrol

Alti factori, conform unui curs numit „Sisteme software de siguranta” tinut la MIT de catre doamna profesor Nancy G. Levenson, au mai fost: [3]

a) Echipajul nu a fost informat ca practica anterioara a Pazei de Coasta de a monitoriza navele pana ce treceau de reciful Bligh a incetat;

b) Industria petroliera a promis, dar nu a instalat niciodata echipamente moderne de urmarire a aisbergurilor;

3

c) Exxon Valdez naviga in afara rutelor obisnuite de navigatie pentru a evita aisberiguri de mici dimensiuni ce se presupuneau a fi in zona;

d) Echipajul petrolierului in 1989 reprezenta jumatate din echipajul din 1977, si lucrau in ture de 12-14 ore, plus ore extra;

e) Paza de Coasta nu a efectuat inspectia navei in portul Valdez, iar numarul angajatilor lor era redus;

f) Lipsa echipamentului si personalului au ingreunat operatiunea de curatare a deversarii.

Cea mai mare parte din cantitatea de petrol s-a varsat in primele 6 ore de la esuare. Tendinta generala de deplasare a titeiului a fost spre sud si vest de la locul impactului. In primele zile de la accident, cea mai mare parte a titeiului era dispusa intr-o pata concentrata langa insula Bligh. Pe 26 martie, o furtuna ce a dat nastere unor vanturi de peste 110 km/h in stramtoarea Prince William, a afectat mare parte din petrol, transformandul in spuma si picaturi intarite si l-a imprastiat pe o zona intinsa. La 30 martie petrolul se intinsese pana la 140 de kilometri de la locul incidentului. Intr-un final pata de petrol s-a intins 750 km spre sud-vest, regiunea deversarii cuprinzand mai mult de 14.000 de kilometri de coasta.

In afara de furtuna de pe 26 martie, deversarea a avut loc intr-o perioada a anului in care fluctuatiile datorate mareei ajung pana la 5.5 metri, avand tendinta sa arunce petrolul pe tarmuri situate peste actiunea valurilor normale. Deversarea a afectat atat malurile deschise cat si cele protejate (ascunse de valurile inalte, maree). Odata ce titeiul ajungea pe mal putea fi ridicat la urmatoarea maree inalta, mutat si aruncat in alte locatii, ingreunand astfel urmarirea deplasarii petrolului si depozitarii lui pe maluri. Aceasta deplasare a incetat aproape de jumatatea verii anului 1989, iar operatiunile de curatare ramase au fost in principal pentru curatarea petrolului de pe tarmuri [4].

Fig. 2 Nava Exxon Valdez inconjurata de brate de izolare

3. Masuri intreprinse pentru controlul deversarii

Compania de servicii Alyeska Pipeline a fost anuntata imediat de incident si a trimis un remorcher la locul accidentului sa ajute la stabilizarea navei. La momentul producerii accidentului barja de interventie pentru deversari era indisponibila. A ajuns la locul accidentului pe 24 martie la ora 15:00. Compania a fost depasita de magnitudinea accidentului, iar incepand cu 25 martie Exxon si-a asumat intreaga responsabilitate pentru accident si pentru eforturile de curatare.

4

Desfasurarea de brate pentru controlul petrol in jurul navei s-a realizat in primele 35 de ore de la esuare. Exxon a efectuat cu succes teste cu dispersanti pe 25 si 26 martie si a primit aprobarea sa aplice dispersanti pe pata de petrol. Datorita furtunii ce a inceput pe 26 o mare parte din petrol s-a transformat in spuma, si, din cauza ca dispersantii nu actioneaza eficient pe spuma de petrol, folosirea acestora nu mai era practica.

Fig. 3 Cea mai eficienta metoda folosita pentru combaterea petrolului – colectarea si arderea acestuia

In dimineata zilei de 25 s-a efectuat la fata locului o testare pentru a vedea rezultatul arderii petei de petrol. Aproximativ 110.000 litri de petrol au fost colectati folosind un brat plutitor de incendiu remorcat de doua nave, sub forma literei U. Petrolul a ars pentru 75 de minute si a fost redus la aproximativ 1.5 m3 de reziduuri usor colectabile. S-a estimat ca eficienta acestei metode a fost de mai bine de 98%, insa nici aceasta metoda nu a mai putut fi folosita ulterior datorita furtunii.

Cinci probe cu dispersanti au avut loc intre 25 si 28 martie, dar pe 29 martie Echipa Regionala de Raspuns (RRT) a decis ca folosirea dispersantilor nu mai era practica. Agentiile federale, statale si locale implicate au decis ca pescariile si curentii folositi de somoni erau prioritatea cea mai mare si astfel au fost desfasurate brate plutitoare pentru protejarea acestor zone. La capatul operatiunilor de izolare s-a estimat ca au fost folositi 160 de kilometri de brate de protectie de toate tipurile disponibile pe piata.

Supravegherea aeriana a fost folosita pentru a coordona instalarea de brate iar pentru recuperarea petrolului de pe suprafata apei au fost folosite glisoare. Observatiile vizuale cat si inspectiile cu ultraviolete/infrarosii (UV/IR) au fost folosite de USCG si Exxon pentru urmarirea petei de petrol. Observarea prin satelit a fost deasemenea testata pentru urmarirea petei de petrol, dar nu a avut succes datorita neregularitatii frecventei de trecere a satelitilor pe deasupra zonei (o data la 7-8 zile), a stratului de nori si duratei de asteptare pentru rezultate.

Principala metoda folosita pentru resuperarea titeiului la nivelul apei a fost folosind glisoarele. In general, majoritatea glisoarelor devin inutile odata ce petrolul s-a imprastiat, emulsionat sau amestecat cu resturi. Pentru a economisi timp, era cel mai practic ca echipamentul de deversare al glisoarelor si barjele de depozitare sa fie tinute cat mai aproape de glisoare. Cele mai folosite au fost glisoarele Marco cu centura de ridicare sorbenta asigurate de Marina Militara a SUA. Odata ce petrolul a devenit vascos, partea sorbenta a glisorului era indepartata iar banda transportoare era capabila singura sa adune petrolul, iar pentru descarcarea petrolului era folosit echipament extern.

5

Titeiul ramas pe Exxon Valdez a fost descarcat in totalitate pana la sfarsitul primei saptamani din aprilie. Dupa ce operatiunile de descarcare au luat sfarsit, petrolierul a fost remorcat pentru reparatii temporare intr-o locatie la 40 de kilometri de Insula Naked, iar mai tarziu in vara a fost adus in California pentru continuarea reparatiilor.

Fig. 4 Exxon Valdez remorcat in vederea reparatiilor

4. Tratamentul aplicat pentru curatarea tarmurilor

Pentru implementarea oricarei masuri de curatare a tarmurilor era necesara o evaluare atenta a situatiei tarmurilor. Aceasta evaluare oferea informatii geomorfologice, biologice, arheologice si despre petrol ce au fost folosite pentru dezvoltarea de strategii specifice de tratare functie de zona. Operatiunile de curatare au fost fixate pe cat posibil functie de activitati specifice cum ar fi migratia focilor, nastere a puilor de foca, perioada de realizare a cuiburilor de vulturi, depunerea icrelor, sezonul de pescuit, si alte evenimente significante.

In 1989 furtune ce imprastiau apa de mare au fost folosite la spalarea petrolului de pe tarmuri, iar petrolul rezultat apoi a fost indepartat cu ajutorul bratelor de petrol sau glisoarelor.

Pana in primavara anului 1991, proportiile actiunilor de curatare au fost reduse substantial. Curatarea manuala, reabilitarea mediului si o foarte limitata folosire a echipamentelor au mai fost implicate din mai pana in iulie 1991.

O notabila observatie a rezultat din deversare si anume ca procesele naturale de curatare, atat pe malurile acoperite cat si pe cele expuse au fost in cele mai multe cazuri foarte eficiente la degradarea petrolului. A durat mai mult pentru anumite portiuni din tarmuri sa isi revina din folosirea metodelor invazive de curatare (spalarea malurilor cu apa calda indeosebi) decat de la deversare in sine.

6

5. Impactul economic

Statul Alaska a finantat o serie de studii cu privire la impactul economic pe care l-a avut cazul Exxon Valdez [5].

1. Pierderile din pescuitul sportiv [6]. Pentru 1989 s-a estimat o pierdere de aproximativ 580 milioane de dolari, iar pentru 1990 pierderile s-au situat intre 3,6 si 50, 5 milioane de dolari.

2. Pierderile inregistrate in turism [7]. Accidentul a provocat atat efecte negative cat si pozitive. Principalele efecte negative au fost:

a) Scaderea numarului de vizite si vacante in zonele afectate de deversare;b) Lipsa acuta a fortei de munca in domeniul turismului cauzata de tendinta lucratorilor din domeniu

de a cauta locuri de munca mai bine platite in curatarea petrolului;c) 59% din afacerile in domeniu din zolele afectate au raportat anulari din cauza deversarii;

Principalul efect pozitiv a fost crearea de oportunitati pentru afacerile in domeniu, cum ar fi hoteluri, taxiuri, inchirieri de masini sau ambarcatiuni.

3. Costurile de relocare a pasarilor si mamiferelor. Aceste costuri includ relocarea, inlocuirea si reabilitarea pentru unele din speciile de pasari si pentru mamiferele marine si de uscat ce au avut de suferit in urma accidentului. Aceste costuri variaza de la 20.000 $ la 300.000 $ pe cap de mamifer marin (vidre de mare, balene, lei de mare, foci), intre 125 $ si 500 $ pe cap de animal de uscat (urs, vidra de rau, nurca, caprioara) si intre 170 $ si 6.000 $ pentru pescarusi si vulturi.

6. Cat petrol a mai ramas?

Pe baza zonelor ce au fost studiate, oamenii de stiinta au facut estimari in legatura cu starea petrolului. Un studiu al Administratiei Oceanice si Atmosferice Nationale (NOAA) realizat in 2001 a observat 96 de zone de-a lungul a 12.000 de kilometri de tarm. Studiul a indicat ca o zona totala de 81.000 m2 de tarm din stramtoarea Prince William inca mai este contaminata cu petrol. [8]

Pe langa estimarea zonei contaminate, alte puncte importante su reiesit din studiu:

4. Petrolul de suprafata s-a dovedit a nu fi un indicator al petrolului care s-a infiltrat; 5. 20 de gropi au fost clasificate ca foarte incarcate cu petrol. Aceste cazuri grave au prezentat un ameste de

petrol asemanator cu cel gasit la cateva saptamani dupa deversare – puternic mirositor, putin invechit si foarte fluid.

Recuperarea este un termen dificil de folosit pentru a masura un ecosistem asa de complex cum este stramtoarea Prince William. Daca intrebi un pescar din insula Kodiak, un localnic din Valdez, un inginer al Exxon sau un biolog de la NOAA cu siguranta raspunsurile vor fi foarte diferite. In special exista neintelegeri intre cercetatorii finantati de Exxon si cei finantati de stat.

In ciuda acestui lucru sunt anumite date cunoscute cu certitudine: petrolul inca persista la mai bine de doua decenii intr-o surprinzatoare cantitate si toxicitate si a avut un impact pe termen lung asupra populatiei.

Natura persistenta a petrolului in sedimente are efecte cronice la expunere pentru unele specii. De exemplu, semne evidente de expunere timp de mai multi ani dupa deversare au fost observate in pesti, vidre de mare si rate de mare, specii aflate in stransa legatura cu straturile de sedimente pentru depunerea oualelor sau pentru a obtine hrana. Aceasta expunere a crescut rata mortalitatii.

Consiliul administrativ al deversarii Exxon Valdez a publicat un studiu in 2004 pentru evaluarea stadiului in care se afla resursele afectate de deversare. La 15 ani dupa incident, era clar ca unele specii de pesti si animale salbatice afectate de deversare inca nu si-au revenit. Este neclar totusi, ce rol joaca petrolul in incapacitatea unor specii de a-si reveni. Un ecosistem este dinamic si isi continua ciclurile si fluctuatiile naturale in timp ce se lupta cu efectele deversarii de petrol. Pe masura trecerii timpului, devine din ce in ce mai greu sa se distinga intre schimbarile naturale si cele provocate de deversare.

7

Consiliul administrativ recunoaste 30 de specii ca fiind afectate de deversare. In functie de statutul lor, incepand cu 2002 acestea au fost impartite in 5 categorii:

6. Nu se recupereaza – aceste specii nu prezinta semne clare de revenire de cand a avut loc incidentul: cormoranul comun (3 specii), foca de port, rata Harlequin, heringul de Pacific, porumbelul Guillemot.

7. Nu se cunoaste stadiul recuperarii: sunt disponibile putine date. Studiul curent este fie neconcludent, fie incomplet: pastravul american, somonul Dolly Varden, comunitatile de somon de stanca.

8. Recuperate: obiectivele pentru recuperare au fost indeplinite: vulturul plesuv, scoicarul negru, midii, vidra de mare.

9. In curs de recuperare: moluste, balena ucigasa.

7. Raspunderea legala a companiei Exxon Mobil

Exxon a fost amendata cu 150 milioane de dolari [9], cea mai mare amenda pentru o crima impotriva mediului pana atunci. Tribunalul a achitat Exxon de 125 de milioane [10] ca recunoastere a cooperarii in operatiunile de curatare. Din cele 25 de milioane ramase, 12 milioane au mers catre Fondul de Conservare a Mlastinilor Nord Americane si 13 milioane catre Fondul National pentru Victimele Crimelor.

Ca despagubire pentru pagubele produse mediului, Exxon a fost de acord sa plateasca 100 de milioane de dolari, suma ce a fost impartita intre guvernul federal si cel de stat.

Exxon Mobil a recunoscut ca deversarea de la Exxon Valdez a fost un tragic accident pe care compania il regreta. Exxon a aratat de asemenea ca si-a asumat imediat responsabilitatea pentru incident, a realizat curatarea petrolului si a compensat voluntar pe cei ce au pretins daune. Exxon Mobil a platit 300 de milioane de dolari imediat si de buna voie catre mai mult de 11.000 de locuitori ai Alaskai si catre beneficiarii afacerilor direct afectate de deversare. In plus, compania a platit 2,2 miliarde de dolari pentru curatarea stramtorii Prince William, participand la operatiunile de curatare din 1989 pana in 1992, cand statul Alaska si Paza de Coasta a SUA au declarat operatiunea de curatare incheiata.

8. Concluzii si masuri de prevenire aparute in urma accidentului

Cercetatorii care au monitorizat partile afectate de petrol au incercat sa studieze capacitatea de revenire a mediului litoral dupa un dezastru cum fost deversarea de pe Exxon Valdez si sa foloseasca aceste lectii pentru a imbunatati capacitatea de reactie in cazul unor viitoare deversari. Cu toate ca inca nu si-au indeplinit sarcina, cateva din rezultatele lor au schimbat mentalitatea cu care erau privite operatiunile de curatare a deversarilor si modul cum raspunde ecosistemul la asemenea perturbatii.

1. Incercarile de curatare pot face mai multe pagube decat petrolul in sine, avand impact atata timp cat dureaza operatiunile de curatare;

2. Petrolul ce intra adanc in sol poate ramane proaspat timp de ani si mai tarziu poate reveni la suprafata si afecta animalele din zona. In plus, petrolul se degradeaza la diferite rate in functie de mediu, iar straturile de adancime pot ramane protejate de un strat relativ erodat pentru multi ani;

3. Tarmurile cu pietris trebuie sa fie tratate cu mare prioritate pentru ca petrolul are tendinta sa se infiltreze adanc si sa se descompuna foarte greu in aceste conditii;

4. Petrolul afecteaza pasarile marine si mamiferele substantial pe termen lung, prin expunere, prin ingerarea de hrana contaminata sau prin intreruperea functiilor sociale vitale la speciile organizate social;

5. Paza de Coasta a SUA monitorizeaza petrolierele incarcate prin satelit pe masura ce trec prin stramtoarea Valdez, trec pe langa insula Bligh si ies prin stramtoarea Prince William. In 1989 Paza de Coasta supraveghea doar navele ce treceau prin stramtoarea Valdez;

6. Doua nave de escorta insotesc fiecare petrolier pe masura ce trec prin stramtoare. Nu doar supravegheaza petrolierele, dar sunt si capabile sa le asiste in cazul unei urgente, cum ar fi pierderea propulsiei sau pierderea manevrabilitatii;

8

7. Piloti antrenati special, cu experienta in strmtoarea Prince Williams, se ambarca de la noua statie de pilot la reciful Bligh si stau la bordul navei pentru 25 de mile din totalitatea de 70 de mile de tranzit prin stramtoare;

8. Legislatia in vigoare cere ca toate petrolierele ce trec prin strmatoarea Prince Williams trebuie sa fie cu chila dubla. Se estimeaza ca daca Exxon Valdez ar fi avut chila dubla cantitatea de petrol deversata ar fi fost redusa cu mai mult de jumatate;

9. Planurile de interventie in caz de deversari in stramtoarea Prince Williams trebuie sa includa un scenariu pentru o deversare de 4 miliarde de barili. Exercitii se tin in stramtoare in fiecare an;

10. Capacitatea glisoarelor de a indeparta petrolul din apa este acum de zece ori mai mare decat era in 1989, cu echipamente capabile sa indeparteze peste 300.000 de barili de titei in 72 de ore;

11. Chiar daca ar fi fost indepartat in 1989, nu exista spatiu pentru a depozita amestecul de petrol si apa. Astazi, sapte barje sunt disponibile cu o capacitate de 818.000 de barili de amestec petrol-apa;

12. Dispersanti sunt stocati pentru folosire si s-au instalat sisteme de aplicare din elicoptere, avioane si nave.

13. Navei Exxon Valdez i-a fost interzis sa se mai intoarca vreodata in apele SUA [11].

Dezastrul a avut ca rezultat introducerea de catre Organizatia Maritima Internationala a Regulilor de Prevenire a Poluarii Marine (MARPOL si IOPP) in cadrul mai multor conventii. Regulile au fost ratificate de statele membre si, dupa regulile internationale de conducere a navei, navele sunt operate cu un obiectiv comun: „nave mai sigure si oceane mai curate”[12].

9. Bibliografie

* E-mail address: nicolaeb89@gmail.com; ssjgojita2000@yahoo.com [1] Hazardous Materials Response and Assessment Division (September 1992). Oil Spill Case Histories

1967–1991, Report No. HMRAD 92-11 (PDF). Seattle: National Oceanic and Atmospheric Administration. p. 80. Retrieved March 10, 2008.

[2] Brandon Keim (March 24, 2009). "The   Exxon Valdez   Spill Is All Around Us" . Wired Science. Retrieved June 29, 2010.

[3] Leveson, Nancy G. (July 2005). "Software System Safety" (PDF). Massachusetts Institute of Technology. pp. 18–20. Archived from the original on November 8, 2010. Retrieved July 30, 2010.

[4] Cutler J. Cleveland  (Lead Author);NOAA (Content Source);Peter Saundry (Topic Editor) "Exxon Valdez oil spill". In: Encyclopedia of Earth. Eds. Cutler J. Cleveland (Washington, D.C.: Environmental Information Coalition, National Council for Science and the Environment) http://www.eoearth.org/article/Exxon_Valdez_oil_spill?topic=58075

[5] "Economic Impacts of Spilled Oil" . Publications. Exxon Valdez Oil Spill Trustee Council. Retrieved March 10, 2008.

[6] Carson, Richard; Hanemann, W. Michael (December 18, 1992). "A Preliminary Economic Analysis of Recreational Fishing Losses Related to the   Exxon Valdez   Oil Spill"  (PDF). Exxon Valdez Oil Spill Trustee Council. Retrieved March 10, 2008.

[7] "An Assessment of the Impact of the   Exxon Valdez   Oil Spill on the Alaska Tourism Industry"  (PDF). Exxon Valdez Oil Spill Trustee Council. August 1990. Retrieved March 10, 2008.

[8] Williamson, David (December 18, 2003). " Exxon Valdez oil spill effects lasting far longer than expected, scientists say". UNC/News (University of North Carolina at Chapel Hill). Retrieved March 9, 2008.

[9] Federal Register / Vol. 75, No. 14 / Friday, January 22, 2010 / Notices [10] Court Rewards Exxon for Valdez Oil Spill [11] " Exxon Valdez Is Barred From Alaska Sound" . The New York Times. November 2, 2002.

Retrieved March 10, 2008.[12] "Oil Pollution Act of 1990 – Summary" . Federal Wildlife and Related Laws Handbook. August

18, 1990. Retrieved March 10, 2008.