IREN MAIE

Es Mal Pas

CURTEA @vudu.u

t,\t::

,l{

,,T0fr, ne in;eldm,

toli partdm o uin,i,

toli santem limita;ide motiaele noastre contradictorii. "

Tnovres MnnroN

Mereu sunt mirungiguri in jurul meu: o tivigS. cu

doui nimicuri, h6.rtiuge, scoici, ci;ti, papuci, far-

furioare cu frunze uscate, ginduri care deranjeazl",

boluri, televizorul ftri sonor, un caiet, o brigari,

gervegele, poze, telefonul, reviste, cegti. Sunt martbriiviegii mele intime, oarecum ascunse. Acolo, printre

ele, sunt ata cum imi place si fiu.intr-o rami simpli, dreptunghiulari, din dormito-

rul meu, am pus trei fotografii vechi, cu trei generagii

de femei. Eu am cunoscut tase generatii. Mio amin-

tesc pe stribunica atunci cind o pieptinam, avea un

pir lung, alb, rar gi mi lisa si mi joc cu el cind nu

't\

I

t

aveam ce Ace. A murit iarna, ne-au adus acasi din

cimitir cu sania, era foarte frig. CAnd luam vitezi de

pe deal in jos, r6.deam.

A doua e bunica, cu ambifile ei de femeie pri-

cepute, dispusi la efort nemisurat Pentru binele 9i

bunul renume ale familiei. Ea mi-a citit cu voce tare

J6kai M6r, ascultam impreuni in fiecare duminici,

la prinz, teatru radiofonic si tot ea facea cea mai

buni mincare ;i cele mai bune prijituri din lume.

M-a invi.gat ce sunt ambiga, curajul si vointa prin

propriul exemplu. Ne-am rugat impreunS, in fieca-

re seari. Mi-e dor de ea. Nu m-a pirisit niciodatS",

degi s-a supirat foarte tare pe mine cAnd am divorlat

de primul sot. A venit gi la Bucure;ti si mi. vadi.

Singuri. Nu;tiu cu ce impresii a plecat. Mi nipidesc

lacrimile, miimpresioneazisi acum efortul ei solitar.

Stau cu o luminare aprinsi intr-un sfegnic cu suPort

de sticli gi margine de argint cump5.rat in amintirea

ei de la Centrul Pompidou acum cigiva ani. Cred cii-ar fi pli.cut.

A treia este mama, prima generagie plecati la orag.

A invigat la gcoala pedagogici, dar nu a mai ajuns

invi"gitoare, pentru ci s-a miritat devreme. Ar fi fost

un bun pedagog, era exact| si serioasi in orice fl"cea.

Uneori ne certam, ii dideam destule replici. Ea gi-a

mai pierdut din ambigia de ci"pitan si talentul de ;efal femeilor din familie. Ca buciti.reasS", o stea mai

pufin. Spiritul de sacrificiu dovedit de-a lungul viegii

IO

a fost aproape exagerat. A renunEat la multe. imi pare

riu ci n-a ajuns la niciun meci de-al meu.

O urmez eu, riticiti. prin Bucuregti. M-am formatsi m-am pregitit si triiesc in comunism, am frcutalegeri potrivite pentru lumea de atunci, am evadat

in sport flri si fiu foarte dotati pentru asta, dar am

reusit si triiesc fb.ri teami ;i si am citeva avantaje.

Sportivii duceau o via;i mai suportabili in vremurile

acelea. Tataavenit la un singur meci de-al meu, cindam jucat prost ;i am fost schimbatl. Am plAns toatiseara, a fost un dezastru pentru mine. Apoi, dupidecembrie '89, m-am adaptat ugor, cu mult elan,

la democra;ie gi capitalism, la libertatea de a face ce

vrei. Eram din nou intr-un fel de arend., unde puteai

demonstra de ce egti in stare. Am pirisit o slujbi,intimplitor, mai bine zis din greseali, gi sogul, am

schimbat multe in viaga mea.

A cincea este fiica fratelui meu, Zsu (eu am un

b5.iat, pe B). Dupi un stagiu in Ungaria, a emigrat inSuedia si are doi copii. Este profesoari., cind de ger-

mani, cind de englezl. ori de suedezi. Are un tatuaj

la incheieturi;i dor de casi in sufet. Sunt mi.tusa ei

preferati., a postat asta pe Facebook.

A;asea e fiica ei, Lisa, cate are patru ani, deseneazi

foarte frumos si discuti. cu o entitate cAnd e singuri.

$tie doar suedeza, ne intilnim foarte rar si nu vorbimpentru ci nu cunoagtem o limbi comuni. inEeleg

doar cind e vorba de hunte.

II

in poza pe care o am in dormitor, bunica sti pe

prispa casei, cu baticul legat pe cap, cu o vesti Pe

ea, este deja in virsti, cu bragele lisate pe marginea

portilei, cu degetele incruci;ate, se vid miinile mun-

cite, se uiti spre noi de parcd. am fi acolo in curte

mereu, tofi cei care am venit in urma ei, nepo$i 9i

strinepogi. Ne vede clar gregelile, nu ne supraapreci-

azL, nuse entuziasmeazl, ne urmiregte cu o indoiali

mi"surati, dar ne sufli in aripi. Vrea si ne fie viaEa

mai impliniti decd"t a fost a ei, crede in noi si in buna

noastri cuviinEi.

Mama este inri.mati la mare, stAnd in picioare

pe bircuga Vraja Mirii trasi la mal, e plinugi, zim-

bitoare ca pentru fotografie, intr-o pozigie naturali

de fotomodel, miinile in gold, cu un picior in fagi

pulin flexat. Arati bine, este cuceritoare. Se uiti inzare, dat nu ne cauti cu privirea, speri in bunita-

te gi ingelegere, ci ne va fi bine tuturor. Accepti cu

stoicism ce nu poate schimba. Grija ei este blajini,

rilzvrLtirea mai pugini, increderea in noi exagerati.

S-a dovedit ci viaEa nu a fost chiar aga frumoasi cum

spera, ne-a crescut singuri.

A treia poz\, e cu mine ;i cu fiul meu, B, o pozl'

alb-negru. il git in brage cu spatele la mine. Are

doar cAteva luni. Suntem absorbigi de ceva. Privim

amindoi pufin in jos, curiogi, la ceva din faga noas-

tri, eu cu un breton tiiat cam brusc, suntem seriosi,

atenf. Poate la doringe, la bitiile inimii celuilalt, la

I2

II,.

l

tahicardia mea. Nu mai joc handbal. Suntem gata siplecim la drum impreuni, stim ci se vor intAmplalucrurile bune, ci e timpul povegtilor frumoase. Nuconteazi. unde ajungem, ceva ne cheami.. Ne placcilitoriile, mai ales cele imaginare. Primul lui apa-

rat de fotografiat l-a primit prin clasa a patra, cA.nd

pleca intr-o excursie la munte cu scoala. L-a uitat pe

undeva.

Din cine ftie ce unghi, de atunci, surprinde lumea,face fotografii mereu pline de uimire. Le recunosc

pe coperta revistelor sau a cirgilor, in reclame, pe

Instagram, expuse in galerii, adunate in albume.

\

Cind mi intorc acasi, acolo unde m-am niscut, si

revid urmele gi semnele celor gase generalii, cAnd miapropii de acele ginuturi, amintirile se intensifici,

emofiile, pe ultima parte a drumului, se ri.scolesc,

se agiti. Mintea devine foarte active, zboari cind intrecut, cind anticipeazd,. Poate pentru ci vin singuri

cu magina, fbr5. si port un dialog cu cineva. Vorbesc

cu mine.

La un moment dat, cind rimine cam un sfert

din drum, ajung pe un virf de deal, un fel de punct

de hotar. in faEi se deschide o vale gerpuitoare, cu

un coboris dulce. Caut imediat turma de oi. CAnd

vid imaginea asta bine cunoscuti, mi se schimbi

respirafa, mi nipidegte o parte a sufletului care mia;teapti de fiecare dati acolo. E partea care n-a vrut

si plece niciodati.

Reintregirea, reintilnirea cu mine mi transformi

intr-un fel de riu, nu prea larg, dar lenq ;i add"nc.

r4

Parci" incep si curg, nu si. merg pe rofi. De pe maluri,

din stinga 9i din dreapta, incep si se prelingi spre

mine, incet, micile turme cu tot cu stani si pistor,paiele adunate in rotile mari si li"sate pe deal, parcd.

date prin miere, se rostogolesc lent spre mine, cipigele

de frn aluneci pe rind in albie si miros a copilirie,se apropie de mine citeva vaci tircate ;i un ciine, un

fluture alb, un buchet de flori de cimp inu-o vazd.,

doi goimi coboari din cer cu incetinitorul. LJn normare si pufos se agazi lingi mine plutind. Mergem

impreuni acasi. PAni ajungem in faga casei, suntem

cu totii lipicio;i ;i dulci.

De la bunica am primit tn dar, k nunta,

doua cama;i de noapte. Aueau puyi.nd danteld,

mdnecile lungi, nasturi, erau dintr-un ruAte-

rial mai grosul, un fel de dirtna. Una era

galben-pai, cu floricele, ceakhd nu mai qin

minte ce culoare auea, dar era tot cu floricele.Prin acest dar mi-a transmis speranla, tenn'tA,

lnyelepciunea ei. Voia sd-mi fie bine ;i in dor-

mitor. De atunci, nu port pijamale sau cdmd;i

de noapte, dormfird.

La intoarcere e diferit. AIte emogii se bat cu mine.

Primii kilometri sunt cei mai dificili. indepirtarea de

casi ingreuneazd. capul, inima, respiratia, vederea 9i

;ofatul. Vezi gi simgi dublu. $tii ci nu ai ce face daci.

rt

i

ri.mei, dar mi-am dat seama ci alor mei le e mult

mai greu fhri mine. Ca intr-o roati mare de la bAlci,

eu stand in scaunul cu lanpl lung, totul se invirtea

in faga gi in capul meu. Erau in zbor turla unei bise-

rici cu ceasul albastru pe ea, berzele cu stelP 9i cuib,

piduricea de pini la marginea cilreia se odihnesc tata

gi bunicii in timp ce eu le fac cu mina, cantorul unei

biserici, cu orga gi decoragiunile ei, o cirugi goali cu

un singur cal, un amvon acoperit cu catifea visinie,

gigtele din faga porgii, o cutie a milei pictatl,in 1264,

o curte abandonati, o poarti cu clanga frumos fola-ti, o fereastri. cu o perdea de danteli, fori de piatrigalbene gi albe, hornul unei case gi fumul care se ridi-

ci, o banci goali. si uzati din lemn, o mici. fanfatisiseasci, o frnti.ni cu imaginea mea in ea. Apa de

acasi este vie.

Am vizut ci s-au suit in roata mare din bilci ;isiricia si singuritatea ;i bitrinegea plini de lipsuri,

purtati. cu demnitate, gi dorul de copiii gi nepogii

plecagi. Roata s-a tot ridicat, viteza a crescut' s-a

indepi.rtat, imaginea cu cele ;ase generagii de femei

s-a micqorat;i, incet, s-a indreptat citre Carul Mare.

I

Despre birbagii nostri, numai de bine. $tiu doar

patru genera;ii. Stribunicul a plecat in America si a

fost omorAt intr-un accident de magini regizat, cindvoia si" se intoarci-cu averea acasi. Unul dintre bunicia tri.it la oras gi a avut patru neveste si trei copii. L-am

vizut de cAteva ori. Celalalt bunic a fost inalt, fru-mos, blAnd, muncitor ;i prea modest. A avut o sin-

guri fati, pe mama. Tot timpul spunea ci vrea sd,-i

faci bunica mai multi copii, ca micar unul dintre ei

si-l iubeasci. Tata era un fel de aventurier, dar isteg,

ocolea munca frzicl. A avut doi copii, pe mine ;i pe

fratele meu. A divorgat (eu eram in clasa inti.i), iar

peste ani s-a recisitorit tot cu mama (eram in clasa

a XII-a). Fratele meu, profesor de sport, fotbalist,

mai degtept ca mine, mai a;ezat, mai pugin agitat,

cam tecut. Doi copii, fati;i biiat. Fiul lui, economist

pe piaga de anaJiz| informatic5. de la Google, mereu

cu gindul si plece din tari. Tli"ie;te in Bucuresti si

r7

a participat in mod eroic la lovitura dati de mafia

imobiliari fostului nostru sediu.

Sunt rnomente, cind lucrul cel mai potri-uit ar fi sd plec. Oriund.e. Sd fac o cdl^dtorie d.e

c,Lteua luni bune, poate un An. Sd nu rdm,4n

cu d.orul Ascuns sub instanya morala $ perma-

nent uocak a satului. Sd dau formd unui felde auenturd.

i

,l

I

imi plicea lisatul serilor, cind toati lumea se aduna

acasi, pani gi vaca ajungea din ciurdi in grajd, cAnd

se ftcea focul ;i ne agitam pentru a pregiti cina pen-

tru noi si pentru animale. Miresmele din buci.tiriese amestecau cu fum si zarvd.. Foamea si neri.bdarea

animalelor erau amuzante, erau ingrijorate ci nu levine rAndul, ci nu le ajunge hrana impirgiti.. Luminacerului se schimba, umbrele, sunetele, .zgomotele

se modificau. Pi.si.rile vorbeau mai in soapti, maimultumite. Toate vietigile erau obosite si se pregi.teau

de noapte. Apusul ne calma. Apoi, cAnd se intunecabine, bunica ne spila pe picioare intr-un lighean gi ne

trimitea la culcare, sus. imi pliceau pernele ei mari gi

moi. Iarna, dupi ce ne culcam, lemnele din sobi mai

trosneau o vreme si pe peretele de lAngi mine ince-

pea un spectacol. Lumina unui'zimbet, umbra unuianimal, apariEii fascinante impreuni cu care, intr-unfinal, m5. pribuseam in somn.

r9