elaborarea metodică n 15

8/19/2019 Elaborarea Metodică N 15

1/11

Elaborarea metodică N 15 ( anul III, semestrul VI )

Tema : Tratamentul chirurgical al paradontitelor apicale.

1. Definiţie, indicaţii generale, posibilităţi.

Boala parodontală - cea mai frecventă condiţie inflamatorie cu caracter distructiv din patologia umană.

Infecţie produsă de specii bacteriene care interacţionează cu ţesuturile şi celulele gazdei ducând la eliberareade citokine si alţi mediatori ai inflamaţiei, având drept consecinţă distugerea structurilor parodontale.Parodontita sau boala parodontală reprezintă inflama ia esuturilor de sus inere a din ilor i este o leziuneț ț ț ț șireversibilă, care în timp duce la pierderea din ilor de pe arcadele dentare. Parodontita este faza evolutivă i/sauț școmplica ia gingivitei.ț Parodontită apicală - leziune inflamatorie sau distrofică a parodoniului apical, provocată de factori locali saugenerali. reprezintă o consecinţă a infecţiei endodontice şi se manifestă ca reacţie de apărare a gazdei demicrobii din sistemul de canal radicular. ceasta este vizualizată ca fiind o luptă activă între pulpa radicularăinfectată şi apărătorii gazdei la suprafaţa deteriorată dintre pulpa radiculară infectată şi ligamentului periodontal, care duce la o inflamaţie locală, resorbţie a ţesuturilor dure, distrugerea altor ţesuturi periapicale, şiformarea eventuală a diferitor categorii !istopatologice ale periodontitelor apicale, numite, de obicei, leziuni periapicale."naintea termenului de parodontită se folosea termenul "parodontoză", denumire considerată gre ită inș

prezent datorită descoperirilor recente . #ermenul "parodontoză" definea în trecut boala ca fiind o leziunedegenerativă.

$. lasificarea metodelor de c!irurgie endodontică.

lasificarea metodelor de c!irurgie endodontica%steotomia transma&ilară sau drena'ul transosos 'u&taapical(!iureta'ul periapical)ezecţia apicală m putaţia radiculară

#. $steotomia transma%ilară sau drena&ul transosos &u%trapical- indicaţii, te!nica operatorie, accidente intraoperatorii, tratament postoperatoriu,

evoluţie.*escrisă iniţial de *esirabode, în +, şi perfecţionată ulterior de cătreaer!offer, 0c!roder, Pic!ler şi#raunner, metoda constă în trepanarea osoasă vestibulară în dreptul ape&ului radicular al dinteluiinteresat, în vederea drenăriicolecţiei periapicale.'ndicatii

parodontita apicală acută, în faza periapicală – Indicatia de baza

parodontitele apicale cronice cu secreţie bogată

în scop profilactic, pentru prevenirea reacţiilor inflamatorii după tratamentul gangrenei simple

într-o singură şedinţă 1at!is2.

(e!nica operatorie3 Timpul I: anestezia, care va fi ple&ală sau tronculară pentru dinţii frontali şi ai arcadei superioare,

şi tronculară pentiu caninii, premolarii şi molarii inferiori. Timpul II: incizia, care va fi uşor curbă, având lungimea de apro&imativ + cm, şi va fi plasată în

dreptul ape&ului dintelui vizat. 4a poate fi înlocuită printr-o simplă înţepătură, cu bisturiul, amucoperiostului, realizându-se în acest fel o mică breşă prin care se pătrunde cu freza.

Timpul III: decolarea mucoperiostului cave se face pe distanţă mică, punându-se în evidenţă tabla

osoasă în locul unde se va face trepanaţia. Timpul IV: trepanaţia osoasă, care se va realiza ţinându-se seama de datele de anatomie normală

şi de datele radiograftce de pe un film retroalveolar, e&ecutat în incidenţă corectă.)ccidente intraoperatorii


2/11

)eperarea greşită a ape&ului poate determina lezarea ape&ului dinţilor vecini, poate duce la

desc!iderea sinusului ma&ilar sau a foselor nazale, atunci când este vorba de dinţi din vecinătateaacestor cavităţi.

(ratament postoperator *i evoluţie*upă evacuarea colecţiei osoase se produce rapid ameliorarea durerilor şi a reacţiei inflamatorii locale, cu

îmbunătăţirea stării generale.Prin canalul radicular se pot efectua spălaturi cu soluţii antiseptice sau soluţii antibiotice, care spală plaga postoperatorie, e&ercitând atât un rol mecanic, cât şi un rol c!imic.0e va relua tratamentul mecanic, uscarea, obturaţia canalului.

+. !iureta&ul periapical- 'ndicaţii, te!nica operatorie, accidente intraoperatorii, tratament postoperatoriu ,

evoluţie.cest procedeu c!irurgical, introdus de către )e, 5ottlieb, 0te6ard, )esz, constă în abordarea regiunii

periapicale şi a ape&ului pe cale transosoa- să vestibulară, având ca obiectiv c!iuretarea tuturorelementelor patologice sau a unor materiale de obturaţie care au depăşit ape&ul, în scopul completăriiunui tratament de canal de'a efectuat.

'ndicatii In cazurile in care procesul patologic nu a putut fi oprit la nivel periapical;

In cazurile în care substanţa de obturatie a depăşii foramenul apical;

în caz de necroză a apeului!

(e!nica operatorieTimpul I: anestezia " ple&al sau troncular27Timpul II: incizia " orizontală, în dreptul ape&ului, uşor curbă7 secţionează mucoperiostul până la tablaosoasă vestibulară27Timpul III: decolarea şi trepanaţia tablei osoase;

Timpul IV: descoperirea focarului;

Timpul V: c#iureta$ " 0e va acorda o atenţie deosebită c!iureta'ului în porţiunea orală a rădăcinii, unde

e&istă riscul să rămână resturi de ţesut patologic ascunse %!)ccidente intraoperatorii

Intervenţia desfăşurându-se fără un control vizual optim, e&istă riscul lezării dinţilor vecini şi aldesc!iderii cavităţilor de vecinătate 1sinusurile ma&ilare, cavitatea nazală, canalul mandibular şi gauramentonieră2, în funcţie de grupa de dinţi la care se lucrează7 prin manopere blânde de c!iureta' şi printr-o

bună cunoaştere a situaţiei pe radiografie, se pot evita aceste accidente.(ratament postoperator *i evoluţie

0e impune igiena bucala riguroasa, plaga putând fi spălată periodic cu soluţii antiseptice sau

antibiotice. 4&tern se vor aplica prişniţe cu intermitenţă

ntibioterapia se va institui numai la nevoie, când starea generală a bolnavului este interesată septic.

Plaga se vindeca la nivelul cavităţii bucale în -8 zile, iar capacitatea funcţională a dintelui revine Ianormal în 9-8 săptămâni.

&vanta$ul metodei3 păstrarea integrităţii lungimii rădăcinii, asigurându-se o bună implantare,vindecarea osoasă făcându-se la început prin formarea unui ţesut fibrocon'unctiv, care ulterioreste înlocuit cu ţesut osos.

. ezecţia apicală indicaţii *i contraindicaţii, pregătire preoperatorie, instrumentar *imateriale, te!nica operatorie, tratament postoperator, evoluţie, accidenteintraoperatorii, complicaţii.

0inonime3 :apectomie;, :apicectomie;, :granulomectomie;, :c!iureta' periapical;, ultima nu estecorecta.etoda consta in e&tirparea ape&ului periapical, fiind precedat de tratamentul endodontic corect siobturatia perfecta a canalului.


3/11

'ndicatii Indicaţii care ţin de starea patologică şi locală a dinţilor7< Indicaţii care ţin de situaţia anatomică a diferitelor grupe de dinţi.(. Indicaţii care ţin de starea patologică şi locală a dinţilor

. e!iuni periapicale:

parodontita apicală cronică granulomatoasă, c#isturile radiculare, mici şi mi$locii,

c#isturile mari, care însă, datorită resorbţiei întinse a procesului alveolar nu pot beneficia de

rezecţii apicale decât dacă rădăcina dintelui respectiv are încă o implantare suficientă pentru a-iasigura stabilitatea7

osteita periapicală cronică, ce manifestându-se prin persistenţa secreţiei, nu permite pregătirea

canalului pentru realizarea unei obturaţii corespunzătoare, fie ea c!iar provizorie7 procesele inflamatorii ale v'rfului rădăcinii 1cenientita, necroza ape&iană2.


4/11

>a molarii superiori, intervenţia este mult mai limitată şi vizează, în ordine, molarii + şi $, ea

fiind relativ uşoară dacă tabla osoasă vestibulară este subţire şi distanţa faţă de sinusul ma&ilareste convenabilă.

>a molarii inferiori rezecţia este o e&cepţie, ea putând fi efectuată numai de c!irurgi cu

e&perienţă. 4ste o intervenţie dificilă şi prezintă riscul desc!iderii canalului alveolar, dat fiindraporturile pe care rădăcinile molarilor le au cu acesta.

ontraindicatii procese apicale însemnate, care au distrus osul pe o mare întindere, reducând mult implantarea

rădăcinii7 atrofii alveolare întinse, care au redus implantarea rădăcinii, dinţii devenind mobili, astfel încât

prin rezecţie se reduce foarte mult relaţia cu osul alveolar7 leziuni coronoradiculare întinse, care depăşesc marginea alveolară şi rădăcina nu mai poate fi

folosită pentru realizarea unui dispozitiv coronoradicular7 fracturi radiculare în treimea inferioară a rădăcinii7

infecţii ale mucoasei bucale 1stomatite2, care contraindică temporar intervenţia.

*in punctul de vedere al stării generale, rezecţia apicală poate avea3 contraindicaţii relative

contraindicatii absolute.

*intre contraindicaţiile relative amintim3 stările febrile,

convalescenţa după unele afecţiuni acute,

diabetul decompensat,

perioada ciclului menstrual,

primele două luni şi ultima lună de sarcină.

)ontraindicaţiile absolute de ordin general sunt3 afecţiunile cardiace decompensate,

osteoporoza senilă,

!emofilia,

to&icozele grave,

nefritele cronice severe,

afecţiunile neuropsi!ice.

Pregătirile preoperatorii *amenul radiografic;

&nalizele de laborator;

&sanarea cavitatii bucale;

+regatirea dintelui:

curăţirea cariilor şi lărgirea canalului, când acesta este accesibil prin cavitatea carioasă7

trepanaţia dintelui la locul de elecţie şi lărgirea canalului, în cazul dinţilor cu coroane integre7

la dinţii cu coroane de înveliş, fie că recurgem la îndepărtarea coroanei şi apoi la trepanarea

dintelui, fie că efectuăm trepanaţia direct prin coroană, dacă aceasta 'ustifică menţinerea ei7 la dinţii cu obturaţii incomplete ale canalului, în funcţie de materialul de obturaţie, se vor încerca

dezobturarea acestuia şi pregătirea corectă a sa7


5/11

la dinţii care prezintă dispozitive coronoradiculare sau obturaţii cu cimenturi dure, se va recurge

fie la obturaţia retrogradă, fie la rezecţie până la nivelul obturaţiei, dacă obturaţia se întinde pe cel puţin $/A din lungimea rădăcinii.

'nstrumentar *i materiale *upă aplicarea câmpului sterii, pe masa de instrumentar se vor aşeza următoarele instrumente3

seringă de unică utilizare, bisturiu,

foarfece decolatoare,

depărtătoare de tip >angenbecB sau Carabeuf,

pense anatomice si c!irurgicale,

ciocan,

daltite fine,

Pensa port-ac,

(!iurete,

4&cavatoare,

Creze sferice, cilindrice, de os,

ce de canal de diferite forme si marimi,

ce de sutura,

aterial de sutura3 par de cal, par sintetic.

(e!nica operatorieTimpul l : anestezia, de regulă loco-regională, în unele cazuri 1bolnavi dificili, neuropsi!ici etc.2, se poateapela Ia anestezia generală7 ca substanţe anestezice se utilizează &ilina &', de preferinţă cu adrenalină,

pentru a diminua sângerarea, sau alte preparate cum sunt silestezinul, ultracaina, &ilonor, ubistein etc.Timpul : incizia! 0unt recomandate inciziile orizontale drepte sau curbe, cu conve&itatea în sus sau în

'os, şi inciziile marginale care realizează lambouri tra-pezoidale, se pot practica şi incizii palatinale,atunci când se abordea ză rădăcina palatinală a molarilor superiori, situaţie în care se impune o mareatenţie, pentru a nu leza artera palatinală!(ea mai utilizată dintre incizii este cea curbă cu conve&itatea însus, incizie recomandată de Pic!ler şi Dolf.Timpul III: descoperirea tablei osoase vestibulare! *upă incizie, se trece la decolarea mucoperiostuluiatât spre fundul de sac, cât şi spre marginea gingivală cu a'utorul unor decolatoare bine ascuţite, pentru ase evita traumatizarea periostului.Timpul IV: trepanarea osoasă. 0e pot întâlni două situaţii3

procesul este localizat intraosos, fară să fi perforat tabla vestibulara, situaţie în care apelăm pentru

trepanaţie la reperele anatomice cunoscute şi la radiografia corect e&ecutată, pentru a reperacorespunzător ape&ul dintelui7

procesul apical fie că a deformat tabla osoasă, fie că a erodat-o, situaţie în care trepanaţiautilizează aceste indicii, în ambele cazuri ea efectuându-se cu uşurinţă datorită subţierii tableiosoase vestibulare, care poate fi uşor îndepărtată cu a'utorul c!iuretelor sau e&cavatoarelor7 tot

pentru reperarea ape&ului, se mai poate folosi la dinţii cu canale permeabile dispozitivul Eîn FEde tip


6/11

Timpul VI: c#iureta$ul procesului periapi( cal! cesta se face după ce, cu freza sau alte instrumenteadecvate, am realizat un orificiu suficient de larg, care să ne permită îndepărtarea ţesuturilor patologice,mergând de 'ur împre'ur şi controlând minuţios pereţii cavităţii osoase, pina se a'unge in os sanatos.

%biectivul propus în acest timp operator este eradicarea procesului patologic, motiv pentru care

se va acorda atenţie deosebită zonelor retentive retroradiculare şi lateroradiculare.

Timpul VII: obturatia cana lului! ceasta presupune3 curăţirea mecanică a canalului cu a'utorul acelor de canal. legerea acestor ace se face în funcţie

de calibrul canalului, care este diferit de la un grup de dinţi la altul şi de la dinte la dinte.

Fscarea canalului7

)ealizarea !emostazei prin tamponament7

%bturatia canalului cu ciment si con de gutaperca.

Timpul VIII 3 controlul plagii si suturarea.

(ratament postoperator-evolutie*upă operaţie, bolnavului i se fac următoarele recomandări3

evitarea alimentelor dure, fierbinţi7

aplicarea de prişniţe pe regiunea e&obucală suprapusă topografic pe zona operată7

spălaturi bucale cu soluţii antiseptice sau ceai de muşeţel7

pentru combaterea durerilor, se recomandă antalgice 1aspirină, antinevralgic, lgocalmin etc.2.


7/11

Timpul I: anestezia! tât la molarii superiori, cât şi la cei inferiori, este de preferat anestezia

tronculară.

Timpul II: incizia! Ga fi curbă - ca pentru rezecţia apicală plasată la J, cm de marginea gingivală,

sau se poate practica o incizie Eîn >E, cu o latură orizontală şi una verticală, perpendiculară pe prima la nivelul rădăcinii meziale sau distale a dintelui vecin, în funcţie de rădăcina asupra căreia

vom interveni 1mezială sau distală2.

Timpul III: descoperirea rădăcinii! 0e face prin îndepărtarea cu dalta şi ciocanul sau, cel mai

bine, cu freza sferică, a tablei osoase acoperitoare, începând de la colet şi până deasupra tavanuluicamerei pulpare, unde se va evidenţia bifurcaţia.

Timpul IV: sectionarea rădăcinii! 0e face imediat deasupra tavanului camerei pulpare, cu gri'a de

a nu leza rădăcina care va fi păstrată.

Timpul V: sutura! 0e va face în mod diferenţiat, după forma şi direcţia liniei de incizie

Premolarizarea-amputatia radiculara la molarii inferiori>a molarii inferiori amputaţia radiculară constă în îndepărtarea uneia dintre cele două rădăcini, ale căreicanale sau canal nu au putut fi tratate din cauza dimensiunilor reduse, a curburilor rădăcinilor sau aobstrucţiilor de pe traiectul lor etc.etoda se mai recomandă şi în cazul rădăcinilor la care, tratamentul de canal nu poate fi realizat pe caleendodontică sau la care raporturile strânse cu canalul dentar contraindică rezecţia apicală.

)ădăcina care va rămâne trebuie să aibă o implantare bună şi să poată beneficia de un tratament

corect, care să-i permită la nevoie să fie folosită ca stâlp de punte.

Tehnica operatorie este simplă şi constă în secţionarea coroanei, pornind de pe faţa ei ocluzală cătrezona interradiculară, cu a'utorul unei pietre lenticulare, al unei freze cilindrice sau al unui discdiamantat.

In apropierea podelei camerei pulpare se impune un plus de atenţie, pentru a nu leza părţile moi sau osulalveolar. Fn control bun al secţiunii coronare îl putem avea folosind turbina, la care s-a montat o frezăcilindrică subţire.*upă separarea completă, urmează etracţia rădăcinii bolnave cu un cleşte de molar de minte inferior saude preniolar inferior, lu&aţia făcându-se cu gri'ă, pentru a mena'a ţesuturile osoase din 'ur şi septulinterradicular. &poi se face c#iureta$ul alveolei rămasă goală.*acă nu a fost făcută preoperator, se va face apoi obturafia coronară a 'umătăţii rămase, care ia formaunei coroane de preniolar, de unde şi numele metodei - EpremolarizareE

8. 9emisecţia :premolarizarea; dentară indicaţii *i contraindicaţii, te!nica operatorie,pregătirea dintelui către operaţie,


8/11

0uturare Pansament0e va face protezare peste A-9 luni.

=. eplantarea dentară aspecte biologice ale replantării dentare, replantareapostraumatică, replantarea terapeutică intenţională sau electivă, te!nica replantării,

evoluţie postoperatorie, rezultate.

#ermenul de replantare desemnează reintroducerea unui dinte e&tras sau avulsionat în propria sa alveolă.)eplantarea este indicată în două circumstanţe3

a după avulsia traumatică sau dislocarea accidentală a unui dinte a cărui rădăcină este complet sau incomplet fonnată, având deci foramenul apical înc!is sau desc!is7

b in scop terapeutic, când poartă denumirea de EintenţionalăE sau EelectivăE, urmărindu(se păstrarea unui dinte pe arcadă în cazurile în care acest deziderat nu poate fi îndeplinit prinfolosirea te!nicilor conservatoare sau c!irurgicale endodontice.

)specte biologice ale replantării dentare)euşita unei replantări este în funcţie de modul în care se realizează reinserarea ligamentelor parodontalela cementul radicular si de rapiditatea inserarii acestui dinte in alveola, deoarece atît lig.parodontal, cât şicementul radicular sunt structuri !istologice e&trem de sensibile la cele mai neînsemnate traumatismefizice 1disecţie e&traorală2, termice sau c!imice.

odificările ce apar în urma unei înserări incorecte3 %sul alveolar invadează suprafaţa radiculară, realizând un proces de anc!iloză dentoalveolară,

care poate decurge pîna la + ani în mod asimptomatic.

*inţii replantaţi pot fi însă supuşi ţi unor fenomene de resorbţie de tip inflamator, care sunt mult

mai rapide.

)evascularizaţia pulpară consecutivă replantării posttraumatice este posibilă doar în cazul dinţilorreplantaţi rapid şi al căror ape& este încă desc!is. 0e produce un fenomen de revascularizaţie adintelui, şi nu de reinervare7 în camera pulpară proliferează fie un ţesut con'unctiv bine vascularizaţfie un ţesut cicatriceal mai slab vascularizaţ, în funcţie de gradul de desc!idere a ape&ului 1=irsc!ner,+LH2. *acă ape&ul este înc!is, după replantare necroza se produce în mod invariabil.

eplantarea posttraumatică*inţii avulsionaţi prin traumatism sunt de regulă frontalii superiori şi c!iar cei inferiori 0uccesulreplantării este in funcţie de perioada de timp care a trecut de la avulsia traumatică până la prezentarea lastomatolog şi de modul în care a fost păstrat dintele în acest interval. *acă nu este posibilă păstrareadintelui în ser fiziologic, ndreasen recomandă ca acesta să fie menţinut în salivă sau c!iar în vestibululinferior timp de $-A ore."n cazul în care rădăcina este incomplet formală, iar copilul s-a prezentat în primele A-9 ore după avulsiatraumatică, este recomandabil ca replantarea să se facă păstrându-se conţinutul camerei pulpare

+ 0e controlează integritatea mucoasei gingivale a pere ilor oso i alveolari.ț ș$ *intele se spală cu o solu ie căldu ă de ser fiziologic, dar nu se raclează cementul radicular sauț ț

zona apicală.A nestezia loco-regională a alveolei.9 Printr-o mi care de presiune dintele este pus în loca ul său.ș ș Pentru a favoriza o bună cicatrizare marginală, se suturează mucoasa gingivală din 'urul dintelui

replantat.

8. 0e recomandă imobilizarea, care se poate face cu aţele din sârmă semirotundă, gutiere din acrilatsau bracBeturi atât pe dintele replantat, cât şi pe dinţii vecini, prin te!nica sigilării 1$-A săptămîni2, încazurile în care stabilitatea dintelui în alveolă este bună, iar copilul este suficient de cooperant, unii autori


9/11

recomandă ca să se aplice doar un ciment parodontal, care menţine gingia în contact strâns cu suportulosos şi cu coletul dintelui replantat."n cazurile în care timpul scurs de la avulsia traumatică până la prezentarea la stomatolog este de peste 9ore, nu se mai pune problema păstrării pulpei dentare.

5P7)3()5) (5)P50('2 '3(53'$3)72 6)0 575('42 gangrenele pulpare ale molarilor care nu pot fi rezolvate prin terapie conservatoare sau

c#irurgicală endodontică!

procesele periapicale la dinţii pluriradiculari ce nu pot fi rezolvate printr(o terapie con(

servatoare sau c#irurgicală! c#iar în cazul monoradicularilor cu rădăcina incomplet formată, dar care prezintă fenomene de

gangrena pulpară - recomandare făcută de =irsc!ner 1+L+2.

(e!nica replantării terapeutice sau inten ionateț 0e face doar sub anestezie loco-regională@Timpul I: e&trac ia7țTimpul II 3 cu dintele ţinut în cleşte, se practică îndepărtarea resturilor din pulpele coronară şi radiculară,completându-se şi tratamentul mecanic radicular7Timpul III: după ce rădăcinile din ilor au fost obturate, iar la nivelul coroanei s-a aplicat fie o obtura ieț ț

provizorie, fie una definitivă, dintele se reintroduce în alveolă. *acă dintele păstrează o mobilitate maiaccentuată, se poate face imobilizarea prin ligaturi de sârmă Eîn E.

5voluţie postoperatorie > rezultate *intele replantat la care s-a păstrat pulpa dentară va fi controlat după A săptămâni, pentru a decela

eventuala mortificare, tradusă prin prezenţa durerilor la presiune în a&. în acest caz se recomandăsă se efectueze e&tirparea conţinutului camerei pulpare, urmată de obturarea corectă a canaluluiradicular.

>a copiii la care s-a făcut replantarea posttraumatică în perioada de creştere, dacă rădăcinile

suferă un proces de anc!iloză dentoalveolară, aceştia rămân în inocluzie, creând mari problemefizionomice ţi ortodontice. a'oritatea autorilor consideră că durata medie a supravieţuirii unui dinte replantat pe arcadă este

în 'ur de ani. Fn alt fapt important este că după resorbţia rădăcinii nu rămâne un defect al osului alveolar, aşa

cum rămâne după e&tracţia unui dinte sau după îndepărtarea unui implant osteointegrat.

?. (ransplantarea dentară autotransplantarea dentară, biologia autotransplantării,te!nica transplantării, evoluţia postoperatorie, rezultatele.

etoda constă în introducerea într-o alveolă naturală sau creată c!irurgical a unui dinte recoltat de laacelaşi individ 1transplant autolog2 sau de la un altul 1transplant alogenic2.

T"T*N+NTEE -ENT*E

Transplantarea unui molar de minte cu rădăcina incomplet formată în locul unui molar de - ani

etras sau cu procese periapicale şi dis( trucţie coronoradiculară masivă, imposibil de restaurat

protetic;

Transplantarea unui premolar superior etras în scop orlodontic în lotul unui incisiv sau canin

superior în prezenţa unui proces distructiv etins, edentatei sau anodonţiei;

Transplantarea unui canin superior inclus la locul său normal de erupţie!

Biologia autotransplantuluiPrognosticul autotransplantului dentar este semnificativ mai bun când dintele transplantat are ape&uldesc!is, iar $/A din rădăcină sunt de'a formate. In aceste condiţii se poate realiza revascularizaţia pulpei,


10/11

prevenind astfel procesele de necroză şi infecţie secundară, iar după opinia lui Moffman 1cit. de=irsc!ner2 s-ar asigura şi completarea erupţiei radiculare, ca şi refacerea parodonţiului.

(e!nica transplantării molarului de minte inferior


11/11

e&istă o alveolă proaspătă sau un spa'iu edentai in care se poate realiza alveola7

o supravieţuire a transplantului pe o perioadă de ani este benefică pentru pacient7

metodele clasice ale stomatologiei sau ale implantologiei nu pot rezolva în mod satisfăcător

edentaţia. #e!nica c!irurgicală este asemănătoare cu cea folosită în autotransplantele dentare. înainte detransplantare se face tratamentul endodontal al dintelui ce urmează a fi transplantat, practicându-se de

asemenea obturaţia corectă."n cazul în care nu e&istă, alveola va fi realizată prin abord vestibular. daptarea rădăcinii la pereţiialveolari se va face cât mai intim, iar dacă rămân spaţii goale aplicarea de ceramo!idro&ilapatită esteindicată. 4ste necesară şi o adaptare ocluzală netraumatică.

5voluţie postoperatorie - ezultate *upă transplantare, dintele se fi&ează prin bracBeturi sau cu şine din acrilat, care se menţin A-9

săptămâni, până ce dintele devine fi&.

ntibioprofila&ia, pentru 8-H zile, este indicată. Igiena riguroasă este indispensabilă. )ata de

supravieţuire a dinţilor transplantaţi variază între A şi ani, în funcţie de factorii imunitari, de

acurateţea te!nicii c!irurgicale, de solicitările funcţionale ale dintelui transplantat.

elaborarea metodică n 15

Documents