Corelatie intre obezitate si comportamentul alimentar

Date generale

Introducere

Obezitatea a devenit o problema serioasa de sanatate publica in majoritatea tarilor puternic industrializate, ea afectand un segment de populatie in continua crestere. Inainte de orice, obezitatea trebuie considerata mai putin o problema de estetica si mai mult o problema de sanatate care atrage dupa sine complicatii medicale, dizabilitati temporare sau permanente, scaderea duratei de viata si, nu in ultimul rand, un cost mare pentru intreaga societate. Conform studiilor recente, in Romania rata obezitaii este de 25%, iar 50% dintre romani sunt supraponderali.Asadar, o persoana obeza este predispusa la o serie intreaga de complicatii medicale: generale, cardio-vasculare, legate de anestezie, pulmonare, endocrino-metabolice, osteo-articulare, etc.Boala nutritional-metabolica, obezitatea se caracterizeaza printr-un exces ponderal, ce depaseste cu peste 20% greutatea ideala si este produsa printr-un aport alimentar crescut, la indivizi cu o anumita predispozitie constitutionala; genereaza numeroase complicatii cardiovasculare, metabolice, locomotorii, respiratorii; tratamentul ei de baza este dietetic.Simptome conditionate de obezitate: dispnee, palpitatii, dureri articulare, hipertensiune arteriala, litiaza biliara, varice diabet zaharat, cardiopatie ischemica.

Bilantul energetic in conditii normale

Nutrimentele (substantele nutritive) sunt compusi chimici ce intra in compozitia alimentelor, care sunt absorbiti si folositi in scop sanogen. Unele substante nutritive sunt esentiale pentru ca nu pot fi sintetizate in organism si deci trebuie sa fie furnizate de dieta. Grupa nutrimentelor esentiale include vitamine, minerale, aminoacizi, acizi grasi si unii carbihidrati ca sursa de energie. Nutrimentele neesentiale sunt acelea pe care organismul nu le poate sintetiza din alti compusi, desi pot avea originea si in dieta. Nutrimentele se impart in general in macronutrimente si micronutrimente.

Macronutrimentele reprezinta principalul constituent al alimentatiei si furnizeaza atat energia, cat si elementele necesare pentru crestere, intretinere si activitate. Macronutrimentele sunt reprezentate de carbohidrati, lipide (inclusiv acizi grasi esentiali), proteine, macrominerale si apa. Carbohidratii sunt transformati in glucoza sau alte monozaharide; lipidele sunt transformate in acizi grasi si glicerol, iar proteinele in peptine si aminoacizi. Aceste macronutrimente sunt surse de energie interschimbabile; lipidele furnizeaza 9 kcal/gr; proteinele si glucidele furnizeaza 4 kcal/gr. Etanolul, desi nu este considerat in mod obisnuit un nutriment furnizeaza 7 kcal/gr.

Ratia alimentara zilnica recomandata (RAZ) de proteine in alimentatie scade de la 2,2 gr/kg la copiii de 3 luni, la 1,2 gr/kg la copiii de 5 ani si 0,8 gr/kg la dulti. Necesarul de proteine se coreleaza cu rata de crestere care variaza in diferite momente ale vietii.

Acizii grasi esentiali (AGE) sunt necesari in proportie de 6-10% din aportul total de lipide (ceea ce echivaleaza cu 6-10 gr/zi). AGE trebuie sa fie furnizati prin alimentatie. Uleiurile vegetale sunt sursele de acid linoleic si linolenic, iar uleiurile de peste oceanic sunt sursa de acid eicosapentanoic si acid decosahexaenoic. Acizii grasi Ω-3 par sa aiba un rol in scaderea riscului de boala coronariana arteriala.

Micronutrimentele sunt reprezentate de vitamine, care pot fi hidro si liposolubile si minerale ce se gasesc in cantitati infime in organism.

Alimentatia zilnica a omului contine 100.000 substante chimice (o cana de cafea contine 1000). Dintre acestea, numai 300 pot fi clasificate ca nutrimente, iar dintre acestea, doar 45 sunt esentiale.

Fibrele sunt si ele foarte utile. Alimentele bogae in fibre reduc cresterea portprandiala a glicemiei si au uneori rol in tratamentul diabetului zaharat. Fructele si vegetalele bogate in rasini guar si peptine tind sa reduca colesterolul plasmatic prin cresterea conversiei hepatice a acestuia in acizi biliari. Date epidemiologice au demonstrat efectele benefice ale fibrelor in obezitate.

Tabel nr 1. – Limitele variatiei normale ale greutatii corporale

Inaltime masurata

fara incaltaminte (cm)

Greutate masurata fara haineBarbati Femei

Dorita (kg) Obezitate (kg)

Dorita (kg) Obezitate (kg)

147

150

152

155

157

160

162

165

167

170

48-61

49-62

50-64

52-66

53-68

55-70

57-72

59-74

60-76

62-78

65

67

69

71

73

76

78

80

82

84

42-55

43-56

45-58

46-59

47-61

49-63

50-65

52-66

54-68

55-70

59

60

63

64

66

68

69

71

73

76

172

175

178

180

183

185

188

190

64-80

66-83

68-85

70-87

71-90

86

90

92

94

97

57-72

59-75

61-77

78

81

83

Epidemiologie

Prevalenta obezitatii este mare si este in crestere. In ultimul deceniu, prevalenta a cescut de la 25 % pana la 33 %, o crestere de 1/3. Prevalenta variaza semnificativ in functie de sex, varsta, stare socio-economica si rasa. Toti acesti factori pot determina tulburari de apetit ca anorexie sau bulimie nervoasa.(M)

Anorexia nervoasa este o tulburare caracterizata printr-o senzatie perturbata referitoare la imaginea trupului, o teama morbida de obezitate, refuzul de a mentine o greutate minim-normala si, la femei, prin amenoree.

Bulimia nervoasa este o tulbuarare caracterizata prin episoade recurente (cel putin 2/saptamana) de mancat copios, in timpul carora pacientul consuma cantitati importante de alimente si se simte incapabil sa se opreasca din mancat, urmate de eforturi compensatorii, neadecvate de a evita cresterea in greutate, cum ar fi voma autoindusa, abuzul de laxative sau diuretice, exercitiile fizice intense sau postul.

Prevalenta este de 35%la femei si 31% la barbati si creste de peste 2 ori intre 20 si 55 de ani. La femei, obezitatea este puternic legata de starea socio-economica, fiind de 2 ori mai frecventa la cele cu nivel socio-economic scazut. Desi prevalenta la barbatii albi fata de barbatii negrii nu difera semnificativ, obezitatea este mult mai frecventa la femeile negre fata de cele albe, afecatnd 60% din negresele de varsta medie comparativ cu 33% la femeile albe.(M)

Etiologie

Figura nr. 1 – Piramida alimentara

Principala cauza este ingestia calorica. Aceasta se refera nu numai la consumul de mancare in cantitati prea mari, ci si la consumul de alimente neadecvate. Un alt factor este consumul de alcool si aici sunt doua aspecte, caci un gram de alcool are 8 kcal. Si in acelasi timp, el stimuleaza pofta de mancare. Alti doi factori sunt sedentarismul si istoria familiala.

In Ghidul piramidei alimentare se considera ca aportul de cereale trebuie crescut (de la 4 portii la 6-11), fructele si legumele sunt impartite in 2 grupe (cu 2-4 portii si respecti 3-5 portii), aportul de produse lactate si din carne a fost mentinut (la 2-3 portii) si a fost creat un nou grup pentru grasimi, uleiuri si dulciuri (pentru a fi consumate ’’rar’’). Numarul de portii recomandate variaza in functie de necesarul energetic al fiecarei persoane in parte care poate varia intre 1600 si > 2400 calorii/zi. Noul ghid de alimentatie rationala recomanda diminuarea aportului de grasimi la 30% din totalul caloriilor si cresterea aportului de fructe, legume, cereale. Scopul lui este acela de a asigura nutrimentele necesare intr-o alimentatie sanatoasa

La o analiza mai atenta, cauza poate fi mult mai subtila, implicand reglarea greutatii in primul rand al tesutului adipos. Cum este realizata aceasta reglare nu se stie in totalitate.(M)

Obezitatea apare cind echilibrul energetic este debalansat, energia acumulata (numarul de calorii) prin alimentatie este mai mare decit energia cheltuita

echilibru energetic energia acumulata = energia cheltuita --> greutate stabila

balanta energetica pozitiva :

energia acumulata > energia cheltuita --> crestere ponderala

balanta energetica negativa :

energia acumulata < energia cheltuita --> scadere ponderala

Factorii determinanti ai obezitatii :

1.      Determinantii genetici

Descoperiri recente au ajutat la explicarea modalitatii in care genele pot determina obezitatea si cum pot ele influenta reglarea greutatii corpului. De exemplu, mutatii ale genei ob au dus la obezitatea masiva la soarece. Clonarea genei ob a dus la identificarea leptinei, o proteina codata de aceasta gena ; leptina este produsa in celulele tesutului adipos si activitatea ei este de a regla continutul in grasimi a organismului. Existenta leptinei sustine ideea ca greutatea corpului estre reglata pentru ca leptina serveste ca semnal intre tesutul adipos si arii ale creierului care controleaza metabolismul energetic influentand greutatea corpului. Gradul influentelor genetice asupra obezitatatii la om a fost stabilit pe baza studiului gemenilor, al copiiilor adoptati si al familiilor. In primele studii, ale gemenilor, transmisibilitatea ereditara a IMC a fost estimata a fi foarte mare, aproximativ 80%, si aceasta valoare este in continuare frecvent citata. Rezultatul studiilor adoptiilor si al studiilor familiare au dus totusi la un procent de transmisibilitate ereditara de 33%. Influentele genetice pot fi mai importante in determinarea distributieie regionale a tesutului adipos, mai ales in depozitele critice viscerale.

2.      Determinanti de mediu

Faptul ca influentele genetice justifica doar 30% din variatia in greutate inseamna ca factorii de mediu au o influenta enorma.

Starea socio-economica are o influenta importanta asupra obezitatii, in special la femei. Studii longitudinale au aratat ca provenienta dintr-o familie cu status socio-economic scazuteste un factor de risc puternic pentru obezitate. Factorii socio-economici sunt influente majore atat asupra aportului energetic cat si asupra utilizarii energiei.

Aportul alimentar crescut : de multi ani se crede ca obezitatea este determinata de cauze metabolice obscure, chiar daca aportul alimentar este normal. Totusi metoda de dubla marcare a apei, folosind izotopi de hidrogen si oxigen, a aratat ca pacientii obezi au concum energetic mare, care presupune in schimb un aport alimenatr crescut. Mai mult, acest aport crescut presupune de obicei un aport lipidic crescut care predispune el insusi la obeziatate.

Viata sedentara, atat de frecventa in socientatile occidentale este un factor de mediu care favorizeaza obezitatea. Activitatea fizica creste nu numai consumul de energie, dar ajuta si la reglarea aportului alimentar. Studii efectuate pe animale au aratat ca inactivitatea fizica contribuie la aparitia obezitatii printr-un efect paradoxal asupra aportului alimentar. Desi aportul alimentar creste odata cu cresterea consumului de energie, aportul alimentar nu scade

proportional cu reducerea activiatii fizice sub un anumit nivel ; restrangerea activitatii fizice poate creste consumul alimentar la unele persoane.

3.      Determinanti de reglare

Sarcina este un determinant major al obezitatii la unele femei. Desi cele mai multe femei au o greuate putin mai mare la un an de la nastere, aproximativ 15% au o greutate cu 9 kg mai mare decat inainte de sarcina.

Cresterea celulelor grase si a tesutului adipos in timpul perioade de sugar si al copilariei-si pentru unele persoane foarte obveze si in perioada adulta- predispun la obezitate. Aceasta crestere poate duce pana la de 5 ori mai multe celule adipoase la persoanele obeze fata de persoanele cu greuatate corporala normala. Dieta reduce numai dimensiunea celulelor adipoase, nu si numarul lor. Persoanele cu tesut adipos hipercelular pot sa ajunga la o greutate normala numai prin depletia marcata a continutului lipidic din fiecare celula. O astfel de depletie si evenimentele asociate ei la nivelul membranei pot impune o limita in capacitatea lor de a slabi si pot exlica dificultatea lor de a junge la o greutate normala.

Afectarea cerebrala determinata de o tumora (in special craniofaringiom) sau de o infectie (in special cele care afecteaza hipotalamusul) duce la obezitate la un numar redus de cazuri. Indi 646e42g ferent de determinantii obezitatii, calea finala comuna a balantei calorice determina un comportament mediat SNC.

Medicamentele contribuie la cresterea in greutate in special prin cresterea utilizarii lor. Obezitatea poate fi determinata in principal de hormonii steroizi si de patru clase de medicamente psihoafective majore-antidepresivele clasice (triciclice, tetraciclice, inhibitorii de monoaninoxidaza), benzodiazepinele, litiul si medicatia antipsihotica.

Factorii endocrini care pot contribui la instalarea obezitatii pot fi reprezentati de : hiperinsulinismul din neoplasmele pancreatice, hipercorticismul din sindromul Cushing, disfunctia ovariana din sindromul ovarului polichistic si hipotiroidismul

Factorii psihologici sunt reprezentati de 2 tipuri de modificari ale comportamentului alimentar :

-Tulburare de tip bulimic acut caracterizata prin consumul unei cantitati mari de alimente intr-un timp scurt cu o senzatie subiectiva a unei complete pierderi a controlului in timpul acestei perioade si senzatia de extenuare postcritica.Spre deosebire de pacientii cu bulimie nervoasa acesti pacienti nu au comportamente compensatorii,cum ar fi provocarea de varsaturi ;de aceea aportul de alimente contribuie la un exces de aport caloric.

-Sindromul alimentarii nocturne consta in anorexie matinala,hiperfagie seara si insomnie.

Tipuri de obezitate

Exista mai multe tipuri de obezitate. Din punct de vedere al modului de distributie a stratului adipos excedentar se cunosc mai multe tipuri de obezitate:

Tipul I - distributia excesului ponderal este "armonioasa";

Tipul II - numit si obezitate ginoida, la care grasimea este repartizata mai mult pe zona inferioara a corpului (coapse, pelvis). Acest tip de obezitate este cel mai inestetic insa asociat cu cele mai mici riscuri medicale;

Tipul III - numit obezitate viscerala, la care grasimea se acumuleaza cel mai mult in organele interne, cum ar fi viscerele abdominale. Acest tip de obezitate este cel mai putin vizibil, insa riscurile pe care le implica asupra sanatatii sunt cele mai mari.

Tipul IV - cunoscut si sub numele de obezitate androida, la care grasimea se depune pe partea superioara a corpului. Acest gen de obezitate este specific in general barbatilor si are consecinte destul de serioase asupra sanatatii.

Obezitatea poate fi clasificata în trei tipuri în functie de surplusul în greutate:Obezitate usoara                                      +10-15% Obezitate moderata                                  +10-20% Obezitate grava                                        +20% si mai mult.Obezitatea este în general cauzata de doi factori:

Exogena              - alimentatie în exces. Endogena            - dereglari de metabolism:

Obezitatea hipofizara (boala lui Cushing) Obezitatea tiroidiana

SIMPTOME SI SEMNE:

Simpomele si semnele obezitatii constau in consecintele imediate ale unui tesut adipos foarte abundent. Printre ele se remarca sindromul de apnee in somn,o boala grava fercvent subdiagnosticata caracterizata prin oprirea respiratiei in timpul somnului pentru perioade mai mari de 10 secunde de obicei cu o frecventa mai mare de 20 de ori pe ora determinand dezoxigenare masurabila a sangelui. Sforaitul este de 3 ori mai frecvent la persoanele obeze.

In sindromul de obezitate-hipoventilatie (sindronul Pickwick), alterarea respiratie

determina hipercapnie, o scadera a efectivului CO2 de stimulare a respiratiei,hipoxie,cord pulmonar si un risc de moarte prematura.

Obezitatea poate duce la modifiacri ortopedice ale articulatiilor supuse efectului greutatii. Tulburarile cutanate sunt foarte frecvente, cresterea sudoratiei si a secretiilor pielii, retinute in pliurile cutanate groase, produc un mediu de cultura pentru cresterea bacteriilor si afungiilor si deci un risc de infectii.

In ciuda faptului ca nu exista modificari semnificative ale testelor psihologice intre persoanele obeze si cele normale in cazul unor femei tinere din clasele socioeconomice superioare si medii au fost puse in evidenta probleme pshiologice legate de obezitate.Parerea comuna este ca prejudiciul major si discriminarea la care sunt supuse aceste persoane sunt cauza acestor probleme,Alaturi de tulburarile de comportament alimentar aceste probleme includ deformarea perceptiei imaginii corpului, o situatue in care persoanele cred ca trupul lor

este grotesc sau respingator. Femeile cred ca sunt privite de ceilalti cu ostilitate si dispret, ceea ce le face autoconstiente si le altereaza relatiile sociale.(m)

DIAGNOSTIC

Obezitatea reprezinta una din extremitatile curbei de distributie a tesutului adipos din organism fara un prag fiziologic foarte clar definit.

Pentru a masura supraponderalitatea si obezitatea putem folosi un indicator IMC (Indexul Masei Corporale) sau BMI (Body Mass Index) care se calculeaza astfel:

BMI(kg/m2) =masa corporala (kg)

inaltime2 (m2)

Valorile acceptate international ale indicatorului BMI sunt:

sub-ponderal < 18.5

normal 18.5 - 24.9

supra-ponderal 25 - 29.9

obezitate 30 -39.9

obezitate extrema > 40

Dupa cum se observa in tabelul de mai sus, obezitatea prezinta mai multe grade. In timp ce obezitatea usoara nu este insotita de risuri mari, obezitatea morbida creste de 12 ori risul de a dezvolta anumite conditii patologice (Bray 1991).

Unele forme de distributie a tesutului adipos sunt importante in diagnosticul anumitor boli-de exemplu, ceafa de bizon din hiperadrenocorticism si acumularea particulara de lipide din hipotiroidism.

Recunoasterea semnificatiei distributiei in organism, in special a depozitelor viscerale, a imbunatatit semnificativ intelegera obezitatii.Clinic, aceasta distributie este evaluata prin rapotul talie/sold,cu unrisc crescut de obezitate predomonant in partea superioara a corplui definita ca raport mai mare de 1 la barbati si mai mare de 0.8 la femei. Riscul este direct proportional cu marimea raportului independent de sex;mortalitatea si morbiditatea mai mari la barbati sunt in functie de marimea raportului talie/sold.

a) Utilizarea greutatii corporale

In conditii experimentale standardizate, cantarirea trebuie sa excluda, pe cat posibil, gesturile (manevrele) care ar putea sa produca variatii corporale. Cantarirea trebuie facuta dimineata, la aceeasi ora dupa defecare si urinare, inainte de micul dejun, complet dezbracat. In spital, trebuie acceptata o imbracaminte usoara si daca e posibil aceeasi. Chiar cu aceste precautii,

pot exista variatii de la o zi la alta (±500 g) in acceasi parametri de activitate fizica si ingestie calorica. (Robinson, Watson, 1965).

Din punct de vedere fiziologic, greutatea corporala este in continua miscare (Apfelbaum, Reinberg, Lacatis 1972). Variatiile nictemerale ale greutatii corporale, ca o rezultanta a ingestiei de hrana si lichide, pe de o parte si prin eliminari urinare, fecale, perspiratie insensibila, pe de alta parte, creeaza o acrofaza de 30-60 grame/ora.

Adam, facand peste 1700 de masuratori la 64 de soldati – gaseste variatii mai mari de 500 de grame la 30% din masuratori si > de 1 kg la 5% din masuratori.

Watson gaseste un castig ponderal premenstrual mediu de 300 de grame, care dispare in a opta zi de ciclu menstrual.

Strang noteaza ca variatiile balantei de apa in organism pot duce la modificari ale greutatii de pana la 1400 de grame, fara ca acestea sa fie socotite ca patologice. Cu timpul, aceste variatii au tendinta la estompare si devin mai putin importante. De altfel, greutatea medie a populatiei are tendinta sa diminue inaintea celei de a saptea decada de viata. (Weast 1974). Trebuie, de asemenea, retinut faptul ca in conditiile in care media greutatii persoanelor in varsta este egala cu cea a persoanelor tinere, ea reprezinta, totusi, un procentaj mai mare de grasimi, raportata la o masa musculara mai atrofiata. Aceasta constatare este valabila, mai ales, pentru populatia de sex feminin.

O alta explicatie a variatiilor ponderale la termen scurt se refera la componentele labile ale organismului. Astfel, tesutul adipos are o valoare de 7000 de calorii (29MJ/kg), pe cand mixtura glicogen-apa are o valoare energetica de 1000 calorii (4,2 MJ/kg). In conditii de efort mediu, la o persoana neantrenata, efort care reclama consumul de rezerve glucidice, se pot produce variatii ponderale neparalele cu efortul depus. Deci, in aceeasi parametrii de ingestie calorica si in conditii de efort mediu, greutatea corporala poate avea si variatii legate de rezervele corporale.

La persoanele obeze, greutatea corporala este putin stabila. Acest lucru este important din punct de vedere clinic si trebuie cunoscut de medic. Astfel, este o constatare relativ frecventa cresterea in greutatea la inceputul unui regim restrictiv mediu, un motiv pentru care persoana obeza argumenteaza ca este rezistenta la acest regim restrictiv. Este perfect posibil de a castiga in greutate prin reducerea rezervelor energetice ale organismului.

Daca 1000 calorii (4,2 MJ) au fost transferate de la tesutul adipos la componentul glicogen, pierderea tesutului adipos va fi de 143 grame de grasime plus 28 grame apa, iar castigul de glicogen va fi 250 grame plus 750 grame apa.

Greutatea corporala este un factor imprecis de evaluare a obezitatii, pentru ca poate scapa din vedere factorul critic si anume prezenta prea mare a tesutului adipos la un individ. Totusi, cu exceptia unui anumit tip de atleti, cele doua circumstante – excesul ponderal si excesul de tesut adipos – apar simultan. Obiectivul principal urmarit este greutatea corporala deoarece aceasta este mai usor de masurat.

Obezitatea poate fi descrisa dupa nivelul greutatii corporale, dupa nivelul grasimi corporale, dupa distributia somatica a grasimii corporale ca si dupa varsta instalarii sale.

Amplitudinea greutatii se bazeaza pe varsta, inaltime si tip somatic.

Metodele de estimare a tipului somatic utilizeaza masurarea circumferintei incheieturii de la mana sau a largimii cotului dupa cum vom arata mai jos:

Determinarea tipului somatic (Grant JP ‚’’Handbook of total parenteral nutrition’’ Philadelphia 1980)

-         inaltimea se masoara fara pantofi

-         circumferinta incheieturii mainii se masoara imediat dupa procesul stiloid, la nivelul articulatiei mainii drepte

-         folosim urmatoate formula: r = inaltimea (cm) / circumferinta articulatiei mainii (cm)

-         tipul somatic este apoi evaluat dupa urmatoarele:

barbati femei

r > 10,4 – mic r > 11 – mic

r = 9,6 – 10,4 mediu r = 10,1 – 11 mediu

r < 9,6 - mare r < 10,1 – mare

b) Utilizarea tesutului gras corporal

Pentru fiecare individ, specie, rasa in orice conditii exista o relatie precisa, cu determinare plurifactoriala.

Fetusul este aproape total lipsit de grasime pana la 5 luni si ajunge pana la 17% grasime in momentul nasterii, cand va ramane 24 de ore fara hrana (Vague, Fenasse 1965). Cantitatea de grasime creste apoi la sugarca sa diminue la primii pasi si sa aiba la 5 ani aceeasi parametrii ca la nastere (17-18% grasime). Tesutul adipos serveste, deci ca o rezerva energetica iar celulele adipoase constituie adevarate ’’ pachete’’ de trigliceride, cele mai concentrate forme de energie stocabila din cate se cunosc in natura (Gordon 1970).

Acumularea de grasime se poate explica prin doua mecanisme care depind de numarul de celule si tesut adipos si respectiv de gradul lor de umplere (Apfelbaum 1976; Bjorntrop 1975; Hume si Weyers, 1971).

Cand grasimile corporale cresc, continutul de grasime al tesutului adipos creste si el; totusi nivelul grasimii corporale atinge 25% din greutatea corporala, proportia de trigliceride din tesutul adipos atinge o limita de saturare de 75-82%.

Costil arata ca alergatorii de maraton au adesea un tesut adipos ce reprezinta mai putin de 5%din greutatea corporala. Intr-un studiu epidemiologic amplu, Weast gaseste ca 28% din populatia pakistaneza cantareste mai putin de 70% din standardele actuale, iar 2,1% mai putin de 60%.

Daca in mod normal grosimea tesutului cutanat este de aproximativ de 3 mm (numai piele), iar a tesutului adipos mai mic de 1 kg; din cauza lipsei informatiilor epidemiologice din literatura conventional, coform celei mai bune surse de informatie - Guiness Book of Word Record (1972) se arata ca cel mai greu om din lume a fost un american ( Robert E Hughes) care cantarea 486 kg la o inaltime de 184 cm. Aceasta persoana avea o masa adipoasa de 360 kg.

Riscurile de a fi obez apar la persoanele care au prea mult tesut adipos. Barbatii care au > 25% din masa corporala alcatuita din tesut adipos si femeile care au > 30% sunt expusi la riscuri de imbolnavire. Scaderea proportieie de tesut adipos la 15% pentru barbati si la 25 % pentru femei scade in mod proportional riscul.

Femeile au nevoie de mai mult tesut adipos decat barbatii deoarece o cantitate de adipocite caracteristice sexului feminin sunt necesare functiei de reproducere. Acest tesut adipos suplimentar al femeii este inclus in calculele privin compozitia corporala.

Se utilizeaza diferite metode pentru a evalua nivelul de tesut adipos al corpului. Cea mai precisa metoda este cea a cantararii corpului in submersie pentru ca tesutul gras este mai putin dens decat tesuturile nongrase.

Atata timp cat grasimea pluteste, cu cat avem mai mult tesut adipos, cu atat o persoana scufundata in apa cantareste mai putin. Din pacate, aceasta metoda necesita prezenta unui tehnician instruit si mijloace speciale pentru a submersiona subiectul, deci ea este folosita ca instrument de cercetare.

Metoda cea mai folosita pentru a exprima tesutul adipos este cea care utilizeaza pliul cutanat. Clinicienii folosesc calipere speciale pentru masurarea directa a stratului adipos subcutanat. Acest test care necesita cel mult 20 de minute este cel mai eficient deoarece mai mult de jumatate din tesutul gras al corpului se gaseste localizat sub piele.

Clinicienii au inceput sa masoare tesutul adipos folosind impedanta electrica. Aceasta tehnica se bazeaza pe trimiterea unei unde de curent electri de joasa tensiune, nedureros inspre si de la corpul uman examinat, prin intermediul unor electrozi aplicati pe tegument. Deoarece rezistenta tesutului adipos este mai mare, cu cat avem mai multa grasime pe unitatea de inaltime, cu atat rezistenta electrica e mai mare. In cateva minute, analizatorii de impedanta bioelectrica convertesc rezistenta electrica a corpulii uman intr-un nivel estimativ al grasimii corporale totale.

Consecintele obezitatii

Riscul dezvoltarii altor probleme medicale este agravat de obezitate:

Tabel indicind riscul asociat cu obezitatea

Risc mare Moderat Mic

(>> 3) risc (2-3) (1-2)DiabetHipertensiuneaTulburari respiratoriiTulburari ale somnului

Boli CoronarieneOsteoartritaHiperuricamia

CancerAnomalii hrmonaleOvar Polichistic

(Organizatia Mondiala a Sanatatii 1997)

Consecintele obezitatii

Efectele adverse ale obezitatii:

Obezitatea reduce durata de viata. Obezitatea poate conduce la urmatoarele afectiuni: Hernie abdominala. Varice. Picior plat. Bronsite. Osteoartrite ale genunchilor, soldurilor si coloanei lombare. Poate duce la diminuarea reflexelor motorii, raspunzatoare fiind de caderile pe gheata sau pe suprafete alunecoase. Obezitatea conduce la o mare uzura si distrugere a întregului sistem vascular si în consecinta dubleaza riscul de atac de cord sau de accident vascular cerebral. De asemenea cauzeaza daune rinichilor.Produce boli metabolice, cum ar fi:

Guta. Litiaza biliara (pietre la vezica biliara).Diabet. Multe din tulburarile metabolice ale obezitatii sunt considerate a fi cauzate de acumularea de grasime viscerala, care duce la o crestere a concentratiei de acizi grasi liberi in vena porta, si, in consecinta, scaderea clearence-ului hepatic al insulinei, rezistenta la insulina, hiperinsulinemie, si hipertensiune. Aceasta secventa de evenimente duce la diabet, dislipidemie si, in final, la boala coronariana (M).

Obezitatea expune la:

boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, infarct miocardic, hemoragie cerebrala, etc.),

cancer, diabet zaharat, boli digestive (litiaza biliara, constipatie), boli articulare, varice, tulburari menstruale Reducerea la apetitul si potenta sexuala, tulburari respiratorii, guta, cresterea colesterolului si a altor grasimi in sange. obezitatea scade capacitatea de efort fizic obezitatea scade in general calitatea vietii. statistic, mortalitatea este mult mai mare in randul persoanelor care sufera de obezitate

decat la populatia cu greutate corporala normala.

Obezitatea inhiba sistemul ce regleaza apetitul si pierderea greutatii

       Noi cercetari conduse de oamenii de stiinta de la Centrul National de Cercetari din Oregon au dus la concluzia ca obezitatea duce la inhibarea sistemului care regleaza apetitul . Rezultatele studiului ar puea duce la identificarea unor posibile tinte ale medicamentelor folosite pentru pierderea greutatii.        Studiul ofera noi informatii legate de rezistenta la leptina . Leptina este un hormon secretat de celule adipoase . Totusi , nivelele mari de hormon care se gasesc la unele persoane obeze pot duce la o rezistenta la leptina . Aceasta inseamna ca corpul nu va mai raspunde la efectele supresoare ale hormonului .Studiul a fost facut pe soareci si a implicat doua grupuri separate hranite unul cu hrana bogata in grasimi si altul cu hrana saraca in grasimi . Dupa un timp grupul cu hrana mai ‘grasa’ a dezvoltat simptome asemanatoare celor gasite in diabet si obezitate . Celalalt grup nu a prezentat astfel de simptome .       ‘ Aceast studiu demonstreaza cum o portiune din creier , numita nucleul arcuat , este inhibata de cantitatea mare de leptina ’ , a precizat Michael Cowley , doctor in neurostiinte .        ‘ Prin dezvoltarea unui test special privind functionarea neuronilor ,am putut fi martori la inhibarea acestui grup de celule specializate . Celulele s-au comportat ca si cum nu ar fi fost prezenta leptina , chiar daca nivelele erau de 40 de ori mai mari decat la un animal normal . Am observat de asemenea repararea acestui sistem atunci cand soarecii au pierdut in greutate si au revenit la o dieta saraca in grasimi . ‘

       Cercetatorii au determinat ca rezistenta la leptina a actionat pe nucleu arcuat inhiband importante functii de semnalizare ce regleaza apetitul si greutatea corporala . Intre timp alte zone care regleaza sistemul de control al greutatii au ramas intacte , ba mai mult , au devenit mai reactive , sugerand ca nucleul arcuat este cel care intervine in cazul unei deficiente de leptina .        In final studiul a evidentiat ogena numita SOCS-3 implicata in deficienta de leptina . Prin actiunea unor medicamente asupra acestei gene , cercetatorii ar putea repara deficienta de leptina ajutand astfel la pierderea greutatii .       Un lucru surprinzator a fost atunci cand soareci identici genetic au fost pusi la dieta bogata in grasimi , unii au devenit obezi , altii nu . O diferenta majora intre cele doua grupuri a fost activitatea genei SOCS-3 .(sursa www.sciencedaily.com)

Nivelul glicemiei si obezitatea

În ultimele decenii, odata cu cresterea tot mai rapida a numarului persoanelor supraponderale si obeze, s-a pus tot mai mult accentul pe determinarea cauzelor cresterii în greutate. Rezultatele unora dintre aceste cercetari au evidentiat faptul ca multe dintre lucrurile care ne fac placere, asa cum ar fi dulciurile, au o contributie majora la dezechilibrele care provoaca obezitatea.

Un indicator foarte important de luat în considerare atunci când se stabilesc starea de sanatate a unei persoane si predispozitia acesteia pentru îngrasare este glicemia. În procesul de digestie, organismul transforma carbohidratii în glucoza, zaharul fiind principala sa componenta. Glucoza circula prin sânge si este cea mai importanta sursa de energie din trupul uman. Nivelul zaharului din sânge constituie glicemia, aceasta având efecte atât asupra senzatiei de foame, cât si asupra energiei din organism. În functie de acest nivel energetic, glicemia determina soarta grasimilor din organism: daca vor fi arse, sau vor fi depozitate, aparând astfe riscul de obezitate.

Glucoza ajunge ca sursa de energie la celule prin intermediul insulinei produse de pancreas. În functie de mâncarea consumata, cantitatea de glucoza produsa prin descompunerea carbohidratilor difera. De exemplu, daca mâncam produse de panificatie rezultate din cereale rafinate, care sunt lipsite de fibre, acestea sunt prelucrate rapid de organism, rezultând o cantitate mare de glucoza, care trece în circuitul sangvin pentru a fi transportata la celule. Pancreasul va face eforturi tot mai mari sa produca insulina necesara neutralizarii glucozei. Excesul de insulina rezultat constituie un semnal pentru organism ca în interiorul sau exista deja o cantitate mare de energie disponibila, iar lipidele ( grasimea ) nu mai trebuie consumate, ci se pot depozita. Dar nu acest depozit de grasime este cel care duce la cresterea în greutate, deoarece grasimi se vor depozita mereu, indiferent ce mâncam. Relevant este faptul ca excesul secretiei de insulina este urmat de o insuficienta a acestui hormon! Aceasta induce o stare de oboseala, foame si dorinta de a mânca din ce în ce mai mult, în special alimente dulci. Cedând acestei tentatii pentru dulciuri, oamenii nu înmagazineaza în corp vitamine, fibre, minerale sau antitoxidanti, ci doar se îngrasa.

Solutia opririi acestui cerc vicios este limitarea consumului de zahar. Pentru a reusi acest lucru, este foarte important sa cunoastem care sunt alimentele în care se gasesc cele mai mari cantitati de zahar, indiferent de forma sub care se prezinta acesta, si sa limitam consumul acestora. În afara de zahar ca aliment propriu-zis, mai exista si alte substante zaharoase pe care oamenii le ingereaza atunci când consuma anumite alimente: dextoza ( zaharul strugurilor), fructoza (zaharul din fructe), lactoza (zaharul din lapte ), sau amidonul ( aflat în

cantitate mare în faina si cartofi). De asemenea, bauturile consumate în mod frecvent în timpul activitatilor cotidiene, cum ar fi ceaiul, cafeaua, racoritoarele, contin cantitati însemnate de zahar si trebuie sa le fie acordata o atentie deosebita.

O persoana hotarâta sa slabeasca va fi de multe ori tentata sa sara peste mese, gândindu-se ca, reducând consumul de alimente, va avea sanse mai mici de a se îngrasa. De fapt, atunci când este înfometat în acest mod, organismul îsi va încetini metabolismul pentru a conserva energia. Pierderea ponderala se face, în aceasta situatie, prin deshidratare, depozitul de grasime nefiind afectat.

Din punctul de vedere al glicemiei, cea mai eficienta metoda de slabire este mentinerea acestui indicator la o valoare constanta. În acest sens, nu trebuie sa se renunte la nici o masa principala ( mai ales la micul dejun), iar între mesele pricipale este bine sa se consume gustari pe baza de fructe si legume proaspete.

Adiponectina - o legatura moleculara intre diabet si obezitate

Cu toate ca devine din ce în ce mai evident ca inflamatia indusa de obezitate joaca un rol important în legatura obezitate-diabetul zaharat tip 2, efectele celui mai important factor solubil cu proprietati antiinflamatoare si antidiabetice – adiponectina – înca nu este elucidat.

Cercetatorii de la Boston University au observat ca la soareci adiponectina faciliteaza captarea de catre macrofage a celulelor care sufera apoptoza.

Dr. Kenneth Walsh si colegii sai au observat ca organismul soarecilor la care lipseste adiponectina nu poate sa îndeparteze în totalitate celulele apoptotice când acestea sunt prezente într-un numar mai mare.

În contrast, animalele care au primit adiponectina au prezentat o captare crescuta a acestor celule. Analizele ulterioare au demonstrat ca adiponectina practic se ataseaza de celula apoptotica si constituie un „pod” între celula si calreticulina, o proteina de suprafata a macrofagului.

Acumularea unui numar mare de celule apoptotice a reprezentat un mechanism declansator inflamator, iar împreuna cu aparitia inflamatiei, cercetatorii au identificat si alte mecanisme antiinflamatoare ale adiponectinei. Astfel, adiponectina poate contribui la legatura dintre inflamatie si diabet, deoarece nivelurile adiponectinei sunt mai scazute la persoanele obeze.(www.medicalnewstoday.com)

Gena anti-obezitate

Cercetatorii au descoperit o gena anti-obezitate care pare sa fi tinut mai multe organisme sub control in timpuri de belsug, inca din antichitate. Gena, initial descoperita de alte echipe de cercetatori la muste, este activa si la viermi si soareci, conform noului raport din editia lunii sempembrie a revistei Cell Metabolism.

Daca gena functioneaza in mod similar si la oameni, descoperirile ar putea reprezenta o noua arma impotriva obezitatii, conform spuselor cercetatorilor.

Cercetatorii au descoperit ca animalele care nu au o copie activa a genei, cunoscuta ca Adipose (Adp), devin obeze si rezistente la insulina, in timp ce animalele care au activitate crescuta a Adp in tesutul adipos devin mai suple. Mai mult, "cantitatea" de gena pare a fi factorul care determina cat de zvelt devine un animal.

"Daca am putea modifica acesta gena, oricat de putin, am putea obtine un efect benefic asupra tesutului adipos." spune Jonathan Graff, de la Facultatea de Medicina Southwestern a Universitatii Texas, observand ca oamenii devin supraponderali acumuland cate kilograme pe an. "Dupa 30 de ani, este mult."

In timp ce viermii si mustele sunt studiate adesea ca modele pentru sanatatea oamenilor, acest lucru nu s-a dovedit a fi la fel de eficace in biologia tesutului adipos, spune Graff. Acest lucru se intampla deoarece, spre deosebire de mamifere, viermii si mustele isi stocheaza grasimea in celule multifunctionale, mai degraba decat in adipocite. Totusi, aceste diferente nu exclud posibilitatea ca si animalele sa poata folosi gene similare pentru a reusi sa stocheze tesutul adipos, a adaugat el.

In noul studiu, echipa lui Graff a descoperit ca viermii carora le lipseste gena Adp activa devin supra ponderale, desi par sa fie sanatoase si fertile. Cercetatorii au facut un scor pe baza datelor genetice in ceea ce priveste relationarea genelor si au descoperit o asemanare foarte mare la muste.

Intr-adevar, un alt cercetator, Winifred Doane, a descoperit o linie de muste in Nigeria, in urma cu proximativ 50 de ani, care purtau o mutatie in gena lor Adp. Acestea traiau intr-un climat marcat de cicluri de foamete, in care ar fi putut sa beneficieze de o stocare eficienta a grasimii, a sugerat Doane.

Pentru a explora functiile genei Adp si mai mult, Graff si colegii sai au produs o linie de muste mutante, asemanatoare mustelor pe care Doane le descoperise cu ani inainte. Ei au descoperit ca mustele mutante erau intr-adevar mai grase. Mustele care aveau o singura copie a genei mutante Adp se situau intre mustele normale si cele grase, dovada a faptului ca efectele genei sunt dependente de "doza".

Tratamentele care cresteau nivelul de Adp in tesutul gras al insectelor a dus la scaderea ponderala a acestora, dovada ca gena opereaza in interiorul celulelor adipoase singura. La soarecii care prezentau gena in tesutul adipos s-a observat acelasi pattern.

"Am facut astfel incat soarecii sa exprime gena Adp in tesuturile in care stocau grasimea. Ei au devenit slabi, aveau evident mai putina grasime si celulele lor adipoase erau mai mici ca dimensiuni." O micsorare a celulelor se traduce de obicei printr-o imbunatatire a functiei metabolice, mai spune el, incluzand un control mai bun al glicemiei.

In timp ce stocarea grasimii este un mecanism important pentru a trece mai usor prin momete in care organismul sufera privari, "prea multa grasime in timpurile de belsug are consecinte grave."

Cautarea moleculelor care stau la baza cresterii in greutate si la lipsa controlului glicemiei "a

devenit o urgenta datorita cresterii recente si dramatice a ratei diabetului si obezitatii." spune Graff. Dar in lumea moderna in care oamenii au acces nelimitat la mancare, este un miracol ca nu avem inca si mai multa lume obeza, a mai adaugat el. Daca gena joaca acelasi rol si la oameni, "ar putea insemna ca Adp lucreaza foarte bine la unii."FTO- Gena obezitatiiRecent,cercetatorii au gasit dovada clara a existentei unei gene relativ comuna in randul populatiei, care ar putea reprezenta explicatia pentru care unii oameni adauga kilograme in plus cu o mai mare usurinta fata de altii. Detalii legate de acest studiu au fost publicate in revista “Stiinta”. Gena, numita FTO, a fost descoperita prin studiul unui esantion de 39000 de indizivi apartinand rasei caucaziene.

 

Scopul cercetarii a fost de a gasi noi metode de lupta impotriva obezitatii, o problema de sanatate actuala cu raspandire in intreaga lume.

Cercetatorii britanici sustin ca gena FTO este des intalnita in randul populatiei, 63% dintre persoanele supuse studiului avand una sau doua copii ale acesteia.Andrew Hattersley,de la scoala de medicina Peninsula din Exter si Plymouth, si Mark McCarthy de la Universitatea Oxford, au afirmat ca din cele 39000 de persoane, 47% poseda o singura varianta a genei FTO, iar 16% doua variante.

Ei au descoperit de asemenea ca manifestarile acestei gene incep de la varsta de 7 ani. Indivizii care poseda doua copii ale genei au o probabilitate cu 73% mai mare de a dezvolta obezitate decat persoanele care nu au nici o copie. (Conform studiului realizat acestia au in medie cu 3 kilograme mai mult decat cei cu conditii de viata asemanatoare, dar care nu au nici o copie a genei). Riscul de aparitie alobezitatii la o persoana cu o varianta unica a genei FTO este destul de redus, dar prezent.

Hattersley a afirmat ca aceasta gena este implicata in controlul greutatii crescand predispozitia oamenilor ce o poseda de a se ingrasa, fara a mari aportul alimentar.

Cercetarile sunt inca la inceput si nu se cunoaste exact mecanismul de actiune prin care gena determina cresterea in greutate. Cert este ca aparitia ei in genom se datoreaza unei mutatii punctiforme la nivelul ADN-ului.

De asemenea se pare ca gena FTO influenteaza indirect si aparitia diabetului de tip 2 si a bolilor cardio-vasculare.Leptina, proteina produsa de gena FTO, actioneaza ca un semnal ce sesizeaza centrul satietati de ingestia suficienta a alimentelor.

Studiile arata ca nivelul crescut al leptinei in sange se asociaza cu sindromul de rezistenta la insulina. Acesta determina hipertensiune arteriala, un nivel scazut al colesterolului HDL si un exces de insulina.

Toate acestea cresc considerabil riscul aparitiei unei boli cardiace.Totusi,in principal, aceasta gena este implicata in aparitia obezitatii.Cercetatorii au subliniat faptul ca ea nu este singura responsabila de amploarea pe care a capatat-o in ultimele decenii obezitatea.

Regimul de viata neadecvat, lipsa exercitiilor fizice si alimentatia necorespunzatoare au un rol esential.

http://www.nlm.nih.gov/medlineplus

Legatura dintre obezitate si un virus comun

Oamenii de stiinta cred ca un virus ar putea juca un rol în obezitate, crescând posibilitatea ca medicamentele sa fie utilizate în tratarea afectiunii. O echipa de la Centrul Pennington din Statele Unite a descoperit în cursul unor teste de laborator ca un virus comun ar putea determina transformarea celulelor stem în celule adipoase.

Cercetatorii au aratat în cadrul congresului Societatii Americane de Chimie ca un tratament anti-viral este posibil.

Însa experti britanici spun ca ideea obezitatii ca boala infectioasa este putin credibila.

Proprietatile adenovirusului 36, cunoscut de multa vreme ca responsabil pentru raceli si infectii oculare, sunt cercetate de mai multi ani, iar studiile pe animale sugereaza ca ar putea fi responsabil de depozitele de celule grase.

Ideea ca un virus ar putea fi un factor în unele cazuri de obezitate nu a obtinut sprijin larg, multi insistând ca greutatea poate fi explicata mult mai simplu printr-o alimentatie necorespunzatoare si lipsa exercitiului fizic.

Echipa de cercetatori de la Pennington a folosit celule umane stem în experimentele de laborator.

Celulele stem sunt celule umane care au capacitatea de a se diferentia în toate cele peste 200 de tipuri celulare ale omului, iar cercetatorii au dezlegat treptat secretele felului în care se transforma pentru a face noi tesuturi.

Oamenii de stiinta au extras celule stem din tesutul adipos extirpat la operatiile de liposuctie si au expus o parte dintre ele la adenovirusul 36.

Dupa ce au fost lasate timp de o saptamâna, celulele expuse la virus s-au transformat în celule adipoase, în vreme ce celulele lasate sa creasca în absenta virusului, nu.

Speranta gasirii unui tratament

În vreme ca oamenii de stiinta spun ca nu sunt siguri cum poate provoca virusul obezitatea la oameni, ei cred ca au gasit o gena care determina acumularea de grasime la animale.

Doctorul Magdalena Pasarica, cea care a condus studiul, a declarat ca: “nu spunem ca virusul este cauza exclusiva a obezitatii, dar cercetarea reîntareste ideea ca unele cazuri de obezitate sunt legate de aparitia unor infectii virale.”

“Nu toti oamenii infectati vor ajunge obezi – vom dori sa identificam factorii care predispun anumite persoane si în fine sa gasim un tratament.”

Nu toata lumea este convinsa. Doctorul Colin Waine, de la organizatia britanica National Obesity Forum, spune ca desi este interesant mai multe masuri practice reprezinta cea mai buna cale în rezolvarea epidemie de care sufera Occidentul.

“Este foarte simplu. Când consumam mai mult decât folosim, crestem în greutate.”

Doctorul Nick Finer, de la Centrul de Cercetari în Domeniul Obezitatii, spune ca ideea unei cauze infectioase a obezitatii este greu de acceptat înaintea unor explicatii mai convingatoare.

“Nu vad cum poate asta explica epidemia cu care ne confruntam”, mai spun el.

Oamenii de Stiinta de la Centrul de cercetari biomedicale Pennington din cadrul Sistemului Universitar de Stat Louisiana, condusi de cercetatoarea romana Magdalena Pasarica, au descoperit ca una dintre cauzele obezitatii este virusul adenovirus-36, sau Ad-36, informeaza Reuters.

Magdalena Pasarica a povestit pentru Cotidianul ca multor oameni nu le vine sa creada ca obezitatea ar putea fi provocata de un virus. „Desigur, alimentatia in exces provoaca o crestere in greutate. Nu ne indoim de acest lucru. Dar acesta este un adevar partial“, spune cercetatoarea, adaugind ca obezitatea poate avea si cauze genetice si poate fi provocata, de asemenea, de infectii sau de virusuri.

“Existenta unui vaccin nu se preconizeaza prea repede, o sa dureze pina cind va fi produs, pentru ca trebuie stabilita o cauzalitate clara. Mai avem nevoie, probabil, de 5-10 ani, depinde in ce ritm evolueaza cercetarile”, a explicat pentru Cotidianul cercetatoarea. „Nu vorbim despre prevenirea tuturor tipurilor de obezitate, ci despre cea provocata de acest virus“, a declarat si Nikhil Dhurandhar, unul dintre profesorii echipei de cercetare.

Profesorul Magdalena Pasarica a obtinut celule susa adulte din tesuturi adipoase prelevate de la persoane care au suferit operatii de liposuctie. Jumatate dintre celulele susa au fost expuse virusului Ad-36. Dupa o saptamina, majoritatea celulelor infectate s-au dezvoltat in celule adipoase, in timp ce celulele neinfectate nu au suferit modificari.

Obezitatea este un subiect intens cercetat in prezent, mai ales datorita statisticilor ingrijoratoare: la nivel mondial, aproximativ 400 de milioane de persoane sufera de obezitate, dintre care 20 de milioane sint copii cu virsta sub 5 ani.

Virusul respectiv, denumit Ad-36, face parte din familia adenovirusurilor. Potrivit studiului publicat anul trecut de International Journal of Obesity, 30 la suta din cei 500 de subiecti testati prezentand semne de obezitate dezvoltasera anticorpi impotriva Ad-36, ceea ce inseamna ca fusesera infectati cu acest virus.Cum actioneaza virusul?

In procesul de maturare al celulelor stem, celulele “mama” din intregul organism, adenovirusul 36 provoaca o mutatie care determina transformarea acestora in celule adipoase modificate care retin mai multa grasime. Rezultatul? Celule adipoase mai multe si mai mari! Vestea buna este ca nu toata lumea care intra in contact cu virusul devine obeza. Cauza pentru care virusul actioneaza diferit de la o persoana la cealalta este inca necunoscuta.

Desigur, virusul nu este singurul responsabil de aparitia obezitatii, dar data fiind existenta

acestuia, se pot gasi mai usor tratamente pentru obezitate.

Exista 50 de subtipuri de adenovirus. Impotriva unora exista vacciunuri, insa niciunul nu previne infectia cu ad-36. In plus, se pare ca si subtipul 37 de adenovirus ar avea aceleasi efecte ca ad-

PROGNOSTIC SI TRATAMENT

Prognosticul obezitatii este nefavorabil; fara tratament, obezitatea progreseaza. Cu cele mai multe tipuri de tratament se poate obtine scaderea in greutate, dar cele mai multe persoane revin la greutatea de dinaintea tratamentului in 5 ani.

In ultimii ani, scopurile si metodele de tratament ale obezitatii s-au schimbat radical datorita a doua descoperiri. Prima este aceea ca o scadere modesta a greutatii corporale, 10% sau poate chiar 5% din greutatea intiala este suficienta pentru a controla sau cel putin pentru a imbunatati cele mai multe complicatii ale tratamentului. In cele mai multe cazuri, greutatea ideala este greu de atins si, chiar si atunci cand este atinsa este foarte rar mentinuta. ’’Solutia 10%’’ a devenit un scop al celor mai multe programen de tratament.

A doua descoperire, derivata din slaba mentinere a greutatii corporale in timpul tratamentului, este mutarea de la un scop de scadere ponderala la unul de control al greutatii, ducand la greutatea optima posibil de atins in contextul general al sanatatii.

Avantajele scaderii ponderale

Avantajele ale scaderii ponderale (10 % fata de greutatea initiala)

Mortalitate

20 – 25% scadere in mortalitate 30 – 40% scadere a cazurilor de deces provocat de diabet40 – 50% scadere a cazurilor de deces in urma cancerului (obezitatea fiind un factor de risc)Presinea Arterialascadere cu 10mm Hg a presiunii sistolicescadere cu  20mm Hg a presiunii diastolice

Anginasimptome reduse cu 90%33% crestere a tolerantei la efort

Diabetulreducrea riscului de diabet cu mai mult de 50%scadere cu 30 – 50% a glicemiei a'jeunscadere cu 15% a HBAI

Strategii de tratament

Este foarte important sa fie stabilite si intelese mecanismele care au dus la obezitate. De aceea controlul greutatii incepe printr-un examen medical complet care include o anamneza amanuntita legata de obiceiurile alimentare, stilul de viata (pentru a putea determina necesarul caloric), examen clinic general, determinarea IMC (indice de masa corporala = raportul dintre

greutatea actuala si talia la patrat) care permite incadrarea intr-un anumit grad de obezitate, identificarea oricarei afectiuni care ar putea determina cresterea in greutate si a oricaror afectiuni care ar putea reprezenta complicatii ale obezitatii si nu in ultimul rand identificarea factorilor emotionali care ar putea de asemenea determina cresterea in greutate sau ar putea scadea sansele de succes in ceea ce priveste controlul greutatii. Trebuie avut in vedere ca intotdeauna exista anumite mecanisme psihologice care stau la baza unor obiceiuri alimentare nesanatoase, care trebuie demontate .Pentru eliminarea obezitatii exista o strategie de tratament bine stabilita, care se aplica in functie de particularitatile fiecarui caz. Primul pas consta in evaluarea istoriei medicale a fiecarui pacient, tratamente deja incercate, obiceiuri alimentare, profile psihologice si de comportament, influente profesionale si familiale. Urmatorul pas consta in stabilirea unui program alimentar combinat cu exercitii fizice, daca e cazul, la prescrierea unei medicatii ajutatoare, chirurgia gastrica fiind o optiune in functie de decizia medicului curant. Ce este necesar sa se inteleaga de la inceput este faptul ca indiferent de forma de tratament aleasa, aceasta trebuie aplicata pe o perioada cat mai lunga de timp. Acest lucru este in general greu de acceptat de pacientii obezi, care sunt disperati sa gaseasca un tratament miracol. Eficacitatea tratamentului de lunga durata este de fapt singura garantie a succesului.

Programele de control al greutatii pot fi impartite in trei categorii majore:

Programele de realizat individual sunt de baza pentru cei mai multi obezi care cauta un ajutor. Doctorul poate sa ajute pacientul obez in familiarizarea cu aceste programe. Poate include grupuri de ajutor reciproc, cum ar fi Anonimii Gurmanzi, programe ale comunitatii la locul de munca; carti si articole de specialitate; produse de dieta, cum ar fi formulele de schimbare a meniurilor.

Programele neclinice sunt programe comerciale, cu o strucura creata de compania care le-a generat si cu intalniri saptamanale coduse de diferite persoane competente, la care se adauga materiale de instruire in colaborare cu profesionistii in probleme de sanatate. Eficacitatea lor este greu de evaluat pentru ca se publica foarte putine statistici si foarte multe persoane le abandoneaza. Doctorii isi pot ajuta pacientii in selectionarea programelor de dieta cu putine grasimi sau in cresterea activitatii fizice.

Programele clinice sunt oferite de profesionosti in probleme de sanatate de obicei ca parte a programelor comerciale de scadere in greutate, dar si ca practica privata individuala sau de grup. Programele de control al greutatii utilizeza patru elemente:

-         sfatul de dieta si nutritional

-         terapia compartamentala

-         medicamentele

- chirurgiaDietoterapia este prima componenta a tratamentului pacientului obez. Elaborarea unui program nutritional se bazeaza pe faptul ca fiecare individ este unic (bagaj genetic, istorie medicala, mod general de viata) si de aceea dieta trebuie personalizata in asa fel incat sa se furnizeze alimente sanatoase, variate, echilibrate nutritional in functie de nevoile fiecarui pacient. O dieta echilibrata ar trebui sa acopere urmatoarele cerinte nutritionale: 12-15% proteine, 30-

35% lipide si 50-55% glucide (carbohidrati). Atunci cand pierderea ponderala este impusa, aportul caloric este redus, iar tipul alimentelor si frecventa meselor sunt principala preocupare pentru a obtine efecte durabile in timp. Glucidele consumate trebuie sa fie in majoritate complexe, iar aportul celor simple trebuie redus cat mai mult cu putinta. Glucidele trebuie sa reprezinte cel putin o jumatate din aportul total de trofine (substante alimentare) intr-o zi, intrucat ele furnizeaza energie pentru desfasurarea activitatilor fizice si de asemenea calmeaza senzatia de foame. Caloriile provenite din glucide complexe sunt in general catabolizate, consumate si nu se vor depune in rezerve de grasime. Lipidele sau grasimile sunt o sursa majora de energie pentru organismul uman, insa nu e singura si, in plus, o cantitate prea mare de grasimi (35%) in dieta este daunatoare, datorita cresterii riscului de hipercolesterolemie. Sistemul circulator este cel mai afectat, deoarece nivelul crescut al colesterolului contribuie la cresterea incidentei accidentelor vasculare si a numarului de infarcturi cardiace. Atunci cand nivelul colesterolului creste peste limita normala si pentru perioade indelungate, acesta se depune pe peretii interiori ai arterelor si reduce sau blocheaza circulatia sanguina. Organele care primesc sange de la aceste artere au de suferit, deoarece nu primesc suficient oxigen si nutrienti, cat ar avea nevoie. De exemplu, atunci cand circulatia cerebrala este blocata, se produc accidentele cerebrale. Colesterolul provine din doua surse: cel mai mult se produce in ficat, prin transformarea diversilor nutrienti, in special grasimi saturate. Din moment ce toate animalele isi produc propriul colesterol, cealalta parte din colesterolul uman provine direct din consumul produselor animaliere. Acest colesterol este absorbit in intestin si se adauga la cel produs de ficat. Este cunoscut faptul ca o dieta bogata in grasimi saturate conduce la cresterea productiei de colesterol din organism. Asadar, prin reducerea cantitatii de grasimi din dieta se poate mentine nivelul colesterolului sanguin total in limite normale. Grasimile din dieta ar trebui sa provina din: carne de pui sau de curcan, peste, lactate degresate partial, ulei de masline sau alune si seminte crude.

Proteinele pot fi consumate in proportie de maxim 15% din ratia zilnica de trofine. Este recomandat sa se consume atat proteine din surse vegetale, cat si animale. Proteinele animale se gasesc in carne si produse din carne, peste, oua si lactate. Legumele uscate sunt bogate in proteine, la fel cerealele si painea. Necesarul de fibre, care este de circa 30-40 g/zi, este furnizat de legume, fructe si cereale. Fiecare masa ar trebuie sa contina un fruct si o leguma proaspata. Lichidele consumate trebuie sa aduca minim 1,5 litri de apa pe zi iar apa este singurul lichid cu adevarat necesar pentru organismul nostru. Odata stabilite tipul si cantitatea alimentelor, este necesara schimbarea obiceiurilor alimentare avute anterior. Astfel gustarile cvasi-permanente, cantitatile excesive de lipide si volumul prea mare de alimente consumate in timpul meselor principalele vor disparea din noul mod de viata al pacientului obez. Sunt recomandate trei mese pe zi si cate o gustare intre mese; este foarte important ca fiecare masa sa se desfasoare intr-o atmosfera relaxata, pozitiva, fara graba. Indicatiile precise si la obiect in legatura cu regulile de alegere a alimentelor si cantitatile optime, vor fi determinate de particularitatile fiecarui individ.

Terapia comportamentala se bazeaza pe analiza comportamentului care considera ca acesta, antecedentele si consecintele lui trebuie schimbate. Primul comportament care trebuie schimbat este modul de a manca, accentul punandu-se pe incetinirea ritmului in care se mananca. Apoi urmeaza efortul de a modifica antecedentele, prin evitarea efectuarii

cumparaturilor in perioadele in care persoana respectiva este infometata sau rpin indepartarea alimentelor foarte bogate in calorii aflate la indemana in casa. Educatia nutritionala, terapia cognitiva (in special pentru a preveni recaderile) si masurile de crestere a activitatii fizice au importanta majora in aceste programe.

In afara scaderii aportului de calorii, un rol important in tratamentul obezitatii il are cresterea consumului de calorii: sportul - sedentarismul jucand un rol important in aparitia acestei afectiuni. Exercitiul fizic contribuie la diminuarea tesutului adipos prin cresterea capacitatii sistemului muscular de a utiliza grasimea in scopuri energetice. Activitatea fizica moderata, zilnica, duce la mentinerea unui tonus muscular bun si a unui consum energetic sporit. In plus, respiratia, circulatia generala si in special cea venoasa si limfatica sunt ameliorate. La toate acestea se adauga si efectul psihologic pozitiv. Aerobicul ofera cele mai bune conditii pentru arderea grasimilor. De asemenea, un bun efect il au plimbarile, joggingul, dansul, inotul, mersul pe bicicleta. Tipul de efort si intensitatea acestuia se face de asemenea la recomandarea medicului specialist, in functie de prezenta sau nu a patologiei asociate.

Strategia slabirii in greutate se bazeaza pe succesiunea ciclurilor "slabire - mentinere", care cuprind: a) perioade de slabire propriu-zisa (de 1 - 3 luni) in care greutatea scade cu 3 - 8 kg prin dieta hipocalorica, exercitiu fizic, terapie comportamentala si eventual medicatieb) mentinerea efectului 2 - 6 luni prin exercitiu fizic, terapie comportamentala, dieta si eventual medicatieUn rol important insa trebuie sa-l aiba profilaxia obezitatii, avand in vedere faptul ca > 40% dintre obezii adulti au fost obezi si in copilarie. Spre deosebire de obezitatea survenita la maturitate, care se datoreaza cresterii volumului celulelor adipoase (hipertrofie), obezitatea survenita la copil se datoreaza unui numar crescut de celule adipoase ( hiperplazie), fiind astfel foarte greu de tratat ( numarul de celule ramane permanent acelasi, fixat din perioada copilariei).

Medicamente: multiplele beneficii ale unei modeste scaderi in greutate si dificultatea mentinerii noii greutati au readus interesul pentru farmacoterapia obezitatii, in special de cand noile medicamente nu mai creeaza dependenta. Totusi recenta descoperire a unei valvulopatii foarte frecvente la pacientii care au fost tratati cu Fenfluramina singura sau in combinatie cu Fenteramina (de obicei denumita fen-phen) au scazut interesul pentru tratamentul medicamentos al obezitatii. Fenfluramina nu se mai utilizeaza, fiind aprobata ca suprimant al apetitului Sibutramina.

Tratamentul chirurgical: pentru persoanele cu obezitate importanta (IMC > 40) si pentru cei cu obezitate mai putin importanta dar cu complicatii potential fatale, tratamentul chirurgical este de electie . Acesta duce la o pierdere mare a greutatii, care de obicei se mentine >5 ani. Cele mai frecvente operatii, gastropatia verticala si by-pass gastric- reduc radical volumul stomacului prin crearea unui buzunar gastric mai mic de 25 ml. Scaderea ponderala dupa tratamentul chirurgical este rapida la inceput si scade treptat in urmatorii 2 ani. Este direct proportioanala cu gradul obezitatii si de obicei variaza intre 40 si 60 kg. Scaderea ponderala este insotita de o marcata diminuare a complicatiilor medicale si de o imbunatatire a dispozitiei, autoevaluarii, a imaginii corporale, a nivelului de activitate, a eficientei interpersonala si vocationale. Gastrectomia verticalaUn studiu publicat recent in revista medicala Endoscopia chirurgicala

arata ca gastrectomia verticala este o optiune mai buna in anumite circumstante, comparata cu alte proceduri laparoscopice. Studiul a fost condus de dr. Crystine M. Lee, dr. Paul T. Cirangle si dr Gregg H. Jossart, de la Centrul Medical California Pacific din San Francisco.

Studiul a fost condus de dr. Crystine M. Lee, dr. Paul T. Cirangle si dr Gregg H. Jossart, de la Centrul Medical California Pacific din San Francisco. Au fost analizati 216 pacienti carora li s-a facut gastrectomie verticala, cunoscuta si ca gastrectomie 'in maneca'. Varsta medie a pacientilor este de 44,7 ani, iar 173 dintre pacienti (adica 80%) erau femei.

Rezultatele studiului indica faptul ca scaderea in greutate in cazul unei gastrectomii verticale este mai mare comparativ cu bypass-ul gastric cu contact duodenal. Avantajul gastrectomiei verticale este faptul ca nu prezinta aceeasi provocare chirurgicala si nici o rata a mortalitatii atat de mare, care a fost raportata in 32% din cazurile de sunt duodenal. In plus, gastrectomia duodenala dureaza mai putin timp, iar recuperarea postoperatorie este mai rapida, de numai 1,9 zile, fata de 3,2 zile in cazul altor tipuri de gastrectomii.

Dr. Gregg Jossart, unul dintre coautorii studiului si chirurg la Laparoscopic Associates in San Francisco, a subliniat ca descoperirile initiale sunt incurajatoare, desi este nevoie de mai multa munca de cercetare.

"Gastrectomia verticala este o solutie rezonabila la problemele de super-obezitate. Poate fi facuta laparoscopic, chiar si la pacientii care cantaresc peste 230 kg. Restrictia gastrica poate produce la acesti pacienti o scadere in greutate de mai mult de 100 kg, ducand astfel la imbunatatirea starii pacientului si la rezolutie asociata problemelor medicale cum ar fi diabetul si apneea nocturna."CONCLUZII:Regimul alimentar va fi hipocaloric, adaptat la necesarul caloric in functie de activitatea care este desfasurata (1200 - 1300 cal/zi in conditii de efort normal sau mai mic in conditii de repaus) cu un aport echilibrat de proteine (1,2 - 1,5 g/kg/zi) importante pentru lor plastic, pentru stimularea ritmului metabolic si in mentinerea imunitatii, de lipide (40 - 50 g/zi ) cu asigurarea acizilor grasi esentiali (grasimi vegetale) si de glucide , in cantitate mica (120 - 150 g/zi) provenite in special din fructe si legume. Mesele trebuie sa fie 5 -6 pe zi, in cantitati echilibrate, evitandu-se mesele copioase, dar si perioadele de "infometare".Se considera ca nici un regim in tratamentul obezitatii, nu poate fi eficient daca nu se inlatura cu desavarsire zaharul si dulciurile concentrate si daca nu se limiteaza cu strictete fainoasele si painea. Aportul de lichide trebuie sa fie de 1 - 1,5 l/zi (mai crescut in zilele de vara) , cu un consum limitat de sare, eliminandu-se alcoolul din alimentatie (alcoolul ingrasa!) si respectand intocmai cantitatile de alimente recomandate de medicul specialist.Dieta va fi personalizata, adaptata la posibilitatile pacientului si apropiata de obiceiurile sale alimentare.Este important ca orice cura de slabire sa fie coordonata de un medic specialist, orice tentativa radicala prin post absolut sau cu un aport extrem de mic de calorii, fiind extrem de riscant daca nu se face sub supravegherea medicului.Se recomanda o slabire treptata: 2 - 4 kg/luna. Studiile clinice arata ca si o scadere cu doar 5% a greutatii, poate micsora semnificativ riscul de imbolnavire sau severitatea unor boli ca diabetul, cele de inima sau hipertensiunea.In timp, dieta trebuie sa devina un regim echilibrat, inteles si acceptat de bolnav, care sa poata fi mentinut timp indelungat.

In afara scaderii aportului de calorii, un rol important in tratamentul obezitatii il are cresterea consumului de calorii: sportul - sedentarismul jucand un rol important in aparitia acestei afectiuni. Exercitiul fizic contribuie la diminuarea tesutului adipos prin cresterea capacitatii sistemului muscular de a utiliza grasimea in scopuri energetice. Activitatea fizica moderata, zilnica, duce la mentinerea unui tonus muscular bun si a unui consum energetic sporit. In plus, respiratia, circulatia generala si in special cea venoasa si limfatica sunt ameliorate. La toate acestea se adauga si efectul psihologic pozitiv. Aerobicul ofera cele mai bune conditii pentru arderea grasimilor. De asemenea, un bun efect il au plimbarile, joggingul, dansul, inotul, mersul pe bicicleta. Tipul de efort si intensitatea acestuia se face de asemenea la recomandarea medicului specialist, in functie de prezenta sau nu a patologiei asociate.De asemenea masajul impiedica hipotonia tisulara ce duce la incretirea pielii si la un aspect exterior inestetic.

Strategia slabirii in greutate se bazeaza pe succesiunea ciclurilor "slabire - mentinere", care cuprind: a) perioade de slabire propriu-zisa (de 1 - 3 luni) in care greutatea scade cu 3 - 8 kg prin dieta hipocalorica, exercitiu fizic, terapie comportamentala si eventual medicatieb) mentinerea efectului 2 - 6 luni prin exercitiu fizic, terapie comportamentala, dieta si eventual medicatie

Un rol important insa trebuie sa-l aiba profilaxia obezitatii, avand in vedere faptul ca > 40% dintre obezii adulti au fost obezi si in copilarie. Spre deosebire de obezitatea survenita la maturitate, care se datoreaza cresterii volumului celulelor adipoase (hipertrofie), obezitatea survenita la copil se datoreaza unui numar crescut de celule adipoase ( hiperplazie), fiind astfel foarte greu de tratat ( numarul de celule ramane permanent acelasi, fixat din perioada copilariei).

Obezitatea este o problema reala pentru multi oameni. Rezolvarea acestei probleme inseamna rezolvarea unei probleme de sanatate importante, cu repercursiuni asupra propriei imagini, cu un efect pozitiv asupra increderii de sine, permitand un stil de viata mai dinamic. Nu este un drum usor, dar prin constientizarea problemei, cu vointa si cu un program bine stabilit si urmarit, obiectivele pot fi atinse. Scopul nu este doar de a slabi, ci si de a mentine mai apoi greutatea in limitele normale, uneori aceasta fiind partea cea mai dificila. Dr.MD.Richard Atkinson de la Universitatea din Wisconsin a dovedit ca infectia adenovirus (AD36) stimuleaza cresterea tesutului adipos cauza la o treime dintre obezi, adenovirusul este responsabil pentru raceala, gripa

1.Vitamine Minerale+Coenzima Q10 contine Vitamina C 200 % pentru prevenirea gripei.

2.Relatia intre obezitate si longevitate

La obezitate se recomanda:

- Consum ponderat

3. De cinci ori pe zi fructe (Ananas) si legume (Five Daily)

Joseph Bass, Ph.D.Specialist in genetica moleculara de reglare a greutatii corporale, consum alimentar si metabolizm indica un echilibru cronobiologic alimentar, in revista Science 21 Apr.2005: Obezitatea si sindromul metabolic prin dereglarea ceasului biologic intern

Echilibru cronobiologic alimentar

5. Somn putin o cale de obezitate si sindrom metabolic

6. In studiu s-a constatat: pacienti cu obezitate dorm mai putin fata de persoanele cu indexul masei corporale BMI normal

 La barbati cine are indexul masei corporale BMI mai mare de 30 kg/m2(Biomarker de sindrom metabolic) si o circumferinta abdominala mai mare de 102 cm este afectat grav.

La femei riscul creste deja la o circumferinta abdominala de 88 cm este afectat grav de a primi boli metabolice: diabet zaharat tip 2, afectiuni cardiovasculare si accident vascular cerebral, recomandabil: Vitamina E Forte 400 UI.

Cu 4 ore de sport, pe saptamina si un consum zilnic mai mic de 30 % de acizi grasi, dintre care acizi grasi saturati mai putin de 10 % si 15 g/1000kcal-fibra dietetica (dietary fiber),

Reducerea de masa corporala cu 10 kg reduce cu 3% Hemoglobina glicozilata HbA1

Reducerea de: Hemoglobina glicozilata HbA1c

Tesutul adipos secreta: Citokine (Mediatori inflamatorii), un factor implicat in procesul de ateroscleroza ca factor de agregare plachetara, factor regulator al tensiunii si factor regulator al metabolizmului cu hormonul: Adiponectina un factor protector cardiovascular si un biomarker de risc.

Cu aparatul de masura a greutatii corporale si circumferinta abdominala se constata riscul bolilor metabolice: diabet zaharat tip 2, afectiuni cardiovasculare si accident vascular cerebral, recomandabil: Vitamina E Forte 400 UI.

Reducerea prudenta si rationala a greutatii corporale cu supraveghere medicala

- Cura de slabire cu reducerea de calorii dupa: Dr. Roy Walford- Reducerea de calorii (1000-1500 kcal) si adaus de suplimente nutritive: Vitamine Minerale+Q10- Cura de slabire dupa: Dr. MD. Atkins R. cu proteine vegetale fara colesterol ca Spirulina Bio care contine 67 % proteine vegetale de inalta valoare biologica.

Fitness Vitalitate

Se recomanda:- 20 - 30 min. pe zi, de 2-3 ori pe saptamina joging,mersul cu bicicleta, inot sau alte sporturi usoare.

Fitness permanent pentru reducerea greutatii corporale in combinatie cu dieta:

11. Dieta Cambridge

12. Dieta cu specific mediteranean

Dieta cu Spirulina proteine vegetale, cu inalta valoare biologica (Spirulina 67 %),

- Reduceti hidratii de carbon-monozaharidele (zaharul, glucoza-index glicemic 100), si adaugati cu:

- Suplimente nutritive: Vitamine, Minerale, Oligoelemente (150% RDA) + Vitamina C 200 % + Coenzima Q10 - 5mg

- Folositi Coenzima Q10 30 mg pentru ridicarea energiei celulare cit si protectia inimii,

- Alegeti hidratii de carbon-dizaharidele fructoza, sau cel mai bine,

Hidratii de carbon-dizaharide: Fructoza

- Hidratii de carbon-polizaharide Spirulina, Muesli (Fulgi de ovaz, Fulgi de porumb, + 20% Fructe exotice: Banane, Ananas, Papaya, Zmochine, Curmale, Nuca de Cocos).

- Hidratii de carbon-polizaharidele (muesli) sint digerate si absorbite incet, cresterea nivelului de glucoza este treptata si nu se ajunge la hipoglicemie.

13. Efectul muesli si a suplimentelor nutritive la micul dejun.

Rolul hidratilor de carbon-monozaharide in apetit.

15. Sursa de fibra absoarbe grasimile.

16. Spirulina moduleaza apetitul datorita continutului de proteine 67% care eliberareaza substanta ciclica AMP si extractul de ceai verde stimuleaza termogeneza in obezitate, prin administrarea cu 30 min. inainte de masa

- Cercetatori de la Institutul Francez INSERM au publicat in revista „Cell Metabolism “ au explicat cum proteinele reduce apetitul, si foamea.

- Cercetatorii Francezi au constatat o alimentatie bogata in proteine, da semnalul activitatii genetice de crestere a glucozei pe care ficatul trimete semnalul catre cerebral de stopare alimentara.- Cecetatorul Gilles Mithieux presupune eliberarea substanzei ciclice AMP care activeaza gena de producere a glucozei.

17. Ceai Verde cu continutul de catechine stimuleaza termogeneza in obezitate prin inhibarea enzimei catecol-o-metiltransferaza (COMT).

Un studiu stiintific cu Christian Roberts de la Universitatea din California arata ca in numai trei saptamini se inbunatateste valorile sanatatii, la 31 de barbati cu obezitate severa:

Majoritatea obezilor sufera de sindrom metabolic, hipertensiune arteriala, valorile de colesterol inalte, dezechilibru glucozic, creste numarul de cazuri cu diabet tib 2.

- Schimbarea regimului alimentar, reducere calorica, cu fibre dietetice, program sportiv de 45 min. - 60 min.

- La ateroscleroza regimul alimentar si programul sportiv trebuie prelun

ANEXE

Pentru a masura supraponderalitatea si obezitatea putem folosi un indicator IMC (Indexul Masei Corporale) sau BMI (Body Mass Index) care se calculeaza astfel:

BMI(kg/m2) =masa corporala (kg)

inaltime2 (m2)

Valorile acceptate international ale indicatorului BMI sunt:

sub-ponderal < 18.5

normal 18.5 - 24.9

supra-ponderal 25 - 29.9

obezitate 30 -39.9

obezitate extrema > 40

Lapte si preparate din lapte

Alimentul (100g)

Proteine Lipide Glucide Calorii

Lapte de vaca integral

3.5 3.5 4.5 65

Lapte de vaca normalizat

3.5 1.7 4.9 50

Lapte 3.5 0.1 5.0 36

smantanitLapte de bivolita

5.0 8.0 5.2 116

Lapte de oaie

6.0 7.5 4.6 113

Lapte de capra

3.5 3.7 4.5 67

Lapte batut de vaca

3.2 2.9 5.5 63

Chefir 4.0 2.8 1.0 59

Sana 3.5 3.6 1.0 64

Iaurt 3.2 2.6 1.0 54

Lapte praf 27.0 24.0 10.0 498

Branza grasa de vaca

13.0 9.0 4.5 155

Branza dietetica de vaca

18.0 0 4.0 90

Branza de burduf

27.4 27.4 9.5 360

Telemea de oaie

18.9 24.0 1.0 305

Telemea de vaca

19.4 20.4 1.0 373

Cascaval Dobrogea

28.6 32.4 1.0 423

Cascaval Penteleu

26.0 19.0 1.0 283

Branza de Olanda

31.4 25.4 0.2 365

Branza topita

7.0 36.0 0.9 366

Carne si preparate din carne

Alimentul (100g) Proteine Lipide Glucide Calorii Carne de vaca slaba 20.4 2.2 0 104 Carne de vaca semigrasa 17.0 7.0 0 134 Carne de vaca grasa 12.0 24.5 0 277 Carne de porc slaba 20.4 6.3 0 142 Carne de porc semigrasa 16.0 24.7 0 295 Carne de porc grasa 15.0 30.0 0 340 Carne de oaie 17.0 12.0 0 131 Carne de miel 18.0 20.0 0 260 Carne de gaina 21.0 6.0 0 142

Carne de pui 20.1 10.2 0 177 Carne de curca 24.5 8.5 0 179 Carne de gasca 18.4 20.0 0 261 Carne de rata 19.6 6.0 0 136 Carne de iepure 22.0 1.0 0 100 Creier 10.5 9.0 0 127 Ficat 19.7 3.0 0 109 Inima 17.0 4.0 0 107 Parizer, Cremwurst, polonez 13.0 26.0 0 295 Salam Sibiu 26.5 43.1 0 579 Salam de vara 20.0 17.0 0 312 Caltabos alb 18.2 19.7 0 258 Toba 23.0 22.0 0 200 Leberwurst 16.8 30.1 0 349 Pateu de ficat 19.6 19.5 0 261 Carnati de casa 18.0 26.9 0 321 Carnati trandafir, cabanos 19.4 31.73 0 374 Sunca presata 24.9 20.7 0 294 Muschi tiganesc 21.6 26.3 0 333 Conserva de porc in suc propriu 20.5 14.9 0 223 Conserva de vita in suc propriu 21.6 8.6 0 168

 

Peste si preparate din peste

Alimentul (100g) Proteine Lipide Glucide Calorii Crap 18.9 2.8 0 104 Crap de elesteu 16.0 10.1 0 160 Salau 19.4 0.4 0 83 Stiuca 19.1 0.4 0 82 Somn 16.8 18.8 0 244 Scrumbii de Dunare 14.2 25.9 0 299 Calcan 17.0 2.0 0 88 Morun 17.5 4.7 0 115 Nisetru 18.5 17.3 0 237 Stavrid de Marea Neagra 16.6 5.1 0 115 Cod 19.0 1.0 0 87 Hering 18.0 10.0 0 167 Macrou 22.0 10.0 0 183 Stavrid 21.0 3.0 0 114 Rasol de stiuca 16.0 0.9 0 74 Rasol de salau 17.1 1.2 0 88 Rasol de macrou cu legume 9.6 3.4 3.4 88

 

Conserve din peste

Alimentul(100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII

Crap in sos tomat 10.6 6.9 4.3 125 Stiuca in sos tomat 11.7 4.3 2.7 99 Caras in sos tomat 11.5 6.2 3.4 118 Babusca in sos tomat 11.1 5.6 3.4 112 Cod in sos tomat 14.9 1.3 2.9 85 Hering in sos tomat 16.2 10.4 1.8 170 Macrou in sos tomat 14.5 10.6 1.6 164 Stavrid in sos tomat 15.5 6.6 0 125 Ghiveci de stiuca 9.7 2.7 3.0 77 Ghiveci de platica 10.2 3.3 3.7 87 Ghiveci de macrou 10.2 5.4 4.1 109 Ghiveci de stavrid 11.0 3.8 3.8 94 Scrumbie de Dunare in ulei 12.4 39.1 0 414 File de macrou in ulei 16.2 20.7 0 259 Heringi in ulei 13.7 36.0 0 325

 

Semiconserve din peste

ALIMENTUL(100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII File de sardina in ulei 19.3 21.6 0 280 Sardela tip Lissa-Stavrid 19.5 20.0 0 266 Chilca in sos picant 17.5 4.7 0 115 Sardeluta in sos picant 19.5 12.1 0 192 Icre de crap 25.0 3.0 0 130 Icre de stiuca 27.0 1.5 0 125 Icre negre (caviar) 26.0 15.0 0 246 Icre de Manciuria 31.0 12.0 0 256

 

Oua

ALIMENTUL(100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Ou de gaina integral 14.0 12.0 0.6 174 Galbenus de ou de gaina 16.0 32.0 0.3 361 Albus de ou de gaina 13.0 0.2 0.5 57 Un ou de rata (cca 60g) 7.0 8.0 0.2 104

 

Legume proaspete

ALIMENTUL (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Andive si cicoare 1.7 0.2 4.1 20 Anghinare 3.0 0.2 11.8 51 Ardei iute 1.2 0.2 5.3 24 Ardei gras verde 1.1 0.2 2.5 17 Ardei gras rosu 1.3 0.4 7.3 39 Bureti 2.3 0.35 3.4 22 Cartofi noi 1.7 0.2 17.4 80 Cartofi natur 2.0 0.1 19.1 85

Castraveti 0.8 0.1 3.0 13 Ceapa verde 1.0 0.2 3.5 20 Ceapa uscata 1.4 0.2 9.0 40 Ciuperci 4.0 0.15 3.3 26 Conopida 2.4 0.2 4.9 25 Dovlecei 0.9 0.1 3.2 18 Fasole verde 2.4 0.2 7.6 35 Gulii 3.1 0.4 5.4 30 Linte uscata 25.7 1.0 59.2 339 Hrean 3.0 3.0 17.0 107 Loboda 3.0 0 1.0 16 Mazare verde proaspata 6.7 0.4 17.0 90 Manatarci 4.6 0.4 4.6 34 Morcovi 1.1 1.0 9.1 40 Papadie 2.7 0.3 8.8 44 Pastarnac 1.4 0.5 15.0 72 Patrunjel radacini 3.7 0.2 9.0 50 Patlagele rosii 1.1 0.3 3.4 20 Patlagele vinete 1.3 0.2 4.8 27 Praz 2.4 0.7 6.0 33 Ridichi 1.1 1.0 4.2 20 Ridichi de iarna 1.3 0.1 4.9 26 Rosii 1.0 0.3 4.0 23 Rubarba 0.5 0.1 3.8 16 Salata verde 1.3 0.3 2.8 15 Sfecla rosie 1.6 0.1 9.6 42 Spanac 2.2 0.3 3.9 22 Sparanghel 2.1 0.2 4.1 21 Telina radacina 1.7 0.3 9.0 46 Urzici 7.9 0.7 7.1 68 Usturoi 7.2 0.2 26.0 137 Varza 1.6 0.1 5.7 25 Varza de Bruxelles 4.7 0.5 8.7 47 Varza murata 1.1 0.2 3.4 20 Vinete 1.0 0 5.0 24

 

Legume conservate

ALIMENTUL (100 g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Conopida in apa 0.9 0 1.5 10 Dovlecei in apa 1.8 0.5 2.5 22 Fasole verde 1.4 0.4 2.5 18 Mazare verde 6.5 0.5 10.0 72 Bame in bulion 1.5 0.6 6.0 36 Ghiveci in bulion 1.4 0.5 3.7 26 Tomate in bulion 1.7 0.4 3.1 23

Vinete in bulion 1.0 0.5 1.6 15 Ghiveci in ulei 2.0 8.0 4.2 100 Vinete in ulei 1.8 8.0 2.4 92 Tocana de legume 1.0 6.0 3.1 73 Ardei 1.2 8.0 8.0 112 Spanac cu orez 2.0 8.0 2.0 91 Bame in ulei 1.9 6.0 6.2 89 Bulion de tomate 3.6 0 11.6 62 Pasta de tomate 5.4 0 15.4 85

 

Legume uscate, deshidratate, murate

ALIMENTUL (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Fasole alba uscata 22.0 1.5 62.1 350 Linte boabe 25.0 1.9 52.0 333 Mazare uscata 24.5 1.0 61.7 354 Cartofi rondele (deshid.) 7.8 0.4 77.0 350 Ciuperci (deshid.) 41.7 1.7 30.8 313 Morcovi (deshid.) 9.0 1.5 61.4 303 Castraveti in otet 0.6 0 1.5 9 Gogosari in otet 0.7 0 3.0 15 Salata de varza rosie 1.0 0 3.0 16 Salata de sfecla rosie 1.0 0 8.2 38 Varza acra 1.2 0 3.3 16

 

Fructe proaspete

ALIMENTUL (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Afine 0.6 0,6 15,1 61 Agrise 0.8 0.5 8.3 35 Banane 1.3 0.4 24 94 Caise 0.9 0.2 12.9 51 Capsuni 0.8 0.6 8.1 37           Cirese 1.1 0.4 14.6 60 Coacaze 1.4 0.4 13.9 58 Coacaze de munte 0.7 0.1 12 45 Coarne 1.0 0 20.0 84 Corcoduse 0 0 10.0 40 Dude 0 0 17.0 68 Fragi de padure 1.3 1.0 9.8 54 Grapefruit 0.5 0.2 6.5 30 Gutui 0.3 0 14.1 52 Lamaie 0.9 0.6 8.7 32 Mandarine 0.8 0.3 10.9 44 Macese 4.1 1.7 21.8 107

Mere 0.3 0.4 15.0 58 Mure 1.2 1.1 11.9 56 Pepene galben 0.8 0.1 13.5 54 Pepene verde 0.5 0.2 6.9 28 Pere 0.5 0.4 15.5 61 Piersici 0.8 0.2 11.8 47 Portocale 0.9 0.2 11.3 45 Prune 0.7 0.2 12.9 50 Struguri 0.8 0.4 16.7 68 Visine 1.0 0.5 14.0 65 Zmeura 1.1 0.6 14.4 66

 

Fructe uscate, oleaginoase

ALIMENTUL(100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Caise fara samburi 5.2 0.4 68.0 304 Curmale cu samburi 2.2 0.6 75.0 284 Mere 1.0 1.0 55.0 239 Pere 2.4 0.4 70.0 300 Piersici 3.0 0.6 69.4 302 Prune cu samburi 2.5 0.5 71.0 306 Smochine uscate 3.1 0.2 73 270 Stafide 2.3 0.5 71.2 268 Arahide 30.6 46.1 18.2 560 Migdale 18.6 54.1 19.6 596 Alune curatate 12.7 60,9 18.0 671 Castane 3.4 1.9 45.6 213 Masline negre 20.0 35.0 7.2 437 Masline verzi 12.5 10.0 8.1 177 Nuci 15.0 64.4 15.6 654

 

Sucuri si compoturi de fructe

ALIMENTUL (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Suc de mere 0.09 0 17.4 72 Suc de mere concentrat 0.5 0 64.4 266 Suc de pere 0.02 0 14.1 57 Suc de prune 0.09 0 13.7 56 Suc de zmeura 0.16 0 12.3 51 Suc de struguri 0.13 0 20.0 83 Suc de tomate 1.0 0 5.0 23 Compot de caise 0.5 0 14.0 59 Compot de cirese 0.4 0 15.5 65 Compot de gutui 0 0 17.0 70 Compot de mere 0.3 0 17.5 73 Compot de pere 0.2 0 20.5 85

Compot de piersici 0.6 0 16.1 68 Compot de prune 0.4 0 15.3 64 Compot de struguri 0.5 0 19.0 80 Compot de visine 0.4 0 15.5 65

 

Produse derivate din cereale

ALIMENTUL (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Paine alba 7.5 0.4 52.0 247 Paine intermediara 7.5 0.7 48.0 234 Paine neagra 8.4 1.2 48.0 242 Paine de secara 12.4 1.7 67.7 344 Paine Graham 9.1 1.0 51.0 256 Cornuri, chifle simple 8.2 0.4 57.1 278 Cornuri, chifle cu material 8.2 4.4 61.6 327 Faina de grau extractie 75% 11.8 1.4 72.0 336 Faina de grau extractie 85% 11.0 1.4 71.0 349 Faina de secara 8.9 1.2 74.6 353 Faina de porumb 9.6 1.7 72.1 351 Arpacas de orz 9.5 1.5 72.0 343 Orez decorticat 8.1 1.2 75.5 354 Gris 9.4 0.9 75.9 358 Fulgi de ovaz 13.6 6.3 63.3 374 Paste fainoase obisnuite 10.9 0.6 75.6 360 Paste fainoase cu ou 10.2 2.2 79.1 386 Biscuiti 8.2 9.5 74.0 425

 

Produse zaharoase 

ALIMENTUL (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Zahar 0 0 100.0 410 Glucoza 0 0 78.0 320 Miere de albine 0.5 0.2 81.0 336 Amidon 0 0 83.0 340 Caramele cu lapte 1.2 6.4 83.1 405 Carmele cu fructe 0 0 96.0 394 Caramele cu malt 5.7 0.1 82.0 360 Caramele cu miere 3.7 5.0 84.0 406 Caramele cu rom 2.7 5.4 64.0 323 Caramele cu lapte si malt 6.4 6.5 81.0 422 Dropsuri 0 0 98.5 403 Dropsuri cu lapte 2.3 2.0 95.0 447 Drajeuri 0 0 99.0 405 Bomboane de ciocolata 7.0 33.8 66.3 574 Sirop de visine 0.4 0 54.0 264 Sirop de zmeura 0.09 0 70.0 288

Gem de caise 0.65 0 58.0 240 Gem de piersici 0.64 0 39.0 244 Gem de zmeura 0 0 60.0 246 Gem de visine 0.88 0 60.0 250 Gem de capsuni 0.34 0 38.0 239 Gem de gutui 0.35 0 38.0 239 Dulceata de trandafiri 0 0 68.0 278 Dulceata de caise 0.74 0 70.0 290 Dulceata de visine 0.77 0 68.0 282 Jeleu de afine 0.6 0 76.0 314 Jeleu de mure 0.5 0 65.0 369 Marmelada amestec 0.8 0 54.0 325 Marmelada extra 0.42 0 71.0 292 Magiun de prune 1.5 0 55.0 292 Pasta de macese 0.8 0 66.0 274 Ciocolata menaj 6.5 27.5 62.0 536 Ciocolata cu lapte 6.9 40.0 50.0 605 Halva de floarea soarelui 18.8 31.5 43.0 546

 

Grasimi

ALIMENTUL(100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Smantana 2.5 30.0 3.1 302 Unt 6.0 74.0 2.0 721 Untura de porc 0.2 99.6 0 927 Untura de gasca 0.5 99.0 0 923 Ulei 0 100.0 0 930 Margarina 0 82.5 0 767

 Bauturi

ALIMENTUL (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII Bere blonda 0 3.0 5.0 47 Bere neagra 0 3.0 5.0 47 Cafea neindulcita 0 0 1.0 4.1 Ceai neindulcit 0 0 0 0 Limonada 0 0 12.0 48 Pepsi 0 0 10.0 40 Whiskey 0 0 100.0 400

Alimentele care trebuie evitate:

grasimi animale (unt, slanina, untura, jumari, carne grasa), frisca, smantana, branzeturi fermentate, branza topita,

lapte integral, maioneze, creme, produse de patiserie (placinte, pateuri), oua, inghetata, prajituri, ciocolata, fructe si legume uscate sau conservate prin deshidratare, fructe oleaginoase (nuci, arahide, alune), fructele cu continut glucidic mare (struguri, prune, banane, curmale, stafide,

smochine), cartofi prajiti, sucuri indulcite cu zahar.

Alimente care se vor consuma moderat:

grasimi vegetale (margarina vegetala, ulei de masline, floarea soarelui, soia), paine integrala,

preparate de cereale, mamaliga, porumb fiert, cartofi fierti sau copti, paste fainoase fierte, ovaz fiert, sucuri naturale de fructe neindulcite, peste slab, carne alba fara pielita (pui, gaina, curcan), iaurt slab, lapte smantanit, branza de vaci, albus de ou, conserve in ulei.

Alimente ce se pot consuma nerestrictionat:

legume proaspete (rosii, salata, varza), legume fierte (morcov, gulii, telina, conopida, sfecla), grapfruit, capsuni, kiwi, ceaiuri de plante, bauturi nealcoolice hipocalorice (Coca-Cola Light, Pepsi-Max), apa minerala, sifon.

Alte sfaturi:

evitati excesul de sare (nu depasiti o lingurita pe zi);

mancati doar cate putin dar de patru sau cinci ori pe zi; in principiu, se vor evita mesele rare si abundente si nu serviti masa dupa orele 18 ale zilei

nu mancati pana la deplina saturare;

nu consumati alcool; este un stimul puternic al poftei de mancare;

mancati incet, fara graba, nu infulecati, nu cititi si nu va uitati la televizor atunci cand mancati;

verificati-va des greutatea si dimensiunile taliei

pentru indulcirea alimentelor sau bauturilor folositi cu moderatie Nutrasweet, zaharina, sau ciclamat;

faceti exercitii fizice si miscare (mersul pe jos, inotul, aerobic, jogging-ul, gimnastica;)

Ingestia doar a unor factori nutritivi esenÆiali sub un nivel

critic care determinå boala çi ingestia a mai multor factori

nutritivi peste un nivel specific afecteazå în egalå måsurå

structura sau funcÆia organismului. O ingestie mai mare decât

o toleranÆå zilnicå maximå poate determina o disfuncÆie acutå,

progresivå sau permanentå. Obezitatea, fluoroza, ateroscleroza,

hipervitaminoza A çi hipervitaminoza D sunt exemple ale

consecinÆelor pe termen lung ale ingestiei excesive de factori

nutritivi; manifestårile acute ale intoleranÆei la dietå includ

greaÆå, crampe abdominale, vomismente çi diaree (în excesul

de alimentaÆie); aritmii (în intoxicaÆia cu potasiu) çi hiponatremie

(în intoxicaÆia cu apå). O dietå sånåtoaså determinå nivele

ale ingestiei factorilor nutritivi cuprinse între douå treimi

ale necesarului minim çi toleranÆa maximå. Recunoaçterea

faptului cå toleranÆa pentru un factor nutritiv poate fi depåçitå

este importantå în special pentru nutriÆia parenteralå, când

mecanismele gastrointestinale (senzaÆia de plenitudine, voma,

absorbÆia incompletå, diareea), care protejeazå în mod obiçnuit

faÆå de consecinÆele unei ingestii în exces de factori nutritivi,

sunt scurtcircuitate. ToleranÆa maximå pentru mulÆi factori

nutritivi este nesigurå. De exemplu, nu este cunoscut dacå o

ingestie crescutå de proteine çi/sau aminoacizi de cåtre atleÆi

çi maniaci în privinÆa mâncårurilor este sånåtoaså.

Energia Pentru a menÆine o greutate corporalå constantå,

aportul energetic trebuie så egaleze consumul acesteia, care

cuprinde energia cheltuitå pentru metabolismul bazal (MB),

metabolismul alimentelor (acÆiune dinamicå specificå) çi

activitatea fizicå. EcuaÆia Harris-Benedict ia în calcul greutatea

(g, kg), înålÆimea (h, cm), vârsta (v, ani) pentru a exprima MB:

MBla femei = 655 + (9,5 x g) + (1,8 x h) – (4,7 x v)

MBla bårbaÆi = 66 + (13,7 x g) + (5 x h) – (6,8 x v)

La aceste consumuri energetice bazale se adaugå 30, 50

sau 100 de procente pentru activitate sedentarå, moderatå

sau mare. PacienÆii spitalizaÆi necesitå de obicei 120 procente

din MB pentru a preveni alterarea tisularå çi pentru a permite

anabolismul. Consumul energetic este crescut de febrå (13

procente pentru fiecare grad Celsius peste normal), arsuri

(40 pânå la 100 de procente), traumatisme (40 pânå la 100

de procente) çi hipertiroidism (10 pânå la 100 de procente).

PacienÆii cu malabsorbÆie pot absorbi de la câteva pânå la

25 procente din caloriile ingerate çi poate fi imposibil så se

suplimenteze creçterea nevoilor energetice din cadrul bolii

cu o alimentare per os, dacå mårirea ingestiei de factori nutritivi

determinå diaree. În asemenea condiÆii, nutriÆia parenteralå

poate fi utilå în prevenirea malnutriÆiei progresive. În stårile

hipometabolice, cum ar fi hipotiroidismul sau insuficienÆa

suprarenalå, necesarul energetic este scåzut. PacienÆii spitalizaÆi

trebuie cântåriÆi zilnic çi aportul energetic trebuie så fie adecvat

Proteinele Proteinele din dietå reprezintå o surså de energie

çi realizeazå aportul unui amestec de aminoacizi necesari

pentru sinteza de proteine. AdulÆii sånåtoçi au nevoie de nouå

aminoacizi esenÆiali (treoninå, valinå, isoleucinå, leucinå,

lisinå, triptofan, metioninå-cistinå, tirosinå-fenilalaninå çi

histidinå) în cantitåÆi care variazå pentru fiecare între 250-1100

mg/zi. Necesarul de proteine din dietå depinde de valoarea

biologicå a acestora (determinatå în primul rând prin conÆinutul

de aminoacizi esenÆiali). Valoarea biologicå a majoritåÆii

proteinelor din alimente este în ordinea: produse animale>legume>

cereale (orez, grâu, porumb)>rådåcinoase. TNR a

adulÆilor pentru proteine (tabelul 72-1), aproape 0,6 g/kg greutate

corporalå, presupun o valoare biologicå mare, caracteristicå

proteinelor animale, cele cu valoare biologicå micå implicå

un necesar proteic crescut.

Necesarul proteic este de asemenea influenÆat de aportul

energetic; când aportul energetic este realizat prin calorii

nonproteice, ingestia de aminoacizi poate fi utilå în sinteza

de proteine, dar când aportul energetic este mic, aminoacizii

ingeraÆi sunt folosiÆi pentru sinteza de glucozå çi oxidare.

Deci, o alimentaÆie cu aport energetic scåzut face ca individul

så fie mult mai vulnerabil la un aport proteic scåzut, un fenomen

care are o preponderenÆå crescutå în malnutriÆia combinatå

de energie çi proteine (vezi capitolul 74).

Necesarul proteic este mare în perioada de creçtere, în

sarcinå, lactaÆie çi refacere dupå malnutriÆie çi este scåzut în

insuficienÆa hepaticå çi renalå. Scåderea necesarului proteic

în insuficienÆa hepaticå apare datoritå catabolismului scåzut

al aminoacizilor esenÆiali çi neesenÆiali, iar în insuficienÆa

renalå este datoratå faptului cå amoniul poate fi reutilizat

pentru sinteza de aminoacizi neesenÆiali. În ambele situaÆii,

toleranÆa unei diete proteice este scåzutå, iar ingestia normalå

de proteine poate precipita encefalopatia la pacienÆii cu cirozå

hepaticå sau poate înråutåÆi statusul uremic la cei cu insuficienÆå

renalå.

Lipidele Necesarul absolut de lipide este de numai 1 g/zi

de acid linoleic (acid polinesaturat), pentru sinteza de prostaglandine.

O dietå tipic americanå are aproape 35 procente din

calorii provenite din lipide, dar pentru a reduce dezvoltarea

aterosclerozei se recomandå ca nu mai mult de 30 de procente

din calorii så fie date de lipide çi, din acestea, mai puÆin de o

treime så fie saturate. În general, carbohidraÆii reprezintå factorii

nutritivi care înlocuiesc lipidele. Dieta lipsitå de gråsimi este

mai puÆin acceptabilå çi poate determina o malnutriÆie de proteine

çi energie dacå alegerea alimentelor nu se face cu grijå.

Vitaminele çi mineralele TNR çi ingestia zilnicå sigurå

de vitamine çi minerale se aflå în tabelele 72-1 çi 72-2, iar

afecÆiunile clinice care rezultå din deficitele acestora sunt

descrise în capitolele 79, 80 çi 354 pânå la 357. Este bine de

amintit faptul cå ingestia excesivå de vitamine liposolubile

(capitolul 79), minerale (capitolele 80, 354, 356 çi 357) çi

electroliÆi (fluorozå, hipertensiune, toxicitate potasemicå) este

în mod deosebit periculoaså.