Competiția în intelligenceCompetiţia face parte din însăşi esenţa agenţiilor de intelligece, care sunt create la

bază cu scopul a fi în permanentă luptă pentru a obţine informaţii despre elementele antilegale care pun în pericol existenţa statului nostru şi deci nu poate fi altceva decăt un factor de progres şi indicator al potenţialului de competenţă al acestor servicii în piaţa informaţiilor.

Argumente pentru competiție

- rivalităţile tradiţionale dintre unele state;-    dorinţa unor state de obţinere a poziţiei dominante;-    unele raţiuni de stat;-   scopul esenţial pentru care au fost create – culegerea de informaţii despre inamic;-    ocuparea militară;-    dirijarea de schimbări sau obiective politice;-    accesul la noi tipuri de arme;-    obţinerea de tehnologie avansată;-    crearea de industrii speciale;-    protejarea industriei şi economiei;-    avantaje economice;-    lupta pe resurse energetice;-   concurenţa pe surse de informaţii;în plan naţional-    suprapunerea legală de competenţe;-    concurenţa greşit înţeleasă;-   rivalităţile tradiţionale dintre serviciile de informaţii;-    accesul la resurse financiare;  

- dorinţa de reliefare a performanţei, fapt ce conferă credibilitatea şi în consecinţă asistarea cu finanţări mai întinse;-    oponenţa celor care deturnează investitorii pe fond de criză financiară globală. Există totuşi unele bariere în calea realizării unei competiţii performante, printre care:-    lipsa accesului la tehnologie avansată;-    costul ridicat al tehnologiei avansate;-    existenţa tratatelor de alianţă între state;-    instalarea prăbuşirii economice a sistemului până acolo încât nu mai există putere de reacţie;-   apariţia defectorilor

Operațiunea CONDOR

Timp de trei ani, ţările incluse în ceea ce se numeşte Conul de Sud al Americii de Sud, au fost zguduite de un val de violenţe pe linie politică nemaivăzut până atunci nici chiar în acele locuri, unde drepturile omului şi democraţia erau oricum noţiuni superficiale de care autorităţile nu prea ţineau cont.

 

Regimurile militare care donduceau de peste zece ani Brazilia şi Paraguayul au inspirat liderii militarişti cu vederi de extrema dreaptă din Uruguay, Chile şi Argentina, care au răsturnat regimurile civile din acele ţări. Una dintre primele măsuri luate de noile regimuri a fost campania violentă contra adversarilor lor ideologici, adică politicienii şi simpatizanţii cu vederi comuniste. Poliţiile politice din acele ţări au ajuns rapid la adevărate proporţii „gestapoviste” care i-au speriat şi pe observatorii militari americani trimişi de Washington în aceste ţări aliate din America de Sud.  Departe de ochii lumii occidentale, aici proliferau deja lagărele de concentrare şi centrele de detenţie. Regimurile militare au orchestrat campanii de exterminare care au dus la crime în masă împotriva oponenţilor pe linie politică. Cel puţin 10.000 de politicieni şi figuri publice argentiniene şi peste 3.000 de chilieni au fost astfel ucişi din teama de proliferare a comunismului.  Un nou termen, cel de „dispariţie” avea să intre în vocabularul legislaţiei internaţionale cu privire la drepturile omului. Aici, termenul de „dispariţie” includea arestarea în secret, interogarea, torturarea şi execuţia suspecţilor, care erau apoi aruncaţi în crematorii, gropi comune sau chiar în oceane. Însă cel mai păzit secret al acelor campanii de exterminare consta în înfiinţarea unui sistem internaţional de colaborare şi asistenţă între servicile secrete şi dictarorii acelor state, sistem cunoscut astăzi sub denumirea sa de cod dată de CIA, care a fost de fapt artizanul întregii operaţiuni. Este vorba de Operaţiunea Condor. 

Era vorba mai degrabă de o uniune internaţională secretă pe atunci, a serviciilor de informaţii din ţările respective, a cărei misiune principală era de a-i identifica, urmări şi captura pe dizidenţii comunişti care reuşiseră să fugă din aceste ţări.Interesul SUA în privinţa proliferării comunismului în America de Sud, era însă cu mult mai vechi.  Încă din data de 11 decembrie 1959, colonelul J.C. King, pe atunci şef al Diviziei Emisferei de Vest a CIA, a trimis un memorandum confidenţial lui Allen W. Dulles, director al CIA. În acel înscris, King atrăgea atenţia că în Cuba exista deja o dictatură de stânga, care putea sponsoriza şi încuraja oricând răspândirea comunismului în toate ţările Americii de Sud.

SURSE:

http://www.zigzag-online.ro/index.php? page=vezi_articol&idArticol=1032&titlu=CIA%20-%20o%20istorie%20intunecata:%20Asasinate,%20rasturnari%20de%20guverne,%20experimente%20medicale...

http://www.descopera.ro/cultura/13482912-operatiunea-condor-cand-cia-ul- vana-comunistii-dintr-un-intreg-continent

http://www.ziare.com/international/cia/operatiunea-secreta-infectarea-o- teorie-a-conspiratiei-a-kgb-impotriva-cia-1264597

https://andreivocila.wordpress.com/2010/10/20/competitie-si-cooperare- intre-agentiile-de-intelligence-national-si-international/

Pasaje :

Între anii 1975-1977, regimurile militare aflate la conducere în Brazilia, Uruguay, Paraguay, Chile şi Argentina au hăituit, arestat, anchetat şi comandat mii de oameni bănuiţi că aveau legături cu mişcările radicale de stânga. Toţi aceştia au fost aruncaţi în lagăre de concentrare şi locuri secrete de detenţie. Mulţi dintre ei au fost şantajaţi şi torturaţi. O parte din ei au dispărut fără urmă fiind executaţi şi îngropaţi în locaţii secrete şi astăzi. Pentru identificarea şi capturarea dizidenţilor care au fugit la timp, CIA-ul a lansat celebra Operaţiune Condor, care s-a dovedit a fi o adevărată multinaţională a serviciilor secrete. Astăzi aceste lucruri par de domeniul trecutului, dar rememorarea lor crează paralele interesante cu situaţia actuală.

Frica de comunişti a fost mai mare decât grija pentru Drepturile Omului Timp de trei ani, ţările incluse în ceea ce se numeşte Conul de Sud al Americii de Sud,

au fost zguduite de un val de violenţe pe linie politică nemaivăzut până atunci nici chiar în acele locuri, unde drepturile omului şi democraţia erau oricum noţiuni superficiale de care autorităţile nu prea ţineau cont. 

Regimurile militare care donduceau de peste zece ani Brazilia şi Paraguayul au inspirat liderii militarişti cu vederi de extrema dreaptă din Uruguay, Chile şi Argentina, care au răsturnat regimurile civile din acele ţări. Una dintre primele măsuri luate de noile regimuri a fost campania violentă contra adversarilor lor ideologici, adică politicienii şi simpatizanţii cu vederi comuniste. Poliţiile politice din acele ţări au ajuns rapid la adevărate proporţii „gestapoviste” care i-au speriat şi pe observatorii militari americani trimişi de Washington în aceste ţări aliate din America de Sud. 

Departe de ochii lumii occidentale, aici proliferau deja lagărele de concentrare şi centrele de detenţie. Regimurile militare au orchestrat campanii de exterminare care au dus la crime în masă împotriva oponenţilor pe linie politică. Cel puţin 10.000 de politicieni şi figuri publice argentiniene şi peste 3.000 de chilieni au fost astfel ucişi din teama de proliferare a comunismului.

In timpul Razboiului Rece au existat numeroase teorii ale conspiratiilor lansate atat de Uniunea Sovietica, cat si de Statele Unite. Una dintre ele a fost operatiunea secreta "Infectarea", desfasurata de catre KGB, serviciile secrete ale URSS si care a insemnat o campanie de dezinformare ce atribuia crearea virusului HIV agentiei americane CIA.

SUA si URSS au inventat de-a lungul anilor multe teorii ale conspiratiei privind

razboiul biologic, ceea ce a produs o confuzie in randul publicului, potrivitio9.

Prima acuzatie lansata de KGB a fost publicata in anul 1983, cand in ziarul indian Patriot a fost publicata o scrisoare a "unui oficial anonim al SUA". Aceasta acuza Statele Unite de dezvoltarea virusului intr-un laborator al CIA-ului, iar laboratorul ar fi fost mutat in Pakistan, adversarul politic al Indiei.

Oficialii americani cred ca aceasta scrisoare a provenit din Uniunea Sovietica, deoarece ea avea o forma asemanatoare cu alte acuzatii privind armele chimice ale SUA, lansate de catre URSS.

Scrisoarea tragea un semnal de alarma, inaintea raspandirii virusului HIV in lume. Pentru a da mai multa credibilitate acuzatiilor sale, Uniunea Sovietica a apelat la cativa medici si oameni de stiinta din Germania de Est pentru a da ideii o forma academica.

Astfel, dr. Jakob Segal, un marxist pasionat si om de stiinta, a explicat in mod academic existenta virusului HIV. El a dat informatii despre acesta, sustinand ca virusul HIV a fost identificat pentru prima data si a inceput sa se raspandeasca in Statele Unite.

Odata ce acuzatiile au aparut in mai multe tari din afara URSS, propagandistii sovietici au inceput campania de dezinformare si in interiorul Uniunii Sovietice.

Chiar si dupa prabusirea URSS-ului, perceptia oamenilor despre virusul HIV nu s-a schimbat. Segal a crezut ca virusul a fost creat de catre CIA, pana la moartea sa.