codul deontologic al grefierilor

CODUL DEONTOLOGIC AL GREFIERULUI

Inova þ i e º i p rovoca r e în s i s t emu l j ud i c i a r r omâne s c

Raport f inal asupra Codului deontologic a l gref ierului º i a ser ie i

de zece seminari i organizate de cãtre ABA/CEELI cu f inanþare din

partea Agenþie i Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaþionalã

- Iulie 2005 -

Acest proiect a fost finanţat prin contractul de cooperare nr. 186-A-00-

030010300 încheiat între Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare

Internaţională (USAID) şi Asociaţia Baroului American – Iniţiativa Juridică

pentru Europa Centrală şi Eurasia (ABA/CEELI). Opiniile exprimate în

lucrarea de faţă aparţin autorului (autorilor) şi nu reflectă neapărat punctul

de vedere al USAID.

Mulţumiri:

Calde mulţumiri echipei CEELI/România care a contribuit la pregătirea şi

organizarea acestor seminarii: Luminiţa Nicolae, consilier juridic, Ruxandra

Costache, consilier juridic, Genoveva Bolea, coordonator de programe, şi

Adina Edu, administrator financiar; moderatorilor care au condus aceste

seminarii – domnii judecători Angela Hărăstăşanu, Roxana Trif şi

Alexandru Vasiliu de la Curtea de Apel din Braşov, domnilor preşedinţi ai

curţilor de apel care au găzduit cu generozitate aceste seminarii şi, în mod

deosebit, participanţilor la aceste seminarii pentru contribuţia extraordinară

pe care şi-au adus-o la dezvoltarea deontologiei profesionale a judecătorilor

din România.

Madeleine Crohn

Director ABA CEELI România

C U P R I N S I. PREZENTARE GENERALĂ 7 II. PROIECTUL 9 A. Proiectul Codului deontologic al grefierului 10 1. Crearea grupului de lucru pentru elaborarea Codului deontologic al grefierului 10 2. Metodologia de lucru 11 3. Resursele 11 4. Rezultatele 12 B. Seminariile 13 1. Sesiunea de formare a formatorilor 13

2. Structura seminariilor 14

3. Prezentare generală a seminariilor 15 4. Studiile de caz 16 5. Dezbaterile 29 6. Concluzii 33 C. Compilaţie cuprinzând comentarii şi recomandări 34 III. REZULTATE 35 IV. ANEXE 37 1. Studiile de caz 37 2. Materiale de referinţă distribuite membrilor grupului de lucru 54

• Lista materialelor distribuite membrilor grupului de lucru 54

• Codul deontologic al magistraţilor 55

• Proiectul Codului deontologic al funcţionarilor publici din România 64

• Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană 78

• Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului de Miniştri ai statelor membre privind codurile de conduită pentru funcţionarii publici 94

• Asociaţia Naţională pentru Administrarea Instanţelor � model de cod deontologic 107 3. Materiale de referinţă distribuite participanţilor 110 • Lista materialelor distribuite participanţilor 110

• Proiectul Codului deontologic al grefierului 111

• Regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi parchetelor (extrase) 118

• Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea (extrase) 145

• Codul deontologic pentru personalul auxiliar al instanţei � Model SUA 158 4. Comentarii asupra proiectului Codului deontologic înaintate CSM 168 5. Codul deontologic al grefierului � versiunea publicată în Monitorul Oficial la data de 6 mai 2005 174 6. Rezultatele evaluării seriei de zece seminarii 179

PREZENTARE GENERALĂ 7

I. PREZENTARE GENERALĂ

Din perspectiva cadrului legislativ din ce în ce mai complex din România,

sunt fireşti anumite întrebări cu privire la necesitatea adoptării unui cod

deontologic al grefierului: de ce să creăm un alt set de norme, mai ales unul care

să reglementeze conduita morală a personalului instanţei? Mai mult, nu sunt

suficiente normele sociale generale ale decenţei, conduitei cuviincioase şi bunului

simţ? Şi, elaborarea unui astfel de cod nu ar împovăra inutil sistemul judiciar din

România care şi aşa se confruntă cu un număr foarte mare de legi şi reglementări

noi, imposibil de însuşit?

De fapt, Şcoala Naţională de Grefieri (SNG) � organizaţia românească de

frunte însărcinată cu pregătirea viitorilor grefieri şi cu asigurarea programelor de

pregătire şi perfecţionare continuă a personalului instanţelor � a abordat CEELI

în 2003 pentru a contribui la elaborarea unui astfel de cod în parteneriat cu un

grup alcătuit din reprezentanţi ai sistemului judiciar, judecători, procurori şi

personal administrativ din România. Participarea CEELI a avut un dublu scop:

acela de a oferi îndrumare personalului instanţelor care se confruntă cu situaţii

ambigue pentru care nu existau nici un fel de îndrumări bine gândite şi, pe de altă

parte, de a determina personalul instanţei să devină mai conştient asupra rolului

său esenţial în modul în care sunt percepute sistemul judiciar şi justiţia de către

societatea românească.

Proiectul a fost guvernat şi de alte principii: experienţa acumulată în

urma elaborării şi implementării Codului deontologic al magistraţilor1 din 2001;

elaborarea unui cod care să ţină seama de realităţile cotidiene ale exercitării

profesiei de grefier; stabilirea unor norme aliniate principiilor UE şi care să

reflecte şi să corespundă calităţii codurilor elaborate în alte ţări (simplitate şi

1 Vezi publicaţia separată a CEELI �Codul deontologic al magistraţilor � aspecte teoretice şi practice,� Raport final asupra seriei de şase seminarii organizate de ABA/CEELI, publicat în iulie 2005.

8 CODUL DEONTOLOGIC AL GREFIERULUI

concizie) pentru a facilita înţelegerea şi aplicarea codului, imediat ce va fi

adoptat.

Trebuie să menţionăm că acest cod este printre primele, dacă nu chiar

primul, din regiune.

PROIECTUL 9

II. PROIECTUL

Prin coordonare cu SNG, CEELI a elaborat un plan etapizat pentru:

A) Crearea unui text de cod, printr-un proces consensual, în colaborare cu un

grup de lucru alcătuit din principalii beneficiari ai codului, care a inclus

reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei,2 SNG, ai instanţelor şi parchetelor, precum

şi ai Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi ai Sindicatului Naţional al

Grefierilor.

B) Organizarea unor seminarii în cadrul cărora să se testeze aplicabilitatea şi

exhaustivitatea proiectului de cod. La aceste seminarii urmau să participe atât

grefieri în funcţie, cât si studenţi ai SNG. În vederea organizării seminariilor,

CEELI a decis să pregătească un grup de formatori familiarizaţi cu metodologia

interactivă şi să elaboreze un curriculum de bază în domeniul deontologiei

profesionale a grefierilor, care să fie adoptat de SNG ca o componentă a

cursurilor sale curente (atât în faza pregătirii iniţiale cât şi în cea de pregătire şi

perfecţionare continuă). Selecţionarea formatorilor s-a făcut în colaborare cu

proiectul Twinning PHARE al UE �Continuarea asistenţei pentru consolidarea

Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri,�

urmărindu-se atragerea unor magistraţi şi grefieri cu experienţă, dar şi a

studenţilor SNG.

C) Sintetizarea observaţiilor făcute de participanţii la seminarii într-un document

care a fost trimis, împreună cu proiectul de cod, Ministerului Justiţiei şi, în cele

din urmă, înaintat Consiliului Superior al Magistraturii pentru adoptarea oficială.

2 Când a demarat proiectul, în toamna anului 2003, SNG � pe-atunci având denumirea de Centrul de Pregătire a Grefierilor şi a celuilalt personal auxiliar de specialitate (CPPGCPAS) � se afla în subordinea Ministerului Justiţiei (MJ). După adoptarea pachetului de legi privind reforma sistemului judiciar în anul 2004, responsabilitatea de coordonare a SNG, împreună cu alte prerogative, a fost transferată Consiliului Superior al Magistraturii ales de magistraţi, organism independent de M.J.


Proiectul a demarat în luna septembrie 2003 prin elaborarea proiectului

de cod de către un grup de lucru român, urmată de sesiunea pentru pregătirea

formatorilor, organizată în perioada 21-24 septembrie 2004. Cele zece seminarii

s-au desfăşurat din noiembrie 2004 până în mai 2005. Rapoartele, care includ o

compilaţie a comentariilor şi propunerilor participanţilor, au fost înaintate către

MJ şi CSM pe parcursul proiectului.

A. Proiectul Codului deontologic al grefierului

Elaborarea Codului deontologic al grefierului a avut ca obiectiv crearea

unor îndrumări clare, care să asigure grefierilor un instrument adecvat în

soluţionarea dilemelor de etică din activitatea lor zilnică. Procesul de elaborare a

parcurs mai multe etape: crearea grupului de lucru, selectarea metodologiei de

lucru, identificarea surselor naţionale şi comparative şi, în sfârşit, elaborarea

proiectului de cod.

1. Crearea grupului de lucru

La solicitarea comună a reprezentanţilor ABA/CEELI şi a conducerii

Şcolii Naţionale de Grefieri, ministrul justiţiei a aprobat, printr-un ordin,

desemnarea membrilor grupului de lucru ce urma să elaboreze codul. Pentru a

garanta credibilitatea şi a obţine opinii de la toţi reprezentanţii de bază ai

sistemului judiciar, grupul a fost alcătuit din formatori în domeniul deontologiei

profesionale din cadrul SNG, precum şi din reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei,

conducerii SNG, sindicatului grefierilor, Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti,

Baroului Bucureşti, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ABA/CEELI3.

3 Membrii grupului de lucru: Şerban Bengescu � procuror, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formator SNG; Paula Ghiţescu Cocea � consilier juridic, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici; Cristiana Mihaela Crăciunescu � director SNG; Lavinia Curelea � judecător inspector, Ministerul Justiţiei, formator SNG; Lucica Diţu � grefier, Curtea de Apel Bucureşti; Claudia Dumitru � grefier, Tribunalul Bucureşti; Cristina Irimia � consilier juridic, Direcţia Legislaţie a Ministerului Justiţiei; Alexandra Mocanu � judecător, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, formator SNG; Dorinel Oancea - procuror, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

PROIECTUL 11

2. Metodologia de lucru

Pe parcursul a şase luni (septembrie 2003 - februarie 2004), grupul de

lucru a avut întâlniri regulate la Şcoala Naţională de Grefieri. Pentru a înainta

spre aprobare organului competent4 un astfel de proiect normativ, membrii

grupului au trebuit să se familiarizeze mai întâi cu norme juridice naţionale şi

internaţionale similare. Aceştia au discutat şi dezbătut prevederi legale

continentale şi de drept anglo-saxon care au stat la baza elaborării normelor

deontologice ale grefierului. Pe parcursul acestor întâlniri, membrii grupului au

făcut schimburi de puncte de vedere şi opinii referitor la prevederile pe care ar

trebui să le includă o asemenea reglementare şi apoi şi-au distribuit între ei

sarcinile de elaborare a capitolelor codului.

3. Resursele

Pentru a ajuta membrii grupului de lucru să dobândească o perspectivă

mai largă asupra aspectelor deontologice privind grefierii şi volumul necesar de

informaţii, cunoştinţe şi expertiză, ABA/CEELI le-a asigurat materiale

comparative, incluzând legislaţie naţională5 şi reglementări internaţionale

relevante6.

Doi experţi americani, Markus Zimmer7 şi Don Cullen,8 au oferit

comentarii asupra proiectului. Recomandările acestora au fost discutate de către

grupul de lucru în ultima sa întâlnire.

Casaţie şi Justiţie; Ileana Petre � consilier juridic, Direcţia Legislaţie a Ministerului Justiţiei; Nela Petrişor � preşedinte, Secţia a V-a, Curtea de Apel Bucureşti, formator SNG; Corina Puşchin � vicepreşedinte, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, formator SNG; Maria Rusu � consilier juridic, Direcţia pentru Integrare Europeană a Ministerului Justiţiei; Mircea Petre Stănculescu � vice-decan, Baroul Bucureşti; Anca Tămaş � şeful Direcţiei pentru Integrare Europeană a Ministerului Justiţiei; Marius Vişinescu � Sindicatul �Justiţia� al Grefierilor; Luminiţa Nicolae � consilier juridic, ABA/CEELI; şi Madeleine Crohn � director ABA/CEELI România. 4 Pe atunci, Ministerul Justiţiei. 5 Codul deontologic al magistraţilor şi proiectul Codului deontologic al funcţionarilor publici din România. 6 Modelul SUA de cod deontologic pentru personalul instanţei, Codul deontologic al avocaţilor europeni, Recomandarea nr. 2000(10) a Consiliului Europei privind codurile deontologice ale funcţionarilor publici, Asociaţia Naţională pentru Administrarea Instanţelor � Model de cod deontologic � (vezi Anexa 2). 7 Grefier la Curtea Federală a Statelor Unite pentru Districtul Statului Utah.


În perioada februarie-mai 2004, proiectul codului a fost publicat pe

pagina internet a SNG şi a fost trimis tuturor instanţelor din ţară, Direcţiei

Resurse Umane şi Statistică a Ministerului Justiţiei şi Institutului Naţional al

Magistraturii pentru opinii şi comentarii.

4. Rezultatele

Pe data de 18 mai 2004, după includerea sugestiilor oferite de instituţiile

menţionate mai sus, SNG a înaintat proiectul Ministerului Justiţiei, instituţia

responsabilă de aprobarea codului la acea vreme.

În septembrie 2004, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a devenit

organul românesc învestit cu principalele atribuţii în ceea ce priveşte cariera

magistraţilor.9 Având sarcina să contribuie la reformarea sistemului judiciar şi să

sporească credibilitatea instanţelor, CSM a alcătuit un grup de lucru pentru

revizuirea proiectului (în forma în care a fost înaintat Ministerului Justiţiei în mai

2004) şi a solicitat asistenţă tehnică de la ABA/CEELI. Reprezentanţii CEELI au

oferit comentarii Consiliului Superior al Magistraturii în două rânduri.10 În parte,

sugestiile se bazau pe opiniile practicienilor şi studenţilor SNG şi includeau:

• Observaţii generale asupra prevederilor care ar fi putut/ar fi trebuit

incluse în cod şi asupra evitării repetării unor prevederi care existau deja în alte

legi.

• Comentarii punctuale şi sugestii referitoare la limbajul utilizat pentru

anumite principii şi la reformularea unor prevederi pentru a asigura claritate în

interpretare şi aplicare (vezi Anexa 4).

La data de 26 aprilie 2005, CSM a aprobat Codul deontologic al

grefierului, care a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 26 mai 2005.

8 Preşedintele fondator al Asociaţiei Naţionale pentru Administrarea Instanţelor (NACM). 9 Potrivit articolului 28, alineat 3 al Legii nr. 317 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi articolului 94, alineat 1 al Legii privind statutul grefierilor, CSM a devenit organul responsabil de aprobarea unei astfel de reglementări. 10 17 martie 2005, 4 aprilie 2005.

PROIECTUL 13

B. Seminariile

În demersul său, CEELI a pornit de la ideea că, pentru a câştiga sprijinul

practicienilor locali în vederea adoptării şi aplicării noului cod, este necesar ca

acesta să le reflecte opiniile şi experienţele. În acest scop, ABA/CEELI a urmărit

să obţină comentariile şi sugestiile formatorilor Şcolii Naţionale de Grefieri

precum şi pe cele ale grefierilor cu experienţă care lucrează în instanţele din toată

ţara.

În parteneriat cu Şcoala Naţională de Grefieri (SNG) şi cu finanţare

oferită de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID),

ABA/CEELI a organizat, în perioada noiembrie 2004 - mai 2005, zece

seminarii.11 În afară de a colecta opiniile participanţilor cu privire la prevederile

proiectului de cod, aceste seminarii au urmărit să-i ajute pe aceştia să-şi

îmbogăţească cunoştinţele şi să faciliteze procesul de interpretare şi aplicare a

prevederilor acestor acte normative12 la situaţii practice care pot să apară în

activitatea profesională a acestora. Un obiectiv adiţional al acestor seminarii a

fost familiarizarea participanţilor cu norme internaţionale similare în domeniul

deontologiei profesionale13.

1. Sesiunea de formare a formatorilor

În cadrul pregătirii seminariilor, ABA/CEELI, în colaborare cu

Programul Twinning UE-PHARE �Asistenţă pentru consolidarea Institutului

Naţional al Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri,� a organizat în

perioada 21-24 septembrie 2004 o sesiune de pregătire a formatorilor, pentru a

pregăti în domeniul deontologiei profesionale un corp de formatori ai SNG. Unii

dintre aceştia au fost ulterior moderatori ai seminariilor. Pe parcursul sesiunii de

pregătire, participanţilor li s-au distribuit exemplare ale Manualului formatorului,

11 Cinci seminarii pentru componenta de pregătire iniţială şi cinci seminarii pentru componenta de pregătire şi perfecţionare continuă. 12 Proiectul Codului deontologic al grefierului, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi parchetelor şi Statutul grefierului � vezi Anexa 2. 13 Recomandarea 2000(10) a Consiliului Europei privind codurile deontologice ale funcţionarilor publici, Modelul SUA de cod deontologic pentru personalul instanţelor � vezi Anexa 2.


un document pregătit de către ABA/CEELI cu finanţare oferită de USAID14.

Acest manual a fost elaborat pentru a veni în sprijinul judecătorilor care sunt

interesaţi să devină formatori ai Şcolii Naţionale de Grefieri.

2. Structura seminariilor

Perioada unui seminar a fost de o zi şi jumătate15 şi a constat în două

sesiuni principale. În prima parte s-a făcut o analiză a studiilor de caz, în fiecare

dintre acestea prezentându-se un scenariu legat de interpretarea şi aplicarea

prevederilor proiectului de cod. Cea de a doua parte s-a concentrat asupra

discutării şi analizei critice a proiectului de cod. Participanţii au fost îndemnaţi să

îşi exprime şi împărtăşească părerile cu privire la necesitatea unei astfel de

reglementări, să ofere comentarii referitoare la conţinutul acesteia şi să facă

sugestii şi recomandări în vederea îmbunătăţirii codului. Participanţii au

identificat articolele care ar trebui fie formulate diferit, fie eliminate şi au făcut

sugestii referitoare la unele prevederi care ar trebui adăugate la proiect.

La sfârşitul fiecărui seminar, ABA/CEELI a distribuit formulare de evaluare. După cum reiese din răspunsurile date, participanţii au apreciat în mod deosebit utilizarea noilor metode interactive de predare, profesionalismul formatorilor şi conţinutul studiilor de caz. Ei au subliniat de asemenea că seminariile au reuşit să capteze atenţia şi să menţină interesul tuturor participanţilor, au stimulat creativitatea şi au încurajat dezbaterile.16 De menţionat că studenţii SNG, pe măsură ce au devenit conştienţi de lipsa lor de practică în interpretarea şi aplicarea normelor deontologice, au accentuat importanţa deontologiei ca disciplină a programelor de pregătire.

Ca urmare a seminariilor, participanţii şi-au îmbogăţit cunoştinţele în

domeniul deontologiei profesionale, şi-au clarificat unele prevederi din legislaţia

naţională şi au recunoscut importanţa standardelor etice în activitatea lor

profesională.

14 Manualul (în limba română) poate fi găsit pe pagina internet a ABA/CEELI, la adresa www.abaceeli.org. 15 Cu excepţia seminarului de la Suceava, care a durat o singură zi. 16 Vezi Anexa 5.

PROIECTUL 15

3. Prezentare generală a seminariilor

Pregătire iniţială Pregătire continuă

SCOP � Familiarizarea participanţilor cu situaţii practice care reflectă aspecte deontologice. � Aplicarea corectă a normelor deontologice la situaţii concrete. � Stimularea reflecţiei, a discuţiilor şi

dezbaterilor de grup pentru îmbunătăţirea

conţinutului proiectului de cod.

• Stimularea conştientizării existenţei

şi consecinţelor aspectelor etice în

activitatea profesională.

• Perfecţionarea interpretării şi

aplicării normelor deontologice la situaţii

concrete (inspirate din practică).

• Stimularea reflecţiei, a discuţiilor şi

dezbaterilor de grup pentru îmbunătăţirea

conţinutului proiectului de cod.

PERIOADĂ 10-17 martie 2005 noiembrie 2004 � aprilie 2005

LOCUL DE

DESFĂŞURA RE

Bucureşti, Şcoala Naţională de Grefieri Timişoara, Sibiu, Braşov, Bucureşti şi

Suceava17

FOR MATORI Au fost alcătuite echipe formate din doi

membri (un judecător şi un grefier,).18

Judecători:

Lavinia Curelea � Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, Dana Cristina

Gârbovan � Judecătoria Oradea,

Nicoleta Georgescu � Tribunalul Braşov

Grefieri:

Gabriela Ciochină � Judecătoria Oneşti,

Mirela Dinu � Tribunalul Vaslui,

Simona Cioabă � Curtea de Apel

Timişoara, Laura Marilena Creangă �

Curtea de Apel Piteşti

Procuror19:

Eleonora Niţar � Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

METODA DE

LUCRU

• Metoda studiului de caz a fost

selectată pentru a asigura seminarii

interactive şi un înalt nivel de participare

a tuturor cursanţilor. Metoda se

caracterizează prin prezentarea de situaţii

ipotetice din viaţa profesională cotidiană a

participanţilor, stimulându-i pe aceştia să

17 Abordarea regională a reunit participanţi de la instanţele din raza teritorială a următoarelor curţi de apel: Timişoara, Oradea, Craiova, Alba Iulia, Cluj, Braşov, Târgu Mureş, Suceava, Iaşi şi Bucureşti. 18 Această abordare a oferit două avantaje: 1) un sprijin deosebit pentru grefierii formatori, care s-au familiarizat cu metodologia formatorului şi 2) stimularea dezbaterilor între participanţi care s-au simţit liberi să discute în prezenţa colegilor lor. 19 La Bucureşti, pentru componenta de pregătire continuă a seminarului, organizatorii au utilizat o echipă formată dintr-un procuror şi un grefier.


susţină un dialog permanent, oferindu-le

tuturor posibilitatea să îşi exprime

opiniile personale, cerându-le să şi le

argumenteze şi să reflecteze împreună

asupra concluziilor.

• Dezbateri pe grupuri mici de lucru.

Participanţii au fost împărţiţi în trei

grupuri de lucru, pentru a încuraja

dezbaterile şi pentru ca participanţii să

facă un schimb de opinii. Fiecare grup a

desemnat un purtător de cuvânt pentru a

prezenta în plen concluziile discuţiilor de

grup. Au fost de asemenea prezentate

opinii individuale şi minoritare, însoţite

de argumente.

• Toate materialele de referinţă au fost

transmise în prealabil participanţilor.

• Toate seminariile au fost evaluate prin

intermediul formularelor de evaluare

completate de către participanţi la

sfârşitul fiecărui seminar.

PARTICIPANŢII 87 studenţi din cadrul componentei de

pregătire iniţială au participat la

dezbateri. Numărul participanţilor la

fiecare seminar a variat între 20 şi 25.

Numărul total al participanţilor a fost

de 125, iar pentru fiecare seminar a

variat între 24 şi 27.

4. Studiile de caz

La începutul fiecărui seminar, moderatorii au explicat metodele de predare şi obiectivele seminarului. În cadrul fiecărui seminar, participanţii au dezbătut trei-patru studii de caz, unele dintre acestea conţinând mai multe situaţii.20 Numărul total al studiilor de caz a fost de 17.

Toate situaţiile ipotetice au fost inspirate de practica de fiecare zi din

instanţe. Participaţiilor li s-a cerut să identifice dacă au fost încălcate norme etice şi, dacă da, care dintre prevederile proiectului de Cod au fost încălcate. Pentru prezentarea răspunsurilor, participanţii au fost încurajaţi să consulte şi materialele de referinţă, care constau în modele de legi şi reglementări internaţionale care guvernează deontologia personalului instanţelor. De asemenea, au fost întrebaţi dacă conduita grefierului din studiile de caz era adecvată şi, dacă nu, care ar fi trebuit să fie conduita corespunzătoare în împrejurările date. Această tehnică a atras atenţia participanţilor, deoarece era nouă pentru cei mai mulţi dintre ei (mai ales pentru cei cu experienţă).

20 De exemplu, pentru seminarul din Bucureşti, formatorii Eleonora Niţar şi Laura Marilena Creangă au pregătit patru studii de caz, fiecare cu câte două-trei situaţii diferite.

PROIECTUL 17

Pentru a facilita schimbul de opinii şi argumente, participanţii au fost

împărţiţi în trei grupuri de lucru. Membrilor grupurilor li s-a cerut să analizeze

situaţiile prezentate, să identifice normele legale aplicabile fiecărui caz ipotetic

(atât din legislaţia naţională cât şi din cea internaţională relevantă) şi să răspundă

la întrebările adresate de formatori. Concluziile acestora au fost prezentate printr-

un purtător de cuvânt pentru fiecare grup. Au fost încurajate opiniile minoritare

susţinute de argumente. Prin această metodologie de lucru, formatorii i-au

stimulat pe participanţi să îşi exprime şi să îşi împărtăşească în mod liber opiniile.

Seminariile le-au oferit posibilitatea să îşi îmbogăţească cunoştinţele şi să

reflecteze asupra situaţiilor etice practice care pot apărea în viaţa lor profesională.

Pentru ilustrare, vă prezentăm mai jos cazurile cel mai amplu dezbătute.21

a. Divorţul

În acest studiu de caz, participanţii au discutat o situaţie în care o grefieră

scrie o cerere de divorţ pentru o prietenă, îi spune numărul de copii care trebuie

depuse în instanţă şi suma taxelor judiciare şi îi recomandă un avocat prestigios,

specializat în cazuri de divorţ. De asemenea, grefiera acceptă de la prietena ei, în

timpul programului de lucru, un buchet de flori şi o cutie de bomboane.

Participanţilor, împărţiţi în trei grupuri, li s-a cerut să răspundă la

următoarea întrebare: a încălcat grefiera, prin conduita sa, vreuna dintre

prevederilor proiectului Codului deontologic al grefierului? De asemenea, li s-a

cerut să consulte materialele comparative referitoare la deontologia profesională a

personalului instanţei.

Concluzia participanţilor a fost că grefiera a încălcat o serie de prevederi,

care sunt prezentate detaliat în tabelul de mai jos:


! LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ

Proiectul Codului deontologic al

grefierului

" Art. 4, 5, 6, 9,12,14,16, 19, 25, 26

Regulamentul de ordine interioară al

instanţelor şi parchetelor

" Art. 45 alineat 2, 57, 159 alineat

2 literele �f� şi �i�

Legea22 privind statutul grefierului " Art. 76, 78 alineat 1, 84 litera �c�

Toate grupurile au conchis că grefiera:

• a încălcat prevederile privind profesionalismul, în special pe cele privind

importanţa şi rolul profesiei grefierului în înfăptuirea justiţiei şi cele

referitoare la îndeplinirea îndatoririlor profesionale cu seriozitate şi

responsabilitate;

• ar fi trebuit să se abţină să divulge informaţii obţinute în timpul exercitării

atribuţiilor sale profesionale;

• ar fi trebuit să fie imparţială şi să fi respectat drepturile ambelor părţi

(inclusiv pe cele ale celuilalt soţ) fără discriminare;

• trebuia să se fi abţinut de la orice atitudine care ar fi putut-o face vulnerabilă

la influenţe;

• nu ar fi trebuit să accepte cadouri de la nici una dintre părţi;

• nu ar fi trebuit să recomande părţilor interesate nume de avocaţi, experţi sau

notari publici.

Pe parcursul discutării acestui studiu de caz, participanţii au susţinut că formularea actuală a articolului 16 (�grefierii nu vor accepta cadouri care le-ar putea afecta imparţialitatea�) este deficitară, deoarece le dă posibilitatea grefierilor să accepte cadouri şi să susţină că acestea nu le afectează imparţialitatea. Recomandarea participanţilor a fost aceea de a se interzice în mod expres grefierilor să accepte sau să pretindă orice fel de cadouri, dar să se specifice că darurile primite de la colegi, prieteni sau rude sunt excluse din această categorie.

Un alt aspect abordat de către participanţi a fost momentul în care a avut

loc situaţia ipotetică. În opinia unora dintre participanţi, dacă aceasta ar fi avut

loc în afara orelor de serviciu, grefierul nu ar fi putut fi acuzat de încălcarea nici

21 Pentru toate studiile de caz, vezi Anexa 1.

PROIECTUL 19

uneia dintre prevederile menţionate mai sus. După discuţii detaliate, participanţii

au ajuns la concluzia că momentul în care a avut loc situaţia nu este relevant şi că

grefierii trebuie să se abţină de la încălcarea normelor deontologice chiar şi în

afara programului de lucru.

O discuţie aprinsă s-a declanşat cu privire la prevederile articolului 19

(care le cere grefierilor să se abţină de la activităţi extraprofesionale): unii dintre

participanţi l-au identificat ca fiind aplicabil la situaţia prezentată, în timp ce alţii

nu au fost de acord cu această opinie. Cu această ocazie, s-a discutat şi noţiunea

de activitate extraprofesională şi conţinutul acesteia a fost explicat de către

moderatori.

Referitor la prevederile articolului 24, participanţii au abordat modul în

care a fost formulată în proiectul de cod interdicţia de a acorda consultanţă

juridică. Unii dintre participanţi (opinie minoritară) au susţinut că aplicabilitatea

articolelor menţionate mai sus la studiul de caz este îndoielnică, deoarece, după

părerea lor, grefierul nu a acordat consultanţă juridică. Ca urmare a explicaţiilor

oferite de către moderatori, participanţii au ajuns la concluzia că ar trebui puse la

dispoziţia publicului broşuri conţinând informaţii legale elementare, mai cu seamă

având în vedere nivelul scăzut de cultură juridică al publicului românesc.

Participanţii au ajuns la concluzia că grefiera a făcut uz de cunoştinţele

sale juridice într-o manieră care a avut un impact negativ asupra imaginii justiţiei.

Aceştia au examinat riscurile asumate de grefieri dacă încalcă prevederile

articolului 26 al proiectului de Cod (care prevede că grefierilor le este interzis să

facă uz de cunoştinţele lor juridice într-un mod care afectează imaginea justiţiei)

şi au subliniat dificultatea de a face o demarcaţie clară între a oferi o îndrumare

generală şi a acorda consultanţă juridică. De asemenea, participanţii au căzut de

acord că grefiera s-a făcut vinovată de comiterea unor încălcări disciplinare ale

Regulamentului de ordine interioară al instanţelor şi parchetelor şi ale Legii nr.

567/2004 privind statutul grefierului.

Membrii celor trei grupuri au analizat de asemenea prevederi similare pe

care le-au identificat în legislaţia comparativă care le-a fost distribuită.

Concluziile sunt rezumate în tabelul de mai jos:

22 Legea nr. 567/2004 privind statutul grefierului.


! LEGISLAŢIE INTERNAŢIONALĂ COMPARATIVĂ

Recomandarea 2000(10) a Consiliului

Europei

" Art. 8 punctele 2, 18, 19, 20, 21

Modelul de cod SUA " Secţiunea 1 literele A, B, C, D, Secţiunea 2 litera

F, Secţiunea 3 litera B, alineatele 2, 6, Secţiunea 5 litera

F, Secţiunea 6 litera E

După analizarea legislaţiei comparative, participanţii au ajuns la concluzia că

grefierul ar fi trebuit:

• să nu fi acceptat nici un fel de foloase necuvenite în timpul exercitării atribuţiilor sale profesionale;

• să fi respectat interdicţia de a accepta ori pretinde cadouri sau alte beneficii şi să fi restituit cadoul;

• să fi respectat obligaţia de a evita situaţii care implică întoarcerea unor favoruri.

Conduita grefierei pe ansamblu dovedeşte că aceasta a făcut abuz de poziţia sa oficială. Sancţiunea propusă de participanţi pentru grefierul care a încălcat atât de multe prevederi a fost avertismentul.

2. Proiectul de hotărâre

În acest studiu de caz, un grefier-şef face presiuni asupra unei grefiere de şedinţă să dactilografieze şi să-i dea unei părţi (prietenă a grefierului-şef) o copie a proiectului unei hotărâri redactată de către judecător. În timp ce grefiera refuză să respecte instrucţiunile, invocând termenele legale care trebuie respectate, precum şi principiul confidenţialităţii, partea (prietena grefierului-şef) oferă avantaje materiale dacă solicitarea sa este rezolvată, iar grefierul-şef îşi exprimă nemulţumirea faţă de subordonata sa.

Moderatorii au împărţit participanţii în trei grupuri şi le-au cerut să vină

cu comentarii asupra răspunsului grefierei de şedinţă şi a conduitei grefierului-

şef, făcând referire la prevederile privind etica profesională.

După o analiză a prevederilor naţionale, concluziile participanţilor au fost

următoarele:

PROIECTUL 21


GREFIERUL-ŞEF GREFIERA DE ŞEDINŢĂ

Proiectul Codului

deontologic al grefierului

" Art. 4, 5, 6, 9,11, 12, 14,

15,16,19,20,21

" Art.22

Regulamentul de ordine

interioară al instanţelor şi

parchetelor

" Art. 55, 56, 95 punctul 3, 159

alineatul 2 literele �c�, �d�, �e�, �f�,

�i�

Legea privind statutul

grefierului

" Art. 76, 78 alineatul 1, 84

literele �c�, �d�, �e�, �f�, �g�, �l�

Participanţii au conchis în unanimitate că grefierul-şef a încălcat prevederile

referitoare la:

• obligaţia grefierilor de a contribui la imaginea şi prestigiul justiţiei;

• profesionalismul grefierilor;

• obligaţia de confidenţialitate, deoarece a încercat să obţină date şi informaţii

pe care nu avea dreptul să le cunoască;

• imparţialitate (furnizând informaţii numai uneia dintre părţile cauzei);

• interdicţia de a-şi folosi poziţia oficială pentru a obţine privilegii şi avantaje;

• interdicţia de a primi sau accepta cadouri sau servicii.

Unii dintre participanţi au susţinut că grefierul-şef a încălcat şi

prevederile referitoare la atitudinea profesională a grefierilor, deoarece şi-a

exprimat nemulţumirea în faţa unei persoane din afara instanţei. Conduita

grefierului-şef în ansamblu a fost una abuzivă.

Participanţi au subliniat de asemenea că grefierul-şef şi-a depăşit

competenţele prin încălcarea prevederilor care reglementează procedura conform

căreia dosarele şi documentele instanţei pot fi consultate de către părţi şi, astfel, a

comis mai multe abateri disciplinare, precum:

• intervenţii sau insistenţe pentru soluţionarea unei cereri;

• atitudine ireverenţioasă în îndeplinirea îndatoririlor profesionale;

• încălcarea obligaţiei de confidenţialitate.


În cadrul discutării acestui caz cu studenţii SNG, participanţii au abordat

de asemenea aplicabilitatea articolului 108, alineat 4 al Regulamentului de ordine

interioară al instanţelor şi parchetelor, care face referire la procedura de

verificare şi semnare a hotărârilor judecătoreşti. În acest context, formatorii le-au

explicat cursanţilor sensul acestor prevederi şi au subliniat faptul că divulgarea

conţinutului hotărârii nu este permisă înainte ca aceasta să fie semnată de către

judecător.

Ca un comentariu general, studenţii au subliniat că atitudinea grefierului-

şef este condamnabilă. După părerea lor, un superior trebuie să fie un model

pentru subordonaţii săi. Acest lucru este extrem de important, ţinând cont de

autoritatea unui superior şi de faptul că un subordonat este expus la presiuni care

pot duce la intimidare.

Discutând separat conduita grefierei de şedinţă, studenţii au ajuns la

concluzia că atitudinea acesteia a fost corectă, în conformitate cu prevederile

proiectului Codului deontologic şi, implicit, cu cele ale Regulamentului de ordine

interioară al instanţelor şi parchetelor. Cu toate acestea, după părerea lor,

grefiera de şedinţă ar fi trebuit să informeze conducerea instanţei asupra

incidentului, aşa cum prevede articolul 22 al proiectului Codului deontologic. De

asemenea, refuzul acesteia ar fi trebuit să fie mai ferm, dar acest lucru implică

faptul că relaţiile de subordonare dintre grefierul-şef şi ceilalţi grefieri trebuie să

se desfăşoare numai în limitele legii şi că grefierului-şef nu trebuie să i se permită

să-şi depăşească competenţele.

Toţi participanţii au identificat prevederile relevante din normele

internaţionale după cum este prezentat în tabelul de mai jos:


GREFIERUL-ŞEF GREFIERA DE ŞEDINŢĂ

Recomandarea

2000(10) a

Consiliului Europei

" Art. 6, 8, 9, 13 alineatele 1,2,3,

" Art. 20, 21 punctul 2, 25 punctul 2

Modelul de cod SUA " Secţiunea 1 literele A, B, C şi F, Secţiunea

2 literele A, B, Secţiunea 3 literele A, B sub-

punctul 6, Secţiunea 5 literele B, G, Secţiunea 6

literele C, D.

" Secţiunea 1 litera F

PROIECTUL 23

În legătură cu normele internaţionale, cei mai mulţi dintre participanţi au

confirmat faptul că grefierul-şef a avut un comportament abuziv, spre deosebire

de grefiera de şedinţă, care a avut o conduită corectă ce ar trebui urmată ca o

regulă generală.

O opinie minoritară a susţinut faptul că, în general, nu se poate lucra fără

a face anumite compromisuri şi că atitudinea grefierilor faţă de superiorii lor

trebuie să se adapteze la personalitatea superiorului.

În sfârşit, unii participanţi şi-au exprimat rezervele faţă de refuzul unui

grefier de a se conforma unui �ordin� dat de grefierul-şef, căruia îi sunt

subordonaţi şi care le poate afecta cariera, precum şi evaluarea profesională. Cu

toate acestea, în urma discuţiilor cu moderatorii, concluziile cvasi-unanime au

fost că este recomandabil ca grefierii începători să dea dovadă de profesionalism,

lucru care va duce, în timp, la reformarea mentalităţilor şi la o schimbare a

imaginii justiţiei.

3. Interceptarea

Acest studiu de caz prezintă o situaţie în care o grefieră divulgă, în cadrul

unei întâlniri cu foştii colegi de clasă, informaţii confidenţiale (în acest caz, un

mandat de interceptare a convorbirilor telefonice). În timpul întâlnirii, grefiera se

plânge de asemenea de volumul mare de muncă pe care îl are în instanţă şi face

comentarii critice asupra hotărârii date de un judecător.

Comentariile făcute de participanţi s-au concentrat mai întâi asupra

legislaţiei naţionale:



grefierului

" Art. 6, 12, 20, 22

Regulamentul de ordine interioară al

instanţelor şi parchetelor

" Art. 45 alineat 1, 159 alineat 2 literele �e� şi �f�

Legea privind statutul grefierului " Art. 76, 78 alineat 2, art.84 literele �e�, �f�, �g�, �l�.


Participanţii au ajuns în unanimitate la concluzia că grefiera ar fi trebuit să se

abţină de la:

• orice comentarii critice asupra volumului mare de muncă;

• divulgarea unor informaţii confidenţiale;

• exprimarea în public a nemulţumirii personale faţă de o hotărâre a instanţei;

• orice comentariu critic la adresa unui document emis de un judecător.

Unul dintre participanţi a mers şi mai departe şi a invocat de asemenea

articolul 26 (grefiera a făcut uz de cunoştinţele sale juridice într-un mod de natură

să afecteze imaginea justiţiei). Unii participanţi au făcut referire la prevederile

articolului 8, concluzionând că grefiera în cauză nu a servit justiţia cu loialitate,

prin divulgarea de informaţii confidenţiale, precum şi la cele ale articolului 14

(expunându-se prin conduita sa la situaţii de vulnerabilitate). Majoritatea

participanţilor nu a fost de acord cu aceste opinii.

Participanţii au subliniat în unanimitate faptul că, prin conduita sa,

grefiera a încălcat prevederile care reglementează obligaţia grefierilor de a nu

divulga informaţii confidenţiale dobândite în timpul îndeplinirii îndatoririlor

profesionale. Datorită gravităţii extreme a încălcărilor comise de grefieră,

participanţii au căzut de acord că ar trebui aplicată sancţiunea prevăzută de

articolul 159, alineat 3, litera �b� a Regulamentului de ordine interioară al

instanţelor, aceea de diminuare a salariului cu 5 - 10% pe o perioadă între 1 şi 3

luni.

Analizând legislaţia comparativă, membrii grupurilor au ajuns la

următoarele concluzii:



Europei

" Art. 4 punctul 1, 5 punctul 2, 9, 11, 22

Modelul de cod SUA " Secţiunea 2 literele A, B, C, G, Secţiunea 3 literele A, B

sub-punctul 6, Secţiunea 5 literele E, G

De vreme ce prevederile articolului 14 ale proiectului Codului

deontologic al grefierului au fost identificate ca aplicabile, pot fi considerate ca

aplicabile la acest caz, prin corelare, şi prevederile articolului 20, referitoare la

PROIECTUL 25

vulnerabilitate faţă de influenţe externe. O opinie minoritară a fost aceea că

grefiera a încălcat şi prevederile articolului 6, care le cere funcţionarilor să nu

aibă un comportament necorespunzător.

Pentru a caracteriza conduita grefierei, aşa cum este prezentată în studiul

de caz, participanţii au ales următoarele cuvinte cheie: încălcarea

confidenţialităţii, iresponsabilitate, lipsă de profesionalism.

4. Rugămintea cetăţeanului

Prezentând acest studiu de caz, formatorii le-au cerut participanţilor să

comenteze conduita unui grefier care a fost abordat de către o persoană care i-a

cerut îndrumări şi informaţii cu privire la locul unde se desfăşura o anumită

şedinţă de judecată în care era citată. În primul moment, grefierul i-a cerut

persoanei să îl lase în pace. La insistenţele acesteia, grefierul şi-a pierdut calmul

şi s-a comportat nepoliticos, numind persoana �analfabet�, după care şi-a văzut

de drum.

Comentând asupra conduitei grefierului, participanţii au fost de părere că,

prin conduita sa, grefierul a încălcat următoarele prevederi din legislaţia

naţională:


Proiectul Codului deontologic al grefierului " Art. 4, 5, 20, 21,27

Regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi

parchetelor

" Art. 159 alineat 2, litera �d�

Legea privind statutul grefierului " Art. 84 litera �d�

Participanţii au fost unanim de acord că grefierul:

• a dat dovadă de lipsă de amabilitate şi politeţe faţă de justiţiabil şi, prin

această conduită, a afectat grav prestigiul justiţiei;

• a fost nepoliticos în timpul îndeplinirii îndatoririlor profesionale.

Într-o opinie separată, unul dintre participanţi a susţinut că grefierul, prin

refuzul său de a oferi un răspuns, a încălcat şi articolul 8 (referitor la obligaţia de


loialitate şi de a-şi îndeplini îndatoririle cu bună-credinţă) al proiectului Codului

deontologic.

Analizând materialele comparative internaţionale, membrii grupurilor au

ajuns la concluziile prezentate în tabelul de mai jos:



Europei

" Art. 5, alineatele 3, 9

Modelul de cod SUA " Secţiunea 5, litera B

Pe parcursul discuţiilor, participanţii au analizat relevanţa unor

circumstanţe speciale (de exemplu, posibilitatea ca grefierul să fi fost supărat din

motive personale) şi măsura în care ar trebui să se ţină seama de asemenea

circumstanţe la evaluarea atitudinii acestuia şi la stabilirea unei sancţiuni

disciplinare. Aceştia au conchis că circumstanţele speciale ar putea fi luate în

considerare, dar nu pot să îl absolve complet pe grefier de răspundere.

Mai mult, moderatorii au prezentat situaţii ipotetice suplimentare,

precum: �Să presupunem că grefierul-şef a fost martor la acest incident. Ce

credeţi că ar fi făcut? Ce ar fi trebuit să facă?� Participanţii au răspuns că

grefierul-şef ar fi trebuit mai întâi să-i furnizeze justiţiabilului informaţiile

solicitate şi, ulterior, să aibă o discuţie cu grefierul. �Să presupunem că o colegă

a fost martoră la acest incident. Cum ar fi trebuit să procedeze?� Participanţii au

dat acelaşi răspuns � aceasta ar fi trebuit întâi să îi dea îndrumări justiţiabilului şi,

mai apoi, să aibă o discuţie cu colegul său. �Într-o astfel de situaţie, nu ar trebui

invocat şi articolul 22, teza 2?� (obligaţia de informa conducerea instanţei asupra

conduitei necorespunzătoare a unui grefier care ar putea afecta negativ prestigiul

instanţei). Cei mai mulţi participanţi au susţinut că această prevedere este

exagerată, chiar imorală, deoarece încurajează pâra între colegi şi o transformă

într-o virtute. Cursanţii au apreciat că grefierul ar trebui sancţionat numai dacă se

dovedeşte că are o asemenea conduită în mod frecvent.

PROIECTUL 27

5. Dosarul rătăcit

Acest studiu de caz prezintă următoarea situaţie: un reclamant, prin

avocatul său, solicită grefierului arhivar o copie a uneia dintre paginile dosarului

său. Solicitarea este aprobată dar dosarul se află la grefierul de şedinţă, deoarece

cauza are termen în instanţă pentru a doua zi. Grefierul arhivar vine la grefierul

de şedinţă şi ia dosarul, promiţând să îl aducă înapoi în aceeaşi zi, înainte de

sfârşitul programului de lucru. Având în vedere că dosarul nu fusese adus înapoi

până la ora 15:20, grefierul de şedinţă încearcă să ia legătura cu grefierul arhivar,

doar pentru a afla că acesta părăsise clădirea, deşi programul de lucru nu se

terminase. În aceste împrejurări, grefierul de şedinţă merge la arhivă pentru a

recupera dosarul, dar acesta este de negăsit. În dimineaţa următoare, în timpul

şedinţei de judecată, grefierul arhivar vine şi aduce dosarul grefierului de şedinţă,

explicând că, în ziua precedentă, a uitat dosarul în copiator.

Pentru acest caz, fiecare grup a fost rugat să analizeze cazul şi să

răspundă la trei întrebări: 1) Au fost încălcate normele proiectului Codului

deontologic în situaţia prezentată mai sus? Dacă da, de către cine şi care sunt

aceste încălcări? 2) Ce ar fi trebuit să facă grefierul de şedinţă în momentul când i

s-a cerut dosarul? 3) Care a fost percepţia justiţiabilului referitor la aspectele

prezentate?

Fiecare grup a ţinut o dezbatere colectivă pentru a identifica răspunsurile

la cele trei întrebări.

1) participanţii au concluzionat că ambii grefieri au încălcat următoarele norme

deontologice:


GREFIERUL DE ŞEDINŢĂ GREFIERUL ARHIVAR


grefierului

" Art. 1, 4, 5, 6, 8, 22 " Art. 4,6

Regulamentul de ordine interioară

al instanţelor şi parchetelor

" Art. 74, 159 alineat 2, litera

b

Legea privind statutul grefierului " Art. 76 " Art. 76


Grefierul de şedinţă ar fi trebuit să:

• nu împrumute dosarul decât pe bază de semnătură;

• însoţească grefierul arhivar la copiator;

• îşi îndeplinească atribuţiile profesionale cu responsabilitate;

• informeze conducerea instanţei cu privire la incident.

Grefierul arhivar ar fi trebuit să:

• dea dovadă de seriozitate şi responsabilitate când a părăsit instanţa mai

devreme fără să înapoieze dosarul grefierului de şedinţă;

• îşi îndeplinească atribuţiile cu profesionalism.

Pe baza normelor comparative internaţionale, cursanţii au identificat următoarele

încălcări:


GREFIERUL DE ŞEDINŢĂ GREFIERUL ARHIVAR

Recomandarea 2000(10) a

Consiliului Europei

" Art. 4 punctul 1, 5 punctul 2, 9, 10,

12 punctul 2, 22 punctul 2

" Art. 4, 5, punctele 2,

7, 9, 12

Modelul de cod SUA " Secţiunea 5, literele A şi H " Secţiunea 5, litera A

Aceştia au ajuns la concluzia că grefierul de şedinţă ar fi trebuit să:

• îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu în conformitate cu legea şi cu normele

deontologice;

• fie imparţial şi eficient;

• îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu cel mai înalt nivel de

responsabilitate;

• se comporte de aşa manieră încât să sporească încrederea publicului în justiţie

� deoarece a dat dovadă de neglijenţă în legătură cu dosarul;

• îşi informeze superiorii asupra incidentului.

Grefierul arhivar ar fi trebuit să respecte prevederile referitoare la:

PROIECTUL 29

• îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în conformitate cu legea şi cu normele

deontologice;

• imparţialitate şi eficienţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu cel mai

înalt nivel de responsabilitate;

• folosirea discernământului în procesul de luare a deciziilor;

• obligaţia de a se comporta astfel încât să menţină şi să sporească încrederea

publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficienţa autorităţilor publice;

• obligaţia de a raporta orice încălcare a normelor deontologice.

2) Răspunzând la întrebarea �ce ar fi trebuit să facă grefierul de şedinţă?�,

participanţii au susţinut că acesta ar fi trebuit să: a) facă el însuşi copia (cu toate

acestea, în practică acest lucru este imposibil datorită volumului mare de muncă

al grefierilor), b) informeze imediat conducerea instanţei, c) întrebe pe colegii de

la arhive despre dosar, înainte ca programul de lucru să se încheie.

3) Referitor la percepţia publicului, după părerea participanţilor, justiţiabilii ar fi

tras concluzia că angajaţii instanţei au dat dovadă de lipsă de responsabilitate, de

neglijenţă flagrantă şi chiar ar fi suspectat angajaţii şi judecătorii instanţei de

corupţie.

5. Dezbaterile

Toate seminariile s-au încheiat cu o dezbatere pe tema �Proiectul Codului

deontologic al grefierului � actualitate, necesitate, perfectibilitate � discuţii şi

sugestii.� Pe parcursul acestei sesiuni, participanţilor li s-a cerut să vină cu

comentarii asupra proiectului Codului şi cu propuneri de modificări, acolo unde

este cazul. De asemenea, li s-a cerut să identifice acele articole ale proiectului

care ar trebui fie formulate diferit fie eliminate. Moderatorii i-au încurajat pe

participanţi să îşi exprime criticile cu privire la conţinutul codului, punctele de

vedere referitoare la reglementările existente şi să facă sugestii pentru

îmbunătăţirea acestora. Înainte de dezbatere, organizatorii seminarului au făcut o

prezentare a modului în care a fost elaborat codul şi a obiectivelor urmărite de

grupul de lucru.


A. Observaţii generale

Toţi participanţii au confirmat fără rezerve utilitatea elaborării unui

document suplimentar, separat, care să ofere comentarii şi adnotări la cod şi să

clarifice noţiuni precum: �prestigiul justiţiei�, �imaginea justiţiei� (articolele 5 şi

6), �loialitate� (articolul 8), �confidenţialitate� (articolul 10), �activităţi

extraprofesionale� (articolul 9), �ţinută decentă�, �extravaganţă� (articolul 23),

�bunurile care le-au fost încredinţate în vederea îndeplinirii atribuţiilor de

serviciu� (articolul 24). Comentariile ar trebui să ofere definiţii detaliate şi

exemple preluate din practica instanţelor. Participanţii au făcut de asemenea

următoarele comentarii generale:

" În cod ar trebui inclusă o expunere de motive, similară celei din

Recomandarea 2000(10) a Consiliului Europei.

" Ar trebui introduse în cod prevederi referitoare la activităţile politice

desfăşurate de către grefieri, la pregătirea lor profesională şi la informarea

ierarhică.

" Codul deontologic nu ar trebui să repete prevederi deja existente în alte

legi.

" Noţiunea de �aparenţă� ar trebui introdusă în Codul deontologic al

grefierului, aşa cum este definită în Codul deontologic al magistraţilor, iar

grefierii trebuie să aibă grijă să protejeze �aparenţa� de imparţialitate.

" Nu sunt incluse în cod prevederi privind obligaţia grefierilor de a

respecta jurământul profesional.

" Introducerea în cod, după Modelul de cod SUA, a unei prevederi care

să reglementeze conduita personalului instanţelor şi procedurile pe care acesta

trebuie să le urmeze în cazul în care să află în situaţii în care îi sunt oferite

cadouri pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

" Introducerea unei prevederi referitoare la viaţa privată (de asemenea

după Modelul de cod SUA).

PROIECTUL 31

" Reglementarea excepţiilor de la principiul confidenţialităţii, precum şi

durata acestei obligaţii.

" Prevederea care le cere grefierilor să aibă o ţinută decentă şi să evite

extravaganţele, care este introdusă în proiectul Codului deontologic al

grefierului, ar trebui introdusă şi în Codul deontologic al magistraţilor.

" Este necesară o prevedere care să reglementeze conduita grefierului în

timpul şedinţelor de judecată.

B. Comentarii punctuale

Studiind amănunţit conţinutul proiectului, participanţii au identificat unele

prevederi care necesită clarificare şi au făcut următoarele comentarii punctuale:23

• Articolele 4 şi 5 (referitoare la prestigiul justiţiei în general) ar trebui

combinate.

• Unii participanţi au sugerat ca sintagma �care pot afecta imparţialitatea

acestora� din articolul 16 să fie eliminată.

• Noţiunea de �abuz în funcţie� din articolul 16 trebuie să fie clar definită;

versiunea actuală poate genera confuzie datorită asemănării sale cu prevederile

Codului penal.

• Eliminarea termenului �aplecare� din articolul 18.

• Eliminarea din articolul 8 a sintagmei �să pună interesul public mai

presus de toate,� deoarece este prea rigidă şi imposibil de respectat.

• Definirea clară a noţiunii de �vulnerabilitate� (articolul 14).

• Introducerea sintagmei �în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu� în

articolul 21.

• Introducerea unui articol nou, corelat cu articolul 21 al Codului, referitor

la dreptul grefierilor de a fi trataţi cu respect, calm, politeţe şi fără aroganţă

de către persoanele cu care vin în contact în timpul îndeplinirii atribuţiilor de

serviciu.

23 Citind comentariile făcute de către participanţi asupra prevederilor specifice ale codului, se poate observa o abordare mai teoretică a studenţilor SNG în interpretarea acestor prevederi, în timp ce sugestiile făcute de grefierii cu experienţă reflectă experienţa practică a acestora în instanţă.


• Articolul 19 vine în contradicţie cu articolul 77 al Statutului grefierului,

deoarece articolul 19 al proiectului de cod interzice grefierilor să desfăşoare

numai acele activităţi extraprofesionale care ar putea afecta îndeplinirea

atribuţiilor de serviciu sau prestigiul justiţiei, în timp ce Statutul interzice orice

fel de activitate extraprofesională, cu excepţia activităţii didactice în

învăţământul superior (trebuie să menţionăm că participanţii s-au exprimat în

favoarea prevederii proiectului de cod).

• Urmând Modelul de cod SUA, Capitolul VI, �Confidenţialitatea,� ar

trebui să se prevadă în mod expres categoriile de informaţii confidenţiale.

• Pornind de la articolul 27,24 participanţii au subliniat lipsa de coerenţă

dintre Statutul grefierului şi Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea

instanţelor, în ceea ce priveşte sancţiunile disciplinare.

• Referitor la sintagma �de natură să le afecteze imparţialitatea� din art.

16, trebuie stabilită o distincţie între �nu vor pretinde� şi �nu vor accepta,�

deoarece grefierilor nu le este permis nicicând să pretindă ceva, dar pot

accepta un cadou în măsura în care acest lucru nu le afectează imparţialitatea.

Articolul ar trebui să specifice cu exactitate ce este de natură să le afecteze

imparţialitatea. În cele din urmă, majoritatea participanţilor a conchis că

sintagma �de natură să le afecteze imparţialitatea� ar trebui eliminată din text,

pentru a evita interpretările neunitare.

• Articolul 20 ar trebui modificat fie prin eliminarea termenului

�moderaţie� fie prin înlocuirea sintagmei �în nici o împrejurare� cu �în mod

nejustificat.�

• Articolul 13 ar trebui eliminat deoarece repetă prevederile Codului de

procedură civilă.

• Articolul 26 ar trebui modificat sau ar trebui să conţină o listă detaliată,

similară celei din Modelul de cod SUA, care prevede că grefierilor nu le este

permis să acorde consultanţă juridică (consultanţă neautorizată); în opinia altor

participanţi, articolul este bine scris.

• Articolul 13, referitor la abţinere, ar trebui eliminat din Cod, deoarece

asemenea situaţii sunt cuprinse în prevederile codurilor de procedură civilă şi

penală şi în Statutul grefierului.

24 Referitor la aplicarea sancţiunilor disciplinare.

PROIECTUL 33

• În opinia participanţilor, articolul 1725 nu are legătură cu deontologia

profesională şi ar trebui reglementat de alte norme de drept.

• Prima parte a articolului 22 a generat discuţii şi participanţii au fost de

acord în unanimitate că grefierilor nu trebuie să li se permită să facă

comentarii asupra probităţii morale şi profesionale a judecătorilor,

procurorilor sau a colegilor lor. De asemenea, sintagma �în cadru oficial� ar

trebui să fie mai explicită. Cea de a doua parte a articolului, referitoare la

obligaţia grefierilor de a informa conducerea instanţei sau parchetului asupra

oricărei conduite care poate afecta prestigiul justiţiei, ar trebui eliminată sau,

dacă este menţinută, ar trebui să detalieze în mod expres sensul sintagmei

�conducerea instanţei.�

• Articolul 25, care stabileşte interdicţia pentru grefieri de a recomanda

nominal avocaţi, experţi, notari publici sau executori judecătoreşti, este

considerată prea restrictivă, iar participanţii au sugerat ca grefierilor să le fie

permis să facă asemenea recomandări rudelor apropiate.

6. Concluzii

Dezbaterile din cadrul seminariilor au scos la iveală o faţetă nouă şi

neexplorată a activităţii grefierilor din România. Pentru prima dată, atât studenţii

cât şi grefierii cu experienţă au reflectat împreună asupra conduitei lor în instanţă

şi în afara acesteia. Ei au înţeles că munca lor cotidiană îi poate pune în situaţii

de vulnerabilitate şi îi poate expune la riscuri profesionale şi că, dacă nu

acţionează în conformitate cu standardele de conduită, vor pune în pericol

imaginea fragilă a justiţiei din România.

Prin comentarii şi discuţii, grefierii au abordat problema necesităţii unei

asemenea reglementări. Răspunsul lor a fost un �da� răsunător. Toţi au fost de

acord că o astfel de normă constituie un pas înainte în asigurarea unui cadru

legislativ adecvat pentru ca personalul instanţelor să funcţioneze cu

profesionalism şi să contribuie la prestigiul justiţiei.

25 Grefierii nu vor încheia, direct sau prin intermediari, contracte cu instanţele sau parchetele, pentru furnizarea de servicii, materiale sau echipamente şi nu se vor implica, în afara limitelor prevăzute de lege, în negocierea unor astfel de contracte.


La fel de importantă ca şi existenţa acestei reglementări este

implementarea prevederilor acesteia, pentru a asigura o administrare

corespunzătoare a justiţiei. Referitor la acest aspect, participanţii au exprimat

diferite puncte de vedere cu privire la sancţiunile aplicabile încălcărilor

prevederilor codului. Unii au pledat în favoarea prevederilor privite ca obligaţii şi

îndrumări morale asupra conduitei profesionale şi fără sancţiuni aplicabile în caz

de încălcare, în timp ce alţii au fost de părere că ar trebui aplicate sancţiuni

disciplinare în caz de conduită necorespunzătoare. Cea de a doua opinie a

prevalat în faţa Consiliului Superior al Magistraturii. Grefierii care nu respectă

conduita recomandată de Cod pot fi traşi la răspundere disciplinară şi pot fi

supuşi sancţiunilor disciplinare, aşa cum se prevede în Regulamentul de ordine

interioară al instanţelor şi parchetelor şi în Legea nr. 567/2004 privind statutul

grefierilor.

C. Compilaţie de comentarii şi recomandări

Concluziile rapoartelor care conţin comentariile şi sugestiile

participanţilor au fost înaintate Consiliului Superior al Magistraturii, autoritatea

de curând desemnată să reglementeze conduita profesională a magistraţilor şi

grefierilor, cu recomandări referitoare la articolele proiectului de cod care ar

trebui modificate, eliminate sau adăugate.

În martie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat opiniile CEELI cu privire la revizuirea proiectului Codului deontologic al grefierului şi a reţinut 90% dintre prevederile elaborate iniţial de către grupul de lucru creat de CEELI şi SNG în 2004. Pe baza observaţiilor făcute de participanţii la seminarii, ABA/CEELI a pregătit o compilaţie şi a trimis Consiliului Superior al Magistraturii comentarii asupra proiectului26 pe data de 17 martie şi pe data de 4 aprilie 2005.

26 Vezi Anexa 3.

35 REZULTATE

III. REZULTATE

Pe data de 26 aprilie 2005, Codul deontologic al grefierului a fost adoptat

prin Decizia nr. 144/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii şi publicat în

Monitorul Oficial nr. 382 din data de 6 mai 2005 (care este data intrării în

vigoare a codului).27

Următoarea etapă trebuie să se concentreze asupra implementării

prevederilor codului, asigurând un caracter unitar în aplicarea lor şi în crearea

jurisprudenţei. CEELI s-a angajat să continue să sprijine eforturile autorităţilor

judiciare din România în acest domeniu, prin elaborarea unei versiuni comentate

şi adnotate a Codului deontologic al grefierului. Un asemenea document ar

explica anumite noţiuni care nu sunt explicate clar de către Cod. Necesitatea

elaborării unui astfel de document a rezultat din dezbaterile din cadrul

seminariilor (după cum sunt prezentate mai sus) şi din propunerile participanţilor.

Scopul acestei compilaţii ar fi de a le oferi cititorilor exemple şi explicaţii asupra

unor situaţii prevăzute de cod, ajutându-i astfel pe grefieri să interpreteze şi să

aplice mai bine prevederile acestuia.

ANEXE 37

IV. ANEXE

1. Studii de caz

Studiu de caz nr. 1

A.F. lucrează ca şi grefieră la Tribunal.

La cererea unei cunoştinţe, B.G., A.F. redactează pentru aceasta o cerere

de divorţ şi îi dă îndrumările necesare înregistrării acesteia - numărul de

exemplare necesar, actele ce trebuie anexate, cuantumul taxelor de timbru şi

programul preşedintelui instanţei pentru înregistrarea cererilor de divorţ.

De asemenea, A.F. îi recomandă angajarea ca avocat a lui C.N., ca fiind

în mod notoriu cunoscut drept cel mai bun avocat în materie de divorţ.

A doua zi, B.G. a invitat-o pe A.F. la prânz, arătând că în acest fel

doreşte să îi mulţumească pentru amabilitatea sa. A.F. refuză, motivând că nu are

timpul necesar pentru aceasta. După o jumătate de ora, B.G. se întoarce şi îi

oferă grefierei A.F. un buchet de flori şi o cutie de ciocolată. În urma

insistenţelor repetate, A.F. acceptă cadoul, arătând colegelor că era nepoliticos să

îl refuze pe B.G.

Întrebare:

Consideraţi că, prin atitudinea sa, A.F. se face vinovată de încălcarea

dispoziţiilor Codului deontologic al grefierului?

CODUL DEONTOLOGIC AL GREFIERULUI 38

Studiu de caz nr. 2

A.B. este grefier-şef. O prietenă a acesteia, parte într-un proces finalizat,

apelează la ea cu rugămintea de a interveni să-i fie redactată hotărârea pentru a

doua zi, fiind curioasă de ce i-a fost respinsă acţiunea. A.B. se deplasează

împreună cu prietena ei în biroul grefierei cauzei şi îi cere să dactilografieze

hotărârea urgent. Aceasta îi spune că are hotărârea redactată de judecător în

ciornă (manuscris), dar abia a ieşit din şedinţă şi nu o poate dactilografia până a

doua zi, dar o va face în cel mult trei zile. Partea interesată intervine, spunând

că, dacă este nevoie, se va revanşa pentru urgentare. Grefiera cauzei refuză

categoric această propunere. A.B. insistă însă, cerând măcar să le arate

manuscrisul judecătorului, pentru ca prietena ei să vadă motivele pentru care i-a

fost respinsă acţiunea. Grefiera refuză, invocând confidenţialitatea. A.B. se

supăra, spunându-i grefierei că nu este bine să îţi refuzi şeful şi că va ţine minte

această atitudine.

Întrebări:

1. Cum comentaţi atitudinea grefierei cauzei prin prisma dispoziţiilor Codului

deontologic al grefierului?

2. Consideraţi atitudinea grefierei�şef ca fiind deontologică în temeiul

dispoziţiilor Codului deontologic al grefierului?

Studiu de caz nr. 3

În data de 13.11.2004, la Tribunalul A. a fost înregistrată cererea

Parchetului de pe lângă Tribunalul A. de autorizare a interceptării şi înregistrării

convorbirilor telefonice purtate de către învinuitul X împotriva căruia a fost

începută urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de

influenţă prevăzute şi pedepsite de art. 257 Cod penal.

Preşedintele Tribunalului A. a admis cererea formulată de Parchetul de

pe lângă Tribunalul A. şi a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor

telefonice purtate de către învinuitul X de la postul telefonic mobil nr. 0722 şi de

la postul telefonic fix nr. 0452.

ANEXE 39

Încheierea pronunţată în Camera de Consiliu, conform dispoziţiilor

procedurale, a fost redactată de grefiera şefă a secţiei penale, numita V.P.

La data de 15.11.2004, V.P. a participat la întâlnirea de 20 ani de la

terminarea liceului.

Cu ocazia discuţiilor care au avut loc, V.P. s-a plâns colegilor cu care a

stat la masă că este foarte obosită pentru că are un volum foarte mare de

activitate, iar în ultimul timp a fost solicitată de conducerea instanţei să participe

ca grefier şi în cauzele privind autorizarea interceptării şi înregistrării

convorbirilor telefonice. Chiar recent a plecat foarte târziu de la serviciu întrucât

a trebuit să redacteze o încheiere pronunţată într-o astfel de cauză prin care s-a

autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de către un

individ, X.

V.P. a povestit starea de fapt reţinută în acea speţă, afirmând că nu crede

că era cazul să fie autorizată interceptarea convorbirilor telefonice; preşedintele

instanţei ar fi trebuit să respingă cererea pentru că oricând, oricare dintre noi, am

putea fi în locul lui X.

Întrebări:

1. Comentaţi conduita grefierei V.P. prin prisma dispoziţiilor proiectului

Codului deontologic al Grefierului.

2. Dacă apreciaţi că există încălcări ale proiectului Codului deontologic,

precizaţi care sunt acestea.

Studiu de caz nr. 4

Terminând şedinţa de judecată, grefiera T.L. a fost chemată de

conducerea instanţei. Îndreptându-se spre cabinetul preşedintelui, grefiera a fost

abordată de către o persoană care avea o citaţie în mână şi care a întrebat-o unde

este sala de şedinţă.


Fără să se oprească din mers, grefiera i-a cerut să o lase în pace, dar cel

în cauză a insistat, alăturându-i-se în deplasare şi afirmând că este pentru prima

dată chemat la Tribunal şi că nu ştie unde anume să se ducă.

Enervându-se, grefiera s-a oprit şi i s-a adresat: �Lasă-mă, domnule, în

pace, dumneata crezi că eu am timp să-ţi explic unde-i sala de şedinţă? Nu ştii să

citeşti? Că e plină ţara asta de analfabeţi�Şi n-ai văzut indicatoarele de la

intrare?��.. după care şi-a continuat deplasarea, făcându-şi loc printre

persoanele aflate pe coridorul parterului instanţei.

Întrebări:

1.Comentaţi atitudinea grefierei prin prisma dispoziţiilor Codului Deontologic

al Grefierului.

2. Dacă apreciaţi că există încălcări ale Codului Deontologic al Grefierului,

precizaţi care sunt acestea.

Studiu de caz nr. 5

Ne aflăm în compartimentul arhivă.

Partea vătămată, prin avocat, solicită copierea unor file indicate în

cererea adresată grefierului arhivar care răspunde de întregul compartiment.

Această solicitare este aprobată, doar că dosarul penal, în care inculpatul este

arestat, se află la grefierul de şedinţă, cauza având termen de judecată în ziua

imediat următoare.

Grefierul arhivar şef se prezintă la grefierul de şedinţă şi preia dosarul cu

obligaţia de a-l restitui până la sfârşitul zilei de lucru.

Având în vedere faptul că dosarul nu a fost înapoiat până la orele 1520,

grefierul de şedinţă încearcă să-l contacteze pe grefierul arhivar şef, dar este

informat că acesta nu mai este în sediu, cu toate că programul de lucru nu se

încheiase.

ANEXE 41

În aceste condiţii, grefierul de şedinţă se prezintă în arhivă pentru a

recupera dosarul cu pricina. Împreună cu ceilalţi grefieri arhivari verifică

sertarele jurnaliere (�ochiurile�), însă dosarul nu este de găsit.

A doua zi, în momentul în care se solicită dosarul la bară, părţile sunt

informate cu privire la incidentul ivit în cursul zilei anterioare şi sunt invitate să

mai aştepte până la sfârşitul şedinţei de judecată.

În timpul şedinţei de judecată, se prezintă grefierul arhivar şef care predă

dosarul grefierului de şedinţă motivând că în ziua anterioară l-a uitat la copiator.

Întrebări:

1. În situaţia prezentată au fost încălcate normele Codului deontologic? Dacă

da, de către cine şi în ce constau acestea?

2. Cum trebuia să procedeze grefierul de şedinţă în momentul în care i s-a

solicitat dosarul pentru xerocopierea unor file ale acestuia?

3. Care credeţi că a fost percepţia justiţiabililor cu privire la aspectele

prezentate mai sus?

Studiu de caz nr. 6

Ne aflăm în sala de judecată.

Preşedintele completului solicită ca pricinile să fie strigate la ordine.

Grefierul, cu o mină obosită şi plictisită, fără a se ridica în picioare, face apelul

părţilor.

Apărătorul reclamantului X precizează că îl reprezintă şi asistă pe acesta.

Nedumerit, grefierul cere, pe un ton agresiv, lămuriri cu privire la

absenţa sau prezenţa reclamantului în faţa instanţei. Gesticulând cu mâna în care

ţine microfonul pentru a obţine mai repede un răspuns de la avocat, grefierul

scapă microfonul de la staţia de amplificare, obiect care se sparge. Avocatul


părţii, vizibil iritat, nu găseşte răspunsul aşteptat de grefierul de şedinţă. Acesta

este dat de reclamant care se prezintă în faţa instanţei.

După finalizarea judecăţii în cauza sus-menţionată, şedinţa de judecată

este suspendată pentru a fi înlocuit microfonul staţiei de amplificare.

Într-un alt dosar, după prezentarea referatului cauzei de către grefierul de

şedinţă, acesta făcând referire şi la legalitatea îndeplinirii procedurii de citare,

apărătorul Y al pârâtului invocă lipsa de procedură cu martorul M propus de

partea pe care o reprezintă, motivat de faptul că s-a depus la dosar dovada citării

acestuia cu menţiunea �destinatar mutat�.

Grefierul, amuzat, îi aduce la cunoştinţă avocatului respectiv că

legalitatea procedurii de citare se referă doar la părţile în proces, martorul

nefăcând parte din această categorie.

Întrebări:

1. Comentaţi conduita grefierului de şedinţă din perspectiva dispoziţiilor

Codului deontologic al grefierului.

2. Precizaţi dacă în situaţia de fapt menţionată grefierul de şedinţă se face

vinovat de încălcarea normelor deontologice. Argumentaţi!

Studiu de caz nr. 7

Într-o convorbire telefonică, A, un bun prieten al grefierului de şedinţă

B, îi solicită acestuia să se informeze cu privire la redactarea a două hotărâri,

pentru care termenul de redactare de 30 de zile prevăzut de Codul de procedură

civilă a fost depăşit cu o săptămână.

Interesându-se la colegii săi dactilografi, dacă au primit spre redactare

cele două hotărâri, în ciornă, grefierul de şedinţă, ocazional şi el dactilograf,

constată că, într-adevăr, acestea nu au fost redactate, aspect pe care, însă, nu îl

aduce la cunoştinţă prietenului său.

ANEXE 43

Întrebări:

1. Grefierul de şedinţă se face vinovat de încălcarea normelor Codului

deontologic?

2. Ce conduită ar trebui să adopte grefierul într-o astfel de situaţie, dată fiind

întârzierea de o săptămână în redactarea hotărârilor? Dar dacă întârzierea era

de 6 luni de zile?

Studiu de caz nr. 8

Ne aflăm în biroul grefierilor de şedinţă A.V. şi B.M.

L.V., soţul grefierului de şedinţă A.V., totodată şi apărător al

inculpatului în dosarul penal xxxx, îi solicitase acestuia, în cursul dimineţii, să se

informeze cu privire la redactarea încheierii de şedinţă pronunţată în dosarul

menţionat.

De asemenea, i-a mai solicitat să îi facă rost de o copie de pe încheiere,

comentând că termenul de redactare de 24 de ore, prevăzut de dispoziţiile

Codulului de procedură penală, a fost depăşit cu o zi.

Interesându-se la colegul său B.M., grefier de şedinţă care avea în lucru

dosarul menţionat, constată că acesta încă nu a finalizat lucrările din şedinţa

anterioară.

La solicitarea sa îi motivează că afirmaţiile soţului său referitoare la

depăşirea termenului de redactare sunt eronate întrucât dispoziţiile

Regulamentululi de organizare interioară a instanţelor judecătoreşti prevede un

termen de 2 zile de redactare a încheierilor de şedinţă.

Totodată, grefierul de şedinţă A.T. îl informează că în cursul zilei va

redacta încheierea respectivă şi că �dacă o să aibă timp şi chef, o să-i dea un

exemplar�.


La sfârşitul zilei de lucru, grefierul B.M. remite o copie a încheierii de

şedinţă grefierului A.V. ocazie cu care îi spune, în glumă, că speră ca soţul ei să

nu uite serviciul pe care i l-a făcut. În aceiaşi împrejurare grefierul B.M. îi aduce

la cunoştinţă că încheierea de şedinţă nu a fost semnată de judecător, cu care are

o relaţie bună, dar că, �nu va fi nici o problemă întrucât acesta nu i-a restituit

nici o încheiere pentru a fi refăcută�.

Întrebări:

1. Grefierii de şedinţă A.V. şi B.M. se fac vinovaţi de încălcarea normelor

Codului deontologic? Dar a altor dispoziţii legale? Care sunt acestea?

2. Ce conduită ar fi trebuit să adopte grefierii de şedinţă în situaţia de fapt mai

sus menţionată?

Studiu de caz nr. 9

Suntem în sala de judecată şi, ulterior, în faţa biroului grefierului.

În timpul şedinţei, la momentul judecării cauzei xxxx, preşedintele

completului de judecată pune în vedere pârâtului X să depună la dosar, până la

sfârşitul şedinţei, duplicate de pe înscrisurile prezentate, pentru a fi comunicate

părţii adverse o dată cu citaţia ce se va emite pentru termenul acordat.

După terminarea şedinţei de judecată, grefierul de şedinţă iese pe holul

instanţei împreună cu o colegă de birou pentru a servi o cafea, timp în care

discută şi situaţia dramatică a unui minor, audiat în Camera de Consiliu într-unul

din dosarele din şedinţa respectivă, şi îşi exprimă convingerea că judecătorul îl va

încredinţa tatălui său întrucât �o astfel de mamă nu merită să primească spre

creştere copilul său�. În aceste împrejurări, se apropie pârâtul X şi, întrerupând

conversaţia, intenţionează să-i înmânează grefierului de şedinţă actele solicitate de

judecător. Iritat, grefierul de şedinţă îşi exprimă nemulţumirea că nu poate savura

cafeaua în linişte şi îi replică pârâtului că la pretenţiile sale de licenţiat în drept ar

trebui să ştie că înscrisurile solicitate de instanţă se înregistrează în prealabil la

compartimentul registratură, îndrumându-l spre acel compartiment. Pârâtul X, în

replică, îi critică limbajul şi atitudinea, afirmând că mama minorului pe care �ele

ANEXE 45

o judecă pe hol� şi pe care o cunoaşte personal este o fiinţă deosebită, decentă, şi

ar fi mult mai îndreptăţită să îi fie încredinţat minorul spre creştere şi educare.

Întrebări:

1. Cum comentaţi conduita grefierului de şedinţă?

2. Prin conduita adoptată, a încălcat grefierul de şedinţă normele Codului

deontologic şi, în caz afirmativ, argumentaţi!

Studiu de caz nr. 10

A.N. este grefieră de şedinţă la Judecătorie şi este rugată de o prietenă a

sa, B.C, să depună la judecătorul de serviciu o cerere având ca obiect

reîncredinţare minor, motivând că, datorită programului foarte strict de la

serviciu, nu o poate depune personal. A.N. înregistrează cererea şi aceasta este

repartizată completului de judecată din care face parte chiar grefierul A.N.

După primul termen de judecată, C.C. � fostul soţ al lui B.C. şi pârât în

cauză � formulează cerere de recuzare împotriva lui A.N. C.C. motivează

cererea de recuzare susţinând că A.N. şi B.C. sunt prietene din copilărie, că

A.N. cunoaşte foarte bine situaţia familială dintre cele două părţi şi că A.N. şi

B.C. au fost văzute discutând pe holul instanţei atât în ziua premergătoare, cât şi

imediat după şedinţa de judecată.

A.N. a declarat că nu a formulat cerere de abţinere în cauză, întrucât nu

sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 C.pr.civ.

Întrebări:

1. Consideraţi că A.N. trebuia să formuleze cerere de abţinere în cauză?

2. Consideraţi că A.N. a încălcat, în această situaţie, dispoziţiile Codului

deontologic al grefierului? Dacă da, care sunt acestea?



C.D, grefier, este căutată la serviciu de două prietene, care o invită în

oraş la un suc. Fiind cu o jumătate de oră înainte de terminarea programului,

C.D le propune să o aştepte în birou, timp în care ea mai are de terminat câteva

lucrări. Văzând nişte dosare pe masă, prietenele îi cer voie să le răsfoiască, ca să

le treacă timpul mai uşor. C.D. acceptă şi, în timp ce ea lucrează, prietenele fac

comentarii despre cele citite în dosare.

La un moment dat, în birou intră un judecător care îi restituie lui C.D. o

hotărâre dactilografiată cu greşeli şi îi cere să o refacă urgent, cu observaţia să fie

mai atentă pe viitor, pentru că nu este prima dată când greşeşte. Iritată de

observaţie, C.D îi răspunde judecătorului că şi alţi colegi fac greşeli. În plus,

hotărârea a fost extrem de lungă şi, întrucât ea are foarte multe lucrări, ca să le

termine cât mai repede, nu o mai interesează calitatea lor.

Întrebare:

Cum comentaţi atitudinea grefierei C.D în raport cu reglementările Codului

deontologic al grefierului? Se face aceasta vinovată de încălcarea vreuneia

dintre acestea? Dacă da, care sunt dispoziţiile încălcate?


Prin sentinţa civilă nr.132/10.11.2004 a Judecătoriei B, C.D. a fost

obligat la plata sumei de 2.575.000 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere în

favoarea copilului său minor.

Având dificultăţi financiare determinate de necesitatea achitării unor

împrumuturi mai vechi, C.D. i-a povestit lui X, un apropiat al său, situaţia în

care se afla, exprimându-şi intenţia de a găsi o modalitate să întârzie plata pensiei

către minor. Totodată, i-a prezentat lui X sentinţa pronunţată de Judecătoria B.

Văzând hotărârea, X i-a adus la cunoştinţă faptul că în urmă cu 2 ani a

lucrat ca agent procedural la Judecătoria B, că este bun prieten cu grefiera A.D.

care a luat parte la şedinţa de judecată şi că ar putea să determine întârzierea

punerii în executare a sentinţei, cerându-i acesteia să nu emită adresa de

ANEXE 47

înfiinţare a popririi asupra veniturilor obţinute de X de la locul său de muncă.

Însă, orice serviciu ar trebui răsplătit.

La data de 11.11.2004, X s-a prezentat la Judecătoria B şi a contactat-o

pe grefiera A.D., abia ieşită din şedinţa de judecată, prezentându-se în biroul

acesteia cu un buchet de flori, o cutie de bomboane de ciocolată şi un pachet de

cafea. După ce i-a înmânat florile, a scos din sacoşă cutia de bomboane şi

cafeaua, pe care le-a pus pe măsuţa pe care se afla filtrul de cafea spunând că

sunt din partea lui pentru toate doamnele din acel birou.

Mirate de gestul lui X, colegele grefierei A.D. i-au mulţumit acestuia,

afirmând că o cafea bună nu strică niciodată, una dintre ele ridicându-se şi

desfăcând cutia de bomboane.

X a rugat-o pe A.D. să iasă în hol pentru a discuta ceva cu ea �între

patru ochi�, astfel încât cei doi au ieşit din încăpere, grefiera fiind încă îmbrăcată

cu roba.

Au purtat o discuţie, în apropierea uşii de acces la registratura

Judecătoriei B, după care A.D. a revenit în birou.

Întrebări:

1. Conduita grefierelor şi a numitului X a fost conformă deontologiei

profesionale?

2. Precizaţi şi argumentaţi dacă în speţă există încălcări ale dispoziţiilor

Codului deontologic al grefierului.

3. Ce consecinţe ar putea atrage comportamentul grefierelor?


Discutând cu colegele de birou despre problemele pe care le are cu

dantura, grefiera M.A. le-a solicitat să-i recomande un medic stomatolog. Una


dintre colege i-a dat cartea de vizită a unui stomatolog, iar M.A. a dat un telefon

şi şi-a făcut o programare.

Timp de două săptămâni, grefiera a fost în concediu medical şi s-a

prezentat cu regularitate la cabinetul stomatologic, primind tratamentul medical

necesar. Aducându-i la cunoştinţă medicului ocupaţia şi locul său de muncă,

grefiera i-a solicitat acestuia să-i acorde reduceri la tarifele lucrărilor

stomatologice, asigurându-l că nu va uita acest lucru, iar dacă va avea ocazia, îi

va întoarce serviciul făcut.

După aproximativ o lună de la revenirea la serviciu, în timp ce se afla în

sala de şedinţă aşteptând intrarea completului de judecată, grefiera M.A. l-a

sesizat � între părţile şi avocaţii care se înghesuiau şi-şi cereau dosarele la studiu

şi pe medicul său stomatolog, însoţit de avocatul X.

Nemaifiind atentă la avocatul Y, care tocmai îi solicitase dosarul

nr.2135/2002, M.A. l-a întrebat pe stomatolog dacă îl poate ajuta cu ceva, acesta

solicitându-i să vadă un dosar şi aducându-i la cunoştinţă faptul că este reclamant

într-un proces de partaj succesoral. Grefiera M.A. i-a înmânat medicului dosarul

cerut, spunându-i că după şedinţă doreşte să vorbească ceva cu el.

După terminarea şedinţei de judecată, M.A. i-a telefonat stomatologului

şi i-a spus că avocatul X este o persoană superficială şi că într-un astfel de proces

ar trebui să-l angajeze pe avocatul Z, cel mai bun în materie de succesiuni.

Totodată, i-a spus că va trebui să depună la dosar actele de stare civilă ale tuturor

moştenitorilor defunctului şi să indice toate bunurile şi datoriile succesiunii,

sfătuindu-l să solicite, pentru o corectă evaluare a lor, efectuarea unor expertize.

De asemenea, i-a dat numărul de telefon al avocatului Z, exprimându-şi

disponibilitatea de a-l ţine la curent pe medic cu tot ce se va întâmpla în cauză.

Întrebare:

Comentaţi conduita grefierei şi identificaţi dacă aceasta a fost conformă

dispoziţiilor Codului deontologic al grefierului.

ANEXE 49


Situaţia nr. 1

A.H. este grefier-şef. Fiica sa este studentă şi are nevoie urgentă să-şi

redacteze un referat.

Întrucât lucrarea este amplă şi timpul este foarte scurt, A.H. apelează la

C.S., care este grefier la aceeaşi instanţă să o ajute la dactilografiere. C.S. îi

spune că are foarte mult de lucru şi nu o poate ajuta. În aceste împrejurări, A.H.

se supără, amintindu-i că îi este şefă şi va ţine minte această atitudine. Pentru a

rezolva situaţia, C.S. îi spune că va rămâne după program pentru a o ajuta dar,

contra cost, întrucât este vorba de o activitate extraprofesională.

Întrebare:

Cum comentaţi comportamentul grefierului şi atitudinea grefierului-şef din

perspectiva proiectului de Cod deontologic al grefierului?

Situaţia nr. 2

D.C. este grefier de şedinţă şi are de dactilografiat o hotărâre

judecătorească, redactată în ciornă de către judecător. În timp ce dactilografiază

hotărârea, discută cu o colegă de birou (C.T.), exprimându-şi opinia defavorabilă

la adresa judecătorului care a redactat hotărârea şi făcând comentarii ironice cu

privire la cererile formulate de părţi, precum şi la motivarea hotărârii. A doua zi,

C.T. se întâlneşte cu una din părţile din acel dosar şi îi povesteşte ce a aflat de la

colega sa.

Întrebare:

Care dintre grefiere a încălcat dispoziţiile proiectului Codului deontologic şi în

ce mod?


Situaţia nr. 3

B.T. este grefier de şedinţă la tribunal şi este rugată de o bună prietenă a

sa, L.G., care este parte vătămată într-un dosar penal având ca obiect o

infracţiune de înşelăciune, să-i dea pentru o zi un act aflat în original la dosar,

respectiv un contract de vânzare-cumpărare, motivând că-i este necesar la

administraţia financiară. Având în vedere relaţia de prietenie, B.T., fără a avea o

cerere aprobată de preşedintele instanţei în acest sens, scoate de la dosar acel act,

şi-l înmânează părţii.

Întrebare:

Consideraţi că B.T. a încălcat, în această situaţie, dispoziţiile Codului

deontologic al grefierului sau alte norme legale? Dacă da, care sunt acestea?


Situaţia nr.1

A.B. este grefier la tribunal. M.N. care este sora lui A.B. apelează la

aceasta pentru a o ajuta întrucât intenţionează să divorţeze.

A.B. îi redactează acţiunea de divorţ lui M.N. şi, la rugămintea lui M.N.

care motivează că nu poate pleca de la serviciu datorită programului foarte strict,

o depune la judecătorie.

După ce dosarul a primit termen de judecată, A.B. a mers şi a vorbit cu

grefierul de şedinţă şi a rugat-o să dea o atenţie specială dosarului deoarece este

vorba de sora ei, apoi a informat-o pe M.N. despre acţiunile întreprinse. In

acelaşi timp, i-a sugerat lui M.N. ce ar trebui să spună la proces.

A doua zi, M.N. îi aduce un cadou lui A.B. pe care o roagă să i-l dea

grefierei de la judecătorie, lucru pe care A.B. îl face în ziua următoare.

ANEXE 51

Întrebare:

Identificaţi şi indicaţi care sunt încălcările de care se face responsabil grefierul,

din perspectiva proiectului Codului deontologic al grefierului.

Situaţia nr.2

M.C. este prim grefier la tribunal.

Nora sa, D.R., este jurist la o importantă societate comercială din oraş.

Motivând că nu poate veni la instanţă deoarece are copilul bolnav, D.R. o

roagă pe M.C. să se intereseze dacă s-a redactat hotărârea dintr-un dosar care

viza societatea comercială la care lucrează şi, dacă da, să-i dea o copie de pe

hotărâre.

M.C. ia legătura cu grefierul de şedinţă şi află că hotărârea nu este

redactată, dar că judecătorul a dat spre dactilografiere hotărârea în ciornă.

M.C. îi cere grefierului să o dactilografieze cu prioritate şi, printre altele,

îi spune că s-au solicitat, de către conducerea instanţei, nominalizările în vederea

acordării salariului de merit.

Întrebări:

1. Cum comentaţi atitudinea primului grefier prin prisma dispoziţiilor

proiectului Codului deontologic al grefierului?

2. Consideraţi atitudinea primului grefier ca fiind deontologică?


Situaţia nr.1

A.M. este grefier de şedinţă într-o cauză penală care, din motive care ar

fi putut aduce atingere vieţii intime a părţii vătămate, a fost declarată secretă,


conform art. 290 din C.p. După terminarea şedinţei, a fost abordată de un

reporter de ziar şi a dezvăluit presei amănunte aflate în sala de judecată.

Întrebare:

Consideraţi că, prin atitudinea sa, A.M. a încălcat vreuna din normele

proiectului Codului deontologic al grefierului? Dacă da, care este aceasta?

Situaţia nr.2

B.I. este grefier de şedinţă la tribunal. În una din cauzele aflate pe rol

apărătorul inculpatului are o tulburare de logonevroză (se bâlbâie), împrejurare

care-l amuză foarte tare pe grefier şi începe să râdă.

Întrebare:

Cum comentaţi atitudinea grefierului din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în

proiectul Codului deontologic al grefierului?

Situaţia nr.3

A.T. este grefier la o instanţă civilă şi are de dactilografiat o încheiere

prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru neprezentarea reclamantului. În

aceste împrejurări este vizitată de o prietenă a sa, B.F., însoţită de o altă

persoană, T.S.

B.F. o roagă pe A.T. să-i dea dosarul să se uite pe el, lucru cu care

grefiera este de acord, iar T.S., care era de fapt reclamantul din cauza respectivă,

completează cererea de chemare în judecată, adăugând că doreşte judecarea în

lipsă.

Întrebare:

A încălcat grefierul dispoziţii ale proiectului Codului deontologic? Dacă da,

care sunt acestea?

ANEXE 53


Situaţia nr.1

A.B. este grefier de şedinţă.

El locuieşte în acelaşi bloc cu medicul D.D. care tocmai i-a operat copilul. D.D. îl abordează pe grefier şi îl roagă să îl ajute întrucât are un dosar pe rol la instanţa la care acesta este grefier.

A.B., profitând de faptul că grefierul planificat în şedinţă în ziua în care avea termen dosarul lui D.D. s-a îmbolnăvit, se oferă să intre în locul acestuia în şedinţa de judecată.

După şedinţă completul se retrage pentru deliberări iar grefierul A.B., invocând faptul că mai trebuie să ataşeze nişte acte la dosare, află o parte dintre argumentele fiecărui judecător privind soluţia pronunţată în cauza care îl privea pe doctorul D.D.

În după-amiaza aceleiaşi zile îi comunică aceste argumente medicului D.D.

Întrebări:

1) Cum comentaţi atitudinea grefierului A.B. ? 2) Care sunt dispoziţiile de încălcarea cărora se face responsabil grefierul, din perspectiva proiectului Codului deontologic al grefierului?

Situaţia nr.2

Numitul D.G. s-a prezentat la compartimentul �Arhivă� şi a solicitat eliberarea unei copii de pe o hotărâre judecătorească din 1990. M.D., grefier delegat la acest compartiment, îi spune să revină peste 2 � 3 zile, deoarece are foarte multe lucrări în acea perioadă. D.G. pleacă şi revine spre sfârşitul programului cu un buchet de flori şi o cutie de bomboane rugând-o pe M.D. să-i rezolve problema mai repede.

Întrebare:

Cum credeţi că s-a rezolvat problema? Comentaţi.


2. Materiale de referinţă distribuite membrilor grupului de lucru

1. Lista materialelor distribuite membrilor grupului de lucru

a. Codul deontologic al magistraţilor din România

b. Proiectul Codului deontologic al funcţionarilor publici din România (disponibil

doar în limba română)

c. Codul SUA al personalului instanţei (disponibil numai în limba engleză)

d. Codul de conduită al avocaţilor UE

e. Recomandarea nr. 2000(10) a Consiliului Europei cu privire la codurile de

conduită ale funcţionarilor publici

f. Asociaţia Naţională pentru Administrarea Instanţelor - Model de cod de

conduită

ANEXE 55

CODUL DEONTOLOGIC AL MAGISTRAŢILOR DIN ROMÂNIA

- Expunere de motive -

CODUL DEONTOLOGIC AL MAGISTRAŢILOR

După modelul altor profesii şi al unor alte sisteme juridice, prin O.U.G

nr. 179/1999, care a modificat şi completat Legea nr. 92/1992, pentru

organizarea judecătorească s-a impus adoptarea unui cod deontologic al

magistraţilor, sarcina adoptării lui revenind Consiliului Superior al Magistraturii.

Întrucât însă potrivit reglementării în vigoare, acest organ reprezentativ al

magistraţilor nu dispune de un aparat propriu, nici de fonduri proprii din care să-

şi poată asigura consultanţa necesară, pentru elaborarea proiectului a fost solicitat

concursul Ministerului Justiţiei, îndeosebi al Direcţie de Organizare şi Resurse

Umane pentru Instanţele Judecătoreşti. Pentru cunoaşterea experienţei din alte

state, un sprijin important cu materiale de documentare a fost asigurat de ABA-

CEELI, România, care a pus la dispoziţia secretarului general al Consiliului un

volum impresionant de informaţii. La redactarea textului propriu-zis au contribuit

şi experţi din partea Uniunii Europene, ale căror observaţii şi completări s-au

dovedit în mod deosebit utile pentru conturarea acestui document.

Înainte de a se trece însă la redactarea proiectului, Consiliul a primit

numeroase propuneri, observaţii şi sugestii de la colegi magistraţi din ţară,

precum şi de la asociaţii de magistraţi, reflectând prin diversitatea lor nu numai

interesul pe care l-a stârnit această temă, ci şi manierele foarte variate de

raportare la ea. S-a considerat de aceea util să se supună spre hotărâre

Consiliului, principiile de bază ale actului care urma să fie elaborat. S-a stabilit

astfel că prin dispoziţiile sale, Codul deontologic al magistraţilor urmează să

dezvolte îndatoririle acestora cuprinse deja în dispoziţiile constituţionale şi legale

în vigoare, precum şi în documentele internaţionale, îndeosebi cele europene,

referitoare la statutul magistraţilor. De asemenea, Consiliul a stabilit că prin

regulile sale, Codul deontologic urmează să ofere criterii de evaluare a


comportamentului magistraţilor de către instituţiile chemate să intervină pe

parcursul carierei acestora, instituirea unor alte organe pentru supravegherea

respectării lor nefiind nici utilă, nici posibilă printr-un act cu această natură.

CODUL DEONTOLOGIC AL MAGISTRAŢILOR

DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Justiţia ocupă un loc esenţial în orice societate aşezată pe principiile

statului de drept, iar magistraţilor le aparţine o putere şi, corelativ, o

responsabilitate cu totul speciale. În exercitarea acestora, în raporturile cu

justiţiabilii, cu ceilalţi participanţi la activitatea de judecată, cu societatea în

ansamblul său, a cărei încredere în independenţa şi corectitudinea justiţiei este

prioritară, magistraţilor le revin drepturile recunoscute prin lege şi obligaţii

reglementate, de asemenea, prin lege.

Art. 2: Rolul Codului deontologic este acela de a formula standarde ale conduitei

magistratului, pentru ca aceasta să fie conformă cu onoarea şi demnitatea

profesiei sale.

Art. 3: Respectarea standardelor de conduită prescrise de Codul deontologic va fi

evaluată de către organele competente, potrivit legii, să intervină în desfăşurarea

carierei profesionale a magistraţilor. Încălcarea acestor reguli va putea conduce la

angajarea, potrivit legii, a răspunderii disciplinare numai în ultimă instanţă,

atunci când gravitatea sa o impune.

Art. 4: Prezentul Cod este deopotrivă aplicabil tuturor magistraţilor, cu excepţia

dispoziţiilor Capitolului VII, care se aplică numai magistraţilor procurori.

Capitolul I:INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI

Art. 5: Magistraţii sunt obligaţi să apere independenţa justiţiei nu ca pe un

privilegiu care le-ar aparţine, ci ca pe o garanţie pentru societate, fără de care

aceasta nu ar putea exista ca o societate democratică, organizată pe principiile

supremaţiei dreptului.

ANEXE 57

Ei trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialitate, având ca unic

temei legea şi principiile generale ale dreptului, fără a da curs presiunilor şi

influenţelor exterioare.

În desfăşurarea oricărei activităţi, magistraţii trebuie să aibă un comportament

care să nu pună în nici un caz în pericol încrederea în independenţa lor.

Art. 6 : Magistraţilor le este interzis să facă parte din partide politice sau să

desfăşoare activităţi publice cu caracter politic. Ei pot participa la reuniuni

publice numai în măsura în care nu îşi exprimă în acest cadru convingeri politice.

Magistraţii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o formaţiune politică,

nu pot participa la colectarea fondurilor pentru formaţiunile politice şi nu pot

permite folosirea prestigiului sau a imaginii lor în astfel de scopuri.

Magistraţii nu pot să acorde nici un fel de sprijin unui candidat la o funcţie

publică cu caracter politic.

Art. 7: Magistraţii trebuie să utilizeze toate mijloacele aflate la îndemâna lor

pentru ca participarea la viaţa activă politică a rudelor lor apropiate să nu le

afecteze imparţialitatea şi să elimine orice aparenţă că aceasta le-ar putea afecta

imparţialitatea în îndeplinirea îndatoririlor profesionale.

Art. 8: Magistraţii nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea

funcţiilor pentru a-şi exprima convingerile politice.

Art. 9: Participarea, în condiţiile permise de lege, a magistraţilor la diverse

comisii sau comitete pentru elaborarea proiectelor de legi, regulamente, tratate

sau convenţii internaţionale sau în orice alt tip de comisii, precum şi consultarea

acestora cu privire la elaborarea unor proiecte nu trebuie să le afecteze

independenţa şi imparţialitatea, nici să permită crearea unei aparenţe că acestea ar

putea fi afectate.


Capitolul II: PROMOVAREA SUPREMAŢIEI LEGII

Art. 10: Magistraţii au îndatorirea de a contribui la garantarea supremaţiei legii

şi a statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

În procesele penale, aceştia trebuie în mod deosebit să respecte prezumţia

de nevinovăţie şi să nu-şi exprime opinia asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei

persoane decât în formele şi prin mijloacele cerute de lege.

Magistraţii nu pot refuza să soluţioneze o cauză pe motiv că legea nu

prevede, este neîndestulătoare sau neclară.

Art. 11: Atât în cursul procedurilor care se desfăşoară înaintea lor, cât şi în afara

acestora magistraţii sunt datori să nu manifeste, în nici un mod, vreo prejudecată

legată de rasa, sexul, religia, naţionalitatea, statutul socio-economic şi cultural al

unei persoane.

Ei au îndatorirea de a proteja egalitatea cetăţenilor în faţa legii,

asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, de a respecta şi apăra

demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în

orice calitate, la procedurile judiciare. Nici un motiv nu poate justifica recurgerea

la tratamente degradante sau umilitoare ori lezarea integrităţii fizice, a sănătăţii

sau demnităţii persoanelor.

Capitolul III. IMPARŢIALITATEA MAGISTRAŢILOR

Art. 12: Magistraţii sunt datori să aducă la cunoştinţa celor competenţi să

dispună cu privire la abţinere, orice situaţii în care au sau ar putea exista aparenţa

că ar avea vreun interes de orice natură.

Art. 13: Magistraţii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme

litigioase chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete

decât acelea în cadrul cărora îşi exercită funcţia, şi nici să-şi exprime public

părerea asupra unor procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor litigii

cu care a fost sesizat parchetul.

ANEXE 59

Magistraţilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de lege,

numai în cauzele lor personale, ale părinţilor, soţilor şi copiilor lor, precum şi ale

persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însă, nu

le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia

instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să se ferească să creeze aparenţa

că ar putea influenţa în orice fel soluţia ce se va da.

Capitolul IV: EXERCITAREA ÎNDATORIRILOR PROFESIONALE ŞI DE SERVICIU

Art. 14: Magistraţii sunt chemaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi

corectitudine îndatoririle profesionale ce le revin şi să-şi respecte obligaţiile cu

caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu.

Art. 15: Magistraţii sunt datori să depună diligenţa necesară în vederea

îndeplinirii cu celeritate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care

legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile, a lucrărilor care le revin,

conform repartizării.

În acest scop, sunt obligaţi să respecte programul de lucru şi să nu se

angajeze în activităţi a căror desfăşurare ar afecta timpul pe care ar trebui să-l

aloce îndeplinirii îndatoririlor profesionale şi a celor de serviciu. În cazul în care

ar apărea un asemenea risc, magistraţii au datoria de a renunţa la celelalte

activităţi, pentru a nu prejudicia interesele părţilor şi imaginea justiţiei în

societate.

Art. 16: Magistraţii trebuie să impună ordine şi decenţă în timpul soluţionării

cauzelor prin adoptarea unei atitudini demne, civilizate şi imparţiale faţă de părţi,

avocaţi, martori, experţi şi celelalte persoane cu care intră în contact în calitatea

lor.


Art. 17: Magistraţii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri

decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informaţiile pe care le-au obţinut

în calitate de magistraţi.

În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidenţial,

magistraţii sunt obligaţi să păstreze materialele respective în incinta instanţei sau

parchetului şi să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege şi

regulament.

Art. 18: Magistraţii sunt obligaţi să folosească sau să permită utilizarea

resurselor şi mijloacelor materiale care le sunt puse la dispoziţie numai conform

destinaţiei lor, exclusiv în interesul instanţei.

Ei au îndatorirea de a menţine în bună stare mijloacele şi dotările care le-

au fost încredinţate şi de a le restitui în momentul în care li se solicită sau la

încetarea activităţii.

Art. 19: Magistraţii au îndatorirea de a se preocupa în permanenţă de

actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de menţinerea la un nivel corespunzător

de competenţă profesională.

În acest scop, ei sunt obligaţi să efectueze, cel puţin o dată la 5 ani, stagii

organizate de pregătire sau după caz, de perfecţionare profesională, la Institutul

Naţional al Magistraturii, la instituţii de învăţământ superior din ţară sau din

străinătate ori în cadrul formelor organizate de curţile de apel sau, după caz, de

parchetele de pe lângă curţile de apel.

De asemenea, le revine îndatorirea ca prin eforturi individuale să-şi

aprofundeze continuu cunoştinţele teoretice, să-şi actualizeze informaţiile în

domeniul legislaţiei naţionale şi a dreptului internaţional, în special european.

Art. 20: În exercitarea funcţiilor de conducere în care sunt numiţi, magistraţii

trebuie să se preocupe de organizarea activităţii personalului şi de folosirea

mijloacelor materiale cu maximum de eficienţă, să manifeste iniţiativă şi spirit de

ANEXE 61

responsabilitate. În luarea deciziilor, ei trebuie să acorde întotdeauna prioritate

intereselor instanţei, respectiv ale parchetului şi bunei administrări a justiţiei.

Magistraţii care îndeplinesc funcţii de conducere au îndatorirea de a

verifica orice informaţie primită în legătură cu neregulile în desfăşurarea

activităţii, de a lua măsurile de competenţa lor, inclusiv cele de sancţionare şi de

a sesiza autorităţile ierarhic superioare, atunci când luarea măsurilor

corespunzătoare depăşeşte competenţa lor.

Atunci când formulează sau avizează propuneri de promovare, transferare

sau numire a unor magistraţi sau când avizează sau decid cu privire la angajarea

personalului auxiliar, magistraţii cu funcţii de conducere sunt datori să examineze

cu imparţialitate şi obiectivitate criteriile legale referitoare la competenţa

profesională şi la calităţile morale ale candidaţilor.

Magistraţii cu funcţii de conducere nu pot folosi prerogativele pe care le

au pentru a interveni, altfel decât le este permis prin lege, în desfăşurarea

proceselor în curs ori pentru a influenţa soluţia dată.

Capitolul V: DEMNITATEA ŞI ONOAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT

Art. 21: Atât în exercitarea atribuţiilor profesionale cât şi în afara acestora,

magistraţii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să

compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.

Magistraţii trebuie să apere prestigiul puterii judecătoreşti printr-o

comportare adecvată în relaţiile cu justiţiabilii, cu colegii, cu reprezentanţii

celorlalte organe ale statului, cu întregul corp social.

Art. 22: Magistraţilor nu le este îngăduit să pretindă sau să accepte să-şi rezolve

interesele personale, familiale, sau ale altor persoane, altfel decât în limita

cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, fiindu-le cu desăvârşire interzis să

se folosească de calitatea lor de magistraţi pentru a obţine avantaje sau priorităţi

în rezolvarea unor astfel de interese.


Magistraţilor nu le este permis să intervină pentru a influenţa în vreun fel

deciziile, sau să accepte ca alţii să o facă în interesul lor atunci când aspiră la o

promovare, transfer sau o desemnare de orice natură.

Art. 23: Relaţiile magistraţilor cu colegii lor trebuie să fie corecte, bazate pe

respect şi bună credinţă, indiferent de funcţia acestora. Magistraţii nu îşi pot

exprima părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor cu

excepţia situaţiei în care aceasta afectează imaginea justiţiei, în acest caz putând

să aducă această împrejurare la cunoştinţa persoanelor însărcinate cu atribuţii de

conducere şi control din cadrul instanţei sau al Ministerului Justiţiei, respectiv al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Art. 24: Magistraţii pot colabora la publicaţii de specialitate, precum şi la acelea cu caracter literar, ştiinţific sau social, ori la emisiuni audiovizuale, numai dacă acestea nu au caracterul de acţiuni politice şi numai dacă nu este afectată imaginea şi interesul justiţiei, precum şi încrederea publică în instituţia judiciară.

Informaţiile referitoare la litigiile aflate pe rolul instanţei ori parchetului, precum şi orice informaţii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii în cadrul acestora vor fi puse la dispoziţia presei exclusiv prin intermediul magistraţilor desemnaţi de conducerea instanţei sau parchetului şi în condiţiile stabilite prin Regulament. Art. 25: Magistraţii sunt liberi să formeze asociaţii profesionale sau alte organizaţii având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului lor, pot adera la asociaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale şi pot participa la reuniunile acestora.

În nici una dintre acestea situaţii însă, magistraţii nu trebuie să accepte responsabilităţi, nici să se angajeze în activităţi care ar putea afecta negativ desfăşurarea activităţii profesionale sau care, prin natura, modul de finanţare ori modalitatea de acţiune ar putea, în orice formă, să impieteze asupra îndeplinirii cu corectitudine, imparţialitate şi în termenele legale a îndatoririlor profesionale.

Capitolul VI: ACTIVITĂŢI INCOMPATIBILE CU CALITATEA DE MAGISTRAT

Art. 26: Magistraţii nu pot cumula această calitate cu nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Chiar în acest caz însă, magistraţilor le este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi din

ANEXE 63

care ar obţine avantaje de orice natură, ei sau rudele lor apropiate, dacă acestea le-ar putea afecta imparţialitatea sau ar putea aduce atingere statutului lor de magistrat ori ar putea crea aparenţa unei asemenea afectări a imparţialităţii. Art. 27: Judecătorilor şi procurorilor, le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, precum şi participarea la conducerea unor societăţi comerciale sau civile ori a regiilor autonome. De asemenea, le este interzisă participarea la administrarea unor asemenea societăţi sau regii autonome. Art. 28 : Magistraţilor le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, daruri sau promisiuni de daruri, favoruri sau împrumuturi, în exercitarea sau în vederea exercitării atribuţiilor profesionale.

În exercitarea sau în vederea exercitării profesiei, magistraţii pot primi cărţi juridice oferite de autorii sau editorii lor, invitaţii la activităţi cu caracter profesional, burse în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi participanţi.

Magistraţilor le este interzisă participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile legii.

Art. 29: Magistraţii care doresc să părăsească corpul magistraţilor au obligaţia de a aduce imediat la cunoştinţa conducătorului instanţei sau parchetului decizia lor, în vederea îndeplinirii formalităţilor necesare pentru eliberarea din funcţie. Ei nu pot desfăşura alte activităţi, incompatibile cu funcţia de magistrat, până la îndeplinirea formalităţilor necesare pentru eliberarea din funcţie.

Art. 30: Magistraţii sunt datori să depună în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege declaraţia de avere.

Capitolul VII: DISPOZIŢII SPECIALE PENTRU MAGISTRAŢII PROCURORI

Art. 31: Magistraţii procurori îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic.


În exercitarea funcţiei lor, magistraţii procurori trebuie să dea dovadă de

imparţialitate, orientându-şi întreaga activitate spre descoperirea adevărului. Procurorii sunt obligaţi să administreze toate probele necesare

descoperirii adevărului atât cele în favoarea acuzării cât şi a apărării. Ei sunt obligaţi să asigure respectarea prezumţiei de nevinovăţie a învinuiţilor şi inculpaţilor. Art. 32: Procurorii au îndatorirea de a îndeplini cu celeritate şi corectitudine dispoziţiile date, conform legii, de superiorii ierarhici. Art. 33: Magistraţii procurori sunt obligaţi să se abţină de a interveni în secretul

deliberării şi de a face aprecieri cu privire la hotărârile judecătoreşti, în afara

celor cuprinse în motivarea căilor de atac exercitate în condiţiile legii.

PROIECTUL CODULUI DEONTOLOGIC AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL I: DOMENIUL DE APLICARE ŞI PRINCIPII GENERALE

Domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Codul de conduită a funcţionarilor publici, denumit în continuare

cod de conduită, reglementează normele de conduită profesională a funcţionarilor

publici.

(2) Normele de conduită profesională prevăzute de prezentul cod de conduită sunt

obligatorii pentru funcţionarii publici, precum şi pentru persoanele care ocupă

temporar o funcţie publică, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.

Obiective

Art. 2. - Obiectivele prezentului cod de conduită urmăresc să asigure creşterea

calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public,

ANEXE 65

precum şi să contribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din

administraţia publică, prin:

a) reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor

raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt

a prestigiului instituţiei funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;

b) informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit

să se aştepte din partea funcţionarilor publici în exercitarea funcţiilor publice;

c) crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi funcţionarii

publici, pe de o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice, pe de

altă parte.

Principii generale

Art. 3. - Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor

publici sunt următoarele:

a) supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia funcţionarii publici

au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;

b) prioritatea interesului public, principiu conform căruia funcţionarii publici au

îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în

exercitarea funcţiei publice;

c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor

publice, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a aplica

acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;

d) profesionalismul, principiu conform căruia funcţionarii publici au obligaţia de

a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă,

corectitudine şi conştiinciozitate;

e) imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia funcţionarii publici

sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic,

economic, religios sau de altă natură, în exercitarea funcţiei publice;

f) integritatea morală, principiu conform căruia funcţionarilor publici le este

interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii,

vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei publice pe care o deţin sau să

abuzeze în vreun fel de această funcţie;


g) libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia funcţionarii publici

pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi

a bunelor moravuri;

h) cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcţiei

publice şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici trebuie să fie

de bună-credinţă;

i) deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate de

funcţionarii publici în exercitarea funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse

monitorizării cetăţenilor.

Termeni

Art. 4. - În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) funcţionar public - persoana numită într-o funcţie publică în condiţiile Legii

nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici;

b) funcţie publică - ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de

autoritatea sau instituţia publică, în temeiul legii, în scopul realizării

competenţelor sale;

c) interes public - acel interes care implică garantarea şi respectarea de către

instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime

ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele

internaţionale la care România este parte;

d) interes personal - orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obţinut,

în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alţii, de către funcţionarii

publici prin folosirea reputaţiei, influenţei, facilităţilor, relaţiilor, informaţiilor la

care au acces, ca urmare a exercitării funcţiei publice;

e) conflict de interese - acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal,

direct ori indirect, al funcţionarului public contravine interesului public, astfel

încât afectează sau ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea sa în luarea

deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în

exercitarea funcţiei publice deţinute;

f) informaţie de interes public - orice informaţie care priveşte activităţile sau care

rezultă din activităţile unei autorităţi publice ori instituţii publice, indiferent de

suportul ei;

ANEXE 67

g) informaţie cu privire la date personale - orice informaţie privind o persoană

identificată sau identificabilă.

CAPITOLUL II: NORME GENERALE DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI

Asigurarea unui serviciu public de calitate

Art. 5. - (1) Funcţionarii publici au obligaţia de a asigura un serviciu public de

calitate în beneficiul cetăţenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor şi la

transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale

instituţiilor publice.

(2) În exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici au obligaţia de a avea un

comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii,

transparenţa administrativă, pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în

integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice.

Loialitatea faţă de Constituţie şi lege

Art. 6. - (1) Funcţionarii publici au obligaţia ca, prin actele şi faptele lor, să

respecte Constituţia, legile ţării şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a

dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu respectarea

eticii profesionale.

(2) Funcţionarii publici trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind

restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor publice deţinute.

Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice

Art. 7. - (1) Funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul

autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a

se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau

intereselor legale ale acesteia.

(2) Funcţionarilor publici le este interzis:


a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu

activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu

politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau

individual;

b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de

soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară

activitatea are calitatea de parte;

c) să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât cele

prevăzute de lege;

d) să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei publice, dacă

această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze

imaginea sau drepturile instituţiei ori ale unor funcţionari publici, precum şi ale

persoanelor fizice sau juridice;

e) să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea

promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii

ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

(3) Prevederile alin. (2) lit. a)-d) se aplică şi după încetarea raportului de

serviciu, pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispoziţiile din legi speciale nu prevăd

alte termene.

(4) Dezvăluirea informaţiilor care nu au caracter public sau remiterea

documentelor care conţin asemenea informaţii, la solicitarea reprezentanţilor unei

alte autorităţi ori instituţii publice, este permisă numai cu acordul conducătorului

autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public respectiv îşi

desfăşoară activitatea.

(5) Prevederile prezentului cod de conduită nu pot fi interpretate ca o derogare de

la obligaţia legală a funcţionarilor publici de a furniza informaţii de interes public

celor interesaţi, în condiţiile legii.

Libertatea opiniilor

Art. 8. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici au

obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice deţinute, corelând libertatea

dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi

desfăşoară activitatea.

ANEXE 69

(2) În activitatea lor, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta libertatea

opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale sau de

popularitate. În exprimarea opiniilor, funcţionarii publici trebuie să aibă o

atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de

păreri.

Activitatea publică

Art. 9. - (1) Relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către

funcţionarii publici desemnaţi în acest sens de conducătorul autorităţii sau

instituţiei publice, în condiţiile legii.

(2) Funcţionarii publici desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri publice,

în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare

încredinţat de conducătorul autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară

activitatea.

(3) În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, funcţionarii publici pot

participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face cunoscut

faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii ori

instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.

Activitatea politică

Art. 10. - În exercitarea funcţiei publice, funcţionarilor publici le este interzis:

a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;

b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;

c) să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice

care fac donaţii ori sponsorizări partidelor politice;

d) să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori obiecte

inscripţionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor

acestora.


Folosirea imaginii proprii

Art. 11. - În considerarea funcţiei publice deţinute, funcţionarilor publici le este

interzis să permită utilizarea numelui sau imaginii proprii în acţiuni publicitare

pentru promovarea unei activităţi comerciale, precum şi în scopuri electorale.

Cadrul relaţiilor în exercitarea funcţiei publice

Art. 12. - (1) În relaţiile cu personalul din cadrul autorităţii sau instituţiei publice

în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu persoanele fizice sau juridice,

funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-

credinţă, corectitudine şi amabilitate.

(2) Funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi

demnităţii persoanelor din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi

desfăşoară activitatea, precum şi persoanelor cu care intră în legătură în

exercitarea funcţiei publice, prin:

a) întrebuinţarea unor expresii jignitoare;

b) dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;

c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.

(3) Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată

pentru rezolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor. Funcţionarii publici

au obligaţia să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a

autorităţilor publice, prin:

a) promovarea unor soluţii similare sau identice raportate la aceeaşi categorie de

situaţii de fapt;

b) eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte privind

naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea materială, sănătatea,

vârsta, sexul sau alte aspecte.

(4) Pentru realizarea unor raporturi sociale şi profesionale care să asigure

demnitatea persoanelor, eficienţa activităţii, precum şi creşterea calităţii

serviciului public, se recomandă respectarea normelor de conduită prevăzute la

alin. (1)-(3) şi de către celelalte subiecte ale acestor raporturi.

ANEXE 71

Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale

Art. 13. - (1) Funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau instituţia publică

în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe,

seminarii şi alte activităţi cu caracter internaţional au obligaţia să promoveze o

imagine favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o reprezintă.

(2) În relaţiile cu reprezentanţii altor state, funcţionarilor publici le este interzis să

exprime opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale.

(3) În deplasările externe, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o conduită

corespunzătoare regulilor de protocol şi le este interzisă încălcarea legilor şi

obiceiurilor ţării gazdă.

Interdicţia privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor

Art. 14. - Funcţionarii publici nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri,

servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal,

familiei, părinţilor, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relaţii de afaceri

sau de natură politică, care le pot influenţa imparţialitatea în exercitarea funcţiilor

publice deţinute ori pot constitui o recompensă în raport cu aceste funcţii.

Participarea la procesul de luare a deciziilor

Art. 15. - (1) În procesul de luare a deciziilor, funcţionarii publici au obligaţia să

acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în

mod fundamentat şi imparţial.

(2) Funcţionarilor publici le este interzis să promită luarea unei decizii de către

autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari publici, precum şi

îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.

Obiectivitate în evaluare

Art. 16. - (1) În exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor publice de conducere,

funcţionarii publici au obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi tratament cu


privire la dezvoltarea carierei în funcţia publică pentru funcţionarii publici din

subordine.

(2) Funcţionarii publici de conducere au obligaţia să examineze şi să aplice cu

obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru personalul

din subordine, atunci când propun ori aprobă avansări, promovări, transferuri,

numiri sau eliberări din funcţii ori acordarea de stimulente materiale sau morale,

excluzând orice formă de favoritism ori discriminare.

(3) Se interzice funcţionarilor publici de conducere să favorizeze sau să

defavorizeze accesul ori promovarea în funcţia publică pe criterii discriminatorii,

de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile prevăzute la art. 3.

Folosirea prerogativelor de putere publică

Art. 17. - (1) Este interzisă folosirea de către funcţionarii publici, în alte scopuri

decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor funcţiei publice deţinute.

(2) Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor

de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni de control,

funcţionarilor publici le este interzisă urmărirea obţinerii de foloase sau avantaje

în interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor

persoane.

(3) Funcţionarilor publici le este interzis să folosească poziţia oficială pe care o

deţin sau relaţiile pe care le-au stabilit în exercitarea funcţiei publice, pentru a

influenţa anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite

măsuri.

(4) Funcţionarilor publici le este interzis să impună altor funcţionari publici să se

înscrie în organizaţii sau asociaţii, indiferent de natura acestora, ori să le sugereze

acest lucru, promiţându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.

Utilizarea resurselor publice

Art. 18. - (1) Funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure ocrotirea proprietăţii

publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, să evite

producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.

ANEXE 73

(2) Funcţionarii publici au obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi

bunurile aparţinând autorităţii sau instituţiei publice numai pentru desfăşurarea

activităţilor aferente funcţiei publice deţinute.

(3) Funcţionarii publici trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care

le revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu

prevederile legale.

(4) Funcţionarilor publici care desfăşoară activităţi publicistice în interes personal

sau activităţi didactice le este interzis să folosească timpul de lucru ori logistica

autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea acestora.

Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri

Art. 19. - (1) Orice funcţionar public poate achiziţiona un bun aflat în

proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus

vânzării în condiţiile legii, cu excepţia următoarelor cazuri:

a) când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de

serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;

b) când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării

bunului respectiv;

c) când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la

care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul concesionării

sau închirierii unui bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului sau a

unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Funcţionarilor publici le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare la

bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-

teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte

condiţii decât cele prevăzute de lege.

CAPITOLUL III: COORDONAREA ŞI CONTROLUL APLICĂRII NORMELOR DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ


Rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

Art. 20. - (1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici coordonează şi

controlează aplicarea normelor prevăzute de prezentul cod de conduită,

exercitând următoarele atribuţii:

a) urmăreşte aplicarea şi respectarea, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice,

a prevederilor prezentului cod de conduită;

b) primeşte petiţii şi sesizări privind încălcarea prevederilor prezentului cod de

conduită;

c) formulează recomandări de soluţionare a cazurilor cu care a fost sesizată;

d) elaborează studii şi cercetări privind respectarea prevederilor prezentului cod

de conduită;

e) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi

apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii publici.

(2) Prin activitatea sa, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu poate

influenţa derularea procedurii de lucru a comisiilor de disciplină din cadrul

autorităţilor şi instituţiilor publice.

Sesizarea

Art. 21. - (1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate fi sesizată de orice

persoană cu privire la:

a) încălcarea prevederilor prezentului cod de conduită de către un funcţionar

public;

b) constrângerea sau ameninţarea exercitată asupra unui funcţionar public pentru

a-l determina să încalce dispoziţii legale în vigoare ori să le aplice

necorespunzător.

(2) Sesizarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu exclude sesizarea

comisiei de disciplină competente potrivit legii.

(3) Funcţionarii publici nu pot fi sancţionaţi sau prejudiciaţi în nici un fel pentru

sesizarea cu bună-credinţă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau a

comisiei de disciplină competente, în condiţiile legii.

ANEXE 75

(4) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va verifica actele şi faptele pentru care a fost sesizată, cu respectarea confidenţialităţii privind identitatea persoanei care a făcut sesizarea. (5) Sesizările înaintate Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici vor fi centralizate într-o bază de date necesară pentru: a) identificarea cauzelor care determină încălcarea normelor de conduită profesională; b) identificarea modalităţilor de prevenire a încălcării normelor de conduită profesională; c) adoptarea măsurilor privind reducerea şi eliminarea cazurilor de nerespectare a prevederilor legale.

Soluţionarea sesizării

Art. 22. - (1) Rezultatele activităţii de cercetare se consemnează într-un raport,

pe baza căruia Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va formula o

recomandare către autoritatea sau instituţia publică respectivă cu privire la modul

de soluţionare a situaţiei cu care a fost sesizată.

(2) Recomandarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici va fi comunicată:

a) funcţionarului public sau persoanei care a formulat sesizarea;

b) funcţionarului public care face obiectul sesizării;

c) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public care

face obiectul sesizării îşi desfăşoară activitatea.

(3) În termen de 30 de zile lucrătoare de la data soluţionării, autorităţile şi

instituţiile publice au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor

Publici modul de soluţionare a măsurilor prevăzute în recomandare.

(4) În cazul în care în situaţia sesizată sunt implicaţi conducătorul autorităţii sau

instituţiei publice ori adjuncţii acestuia, recomandarea Agenţiei Naţionale a

Funcţionarilor Publici va fi transmisă şi structurii ierarhic superioare instituţiei

sau autorităţii publice ori, după caz, primului-ministru.

Publicitatea cazurilor sesizate


Art. 23. - (1) Raportul anual cu privire la managementul funcţiei publice şi al

funcţionarilor publici, care se întocmeşte de Agenţia Naţională a Funcţionarilor

Publici şi se prezintă Guvernului, trebuie să cuprindă şi următoarele date:

a) numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de

conduită profesională;

b) categoriile şi numărul de funcţionari publici care au încălcat normele de

conduită morală şi profesională;

c) cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor prezentului cod de conduită;

d) evidenţierea cazurilor în care funcţionarilor publici li s-a cerut să acţioneze sub

presiunea factorului politic;

e) recomandările propuse;

f) autorităţile sau instituţiile publice care nu au respectat recomandările.

(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate să prezinte în raportul anual,

în mod detaliat, unele cazuri care prezintă un interes deosebit pentru opinia

publică.

CAPITOLUL IV: DISPOZIŢII FINALE

Răspunderea

Art. 24. - (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentului cod de conduită atrage

răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici, în condiţiile legii.

(2) Comisiile de disciplină au competenţa de a cerceta încălcarea prevederilor

prezentului cod de conduită şi de a propune aplicarea sancţiunilor disciplinare, în

condiţiile legii.

(3) În cazurile în care faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor

infracţiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală competente, în condiţiile

legii.

(4) Funcţionarii publici răspund potrivit legii în cazurile în care, prin faptele

săvârşite cu încălcarea normelor de conduită profesională, creează prejudicii

persoanelor fizice sau juridice.

Armonizarea regulamentelor interne de organizare şi funcţionare

ANEXE 77

Art. 25. - În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi,

autorităţile şi instituţiile publice vor armoniza regulamentele interne de organizare

şi funcţionare sau codurile de conduită specifice, potrivit dispoziţiilor prezentului

cod de conduită, în funcţie de domeniul lor de activitate.

Asigurarea publicităţii

Art. 26. - Pentru informarea cetăţenilor, compartimentele de relaţii publice din

cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a asigura publicitatea şi

de a afişa codul de conduită la sediul autorităţilor sau instituţiilor publice, într-un

loc vizibil.

Intrarea în vigoare

Art. 27. - Prezentul cod de conduită intră în vigoare la 15 zile de la data

publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.


CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCAŢILOR DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

Editor: CCBE, Rue de Trèves 45 - B-1040 Bruxelles - Belgia - Tel +32 (0)2 234

65 10 - Fax +32 (0)2 234 65 11/12 - E-mail: [email protected] - www.ccbe.org

Consiliul Barourilor din Uniunea Europeană

Reprezentând avocaţii din Europa

Prezentul Cod deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană a fost

adoptat iniţial în cadrul sesiunii plenare a CCBE desfăşurată pe data de 28

octombrie 1988, şi modificat ulterior în cadrul sesiunilor plenare ale CCBE din

data de 28 noiembrie 1998 şi, respectiv, 6 decembrie 2002.

Editor : CCBE

Rue des Trèves, 45 - B-1040 Bruxelles

Tel. : +32 (0)2 234 65 10 - Fax : +32 (0)2 234 65 11/12

E-mail : [email protected] - http://www.ccbe.org

1. Preambul

1.1. Rolul avocatului în societate

Într-o societate bazată pe respectul faţă de lege, avocatul joacă un rol

deosebit. Îndatoririle sale nu încep şi nu se termină o dată cu îndeplinirea cu bună

credinţă a ceea ce a fost instruit să facă, atât cât îi permite legea. Avocatul trebuie

să servească interesele justiţiei, precum şi pe acelea ale celor care i-au încredinţat

afirmarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor lor, iar datoria sa nu este numai

aceea de a pleda cauza clientului său, ci şi de a fi sfătuitorul acestuia. Prin

urmare, rolul avocatului impune o varietate de obligaţii legale şi morale (uneori

acestea părând să vină în conflict unele cu altele) faţă de: client; instanţe şi

celelalte autorităţi în faţa cărora avocatul pledează cauza clientului său în numele

acestuia; profesiunea juridică în general şi de fiecare coleg de breaslă în

particular; public, pentru care existenţa unei profesii independente, unite prin

respectarea legilor elaborate de profesia însăşi, constituie un instrument esenţial

de salvgardare a drepturilor omului faţă de autoritatea statului şi alte interese ale

societăţii.

ANEXE 79

1.2. Caracterul regulilor de conduită profesională

1.2.1. Regulile de conduită profesională sunt elaborate din proprie iniţiativă de

cei asupra cărora se aplică, pentru a asigura îndeplinirea corespunzătoare de către

avocat a funcţiei sale, care este recunoscută ca fiind esenţială în toate societăţile

civilizate. Nerespectarea acestor reguli de către avocat trebuie ca, în cele din

urmă, să aibă drept consecinţă aplicarea de sancţiuni disciplinare.

1.2.2. Regulile particulare ale fiecărui barou sau societăţi de drept izvorăsc din

propriile tradiţii ale acestora din urmă. Ele sunt adaptate la organizarea şi sfera

de activitate a profesiunii într-un anumit stat membru şi la procedurile judiciare şi

administrative, precum şi la legislaţia acestuia. Nu este nici posibil şi nici

dezirabil ca acestea să fie scoase din context şi nici de a încerca să li se acorde

aplicare generală regulilor care în mod inerent nu pot avea o astfel de aplicare.

Cu toate acestea, regulile particulare ale fiecărui barou sau societăţi de drept se

bazează pe aceleaşi valori şi în cele mai multe cazuri prezintă o temelie comună.

1.3. Scopul Codului

1.3.1. Integrarea continuă a Uniunii Europene şi a Zonei Economice Europene

(ZEE) şi frecvenţa crescută a activităţilor transfrontiere ale avocaţilor în cadrul

Zonei Economice Europene au impus, în interes public, necesitatea formulării

unor reglementări comune, care să se aplice tuturor avocaţilor din Zona

Economică Europeană, indiferent de baroul sau societatea ai cărei membri sunt,

în ceea ce priveşte practica lor transfrontieră. Scopul specific al acestor

reglementări comune este acela de a diminua dificultăţile generate de aplicarea

�dublei deontologii�, aşa cum este definită de articolul 4 al Directivei

Comunităţii Europene nr. 77/249 din data de 22 martie 1977.

1.3.2. Organizaţiile care reprezintă avocatura în CCBE propun ca reglementările

formulate în articolele ce urmează să fie recunoscute în prezent ca expresie a

consensului tuturor barourilor şi societăţilor de drept din Uniunea Europeană şi

din Zona Economică Europeană, să fie adoptate ca reglementări aplicabile cât


mai curând cu putinţă, în conformitate cu procedurile naţionale sau ale ZEE

referitoare la activităţile transfrontiere ale avocatului în cadrul Uniunii Europene

şi al ZEE; să fie avute în vedere la elaborarea tuturor normelor deontologice sau

profesionale naţionale, în vederea armonizării progresive a acestora. În

continuare, ele îşi exprimă dorinţa ca normele naţionale deontologice sau

profesionale să fie interpretate şi aplicate ori de câte ori este posibil într-o

manieră conformă cu prevederile prezentului cod. După ce reglementările

prezentului cod au fost adoptate ca norme aplicabile în privinţa activităţilor

transfrontiere, avocaţii vor avea obligaţia de a respecta normele baroului sau ale

societăţii de drept din care fac parte, în măsura în care acestea sunt în

conformitate cu prevederile prezentului cod.

1.4. Aria de aplicare ratione personae

Reglementările de mai jos se aplică avocaţilor din Uniunea Europeană şi

din ZEE, după cum sunt definiţi de Directiva 77/249 din data de 22 martie1977.

1.5. Aria de aplicare ratione materiae

Fără a prejudicia armonizarea progresivă a normelor deontologice sau de

practică profesională care se aplică numai într-un stat membru, prevederile de

mai jos se vor aplica activităţilor transfrontiere ale avocaţilor din cadrul Uniunii

Europene şi a ZEE. Prin activităţi transfrontiere se înţeleg următoarele:

(a) toate contactele profesionale cu avocaţi din statele membre în afară de cei din

propria ţară;

(b) activităţile profesionale ale unui avocat într-unul din statele membre în afară

de propria sa ţară, indiferent dacă avocatul este prezent fizic în statul respectiv

sau nu.

1.6. Definiţii

Conform prezentului cod:

ANEXE 81

Prin "stat membru de origine" se înţelege statul membru din baroul

căruia face parte avocatul respectiv;

Prin "stat membru - gazdă" se înţelege oricare alt stat membru în care un

avocat desfăşoară activităţi transfrontiere;

Prin "autoritatea competentă" se înţelege organizaţia /organizaţiile sau

autoritatea/autorităţile profesională/e dintr-un stat membru responsabilă/e pentru

elaborarea normelor de conduită profesională şi pentru administrarea disciplinei

în rândurile avocaţilor.

2. Principii generale

2.1. Independenţa

2.1.1. Multiplele obligaţii pe care le are un avocat impun ca acesta să fie absolut

independent, să nu fie supus nici unei influenţe, mai ales cea generată de interese

personale sau de presiunile din afară. O astfel de independenţă este la fel de

necesară pentru încrederea în procesul de justiţie ca şi imparţialitatea

judecătorului. Prin urmare, avocatul trebuie să evite orice subminare a

independenţei sale şi să aibă grijă să nu facă nici un compromis de la standardele

sale profesionale pentru a face pe placul clientului său, al instanţei sau terţilor.

2.1.2. Independenţa este necesară atât în chestiunile necontencioase cât şi în

cadrul litigiilor. Consultanţa oferită de un avocat clientului său nu are valoare

dacă este acordată doar pentru a intra în graţiile acestuia din urmă, pentru a servi

propriilor interese ale avocatului sau ca reacţie la presiunile din afară.

2.2. Încrederea şi integritatea personală

Relaţiile bazate pe încredere pot exista doar cu condiţia ca onoarea,

cinstea şi integritatea personală a avocatului sunt fără reproş. Pentru avocat,

aceste virtuţi tradiţionale constituie îndatoriri profesionale.

2.3. Confidenţialitatea


2.3.1. Prin însăşi natura profesiei sale, avocatului îi sunt comunicate de către

client lucruri pe care acesta din urmă nu le-ar spune nimănui; avocatului i se

comunică aceste informaţii în baza încrederii pe care clientul o are în el. Fără

certitudinea că se respectă confidenţialitatea, nu poate exista încredere. Prin

urmare, confidenţialitatea este un drept şi o obligaţie majoră şi fundamentală a

avocatului. Obligaţia avocatului de a păstra confidenţialitatea serveşte intereselor

administrării justiţiei precum şi intereselor clientului. De aceea, avocatul are

dreptul la protecţie specială din partea statului.

8

2.3.2. Avocatul va păstra confidenţialitatea tuturor informaţiilor care îi sunt aduse

la cunoştinţă pe parcursul desfăşurării activităţii sale profesionale.

2.3.3. Obligaţia păstrării confidenţialităţii nu este limitată în timp.

2.3.4. Avocatul va cere asociaţilor săi şi personalului, precum şi tuturor

persoanelor angajate de acesta ca pe perioada cât acordă servicii juridice să se

conformeze aceleiaşi obligaţii de păstrare a confidenţialităţii.

2.4. Respectarea reglementărilor altor barouri şi societăţi de drept

În conformitate cu legislaţia Uniunii Europene şi ZEE, un avocat din alt

stat membru va fi obligat să se conformeze reglementărilor baroului sau societăţii

de drept din statul membru-gazdă şi are obligaţia de a se informa asupra

reglementărilor care îl vor afecta în exercitarea oricărei activităţi specifice.

Organizaţiile membre ale CCBE au obligaţia de a depune codurile de conduită la

secretariatul CCBE, astfel încât orice avocat să poată obţine un exemplar al

codului în vigoare de la secretariat.

2.5. Activităţi incompatibile

2.5.1. Pentru a-şi exercita atribuţiile cu independenţa cuvenită şi într-o manieră

care să corespundă responsabilităţii sale de administrare a justiţiei, avocatului îi

este interzisă desfăşurarea anumitor activităţi.

ANEXE 83

2.5.2. Avocatul care reprezintă sau apără un client în cadrul procedurilor legale

sau în faţa autorităţilor publice într-un stat membru-gazdă va trebui să se

conformeze reglementărilor referitoare la activităţi incompatibile care se aplică

avocaţilor din statul membru-gazdă.

2.5.3. Avocatul stabilit într-un stat membru-gazdă în care doreşte să participe

direct la activităţi comerciale sau la alte activităţi care nu sunt direct legate de

avocatură se va conforma legislaţiei referitoare la activităţi interzise sau

incompatibile care se aplică avocaţilor din respectivul stat membru.

2.6. Publicitatea personală

2.6.1. Avocatul are dreptul de a informa publicul asupra serviciilor pe care le

oferă, cu condiţia ca informaţiile să fie exacte şi să nu inducă în eroare şi să

respecte obligaţia de confidenţialitate şi alte valori fundamentale ale profesiei

sale.

2.6.2. Publicitatea personală pe care şi-o face un avocat în orice mijloc de

informare în masă, precum: presa scrisă, radio, televiziune sau comunicaţii

comerciale electronice va fi permisă în măsura în care aceasta îndeplineşte

condiţiile prevăzute de punctul 2.6.1.

9

2.7. Interesul clientului

Având îndatorirea de a respecta toate normele de drept şi de conduită

profesională, avocatul trebuie să acţioneze întotdeauna în interesul clientului său

şi trebuie să pună aceste interese mai presus de interesele personale sau de cele

ale colegilor săi de breaslă.

2.8. Limitarea răspunderii juridice a avocatului faţă de clientul său

În limitele prevăzute de legislaţia statului membru de origine şi a statului

membru-gazdă, avocatul poate să-şi limiteze răspunderea juridică faţă de clientul

său, în conformitate cu prevederile Codului deontologic căruia i se conformează.


3. Relaţiile cu clienţii

3.1. Acceptarea şi rezilierea instrucţiunilor

3.1.1. Avocatul va administra un caz al unei părţi numai în baza instrucţiunilor

sale. Totuşi, acesta poate acţiona într-o cauză în care a primit instrucţiuni de la un

alt avocat care lucrează el însuşi pentru acea parte sau în situaţia în care cauza i-a

fost repartizată de o autoritate competentă. Avocatul trebuie să depună eforturi

rezonabile pentru a stabili identitatea, competenţa şi autoritatea persoanei sau

organismului care îi dă instrucţiuni, în situaţia în care anumite împrejurări arată

că identitatea şi autoritatea sunt incerte.

3.1.2. Avocatul va consilia şi reprezenta clientul cu promptitudine,

conştiinciozitate şi diligenţă. Acesta îşi va asuma responsabilitatea personală

pentru punerea în aplicare a instrucţiunilor care i-au fost date. El va ţine clientul

la curent în legătură cu progresul cauzei ce i-a fost încredinţată.

3.1.3. Avocatul nu va prelua un caz pe care ştie sau ar trebui să ştie că nu are

competenţa să îl rezolve, fără a coopera cu un avocat care are această

competenţă. Avocatul nu va accepta instrucţiuni dacă nu le poate îndeplini cu

promptitudine, datorită altor lucrări urgente.

3.1.4. Avocatul nu poate să-şi exercite dreptul de a se retrage dintr-o cauză într-o

manieră sau în împrejurările în care clientul nu poate să-şi găsească un alt avocat

în timp util pentru a preveni prejudiciul suferit.

3.2. Conflictul de interese

3.2.1. Avocatul nu poate consilia, reprezenta sau acţiona în numele a doi sau mai

mulţi clienţi din aceeaşi cauză dacă există un conflict sau un risc crescut de

conflict între interesele acelor clienţi.

10

3.2.2. Avocatul trebuie să înceteze să acţioneze în numele ambilor clienţi atunci

când apare un conflict de interese între acei clienţi şi, de asemenea, ori de câte

ANEXE 85

ori există riscul de încălcare a confidenţialităţii sau atunci când independenţa sa

poate fi afectată.

3.2.3. Avocatul trebuie să se abţină să acţioneze în numele unui client nou dacă

există riscul de încălcare a confidenţialităţii informaţiilor încredinţate avocatului

de un fost client sau dacă informaţiile pe care le deţine avocatul referitoare la

afacerile fostului client îi conferă un avantaj necuvenit noului client.

3.2.4. Acolo unde avocaţii îşi exercită profesia în asociaţii, paragrafele 3.2.1 -

3.2.3 de mai sus se vor aplica asociaţiei şi tuturor membrilor acesteia.

3.3. Pactum de quota litis

3.3.1. Avocatul nu are dreptul să încheie un pactum de quota litis.

3.3.2. Prin «pactum de quota litis» se înţelege un acord între avocat şi clientul său

încheiat înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze în care clientul său este

parte, conform căruia clientul se angajează să plătească avocatului o parte din

rezultatul final, fie că este vorba despre o sumă de bani sau de un beneficiu

obţinut de client, în momentul soluţionării cauzei.

3.3.3. Un pactum de quota litis nu include acordul conform căruia onorariul va fi

calculat proporţional cu valoarea cauzei soluţionate de avocat, dacă acesta se

încadrează în baremul onorariilor aprobat oficial sau sub controlul autorităţii

competente care are jurisdicţie asupra avocatului.

3.4. Reglementarea onorariilor

3.4.1. Onorariul încasat de avocat va fi comunicat în totalitate clientului şi va fi

echitabil şi rezonabil.

3.4.2. Exceptând cazurile în care există un acord contrar încheiat între avocat şi

clientul său, onorariile încasate de avocat vor fi reglementate în conformitate cu

prevederile aplicabile membrilor baroului sau societăţii de drept al cărui membru


este. Dacă avocatul este membru a mai multor barouri sau societăţi de drept,

prevederile aplicate vor fi cele care au cea mai strânsă legătură cu contractul

încheiat între avocat şi clientul său.

3.5. Acontul

Dacă avocatul solicită achitarea unui acont din onorariul său şi/sau rambursarea

unor cheltuieli, această sumă nu trebuie să depăşească o sumă rezonabilă din

valoarea estimată a onorariilor şi rambursărilor respective. În cazul în care nu se

face plata acontului, avocatul poate renunţa la cauză sau poate refuza să o preia

dar numai în condiţiile paragrafului 3.1.4 de mai sus.

11

3.6. Împărţirea onorariilor cu persoane care nu sunt avocaţi

3.6.1. În conformitate cu cele ce urmează, avocatul nu poate împărţi onorariul

său cu o persoană care nu este avocat, cu excepţia situaţiilor când este permisă o

asociere între avocat şi altă persoană de către legislaţia statului membru al cărui

cetăţean este avocatul.

3.6.2. Prevederile paragrafului 3.6.1 de mai sus nu vor împiedica un avocat să

plătească un onorariu, comision sau alt tip de compensaţie moştenitorilor unui

avocat decedat sau pensionat în legătură cu preluarea firmei de avocatură a

avocatului decedat sau pensionat.

3.7. Soluţionarea eficientă a cauzelor din punctul de vedere al costurilor şi

utilitatea asistenţei juridice

3.7.1. În orice situaţie, avocatul trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a

obţine soluţionarea cea mai eficientă a cauzelor din punctul de vedere al

costurilor şi să îl consilieze pe client la etapele corespunzătoare cu privire la

oportunitatea de a încerca să ajungă la o înţelegere şi/sau de a apela la o metodă

alternativă de soluţionare a disputei.

ANEXE 87

3.7.2. Avocatul îl va informa pe clientul său asupra utilităţii asistenţei juridice,

acolo unde este cazul.

3.8. Fondurile clienţilor

3.8.1. În situaţia în care, în orice moment al exercitării profesiei lor, avocaţii

ajung în posesia unor fonduri în numele clienţilor lor sau al terţilor (numite de

aici înainte �fondurile clienţilor�), sunt obligatorii următoarele acţiuni:

3.8.1.1. Fondurile clienţilor vor fi întotdeauna păstrate într-un cont bancar sau al

unei instituţii similare aflată sub supervizarea autorităţii publice şi toate fondurile

clienţilor primite de un avocat vor fi vărsate în astfel de conturi, cu condiţia că

clientul nu consimte explicit sau implicit ca să se efectueze alte tranzacţii cu

aceste fonduri.

3.8.1.2. Orice cont în care sunt păstrate fondurile clientului pe numele avocatului

trebuie să specifice în titlu sau desemnare că fondurile sunt păstrate în numele

clientului sau clienţilor avocaţilor.

3.8.1.3. Orice cont sau conturi în care fondurile clientului sunt păstrate pe

numele avocatului trebuie întotdeauna să deţină o sumă care nu este mai mică

decât suma totală a fondurilor clientului deţinute de avocat.

3.8.1.4. Toate fondurile vor fi plătite clienţilor imediat sau în condiţiile pe care le

dispune clientul.

3.8.1.5. Plăţile efectuate din fondurile clientului în numele unui client către orice

altă persoană, inclusiv:

a) plăţile efectuate către sau în numele unui client din fondurile deţinute în

numele altui client;

b) plata onorariilor avocatului,

vor fi interzise, cu excepţia cazurilor când acestea sunt permise de lege sau sunt

dispuse de către instanţă şi au aprobarea expresă sau implicită a clientului pentru

care se efectuează plata.


3.8.1.6. Avocatul va ţine o evidenţă completă şi exactă, care va fi pusă la

dispoziţia fiecărui client, la cerere, evidenţă ce va arăta toate operaţiile efectuate

cu fondurile clientului şi care va face distincţia dintre fondurile clientului şi alte

fonduri deţinute de avocat.

3.8.1.7. Autorităţile competente din toate statele membre trebuie să aibă

autoritatea de a examina şi investiga în regim de confidenţialitate registrele

financiare ale fondurilor clienţilor avocatului, pentru a verifica dacă sunt

respectate reglementările în vigoare şi pentru a impune sancţiuni asupra

avocaţilor care nu se conformează cu acele reglementări.

3.8.2. În conformitate cu cele de mai jos, şi fără a prejudicia reglementările

prevăzute de paragraful 3.8.1 de mai sus, avocatul care deţine fondurile clientului

pe durata exercitării avocaturii în oricare stat membru trebuie să se conformeze

cu prevederile referitoare la păstrarea şi contabilitatea fondurilor clienţilor, care

se aplică de către autorităţile competente ale statului membru-gazdă.

3.8.3. Avocatul care practică avocatura sau acordă servicii într-un stat membru-

gazdă poate, cu acordul autorităţilor competente din statul de origine şi din statul-

gazdă, să se conformeze cerinţelor impuse de statul-gazdă, fiind scutit să se

conformeze cerinţelor statului membru de origine. În această situaţie, acesta va

întreprinde demersurile necesare pentru a-şi informa clienţii asupra faptului că el

se conformează prevederilor în vigoare ale statului membru-gazdă.

3.9. Indemnizaţia de asigurarea profesională

3.9.1. Avocaţii vor fi permanent asiguraţi împotriva reclamaţiilor bazate pe

neglijenţă în serviciu într-o măsură rezonabilă, ţinând cont de caracterul şi

extinderea riscurilor la care poate fi expus un avocat în timpul exercitării

atribuţiilor profesionale.

3.9.2. Când avocatul acordă servicii sau practică avocatura într-un stat membru-

gazdă, se aplică următoarele:

ANEXE 89

3.9.2.1. Avocatul se va conforma tuturor reglementărilor privind obligaţia sa de a

se asigura pentru răspundere profesională în calitate de avocat în vigoare în statul

membru de origine.

3.9.2.2. Avocatul care are astfel obligaţia să se asigure în statul său de origine şi

care acordă servicii sau practică avocatura în oricare alt stat membru-gazdă va

depune toate eforturile pentru a obţine asigurare în condiţiile prevăzute de statul

său de origine, extinsă asupra serviciilor pe care le acordă sau activităţii pe care o

desfăşoară într-un stat membru-gazdă.

3.9.2.3. Avocatul care nu va obţine asigurarea prevăzută de paragraful 3.9.2.2 de

mai sus sau care nu are obligaţia de a se asigura în statul său de origine şi care

acordă servicii sau practică avocatura într-un stat membru-gazdă va obţine, în

măsura posibilităţilor, asigurare pentru răspundere profesională în calitate de

avocat pe durata cât acţionează în numele clienţilor săi în statul membru-gazdă

respectiv, cel puţin în condiţii egale celor prevăzute pentru avocaţii din statul de

origine.

3.9.2.4. În măsura în care un avocat nu poate obţine asigurarea prevăzută de

reglementările de mai sus, acesta îşi va informa clienţii asupra acestui aspect.

3.9.2.5. Avocatul care practică avocatura sau acordă servicii într-un stat

membru-gazdă poate, cu acordul autorităţilor competente din statul de origine şi

din statul membru-gazdă, să se conformeze prevederilor privind asigurarea în

vigoare în statul-gazdă, fiind excluse condiţiile de asigurare impuse de ţara sa de

origine. În această situaţie, acesta va face demersuri rezonabile pentru a-şi

informa clienţii că este asigurat în conformitate cu prevederile în vigoare în

statul-gazdă.


4. Relaţiile cu instanţele

4.1. Regulile de conduită aplicabile în instanţă

Avocatul care se înfăţişează în instanţă sau participă la o cauză în instanţă

într-un stat membru trebuie să se conformeze regulilor de conduită aplicate în

instanţa respectivă.

4.2. Desfăşurarea corectă a procedurilor

Avocatul trebuie întotdeauna să acorde atenţia cuvenită desfăşurării

corecte a procedurilor în instanţă. De exemplu, el nu trebuie să ia legătura cu

judecătorul fără ca mai înainte să îl informeze pe avocatul părţii adverse despre

aceasta sau să înainteze judecătorului probe, înscrisuri sau documente fără a le

comunica în timp util avocatului părţii adverse, cu excepţia situaţiei în care

asemenea acţiuni sunt permise de reglementările de procedură relevante. În

măsura în care legea permite, avocatul nu trebuie să divulge sau să depună în

instanţă nici un fel de propuneri de negociere a cauzei făcute de cealaltă parte sau

de avocatul acesteia, fără consimţământul expres al avocatului părţii adverse.

4.3. Conduita în instanţă

Avocatul, cu respectul şi politeţea cuvenită faţă de instanţă, va apăra

interesele clientului său în mod onorabil şi fără teamă, fără a ţine seama de

propriile sale interese sau de consecinţele pe care le va suporta el sau orice altă

persoană.

4.4. Informaţiile false sau de natură să inducă în eroare

Avocatul nu va furniza instanţei în nici o situaţie, cu bună ştiinţă,

informaţii false sau de natură să inducă în eroare.

ANEXE 91

4.5. Relaţiile cu arbitrii etc

Prevederile care reglementează relaţiile avocatului cu instanţele se aplică

de asemenea relaţiilor acestuia cu arbitrii şi cu orice altă persoană care exercită o

funcţie juridică sau cvasi-juridică, chiar şi atunci când acestea sunt ocazionale.

5. Relaţiile dintre avocaţi

5.1. Spiritul de breaslă

5.1.1. Spiritul de breaslă necesită relaţii bazate pe încredere şi colaborare între

avocaţi, în beneficiul clienţilor lor şi pentru a se evita disputele inutile şi alte

tipuri de comportament păgubitoare pentru reputaţia profesiei. Cu toate acestea,

spiritul de breaslă nu poate niciodată justifica punerea intereselor profesiei mai

presus de cele ale clienţilor.

5.1.2. Avocatul trebuie să recunoască pe toţi avocaţii din statele membre ca fiind

colegi de breaslă şi să dea dovadă de corectitudine şi politeţe faţă de aceştia.

5.2. Colaborarea dintre avocaţii din state membre diferite

5.2.1. Este de datoria avocatului care este abordat de un coleg dintr-un alt stat

membru să nu accepte instrucţiuni într-o cauză pe care acesta nu are competenţa

să o preia. În asemenea caz, acesta trebuie să fie gata să-şi asiste colegul să

obţină informaţiile necesare pentru a putea să dea instrucţiuni unui avocat care

are competenţa de a acorda serviciile solicitate.

5.2.2. În cazul în care un avocat dintr-un stat membru colaborează cu un avocat din alt stat membru, ambii au obligaţia generală de a ţine seama de diferenţele care pot exista între sistemele de drept respective şi între organizaţiile profesionale, competenţele şi obligaţiile avocaţilor din statele membre respective.


5.3. Corespondenţa între avocaţi 5.3.1. Dacă un avocat care expediază o comunicare unui avocat din alt stat membru doreşte ca aceasta să rămână confidenţială sau fără alte consecinţe, acesta va trebui să îşi exprime expres dorinţa în momentul în care comunică documentul. 5.3.2. Dacă destinatarul comunicării nu poate asigura comunicării statutul de confidenţialitate sau fără alte consecinţe, acesta trebuie să returneze comunicarea expeditorului, fără a dezvălui conţinutul acesteia altor persoane. 15 5.4. Onorarii pentru recomandare 5.4.1. Avocatul nu poate pretinde sau accepta de la alt avocat sau de la orice altă persoană onorariu, comision sau orice fel de compensaţie pentru că a recomandat acel avocat unui client. 5.4.2. Avocatul nu poate plăti nici unei persoane un onorariu, comision sau orice alt fel de compensaţie pentru că acea persoană l-a recomandat unui client. 5.5. Comunicarea cu părţile adverse Avocatul nu va comunica direct în legătură cu o anumită cauză cu nici o persoană despre care acesta are cunoştinţă că va fi reprezentată sau apărată în acea cauză de către un alt avocat, fără consimţământul avocatului respectiv (şi îl va informa pe avocatul respectiv asupra tuturor acestor comunicări). 5.6. (Abrogat prin decizia sesiunii plenare a CCBE din Dublin, din data de 6 decembrie 2002)

5.7. Responsabilitatea pentru onorarii În relaţiile profesionale dintre membrii barourilor din state membre diferite, în cazul în care avocatul nu se limitează doar la a recomanda un alt avocat sau de a i-l prezenta clientului, ci încredinţează unui omolog de-al său o anumită cauză sau solicită consultanţă de la acesta, avocatul este responsabil personal, chiar dacă clientul său este insolvabil, să achite onorariile, costurile şi cheltuielile datorate omologului străin. Totuşi, avocaţii în cauză pot stabili, la începutul relaţiilor dintre ei, înţelegeri speciale referitoare la acest aspect. Mai mult decât atât,

ANEXE 93

avocatul care dă instrucţiuni poate, în orice moment, să-şi limiteze responsabilitatea personală pentru suma onorariilor, costurilor şi cheltuielilor datorate avocatului străin înainte de notificarea acestuia cu privire la nerecunoaşterea responsabilităţii pe viitor. 5.8. Formarea tinerilor avocaţi

Pentru a spori încrederea şi colaborarea între avocaţii din diferite state membre, în beneficiul clienţilor, există necesitatea stimulării unei mai bune cunoaşteri a legislaţiei şi procedurilor din diferite state membre. De aceea, atunci când se are în vedere necesitatea de a asigura o bună pregătire a avocaţilor tineri, avocaţii trebuie să ţină cont de necesitatea de a asigura instruire pentru tinerii avocaţi din alte state membre. 5.9. Disputele între avocaţi din state membre diferite 5.9.1. Dacă un avocat consideră că un coleg de-al său din alt stat membru a încălcat vreo regulă de conduită profesională, cel dintâi va aduce această problemă în atenţia colegului săi. 5.9.2. Dacă apare o dispută de natură personală sau profesională între avocaţi din state membre diferite, aceştia, în măsura posibilului, trebuie mai întâi să încerce să soluţioneze disputa pe cale amiabilă. 5.9.3. Avocatul nu va iniţia nici o formă de procedură împotriva unui coleg de-al său din alt stat membru în cauze prevăzute de articolele 5.9.1 sau 5.9.2 de mai sus fără a informa mai întâi barourile sau societăţile de drept ale cărei membri sunt ambii, în scopul de a le da barourilor sau societăţilor de drept respective posibilitatea de a asista la soluţionarea disputei.


Recomandarea no. R (2000) 10 a Comitetului de Miniştri ai statelor membre privind codurile de conduită pentru funcţionarii publici

Adoptată de Comitetul de Miniştri pe data de 11 mai 2000 la a 106-a sesiune a sa

Comitetul de Miniştri, în conformitate cu articolul 15.b din Statutul Consiliului

Europei,

Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai mare

între membrii săi;

Considerând că administraţiile publice joacă un rol esenţial în societăţile

democratice şi că ele trebuie să aibă la dispoziţie un personal corespunzător

pentru a îndeplini în mod corespunzător sarcinile care îi sunt încredinţate;

Considerând că funcţionarii publici sunt elementul cheie al administraţiei

publice, că au îndatoriri şi obligaţii specifice şi că trebuie să posede calificările

necesare şi să dispună de un cadru juridic şi material corespunzător pentru a

putea să se achite de sarcinile ce le revin într-un mod adecvat;

Având convingerea căci corupţia reprezintă o ameninţare serioasă la

adresa statului de drept, a democraţiei, a drepturilor omului, a echităţii şi justiţiei

sociale; că ea împiedică dezvoltarea economică, pune în pericol stabilitatea

instituţiilor democratice şi a fundamentelor morale ale societăţii;

Având în vedere recomandările Conferinţelor a 19-a şi a 21-a a

miniştrilor europeni ai jstiţiei (La Valetta, 1994 şi respectiv Praga, 1997);

Având în vedere Programul de acţiune împotriva corupţiei adoptat de

Comitetul de Miniştri în 1996;

Având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului

Europei nr. R(81) 19 privind accesul la informaţiile deţinute de autorităţile

publice;

ANEXE 95

Având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului

Europei nr. R(2000) 6 privind statutul funcţionarilor publici din Europa;

Conform Declaraţiei finale şi a Planului de acţiuni adoptat de şefii de stat

şi de guvern din Consiliul Europei la cea de a 2-a întâlnire la nivel înalt care a

avut loc la Strasbourg, în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997;

Reamintind în acest context importanţa participării statelor ne-membre la

activităţile Consiliului Europei privind corupţia şi salutând contribuţia lor

valoroasă la implementarea Programului de acţiuni împotriva corupţiei;

Având în vedere Rezoluţia (97) 24 referitoare la cele 20 de principii

directoare în lupta împotriva corupţiei;

Având în vedere Rezoluţiile (98) 7 şi (99) 5 privind aprobarea şi respectiv

adoptarea Acordului parţial lărgit care stabileşte �Grupul statelor împotriva

corupţiei � GRECO,� instituţie care are ca scop sporirea capacităţii membrilor săi

de a lupta împotriva corupţiei prin vegherea la punerea în aplicare a

angajamentelor lor în acest domeniu;

Având convingerea că sensibilizarea opiniei publice şi promovarea

valorilor etice constituie mijloace importante pentru prevenirea corupţiei;

Recomandă guvernelor statelor membre să promoveze, respectând

legislaţia naţională şi principiile care guvernează administraţia publică, adoptarea

unor coduri naţionale de conduită pentru funcţionarii publici inspirându-se din

Codul model de conduită pentru funcţionarii publici anexat la prezenta

Recomandare; şi

Însărcinează �Grupul statelor împotriva corupţiei - GRECO� de a urmări

punerea în aplicare a acestei Recomandări.


Anexa la Recomandarea nr. R (2000)

COD MODEL DE CONDUITĂ PENTRU FUNCŢIONARII PUBLICI

Interpretare şi aplicare

Articolul 1

1. Prezentul cod se aplică tuturor funcţionarilor publici.

2. Pentru obiectivul acestui cod, termenul de �funcţionar public� înseamnă orice

persoană aflată în serviciul unei autorităţi publice.

3. Dispoziţiile prezentului cod pot fi de asemenea aplicate oricărei persoane în

serviciul unor instituţii private care prestează servicii publice.

4. Dispoziţiile prezentului cod nu includ pe reprezentanţii publici aleşi, membrii

guvernului şi nici pe persoanele care exercită funcţii juridice.

Articolul 2

1. Din momentul intrării în vigoare a prezentului cod, administraţia publică are

datoria de a informa funcţionarii publici asupra dispoziţiilor acestuia.

2. Acest cod va face parte din condiţiile de muncă ale funcţionarilor publici din

momentul în care ei au confirmat că au luat cunostinţă de acesta.

3. Fiecare funcţionar public este dator să ia toate măsurile necesare pentru a fi

în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod.

ANEXE 97

Articolul 3 � Obiectul codului

Finalitatea acestui cod constă în stabilirea regulilor privind integritatea şi conduita

pe care funcţionarii publici trebuie să le respecte, în a-i ajuta să respecte aceste

norme şi de a informa publicul asupra conduitei la care acesta este indreptăţit să

se aştepte din partea funcţionarilor publici.

Principii generale

Articolul 4

1. Funcţionarul public trebuie să se achite de toate îndatoririle sale în respectul

legii, a prevederilor legale şi a regulilor deontologice referitoare la funcţiile sale.

2. Funcţionarul public acţionează de o maniera politică neutră şi astfel încât să

nu contracareze politicile, deciziile sau acţiunile legitime ale autorităţilor publice.

Articolul 5

1. Funcţionarul public are datoria de a servi în mod loial autorităţile naţionale,

locale sau regionale constituite conform legii.

2. Funcţionarul public este îndemnat să fie cinstit, imparţial şi eficient, să-şi

îndeplinească îndatoririle sale la cel mai înalt nivel de capacitate, cu competenţă,

echitate şi înţelegere, neluând în considerare decât interesul public şi

circumstanţele pertinente ale problemei.

3. Funcţionarul public trebuie să fie curtenitor în relaţia cu cetăţenii pe care îi

serveşte, precum şi în relaţiile sale cu superiorii, colegii şi subordonaţii.


Articolul 6

În exercitarea funcţiilor sale, funcţionarul public nu trebuie să acţioneze

în mod arbitrar în detrimentul nici unei persoane, grup de persoane sau entităţi,

oricare ar fi ele, şi trebuie să ţină seama de drepturile, obligaţiile şi interesele

legitime ale celorlalţi.

Articolul 7

În procesul de luare a deciziilor, funcţionarul public trebuie să acţioneze

conform legii şi să-şi exercite puterea sa de discernământ în mod imparţial, ţinând

cont numai de circumstanţele pertinente.

Articolul 8

1. Funcţionarul public trebuie să evite ca interesele sale personale să intre în

conflict cu funcţiile sale publice. Cade în responsabilitatea sa să evite asemenea

conflicte, indiferent dacă sunt reale, potenţiale sau susceptibile de apărea ca atare.

2. În nici un caz, funcţionarul public nu va accepta avantaje necuvenite prin

poziţia sa oficială, în interes personal.

Articolul 9

Funcţionarul public are întotdeauna datoria de a se comporta astfel încât

să menţină şi să întărească încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi

eficacitatea autorităţilor publice.

Articolul 10

Funcţionarul public este răspunzător în fata superiorului său ierarhic, cu

excepţia unor dispoziţii contrare din legislaţie.

ANEXE 99

Articolul 11

Ţinând cont în mod echitabil de dreptul de acces la informaţiile oficiale,

funcţionarul public trebuie să trateze în mod adecvat, cu toată confidenţialitatea

necesară, toate informaţiile şi documentele obţinute în exercitarea sau cu ocazia

exercitării funcţiilor sale.

Articolul 12 - Raportarea

1. Funcţionarul public care consideră că i se cere să acţioneze într-un mod ilegal,

imoral sau contrar eticii, putând să provoace încălcarea jurământului sau care

vine în contradicţie în oricare alt mod cu prezentul cod, trebuie să semnaleze

acest fapt conform legii.

2. Funcţionarul public trebuie să semnaleze autorităţilor competente, conform

legii, orice încălcare a prezentului cod de către alţi funcţionari publici despre care

el sau ea a aflat.

3. Funcţionarul public care a semnalat autorităţilor competente, conform legii, un

caz precum cel prevăzut de mai sus, şi care consideră că răspunsul nu este

satisfăcător, poate să informeze despre acest lucru în scris pe şeful răspunzător de

funcţia publică.

4. Atunci când un caz nu poate fi rezolvat de o manieră acceptabilă pentru

funcţionarul în cauză prin procedurile şi căile de recurs prevăzute de legislaţia

privind funcţia publică, funcţionarul trebuie să urmeze instrucţiunile legale pe

care le-a primit.

5. Funcţionarul public trebuie să semnaleze autorităţilor competente orice

dovadă, afirmaţie sau bănuială de activitate ilegală sau criminală privind funcţia

publică despre care are cunoştinţă în sau cu ocazia exercitării atribuţiilor sale.

Ancheta asupra faptelor raportate revine autorităţilor competente.


5. Administraţia publică trebuie să vegheze ca funcţionarul public care

semnalează un caz prevăzut mai sus în baza unor bănuieli rezonabile şi de

bună credinţă să nu sufere nici un prejudiciu.

Articolul 13 � Conflictul de interese

1. Conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un

interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea

imparţială şi obiectivă a atribuţiilor sale oficiale.

2. Interesul personal al funcţionarului public cuprinde orice avantaj pentru el

însuşi sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, prietenilor sau persoanelor

apropriate sau a persoanelor ori organizaţiilor cu care acesta a avut relaţii de

afaceri sau politice. El cuprinde de asemenea orice obligaţie financiară sau civilă

la care este constrâns funcţionarul public.

1. Ţinând cont de faptul că funcţionarul este singurul care poate să ştie dacă se

află într-o astfel de situaţie, există obligaţia personală să:

- fie atent la orice conflict de interese real sau potenţial;

- ia măsuri pentru a evita un asemenea conflict;

- informeze superiorul său ierarhic despre orice conflict de interese din momentul

in care a luat cunoştinţă de acesta;

- se conformeze oricărei decizii finale care îi pretinde să se retragă din situaţia în

care gaseşte sau să renunţe la avantajul care se află la originea conflictului.

2. Atunci când o se cere, funcţionarul public trebuie să declare dacă are sau nu

un conflict de interese.

3. Orice conflict de interese declarat de către un candidat la administraţie sau la

un nou post în funcţia publică trebuie rezolvat înainte de numire.

ANEXE 101

Articolul 14 � Declararea intereselor

Funcţionarul public care ocupă o poziţie în care interesele sale personale

sau private ar putea fi afectate de către îndatoririle sale oficiale, trebuie să declare

conform legii, din momentul numirii sale, apoi la intervale regulate şi atunci când

are loc orice schimbare a situaţiei, care este natura şi dimensiunea acestor

interese.

Articolul 15 � Interese exterioare incompatibile

1. Funcţionarul public nu are dreptul să se ocupe de nici o activitate sau

tranzacţie şi nici să ocupe vreun post sau funcţie, remunerată sau nu,

incompatibilă cu buna exercitare a atribuţiilor sale publice sau care aduce

prejuduciu acestora. Atunci când nu-i este clar dacă o activitate este compatibilă,

acesta trebuie să ceară părerea superiorului.

2. Sub rezerva legislaţiei aplicabile, funcţionarul public este dator să informeze

şi să obţină aprobarea angajatorului său în funcţia publică înainte de a exercita

anumite activităţi, remunerate sau nu, sau de a accepta anumite posturi sau

funcţii, oricare ar fi ele, în afara sau în cadrul funcţiei publice.

3. Funcţionarul public trebuie să se conformeze oricărei obligaţii legale de

declarare a afilierii sau apartenenţei la organizaţii susceptibile de a dăuna funcţiei

sale sau bunei practici a funcţiunilor sale ca agent public.

Articolul 16 � Activitatea politică sau publică

1. Supus condiţiei respectării drepturilor fundamentale şi constituţionale,

funcţionarul public trebuie să vegheze ca participarea sa la activităţi politice sau

implicarea sa în dezbateri publice sau politice să nu altereze încrederea publicului

sau a celor care l-au angajat, referitor la capacitatea sa de a se achita de misiunea

sa cu imparţialitate şi loialitate.


2. În exercitarea funcţiilor sale, funcţionarul public nu trebuie să ofere

posibilitatea de a fi utilizat în scopuri politice partizane.

3. Funcţionarul public trebuie să se conformeze oricărei restricţii impuse

conform legii anumitor categorii de funcţionari publici în ceea ce priveşte

exercitarea unei activităţi politice datorită poziţiei lor sau naturii funcţiei lor.

Articolul 17 � Protejarea vieţii private a funcţionarilor publici

Trebuie luate toate măsurile necesare pentru ca viaţa privată a

funcţionarului public să fie repectată în mod corespunzător; în consecinţă,

declaraţiile prevăzute de prezentul cod trebuie să ramână confidenţiale, cu

exceptia unor dispoziţii legale contrare.

Articolul 18 �Cadouri

1. Funcţionarul public nu trebuie nici să solicite nici să accepte cadouri,

favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj care îi este destinat lui sau familiei sale,

părinţilor sau prietenilor apropiaţi ori unor persoane sau organizaţii cu care

funcţionarul public are sau a avut relaţii de afaceri sau politice, care pot influenţa

imparţialitatea cu care acesta îşi exercită atribuţiile sau pot constitui sau par a

constitui o recompensă în raport cu funcţiile sale. Aceasta nu include protocolul

convenţional şi nici cadourile minore.

2. Atunci când funcţionarul public nu ştie dacă poate accepta un cadou sau o

ospitalitate, acesta trebuie să ceară părerea superiorilor săi ierarhici.

Articolul 19 � Reacţia la oferirea unor avantaje necuvenite

Dacă funcţionarul public se află în situaţia de a i se propune un avantaj

nedcuvenit, acesta trebuie să ia următoarele măsuri astfel încât să-şi asigure

protecţia:

ANEXE 103

- să refuze avantajul necuvenit; nu este necesar să-l accepte în scopul de a-l

utiliza ca probă;

- să încerce să identifice persoana care a făcut oferta;

- să evite contactele prelungite, cu toate că cunoaşterea motivului ofertei ar putea

sa-o fie utilă într-o depoziţie;

- în cazul în care cadoul nu poate fi nici refuzat nici înapoiat expeditorului, el

trebuie păstrat, manipulându-l cât mai puţin posibil;

- să încerce să aibă martori, de exemplu colegi care lucrează în apropiere;

- să redacteze detaliile relevante sau relatări scrise despre astfel de tentative, de

preferinţă într-un registru oficial;

- să semnaleze imediat ce este posibil această tentativă superiorului său ierarhic

sau direct autorităţilor competente în materie de aplicare a legii;

- să continue să lucreze normal, în special la lucrarea în legătură cu care a fost

oferit avantajul necuvenit.

Articolul 20 � Vulnerabilitatea la influenţa altora

Funcţionarul public nu trebuie să se lase pus sau să pară că a fost pus

într-o situaţie care să-l oblige să acorde în schimb o favoare unei persoane sau

unei entităţi, oricare ar fi aceasta. De asemenea, comportamentul său, atât public

cât şi privat, nu trebuie să-l facă pe acesta vulnerabil la influenţa nepotrivita a

altuia.

Articolul 21 � Abuzurile în funcţia oficială

1. Funcţionarul public nu trebuie să ofere avantaje legate în nici un mod de

situaţia sa de funcţionar public, atât timp cât nu a fost autorizat în mod legal.

2. Funcţionarul public nu trebuie să încerce să influenţeze în scopuri private nici

o persoană sau entitate oricare ar fi aceasta, inclusiv alţi funcţionari publici,

folosindu-se de poziţia sa oficială, sau propunându-le acestora avantaje personale.


Articolul 22 � Informaţii deţinute de autorităţile publice

1. Ţinând cont de cadrul general al legislaţiei naţionale privind accesul la

informaţiiile deţinute de autorităţile publice, funcţionarul public nu va comunica

informaţii decât în conformitate cu reglementările şi exigenţele aplicabile

autorităţii angajatoare.

2. Funcţionarul public trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta

securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor care sunt în responsabilitatea sa sau

despre care acesta are cunoştinţă.

3. Funcţionarul public nu trebuie să caute să aibă acces la informaţiile care nu-i

sunt atribuite. Funcţionarului public nu-i este permis să utilizeze în mod

necorespunzător informaţii pe care acesta le poate obţine în cadrul sau cu ocazia

exercitării funcţiilor sale.

4. De asemenea, funcţionarul public nu trebuie să procedeze la reţinerea de

informaţii oficiale care pot fi sau vor deveni în mod legitim publice şi nici să

difuzeze informaţii despre care acesta ştie sau are motive rezonabile să creadă că

sunt inexacte sau înşelătoare.

Articolul 23 � Resurse publice şi oficiale

În exercitarea puterii sale discreţionare, funcţionarul public trebuie să

vegheze ca, pe de o parte, personalul şi, pe de altă parte, bunurile, instalaţiile,

serviciile şi resursele financiare care îi sunt încredinţate să fie administrate şi

utilizate în mod eficient şi economic. Acestea nu trebuie sa fie utilizate în scopuri

private, cu excepţia cazurilor când există autorizaţie conformă cu legea.

Articolul 24 � Verificarea integrităţii

1. Funcţionarul public care are responsabilităţi în ceea ce priveşte recrutarea,

promovarea sau numirea trebuie să vegheze ca verificările corespunzătoare

privind integritatea candidatului să fi fost efectuate conform legii.

ANEXE 105

2. Dacă, drept urmare a acestor verificări, nu este sigur modul în care s-a

procedat, acesta trebuie să ceară sfaturi corespunzătoare.

Articolul 25 � Responsabilitatea superiorilor ierarhici

1. Funcţionarul public însărcinat cu controlul sau conducerea altor funcţionari

publici trebuie să facă aceasta conform politicilor sau obiectivelor autorităţii

publice de care acesta depinde. Acesta va trebui să răspundă de actele şi

omisiunile personalului sau de actele care sunt contrare acestor politici şi

obiective, daca acesta nu a luat masurile pe care promptitudinea normală le

impune unei persoane în poziţia sa pentru a împiedeca astfel de acte sau omisiuni.

2. Funcţionarul public însărcinat cu controlul sau conducerea altor funcţionari

publici trebuie să ia măsurile necesare pentru a împiedica personalul de a se

angaja în acte de corupţie care au legătură cu serviciul lor. Aceste măsuri pot fi:

să atragă atenţia şi să aplice legea şi reglemantările, să asigure o instruire

adecvată împotriva corupţiei, să fie atenţi la dificultăţile financiare sau de altă

natură pe care le poate întâmpina personalul şi să dea prin propriul comportament

un exemplu de integritate.

Articolul 26 - Încetarea funcţiilor publice

1. Funcţionarul public nu are voie să profite în mod abuziv de funcţia sa publică

pentru a obţine o posibilitate de angajare în afara funcţiei publice

2. Funcţionarul public nu trebuie permită ca perspectiva unei alte angajări să-i

creeze un conflict de interese real, potenţial sau susceptibil de a apărea ca atare.

Acesta trebuie să semnaleze imediat superiorului său ierarhic orice ofertă de

angajare concretă susceptibilă de a crea un astfel de conflict.

3. În conformitate cu legea, în timpul unei perioade corespunzătoare, fostul

funcţionar public nu trebuie cu atât mai mult să acţioneze în favoarea nici unei

persoane sau entităţi, oricare ar fi aceasta, într-o problemă pentru care acesta a

intervenit în numele funcţiei publice sau pe care a consiliat-o şi care ar putea să

procure un anumit avantaj pentru această persoană sau entitate.


4. Fostul funcţionar public nu trebuie să utilizeze sau să divulge informaţii

confidenţiale obţinute de acesta în calitatea sa de funcţionar public, cu excepţia

situaţiilor în care a fost autorizat(ă) să facă aceasta conform legii.

5. Funcţionarul public trebuie să se conformeze tuturor regulilor stabilite în

conformitate cu legea aplicabilă în ceea ce priveşte acceptarea unor

angajamente atunci când acesta încetează funcţia publică.

Articolul 27 � Tratamentul aplicat foştilor funcţionari publici

Funcţionarul public nu trebuie să acorde foştilor funcţionari publici un

tratament preferenţial şi nici acces privilegiat în cadrul administraţiei.

Articolul 28 � Respectarea Codului şi sancţiuni

1. Prezentul cod este publicat sub autoritatea ministrului sau şefului funcţiei publice. Funcţionarul public este dator să se comporte conform codului şi trebuie, în consecinţă, să ia la cunoştinţă dispoziţiile şi toate modificările acestuia. Atunci când acesta nu este sigur în ceea ce priveşte modul în care să procedeze, va trebui să ceară sfatul unei persoane competente. 2. În conformitate cu articolul 2, alineatul 2, dispoziţiile prezentului cod fac parte din contractul de angajare al funcţionarului public. Încălcarea lor poate duce la sancţiuni disciplinare. 3. Funcţionarul public care negociază condiţiile de angajare ale altor funcţionari publici trebuie să includă în contract o dispoziţie precizând că prezentul cod trebuie să fie respectat şi că acesta face parte din aceste condiţii. 4. Stă în sarcina funcţionarului public însărcinat cu controlul sau conducerea altor funcţionari publici să vegheze ca aceştia din urmă să respecte prezentul cod şi să ia sau să propună măsuri disciplinare corespunzătoare pentru a sancţiona orice încălcare a acestor dispoziţii. 5. Administraţia publică va revizui la intervale regulate dispoziţiile prezentului

cod.

ANEXE 107

COD DEONTOLOGIC

- MODEL SUA -

Introducere

Asociaţia Naţională pentru Administrarea Instanţelor (NACM) recunoaşte

importanţa conduitei etice a membrilor săi din domeniul administrării justiţiei.

Membrii NACM deţin poziţii publice de încredere şi sunt devotaţi celor mai

ridicate standarde de conduită. Membrii NACM se conformează acestor

standarde de conduită pentru a menţine integritatea şi independenţa justiţiei.

Codul deontologic al NACM reflectă eforturile noastre de a susţine şi spori

încrederea publică în autoritatea judecătorească a guvernului nostru şi

angajamentul nostru de a promova integritatea în cadrul asociaţiei şi profesiei

noastre. Membrii NACM subscriu la Codul deontologic prezentat în cele ce

urmează.

Articolul I. Abuzul de funcţie şi conflictul de interese

A. Membrii nu vor face şi nici nu vor încerca să facă uz de funcţiile lor oficiale

pentru a obţine privilegii sau scutiri necuvenite, pentru ei sau pentru alte

persoane.

B. Membrii nu vor accepta, nu vor fi de acord să accepte, să sugereze sau să

pretindă nici un fel de cadouri sau servicii pe baza unei înţelegeri că astfel vor fi

influenţate acţiunile oficiale ale acestora.

C. Membrii vor adopta o asemenea conduită încât să nu fie afectaţi sau să nu

creeze aparenţa că sunt afectaţi subiectiv de relaţia de rudenie, funcţia sau

influenţa oricărei părţi sau persoane.


D. Membrii nu vor pretinde nici un fel de compensaţii sau onorarii în afară de

cele primite de la angajatorii lor pentru munca prestată pe parcursul perioadei cât

sunt angajaţi publici. Totuşi, membrii pot să obţină o slujbă suplimentară cu

condiţia ca acest lucru să nu vină în conflict cu îndeplinirea atribuţiilor lor

oficiale sau să nu încalce prezentul cod.

E. Membrii vor folosi resursele, bunurile şi fondurile aflate în administrarea lor

în mod judicios şi numai în conformitate cu procedurile legale stabilite.

F. În îndeplinirea atribuţiilor lor oficiale, membrii vor evita conflictele de

interese sau aparenţa existenţei conflictelor de interese.

Articolul II. Confidenţialitatea

A. Membrii nu vor divulga informaţii confidenţiale nici unei persoane

neautorizate.

B. Membrii nu vor acorda consultanţă juridică decât dacă în sarcinile lor de

serviciu este prevăzut oficial acest lucru.

Articolul III. Activitatea politică

A. Membrii au libertatea de a participa la campanii politice sau pot activa în

organizaţii politice în afara programului de lucru, cu condiţia ca o asemenea

activitate să nu facă uz sau să creeze aparenţa că face uz de funcţia oficială a

membrilor sau a instanţei.

B. Pentru membrii care sunt aleşi într-o funcţie oficială nu se aplică prevederea

de mai sus, în măsura în care se ştie că un asemenea membru, în calitate de

deţinător al unei funcţii în care va căuta să fie reales, se poate folosi de experienţa

judiciara pe parcursul campaniei.

Articolul IV. Îndeplinirea atribuţiilor profesionale

A. Membrii trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de public în timp util, cu

imparţialitate, diligenţă şi amabilitate, respectând cu stricteţe principiile conţinute

de prezentul cod.

ANEXE 109

B. În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, membrii nu vor practica discriminarea

şi nici nu vor da dovadă, prin cuvinte sau atitudine, de subiectivism sau

prejudecăţi pe criterii de rasă, culoare, religie, origine etnică, sex sau alte grupuri

protejate de lege, faţă de personalul instanţei sau faţă de public.

C. Membrii vor pune în aplicare sau vor îndeplini în alt mod orice dispoziţie sau

ordin emis legal de instanţă şi nu-şi vor depăşi atribuţiile decât pentru a îndeplini

alte îndatoriri prevăzute de funcţia lor.

D. Membrii vor promova normele etice prevăzute de prezentul cod şi vor raporta

autorităţilor competente orice atitudine nepotrivită a oricărei persoane.

E. Membrii vor susţine şi apăra independenţa ramurii judiciare a guvernului. De

asemenea, membrii vor apăra interesul şi justiţia publică a tuturor persoanelor.

F. Membrii vor respecta Constituţia, legile şi reglementările legale ale Statelor

Unite şi a tuturor celorlalte guverne în slujba cărora lucrează şi nu vor fi nicicând

parte la încălcarea acestora.

G. Membrii vor promova dezvoltarea şi îmbunătăţirea administrării profesionale

a instanţelor, prin perfecţionarea aptitudinilor lor profesionale şi prin susţinerea

cercetării şi dezvoltării din domeniu.

H. Membrii vor evita orice activitate care ar afecta în mod negativ funcţia lor sau

instanţa în care îşi desfăşoară activitatea.

I. Membrii vor raporta de îndată autorităţilor competente orice încercare de a-i

determina să încalce aceste standarde.


3. Materiale de referinţă distribuite participanţilor

a. Lista materialelor distribuite participanţilor

• Proiectul Codului deontologic al grefierului

• Regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi parchetelor (disponibil

numai în limba română)

• Legea nr. 567/2004 privind statutul grefierului (disponibilă numai în limba

română)

• Recomandarea 2000(10) a Consiliului Europei privind codurile de conduită

pentru funcţionarii publici.

• Modelul SUA al Codului de conduită pentru personalul instanţelor

ANEXE 111

PROIECTUL CODULUI DEONTOLOGIC AL GREFIERULUI28

Motto: Rolul unui cod deontologic este acela de a forma conduite, de

a înfăţişa ce înseamnă onoare şi respect în profesie. A-ţi respecta

profesia înseamnă a te respecta pe tine însuţi, respectându-i pe

ceilalţi. De aceea, orice cod deontologic se adresează în primul rând

omului şi conştiinţei lui, iar acceptarea lui trebuie să fie liber

consimţită.

CODUL DEONTOLOGIC AL GREFIERULUI DIN ROMÂNIA

- Proiect -

I. Preambul

Art. 1. Conduita etică a personalului instanţei este esenţială pentru calitatea

justiţiei din România, pentru transparenţa, spiritul de răspundere, corectitudinea,

integritatea şi independenţa acesteia şi pentru a dobândi încrederea publicului în

sistemul de justiţie.

Art. 2. Scopul acestui cod constă în precizarea regulilor privind integritatea

morală a grefierului şi conduita pe care acesta trebuie să o aibă, precum şi

informarea publicului asupra comportamentului la care acesta este îndreptăţit să

se aştepte din partea grefierului.

Art. 3. Prezentul cod se aplică grefierilor şi celorlalte categorii de personal

auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă

acestea.

28 Versiunea înaintată Ministerului Justiţiei în mai 2004.


II. Prestigiul justiţiei

Art. 4. Conduita etică a grefierului este esenţială pentru înfăptuirea justiţiei în

România şi pentru dobândirea şi menţinerea încrederii publicului în autoritatea

judecătorească.

Art. 5. Grefierul are obligaţia de a contribui la apărarea prestigiului justiţiei.

III. Profesionalismul

Art. 6. Grefierul trebuie să conştientizeze importanţa activităţii şi rolul profesiei

sale în înfăptuirea justiţiei.

El trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile cu seriozitate şi responsabilitate.

Art. 7. Grefierul trebuie să dea dovadă de o bună pregătire profesională şi să

manifeste o preocupare permanentă pentru perfecţionarea acesteia.

Art. 8. Grefierul trebuie să servească în mod loial autoritatea judecătorească,

punând mai presus de orice interesul public şi să-şi îndeplinească îndatoririle cu

bună-credinţă.

IV. Confidenţialitatea

Art. 9. Grefierul are obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri

decât cele legate de exercitarea profesiei, informaţiile obţinute pe parcursul

desfăşurării activităţii profesionale.

Art. 10. Obligaţia de confidenţialitate incumbă grefierului şi după încetarea

calităţii de angajat al instanţei de judecâtă sau parchetului.

Art. 11. Grefierul trebuie să se abţină de la orice încercare de a obţine date sau

informaţii pe care nu este îndreptăţit să le cunoască.

ANEXE 113

V. Imparţialitatea

Art. 12. În exercitarea atribuţiilor sale, grefierul trebuie să fie obiectiv şi să

respecte fără nici o discriminare drepturile şi garanţiile procesuale ale tuturor

părţilor.

Art. 13. Grefierul are îndatorirea de a se abţine ori de câte ori se află într-unul

din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

VI. Abuzul în funcţie şi conflictul de interese

Art. 14. Grefierul trebuie să se abţină de la orice atitudine care l-ar putea face

vulnerabil la influenţe, în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu.

Art. 15. Grefierului nu îi este permisă folosirea calităţii oficiale pentru obţinerea

de privilegii, pentru sine sau pentru altul, în afara cadrului legal.

Art. 16. Grefierul nu va accepta sau pretinde cadouri sau servicii, care ar fi de

natură să afecteze imparţialitatea acestuia în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Art. 17. Grefierul nu va încheia, personal sau prin persoane interpuse, contracte

cu instanţele judecătoreşti sau parchetele de pe lângă acestea pentru furnizarea de

servicii, materiale, echipamente şi nu va fi implicât, decât în condiţiile legii, în

negocierea unor astfel de contracte.

VII. Atitudinea în profesie şi în afara acesteia

Art. 18. Grefierul trebuie să manifeste aplecare, dăruire şi devotament pentru

profesia aleasă.


Art. 19. Grefierul trebuie să se abţină de la desfăşurarea de activităţi

extraprofesionale, de natură a afecta îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau

prestigiul justiţiei.

Art. 20. Grefierul trebuie să dea dovadă de moderaţie, respectiv să nu îşi

manifeste, în nici o împrejurare, nemulţumirea faţă de persoanele cu care intră în

contact în calitate oficială.

Art. 21. Grefierul trebuie să fie respectuos, calm, amabil şi lipsit de aroganţă în

relaţiile cu justiţiabilii, judecătorii, procurorii, avocaţii, colegii, precum şi cu

orice altă persoană.

Art. 22. Grefierul îşi poate exprima, numai în cadru oficial, opinii cu privire la

legalitatea şi temeinicia actelor întocmite de instanţa de judecâtă sau parchetul

unde lucrează, precum şi la probitatea profesională şi morală a judecătorilor,

procurorilor şi colegilor săi. El are însă îndatorirea de a informa deîndată

conducerea instanţei sau parchetului cu privire la orice conduită care ar putea

aduce atingere prestigiului justiţiei.

Art. 23. Grefierul trebuie să aibă o ţinută îngrijită şi decentă, evitând

extravaganţele.

Art. 24. Grefierul trebuie să protejeze şi să folosească conform destinaţiei lor

obiectele care i-au fost încredinţate în vederea exercitării profesiei.

Art. 25. Grefierul nu va recomanda persoanelor interesate, nominal, avocaţi,

experţi, notari, executori judecătoreşti sau orice alte persoane care exercită

activităţi în legătură cu actul de justiţie.

Art. 26. Grefierul nu îşi va folosi cunoştinţele juridice într-un mod în care să

creeze prejudicii imaginii justiţiei.

ANEXE 115

VIII. Dispoziţii finale

Art. 27. Încălcarea dispoziţiilor prezentului cod atrage răspunderea disciplinară a

grefierilor şi a celuilalt personal auxiliar de specialitate din instanţele

judecătoreşti şi parchete, în condiţiile legii.


Regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi parchetelor (extrase)

CAPITOLUL II: Dispoziţii privind conducerea instanţelor, atribuţiile

judecătorilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, de specialitate

informatică, economic, administrativ

şi de serviciu

SECŢIUNEA a V-a

Dispoziţii privind activitatea compartimentelor auxiliare

ale instanţelor judecătoreşti

§ 1. Dispoziţii generale

Art. 38. - (1) La judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel

funcţionează personal auxiliar de specialitate, de specialitate informatică,

economic, administrativ şi de serviciu.

(2) Toate instanţele au câte o grefă, o registratură, o arhivă, o bibliotecă şi un

birou de informare şi relaţii publice.

(3) Curţile de apel şi tribunalele au şi câte un compartiment economico-financiar

şi administrativ, condus de un manager economic.

(4) Biroul "Personal" funcţionează integrat compartimentului economico-financiar

şi administrativ.

(5) Compartimentul economico-financiar şi administrativ din cadrul curţilor de

apel şi tribunalelor asigură activitatea economică, financiară şi administrativă a

instanţelor la care funcţionează. Pentru tribunalele specializate şi judecătorii

această activitate este asigurată de departamentul economico-financiar şi

administrativ de la tribunalul la care sunt arondate. Curţile de apel au şi un

compartiment de documentare şi un compartiment de informatizare juridică,

structuri ce pot fi înfiinţate şi la nivelul tribunalelor, tribunalelor specializate şi

judecătoriilor.

ANEXE 117

Art. 39. - (1) Grefa, registratura şi arhiva efectuează operaţiuni privind primirea,

înregistrarea şi expedierea corespondenţei, îndosarierea actelor, păstrarea

registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfăşurări

a activităţii instanţelor.

(2) Personalul este repartizat pe secţii şi compartimente de activitate de către

preşedintele instanţei, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secţiei, de

preşedintele secţiei.

Art. 40. - Compartimentul economico-financiar şi administrativ are ca atribuţii

principale efectuarea operaţiunilor financiar-contabile, evidenţa bunurilor,

asigurarea condiţiilor materiale pentru desfăşurarea activităţii instanţelor şi

gospodărirea localurilor.

Art. 41. - Serviciul de documentare ţine evidenţa legislaţiei, a jurisprudenţei,

precum şi gestiunea bibliotecii.

Art. 42. - Personalul auxiliar de specialitate, de specialitate informatică,

economic, administrativ şi de serviciu este angajat în condiţiile legii, pe bază de

examen sau concurs, şi se numeşte de către preşedintele curţii de apel în a cărei

circumscripţie urmează să funcţioneze.

Art. 43. - (1) Activitatea personalului auxiliar de specialitate, de specialitate

informatică, economic, administrativ şi de serviciu este supusă controlului

ierarhic.

(2) Atribuţiile fiecărui salariat din compartimentele auxiliare ale instanţelor sunt

cuprinse în fişa postului.

Art. 44. - (1) Personalul auxiliar de specialitate, de specialitate informatică,

economic, administrativ şi de serviciu este obligat să respecte programul de

lucru, să efectueze lucrările în termenele stabilite, să îndeplinească toate

îndatoririle ce îi revin potrivit legii şi regulamentelor.

(2) Prezentarea la serviciu după orele de program, părăsirea locului de muncă în

timpul programului de activitate, precum şi învoirile care nu depăşesc durata unei


zile de muncă se aprobă de preşedintele instanţei sau de înlocuitorul acestuia, cu

consultarea primului-grefier sau, după caz, a grefierului-şef; la tribunale şi curţile

de apel, cu încuviinţarea preşedintelui, învoirile de la program pot fi acordate şi

de preşedinţii de secţii sau judecătorii responsabili de compartimente.


economic, administrativ şi de serviciu trebuie să respecte secretul cu privire la

informaţiile obţinute în cursul îndeplinirii îndatoririlor lor şi care nu sunt

accesibile publicului.

(2) Personalul acestor compartimente trebuie să îndeplinească îndatoririle de

serviciu fără părtinire, să se manifeste calm, demn şi politicos cu părţile din

proces, cu martorii, avocaţii şi alte persoane cu care intră în contact în calitate

oficială.

(3) Atunci când apreciază că nu au competenţa şi nici încuviinţarea să rezolve

anumite cereri, salariaţii le vor aduce, de îndată, la cunoştinţă primului-grefier

sau, după caz, grefierului-şef, cu excepţia personalului economico-administrativ,

care va sesiza managerul economic.

Art. 46. - Activitatea personalului auxiliar de specialitate, de specialitate

informatică, economic, administrativ şi de serviciu se desfăşoară sub coordonarea

şi controlul preşedintelui instanţei.

Art. 47. - Coordonarea şi controlul pot fi efectuate şi de vicepreşedinte şi

membrii colegiului de conducere al instanţei, potrivit repartizării sarcinilor

stabilite în cadrul colegiului de conducere.

Art. 48. - Persoanele cu atribuţii de control verifică, cel puţin o dată pe lună,

efectuarea la timp şi de calitate a lucrărilor şi consemnează constatările şi

propunerile în registrul de control, prezentându-le preşedintelui instanţei în

termen de 10 zile de la efectuarea controlului.

ANEXE 119

§ 2. Grefa

Art. 49. - Preşedintele instanţei va stabili, prin ordin de serviciu, atribuţiile

concrete pentru fiecare grefier şi grefier-dactilograf, în raport cu pregătirea

profesională şi experienţa acestora.

Art. 50. - La instanţele în cadrul cărora există secţii maritime şi fluviale,

preşedintele va desemna un grefier pentru efectuarea tuturor lucrărilor de arhivă,

grefă şi de punere în executare a hotărârilor penale şi civile pronunţate în cadrul

competenţei secţiei, precum şi ale acelora privind litigiile de drept comun în

legătură cu activitatea de transport maritim şi fluvial.

Art. 51. - La şedinţele de judecată, grefierii sunt obligaţi să aibă ţinuta

vestimentară corespunzătoare.

Art. 52. - (1) Preşedintele curţii de apel va desemna, prin decizie, primul-grefier

sau grefierul şef al curţii de apel şi instanţelor din circumscripţia acesteia, în

condiţiile legii; primul-grefier şi grefierul-şef nu participă, de regulă, în şedinţe

de judecată.

(2) Preşedintele instanţei va desemna prin ordin de serviciu anual:

a) componenţa nominală a compartimentelor instanţei, după consultarea

colectivului;

b) atribuţiile ce revin fiecărui salariat din aceste compartimente;

c) salariatul care coordonează compartimentul respectiv, dacă este cazul.

Art. 53. - (1) Primii-grefieri ai curţilor de apel, ai tribunalelor şi tribunalelor

specializate au următoarele atribuţii:

a) coordonează şi controlează activitatea personalului auxiliar de specialitate, atât

al instanţei la care funcţionează, cât şi al instanţelor din circumscripţie;

b) coordonează şi urmăresc uniformizarea înregistrărilor statistice în colaborare

cu departamentul de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii;

c) asigură evidenţa, păstrarea şi manipularea datelor şi documentelor ce nu sunt

destinate publicităţii şi verifică modul în care se asigură securitatea lucrărilor;


d) întocmesc şi contrasemnează corespondenţa cu caracter administrativ a curţii

de apel, tribunalului şi tribunalului specializat;

e) ţin orice alte registre speciale prevăzute de lege pentru instanţa la care

funcţionează;

f) aduc la îndeplinire măsurile stabilite pentru asigurarea pazei sediului instanţei,

securităţii bunurilor, pazei contra incendiilor şi protecţiei muncii;

g) verifică modul în care se respectă regulile de acces al publicului în incinta

instanţei;

h) întocmesc acte de constatare a neregulilor evidenţiate în activitatea

personalului auxiliar controlat şi sesizează preşedintele instanţei pentru luarea

măsurilor corespunzătoare;

i) urmăresc respectarea de către personalul auxiliar al instanţelor a unor raporturi

corespunzătoare cu publicul şi avocaţii;

j) îndrumă şi verifică evidenţa şi gestiunea bibliotecii;

k) ţin evidenţa concediilor personalului;

l) ţin evidenţa amenzilor judiciare şi a cheltuielilor judiciare acordate din oficiu,

potrivit legii;

m) îndeplinesc, în limita funcţiei, orice alte atribuţii de serviciu date de

preşedintele curţii de apel sau al tribunalului, după caz.

(2) Primii-grefieri ai curţilor de apel ţin registrele privind controlul averilor,

privind confirmarea şi autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor

telefonice, evidenţa dosarelor privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea

securităţii ca poliţie politică; de asemenea ţin evidenţele privind notarii publici,

executorii judecătoreşti, traducătorii şi înregistrarea persoanelor juridice potrivit

legii.

(3) Primii-grefieri ai tribunalelor ţin registrele privind persoanele juridice,

registrele privind confirmarea şi autorizarea interceptării şi înregistrării

convorbirilor telefonice, precum şi registrele privind partidele politice şi alte

formaţiuni politice.

Art. 54. - (1) În lipsa primului-grefier al curţii de apel, al tribunalului sau al

tribunalului specializat, unul dintre grefierii şefi de secţie, desemnat de

preşedintele instanţei, îl va înlocui în toate atribuţiile sale.

ANEXE 121

(2) La judecătorie grefierul-şef poate fi înlocuit de unul dintre grefieri, desemnat

de către preşedintele instanţei.

Art. 55. - Grefierul şef de secţie are următoarele atribuţii:

a) supraveghează şi verifică lucrările întocmite de personalul auxiliar al secţiei;

b) ajută preşedintele de secţie la repartizarea aleatorie a cauzelor;

c) ţine evidenţa privind taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar;

d) ţine evidenţa soluţiilor pronunţate privind recuzarea şi abţinerea;

e) propune preşedintelui de secţie repartizarea grefierilor în şedinţele de judecată;

f) urmăreşte redactarea în termen a hotărârilor întocmite în concept de către

judecătorii secţiei; ţine registrul de evidenţă a redactării hotărârilor secţiei şi

păstrează mapele de hotărâri;

g) verifică dosarele secţiei înainte de trimiterea lor altor organe judiciare sau

autorităţi, cu respectarea dispoziţiilor regulamentare;

h) participă, conform programării, la şedinţele de judecată ca grefier de şedinţă;

i) întocmeşte situaţiile lunare cu prezenţa zilnică a salariaţilor secţiei, pe care le

trimite serviciului de contabilitate, şi se îngrijeşte de aprovizionarea secţiei cu

materialele necesare;

j) gestionează titlurile de valoare şi obiectele ce servesc ca mijloc de probă în

cauzele aflate pe rolul secţiei;

k) verifică şi semnează pentru conformitate copiile legalizate şi certificatele

întocmite; această atribuţie poate fi delegată unui alt grefier, prin dispoziţie a

preşedintelui instanţei;

l) îndeplineşte, în limitele funcţiei, şi alte sarcini de serviciu date de preşedintele

secţiei sau de preşedintele ori vicepreşedintele instanţei;

m) ţine registrele de evidenţă a propunerilor de arestare preventivă soluţionate în

cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, registrul de evidenţă a sesizărilor

privind efectuarea percheziţiilor, registrul de evidenţă a sesizărilor privind

prelungirea arestării preventive, cu posibilitatea delegării acestor atribuţii unui alt

grefier;

n) ţine registrul privind evidenţa practicii instanţelor de control judiciar, în care

înregistrează toate dosarele sosite din recurs sau apel; această atribuţie poate fi

delegată unui alt grefier, prin dispoziţie a preşedintelui instanţei;


o) verifică modul de completare şi păstrare a evidenţelor secţiei.

Art. 56. - Grefierul şef al judecătoriei are următoarele atribuţii:

a) întocmeşte situaţiile lunare cu prezenţa zilnică a salariaţilor, pe care le trimite

serviciului de contabilitate; încasează şi plăteşte drepturile salariale ale

personalului judecătoriei; gestionează bunurile instanţei, titlurile de valoare şi

obiectele ce servesc ca mijloc de probă în cauzele aflate pe rol;

b) se îngrijeşte de buna desfăşurare a activităţii gospodăreşti şi de aprovizionarea

instanţei cu materialele necesare;

c) aduce la îndeplinire măsurile stabilite pentru asigurarea pazei sediului instanţei,

securitatea bunurilor, paza contra incendiilor şi protecţia muncii; verifică modul

în care se respectă regulile de acces al publicului în incinta instanţei;

d) asigură evidenţa, păstrarea şi manipularea datelor şi documentelor ce nu sunt

destinate publicităţii şi verifică modul cum se asigură securitatea lucrărilor, cu

respectarea normelor legale privind informaţiile clasificate;

e) întocmeşte şi contrasemnează corespondenţa cu caracter administrativ a

judecătoriei; organizează şi urmăreşte redactarea în termen a hotărârilor întocmite

în concept de judecătorii instanţei;

f) propune preşedintelui judecătoriei repartizarea grefierilor în şedinţele de

judecată;

g) ţine registrul de evidenţă a redactării hotărârilor instanţei şi păstrează mapele

de hotărâri;

h) verifică dosarele secţiei înainte de trimiterea lor altor organe judiciare sau

autorităţi, cu respectarea dispoziţiilor regulamentare; la instanţele cu un volum

mare de activitate va putea fi delegat un alt grefier care să îndeplinească aceste

sarcini;

i) ţine registrele privind evidenţa confirmării şi autorizării interceptării şi

înregistrării convorbirilor telefonice, precum şi a percheziţiilor;

j) are în păstrare dosarele administrative şi biblioteca instanţei;

k) întocmeşte lucrările de statistică judiciară ale judecătoriei;

l) îndeplineşte, în limitele funcţiei, orice alte sarcini de serviciu date de

preşedintele instanţei.

Art. 57. - (1) Grefierul de şedinţă are următoarele atribuţii:

ANEXE 123

a) completează condica şedinţelor de judecată în care se trec dosarele din şedinţa

respectivă, în ordinea înscrisă în lista cauzelor, cu următoarele menţiuni: numărul

curent, numele şi prenumele părţilor, numărul dosarului şi obiectul cauzei;

b) participă la şedinţele de judecată, îndeplinind toate atribuţiile ce îi revin în

baza dispoziţiilor legale sau regulamentare, executând orice alte însărcinări din

dispoziţia şi sub controlul preşedintelui completului de judecată;

c) întocmeşte actele de procedură dispuse de către judecător; completează

borderourile şi predă corespondenţa pentru expediere;

d) comunică hotărârile judecătoreşti în termenul prevăzut de lege;

e) execută, în limitele funcţiei sale, şi alte sarcini de serviciu date de conducerea

instanţei, inclusiv redactarea după concept a hotărârilor judecătoreşti.

(2) Grefierul debutant participă la şedinţele de judecată după însuşirea

cunoştinţelor necesare pentru îndeplinirea acestei activităţi.

Art. 58. - Grefierul delegat la compartimentul de executări silite are următoarele

atribuţii:

a) înregistrează în registrul general de evidenţă cererile de încuviinţare a

executării silite şi întocmeşte opisul alfabetic după numele creditorului şi al

debitorului;

b) participă în calitate de grefier de şedinţă la cauzele privind încuviinţarea

executării silite;

c) eliberează încheierile pronunţate de judecătorul-delegat reprezentanţilor

birourilor executorilor judecătoreşti;

d) asigură păstrarea în bună stare a dosarelor şi registrelor;

e) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de judecătorul-delegat sau preşedintele

instanţei.

Art. 59. - Grefierul delegat la biroul executări contravenţionale are următoarele

atribuţii:

a) efectuează înregistrările corespunzătoare în registrele de punere în executare a

hotărârilor judecătoreşti prin care s-au aplicat sancţiuni contravenţionale;


b) întocmeşte şi expediază în termen mandatele de executare a sancţiunii

contravenţionale cu muncă în folosul comunităţii, cu respectarea dispoziţiilor

legale, fără adăugiri, modificări sau ştersături în text;

c) comunică organelor financiare şi organelor de poliţie măsurile dispuse prin

hotărârile judecătoreşti;

d) asigură păstrarea în bune condiţii a dosarelor şi registrelor;

e) întocmeşte corespondenţa referitoare la această activitate, sub îndrumarea

judecătorului-delegat, şi răspunde de expedierea ei;

f) participă la şedinţele de judecată, în calitate de grefier de şedinţă, conform

dispoziţiilor preşedintelui instanţei;

g) îndeplineşte orice alte atribuţii dispuse de preşedintele instanţei.

Art. 60. - Grefierul delegat la persoane juridice îndeplineşte următoarele

atribuţii:

a) înregistrează cererile formulate pentru acordarea personalităţii juridice

asociaţiilor, fundaţiilor, sindicatelor şi altor persoane juridice de drept privat fără

scop patrimonial, pentru modificarea actelor constitutive, şi orice alte cereri

privind acte sau fapte supuse înscrierii în registrele speciale de evidenţă a

persoanelor juridice. Cererilor de înregistrare a modificărilor actelor constitutive

li se va atribui un număr de dosar distinct de cel iniţial;

b) întocmeşte, păstrează şi completează registrul general de dosare, opisul

alfabetic, condica şedinţelor de judecată şi registrul special al asociaţiilor şi

fundaţiilor, federaţiilor, persoanelor juridice străine, sindicatelor sau alte registre

speciale, după caz;

c) efectuează înscrierea în registrele prevăzute în legi speciale a persoanelor

juridice, conform legii;

d) operează menţiunile privind modificarea actului constitutiv sau a statutului,

dizolvarea, lichidarea şi radierea persoanei juridice;

e) eliberează, la cerere, reprezentantului persoanei juridice sau mandatarului

acesteia certificatul de înscriere, care va cuprinde: denumirea persoanei juridice,

sediul acesteia, durata de funcţionare şi data înscrierii în registrul special şi alte

certificate, în condiţiile legii;

f) asigură efectuarea formalităţilor de publicitate privind lichidarea persoanelor

juridice, potrivit legii;

ANEXE 125

g) comunică Ministerului Justiţiei copii de pe hotărârile judecătoreşti privind

constituirea, modificarea şi încetarea oricărei asociaţii, fundaţii sau federaţii,

precum şi de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 3 zile de la data rămânerii

irevocabile a fiecărei hotărâri judecătoreşti;

h) comunică organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul

persoanei juridice încheierea prin care s-a dispus înscrierea persoanei juridice, cu

menţionarea numărului de înscriere în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;

i) asigură arhivarea în condiţii corespunzătoare a registrelor şi dosarelor;

j) îndeplineşte, în limitele funcţiei, orice alte atribuţii stabilite în sarcina sa de

preşedintele instanţei sau judecătorul-delegat, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 61. - Grefierul delegat la organul financiar local are următoarele atribuţii:

a) înregistrează cererile formulate pentru acordarea personalităţii juridice

asociaţiilor de proprietari sau privind modificările referitoare la statut ori actul

constitutiv;

b) întocmeşte, completează şi păstrează: registrul general de dosare, opisul

alfabetic, condica şedinţelor de judecată şi registrul special al asociaţiilor de

proprietari;

c) întocmeşte citaţiile şi toate celelalte acte de procedură dispuse de judecătorul-

delegat; comunică încheierile către petenţi şi Ministerul Public, urmărind

rămânerea definitivă a încheierilor pronunţate, după care predă organului

financiar exemplarul nr. 2 al actelor depuse de solicitant;

d) participă la şedinţele de judecată la termenele stabilite pentru soluţionarea

cererilor de înregistrare formulate de asociaţiile de proprietari;

e) asigură păstrarea în bune condiţii a registrelor şi dosarelor;

f) îndeplineşte, în limitele funcţiei, orice alte atribuţii stabilite în sarcina sa de

judecătorul-delegat sau preşedintele instanţei.

Art. 62. - Grefierul-dactilograf are următoarele atribuţii:

a) redactează hotărârile judecătoreşti şi alte lucrări repartizate de conducerea

instanţei;

b) îndeplineşte atribuţiile prevăzute în art. 57 alin. (1) când este desemnat să

participe la şedinţele de judecată;


c) înscrie în josul hotărârii componenţa completului de judecată al instanţei a

cărei hotărâre a fost supusă controlului judiciar, precum şi menţiuni privitoare la

iniţialele judecătorului redactor, iniţialele grefierului-dactilograf, data redactării,

numărul de exemplare.

Art. 63. - (1) Grefierul-statistician realizează activitatea de statistică judiciară şi

are următoarele atribuţii:

a) efectuează înregistrările de statistică judiciară, întocmeşte periodic dările de

seamă statistice şi completează fişele inculpaţilor;

b) exploatează aplicaţia de statistică judiciară, colaborând, sub acest aspect, cu

grefierul-analist programator ori cu inspectorul sau referentul de specialitate -

informatician;

c) grefierul-statistician de la tribunal verifică şi îndrumă personalul de la

judecătorii, care înregistrează şi centralizează datele statistice;

d) efectuează şi transmite lucrările de statistică judiciară dispuse de Consiliul

Superior al Magistraturii, precum şi orice alte situaţii statistice solicitate de

preşedintele curţii de apel sau de preşedintele tribunalului;

e) are în păstrare dările de seamă statistice, fişele inculpaţilor, pe care le

îndosariază, anual, în mape speciale şi le conservă potrivit legii;

f) colaborează cu comisiile de statistică, în vederea alcătuirii şi predării

buletinelor statistice, precum şi în legătură cu alte activităţi specifice;

g) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de preşedintele instanţei.

(2) Activitatea desfăşurată de grefierul-statistician şi de personalul de la

judecătorii care execută lucrările de statistică judiciară este coordonată de primul-

grefier, respectiv grefierul-şef.

Art. 64. - Grefierul analist programator cu studii superioare, referentul de

specialitate sau inspectorul de specialitate informatician are următoarele atribuţii:

a) participă la partea de analiză şi implementare a aplicaţiilor informatice privind

activitatea instanţelor;

b) asigură exploatarea programelor informatice la nivelul instanţelor

judecătoreşti, instalând produsele informatice şi controlând periodic respectarea,

de către operatorii de aplicaţie, a instrucţiunilor de utilizare;

ANEXE 127

c) coordonează şi controlează activitatea de informatică juridică la instanţele din

circumscripţia celei la care funcţionează;

d) asigură iniţierea personalului instanţei în exploatarea aplicaţiilor;

e) realizează şi alte aplicaţii la nivelul instanţelor judecătoreşti, care sunt

solicitate;

f) supraveghează modul de utilizare a tehnicii de calcul şi ia măsurile necesare

pentru asigurarea bunei funcţionări a acesteia.

Art. 65. - Grefierul-analist programator cu studii medii are următoarele atribuţii:

a) participă la partea de analiză şi implementare a aplicaţiilor privind activitatea

instanţelor;

b) asigură exploatarea programelor de informatizare la nivelul instanţelor

judecătoreşti;

c) îndeplineşte orice alte activităţi stabilite de preşedintele instanţei.

Art. 66. - Grefierul-documentarist are următoarele atribuţii:

a) ţine evidenţa legislaţiei, jurisprudenţei şi doctrinei;

b) informează periodic preşedintele instanţei cu privire la necesarul de carte sau

de alte publicaţii;

c) ţine evidenţa şi gestiunea bibliotecii;

d) întocmeşte, la cererea conducerii instanţei, lucrări privind modificările

legislative.

Art. 67. - (1) Preşedintele instanţei poate desemna, dintre grefierii cu studii

superioare juridice, grefierul cu atribuţii privind calculul taxelor judiciare de

timbru şi al timbrului judiciar.

(2) Activitatea acestuia este coordonată de judecătorul de serviciu sau, după caz,

de un alt judecător desemnat de preşedintele instanţei.

Art. 68. - (1) Inspectorul de specialitate sau referentul de la Biroul "Personal",

care îşi desfăşoară activitatea la curţile de apel şi tribunale, are următoarele

atribuţii:


a) completează şi ţine la zi carnetele de muncă pentru toţi salariaţii curţii de apel

sau, după caz, ai tribunalului, tribunalului specializat şi judecătoriilor din

circumscripţia tribunalului;

b) întocmeşte, conduce şi înregistrează la inspectoratul de muncă registrele de

evidenţă a salariaţilor, în condiţiile legii;

c) efectuează lucrările privind încadrarea, promovarea şi încetarea activităţii

pentru personalul numit de preşedintele curţii de apel;

d) completează şi înaintează dosarele de pensie pentru toţi salariaţii curţii de apel

sau, după caz, tribunalului, tribunalului specializat şi judecătoriilor din

circumscripţia tribunalului;

e) întreţine şi actualizează permanent baza de date informatizată privind

personalul de la instanţele din raza teritorială a curţii de apel sau, după caz, a

tribunalului, tribunalului specializat şi judecătoriilor din circumscripţia acestuia şi

asigură menţinerea legăturii, prin sistemul informatizat, cu direcţiile de

specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului

Justiţiei; pentru aspectele de ordin tehnic este asistat de către informatician;

f) execută, în limitele funcţiei, şi alte sarcini date de preşedintele curţii de apel

sau de preşedintele tribunalului.

(2) Biroul "Personal" de la nivelul curţii de apel coordonează activitatea

birourilor similare ale tribunalelor din circumscripţia curţii de apel şi realizează o

evidenţă centralizată.

Art. 69. - Agentul procedural are următoarele atribuţii:

a) comunică actele procedurale, cu respectarea termenelor prevăzute de lege,

persoanelor din localitatea unde se află sediul instanţei, depunând, cel mai târziu

a doua zi, dovezile de înmânare; pentru cazuri urgente şi când dotarea instanţelor

permite, comunicarea actelor de procedură se va putea efectua şi în alte localităţi;

b) îndeplineşte sarcinile stabilite de preşedintele instanţei şi serviciul de curier,

primind şi predând, în aceeaşi zi, corespondenţa pentru destinatarii din localitate.

Art. 70. - Aprodul are următoarele atribuţii:

a) efectuează, în şedinţele de judecată, strigarea părţilor, martorilor, experţilor şi

a celorlalte persoane chemate la instanţă şi îndeplineşte dispoziţiile date de

preşedintele completului de judecată;

ANEXE 129

b) îndeplineşte unele dintre atribuţiile compartimentelor auxiliare (arhivă,

registratură), stabilite de preşedintele instanţei, cum ar fi: ataşarea actelor de

procedură la dosare, reaşezarea dosarelor în arhivă, supravegherea persoanelor

care consultă dosarele şi asigurarea transportului dosarelor la diferite

compartimente;

c) ajută la păstrarea ordinii şi curăţeniei în localul instanţei.

§ 3. Arhiva şi registratura

Art. 71. - (1) La instanţele cu volum mare de activitate pot funcţiona o

registratură generală şi câte o registratură şi o arhivă pentru fiecare secţie.

(2) Din dispoziţia preşedintelui instanţei se pot organiza arhive distincte pentru

completele specializate.

Art. 72. - Personalul repartizat la registratura generală are următoarele atribuţii:

a) primeşte, înregistrează şi repartizează secţiilor şi celorlalte compartimente

actele de sesizare ale instanţei, dosarele altor instanţe şi restul corespondenţei;

b) expediază dosarele soluţionate şi corespondenţa;

c) orice alte atribuţii primite din dispoziţia preşedintelui.

Art. 73. - (1) La registratura generală se întocmesc şi se păstrează:

a) registre generale pentru înregistrarea actelor de sesizare, a dosarelor primite în

apel, a dosarelor primite în recurs, a actelor de procedură şi a corespondenţei;

b) borderouri pentru expedierea prin poştă şi condici de predare a dosarelor,

actelor de procedură şi a restului corespondenţei.

(2) În cazul existenţei evidenţelor computerizate, se pot întocmi şi păstra şi

evidenţe pe suport de hârtie, prin listarea periodică a înregistrărilor şi legarea lor

într-un registru.

Art. 74. - Personalul repartizat la registratura şi arhiva instanţei sau ale secţiilor

acestora are următoarele atribuţii:

a) primeşte şi înregistrează dosarele intrate, ţine evidenţa acestora şi a circulaţiei

lor;


b) întocmeşte conceptele pentru citarea părţilor, întocmeşte citaţiile pentru primul

termen şi urmăreşte expedierea acestora;

c) pune dosarele la dispoziţia publicului, potrivit art. 95 din prezentul

regulament;

d) pregăteşte dosarele pentru şedinţele de judecată şi asigură circulaţia acestora în

cadrul instanţei, precum şi trimiterea lor la alte organe judiciare;

e) informează persoanele care au calitatea de parte ori sunt împuternicite de

acestea, conform legii, asupra datelor solicitate din dosarele în care sunt direct

interesate;

f) la judecătorii, înaintează instanţelor superioare dosarele în care s-a declarat

apel sau recurs, iar la secţii, le predă la registratura generală pentru înaintare;

g) asigură păstrarea în bună stare a dosarelor, registrelor şi condicilor;

h) păstrează, pe ani, dosarele soluţionate, mapele de hotărâri, registrele şi

condicile de şedinţă;

i) îndeplineşte, în limitele funcţiei, şi alte sarcini stabilite de preşedintele instanţei

sau secţiei.

Art. 75. - Unul dintre salariaţi, desemnat de preşedintele instanţei prin ordin de

serviciu, coordonează întreaga activitate de arhivă şi registratură.

§ 4. Compartimentul economico-financiar şi administrativ

Art. 76. - Managerul economic are următoarele atribuţii:

a) conduce compartimentul economico-financiar şi administrativ al instanţelor în

cadrul căror funcţionează;

b) răspunde pentru gestiunea economico-financiară a instanţelor în cadrul căreia

funcţionează;

c) îndeplineşte pe baza delegării primite din partea ordonatorilor de credite toate

atribuţiile acestora prevăzute de lege;

d) răspunde de utilizarea creditelor bugetare şi realizarea veniturilor, folosirea cu

eficienţă a sumelor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de

stat sau bugetele fondurilor speciale, de integritatea bunurilor încredinţate

instanţei, de organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a

ANEXE 131

situaţiilor financiare asupra stării patrimoniului aflat în administrare şi a execuţiei

bugetare;

e) coordonează activitatea de administrare a sediilor instanţelor şi ia măsuri

pentru asigurarea condiţiilor materiale în vederea desfăşurării corespunzătoare a

activităţii acestora;

f) elaborează programul pentru activitatea economică şi administrativă a

instanţelor, în vederea realizării sarcinilor curente şi de perspectivă;

g) ia măsuri pentru elaborarea şi fundamentarea temelor de proiectare pentru

lucrările de reparaţii curente şi capitale ale sediilor şi obiectivelor de investiţii;

h) urmăreşte şi răspunde de realizarea lucrărilor de reparaţii şi a obiectivelor de

investiţii;

i) organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor din proprietatea şi

administrarea instanţelor, precum şi a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul

acestora;

j) răspunde de organizarea controlului financiar-preventiv;

k) informează Direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei cu privire la

deficienţele constatate de organele de control ale statului;

l) îndeplineşte orice alte sarcini în domeniul său de activitate, date de preşedintele

tribunalului sau curţii de apel, precum şi cele transmise de către minister.

Art. 77. - Şeful Serviciului contabil îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) solicită fondurile necesare desfăşurării activităţii şi asigură repartizarea lor la

instanţe;

b) desemnează lucrătorul care îndeplineşte atribuţiile de casier, de încasare şi

plată a drepturilor salariale pentru salariaţii curţii de apel, tribunalului,

tribunalului specializat şi judecătoriilor;

c) urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale privind plata salariilor şi recuperarea

sumelor încasate necuvenit de salariaţii instanţelor;

d) controlează operaţiunile patrimoniale, exactitatea operaţiunilor contabile şi

financiare din activitatea curentă, precum şi modul de efectuare a inventarierilor;

e) comunică compartimentului specializat din Ministerul Justiţiei date şi

informaţii privind necesarul de credite, execuţia bugetară, întocmirea balanţelor

financiare, a dărilor de seamă contabile şi alte situaţii solicitate;


f) verifică situaţia lucrărilor privind investiţiile, reparaţiile curente şi capitale

efectuate, în vederea înscrierii acestora în limitele indicatorilor aprobaţi;

g) coordonează şi răspunde de buna organizare şi desfăşurare a activităţii

financiar-contabile de la biroul local de expertize tehnice judiciare;

h) execută, în limitele funcţiei sale, şi alte atribuţii prevăzute de lege şi de alte

acte normative sau date de preşedintele curţii de apel, preşedintele tribunalului ori

managerul economic.

Art. 78. - Personalul pentru activităţi administrative are următoarele atribuţii:

a) întocmeşte documentaţia pentru achiziţiile publice, serviciile şi lucrările

necesare desfăşurării activităţii instanţelor;

b) asigură aprovizionarea cu materiale de întreţinere şi uz gospodăresc, mijloace

fixe şi obiecte de inventar sau alte bunuri necesare desfăşurării optime a activităţii

instanţelor;

c) asigură întreţinerea şi funcţionarea clădirilor, instalaţiilor tehnico-sanitare şi de

încălzire, a celorlalte mijloace fixe şi obiecte de inventar din dotare;

d) asigură aprovizionarea cu carburanţi, lubrifianţi şi piese de schimb pentru

autoturismele din dotarea instanţelor şi urmăreşte decontarea consumurilor;

e) asigură ordinea, curăţenia şi paza bunurilor în sediile instanţelor;

f) întreprinde măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, precum şi pentru

înlăturarea consecinţelor unor calamităţi;

g) execută orice alte sarcini date de către conducerea instanţelor.

Art. 79. - Personalul cu activitate financiar-contabilă are următoarele atribuţii:

a) efectuează lucrările pentru elaborarea şi fundamentarea bugetului anual de

venituri şi cheltuieli şi pentru deschiderea de credite lunare;

b) efectuează repartizarea creditelor deschise, pe articole şi alineate, pentru

curtea de apel şi instanţele din circumscripţie, urmărind încadrarea cheltuielilor în

limitele stabilite;

c) organizează şi efectuează operaţiile contabile privind evidenţa patrimoniului,

activitatea de administrare şi inventariere a acestuia, casarea şi declasarea

mijloacelor fixe şi a altor bunuri materiale;

d) asigură evidenţa contabilă pentru activitatea desfăşurată de instanţe şi

întocmeşte dările de seamă contabile trimestriale şi anuale;

ANEXE 133

e) efectuează lucrările legate de statele de funcţii, transformările şi transferurile

de posturi şi operează modificările intervenite în privinţa salariilor şi a celorlalte

drepturi băneşti;

f) asigură calculul şi plata salariilor, a cheltuielilor de delegare-detaşare, a

avansurilor spre decontare, a garanţiilor gestionare şi altele, urmărind justificarea

şi decontarea lor în termen;

g) urmăreşte execuţia şi decontarea lucrărilor de investiţii, reparaţii capitale sau

curente, pe baza situaţiilor de lucrări prezentate de constructori;

h) execută orice alte sarcini date de către preşedintele curţii de apel, preşedintele

tribunalului, managerul economic sau şeful compartimentului financiar-contabil.

Art. 80. - La fiecare curte de apel se încadrează un inginer constructor, care

îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) asigură legătura dintre conducerea curţii de apel şi instanţele din circumscripţie

cu proiectanţii, executanţii şi diriginţii de şantier, în ceea ce priveşte proiectarea,

execuţia lucrărilor de reparaţii curente, reparaţii capitale şi de investiţii;

b) reprezintă conducerea instanţelor din raza teritorială a curţii de apel în

raporturile cu reprezentanţii instituţiilor avizatoare, în probleme de investiţii,

consolidări, reparaţii capitale şi curente, inclusiv cu cei ai Ministerului Justiţiei,

scop în care obţine avize, autorizaţii de construcţie, precum şi reînnoirea acestora

potrivit sarcinilor ce revin beneficiarului, potrivit legii;

c) asigură informarea tehnică periodică a preşedintelui curţii de apel, a

dispecerului responsabil pentru zona respectivă de la direcţia de specialitate din

Ministerul Justiţiei, a managerului economic, precum şi a conducerilor instanţelor

din raza teritorială a curţii de apel;

d) asigură controlul tehnic periodic al imobilelor din raza teritorială a curţii de

apel şi dispune, de la caz la caz, măsurile necesare pentru prevenirea şi

remedierea problemelor tehnice constatate atât în cazul construcţiilor, cât şi al

instalaţiilor aferente;

e) ţine evidenţa patrimoniului, a situaţiei juridice a construcţiilor din raza

teritorială a curţii de apel şi a modului de utilizare a terenurilor aferente;

f) întocmeşte, verifică şi ţine la zi cartea tehnică a construcţiilor şi a instalaţiilor

aferente, din raza teritorială a curţilor de apel, precum şi fişa tehnică a acestora;


g) participă, alături de şefii Serviciului contabil de la curtea de apel şi tribunale,

la fundamentarea necesarului lunar de credite, la repartizarea lunară a creditelor

alocate pe obiective şi categorii de lucrări; face propuneri pentru bugetul anual,

privind construirea şi reparaţiile imobilelor;

h) face parte din comisia de casare a mijloacelor fixe;

i) face parte din comisia de aplicare şi urmărire a măsurilor de protecţie a muncii

în cadrul instanţelor şi pe şantiere;

j) întocmeşte sau participă la întocmirea documentaţiilor necesare solicitării de

oferte pentru lucrări de reparaţii curente la imobilele aflate pe raza teritorială a

curţii de apel;

k) verifică întocmirea ofertelor prezentate din punct de vedere al corectitudinii lor

şi solicită, dacă este cazul, completările necesare;

l) face parte din colectivul de analiză şi adjudecare a ofertelor de execuţie pentru

lucrările de reparaţii curente, capitale şi investiţii, după caz;

m) face parte, în calitate de specialist desemnat din partea beneficiarului, din

comisiile de licitaţie pentru execuţia lucrărilor de investiţii, consolidare şi

reparaţii capitale la sediile instanţelor de pe raza teritorială a curţii de apel;

n) verifică şi aprobă documentaţiile tehnico-economice, fără obligativitatea de a

obţine acordul prealabil al Ministerului Justiţiei, în limita valorii stabilite de

acesta;

o) verifică, analizează, solicită completări sau restituie, dacă este cazul, pentru

refacere, documentaţiile tehnico-economice ce urmează a fi transmise la

Ministerul Justiţiei, în vederea verificării şi avizării lor;

p) verifică situaţia stadiilor fizice aferente lucrărilor de investiţii, consolidări,

reparaţii capitale şi curente la toate imobilele în execuţie de pe raza teritorială a

curţii de apel, în vederea respectării termenelor din graficul de execuţie aprobat şi

a calităţii lucrărilor executate, şi transmite lunar această situaţie dispecerului de

zonă;

q) asigură controlul periodic, ca reprezentant al beneficiarului, asupra activităţii

diriginţilor de şantier, privitor la derularea lucrărilor în curs de execuţie;

r) face parte, în calitate de reprezentant al beneficiarului, din comisiile de

recepţie a lucrărilor şi de recepţie finală a obiectivelor ce se realizează pe raza

teritorială a curţii de apel şi participă efectiv la verificarea modului de întocmire a

ANEXE 135

cărţilor tehnice ale construcţiilor, a completărilor ulterioare, precum şi a modului

de utilizare a construcţiilor, ulterior recepţiei.

§ 5. Biroul de informare şi relaţii publice

Art. 81. - (1) Biroul de informare şi relaţii publice este organizat şi funcţionează

conform normelor specifice prevăzute în Legea nr. 544/2001 privind liberul

acces la informaţiile de interes public şi în Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată şi modificată

prin Legea nr. 233/2002.

(2) Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile instanţei cu publicul şi

cu mijloacele de comunicare în masă, în vederea realizării transparenţei activităţii

judiciare, în condiţiile legii.

(3) Totodată asigură activitatea de soluţionare în termen a petiţiilor formulate, în

condiţiile legii, sub coordonarea preşedintelui instanţei sau a unui judecător

desemnat de acesta.

Art. 82. - (1) Biroul de informare şi relaţii publice este condus de un judecător

desemnat de preşedintele instanţei, care îndeplineşte şi rolul de purtător de

cuvânt; biroul este compus, de regulă, din consilierul pentru informaţii publice şi

un grefier desemnat de preşedintele instanţei.

(2) Programul zilnic al Biroului de informare şi relaţii publice coincide cu

programul de lucru al instanţei, într-o zi pe săptămână fiind obligatorie stabilirea

unor ore de funcţionare şi după-amiaza, după încheierea programului de lucru al

instanţei.

Art. 83. - (1) Conducătorul Biroului de informare şi relaţii publice are

următoarele atribuţii:

a) conduce şi coordonează activitatea Biroului de informare şi relaţii publice;

b) organizează activitatea de furnizare pe loc a informaţiilor, atunci când acest

lucru este posibil;

c) analizează cererile de furnizare a informaţiilor publice şi dispune cu privire la

caracterul acestora - comunicate din oficiu, furnizabile la cerere sau exceptate de


la liberul acces - şi ia măsuri pentru rezolvarea solicitărilor conform normelor

legale în vigoare şi transmiterea răspunsului către solicitant, în termenul legal;

d) asigură îndeplinirea obligaţiei legale de furnizare din oficiu a informaţiilor

prevăzute de lege, prin afişare în locuri vizibile la sediul instanţei, prin crearea de

înscrisuri care să cuprindă aceste informaţii, disponibile la punctul de informare-

documentare din cadrul biroului şi prin publicare şi actualizare pe pagina de

Internet a instanţei;

e) analizează petiţiile înregistrate şi dispune cu privire la modul de soluţionare, de

redactare a răspunsului, conexare sau clasare, sub coordonarea preşedintelui

instanţei;

f) repartizează petiţiile compartimentului de specialitate, în funcţie de obiectul

acestora, pentru a asigura soluţionarea lor şi trimiterea răspunsului în termenul

legal;

g) identifică ştirile difuzate de mass-media locală şi naţională, care au un impact

negativ asupra activităţii şi imaginii instanţei sau judecătorilor şi celuilalt personal

care funcţionează la aceasta, verifică veridicitatea informaţiilor şi asigură, după

caz, informarea corectă a opiniei publice sau exprimă poziţia instanţei faţă de

problemele semnalate;

h) redactează, la nevoie, declaraţii de presă şi participă la interviuri, furnizând

informaţiile supuse liberului acces al publicului, în scopul unei informări corecte

şi complete a opiniei publice;

i) îndeplineşte şi alte dispoziţii ale preşedintelui instanţei, conform legii şi

regulamentului.

(2) În exercitarea acestor atribuţii conducătorul Biroului de informare şi relaţii

publice este ajutat de consilierul pentru informaţii publice.

Art. 84. - (1) Purtătorul de cuvânt al instanţei are dreptul de a consulta orice

document sau dosar aflat la instanţă, având obligaţia de a respecta secretul de

serviciu şi de a proteja informaţiile confidenţiale de care ia cunoştinţă.

Preşedintele instanţei va asigura mijloacele necesare îndeplinirii atribuţiilor

specifice.

(2) Dreptul la liberul acces la informaţii privind activitatea judiciară poate fi

restrâns, în condiţiile legii, atunci când aceasta se face în interesul moralităţii, al

ordinii publice ori al securităţii naţionale sau când interesele minorilor ori

ANEXE 137

protecţia vieţii private a părţilor în proces o impun. Acest drept poate fi restrâns

şi atunci când, în împrejurări speciale, instanţa apreciază că publicitatea ar fi de

natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

Art. 85. - Grefierul din cadrul Biroului de informare şi relaţii publice are


a) primeşte şi înregistrează cererile de furnizare a informaţiilor publice;

b) primeşte şi înregistrează petiţiile adresate instanţei în acest domeniu;

c) prezintă conducătorului biroului, zilnic, petiţiile şi cererile înregistrate;

d) transmite către compartimentele de specialitate solicitările de informaţii şi

petiţiile, spre soluţionare;

e) urmăreşte soluţionarea la timp a solicitărilor şi petiţiilor şi aduce la cunoştinţă

conducătorului biroului orice problemă ivită în derularea normală a activităţii;

f) comunică răspunsurile către petiţionari şi solicitanţi;

g) redactează şi pune la dispoziţie publicului înscrisurile cu informaţiile care se

comunică din oficiu, precum şi formularele pentru solicitările de informaţii

publice şi pentru reclamaţiile administrative;

h) furnizează pe loc, atunci când este posibil, informaţiile publice solicitate;

i) face menţiunile în registrul de petiţii şi în registrul pentru înregistrarea cererilor

şi răspunsurilor privind accesul la informaţiile publice;

j) păstrează în mape separate petiţiile şi cererile, precum şi răspunsurile date

acestora;

k) îndeplineşte şi alte dispoziţii ale conducătorului biroului, conform legii şi

regulamentului.

CAPITOLUL III: Desfăşurarea activităţii administrativ-judiciare a instanţelor

SECŢIUNEA I

Raporturile de serviciu cu publicul

Art. 90. - (1) Personalul instanţelor este obligat să îndeplinească toate îndatoririle

care îi revin potrivit legii şi regulamentelor.


(2) Pentru promovarea acţiunilor, depunerea cererilor şi actelor sau obţinerea de

informaţii, persoanele interesate se pot adresa, după caz, preşedintelui instanţei

sau înlocuitorului acestuia, preşedintelui de secţie, judecătorului-delegat ori

personalului de la registratură şi arhivă.

(3) În incinta instanţei, în locuri vizibile pentru public, vor fi afişate regulile de

conduită pe care trebuie să le respecte acesta, precum şi îndrumări către

compartimentele care au relaţii cu publicul.

(4) La aceste compartimente se vor pune la dispoziţia publicului materialele

informative ajutătoare pentru o mai bună adresabilitate.

(5) Preşedintele instanţei, cu avizul colegiului de conducere, va desemna, dacă se

impune, prin rotaţie unul sau mai mulţi judecători de serviciu care îndeplinesc


a) primesc actele de sesizare a instanţei şi verifică dacă sunt îndeplinite cerinţele

prevăzute de normele procedurale;

b) iau măsurile necesare în scopul pregătirii judecăţii, astfel încât să se asigure

soluţionarea fără întârziere a acţiunilor şi cererilor primite.

(6) Numărul judecătorilor de serviciu desemnaţi într-o zi va fi astfel stabilit încât

să asigure fluenţa normală a activităţii de primire a cererilor. Aceştia nu vor

desfăşura alte activităţi la compartimentul registratură, în afara primirii cererilor

de chemare în judecată principale, accesorii ori incidentale.

(7) Arhiva şi registratura vor fi deschise zilnic pentru public minimum patru ore,

între orele 9,00 - 13:00.

Art. 91. - (1) Programul de lucru la instanţe este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile

pe săptămână; programul începe de regulă la ora 8,00 şi se încheie la ora 16,00.

(2) Programarea în şedinţele de judecată a judecătorilor se face în raport de

necesităţile instanţei, asigurându-se acestora şi timpul necesar pregătirii

profesionale.

Art. 92 - (1) Şedinţele de judecată vor începe, de regulă, la ora 8,30, putând fi

fixate şi şedinţe succesive, iar în cazuri justificate şi după-amiaza.

(2) Ora de chemare a părţilor în faţa instanţei se va fixa în funcţie de programarea

şedinţelor de judecată.

ANEXE 139

(3) În caz de amânare a judecării cauzei, atunci când părţile convin, instanţa va

putea fixa o oră de strigare a dosarelor pentru termenul următor.

Art. 93. - Purtarea ecusonului, în incinta instanţei, este obligatorie pentru

personalul auxiliar de specialitate, de specialitate informatică, economic,

administrativ şi de serviciu.

Art. 94. - (1) Accesul publicului este permis:

a) în incinta instanţelor, pe timpul programului de lucru, în locurile permise;

b) în sălile de şedinţă, cu 30 de minute înainte de deschiderea şedinţelor de

judecată;

c) în birourile unde îşi desfăşoară activitatea persoanele la care se referă art. 82,

în timpul orelor de primire, iar la arhivă şi registratură, în cadrul programului

stabilit.

(2) Programul şedinţelor de judecată şi cel de primire a publicului, precum şi cel

de acces la arhivă şi registratură se aduc la cunoştinţă prin afişare la loc vizibil.

(3) Este interzis accesul altor persoane decât lucrătorii instanţelor în alte birouri şi

la alte ore decât cele stabilite, precum şi în incinta instanţei după terminarea

programului de lucru.

Art. 95. - (1) Scoaterea din incinta instanţelor a dosarelor, actelor şi lucrărilor, în

afara cazurilor prevăzute de lege şi de prezentul regulament, este interzisă.

(2) Dosarele şi registrele instanţei privitoare la activitatea de judecată sunt publice

şi pot fi consultate de orice persoană solicitantă care justifică un interes legitim,

precum şi de ziariştii acreditaţi, cu respectarea ordinii şi măsurilor de asigurare a

integrităţii documentelor. Cererea, cu datele de identificare a solicitantului, se va

depune la dosarul cauzei. Ea va fi aprobată de salariatul care coordonează

activitatea compartimentului arhivă, ţinând seama de priorităţile impuse de buna

desfăşurare a procesului în cauza respectivă.

(3) Dosarul va fi studiat numai în arhivă, după identificarea şi notarea numelui şi

prenumelui solicitantului, verificându-se actul de identitate, procura şi delegaţia,

precum şi integritatea dosarului la restituire.


(4) Au prioritate de consultare a dosarului cauzei procurorul, părţile, experţii şi

interpreţii desemnaţi în cauză, avocaţii sau reprezentanţii părţilor.

(5) Dosarele ale căror cauze au fost sau sunt judecate în şedinţă secretă, precum

şi cele privind autorizarea efectuării percheziţiilor şi confirmarea şi autorizarea

interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice pot fi consultate numai de

către persoanele arătate la alineatul precedent, în condiţiile legii; în acelaşi mod

vor fi soluţionate şi cererile privind documentele şi evidenţele speciale ale

instanţei care presupun confidenţialitate.

(6) Eliberarea copiilor după documentele aflate la dosare urmează în mod

corespunzător regulile prevăzute la alineatele precedente.

SECŢIUNEA a III-a

Activitatea în timpul şedinţei de judecată

Art. 101. - (1) Grefierul va fi prezent în sala de şedinţă cu jumătate de oră

înainte de începerea şedinţei de judecată, pentru a pune la dispoziţie dosarele spre

consultare. Acesta se îngrijeşte de ataşarea la dosare a ultimelor acte de

procedură sau a corespondenţei sosite la registratură.

(2) După începerea şedinţei de judecată, procurorul, părţile, reprezentanţii sau

avocaţii acestora pot studia dosarele numai cu încuviinţarea preşedintelui de

complet, după o prealabilă verificare a identităţii şi calităţii.

(3) Grefierul de şedinţă asigură prezenţa la uşă a aprodului sau, după caz, verifică

buna funcţionare a instalaţiilor de înregistrare şi amplificare, pentru apelul

persoanelor chemate în faţa instanţei de judecată.

(4) Grefierul de şedinţă anunţă publicului din sală intrarea judecătorilor.

(5) Şedinţa este prezidată de judecătorul cu funcţia cea mai înaltă, potrivit legii.

Dacă nici un judecător nu are atribuţii de conducere, şedinţa va fi prezidată de

judecătorul desemnat de preşedintele instanţei sau, după caz, de preşedintele

secţiei.

(6) Accesul publicului în sala de şedinţă poate fi limitat numai în cazurile şi în

condiţiile prevăzute de lege.

(7) Filmarea, fotografierea sau înregistrarea în incinta instanţei sau în sălile de

şedinţă se face numai cu acordul conducătorului Biroului de Informare şi Relaţii

Publice, respectiv al preşedintelui de complet, care poate stabili limitele în care

ANEXE 141

să se desfăşoare aceste activităţi. În vederea aducerii la cunoştinţă publicului,

aceste prevederi se afişează în loc vizibil.

(8) Şedinţa de judecată poate fi suspendată pentru motive justificate. Durata

suspendării va fi anunţată şi afişată pe uşa sălii de şedinţă, prin grija grefierului.

(9) Apelul părţilor şi al celorlalte persoane citate se face, obligatoriu, la uşa sălii

de şedinţă, de un aprod sau, prin instalaţia de amplificare, de grefierul de şedinţă.

(10) După strigarea cauzei şi apelul părţilor, grefierul de şedinţă face oral

referatul cauzei, prezentând pe scurt obiectul pricinii şi stadiul în care se află

judecata acesteia, comunică modul în care s-a îndeplinit procedura de citare a

persoanelor chemate la proces şi dacă s-au îndeplinit celelalte măsuri dispuse de

instanţă la termenele anterioare.

(11) Cauzele care se amână, fără discuţii, vor putea fi strigate, la începutul

şedinţei, în ordinea listei, dacă toate părţile legal citate sunt prezente şi cer

amânarea sau dacă în cauză s-a solicitat judecata în lipsă.

(12) La cererea părţilor instanţa va putea lăsa cauza la urmă, fixând o anumită

oră când dosarul va fi strigat din nou.

(13) În cazul în care nici una dintre părţi nu se prezintă la strigarea cauzei,

dosarul va fi lăsat la sfârşitul şedinţei când, după o nouă strigare, în ordinea

listei, se va proceda conform dispoziţiilor legale. Pentru motive temeinice,

preşedintele completului poate dispune luarea cauzelor într-o altă ordine decât cea

înscrisă pe lista de şedinţă.

(14) Cererile sau actele depuse în timpul şedinţei vor fi datate, vizate şi semnate

de preşedintele completului de judecată.

(15) În cursul şedinţei de judecată grefierul va consemna în caietul de note:

numărul dosarului, poziţia acestuia pe lista de şedinţă, susţinerile orale din timpul

şedinţei, depunerile de cereri şi acte în condiţiile alin. (14), măsurile dispuse de

instanţă, precum şi toate celelalte aspecte din desfăşurarea procesului.

(16) Notele vor fi vizate de preşedintele completului de judecată, care, în

prealabil, va verifica conţinutul acestora şi va urmări ataşarea listei de şedinţă la

caietul de note.

(17) Caietul de note va fi numerotat şi sigilat; acesta se va depune la arhiva

instanţei unde se va păstra timp de 3 ani, socotiţi de la data ultimelor note

înscrise.


(18) În cazul în care desfăşurarea şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace

tehnice, suportul înregistrării se va păstra, în arhiva instanţei, timp de 3 ani,

socotiţi de la data efectuării ultimelor înregistrări.

(19) În cazul amânării judecăţii cauzei, la fixarea noului termen şi a orei de

prezentare la instanţă, se va ţine seama de programarea şi încărcătura şedinţelor

de judecată.

(20) Dacă instanţa rămâne în pronunţare, preşedintele completului anunţă în

şedinţă ziua şi eventual ora stabilită pentru pronunţarea rezultatului deliberării.

(21) Membrii completului vor reţine, cu ocazia judecării cauzelor, deficienţele

constatate în activitatea instanţei sau a altor organe şi le vor aduce la cunoştinţă

preşedintelui instanţei în vederea luării măsurilor corespunzătoare, prin înscrierea

în registrul de control.

CAPITOLUL IV: Angajarea, promovarea în funcţie şi răspunderea

disciplinară a personalului auxiliar de specialitate

informatică,economic, administrativ şi de serviciu

SECŢIUNEA a III-a

Răspunderea disciplinară a personalului auxiliar de specialitate,

de specialitate informatică, economic, administrativ şi de serviciu


economic, administrativ şi de serviciu răspunde disciplinar pentru abaterile de la

îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportările care dăunează intereselor

serviciului sau prestigiului justiţiei.

(2) Sunt abateri disciplinare:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) absenţele nemotivate de la serviciu, precum şi încălcarea dispoziţiilor din

prezentul regulament referitoare la respectarea programului de lucru;

c) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea

intereselor lor, ale membrilor familiei sau ale altor persoane;

d) atitudini ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;

e) nerespectarea confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;

f) manifestările care aduc atingere demnităţii sau probităţii profesionale;

ANEXE 143

g) refuzul nejustificat de a îndeplini îndatoririle prevăzute de lege, de prezentul

regulament şi atribuţiile stabilite de preşedinţii instanţelor;

h) neglijenţa gravă sau neglijenţe repetate în rezolvarea lucrărilor;

i) încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege.

(3) Sancţiunile disciplinare ce se pot aplica personalului auxiliar de specialitate,

de specialitate informatică, economic, administrativ şi de serviciu în raport cu

gravitatea abaterilor sunt:

a) avertismentul scris;

b) reducerea salariului de bază sau, după caz, reducerea indemnizaţiei de

conducere pe o durată de 1-3 luni, cu 5-10%;

c) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate

depăşi 10 zile lucrătoare;

d) retrogradarea în gradul profesional sau treapta profesională în cadrul aceleiaşi

profesii, pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

(4) Sancţiunile disciplinare se aplică de preşedintele curţii de apel.

(5) Sancţiunile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi b) pot fi aplicate şi de preşedintele

judecătoriei la care funcţionează persoana respectivă, iar sancţiunile prevăzute la

alin. (3) lit. a), b), c) şi d) pot fi aplicate şi de preşedintele tribunalului sau

tribunalului specializat.

(6) În cazul în care există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, preşedintele

instanţei, competent să aplice sancţiunea, va dispune cercetarea prealabilă.

Cercetarea prealabilă este obligatorie în toate cazurile în care un judecător

sesizează preşedintele instanţei unde funcţionează cu privire la săvârşirea unei

abateri disciplinare de către un membru al personalului auxiliar.

(7) Cercetarea prealabilă se efectuează de către un judecător-inspector sau de un

alt judecător desemnat de preşedintele instanţei.

(8) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi

convocat în scris de persoana împuternicită de către preşedintele instanţei,

competent să aplice sancţiunea, pentru a fi audiat.

(9) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute mai sus

nu împiedică finalizarea cercetării prealabile.


Art. 160. - În cursul cercetării prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să

susţină apărările în favoarea sa şi să propună probele pe care le consideră

necesare; salariatul are dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un

reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Art. 161. - (1) Aplicarea sancţiunii disciplinare se face printr-o decizie emisă în

formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă

despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 1 an de la data

săvârşirii faptei.

(2) Decizia de sancţionare se motivează şi se comunică salariatului în cel mult 5

zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

(3) Comunicarea se face personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în

caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa

indicată de acesta.

(4) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti

competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

(5) Managerii economici, informaticienii, personalul de specialitate din activitatea financiar-contabilă şi din birourile locale pentru expertize judiciare, tehnice şi contabile, în calitate de funcţionari publici, pot fi sancţionaţi în condiţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

ANEXE 145

Legea nr. 567 din 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor

de pe lângă acestea (extrase)

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale Art. 1. - În înfăptuirea actului de justiţie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru magistraţi, competenţa şi îndeplinirea corectă a sarcinilor ce revin acestei categorii de personal jucând un rol important în buna desfăşurare a întregii activităţi a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea.

Art. 2. - Personalul auxiliar de specialitate funcţionează în cadrul

compartimentelor auxiliare de specialitate ale instanţelor judecătoreşti şi

parchetelor de pe lângă acestea, organizate potrivit art. 106-108 din Legea nr.

304/2004 privind organizarea judiciară.

Art. 3. - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al

parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni,

grefieri documentarişti, grefieri arhivari, informaticieni, registratori.

(2) Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare şi grefieri cu

studii medii.

(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi

al parchetelor de pe lângă acestea funcţiile de agent procedural şi aprod.

Art. 4. - Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al

parchetelor de pe lângă acestea, prevăzut la art. 3, este obligat ca, prin întreaga

sa activitate, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea

lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor

participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte

normele deontologice ale profesiei şi să participe la formarea profesională

continuă.


SECŢIUNEA a 3-a

Suspendarea din funcţie a personalului auxiliar de specialitate

al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea


parchetelor de pe lângă acestea este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:

a) când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa;

b) când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod

corespunzător;

c) când săvârşeşte o abatere disciplinară gravă, în condiţiile art. 88.

(2) Suspendarea din funcţie se dispune de preşedintele curţii de apel sau, după

caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă aceasta, în a cărui

circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză.

(3) În perioada suspendării din funcţie, potrivit alin. (1) lit. a) şi c), celui

suspendat nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie

vechime în muncă şi în specialitate.

Art. 49. - (1) În cazul prevăzut la art. 48 alin. (1) lit. a), preşedintele curţii de

apel sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă aceasta

comunică de îndată persoanei în cauză şi conducerii instanţei sau parchetului unde

aceasta funcţionează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie.

(2) Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale,

achitarea sau încetarea procesului penal faţă de persoana în cauză, suspendarea

din funcţie încetează, iar aceasta este repusă în situaţia anterioară, i se plătesc

drepturile băneşti de care a fost lipsită pe perioada suspendării din funcţie şi i se

recunoaşte vechimea în muncă şi în specialitate pentru această perioadă.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul prevăzut la art.

48 alin. (1) lit. c), dacă se constată nevinovăţia persoanei în cauză.

Art. 50. - (1) În cazul prevăzut la art. 48 alin. (1) lit. b), boala psihică se

constată printr-o expertiză de specialitate, la sesizarea preşedintelui instanţei sau,

după caz, a conducătorului parchetului, iar suspendarea din funcţie se dispune pe

perioada recomandată de comisia medicală de specialitate.

ANEXE 147

(2) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), preşedintele curţii de apel

sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă aceasta, pe baza unei

noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a

persoanei în cauză, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, o

eliberează din funcţie.

(3) În perioada suspendării, persoanei în cauză i se plătesc drepturile de asigurări

sociale pentru boală, potrivit legii.

Art. 51. - Decizia de suspendare din funcţie poate fi contestată la tribunalul de

muncă şi asigurări sociale în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul

reclamantul.

CAPITOLUL VI: Drepturile şi îndatoririle personalului auxiliar

de specialitate al instanţelor judecătoreşti

şi al parchetelor de pe lângă acestea

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 59. - Stabilirea drepturilor şi îndatoririlor personalului auxiliar se face

ţinându-se seama de locul şi rolul acestuia în desfăşurarea activităţii de justiţie, de

răspunderea şi complexitatea fiecărei funcţii, de interdicţiile şi incompatibilităţile

prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituţiile publice.

SECŢIUNEA a 2-a

Drepturile personalului auxiliar de specialitate al instanţelor

judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea

Art. 60. - (1) Pentru activitatea desfăşurată, personalul auxiliar de specialitate al

instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o

salarizare stabilită în raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia


deţinută, cu vechimea în muncă şi în specialitate, precum şi cu alte criterii

prevăzute de lege.

(2) Informaticienii cu funcţii de execuţie şi funcţii de conducere beneficiază de

prevederile privind salarizarea şi celelalte drepturi corespunzătoare grefierilor cu

studii superioare cu funcţii de execuţie şi de conducere.

(3) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor

de pe lângă acestea beneficiază de salarii de bază, spor de vechime, prime şi de

alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi

al parchetelor de pe lângă acestea se stabileşte prin lege specială.


parchetelor de pe lângă acestea este liber să se asocieze ori să adere la organizaţii

sindicale, precum şi la organizaţii profesionale, locale, naţionale sau

internaţionale, în scopul apărării intereselor sale profesionale, sociale şi

economice.

Art. 62. - (1) Personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al

parchetelor de pe lângă acestea îi este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile

legii, cu respectarea principiilor continuităţii şi al celerităţii activităţii de justiţie.

(2) În timpul grevei se vor asigura serviciile esenţiale, nu mai puţin de o treime

din activitatea normală, asigurându-se participarea grefierilor la şedinţele de

judecată sau, după caz, la activităţile de urmărire penală pentru soluţionarea

cauzelor cu arestaţi în materie penală şi în alte materii, pentru cauzele privind

obligaţiile de întreţinere de orice fel, asigurarea dovezilor, soluţionarea cererilor

de ordonanţă preşedinţială, precum şi în alte cauze considerate urgente, potrivit

legii, sau apreciate ca atare de către instanţă.


parchetelor de pe lângă acestea are dreptul de a-şi perfecţiona în mod continuu

pregătirea profesională.

(2) Pe perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanţelor

judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea urmează forme de perfecţionare

ANEXE 149

profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situaţia în care

acestea sunt:

a) organizate la iniţiativa ori în interesul instanţei sau parchetului la care este

încadrat;

b) urmate la iniţiativa personalului auxiliar de specialitate al instanţelor

judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu acordul preşedintelui curţii

de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta, în a căror

circumscripţie teritorială funcţionează;

c) organizate de Şcoala Naţională de Grefieri, de centrele zonale de formare

continuă, în condiţiile legii, sau de alte instituţii specializate din ţară sau din

străinătate.

(3) În cazul în care formarea şi perfecţionarea profesională, în formele prevăzute

la alin. (2), se organizează în afara localităţii în care îşi are sediul instanţa sau

parchetul, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al

parchetelor de pe lângă acestea beneficiază de drepturile de delegare, în condiţiile

art. 57.

(4) Pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare şi perfecţionare

profesională a personalului auxiliar de specialitate, organizate în condiţiile alin.

(2) lit. a) şi c), curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea, precum şi, după

caz, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie au obligaţia să prevadă în

bugetul anual propriu sumele necesare pentru cheltuielile respective.

Art. 64. - Instanţele şi parchetele au obligaţia să asigure personalului auxiliar de

specialitate condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le asigure sănătatea

şi integritatea fizică şi psihică.


parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit

de 30 de zile lucrătoare.

(2) În perioada concediului de odihnă personalul auxiliar de specialitate al

instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază, o


singură dată pe an, de transport gratuit dus-întors între localitatea de domiciliu şi

localitatea din ţară în care îşi petrece concediul de odihnă.

(3) Condiţiile de efectuare şi de plată a concediului de odihnă se stabilesc prin

regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile Legii nr.

53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă

a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda

personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

nr. 164/2004, cu completările ulterioare.


parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la concedii fără plată, pentru studii sau

pentru alte evenimente, în condiţii stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 65

alin. (3).


de pe lângă acestea are dreptul la concedii medicale, potrivit legislaţiei în

vigoare.


parchetelor de pe lângă acestea, în activitate sau pensionari, precum şi soţul/soţia

şi copiii aflaţi în întreţinerea acestuia beneficiază în mod gratuit de asistenţă

medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale

privind plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate.

(2) Condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale, a medicamentelor

şi protezelor sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 69. - (1) Personalul auxiliar de specialitate cu o vechime continuă în justiţie

de 25 de ani înainte de data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru motive

neimputabile beneficiază de o indemnizaţie egală cu trei salarii de bază de

încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii.

(2) Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) se acordă o singură dată în decursul

activităţii de personal auxiliar de specialitate şi se înregistrează în dosarul

personal, potrivit legii.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul decesului personalului auxiliar

de specialitate aflat în activitate. În acest caz indemnizaţia se acordă soţului sau,

ANEXE 151

după caz, soţiei şi copiilor care se aflau în întreţinerea persoanei în cauză la data

decesului.

Art. 70. - Grefierii cu studii superioare juridice beneficiază de vechime în

specialitate juridică, pentru perioada în care desfăşoară această activitate.


parchetelor de pe lângă acestea, în activitate, cu o vechime de 25 de ani şi,

respectiv, 20 de ani, poate fi distins cu Diploma Meritul judiciar clasele II şi III,

prevăzută de Legea nr. 303/2004, pentru merite deosebite în activitate,

respectarea în mod exemplar a îndatoririlor de serviciu şi obţinerea în decursul

întregii activităţi numai a calificativului "foarte bine".

(2) Modalitatea de propunere şi condiţiile concrete pentru acordarea Diplomei

Meritul judiciar clasele II şi III se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul

Superior al Magistraturii.

Art. 72. - Grefierii de şedinţă au dreptul la asigurarea în mod gratuit a ţinutei

vestimentare corespunzătoare instanţei la care funcţionează, potrivit legii.

Art. 73. - Pe lângă drepturile prevăzute de prezenta lege, personalul auxiliar de

specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea

beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de legislaţia muncii şi de legislaţia

asigurărilor sociale.

Art. 74. - (1) Activitatea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor

judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este evaluată anual de către

conducătorul instanţei judecătoreşti sau al parchetului de pe lângă aceasta în care

îşi desfăşoară activitatea, prin acordarea calificativelor "foarte bine", "bine",

"satisfăcător" şi "nesatisfăcător".

(2) Evaluările şi calificativele anuale se păstrează la dosarul profesional personal.

(3) În cazul informaticienilor, evaluarea se realizează cu sprijinul

compartimentului de specialitate informatică din cadrul Ministerului Justiţiei sau,

după caz, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Parchetului de pe lângă


Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie

şi se semnează atât de preşedintele curţii de apel sau de procurorul general al

parchetului de pe lângă această instanţă, cât şi de către şeful compartimentului

informatic din cadrul Ministerului Justiţiei, respectiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau al

Parchetului Naţional Anticorupţie.

Art. 75. - (1) Evoluţia activităţii personalului de la intrarea în justiţie şi până la

încetarea funcţiei se consemnează în fişa profesională aprobată de Consiliul

Superior al Magistraturii, aflată la dosarele profesionale care se întocmesc şi se

păstrează de curtea de apel sau parchetul de pe lângă această instanţă, în a cărui

circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea ori, după caz, la Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau

la Parchetul Naţional Anticorupţie.

(2) Datele conţinute în dosarul profesional sunt confidenţiale, în condiţiile

prevăzute de lege.


de pe lângă acestea are acces la propriul dosar profesional şi poate obţine copii

ale actelor existente în dosar.

SECŢIUNEA a 3-a

Îndatoririle personalului auxiliar de specialitate al instanţelor



parchetelor de pe lângă acestea are obligaţia să îşi îndeplinească îndatoririle de

serviciu cu profesionalism, imparţialitate şi celeritate, în conformitate cu legea, şi

să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau

juridice ori prestigiului justiţiei.

Art. 77. - (1) Funcţia de grefier este incompatibilă cu orice alte funcţii publice

sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământ, în condiţiile legii.

(2) Grefierilor le este interzis:

a) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

ANEXE 153

b) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă

natură;

c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere,

administrare ori de control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv la

bănci sau la alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii

naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome;

d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

(3) Prin derogare de la regula prevăzută la alin. (2) lit. c), grefierii pot fi

acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă.


parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional,

confidenţialitatea în legătură cu faptele şi informaţiile despre care ia cunoştinţă în

exercitarea funcţiei, cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra

unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.

(2) Personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al

parchetelor de pe lângă acestea nu îi este permis să comenteze sau să justifice în

presă ori în emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluţiile date în dosarele despre

care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.


parchetelor de pe lângă acestea este obligat să respecte programul de lucru şi să

rezolve lucrările în termenele stabilite.


parchetelor de pe lângă acestea este obligat să aibă, în timpul şedinţelor de

judecată, ţinuta vestimentară corespunzătoare instanţei la care funcţionează.

(2) Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se asigură

potrivit art. 72.


parchetelor de pe lângă acestea este obligat să prezinte, în condiţiile şi la

termenele prevăzute de lege, declaraţia de avere şi declaraţia de interes.


CAPITOLUL VII

Răspunderea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor



parchetelor de pe lângă acestea răspunde civil, disciplinar, administrativ şi penal,

după caz, în condiţiile legii.


parchetelor de pe lângă acestea răspunde disciplinar pentru abaterile de la

îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportările care dăunează intereselor

serviciului sau prestigiului justiţiei.

Art. 84. - Constituie abateri disciplinare:

a) întârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor;

b) absenţele nemotivate de la serviciu, precum şi încălcarea dispoziţiilor din

regulamentele privind organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi a

parchetelor de pe lângă acestea, referitoare la programul de lucru;

c) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea

unor interese personale, ale membrilor familiilor lui sau ale altor persoane,

precum şi orice ale imixtiuni în activitatea judecătorilor sau a procurorilor;

d) atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de

judecători şi procurori, faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili sau

orice altă persoană cu care intră în relaţii;

e) nerespectarea confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;

f) nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează modul de comunicare faţă

de terţe persoane a datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea instanţelor

judecătoreşti;

g) manifestări care aduc atingere demnităţii sau probităţii profesionale;

h) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit legii şi

regulamentelor privind organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi a

parchetelor de pe lângă acestea ori alte atribuţii stabilite de conducătorii

instanţelor judecătoreşti sau ai parchetelor de pe lângă acestea;

i) neglijenţa gravă ori neglijenţe repetate în rezolvarea lucrărilor;

ANEXE 155

j) încălcarea incompatibilităţilor şi a interdicţiilor prevăzute de lege;

k) omisiunea gravă de a-şi îndeplini atribuţiile ce îi revin potrivit legii;

l) nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al personalului

auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă

acestea.

Art. 85. - (1) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului auxiliar de

specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, în

raport cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) avertismentul;

b) reducerea cu 5-15% a salariului şi/sau a indemnizaţiei de conducere, pe o

durată de 1-3 luni;

c) retrogradarea în gradul profesional sau treapta profesională în cadrul aceleiaşi

funcţii, pe o durată de 1-3 luni;

d) revocarea din funcţia de conducere ocupată;

e) mutarea disciplinară la o altă instanţă sau parchet din circumscripţia teritorială

a aceleiaşi curţi de apel sau, după caz, a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de

apel, pe o durată de 1-3 luni;

f) excluderea din profesie.

(2) În cazul nerespectării prevederilor cuprinse în Codul deontologic al

personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de

pe lângă acestea, conducătorul instanţei sau al parchetului care aplică sancţiunea

poate dispune ca, pe lângă sancţiunea disciplinară aplicată, acesta să urmeze

cursuri de deontologie a profesiei organizate de Şcoala Naţională de Grefieri.

Art. 86. - (1) Sancţiunea prevăzută la art. 85 alin. (1) lit. a) se aplică de

conducătorul instanţei sau al parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea

cel sancţionat.

(2) Sancţiunile prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. b)-f) se aplică de către

preşedintele curţii de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă

aceasta, în a cărui circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea cel

sancţionat.


Art. 87. - (1) În cazul în care există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare,

conducătorii instanţelor judecătoreşti sau ai parchetelor de pe lângă acestea,

prevăzuţi la art. 86, vor dispune efectuarea cercetării prealabile.

(2) Cercetarea prealabilă este obligatorie în toate cazurile şi se poate efectua prin

judecătorii inspectori ai curţilor de apel ori, după caz, prin procurorii inspectori

din cadrul curţilor de apel sau al parchetelor de pe lângă acestea ori printr-un alt

judecător sau procuror desemnat de conducătorul curţii de apel ori al parchetului

de pe lângă aceasta şi se finalizează printr-un act de constatare.

(3) Pentru abaterile disciplinare sesizate în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după

caz, al Parchetului Naţional Anticorupţie, cercetarea prealabilă prevăzută la alin.

(2) se efectuează de judecătorii desemnaţi de colegiul de conducere al Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, de procurorii inspectori din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului

Naţional Anticorupţie.

(4) În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele şi urmările acestora,

împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei,

precum şi orice date concludente.

(5) Citarea şi ascultarea persoanei în cauză şi verificarea apărărilor acesteia sunt

obligatorii.

(6) Refuzul persoanei cercetate de a face declaraţii sau de a se prezenta la

cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării.

Art. 88. - (1) Pe perioada cercetării prealabile, conducătorul curţii de apel sau al

parchetului de pe lângă aceasta va putea dispune, în raport cu gravitatea faptei,

suspendarea din funcţie a persoanei în cauză.

(2) Persoana cercetată poate contesta această măsură în termen de 30 de zile de la

data comunicării, la tribunalul de muncă şi asigurări sociale în a cărui

circumscripţie teritorială îşi are domiciliul.

Art. 89. - (1) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de 30 de zile de la data

înregistrării actului de constatare la cabinetul conducătorului instanţei sau al

parchetului competent să aplice sancţiunea, dar nu mai târziu de un an de la data

săvârşirii abaterii disciplinare.

ANEXE 157

(2) Sancţiunile disciplinare se aplică prin decizie emisă în formă scrisă, în

termenul prevăzut la alin. (1), şi se comunică persoanei sancţionate în cel mult 5

zile de la data emiterii; decizia produce efecte de la data comunicării.

(3) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate

de cel sancţionat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de cel sancţionat în

timpul cercetării disciplinare prealabile ori motivele pentru care persoana nu a

fost citată sau ascultată;

d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea disciplinară poate fi contestată.

(4) Decizia de sancţionare poate fi contestată în termen de 30 de zile de la

comunicare, la tribunalul de muncă şi asigurări sociale în a cărui circumscripţie

teritorială îşi are domiciliul contestatorul.

(5) Contestaţia formulată potrivit alin. (4) nu suspendă executarea. La cererea

contestatorului, tribunalul poate dispune suspendarea executării.


Codul deontologic pentru personalul auxiliar al instanţei � Model SUA

Introducere

Deţinerea unei funcţii publice în cadrul sistemului judecătoresc constituie

o înaltă responsabilitate publică justificată de încrederea pe care cetăţenii o

investesc în integritatea funcţionarilor şi angajaţilor din ramura judecătorească.

Prin urmare, angajaţii din instanţe, pe deplin credincioşi responsabilităţii pe care

o au, se vor supune unor standarde înalte de conduită, astfel încât să poate fi

menţinută integritatea şi independenţa instanţelor. Personalul auxiliar al

instanţelor va duce la îndeplinire toate sarcinile prevăzute de lege şi va pune

loialitatea faţă de principiile conţinute de prezentul cod mai presus de loialitatea

faţă de persoane sau părţi. Personalul auxiliar al instanţelor va apăra Constituţia,

legile şi reglementările Statelor Unite, ale statului ___X___ şi toate prevederile

prezentului cod şi nu va lua parte la încălcarea acestora. Personalul auxiliar al

instanţelor se va conforma standardelor prevăzute de prezentul cod şi va face

eforturi pentru a informa asupra încălcărilor acestora, în orice situaţie ar putea să

apară.

Incidenţa

1) Fiecare jurisdicţie trebuie să determine cu precizie care sunt angajaţii asupra

cărora se aplică prezentul cod. Codul trebuie să se aplice tuturor angajaţilor care

sunt implicaţi direct sau indirect în operaţiile instanţelor. Funcţiile pe care le

sugerăm ar trebui să includă: grefieri, funcţionari care ţin evidenţa sentinţelor,

personalul care se ocupă de procesarea datelor, executori judecătoreşti şi secretari

juridici, precum şi administratorii de instanţă şi personalul aflat în subordinea

acestora. Această enumerare are doar caracter ilustrativ şi nu implică faptul că ar

trebui omise alte categorii de funcţionari ai instanţelor. De exemplu, dacă

administratorii instanţei au relaţii cu publicul sau au autoritatea de a achiziţiona

materiale pentru instanţă, atunci prezentul cod ar trebui să se aplice şi acestora.

2) Prezentul cod nu are destinaţia de a se aplica grefierilor de şedinţă, care

trebuie să se conformeze unor standarde mai exigente, şi nici dactilografilor

/stenografilor de şedinţă, care se conformează Codului de conduită profesională

al Asociaţiei Naţionale a Stenografilor.

ANEXE 159

3) Termenul "angajat al instanţei," cuprinde sub incidenţa sa şi pe acei angajaţi ai

instanţei care sunt administratori de instanţă.

4) Termenul "administrator de instanţă," cuprinde sub incidenţa sa pe toţi

angajaţii instanţelor care au responsabilităţi importante de supervizare. Fiecare

jurisdicţie va trebui să identifice în mod specific pe acei angajaţi ai instanţei care

funcţionează în calitate de administratori în cadrul sistemului judecătoresc.

Secţiunea 1: Abuzul de funcţie

A) Nici un angajat al instanţei nu va face sau nu va încerca să facă uz de poziţia

sa oficială pentru a obţine beneficii sau scutiri necuvenite, pentru sine sau pentru

altă persoană.

B) Nici un angajat al instanţei nu va primi, pretinde sau accepta să primească nici

un fel de cadou, favoare sau orice alte bunuri de valoare în baza unei înţelegeri,

fie explicită sau implicită, că, prin aceasta vor fi influenţate acţiunile, deciziile

sau sentinţele unui angajat al instanţei. Cadourile care nu încalcă prezenta

prevedere privind abuzul de funcţie sunt prezentate în secţiunea 3, sub-secţiunea

B.6

C) Nici un angajat al instanţei nu va face discriminări prin acordarea de favoruri

speciale anumitor persoane, fie că este contra plată sau nu, şi nici nu va acţiona în

aşa fel încât să fie sau să pară afectat în mod nepotrivit de relaţii de rudenie,

poziţie sau de influenţa unei părţi sau persoane.

D) Nici un angajat al instanţei nu va pretinde sau accepta nici un fel de onorariu

sau compensaţie, în afară de cea primită de acesta în calitatea sa oficială, pentru

consultanţă sau asistenţă acordată pe durata angajării sale în calitate de funcţionar

al instanţei.

E) Fiecare angajat al instanţei va folosi resursele, bunurile .şi fondurile aflate sub

controlul autorităţii judecătoreşti în mod judicios şi numai în conformitate cu

procedurile legale şi reglementările în vigoare.

F) Fiecare angajat al instanţei va raporta imediat autorităţii corespunzătoare orice

încercare de a-l determina să încalce oricare dintre standardele prevăzute mai sus.


Secţiunea 2: Confidenţialitatea

A) Nici un angajat al instanţei nu va divulga nici unei persoane neautorizate,

pentru nici un motiv, nici o informaţie confidenţială aflată pe durata angajării sale

sau dobândită prin divulgarea neautorizată a acesteia de către altă persoană.

B) Informaţiile confidenţiale includ, dar nu se limitează la, următoarele:

informaţii referitoare la cauzele aflate pe rolul instanţei care nu fac încă obiectul

informaţiilor de interes public sau informaţii legate de rezultatul activităţii

oricărui judecător, grefier de instanţă, avocat sau a oricărui alt angajat, inclusiv

dar nu limitat la: însemnări, documente, discuţii şi memorandumuri.

C) Informaţiile confidenţiale care sunt accesibile anumitor persoane în

conformitate cu legea, regulamentul de ordine interioară sau cu politica

administrativă a instanţei vor fi furnizate numai de către persoanele autorizate în

acest sens.

D) Orice angajat al instanţei va raporta informaţiile confidenţiale autorităţii

competente, atunci când angajatul consideră în mod rezonabil că aceste informaţii

sunt sau pot constitui dovada unei încălcări a legii sau a conduitei etice. Asupra

nici unui angajat al instanţei nu se vor aplica măsuri disciplinare pentru

divulgarea unor astfel de informaţii confidenţiale autorităţii competente.

E) Administratorii de instanţă trebuie să îşi instruiască personalul asupra

informaţiilor care sunt confidenţiale şi, acolo unde este cazul, să desemneze

materialele care sunt confidenţiale.

F) Angajaţilor instanţei nu li se va interzice să răspundă la întrebările legate de

procedurile instanţei, însă acestora nu le este permis să acorde consultanţă

juridică. Procedurile standard ale instanţei, precum modalitatea de depunere a

unui apel sau de iniţiere a unei acţiuni de importanţă minoră, vor trebui rezumate

în scris şi puse la dispoziţia justiţiabililor. Toate solicitările mijloacelor de

informare în masă vor trebui înaintate angajatului instanţei desemnat în acest

scop.

G) Nici un angajat al instanţei nu va iniţia sau reproduce comunicări ex parte de

la justiţiabili, martori sau avocaţi către judecători, juraţi sau orice alte persoane.

ANEXE 161

H) Un fost angajat al instanţei nu trebuie să divulge informaţii confidenţiale

atunci când divulgarea acestora de către un angajat actual al instanţei constituie o

încălcare a confidenţialităţii.

Secţiunea 3: Conflictul de interese

A) În îndeplinirea responsabilităţilor sale profesionale, orice angajat al instanţei

va evita conflictele de interese, aşa cum sunt definite mai jos. Chiar dacă nu

implică un abuz de funcţie, conflictul de interese care implică un angajat al

instanţei poate submina grav încrederea comunităţii în sistemul judecătoresc. De

aceea, oricărui angajat al instanţei i se cere să dea dovadă de diligenţă prin

informarea asupra conflictelor de interese, prin raportarea conflictelor de interese

autorităţilor desemnate şi prin eliminarea conflictelor de interese atunci când

acestea apar.

1) Conflictul de interese există atunci când obiectivismul sau imparţialitatea

angajatului instanţei în îndeplinirea sarcinilor sale profesionale sunt influenţate

sau pot părea în mod rezonabil că sunt afectate ori atunci când angajatul instanţei

sau un membru apropiat al familiei acestuia, după cum sunt definiţi mai jos, sau o

companie, va beneficia de profituri financiare ca urmare a poziţiei deţinute de

către angajat în cadrul sistemului judecătoresc.

2) Nu există conflict de interese dacă un beneficiu sau dezavantaj îl afectează pe

angajat, în calitate de membru al profesiei sale, a unei companii sau unui grup, în

aceeaşi măsură ca şi pe ceilalţi membri ai unei profesii, companii sau grup care

nu deţin o poziţie în cadrul sistemului judecătoresc.

3) Pentru scopurile prezentului cod, termenul de "membru apropiat al familiei"

va cuprinde următoarele grade de rudenie, fie că sunt rude prin alianţă, de sânge

sau prin adopţie: soţul/soţia, copiii aflaţi în întreţinere, fraţii, surorile, părinţii,

bunicii, nepoţii, socrii, cumnaţii, cumnatele, ginerii, nurorile, părinţii vitregi,

copiii vitregi, fraţii şi surorile vitrege; fraţii uterini şi consangvini.


B) Activităţi interzise:

1) Nici un angajat al instanţei nu va încheia contracte cu sistemul judecătoresc

pentru servicii, materiale, echipament, leasing sau închiriere, în afara contractului

de angajare referitor la funcţia angajatului, pentru a asista un membru apropiat al

familiei sale la încheierea unui contract cu sistemul judecătoresc într-o manieră

care nu este accesibilă nici unei alte părţi interesate.

2) Nici un angajat al instanţei nu va primi sume de bani sau alte compensaţii

pentru reprezentarea, acordarea de asistenţă sau consultanţă părţilor angajate în

tranzacţii sau implicate în procedurile instanţei.

3) Nici un angajat al instanţei nu va participa la luarea nici unei decizii de afaceri

care implică o parte cu care angajatul instanţei sau un membru apropiat al familiei

sale se află în negocieri de angajare.

4) Nici un fost angajat al instanţei nu se va angaja în tranzacţii şi nici nu va

reprezenta alte persoane în tranzacţii sau proceduri ale sistemului judecătoresc

timp de un an de la încheierea contractului de muncă sau în orice altă problemă

dacă angajatul a fost implicat substanţial, sau în orice alte tranzacţii cu poziţii pe

care acesta le-a deţinut în trecut.

5) Nici un angajat al instanţei nu va angaja, pleda în favoarea sau recomanda

pentru angajare, cu bună ştiinţă, nici un membru apropiat al familiei sale.

6) Nici un angajat al instanţei nu va pretinde, primi sau accepta să primească

daruri, credite, gratuităţi, reduceri, favoruri, ospitalitate sau servicii în

împrejurările în care se poate presupune în mod rezonabil că scopul major al

donatorului este acela de a influenţa angajatul instanţei în exercitarea

responsabilităţilor sale oficiale.

a) Nici una dintre prevederile prezentei secţiuni nu îi va interzice unui angajat al

instanţei să accepte un premiu oficial acordat ca recunoaştere a serviciilor sale.

b) Nici una dintre prevederile prezentei secţiuni nu îi va interzice unui angajat al

instanţei să accepte un credit comercial rezonabil care a fost acordat ca parte a

operaţiunilor obişnuite ale activităţii creditorului.

ANEXE 163

c) Nici una dintre prevederile prezentei secţiuni nu îi va interzice unei persoane

să dea un cadou unui grup de angajaţi, precum angajaţii unui birou sau ai unui

departament din cadrul sistemului judecătoresc, cu condiţia ca valoarea cadoului

şi împrejurările în care acesta este făcut sunt de aşa natură încât nu se presupune

în mod rezonabil că acel cadou ar influenţa angajaţii în îndeplinirea atribuţiilor lor

oficiale sau că o asemenea influenţă constituia scopul donatorului, şi cu condiţia

ca orice angajat care primeşte asemenea cadou să-l raporteze imediat superiorului

său ierarhic, care va fi responsabil pentru distribuirea adecvată a acestuia.

Cadourile primite cu înţelegerea că acestea vor influenţa acţiunile, deciziile sau

hotărârile oficiale ale angajatului vor fi interzise, acestea fiind considerate abuz

de funcţie, conform secţiunii 1, sub-secţiunea B.

d) Nici una dintre prevederile prezentei secţiuni nu îi va interzice unei persoane

sau unui grup să ofere un cadou cu valoare istorică sau altă valoare simbolică ce

se face în beneficiul sistemului judecătoresc, cu condiţia ca un asemenea cadou să

fie primit în numele sistemului judecătoresc de către autoritatea desemnată în

acest sens.

C) Pentru a asigura conformitatea cu standardele de mai sus, orice angajat al

instanţei care are autoritatea de a încheia sau aproba contracte în numele

sistemului judecătoresc va completa o declaraţie a veniturilor şi o va depune la

autoritatea competentă la începutul angajării sale în funcţia respectivă, în fiecare

an pe durata angajării şi la încheierea contractului de muncă. O astfel de

declaraţie va cuprinde toate sursele aranjamentelor contractuale pentru venitul

personal, inclusiv investiţiile şi proprietatea imobiliară, profitul total din afaceri şi

partea din profit care îi revine angajatului instanţei, soţului-soţiei acestuia sau

copiilor aflaţi în întreţinere şi va respecta directivele stabilite de autoritatea

desemnată.

D) Fiecare poziţie de angajat cu normă întreagă în cadrul sistemului judecătoresc

trebuie să constituie angajamentul de bază al angajatului. Angajarea în afara

instanţei este permisă numai dacă îndeplineşte următoarele criterii:

1) Angajarea în afara instanţei nu se face în cadrul unei entităţi care apare în mod

regulat în instanţă sau care desfăşoară afaceri cu sistemul judecătoresc şi nu îi


impune angajatului instanţei să ia legătura în mod frecvent cu avocaţii care apar

frecvent în instanţă;

2) Sarcinile de serviciu din afara instanţei pot fi îndeplinite în afara orelor de

program şi nu sunt incompatibile cu îndeplinirea sarcinilor şi responsabilităţilor

profesionale din instanţă ale angajatului;

3) Angajarea în afara instanţei nu necesită practicarea profesiei juridice;

4) Angajarea în afara instanţei nu obligă sau determină angajatul instanţei să

divulge informaţii confidenţiale dobândite în timpul şi datorită sarcinilor oficiale

ale acestuia în instanţă;

5) Angajarea în afara instanţei nu se va face în cadrul ramurilor judiciare,

executive sau legislative ale guvernului fără aprobarea în scris dată de ambii

angajatori;

6) Acolo unde există sau poate părea în mod rezonabil că există un conflict de

interese ori în situaţia în care angajarea în afara instanţei se reflectă în mod

negativ asupra integrităţii instanţei, angajaţii vor informa autoritatea desemnată

competentă înainte de a accepta o angajare suplimentară.

Secţiunea 4: Activitatea politică

A) Fiecare angajat al instanţei are dreptul la vot, deoarece angajatul poate opta şi

are libertatea de a lua parte în mod activ la campanii politice în afara programului

de lucru. O asemenea activitate include, dar nu se limitează la, calitatea de

membru şi deţinerea unei poziţii în cadrul unui partid politic, desfăşurarea de

campanii pentru anumiţi candidaţi în cadrul alegerilor partizane prin pregătirea de

discursuri şi contribuţii financiare sau voluntariat pentru anumiţi candidaţi,

partide politice sau pentru alte grupuri angajate în activităţi politice. Angajatul

instanţei care decide să ia parte la activitatea politică în afara orelor de program

nu va face uz de poziţia sau titlul său în cadrul sistemului judecătoresc în

activităţile sale politice.

B) Cu excepţia angajaţilor instanţei care obţin funcţia pe care o deţin prin

intermediul alegerilor, nici un angajat al instanţei nu va fi candidat şi nici nu va

ANEXE 165

deţine o funcţie partizană electivă. Aplicându-se aceeaşi excepţie, angajatul

instanţei care îşi declară intenţia de a candida pentru o poziţie partizană, îşi va lua

concediu fără plată pe durata completării procedurii de nominalizare. Dacă este

ales, angajatul instanţei va trebui să demisioneze. Angajatul instanţei poate fi

candidat la o funcţie nepartizană fără să demisioneze din funcţia pe care o deţine

în instanţă, cu condiţia ca angajatul să se conformeze prevederilor prezentului cod

referitoare la îndeplinirea atribuţiilor, la conflictele de interese etc.

C) Nici un angajat al instanţei nu se va angaja în nici o activitate politică în

timpul orelor de serviciu sau pe durata cât foloseşte mijloace de transport sau

echipamentul guvernamental sau pe proprietatea instanţei. Activitatea politică

include dar nu se limitează la, următoarele:

1) Distribuirea şi afişarea de materiale publicitare, insigne, afişe, simboluri de

campanie sau alte articole de publicitate politică în numele oricărui partid,

comitet, agenţie sau candidat la o funcţie politică;

2) Folosirea autorităţii sau poziţiei oficiale, direct sau indirect, pentru a influenţa

sau pentru a încerca influenţarea altui angajat din cadrul sistemului judecătoresc

să devină membru al unei organizaţii politice sau să ia parte la activităţi politice;

3) Colectarea de semnături pentru o candidatură politică;

4) Solicitarea sau primirea de fonduri în scopuri politice.

D) Nici un angajat al instanţei nu va face discriminări în favoarea sau în

defavoarea unui angajat sau solicitant al unei funcţii în instanţă în funcţie de

contribuţiile politice sau activităţile politice permise.

Secţiunea 5: Îndeplinirea atribuţiilor

A) Orice angajat al instanţei va depune în mod constant eforturi pentru s-şi

îndeplini atribuţiile oficiale în mod corespunzător şi cu diligenţă. Pe durata

programului de lucru, orice angajat al instanţei îşi va dedica întreaga energie

problemelor şi responsabilităţilor funcţiei pe care o deţine.

B) Orice angajat al instanţei îşi va îndeplini responsabilităţile de funcţionar public

în modul cel mai politicos şi amabil cu putinţă.


C) Orice angajat al instanţei îşi va actualiza sau obţine licenţele şi certificatele de

angajare care sunt prevăzute de lege sau de către regulamentul de ordine

interioară al instanţei.

D) Nici un angajat al instanţei nu va modifica, falsifica, distruge, deforma,

antedata sau omite să înregistreze intrările prevăzute în oricare din registrele care

se află sub controlul acestuia. Această prevedere nu interzice modificarea sau

efectuarea de ştersături în registre sau documente pe baza unei decizii a instanţei.

E) În îndeplinirea atribuţiilor sale profesionale în instanţă, nici un angajat al

instanţei nu va face discriminări şi nici nu va da dovadă de părtinire sau

prejudecăţi, prin limbaj sau conduită, pe criterii de rasă, religie, origine etnică,

sex, orientare sexuală sau afiliere politică.

F) Nici un angajat al instanţei nu va acorda consultanţă juridică şi nici nu va

recomanda nominal anumiţi avocaţi.

G) Nici un angajat al instanţei nu va refuza să pună în aplicare sau să

îndeplinească un ordin sau o reglementare a instanţei, emise în limitele legii, şi

nici nu va depăşi acea autoritate. Nici unui angajat al instanţei nu i se va impune

să îndeplinească alte atribuţii în afara celor prevăzute de fişa postului.

H) Orice angajat al instanţei va informa imediat autoritatea competentă asupra

încălcărilor prezentului cod.

I) Angajaţii instanţei care sunt studenţi la drept, avocaţi sau membri ai altor

grupuri profesionale vor respecta de asemenea obligaţiile profesionale prevăzute

de aceste funcţii.

Secţiunea 6: Administratorii de instanţă

A) Periodic, administratorii de instanţă se vor perfecţiona profesional.

B) Administratorii de instanţă vor cere angajaţilor aflaţi sub îndrumarea şi

controlul lor să respecte standardele etice prevăzute de prezentul cod.

ANEXE 167

C) Administratorii de instanţă îşi vor îndeplini responsabilităţile administrative cu diligenţă, vor menţine competenţa profesională în administrarea instanţei şi vor facilita îndeplinirea atribuţiilor de către ceilalţi angajaţi ai instanţei.

D) Administratorii de instanţă vor lua măsuri legate de orice manifestări de conduită lipsită de etică ce le sunt aduse la cunoştinţă, iniţiind măsurile disciplinare corespunzătoare împotriva angajatului care s-a făcut vinovat de o asemenea conduită şi informând autorităţile competente asupra oricăror dovezi de conduită lipsită de etică din partea judecătorilor sau avocaţilor.

E) Administratorii de instanţă nu vor acţiona ca lideri şi nici nu vor deţine funcţii în organizaţii politice, nu vor pregăti discursuri pentru nici o organizaţie politică şi nici nu vor susţine public vreun un candidat la o funcţie politică.


4. Comentarii asupra proiectului Codului deontologic înaintate Consiliului Superior al Magistraturii

A. COMENTARII ABA/CEELI LA PROIECTUL CODULUI

DEONTOLOGIC AL PERSONALULUI AUXILIAR DE SPECIALITATE

AL INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI ŞI AL PARCHETELOR DE PE

LÂNGĂ ACESTEA (versiunea transmisă la CSM la data de 5 martie 2005)

În calitate de iniţiator al acestui proiect, Asocaţia Baroului American

(ABA/CEELI) sprijină demersul CSM de adoptare a Codului deontologic al

personalului auxiliar de specialitate, apreciind în mod deosebit utilitatea

existenţei unei astfel de reglementări în contextual actual al procesului de

reformare a sistemului judecătoresc şi al îmbunătăţirii imaginii actului de justiţie

în general.

Precizăm faptul că primul proiect al unui astfel de cod a fost elaborat la

propunerea ABA/CEELI, în perioada septembrie 2003 � februarie 2004, de către

un grup de lucru aprobat prin ordin al ministrului justiţiei. Din acest grup de

lucru au făcut parte reprezentanţi ai mai multor direcţii din Ministerul Justiţiei,

formatori ai Şcolii Naţionale de Grefieri, magistraţi de la instanţele judecătoreşti

din Bucureşti şi de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

grefieri de la instanţele din Bucureşti, un reprezentant al sindicatului grefierilor,

un reprezentant al Baroului Bucureşti, un reprezentant al Agenţiei Naţionale a

Funcţionarilor Publici şi reprezentanţi ai ABA/CEELI.

În procesul de elaborare a conţinutului codului, dezbaterile grupului au

avut în vedere atât actele normative naţionale în materia deontologiei profesionale

(Codul deontologic al magistraţilor din România, Codul de conduită al

funcţionarilor publici din România), cât şi reglementările internaţionale similare

(Recomandarea 2000(10) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind

codurile de conduită pentru funcţionarii publici, Codul de conduită al avocaţilor

din Uniunea Europeană, Codul deontologic al personalului auxiliar al instanţei -

model SUA, Codul deontologic elaborat de Asociaţia Naţională pentru

ANEXE 169

Administrarea Instanţelor � model SUA), precum şi comentariile oferite de

experţii americani (domnii Markus B. Zimmer, administrator în cadrul instanţelor

federale din Statele Unite şi Don Cullen, fost preşedinte al Asociaţiei Naţionale a

Conducătorilor de Instanţe).

În perioada februarie � mai 2004, acest proiect a fost comunicat tuturor

instanţelor judecătoreşti din ţară, precum şi Direcţiei Organizare, Resurse Umane

şi Statistică Judiciară din Ministerul Justiţiei, Institutului Naţional al Magistraturii

şi a fost publicat pe pagina de internet a Şcolii, în vederea formulării de

observaţii şi propuneri.

Totodată, observaţiile prezentate mai jos, obţinute cu ocazia organizării

de către ABA/CEELI, în parteneriat cu Şcoala Naţională de Grefieri, a unei serii

de 10 seminarii având ca temă aspecte teoretice şi practice privind deontologia

profesiei de grefier, se fundamentează în egală măsură pe sugestiile şi

propunerile venite din partea grefierilor care funcţionează în instanţele

judecătoreşti din raza teritorială a curţilor de apel din Craiova, Oradea,

Timişoara, Braşov, Târgu Mureş, Alba Iulia, Cluj, Bucureşti şi pe cele ale celor

cursanţilor SNG, promoţia 2004-2005.

În continuare, prezentăm observaţiile cu caracter general şi pe cele

punctuale care vizează conţinutul actualului proiect:

OBSERVAŢII GENERALE:

• În acord cu opinia participanţilor exprimată cu ocazia seminariilor organizate

pe tema deontologiei profesiei de grefier, propunem introducerea în cod a unei

dispoziţii care să reglementeze desfăşurarea activităţilor cu caracter politic de

către personalul auxiliar de specialitate;

• De asemenea, sugerăm introducerea în cod, după modelul SUA, a unei

dispoziţii care să reglementeze reacţia şi procedura de urmat de către personalul

auxiliar atunci când se află în situaţia în care îi sunt oferite cadouri cu ocazia

exercitării atribuţiilor de serviciu;


• Altă dispoziţie ce ar trebui reglementată în cod este cea privitoare la

respectarea vieţii private;

• De asemenea, suntem în asentimentul practicienilor că se impune extinderea

ariei reglementărilor şi pentru comportamentul grefierului în timpul şedinţei de

judecată;

• Semnalăm cu această ocazie şi faptul că, în actuala reglementare, nu se

regăsesc dispoziţii referitoare la obligaţia grefierului de a respecta jurământul

profesional;

OBSERVAŢII PUNCTUALE:

• Pentru conţinutul art. 1 sugerăm păstrarea formulării astfel cum a fost

redactată în proiectul iniţial: �Conduita etică a personalului auxiliar al instanţei

este esenţială pentru calitatea justiţiei din România, pentru transparenţa, spiritul

de răspundere, corectitudinea, integritatea şi independenţa acesteia şi pentru a

dobândi încrederea publicului în sistemul de justiţie�;

• Art. 3 care precizează categoriile de personal auxiliar cărora li se aplică

prevederile prezentului cod, nu este corelat cu conţinutul art. 3 din Legea nr.

567/2004. În consecinţă, sugerăm completarea acestui articol astfel: �Prezentul

cod se aplică următoarelor categorii de personal auxiliar de specialitate: grefieri,

grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, informaticieni şi

registratori�;

• În formularea art. 6 sugerăm înlocuirea verbului �a dovedi� cu �a manifesta�

şi eliminarea termenului de �celeritate�. În conţinutul aceluiaşi articol,

formularea ��care ar putea aduce prejudicii justiţiabililor� este susceptibilă de

multiple interpretări;

• Cu privire la conţinutul art. 8 alin. 1, opinăm pentru eliminarea expresiei

�...punând mai presus de orice interesul public�;

• Conţinutul art. 8 alin. 2 ar trebui reformulat astfel: �Personalul auxiliar de

specialitate are îndatorirea de a colabora în mod eficient la înfăptuirea actului de

justiţie�;

• La capitolul IV, �Confidenţialitatea� (art. 9-11), ar trebui menţionate în mod

expres, după modelul SUA, care sunt categoriile de informaţii confidenţiale;

totodată ar fi util de precizat durata în timp a unei astfel de obligaţii ce incumbă

grefierului.

ANEXE 171

• Art.12 alin. 2 conţine formularea defectuoasă ��vreo prejudecată legată de

rasa, sexul, religia (�) unei persoane�;

• Art. 13 care prevede obligaţia personalului auxiliar de specialitate de a se abţine ori de câte ori se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, ar putea fi eliminat, conţinutul său regăsindu-se în art. 84 lit.j din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specilitate;

• La art. 14 sugerăm inserarea expresiei �În îndeplinirea îndatoririlor de serviciu� la începutul articolului, în loc de finalul acestuia;

• Art. 19 este în contradicţie cu art.77 din Statutul grefierilor, întrucât prin art.19 din cod se interzice grefierului să desfăşoare numai acele activităţi extraprofesionale de natură a afecta îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau prestigiul justiţiei, pe când statutul interzice orice activitate extraprofesională, cu excepţia învăţământului universitar (de menţionat că participanţii sunt în favoarea formulării din cod). În consecinţă, opinăm pentru eliminarea expresiei �(�) de natură a afecta îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau prestigiul justiţiei�. Precizăm că această opinie a fost puternic susţinută de majoritatea participanţilor la seminariile organizate pe tema codului deontologic al grefierului; • Apreciem că dispoziţiile art. 21 alin. 2 nu sunt pertinente unei astfel de reglementări şi sugerăm eliminarea lor;

• Propunem introducerea alineatului 2 al art. 21 cu următorul conţinut, corelativ obligaţiei prevăzute în art. 21 alin. 1: �Personalul auxiliar de specialitate este îndreptăţit la o atitudine de respect şi apreciere din partea magistraţilor, justiţiabililor precum şi din partea oricăror persoane cu care intră în contact în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu�;

• Apreciem, de asemenea, că art. 22 alin. 2 ar trebui reformulat în sensul de a se conferi grefierului dreptul, iar nu obligaţia, de a informa conducerea instanţei sau parchetului cu privire la orice conduită care ar putea aduce atingere prestigiului justiţiei. Totodată, ca urmare a discuţiilor avute cu ocazia seminariilor pe tema deontologiei profesionale, grefierii au sugerat faptul că ar trebui să se precizeze expres ce se înţelege prin sintagma �conducerea instanţei�;

• În ciuda unei judicioase şi atente analize a articolului 22 alin. 5 apreciem că acesta rămâne neclar şi confuz, dispoziţiile lui, astfel cum sunt în prezent formulate, conducând la imposibilitatea interpretării şi aplicării lor (comentariu identic cu cel facut pe marginea dispoziţiilor cuprinse în proiectul Codul deontologic al magistraţilor � art. 21 alin. 2);


• Ne întrebăm, de asemenea, care este sensul � în contextul art. 22 alin. 6 � al sintagmei �relaţii corecte�, insistând asupra faptului că toţi termenii utilizaţi în cod trebuie să aibă un înţeles clar şi nesusceptibil de interpretări (acelaşi comentariu şi cu privire la dispoziţiile art. 22 alin.1 din proiectul Codului deontologic al magistraţilor).

Ana-Maria Andronic şi

Luminiţa Nicolae

ABA/CEELI

B. COMENTARII ABA/CEELI LA PROIECTUL CODULUI DEONTOLOGIC AL PERSONALULUI AUXILIAR DE SPECIALITATE AL INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI ŞI AL PARCHETELOR DE PE LÂNGĂ ACESTEA (versiunea transmisă la CSM la data de 4 aprilie 2005)

4 aprilie 2005

Astfel cum am menţionat şi în comentariile formulate pe marginea Codului deontologic al magistraţilor, ABA/CEELI multumeşte redactorilor Codului deontologic al personalului auxiliar pentru luarea în consideraţie a sugestiilor şi recomandărilor CEELI ce au fost transmise Consiliului Superior al Magistraturii în luna martie 2005.

Comentariile ABA/CEELI la ultima versiune, din data de 4.04.2005, a Codului deontologic al personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, sunt următoarele:

1. În textul art. 6, propunem îndreptarea erorii materiale din �competenţe� în �competenţă�; 2. Considerăm că, în art. 11 alin. 2, formularea �personalul auxiliar de specialitate nu trebuie să manifeste, în nici un mod, influenţe legate de rasă, sex, religie, etc.� nu este corectă din punct de vedere literar. În conscinţă, propunem reformularea acestui aliniat după cum urmează: �În activitatea profesională, personalul auxiliar de specialitate trebuie să aibă o atitudine echidistantă, fără influenţe legate de rasă, sex, religie, etc.�;

ANEXE 173

3. Opinăm, de asemenea, astfel cum am sugerat şi în comentariile anterioare, pentru eliminarea art. 12, acesta găsindu-şi locul în Regulamentul de ordine interioară; 4. Insistăm asupra eliminării din textul art. 19 a sintagmei ��de natură a afecta îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau prestigiul justiţiei� şi asupra reformulării acestui articol. Precizăm că o astfel de reglementare adaugă la lege, fiind diferită de cea prevăzută în art. 77 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate şi dând naştere la interpretări şi confuzii în aplicarea sa. În consecinţă, propunem reformularea art. 19 astfel: �Personalul auxiliar de specialitate trebuie să se abţină de la desfăşurarea de activităţi extraprofesionale, în condiţiile legii; 5. Apreciem că alineatul 4 al art. 22 este neclar si confuz, acesta necesitând o reformulare mai clară; nu negăm că pe fond prevederile ar putea fi oportune, însă ambiguitatea exprimării ne îndepărtează de la sensul acestei dispoziţii; 6. Sugerăm, de asemenea, eliminarea alineatului 3 al art. 21, acesta făcând obiectul unei reglementări de ordine interioară, iar nu al unui cod deontologic; 7. Dată fiind ambiguitatea formulării, propunem eliminarea alineatului 5 al art. 22. Menţionăm că un text similar exista anterior şi în Codul deontologic al magistraţilor (articolul 21 alin. 2, versiunea 8 martie 2005) însă, urmare a întâlnirii de la sediul CSM, a fost eliminat.

Întocmit:

Ana Maria Andronic şi

Luminiţa Nicolae

ABA/CEELI


5. Codul deontologic al grefierului29

Motto: Rolul unui cod deontologic este acela de a forma

conduite, de a înfăţişa ce înseamnă onoare şi respect în profesie. A-ţi respecta profesia înseamnă a te respecta pe tine însuţi, respectându-i pe ceilalţi. De aceea, orice cod deontologic se adresează în primul rând omului şi conştiinţei lui, iar acceptarea lui trebuie să fie liber

consimţită.

CODUL DEONTOLOGIC AL PERSONALULUI AUXILIAR DE SPECIALITATE AL INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI ŞI AL

PARCHETELOR DE PE LÂNGĂ ACESTEA

I. Dispoziţii generale Art. 1. Conduita etică a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este esenţială pentru calitatea justiţiei din România, pentru transparenţa, imparţialitatea şi independenţa actului de justiţie. Art. 2. Scopul acestui cod constă în stabilirea regulilor privind integritatea morală a personalului auxiliar de specialitate şi conduita pe care acesta trebuie să o aibă, precum şi informarea publicului asupra comportamentului la care este îndreptăţit să se aştepte din partea acestei categorii de personal al instanţelor şi parchetelor. Art. 3. Prezentul cod se aplică grefierilor, grefierilor statisticieni, grefierilor

documentarişti, grefierilor arhivari, informaticienilor şi registratorilor din cadrul

instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea.

29 Versiunea finală publicată în Monitorul Oficial pe data de 6 mai 2005.

ANEXE 175

II. Prestigiul justiţiei Art. 4. Prin întreaga sa conduită, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor şi parchetelor trebuie să contribuie la respectarea supremaţiei legii, la asigurarea transparenţei şi a încrederii cetăţeanului în autoritatea judecătorească.

Art. 5. Personalul auxiliar de specialitate are obligaţia de a contribui la apărarea prestigiului justiţiei. III. Profesionalismul

Art. 6. În exercitarea profesiei, personalul auxiliar de specialitate trebuie să

manifeste competenţă, imparţialitate şi celeritate, fiind obligat să se abţină de la

orice faptă care ar putea aduce prejudicii justiţiabililor ori prestigiului justiţiei.

Art. 7. (1) Personalul auxiliar de specialitate trebuie să dea dovadă de o bună

pregătire profesională şi să manifeste o preocupare permanentă pentru

perfecţionarea acesteia.

(2) Personalul auxiliar de specialitate trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile cu

seriozitate şi responsabilitate.

Art. 8. Personalul auxiliar de specialitate trebuie să servească în mod loial

autoritatea judecătorească şi să-şi îndeplinească îndatoririle cu bună-credinţă.

IV. Confidenţialitatea

Art. 9. Personalul auxiliar de specialitate are obligaţia de a nu dezvălui sau folosi

pentru alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei, informaţiile obţinute

pe parcursul desfăşurării activităţii profesionale.

Art. 10. Personalul auxiliar de specialitate trebuie să se abţină de la orice

încercare de a obţine date sau informaţii pe care nu este îndreptăţit să le

cunoască.


V. Imparţialitatea

Art. 11. (1) În exercitarea atribuţiilor sale, personalul auxiliar de specialitate

trebuie să fie obiectiv şi să respecte fără nici o discriminare drepturile şi

garanţiile procesuale ale tuturor părţilor.

(2) În activitatea profesională, personalul auxiliar de specialitate trebuie să aibă o

atitudine echidistantă, fără influenţe legate de rasă, sex, religíe, naţionalitate,

precum şi de statutul socio-economic, politic şi cultural al unei persoane.

Art. 12. Personalul auxiliar de specialitate are îndatorirea de a se abţine ori de

câte ori se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

VI. Abuzul în funcţie şi conflictul de interese

Art. 13. În îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, personalul auxiliar de

specialitate trebuie să se abţină de la orice atitudine care l-ar putea face vulnerabil

la influenţe.

Art. 14. Personalului auxiliar de specialitate îi este interzisă folosirea calităţii

oficiale pentru obţinerea de privilegii sau avantaje pentru sine sau pentru altul.

Art. 15. În îndeplinirea îndatoririlor profesionale, personalul auxiliar de

specialitate nu poate pretinde sau primi cadouri ori servicii.

Art. 16. Personalul auxiliar de specialitate nu va încheia, personal sau prin

persoane interpuse, ori ca mandatar, contracte cu instanţele judecătoreşti sau

parchetele de pe lângă acestea pentru furnizarea de servicii, materiale,

echipamente.

VII. Atitudinea în profesie şi în afara acesteia

Art. 17. Personalul auxiliar de specialitate trebuie să dea dovadă de moderaţie şi

să nu îşi manifeste nemulţumirea faţă de persoanele cu care intră în contact în

calitate oficială.

ANEXE 177

Art. 18. Personalul auxiliar de specialitate trebuie să fie respectuos, calm, amabil

şi lipsit de aroganţă în relaţiile cu justiţiabilii, judecătorii, procurorii, avocaţii,

colegii, precum şi cu orice altă persoană.

Art. 19. (1) Personalului auxiliar de specialitate îi este interzis să exprime opinii

cu privire la legalitatea şi temeinicia actelor întocmite de instanţa de judecată sau

parchetul unde lucrează.

(2) Personalul auxiliar de specialitate trebuie să informeze conducerea instanţei

sau parchetului cu privire la orice conduită care ar putea aduce atingere

prestigiului justiţiei.

(3) Personalului auxiliar de specialitate nu-i este permis să comenteze sau să

justifice în presă ori în emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluţiile date în

dosarele despre care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori cu

privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a

fost sesizat parchetul.

(4) Personalului auxiliar de specialitate nu-i este permis să se folosească de actele

pe care le îndeplineşte în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima

convingerile politice.

(5) Relaţiile personalului auxiliar cu judecătorii, procurorii şi colegii trebuie să

fie bazate pe respect şi bună credinţă. Acesta nu-şi poate exprima părerea cu

privire la probitatea profesională şi morală a judecătorilor, procurorilor sau a

altor colegi.

Art. 20. Personalul auxiliar de specialitate trebuie să aibă o ţinută îngrijită şi

decentă, evitând extravaganţele. În şedinţele de judecată, acesta trebuie să poarte

ţinuta vestimentară corespunzătoare, potrivit legii.

Art. 21. Personalul auxiliar de specialitate trebuie să protejeze şi să folosească

conform destinaţiei lor bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării

profesiei.


Art. 22. Personalul auxiliar de specialitate nu va recomanda persoanelor

interesate, nominal, avocaţi, experţi, notari, executori judecătoreşti sau orice alte

persoane care exercită activităţi în legătură cu actul de justiţie.

Art. 23. Personalului auxiliar de specialitate nu îi este permis să acorde

consultaţii juridice.

VIII. Dispoziţii finale

Art. 24. Încălcarea dispoziţiilor prezentului Cod atrage răspunderea disciplinară a

grefierilor şi a celuilalt personal auxiliar de specialitate din instanţele

judecătoreşti şi parchete.

6. Rezultatele evaluării seriei de zece seminarii

1. Cum apreciaţi, din punct de vedere organizatoric, acest seminar?

FOARTE UTIL � 100%

Comentarii:

- seminarul a fost foarte bine organizat atât din punctul de vedere al

materialelor distribuite, al locului de desfăşurare cât şi a condiţiilor

oferite;

- timpul alocat acestui seminar a fost folosit într-un mod eficient, astfel

încât au putut fi dezbătute toate studiile de caz şi s-au tras concluzii;

- seminarul a fost foarte bine structurat deoarece au fost discutate probleme

concrete, care sunt foarte utile pentru noi ca viitori grefieri;

- ne aflăm la începutul profesiei noastre şi nu ne-am confruntat niciodată cu

astfel de situaţii; seminarul este bine organizat şi ne pune în diferite

situaţii � cum ar trebui să ne comportăm, ce ar trebui şi ce nu ar trebui să

facem; nu am fi cunoscut unele aspecte dacă nu ar fi fost organizat acest

seminar;

- un seminar pe o astfel de temă ne determină să facem o evaluare a

propriei atitudini, ne pune în situaţii cu care nu ne-am confruntat nicicând

ANEXE 179

sau, dimpotrivă, cu situaţii pe care le-am întâlnit în activitatea noastră, şi

să facem o analiză a modului în care am reacţionat, prin comparaţie;

organizarea seminarului a fost impecabilă.

2. Cum apreciaţi seminarul din punctul de vedere al metodei de predare?


Comentarii:

- din punctul de vedere al metodei de predare, cred că seminarul şi-a atins

scopul: acela de a demonstra că toate ideile exprimate de către

participanţi pe parcursul dezbaterii celor 5 studii de caz contează;

- moderatorii au încercat din răsputeri să clarifice fiecare situaţie care a

generat discuţii, cât mai detaliat cu putinţă şi pe baza unor situaţii

concrete;

- maniera de predare a fost foarte bine structurată; moderatorii au încercat

să-i ajute pe participanţi cât mai mult cu putinţă şi să-i încurajeze să-şi

exprime punctele de vedere;

- maniera interactivă a dezbaterilor a fost alegerea cea mai potrivită,

deoarece a dat posibilitatea fiecăruia dintre noi să-şi exprime părerile;

3. Apreciaţi că acest seminar a fost util pentru activitatea dumneavoastră?


Comentarii:

- în urma acestui seminar am conştientizat mult mai mult importanţa

activităţii grefierilor din punct de vedere etic şi comportamental; voi

folosi cunoştinţele dobândite în cadrul seminarului în activitatea mea

cotidiană;

- acest seminar mă va ajuta cu siguranţă în activitatea mea, deoarece vor

apărea situaţii dintre cele discutate aici şi multe altele; voi urma cu

siguranţă multe dintre sugestiile şi îndrumările oferite de organizatorii


seminarului pentru că, în acest fel, voi fi capabilă să fac faţă oricărei

situaţii;

- da, deoarece unele aspecte nu îmi erau clare înainte de a participa la acest

seminar şi, cu această ocazie, cele mai multe dintre acestea au fost

lămurite;

- a fost util deoarece ne-a oferit posibilitatea să aprofundăm normele

deontologice; cred că un grefier eficient trebuie, mai întâi de toate, să ştie

cum să se comporte, deoarece atitudinea sa dictează atitudinea

superiorilor săi şi a justiţiabililor faţă de acesta.

4) Cât de utile apreciaţi că au fost materialele de curs?

FOARTE UTILE � 97%

Comentarii:

- au fost utile pentru studierea aprofundată a legislaţiei din domeniul

deontologiei profesionale;

- am fost cu adevărat impresionat de rigoarea cu care au fost pregătite

materialele şi de modul de prezentare a acestora.

5) Cât de utile vi s-au părut discuţiile din cadrul grupurilor?

FOARTE UTILE � 100%

Comentarii:

- faptul că ne-am consultat asupra aspectelor controversate a dus la

dispariţia oricăror dileme şi, de asemenea, ne-a ajutat să cunoaştem mai

bine modul nostru de a gândi, acţiona şi, de asemenea, diferite practici în

acelaşi tip de situaţii; lucrul pe grupe este benefic pentru rezultatele

obţinute;

- foarte utile; seminarul a abordat aspecte care apar în practică, situaţii cu

care ne vom confrunta cu siguranţă în activitatea noastră; faptul că

discuţiile s-au purtat pe grupe a conferit seminarului interactivitate şi

dinamism;

ANEXE 181

- discuţiile pe grupe au fost utile datorită faptului că au fost interactive şi,

în acelaşi timp, au dus la o mai bună înţelegere a unor noţiuni şi situaţii;

- metoda grupurilor de lucru duce la o omogenizare temporară a opiniilor

şi la compromisuri minore; acesta este un lucru bun, deoarece învăţăm

să-i ascultăm pe ceilalţi şi să reflectăm asupra a diferite opinii, după care

le acceptăm sau le respingem.

6). Au reuşit moderatorii seminarului (formatorii) să menţină gradul de

motivare al participanţilor la un nivel înalt?

DA � 100 %

7) Toate sarcinile au fost clar explicate?

DA � 100 %

8). A fost foarte dificil să parcurgeţi toate documentele în timpul cursului?

DA � 100 %

9) Comunicarea cu moderatorii pe parcursul seminarului a fost bună?

DA � 100 %

10) Aţi prefera un seminar mai interactiv?

DA � 30 %

NU � 70 %

Comentarii:

- cred că un seminar mai interactiv ne-ar �speria� puţin, deoarece nu

suntem obişnuiţi cu o astfel de formă de pregătire;


- seminarul a avut un rol activ în discutarea aspectelor teoretice şi practice

referitoare la Codul deontologic; absolut fiecare grefier ar trebui să

cunoască aceste aspecte, pentru a le respecta cu corectitudine şi

profesionalism;

- poate seminarul ar trebui să abordeze situaţii de fapt mai concrete, care

nu apar foarte adesea în practică; în asemenea caz, dacă am fi puşi în faţa

unor situaţii pe care nu le-am prevăzut în nici un fel, discuţiile ar putea fi

mult mai animate;

- aş prefera ca un asemenea seminar să fie organizat pentru viitorii grefieri

şi judecători, pentru a se stabili mai clar relaţia dintre judecători şi

grefieri.

11) Apreciaţi că seminarul a fost deosebit de interesant şi util:

DA � 100 %

12). Tema seminarului este foarte utilă pentru grefieri:

DA � 100 %

13). Voi folosi cunoştinţele dobândite pe parcursul seminarului în exercitarea

atribuţiilor de serviciu:

DA � 100 %

codul deontologic al grefierilor

Documents