Clasicismul

Curent

- razvratire sociala a burgheziei impotriva aristrocratiei si monarhiei – revolutia franceza – „egalite et fraternitate” –> utopie sociala care se rasfrange asupra muzicii

- se merge inapoi la simplitate - reforma antiornamentala

- renuntarea la polifonie

- fiii lui Bach scriu in alt stiul

- fuga -> „fugatto”

- epoca cu multi filozofi importanti Hegel (teza, antiteza si sinteza) , Kant, H...”?”

Limbaj

Sistemul muzical – tonal M – m

- se descopera armonicul 9 – de rezolvare fata de fundamentala

=> urcarea pe scara armonicelor 1, 2, 3, 5, 7, 9

=> folosirea septimei de dominanta (D7) si a nonei de dominanta (D9) – Beethoven si romantici

Structura de profunzime

Sintaxa – eliminarea polifoniei

- se foloseste doar omofonia

- epoca Clasicismului - emanciparea dinamicii muzicale

- dinamica este notata – ppp -> fff

- timbru modern – marirea orchestrei, domina alama si percutia

- melodia se debaraseaza de ornamentatie

- dpdv melodic muzica tinde spre simplificare in melodie si complexitate in forma

- discurs sonor bitematic

- muzica duala – planul tonalitatii M/m, tema I si II – masculin si feminin

- se descopera forma de sonata

Expozitie – t1, punte, t2, concluzie, coda

Dezvoltare

Repriza t1, t2 (in t0 – tonalitatea de baza)

- discursul muzical – 5 componente

expunerea tematica, punte, concluzie tematica/rezumat, dezvoltare tematica, coda/cadenta finala

- dezvoltarea

instabila tonal explozie tematica si tonala modulatie continua prelucrare tematica – ipostaza omului european (prelucrarea si exploatarea

naturii)

- se proiecteaza profilul Hagelian – teza antiteza si sinteza

- filozofia ia locul teologiei

- melodia clasica are trei componente – intrebarea, raspunsul si concluzia

- ritmic, fata de Baroc (monotematic si monocelular), este o muzica bitematica, cu doua pulsatii diferite pentru fiecare tema

- dpdv timbral – sonoritati mult mai ample, dinamica puternica

Gramatica generativa

1. – melodia si forma se bazeaza pe legile simetriei si ale propozitiei

- obiectivitatea compozitorului, sectiunea aureea => teme cu fraze 4 +4, echilibrate perfect

repriza la Mozart este alcatuita din acelasi numar de masuri ca si expozitia

2. – aceleasi reguli armonice

- apare cromatizarea IV↑, VI ↓ - Mozart , sonata nr 14

- se mareste gravitatea V – IX - Beethoven, Patetica =>Wagner cu II↓ → I

I

- se foloseste cadenta inselatoare sau evitata (Beethoven) V – VI – V – IV – I

3. – ca rest al perioadei ornamentale se utilizeaza pe scara larga doar 6/4 la 5/3, apogiatura mai ales la Mozart

- sfarsitul triumfal – „impacarea temelor”, lung si in Major

Structura de suprafata

- diferentieri stilistice mari intre compozitori

- folosesc acelasi sistem muzical si gramatica

In opera lui Beethoven apar perioade stilistice diferite – tinerete , maturitate si ultumele cvartete.

La Mozart – diferenta intre creatia de tinerete si Requiem si ultimele opere

- pune accent pe expozitie in dauna dezvoltarii

- expune mai multe temele decat sa le dezvolte

- surplus tematic – GTP si GTS

Expozitia : A in Do major, cu „n” teme, punte, B in Sol Major cu „n” teme

Dezvoltarea – in loc de dezvoltare aduce de multe ori teme noi – episoade tematice, teme pasagere.

- evidentiaza o estetica a expozitivismului – surplus tematic

- finalis scurt, echilibru, simetrie

Beethoven

- revolutionar

- primul compozitor care pune in evidenta prelucrarea tematica a dezvoltarii

- estetica dezvoltatoare

A (tema 1, tema 1 dezvoltata) Punte B (tema 2) B dezvoltat Dezvoltarea Repriza A punte B

Devoltarea 1 dezvoltarea 2 dezvoltarea 2 (3) dezv.3

Concluzie dezvoltatoare Finalis foarte lung (coda)

dezvoltarea 4

- cel putin doua dezvoltari, maxim cinci

- uneori repriza este mai mare decat expozitia

Simfonia a III a este mostenirea romanticilor, se pierde echilibrul si simetria

Tipuri de dezvoltari

- sintetica – sinteza t1 si t2 (si la Mozart) partea cea mai pregnanta din t 1 si 2

- tehnica de eliminare – introdusa de Beethoven

Faza 61sunet/acord = pregnanta pregnantei

Faza 5 Cel1 cel2

Faza 4submtv1 sm2

Faza 3 M1 M2

Faza 2 Per1 P2 se elimina

Faza 1 ______________________________ ________________________

Fraza 1 8 masuri Fraza 2

selectie naturala – cel mai puternic supravietuieste

proces de alchimie, tehnica ezoterica din evul mediu, renastere si baroc – extragerea faramei de aur din orice = extragerea celei mai pretioase parti – faza6

- pe parcursul dezvoltarii se degaja energie f mare, crescendo catre climax, dinamica „fff”, apoi totul se calmeaza mult mai repede – sectiunea de aur

- tehnica aditionarii tematice

se foloseste la inceputul unui discurs muzical tema I se naste treptat (Simf I, pIV, si simfonia a IX a)

1 sunet, celula, motiv, perioada si fraza

- primul care schimba cadrul intrebare, raspuns concluzie

incepe cu un raspuns, iar intrebarea este repetata de mai multe ori Beethoven este primul compozitor interogativ

- spre sfarsitul creatiei:

Nostalgia modalismului – simfonia a IX – re la re – mod dorian pe re, tonalitatea se clariica f tarziu

Nostalgia monotematismului – simfoniile 5 si 8 – noua varianta de monotematism (excesiv) – forma ciclica (reluarea temei)

Nostalgia polifoniei – ultimele cvartete de coarde – p2 si p4 forma de fuga

- ultimul clasic, primul romantic

- antidogmatic

- predilectie catre marsuri – simf a 3 a si in sonate

- atunci se nasc ideile socialiste, dupa revolutia franceza

- entuziasm fata de Napoleon (simf. 3) , pana s-a proclamat imparat

- foloseste modulatii bruste la tonalitati indepartate => romantism

- cromatizeaza in unele lucrari discursul sonor (Patetica)

EM – monodoe

R – polifonie

B – polifonie (fuga) si omofonie (preludiu)

C – omofonie – fugatto devine sectiune a dezvoltarii

EM – melodia

R si B – ritmul

C – dinamica si instrumentele noi