Anul VI Nr. 71 - Ianuarie 2011 INTERNET: Hwww.ianosel.comH Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel

Despre semnificaţia zilei de 1 Decembrie, s-a scris şi s-a vorbit mult. S-a sărbătorit de fiecare dintre noi, aşa cum am crezut de cuviinţă. Pe o ploaie măruntă şi deasă de început de iarnă, în mica noastră urbe aco- perită parcă tot mai mult de vălul indiferenţei şi lipsei de speranţă, o mână restrânsă de ciacoveni au încercat să marcheze evenimentul, după posibilităţi. Conducerea Primăriei a depus o coroană de flori ( artificiale ) la Monumentul Eroilor. Liceul din localitate a fost reprezentat la iniţiativa d-nei director adjunct, prof. ing. Ioana Lăzău - prezentă la eveniment - cât şi la invitaţia conducerii Primăriei, de elevii clasei a III - a, care timp de 20 de minute au prezentat un program artistic dedicat Marii Uniri. Cu câte o panglică tricoloră în piept şi un ste- guleţ în mână, au cântat şi au recitat cântece şi poezii patriotice. Au fost răsplătiţi cu sucuri şi ciocolată, oferite de Primărie. La plecare, d-na Mariana Stoianovici - responsabil cultural - le-a mulţumit pentru prezenţa la eveniment. Răspunsul unuia dintre elevi, ne-a surprins pe toţi cei de faţă: - “Dar credeaţi cumva, că puteam lipsi?!” Orice comentariu ar fi de prisos. Cu toate acestea, unii dintre aleşii locali au prefe- rat să stea în localul din vecinătate la o cafea, un coniac, sau o bere, că doar era sărbătoare. Alţii au procedat ca de fiecare dată, adică, nu s-au implicat în niciun fel. Singura problemă (spre exemplu), care îl frământă pe un lider politic local şi cămătar vestit, cu nivelul de inteligenţă al unei marmote, este legată de scăderea cuantumului indemnizaţiei pentru şe- dinţele de Consiliu Local. Iată că nici după mai bine de 10 ani de mandat, dintre care (printr-un concurs nefericit de împrejurări) 8 ca viceprimar, nu ştie că aceasta reprezintă 5% din retribuţia primarului. Pes- te un an şi jumătate însă, el şi alţii ca el ne vor bate din nou la uşă convingându-ne cât de multe vor să facă pentru comunitatea noastră şi cum vor aduce fericirea în casele fiecăruia dintre noi. Ne vor cere în schimb, doar votul. Vor lăsa la plecare şi o găle- tuţă cu câte ceva de-ale gurii şi poate chiar câţiva bănuţi otrăviţi. Unora dintre ei ar trebui să le arătăm atunci, cartonaşul galben sau roşu. Asta doar aşa, că tot sunt parte din culorile drapelului naţional ... .

Aşa cum deja ne-am obişnuit de câţiva ani încoace, prin grija părintelui vicar general Msgr. Kobor Gheorghe, Moşul a fost şi în a- cest an prezent printre elevii Liceului ciaco- vean. Aşa se face că, din clasă în clasă a fost însoţit de preotul catolic Filip Dorin, fie- care dintre cei peste 800 de elevi primind câte o cutie, conţinând cadouri sosite tocmai din Anglia şi Olanda. În unele cutii era şi câte o felicitare de la copiii care l-au convins pe Moş, să aducă cadourile. Firesc ar fi acum, să li se răspundă printr-o scrisoare de mulţumire. Căci cine ştie?! Printr-un simplu gest de recunoştinţă, se pot lega prietenii trainice ... .

Mi-a fost dat ca după zeci de ani în care am trecut de sute de ori pragul Bisericii Ortodoxe din Ciacova, să asist timp de o oră, la ceva cu totul aparte. Pentru prima dată în altarul lăcaşului de cult s-a organizat un spectacol de înaltă ţinută artistică şi au răsunat aplauze. Ne-a onorat cu prezenţa, cvartetul „Incanto Quartetto” al Operei Naţionale Române din Timişoara, însoţit de doi solişti de marcă ai aceleeaşi prestigioase instituţii culturale. Programul muzical a cuprins piese - îndeosebi colinde - din repertoriul naţional şi internaţional. Împreună cu întreaga asistenţă

în picioare, s-a cântat în final „O, ce veste minunată”. Nu pot să închei fără a lăsa posterităţii, numele protago-niştilor care prin talentul lor şi repertoriul ales, ne-au trans-pus preţ de o oră, într-o lume mai curată şi mai bună.

Instrumentişti: Ovidiu Adrian Rusu - vioară, Veaceslav Minzat - vioară, Marius Bernecker - violoncel şi Nada Petrov - vioară. Solişti: Mihaela Marcu şi Dan Patacă. Organizatori: Primăria Ciacova şi Biserica Ortodoxă.

Pagină realizată de: Mihai Aurel Ianoşel

CETATEA CIACOVEI PAGINA 2

Colectivizarea în Ciacova s-a terminat în `62, astfel că nu au mai lăsat nici un ţăran să fie particular. În ultimi ani însă, n-au mai rămas la colectiv decât oameni în vârstă. Era nevoie să se lucreze pământul cu maramureşeni, bistriţeni şi bihoreni, care dând aici de bine, nu s-au mai întors la casele lor. Dar despre aceasta am mai relatat şi într-un episod anterior. În Ciacova era plin de meseriaşi, de aceea a putut funcţiona Şcoala de Ucenici. Şi aici vreau să menţionez ceva: fratelui meu i s-a recunoscut în Germania diploma aceea şi dreptul de a instrui la rândul lui, ucenici. Cumnatul meu a avut dreptul în baza diplomei, să-şi deschidă un atelier. Erau la noi vreo 5 croitorii, unele chiar de lux, care lucrau cu ucenici. Lumea nu se îmbrăca cu haine de-a gata, îşi confecţionau la comandă. Aveam şi mai multe tâmplării. Se confecţiona mobilă la comandă. Eu am o mobilă care curând va avea 100 de ani, pe care a comandat-o bunica mea, un dormitor. E la fel de trainică ca atunci. Erau apoi opincarii, pentru că toţi ţăranii indiferent de naţie, umblau în opinci. Erau şi sârbi, şi români şi nemţi, opincari. Nu se purtau cu obiele, la noi. Şvabii mai umblau şi în şlapi (şlaiheri). Nici nu concepeau unii alte încălţări, pe timp călduros. Deci la noi, erau foarte mulţi meseriaşi. Nu mai găsesc acum la nimeni, pieptene de os. Era unul care făcea astfel de pieptene din corn de vacă. Toată lumea folosea pieptene de os. Eu cred că e şi cel mai sănătos, dar acum nu se mai confecţionează. Meseriaşii mergeau la târguri până la Bozovici, prin tot Banatul. Erau trei: cel care făcea piepteni, cel care făcea perii şi cu tata, ceasornicarul. La Ciacova e un dezastru acum, nu mai e nici frizer. Vine unul din satul vecin să tundă lumea, când pe vre-muri erau câteva frizerii şi bărbaţii mergeau şi stăteau acolo la bârfă. Aveam şi coafură pentru femei cu multe coafeze pricepute. În Ciacova era câte o asociaţie a femeilor cât şi a pompierilor voluntari. Acum toată lumea aşteaptă să vină pompierii militari să le stingă focul. La Ciacova erau foarte mulţi pompieri. Era regiunea Banat pe vremea aceea şi se făceau concursuri ale formaţiunilor de pompieri. Veneau din mai multe părţi, aveau uniforme. La Ciacova au fost de prin 1900, aveau uniforme şi coifuri foarte interesante. Şi pompierii organizau câte două baluri pe an, la care veneau îmbrăcaţi în uniformele acelea frumoase. Se organiza şi balul femeilor, cu tombolă pentru copiii săraci. Mergeau din casă în casă ca să strângă obiecte pentru tombolă. Se adunau bani care se donau ori la Azilul de bătrâni, ori copiilor săraci. Erau lucruri caritabile. Era apoi balul strugurilor, când se împodobea toată sala Căminului cultural cu struguri care atârnau. Era un obicei, să furi struguri: venea paza, te prindea, plăteai o amendă şi aceia erau banii cu care se ajutau familiile sărace. Era frumos pentru că toată lumea venea în perechi, în costume populare: ungurii veneau în costume ungureşti iar nemţii în costume tiroleze, cu fuste pestriţe, bluze albe şi un laibăr negru. Erau şi baluri simple. Erau foarte mulţi tineri. Întotdeauna erau 50 - 60 de fete şi 50 - 60 de băieţi. Sala mare de la Căminul cultural din Ciacova putea găzdui câteva sute de persoane. De multe ori se prezenta o piesă de teatru şi după aceea era bal, până în zori. Tatăl meu făcea nişte afişe foarte frumoase pentru spectacole şi programul muzical. Scria: „Cântă muzica Bach” - Bach fiind tatăl meu. Eu am fost în echipa de teatru. Jucam în mai multe piese şi făceam mereu repetiţii. La Ciacova erau două mori care lucrau non-stop. Aveau foarte mulţi angajaţi. O bună parte din făina gata măcinată se ducea direct în Rusia. Marganovici - fotbalistul, era muncitor la moară. De dimineaţa până seara încărca vagoane, şi totuşi era golghe-terul ciacovenilor. Se juca fotbal pe gratis, fără vreun avantaj material. Ciacova avea aşadar echipă de fotbal faimoasă în tot judeţul. Deci asta am vrut să spun, atunci era realmente o mişcare sportivă benevolă, din dorinţa de a face ceva. Era o oarecare renaştere, după război. Mai târziu, fotbaliştii pretindeau un post de pedagog sau să fie angajaţi undeva unde să nu facă nimic, doar să joace. Mişcarea sportivă de amatori a decăzut de tot, fiind coordonată de oameni nelegaţi spiritual de Ciacova. Imediat după `46, în Ciacova se instituise şi paza comunală. Toţi bărbaţii din comună erau obligaţi să facă cu rândul paza obştească. Noaptea erau câteva echipe de paznici. Se fura mult. S-a tot zis că nu-i drept ca bogaţii să fie bogaţi şi săracii, săraci. Unii, ca şi acum, au înţeles că trebuie să fure. Vremurile iată, se repetă şi parcă e chiar mai rău ca atunci. Aşa cum spuneam, am putut emigra în Germania. Mulţi de-ai noştri, care aici au fost contabili sau altceva, au ajuns acolo oameni de serviciu. Până şi renumita Ani Nemtetz, care fusese în echipa naţională de handbal, terminase sportul fiind profesoară la Ciacova şi antrenoare, dar în Germania nu a nimerit-o prea bine. Deci nu aveam ce să fac acolo. Ar fi o absurditate să zic că am rămas aici din mare patriotism. Am avut aprobare din 1958 să ne stabilim în Germania şi fratele meu, Toni, a fugit în `89 peste Dunăre, pentru că avea nişte feciori care voiau să fugă şi a zis: „decât să-mi împuşte copiii peste graniţă, mai bine organizez eu treaba şi fug împreună cu ei”. Au plecat greu, cu datorii mari. Sora mea a cumpărat paşapoar-tele. 32.000 DM a dat pe ele. Vreau să spun că mulţi nu sunt nici acum, mulţumiţi. Nu s-au realizat şi nu au ajuns la nivelul dorit. Aşa se face că eu am rămas acasă ... .

(sfârşit) - Benkő Magdalena -

CETATEA CIACOVEI PAGINA 3

Ne onorează ...

Era o pasionată cititoare a ediţiei on-line a ziarului nostru. Ne-a scris la redacţie. Am corespondat o perioadă pe internet. I-am propus să ni se alăture în colectivul re-dacţional. A acceptat cu plăcere şi acum face parte din echipa noastră. În anul 1995 a absolvit Liceul “Alexandru Mocioni” din Ciacova. A urmat cursurile Facultăţii de Litere, Istorie şi Filozofie în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. În anul 2009 obţine masteratul în cadrul Facultăţii de Jurna-listică, secţia Management şi marketing în publicitate. Este profesor titular la un important liceu timişorean. Cea mai mare realizare de până acum: fiul Alexandru.

De mai bine i ivesc de zece an pr Ciaco a oar fârşit d ăptă- v d la s e s mână şi chiar şi atunci, în fugă. Îmi este dor de locul unde am co- pilărit. Mă leag de aceas ă locali- ă t tate, cele mai frumoase amintiri, mult realizări şi mai ales pă inţii e r mei. Recunosc că, mi-a fost greu să mă ada tez la tumultul raşului p o Timişoara ( unde locuiesc acum ), însă în timp am învăţat să cred în existenţa unui refugiu, al unei minunate oaze de linişte: oraşul copilăriei mele. Surprinzător, la numai câţiva ani după plecarea mea, am început să realizez că frumuseţea de altădată a acestei zone, pierea sub ruinele timpului. Îmi plăcea să mă plimb prin centrul Ciacovei, unde se uneau într-o horă minunată, o suită de stiluri arhitecturale valo-roase. Timpul s-a prins şi el în horă şi surprinzător a jucat cel mai bine. Din păcate, a câştigat. Trofeele câştigate se înşiră pe strada ce împrejmuieşte centrul. Poate vă între-baţi cum arată trofeele timpului? Păi vă răspund: - Ruinele! Acestea sunt trofeele timpului şi a nepăsării celor care răspund de valorile arhitecturale ale Ciacovei. Priveam şi nu-mi venea să cred. Clădiri care odată mă fă-ceau să ridic capul înspre cer şi să exclam: ,,Ce frumoase sunt”, acum îmi cerşesc priviri lăsate înspre pământ. Sunt doar mormane de moloz. Apoi, fără să jignesc pe nimeni, că nu asta intenţionez, am văzut că, din armonia de culori

regăsită odată la clădirile care de mult trebuiau declarate monumente, te izbesc acum, dezarmant nuanţe ale ,,bunului gust”. Şi totul pare acum mult mai altfel. Poate şi datorită faptului că acum, privesc cu ochii maturului care chiar vede şi înţelege. Mai spun că strada copilăriei mele scăldată cândva de miresmele caişilor înfloriţi, este şi acum scăldată, dar de apele ajunse până lângă casele care se încăpăţânează să reziste la atâta umiditate şi care parcă, cer disperate ceva atât de ... normal, ceva ce alţii aveau încă înainte de Hristos: canalizare (sau măcar şanturile care odată existau). Ei, da. De promisiuni suntem sătui. Ba chiar ne-am şi îngrăşat. M-a bucurat însă, să văd recent, că se mai repară unele lucruri şi chiar se reconstruiesc altele. Felicitări celor care se implică. Las în urmă aceste nemulţumiri şi privirea mi se îndreaptă spre adevăratele valori ale localităţii. Oameni care mi-au îndreptat paşii spre o lume care părea inaccesibilă: profesorii. Am studiat la Liceul ,,Alexandru Mocioni” şi sunt mândră să spun asta ori de câte ori am ocazia. Pot spune fără să greşesc, că am făcut şcoală cu adevărat. Şi acest lucru îl certific fiind acum, la rândul meu, profesor. Pe aceşti oameni deosebiţi i-am purtat în suflet şi îi port mereu, cu mult drag. M-au învăţat să cred în mine, în forme care au valoare. Au făcut diferenţa în-tre ce este trecător şi ce este permanent şi au ştiut să-mi inoculeze corect definiţia valorii. Tuturor le mulţumesc. Am avut un model în anii mei de şcoală, în acest liceu. Doamna dirigintă, Măgăran Luminiţa. În tot ceea ce am făcut de-a lungul carierei mele, stimată doamnă dirigintă, cuvintele dumneavoastră mi-au fost povaţă, sprijin şi îndemn. Vă mulţumesc şi pe această cale! Sunt convinsă că, valoarea şcolii ciacovene a rămas la un standard ridicat şi acest lucru mă bucură enorm. Mai vreau să remarc cu bucurie, că ÎNCĂ se mai păstrează salutul şi familiaritatea oamenilor pe stradă. Ciacovenii sunt oameni minunaţi. Chiar dacă mă întorc doar pentru câteva ore săptămâ-nal în locul copilăriei mele, recunosc că acest petec de pământ este pentru mine cel mai valoros. Aici, sărut iu-birea părintească şi întâlnesc blândeţea în ochii celor ca-re mi-au dat viaţă. Aici, cândva ridicam ochii şi spuneam: - ,,Cât este de frumos!”... Mulţumiri domnului Mihai Ianoşel, pentru oportunitatea oferită.

Prof. Simona Perian

Beneficiind de amabilitatea proprietarului ziarului “Cetatea Ciacovei”, care o perioadă îndelungată de timp a purtat uniforma noastră slujind aceeaşi cauză, începând din acest număr vom fi prezenţi în coloanele ziarului cu informaţii care sperăm şi dorim să vă fie utile. Aceasta, îndeosebi pentru prevenirea unor fapte antisociale pe care unii locuitori ai urbei noastre sunt tentaţi să le comită, cât şi pentru a vă prezenta aspecte din activitatea noastră. Pentru început, voi face o succintă prezentare a unor activităţi desfăşurate şi constatări efectuate în ultimul trimestru al anului recent încheiat. Astfel: - Fenomenul speculei cu ţigări de contrabandă a fost şi rămâne în atenţia noastră în permanenţă. Au fost depistate mai multe persoane care valorificau ţigări timbrate în Serbia. Fapta contavine art. 270 alin.3 din Lg. 86/2006 modif. prin OUG 54/2010. Făptuitorilor le-a fost întocmit dosar de cercetare penală sau a a fost luată măsura sancţionării contravenţio-nale cu amendă de 20.000 (două sute milioane vechi) lei, în funcţie de cantităţile ce urmau a fi valorificate. În toate cazurile s-a luat şi măsura confiscării ţigărilor. AVIZ AMATORILOR! - Au fost depistaţi mai mulţi cetăţeni care au comis acte de braconaj pe raza nostră de competenţă. Acţionând cu operativitate în baza informaţiei obţinute în una din situaţii, a fost depistat un grup de cetăţeni străini care au vânat (împuşcat) 116 ciocârlii. Acestora le-a fost întocmit dosar penal conform prevederilor legale, fiind deferiţi justiţiei. - Faptele ce contravin legislaţiei rutiere, sunt deasemeni în atenţia noastră. Astfel, numai

în ultimul trimestru al anului trecut, au fost constatate două infracţiuni (conducere autoturism fără permis şi conducere autoturism în stare de ebrietate). În ambele cazuri s-a întocmit dosar de cercetare penală. Deasemeni, contravenţiile la regimul circulaţiei rutiere au fost sancţionate cu fermitate de fiecare dată când au fost constatate. - Atragem atenţia asupra unui fenomen cu care ne confruntăm în ultima perioadă: În zonă îşi fac simţită prezenţa, persoane care “doresc” să achi-ziţioneze sau să valorifice diferite produse (lemne, fier vechi, oale, lână, animale, etc.), căutându-şi potenţiale victime ale unor infracţiuni de furt sau tâlhărie. Activitatea de vânzare - cumpărare este doar un paravan. În cazul semnalării unor astfel de situaţii, vă rugăm să ne anunţaţi de îndată. Poliţiştii din cadrul Poliţiei oraşului Ciacova, îşi desfăşoară activitatea 7 zile din 7, 24 de ore din 24, fiind în permanenţă în sprijinul dumneavoastră. Un echipaj de poliţie este în permanenţă pregătit să facă faţă situaţiilor pe care le semnalaţi. Putem fi contactaţi la sediu, telefon 0256/399250 sau telefonul mobil al patrulei de serviciu: 0752 654999. Fiind la început de an, permiteţi-mi să vă urez tuturor ”La Mulţi Ani!” , fără evenimente neplăcute.

Şeful Poliţiei Inspector de poliţie Pălăduţă Victor

CETATEA CIACOVEI PAGINA 4

Don’ primar, mă sună cetăţenii în disperare şi mă întreabă când o să mai distribuiţi publicaţia Primăriei, în care faceţi promisiuni interesante?! De Paşti şi de Rugă! Dar recomandă-le un ziar mai serios: “CETATEA CIACOVEI”

(Informaţii preluate de pe: www.primariaciacova.ro) - Extindere şi modernizare sistem de alimentare cu apă şi canalizare. - Reabilitare şi extindere sistem centralizat de ali-mentare cu apă a oraşului. - Reabilitare - modernizare străzi oraş şi pietruiri de drumuri şi străzi în sate. - Construirea de locuinţe pentru tineri. - Înfiinţarea şi dotarea de cabinete medicale în sate-le aparţinătoare. - Reabilitare - modernizare grădiniţe şi şcoli. - Proiect - Cămin cultural Petroman. - Proiect „Tschakopark, veche bijuterie a oraşului”. - Reabilitare drumuri din suburbia oraşului. - Reabilitarea şi modernizarea sistemului de ilumi-nat public. - Implementarea de acţiuni pentru realizarea de energie convenţională (eoliană).

ODA PROŞTILOR

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând, Pe actualii dar şi foştii, Cei mai deştepţi de pe Pământ Au fost întotdeauna ... PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost, Mai bine strigă-n gura mare: "Iubite Doamne, fă-mă ... PROST!"

De ce să tragi ca la galeră, Să-nveţi atâtea fără rost, De vrei să faci bani şi avere, Ajunge numai să fii ... PROST.

În lumea asta cu de toate, Unde se-nvaţă contra cost, Păcat că nici o facultate Nu dă şi diplome de ... PROST.

Avem impozite cu carul Şi înotăm în sărăcie, Dar ce buget ar avea statul De-ar lua impozit pe ... PROSTIE?!

Ei sunt ca iarba, cu duiumul, Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti ! O, Doamne, de ne-ar creşte grâul Cum cresc recoltele de ... PROŞTI.

Şi-n lumea asta răsturnată, Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi, Savanţii noştri mor de foame Iar PROŞTII sunt cei mai … deştepţi!

Un soldat american urma să se întoar-că acasă, după ce o lungă perioadă de timp luptase pentru gloria ţării sale, unde-va pe pământ străin. Le telefonează pă-rinţilor să-i anunţe: - Dragii mei, mă întorc acasă. Vreau însă să vă cer o favoare. Am un bun prieten care vreau să locuiască împreună cu noi. - Dar nu este nici-o problemă! Ne face chiar o mare plăcere! - Trebuie să vă spun însă, că el e infirm. A călcat pe o mină şi nu mai are un picior şi un braţ.

- Ne pare rău fiule, dar în cazul acesta pentru noi ar fi o adevărată povară. Avem şi noi viaţa noastră şi sperăm să ne înţelegi. Întoarce-te, dar uită definitiv povestea asta! Fiul a închis telefonul, iar părinţii nu au mai avut niciodată prilejul să-l audă. Într-o bună zi, au primit însă o veste: fiul lor a murit într-un accident, existând suspiciuni de sinucidere. Îngroziţi, au luat un avion mergând la morgă să recunoască cadavrul. Era fiul lor. Au rămas surprinşi, constatând ceva de care ei nu ştiau. Fiul lor nu mai avea ... un braţ şi un picior. Oricare dintre noi putem fi ca părinţii acestui soldat. E mai comod să-i avem aproape şi să-i iubim pe cei perfecţi fizic, dându-i deoparte pe cei aflaţi în suferinţă. Iar într-o bună zi, când deja e prea târziu, ne dăm seama cât de mult am pierdut ... .

Câinii vagabonzi au reprezentat o problemă care a dat multă bătaie de cap în ultimii ani, locuitorilor oraşului nostru. Conducerile admi-nistrative nu au reuşit încă, să-i găsească o re-zolvare. Aşa se face că, organizaţi în adevărate haite, atacă trecătorii şi îndeosebi copiii. Mai nou, “lovesc” şi gospodăriile cetăţenilor, omo-rând păsările de curte, iepurii şi chiar o capră. Aşa s-a întâmplat pe la mijlocul lunii decembrie, când au fost vandalizate pe timp de noapte, câteva gospodării de pe str. T. Vladimirescu. În aşteptarea “ortacilor” de luptă, în centrul oraşului.

Redacţia ziarului nostru îşi ex-primă regretul că nici de data aceasta, conducerea Primăriei nu a dat curs sugestiei noastre de a organiza o masă festivă în preaj- ma Crăciunului, pentru vârstnici şi nevoiaşi. Din acest an însă, vom avea parte de multiple acte de caritate. Alegerile locale ce se apropie, ne vor oferi din nou şan-sa de a asista la scene dezgustă-toare, dintr-un spectacol sumbru oferit de ... competitori. Procuraţi-vă bilete! Locurile din faţă sunt deja rezervate naivilor!

Vă vine să credeţi cum trec anii?! “Cetatea Ciacovei” a intrat în al şaselea an de ediţie. De tot atâta vreme, intrăm în case-le d-voastră cu aspecte multiple în limita spaţiului redus de care, din motive financiare, dispunem. Ne-am propus să fim o fereas-tră deschisă spre trecutul glorios al urbei noastre, prezentându-vă şi evenimente din actualitate. Suntem un colectiv de nepro-fesionişti în ale ziaristicii, însă animaţi cu toţii de aceeaşi do-rinţă: de a face ceva util pentru cei din jurul nostru! În ce măsu-ră am reuşit, rămâne la apre-cierea fiecăruia. Vă mulţumim celor mulţi care ne scrieţi, ne aduceţi elogii, sau chiar ne criticaţi. Astfel, ne faceţi să fim mai buni!

Colectivul redacţional

Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris - Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 – 7435.