Calitatea vieții din perspectiva sănătății

Conf. Univ. Dr. Antonio SANDU

Calitatea vietii: modalitati de definireDefinit ca sensul vieții unei ființe umane,Rezultatul evaluării la nivel mondial,Din punct de vedere uman,De propria viață,Calitatea vieții este un concept de evaluare,Fiind rezultatul raportarea condițiilor de

viațăȘi a activităților care compun viața umană,Necesitatile, valorile, aspirațiile umane.

Aceasta se referă la evaluarea globală a vieții (cât de bine, viața este satisfăcător pentru persoanele diferrent, grupuri sociale)

Evaluarea condiții diferite de sfere ale vieții:Calitatea de ambianta,Calitatea muncii oamenilor,Interpersonale de calitate relație,Calitatea vieții de familie (Zamfir, Vlăsceanu,

1998).

Calitatea vieții, bunăstarea și fericireaSociologia contemporană ia în considerare o

serie de fapte sociale care se refera la "bunăstarea" populației,

Rezultatele politicilor sociale aplicate la nivel de comunitate sau regiune, prin intermediul unor indicatori sociali numit "calitatea vieții".Studii sociologice privind calitatea vieții au reușit să reunească cercetări în domenii separate, la care se asigura o coerență gnoseologic. Definirea conceptului de calitate a vieții este considerată o continuare "dintr-o perspectivă diferită a conceptului de fericire»(Rebedeu, Zamfir C., 1982).

Originea termenului "Calitatea vieții"

Ea a apărut, pentru prima dată, în mass-media occidentală, în vara anului 1967 (Teodorescu, 1982),

În urma eșecului unui petrolier pe o plajă,Și mai târziu a fost preluat în timpul dezbaterilor

privind indicatorii sociali cu referinta critica pe standardele de calitate viață

Și la nivelul speranței de viață în ceea ce privește propria viata a diferitelor populații și categorii.

Studiul "calității vieții" începe ca o analiză a realității sociale

Ca un câmp unitar de forțe care interacționeazăPrintre care, dimensiunea economică este doar

una dintre ele.Dezvoltarea și funcționalitatea personalității

sociale a individului, (Timms, Timms, 1977)Grup sau comunitate, în diferitele sale aspecte,Formează latura subiectivă a calității vieții,

rapoartele sale cu sursele constituie latura obiectivă.

În studiul calității vieții, urmărim o serie de particularități:de a dezvolta personalitatea socială a

individului,efectele socializării,modul de viață,stilul de viață și aspirațiilede auto-realizare (Vasile, 2010).

Indicatori ai calității vieții Rebedeu, Zamfir, 1982): 1. indicatori obiectivi 1.1 nivel de trai 1.2 Materialul bunăstarea 1.3 Venitul mediu 1.4 muncă și timp 1.5 asistență medicală 1.6 stării de sănătate a populației 1.7 Gradul de acess la serviciile sociale 1.8 Forma și nivelul de asistență socială

2. indicatori subiectivi 2.1. fericirea individuală 2.2. satisfacția în muncă 2.3. grad de auto-realizare, etc

Calitatea vieții în raport cu sănătateaTermenul de sanatate legat de calitatea vieții

se referă la gradul în care aspectele semnificative ale vieții personale sunt influențate de starea de sănătate și intervențiile legate de sanatate, cum ar fi asistenta medicala.

Conceptul de calitate a vieții derivă din conceptul general care reuneste cercetare privind bunăstarea, satisfacția, etc

Calitatea vieții corelată cu sănătateaCalitatea vietii, corelata cu starea de

sănătate, analizează gradul în care starea de sănătate și de procese terapeutice influențează bunăstarea sau să-l mențină în limitele de o relativă normalitate.

Debrs Lerner și Carolyn Schwartz (2000) atrage atenția asupra faptului că, în ultimele decenii, accentul principal este de performanță a sistemului sanitar, măsurată prin calitatea indicatorilor de viata.

Calitatea politicilor vieții și sănătățiiCalitatea studiilor de viață bazate pe sănătate sunt

utilizate în evaluarea programelor de sănătate, construcția a politicilor de sănătate, dar și în practica clinică curentă.

Calitatea indicatorilor de viață sunt considerate mai puțin obiectiv decât cele de morbiditate și mortalitate în analiza eficienței serviciilor de sănătate, dar mai aproape de viziunea de pacienti asupra bunăstării;

Și, prin urmare, mai indicat în măsurarea eficienței subiectivă a programelor de sănătate și de îngrijire medicală, în special în ceea ce privește pacienții cronice.

OMS corelează calitatea vieții la modul în care indivizii percep statutul lor social, raportul a valorilor culturale și a standardelor proprii și aspirații. (OMS 2008 cf.. Et all Campian).

Organizatia Mondiala a Sanatatii calitatea vieții (WHOQOL) identifică 6 domenii cu 24 dimensiuni ale calității vieții, propune 100 de articole pentru a analiza calitatea vieții corelată cu sănătatea.

Înțelegerea calității vieții permite factorilor de decizie din domeniul sănătății publice și politici de sănătate:să crească precizia în analiza cost-beneficiu,proiecta politici de sănătate privind terapiile

care permit prelungirea vieții / creștere a calității vieții,

evalua necesitățile de finanțare în domeniul sănătății,

să stabilească protocoale terapeutice noi, etc

Dimensiunile calității vieții legate de starea de sănătate:

Dimensiunile de analiză a calității vieții legate de starea de sănătate:Starea de sănătate fizică în ceea ce privește starea

de vigoarea de oboseală, durere sau disconfort, somn sau odihnă.

Starea de sanatate mintala in aspectul de a arăta de stat cu caracter personal, afectivă, pozitivă sau negativă: stima de sine, încrederea în propriile forțe și capacități cognitive: gândire, învățare, memorare și focalizare. Aderenta la tratament pare să fie corelată cu starea afectivă pozitivă.

Gradul de autonomie (independență) a analizat sub aspectul disponibilității la mobilitate fizică, îndeplinirea activităților de zi cu zi, gradul de dependență față de medicamente și dispozitive medicale.Dimensiunea independenței ar putea fi corelate, în general, cu valoarea de gradul de autonomie socială a individului.

Starea de sănătate socială este văzută sub aspectul relațiilor inter-personale de suport social beneficiile individuale de la, și activitățile sexuale individul dezvolta.

Mediul de viață al individului privit sub aspectul resurselor financiare, libertatea de mișcare, satisfacția muncii, accesibilitatea și calitatea serviciilor medicale și de îngrijire socială, loc de trai, educația și accesul la formare profesională.

Calitatea vieții spirituale înțeles ca aparținând religiei și practicilor religioase în funcție de preferințele proprii (Campian et all 2006, Lupu, 2004, 2006, Zanc, Lupu, 2004, Rumboldt, 1997).

Factorii determinanți ai calității vieții corelați cu cei ai stării de sănătate

Carr și Higginson (2001) identifică următorii determinanți ai calității vieții corelaţi cu stări de sănătate:Gradul de îndeplinire a așteptărilor

individuale;Descrierea persoanelor cu privire la ceea ce

înseamnă a atinge nivelul necesar;Subiectiv de auto-evaluare a stării de sănătate,

nevoia de îngrijire și ceea ce indivizii le consideră importante pentru viața lor.

Instrument de măsurare a calității vieții

SF 36 Studiul Sanatatii este prezentat ca un chestionar care se adreseaza 8 dimensiuni cu privire la calitatea vieții:Funcționalitate fizică,Limite în exercitarea rolurilor sociale din

cauza unor probleme de sanatate,Dureri de corp,Funcționalitatea socială,

SF 36 Chestionar de sanatateStarea de sănătate mentală corelată cu

stresul psihologic și bunăstarea din punct de vedere psiho-social,

Limitări de roluri sociale din cauza unor probleme emotionale,

Vitalitate exprimată în energie sau oboseala și percepția generală asupra stării de sănătate (Ware 2004).

http://www.sf-36.org/demos/SF-36.html

Instrumentul măsoară calitatea vieții atât din dimensiunea obiectivă corporală, precum și una subiectivă sau psihologică, permițând corelații între cele două.

Instrumentul a fost tradus și adaptat în țări cum ar fi: Japonia, (Fukuhara et all 1998), China (Li Wang Shen 2003).

În țara noastră, instrumentul a fost aplicat la pacientii cu transplant, hemodialysic, anefric cu insuficienta renala (Sinescu et all 2008), în studiul calității vieții pacientului în stare post-operatorie (Hartog et all 2009),

Sinescu si colaboratorii sai (2008) arată că SF 36, cand instrumentul este utilizat în monitorizarea pacienților cu diferite condiții patologice și compararea acestora cu statutul de cea mai mare parte a populației.

Profil Duke Health1. Sănătatea fizică, cu 5 elemente (ex., găsești că este dificil să

urci pe scări două etaje;?? Te-ai gândit de ce ai devenit obosit prea repede);

2. Sănătate mentală / psihică - cu 5 elemente, (ex., eu te descuraja / învins prea ușor, Ai fost tensionată, agitată sau iritat;?

3. Durere-cu 1 item (Ai simțit durere în orice parte a corpului?);

4. Sănătate percepută - cu 1 punct, (eu sunt, în general, o persoană sănătoasă);

5. Incapacitatea - cu 1 punct, (este greu să se concentreze);

6. Stima de sine- cu 5 itemi (ex., Sunt o persoană dificilă, capricioasă, irascibilă; Sunt mulţumit(ă) de viaţa mea de familie);

7. Anxietatea- cu 6 itemi, (ex., Aţi avut probleme serioase cu somnul/cu dormitul?; Aţi fost tensionat(ă)/agitat(ă) sau nervos (-oasă)?);

8. Depresia- cu 5 itemi, (ex., Aţi fost trist(ă) sau deprimat(ă)?; Aţi avut impresia că obosiţi prea repede?);

9. Anxietatea/depresia- cu 7 itemi, (ex., Mă simt în largul meu în compania altor oameni; Aţi avut probleme serioase cu somnul/cu dormitul?);

10. Sănătate socială- cu 5 itemi, (ex., Sunt mulţumit(ă) de viaţa mea de familie; V-aţi întâlnit cu părinţii, rudele sau prietenii?).

Scorurile ridicate la Duke Health Profile indică o stare proastă a calităţii vieţii pacienţilor.

WHOQOL–100 – World Health Organization Quality of LifeWHOQOL–100 – World Health Organization Quality of Life

(chestionarul OMS pentru evaluarea calităţii vieţii), cu 100 de itemi, 6 domenii şi 24 de dimensiuni, după cum urmează:

1. Sănătatea fizică- cu 3 dimensiuni: vigoare şi oboseală, durere şi disconfort, somn şi odihnă;

2. Sănătatea psihică- cu 5 dimensiuni: înfăţişarea personală, stările afective pozitive şi negative, stima de sine sau încrederea în forţele proprii şi capacităţile cognitive (gândirea, învăţarea, memoria şi concentrarea);

3. Gradul de independenţă- cu 4 dimensiuni: mobilitate fizică, îndeplinirea activităţilor cotidiene, dependenţa de medicamente şi dispozitive medicale (pentru mişcare, auz, vorbire, vedere etc.), capacitatea de muncă;

4. Sănătatea socială sau calitatea vieţii în relaţiile sociale- cu 3 dimensiuni: relaţiile interpersonale, suportul social şi activitatea sexuală;

5. Mediul de viaţă- cu 8 dimensiuni obiective ale calităţii vieţii: resursele financiare, libertatea de mişcare fizică, protecţia muncii sau securitatea muncii, accesibilitatea şi calitatea serviciilor medicale şi de asistenţă socială, locuinţa, accesul la pregătirea personală şi la informaţii, participarea la activităţi în timpul liber, calitatea mediului fizic ambiant (poluare chimică, poluare sonoră, intensitatea traficului, climatul fizic, disponibilitatea mijloacelor de transport);

6. Calitatea vieţii spirituale, care se referă la aderenţa la o organizaţie religioasă, la credinţele şi convingerile proprii.

Utilizari ale instrumentelor de măsurare a HRQoL în cercetarea clinică

SIMONA PĂTRU, A. BIGHEA, ROXANA POPESCU, IULIA RAHELA MARCU (2006) de la UMF din Craiova au evaluat impactul terapeutic asupra pacienţilor cu arteriopatie periferică obstructivă, utilizând 36-Item Short-Form Health Survey (SF-36) şi cel specific Walking Impairment Questionnaire (WIQ).

Studiul a fost realizat pe 13 pacienţi cu arteriopatie periferică obstructivă, 8 în stadiul

Fontaine IIA şi 5 în IIB, 10 bărbaţi şi 3 femei, cu vârsta medie de 60 ani, avînd asociaţi următorii factori de risc: diabet zaharat-30,7%, HTA-38,4%, fumat-69,23%.

Au fost incluşi într-un program de recuperare ce a constat în tratament medicamentos şi fizical-kinetic, timp de două săptămâni în spital, continuând la domiciliu programul de kinetoterapie învăţat.

S-au calculat scorurile totale şi pe domenii, înainte de începerea tratamentului şi la patru săptămâni, şi distribuţia scorurilor în funcţie de vârstă, factori de risc, stadiul şi istoricul bolii. Deşi studiul s-a realizat pe un număr mic de pacienţi, am obţinut rezultate similare cu cele din alte studii clinice: scoruri scăzute pe toate domeniile înainte de tratament şi o creştere uşoară a acestora la numai 4 săptămâni de recuperare.