Cateva denumiri esentiale -term medicala generalahttp://www.pcfarm.ro/dictionar.phpIcnit sughitTinnitus senzatii de zgomot in urechi sau in jurl capului,capsurditateVertij vartej in jurul capuluiLipotimie lesinHipoprosexie tulb atentiei prin dimin capacit de concentrare si ainsuf pt nouHipomnezie slabirea memorieHiperhidroza transpiratie abundentaBufeuri calduriOtoragie curge sange din urechiOtopatie afect a ap auditiv in generalAltruist generosTahipnee creste respRinoree curge nasulOtoree curge urecheaHiposmie diminuarea acuitatii olfactiveAnosmie diminuarea simtului mirosuluiMenoragie hemoragii uterineIncontinenata urinala ,fecala neretinut Bradipshihie incetinrea afect pshi intelectuale uneori la depresieAmenoree absenta ciclului menstrDispesie balonari greata indigestieDisplazie anomalie a unui tesut organ ...Exoftamie bulbucarea ochilorDispnee inecat in resp jena in respiratieDismenore dureri menstrMetroanexita raceala apar genital femAnexitaMioza contractie pupileiMidriaza dilatarira pupileiTremor frisoane de fricaCoxatraza reuma la soldCoxachie intoxicatie Brahicardie puls scazutAnhedonie a nu simti placereaHedomnie a simti placereaFatigabilitate obosealaRinita Disolut corupt decazut dezmatAgrafia pierderea capacitii de redare a ideilor prin scrisAcalculia Simptom de afazie care const n imposibilitatea de a utiliza cifrele i numerele i de a efectua calcule aritmeticeAgnovile

DementaSchizofreniaMentismul Tulburare mintal caracterizat prin desfurarea tumultuoas, incoercibil a ideilor i amintirilorObsesiaParanoiaExonopatiaParasvicidamSceptic care nua re incredere in nimicPerplexitateLatent Care exist, dar nu se manifest n exterior, putnd izbucni oricnd.

Sislotic suflu sistolic Zgomot auzit la ausculatia cordului, perceput in momentul sistolei (momentul in care inima se contracta pentru a pompa sangele din ventricole in atrii).

Anorexie inapetenta,lipsa pofeti d emancarePolifagie Consumare exagerat de alimente.Libido nclinat n permanen spre satisfacerea pornirilor senzualeEXTRAVERSINE. nclinaie psihologic deosebit ctre lucrurile din afara eului propriu, ctre ambiana social. orientare a libidoului n afara propriei persoane. 2. revrsare n afar a unui organ cavitar. (OligofremAnxiogenPshihopatieOligofreni hidrocefaliDislalia Greutate n articularea , pronuntarea cuvintelor Rinolatia a vb pe nasRinoplastia modelaria nasuluiDisartria Articulare defectuoas a cuvintelor.Tahilalia Vorbire precipitat, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoas i incomplet.

Bradilatia TULBURARILE DE RITM SI FLUENTA ALE VORBIR Bradilalia. . Ritm lent de articulare a cuvintelor, care se ntlnete n unele boli nervoase; bradiartri, bradiglosie.Bradimenorreaaftongia,logonevroza, tulburare a vorbirii, de natur nevrotic, manifestat prin greutate n pronunarea corect a unor cuvinte sau prin repetri ori omisiuni de silabe; blbial.Bradilexia ncetinire a ritmului cititului.Disfonia rgueal.corditaAfonia care nu poate cnta corect, care nu are voce.LARINGOPLEGE s. f. paralizie a muchilor laringelui, care duce la afonie.APSITIRE s. f. afonie extrem, caracterizat prin imposibilitatea de a emite mai mult de un murmur.

Fonostenia

AFZIC, -, afazici, -ce, adj. s.m. i f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S.m. i f. Persoan care sufer de afazie. .

AFAZE, afazii, s.f. Pierdere total sau parial a facultii de a vorbi i de a nelege limbajul articulat.

PARAGRAFE, paragrafii, s.f. 1. Stare de afazie manifestat prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; nv.) Prescripie.

LOGOPLEGE, logoplegii, s.f. (Med.) Imposibilitate de a pronuna unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie.

DISFAZE s.f. (Med.) Afazie.

parafaze s. f. (sil. mf. par-) afazie

AFZI//C ~c (~ci, ~ce) Care ine de afazie; propriu afaziei.

AFAZ//E ~i f. Tulburare a sistemului nervos superior care const n pierderea total sau parial a facultii de a vorbi.

ACALCULE s.f. (Med.) Simptom de afazie care const n imposibilitatea de a utiliza cifrele i numerele i de a efectua calcule aritmetice.

AFAZE s.f. (Med.) Pierdere total sau parial a nelegerii i a posibilitii de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalieALALE s.f. (Med.) Imposibilitate de a pronuna unele cuvinte sau sunete; afazie; ASILABE s.f. Varietate a afaziei constnd n incapacitatea bolnavului de a uni fonemele n silabe.

DISFAZE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii; dificultate la vorbit. V. afazie

JARGONAFAZE s.f. (Med.) Afazie constnd din folosirea de ctre bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente i fr semnificaie.

AFZIC, - adj., s.m. i f. (Suferind) de afazie

SURDITTE s.f. 1. (Med.) Surzenie; hipoacuzie. Surditate psihic = imposibilitate de a distinge prin auz obiectele de la care vin sunetele; surditate verbal = afazie caracterizat prin nenelegerea semnificaiei cuvintelor vorbite. 2. Calitate a unui sunet de a fi surd.

AFZIC, - adj., s. m. f. (suferind) de afazie.

AFAZE s. f. pierdere, total sau parial, a posibilitii de exprimare a cuvintelor, datorat unei leziuni a cortexului; disfazie.

AFAZIOLOGE s. f. studiul tiinific al afaziei.

ASILABE s. f. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, dei bolnavul recunoate literele separat.

AUTONOMAZE s. f. form de afazie amnezic, dificultatea de a-i aminti nume proprii sau substantive.

DISPROZODE s. f. anomalie de ritm i de intonaie n cazurile de afazie.

LOGOCOFZ s. f. afazie caracterizat prin nenelegerea semnificaiei cuvintelor vorbite.

PARAFAZE s. f. afazie caracterizat prin nlocuirea cuvintelor indicate cu altele fr nici o legtur logic ntre ele

SURDITTE s. f. 1. pierderea sensibilitii auditive; surzenie; anacuzie, cofoz. o ~ verbal = afazie prin nenelegerea semnificaiei cuvintelor vorbite. 2. calitatea unui sunet de a fi surd. (< fr. surdit, /2/ sourdit, lat. surditas)

ANACUZE s.f. (Med.) Pierderea total a auzului; surzenie; cofoz.ApsihismAmneziaHipermnezia Excitaie excesiv, patologic a memoriei.ParamenziiCRIPTOMNEZE s.f. Incapacitate de a diferenia evenimentele trite de propria persoan de cele din vis, citite sau auzite. AllomneziaPseudoremniscenteMitomanie Confabulatii prez inconstienta unor fapte imaginareEcmnezia+ conf tr cu prez Form de amnezie constnd n uitarea evenimentelor recente i evocarea unor fapte anterioare trirea trecutului Anecforia+reprod unor amintiri pe care per de cred uitateAlalia imposibilitate de a pronuna unele cuvinte sau sunete; afazie, alalieAprosexie slbire a ateniei, n stri confuzionale, demene i oligofrenii.

Pitiatism Ansamblu de tulburri nervoase (isterice) vindecabile prin sugestie. i vindecabile prin persuasiune.Albinism Lips congenital total sau parial a pigmenilor (din piele, pr, pene etc.). 2) Anomalie care const n decolorarea frunzelor unor plante din cauza lipsei de colorani. albinosParosmia Tulburare olfactiv constnd n percepia fals a unui miros.Diplopia Tulburare a vederii care const n perceperea dubl a imaginii unui obiect.Osteomielita Inflamaie simultan a oaselor i a mduvei lorAdenopatie Nume dat bolilor glandelor sau ganglionilor limfatici, care se manifest prin creterea n volum i inflamarea acestora.RUBEL s. f. maladie infectocontagioas, benign (la copii), care produce febr uoar, adenopatie i o erupie de pete roii pe piele. (UveopatieOsteite Boal care const n inflamarea acut sau cronic a unui osAPEXT s. f. 1. osteit a vrfului stncii temporalului. 2. inflamaie a poriunii apexiene a dintelui.GLENOIDT s.f. (Med.) Osteit a cavitii glenoide a omoplatuluEBURNRE s.f. (Med.) ngroare a unui os care se produce n osteitele cronice; eburnaie.PSEUDOPARALIZE s. f. neputin motrice nedureroas a unuia sau a mai multor membre, determinat de osteit, osteocondrit, periostit sau fracturiCORACOIDT s. f. osteit a apofizei ceracoide.MAXILT s. f. osteit a maxilarelorCISTODE s. n. pl. clas de echinoderme fosile cu esutul globulos, fixat printr-un peduncul.ECHINODRM, echinoderme, s.n. (La pl.) ncrengtur de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plci, i care se mic cu ajutorul ambulacrelor;PleiocitozaHiberalbuminorahieATAXE s.f. (Med.) Tulburare a coordonrii micrilor voluntare din cauza lezrii unor ci nervoase i centri nervoiHEMIATAXE s.f. Ataxie care afecteaz o jumtate a corpuluTBES n. med. Maladie cronic tardiv, de natur sifilitic, caracterizat prin pierderea progresiv a coordonrii micrilor; ataxie locomotorieCARDIOMALACE, cardiomalacii, s.f. (Med.) Distrofie a miocardului prin infiltrarea fibrei musculare cu grsimi.LIPODISTROFE, lipodistrofii, s.f. (Med.) Distrofie a esutului adiposGENODISTROFE s. f. distrofie ereditarHEMIDISTROFE s. f. inaniie parial.

LIPODISTROFE s. f. distrofie a esutului adipos subcutanat

MELANODONE s. f. distrofie a dinilor de lapte, care capt o culoare brun i sufer de o distrugere progresiv.

ODONTOSCLERZ s. f. proces degenerativ al pulpei dentare cu distrofie secundar. OSTEODISTROFE s. f. tulburare de nutriie a esutului osos; distrofie osoas

DISTROFE s. f. 1. leziune organic, tisular sau glandular, avnd la baz tulburri metabolice. 2. boal cronic de nutriie la sugari suferind de

LeucodistrofiileAMIOTROFE s. f. atrofie muscular; miatrofie.Miopatia Boal cronic cu caracter progresiv a sistemului muscular sau a unor muchi, care se manifest prin atrofii musculareMIOTONE s.f. Boal care se manifest prin tulburri n contracia muchilor. Spasm muscularMIASTENE, miastenii, s.f. Boal a muchilor scheletului, caracterizat prin oboseal anormal i rapid, pn la epuizare, la cele mai mici eforturi. Fara semne d e parallizieApraxia Incapacitate de a executa micri coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului.AGNOZE s.f. Pierdere sau tulburare a funciilor intelectuale de recunoatere a celor vzute, auzite, pipite,personele

AMORFOGNOZE s. f. agnozie (parial); imposibilitate de a recunoate tactil forma obiectelor.

APRACTOAGNOZE s. f. apraxie asociat cu agnozie.

ASTEROPSE s. f. agnozie vizual constnd n imposibilitatea de localizare a obiectelor apropiate, care par plasate n acelai plan n spaiu

HEMIAGNOZE s. f. agnozie limitat la o jumtate a corpului

ENCEFALIT LETRGIC s. (MED.) boala somnului.EncefalitaPoliomielita Boal infecioas epidemic sau contagioas provocat de un virus specific, care produce leziuni anatomice n substana cenuie a mduvei spinrii, atingnd celulele nervoase motorii, i care se manifest prin febr, tulburri digestive, somnolen i dureri n muchii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantil. [LipidozeAnevrism Dilatare patologic a pereilor unui vas sangvin. Hemipareza Diminuare a forei, vitezei i amplitudinii micrilor voluntare ntr-una din jumtile corpului, din motive organice sau funcionale.

Hemiplegie Paralizie a unei jumti a corpului, datorit lezrii unei pri a cii nervoase motorii.

DIPLEGE s. (MED.) hemiplegie dubl.

HEMIPARZ s.f. Parez manifestat la o jumtate din corp; hemiplegie

HEMIPLEGE s.f. Paralizie a unei jumti laterale a corpului; hemiplexie; hemiparez.

HEMIPLEXE s.f. Hemiplegie

TRIPLEGE s.f. (Med.) Hemiplegie nsoit de paralizia unui membru din partea opus a corpului.

STAUROPLEGE s. f. hemiplegie care afecteaz unul din membrele superioare i membrul inferior opus.

STEREOAGNOZE s. f. pierdere a simului stereognostic, n cazuri de hemiplegie. (

Ependimoane

Cefalee CAFESM s.n. Totalitatea tulburrilor care apar n urma abuzului de cafea, de ceai etc. i care se manifest prin insomnie, cefalee, aritmie cardiac etc.

CEF EFEBOCRAZE s. f. sindrom care se manifest (la pubertate) prin cefalee persistent, cauzat de tulburri endocrineMIGRN s. f. cefalee (localizat ntr-o anumit regiune a capului i nsoit de tulburri digestive).

NEVRZ s. f. boal psihic datorat unor suprasolicitri, care se manifest prin astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie.

PAROTIDT s. f. inflamaie a parotidelor. o ~ epidemic = boal contagioas, provocat de un virus, care se manifest prin cefalee, febr i inflamarea glandelor salivare; oreion

VANILSM s. n. intoxicaie prin ingerarea de vanilie, manifestat prin erupii papulare, prurit, cefalee i ameeli.

ALE s.f. Durere de cap difuz sau localizat, continu sau intermitent.

Dispartrie

HEMIPARESTEZE, hemiparestezii, s.f. (Med.) Parestezie a unei jumti a corpului.

PARESTEZE, parestezii, s.f. Senzaie de furnictur, amoreal, neptur etc. care apare n unele boli ale sistemului nervos.

CistricercozaAdenomulPINEALM s.n. (Med.) Tumoare malign a glandei pinealeGlicom orbireDisinergiaHemianopsie lbire sau pierdere a vederii ntr-o jumtate a fiecrei retine, ntlnit n unele boli nervoase, nepermind ochilor s cuprind dect o parte din cmpul vizual.HEMIACROMATOPSE s. f. hemianopsie pentru culori

Hipsaritmia epilepsie infantil caracterizat prin contracii musculare brute i frecvente, asociate cu descrcri de unde rapide i ample pe traseul electroencefalogramei.Disfagie Dificultate n nghiirea alimentelor.Angioamele Tumoare benign a vaselor sanguine sau limfatice largira vaselor sanguineANGIOMATZ s. f. afeciune (congenital) prin formarea unui mare numr de angioame, pe piele sau n organele interne.Ictus Ictus apoplectic Anenomul bazofil aden hipofizaranevrism= apoplexie. Ictus epileptic = criz de epilepsie, manifestat prin pierderea brusc a cunotinei i prin convulsii.APOPLEXE, apoplexii, s.f. 1. Pierdere brusc a cunotinei i a sensibilitii, cauzat de obicei de o hemoragie cerebral; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare brusc de snge ntr-un organLipidozeSarcoidoza afeciune prin multiple leziuni sarcoideSARCOD, - adj., s.n. (Mic tumoare a pielii) care seamn cu sarcomul, dar de natur benign. OligohidramniosEste o anomalie a sarcinii ce se caracterizeaza printr-o cantitate insuficienta de lichid amniotic in raport cu stadiul de inaintare a sarcinii. Aceasta anomalie poate fi cauzata de o malformatie renala a fatului, de o stare de preeclampsie la mama sau luare de catre mama a unor medicamente, o intarziare a cresterii intrauterine sau o depasire a termenului. In unele cazuri aceasta anomalie poate fi tratata. Atunci cand se apropie termenul nasterii, punga apelor poate fi umpluta cu ser fiziologic pentru a evita o suferinta fetala prin compresia cordonului.

Erizipec dicala

Boli infectioase - ErizipelulErizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentelor (exceptional si a mucoaselor), caracterizata clinic prin aparitia unui placard dermitic si prin fenomene generale. Boala are o evolutie ciclica, tendinta la vindecare spontana si nu confera imunitate.

Etiologie Agentul etiologic este reprezentat de streptococul betahemolitic de grupa A.

Patogenie Infectia tegumentelor se poate produce prin: solutii de continuitate ale pielii (plagi, dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la mucoasa invecinata infectata cu streptococ (angina, rinofaringita, otita medie supurata); propagare limfatica (limfangite streptococice); diseminare hematogena, in mod exceptional (septicemii).

Streptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o dermita acuta, caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare. Placardul dermitic are tendinta extensiva, propagarea facandu-se centrifug, din aproape in aproape. Exudatul inflamator poate patrunde intre straturile epidermului, determinand un clivaj al acestora, cu formarea de flictene. Uneori, epidermul se poate necroza, in special in zona centrala a placardului. Propagarea infectiei in hipoderm duce la edem masiv si (sau) procese supurative (celulite, abcese, flegmoane).

Localizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si adenita din erizipel, ca si raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult mai frecvente in infectia stafilococica. In patogenia erizipelului ete incriminata si interventia unei componente alergice, legata de sensibilitatea organismului fata de streptococul betahemolitic.

Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii de boli streptococice si purtatori sanatosi de streptococ.

Transmiterea este directa prin picaturi Flugge, sau indirecta, prin obiecte contaminate. Contagiozitatea este foarte redusa.

Simptome Perioada de incubatie este de 3-5 zile. Debutul bolii este brusc, cu frison intens si febra ridicata (39-40). Placardul erizipelatos apare dupa 6-12 ore de la debut, fiind precedat, uneori, de senzatie de tensiune, in zona in care va apare, precum si tumefierea dureroasa a ganglionilor limfatici aferenti regiunii respective. Perioada de stare a bolii se caracterizeaza prin prezenta placardului erizipelatos, a adenopatiei si a fenomenelor generale.

Placardul erizipelatos poate sa apara in orice parte a corpului, in vecinatatea unei solutii de continuitate a tegumentelor sau a unei mucoase infectate. De obicei, este unic; tumefactia este uniforma, placardul fiind usor reliefat fata de tesuturile sanatoase invecinate; pielea isi pierde supletea, este destinsa si lucioasa. Culoarea placardului este rosie-inchisa, adesea caramizie. La bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni cianotic (erizipel albastru). Temperatura locala este cu 2-3 mai ridicata decat a pielii sanatoase. Durerea locala este putin accentuata, suportabila, palparea placardului fiind posibila; fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului.

Placardul se extinde in suprafata destul de repede (cativa cm pe zi), din aproape in aproape, in "pata de ulei". Viteza si directia de extindere depind de structura tesutului conjunctival subcutanat. Acolo unde acesta este dens, la nivelul plicelor, placardul se opreste sau isi intarzie extinderea. Asa se explica aspectul in "aripi de fluture" al erizipelului fetei, care cuprinde nasul si obrajii, dar respecta buza superioara. Prin modul de extindere, erizipelul poate fi migrator sau eratic.

Diagnostic Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.

Diagnostic diferential Se face cu eriteme, dermite. http://www.netmedic.ro/Sindromul schluder

Sindromul Schnitzler este caracterizat de urticarie cronica, nonpruriginoasa in asociere cu febra recurenta, durere osoasa, artralgie si artrita si gammopatie cu imunoglobuline M monoclonale cu o concentratie sub 10 g/l. Cei mai multi pacienti cu sindrom Schnitzler au o evolutie cronica benigna. Remisiunea spontana nu a fost raportata. Aproximativ 10-15% dintre pacienti dezvolta o afectiune limfoproliferativa, incluzind limfomul limfoplasmocitic, macroglobulinemia Waldenstrom, sau mielomul IgM.

Toti pacientii cu acest sindrom prezinta urticarie cronica, recurenta. Pruritul este absent, dar leziunile pot deveni usor pruriginoase in timp. Nu s-au identificat factori de risc. Patogeneza sindromului nu este inca bine definita. Antiinflamatoriile nonsteroidiene, corticosteroizii si imunosupresivele prezinta un grad de ameliorare a eruptiei si artralgiei. Manifestarile cutanate raspund slab la antihistaminice. S-au folosit numeroase medicamente pentru a trata acest sindrom dar fara eficienta.

Patogenie si cauze

Patogeneza exacta a sindromului Schnitzler este neclara. Se considera ca depozitarea paraproteinei IgM conduce la formarea de complexe immune si activarea cascade complementului, responsabila pentru manifestarile cutanate. O alta teorie propusa este activarea necontrolata a interleukinei 1.

Semne si simptome

Pacientii cu sindromul Schnitzler au virste intre 13-71 de ani la momentul diagnosticului. Toti pacientii prezinta eruptie cronica urticariana, recurenta. Pruritul nu este comun la debut dar leziunile devin slab pruritigene dupa 2-3 ani la 45% dintre bolnavi. Eruptia cutanata este de obicei primul symptom care apare afectind mai ales trunchiul si extremitatile, si evitind palmele si talpile, gitul si capul. Aproximativ 90% dintre pacienti acuza febra recurenta. Fiecare episod febril se rezolva in citeva ore, totusi febra poate persista pina la 24-48 de ore. Episoadele pot surveni zilnic sau infrecvent, de doua ori pe an. 80% dintre pacienti prezinta artralgii, 70% dureri osoase si mialgii. Durerea osoasa afecteaza mai ales osul iliac si tibia. Femurul, coloana vertebrala, bratele si clavicula sunt mai rar implicate. Oboseala si scaderea in greutate apar la unii pacienti.

Examen fizic. Eruptia urticariana consta din papule si placi roz, usor elevate, 0. 5-3 cm in diametru. Noi leziuni apar zilnic. Acestea persista 12-24 de ore si dispar fara sechele. Angioedemul

este posibil dar este foarte rar. Limfadenopatia se poate regasi la 50% dintre pacienti, hepatomegalia la 30% iar splenomegalia la 10%.

Exista un set de criteria pentru a incadra pacientii in sindromul Schnitzler: -febra recurenta, artralgie sau artrita, durere osoasa -limfadenopatie, hepatosplenomegalie, leucocitoza -VSH ridicat, anomalii ale oaselor.

Diagnostic

Studii de laborator: -toate cazurile sunt associate cu gammopatie la imunoforeza serului -VSH si protein C reactiva ridicate -leucocitoza, trombocitoza, anemie -proliferare limfoida anormala in maduva osoasa.

Examen histologic. Examinarea mostrelor de piele arata infiltrate perivascular de PMN, neutrofilice, inflamatie limfocitica, vasele sunt intact iar limfaticele dermice prezinta edem superficial usor. Se observa depozitarea de IgM si complement in dermul superior si la jonctiunea dermoepidermica. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: lupus eritematos acut, vasculita urticariana, urticaria idiopatica cronica, crioglobulinemia, urticaria de presiune.

Tratament

Antiinflamatoriile nesteroidiene, corticosteroizii si imunosupresoarele prezinta o ameliorare a artralgiilor si durerilor osoase dar nu si a eruptiei. Manifestarile cutanate si extracutanate raspund slab la antihistaminicele H1 si H2. Unii pacienti au raspuns la tratamente cu thalidomide, rituximab, cloroquina, clorambucil, ciclofosfamida, azatioprina, plasmafereza, imunoglobuline intravenoase. Fototerapia cu psoralen si ultraviolete A a redus la unii pacienti eruptia. Se mai folosesc pefloxacin mesilate si anakinra, o forma recombinata a receptorului natural pentru IL-1.

PrognosticSindromul Schnitzler necesita evaluare pe termen lung datorita potentialului de a dezvolta afectiuni limfoproliferative, in special macroglobulinemia Waldenstrom. Nu s-a inregistrat remisiunea spontana completa. Prognosticul este totusi bun. 10-15% dintre pacienti vor dezvolta un neoplasm limfoplasmocitar.

Sindrom Netherton - parul de bambusSindromul Netherton, tricorexis invaginata sau parul de bambus este o genodermatoza autosomal recesiva de cauza necunoscuta caracterizata de eritrodermie, tricorexis invaginata, ihtioza linear circumflexa, diateza atopica si lipsa scaunului. Parul de bambus reprezinta deformarea in bucla sau soseta a firelor de par prin

invaginarea cuticulei distal a firului de par in cupa formata de cuticula proximala. Aceasta invaginare apare printrun defect de keratinizare intermitent.

Se recomanda aplicarea de emoliente, keratolitice si antibiotice pentru aceasta conditie. Steroizii topici sunt utili. S-au mai incercat fototerapia PUVA, retinoizii. Pacientul necesita ingrijire medicala cind eritrodermia este generalizata si complicata cu infectii cutanate. Eritrodermia si deformarea parului persista. Boala tinde sa se amelioreze cu virsta, dar evolutia poate prezenta exacerbari intermitente.

Patogenie si cauze

Etiologia sindromului este necunoscuta. Conditia este mostenita autosomal recesiv cu expresivitate variabila. Invaginarea parului este datorata unui defect a cortexului firului de par prin conversia incompleta a unei proteine de legare a fibrelor corticale. Defectul conduce la fragilitatea corticalei, invaginare si deformarea in bambus. Leziunile migratorii ale ihtiozei lineare circumflexe sunt cauzate de un influx dermic de celule inflamatorii care sunt fagocitate de keratinocite.

Precum si in alte dermatoze congenitale severe, modificarile inflamatorii sunt frecvente in piele. Nu se cunoscte daca acest raspuns inflamator este unul primar sau secundar. La histology se observa intreruperea focala a epidermei si anomalii de maturare ale cuticulei parului. Cresterea pierderii apei transdermice rezulta prin perturbarea functiei de bariera a corneocitelor, cu hiponatremie si anomalii metabolice profunde, mai ales la nou-nascuti.

Semne si simptome

Eritrodermia. Copiii cu acest sindrom dezvolta eritrodermie congenitala evidenta la nastere si in primele saptamini de viata. Pruritul este universal si poate fi stressant. Sindromul Netherton a fost clasificat ca un sindrom ihtiozic, dar la cei mai multi copii eritemul apare ca o dermatita eczemato-seboreica, caracterizata de accentuare periorificiala a eruptiei. Afectarea mucoaselor nu este raportata. Ectroprionul se poate dezvolta la pacientii in virsta.

Ihtioza lineara circumflexa. Este o eruptie anulara/policiclica migratory, serpiginoasa caracteristica cu scuame cu margini duble. Este patognomonica pentru sindromul Netherton. Apare de obicei dupa virsta de 2 ani si este de scurta durata-doar citeva luni pina la ani. Tinde sa persiste mai mult la adulti fata de copii.

Imposibilitatea de a avea scaun. Aceasta conditie este profunda in primii ani de viata. Este acompaniata de diaree si simptome de malabsorbtie. Atrofia viloasa jejunala se poate remite spontan pina la virsta de 10 ani. Malabsorbtia este o enteropatie dermopatica. Nu este specifica acestui sindrom. In anul al doilea de viata cei mai multi copii incep sa prezinte scaun.

Manifestarile atopice. Toti pacientii intrun anumit stadiu al bolii vor dezvolta alergie alimentara, mai ales la nuci. Cei mai multi prezinta predispozitie atopica, cu un istoric familial puternic de astm, eczema si febra finului.

Examen fizic. Toti pacientii prezinta par anormal. Acesta este scurt, fara luciu. Parul de scalp creste citiva cm inainte de a se rupe. Acest element este mai evident pe zonele de frictiune, timplele si occiputul. Sprincenele prezinta de asemeni fire rupte. Unii pacienti descriu si fragilitatea parului sau reducerea numarului firelor de par.

Diagnostic

Studii de laborator: -microscopia parului arata nodulii de bambus -studiile ultrastructurale arata reducerea numarului de tonofilamente de keratohialin, a desmosomilor si corpi lamelari alterati -se vor efectua studii AND. Examen histologic. Se descriu elemente de dermatita nespecifica si hiperplazie psoriaziforma. Hiperkeratoza este usoara fata de alte ihtioze. Se mai observa porokeratoza si absenta stratului granular. Se descrie un infiltrate inflamator mixt cu distributie perivasculara. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:acrodermatita enteropatica, eritrodermia, eritrokeratoderma variabilis.

Tratament

Regimurile terapeutice cuprind prevenirea infectiilor bacteriene cutanate, aplicarea de emoliente, keratolitice. Steroizii topici sunt utili, dar exista rapoarte care arata aparitia supresiei axei pituitaro-adrenale si aminoaciduria. Tratamentele incercate nu au fost de ajutor. Eritrodermia si anomaliile parului persista. Boala tinde sa se amelioreze cu virsta, dar evolutia este punctata de exacerbari intermitente. Eritrodermia se poate transforma in ihtioza lineara circumflexa periodic. Colonizarea pielii si infectiile cutanate pot apare frecvent.

Sindromul Q-T lung

Introducere Simptome Tratament

Simptome

Unii pacienti cu Q-T lung sunt asimptomatici. La ceilalti, simptomele sunt pierderea cunostintei (sincopa) sau tulburari de ritm cardiac (aritmie). La pacientii cu acest sindrom intervalul Q-T poate fi prelungit in timpul activitatii fizice, emotiilor puternice (spaima, suparare, durere, etc.). Unele aritmii pot fi fatale, deoarece pot provoca moarte subita. Un alt tip de sindrom Q-T lung poate duce la pierderea auzului pacientului.

Studiul pacientilor cu Q-T lung arata ca acestia au lesinat cel putin o data pana la varsta de 10 ani. Majoritatea au de asemenea un membru al familiei care sufera de acest sindrom. Pacientii cu acest sindrom nu au intotdeauna intervalul Q-T prelungit.Acesta poate fi normal cand pacientul isi face electrocardiograma (in timpul unei examinari de rutina, de exemplu).

Unii tineri sanatosi pot fi suspectati de Q-T lung datorita istoricului familial si al lesinurilor inexplicabile, chiar daca nu isi fac o ECG de rutina. In toate familiile in care a existat o moarte subita sau in care se produc lesinuri inexplicabile, este necesara o investigatie a cauzei.

Sindromul Angelman

Introducere Manifestari clinice Diagnostic Tratament

Tratament

Nu exista nici un tratament pentru sindromul Angelman. Se impune tratament simptomatic mai ales pentru crizele de tip epileptic.

Pentru stimularea potentialului copiilor cu sindrom Angelman se recomanda:- Ergoterapie- Terapie comunicationala- Terapie comportamentala- Logopedie- Ingrijire intensiva, cu devotament

Prognostic

Majoritatea bolnavilor cu sindrom Angelman au involutie grava, limitarea severa a vorbirii si dificultati locomotorii. Cu toate acestea, au o durata normala de viata si nu prezinta manifestari de progresie a involutiei pe masura ce inainteaza in varsta.

Diagnosticarea timpurie a sindromului si aplicarea unor masuri terapeutice ind Sindromul Brugada

Introducere Patogenie, cauze Semne si simptome Diagnostic Tratament

Semne si simptomeSincopa si stopul cardiac sunt cele mai comune manifestari clinice care conduc la diagnosticul de sindrom Brugada. Mai pot apare cosmarele si starile de anxietate nocturne. Totusi citeodata nu este prezent nici un simptom iar diagnosticul se bazeaza pe electrocardiografie care arata o supradenivelare a segmentului ST in derivatiile V1-V3. Este caracteristic un istoric familial care sa cuprinda decesul subit, desi nu este obligatoriu deoarece sindromul poate apare sporadic. Contextul evenimentelor cardiace este important. In multe cazuri stopul cardiac apare in timpul somnului sau repausului. Cazurile in care se declanseaza in timpul activitatii fizice sunt rare. Febra este raportata ca declansatoare sau factor de exacerbare a manifestarilor sindromului Brugada.

Examenul fizic este de obicei normal la pacientii cu sindrom Brugada. Se recomanda examinarea fizica pentru a exclude alte posibile cauze cardiace care pot fi asociate cu sincopa sau stopul cardiac la un pacient aparent sanatos.

ividualizate le poate imbunatati semnificativ calitatea vietii.

ADHD - Deficit de atentie - Tulburare hiperkinetica

Introducere Manifestari clinice Diagnostic Afectiuni in care apare Tratament Prognostic

Prognostic

ADHD este un sindrom frecvent si grav, care, netratat, poate sa duca la afectarea cronica a personalitatii. Dupa pubertate, simptomele nu se amelioreaza aproape nicioadata spontan.

Tratamentul combinat se dovedeste insa eficient pentru mai mult de jumatate din cazurile de ADHD, copiii invatand pana la varsta adulta sa traiasca cu aceasta afectiune, sa se dezvolte armonios din punct de vedere social si emotional si sa-si valorifice potentialul (multi copiii cu ADHD sunt deosebit de creativi).

Regurgitare mitrala

Introducere Cauze si factori de risc Semne si simptome Diagnostic Tratament

Cauze si factori de riscRegurgitarea mitrala acuta poate fi cauzata de urmatoarele afectiuni: -boala arteriala coronariana: infarctul miocardic acut sau ischemia -disfunctia muschiului papilar prin ischemie tranzitorie sau infarct miocardic -ruperea cordajelor tendinoase sau disfunctia lor -endocardita infectioasa prin formare de abcese, vegetatii, ruptura cordajelor tendinoase -perforatia cuspelor, trauma, valvuloplastia percutana, tumori:mixomul atrial -degenerarea mixomatoasa: prolaps de valva mitrala, sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Marfan -lupus eritematos sistemic, boala reumatica acuta, disfunctia valvei mitrale protezice.

Regurgitarea mitrala cronica poate fi cauzata de urmatoarele : -boala cardiaca reumatica, lupus sistemic eritematos, sclerodermie -degenerarea mixomatoasa, cacificarea inelului valvei mitrale -endocardita infectioasa, ruptura cordajelor tendinoase prin trauma, prolaps valva mitrala, endocardita, spontan -ruptura sau disfunctia muschilor papilari prin boala arteriala coronariana -dilatarea inelului mitral prin cardiomiopatii dilatative sau dilatatie anevrismala a ventriculului sting -cardiomiopatia hipertrofica, scurgere perivalvulara protezica

-cauze congenitale: despicaturi ale valvei mitrale, fenestrari ale valvei mitrale -cauze farmacologice: ergotamina, metilsergide, pergolide, medicamentele anorexice.

SiringobulbiaSiringobulbia reprezinta de fapt o tulburare neurologica ce se caracterizeaza prin aparitia unei cavitati pline cu lichid in maduva spinala ce se extinde ascendent spre trunchiul cerebral. Cavitatea se mareste, se alungeste si se poate extinde in substanta alba si cenusie, comprimand astfel tesutul nervos ce contine tracturile corticospinale si spinotalamice (responsabile de transmiterea informatiilor nervoase din periferie la centrii superiori), insa de cele mai multe ori se prezinta sub forma unei zone lichidiene, lipsita de substanta cerebrala care determina aparitia paraliziilor faciale senzitive, motorii sau mixte, alaturi de intreruperea cailor nervoase ascendente si descendente (motorii si senzoriale).

Siringobulbia este adesea asociata cu siringomielia (situatie in care cavitatea este limitata strict la maduva spinala) dar si cu diverse malformatii nervoase caracterizate in principal prin obstructia lichidului cefalorahidian cu aparitia hidrocefaliei.

Etiologia este deocamdata incomplet elucidata, insa sunt incriminati mai multi factori:- foarte frecvent este vorba de o anomalie in circulatia lichidului cefalorahidian, ca urmare a unor malformatii specifice- disrafism spinal - reprezentat de fapt de inchiderea incompleta a tubului neural (asociaza in unele cazuri si spina bifida)- sau poate fi vorba de siringobulbie idiopatica (fara o cauza anume).

In unele cazuri exista posibilitatea de asociere a siringobulbiei cu sindromul Klippel-Feil (acesta apare datorita unor segmentari anormale ale vertebrelor cervicale in timpul organogenezei initiale, in cadrul primelor saptamani).Siringobulbia se poate manifesta la diverse varste, de cele mai multe ori apare in jurul varstei de 20 de ani, insa cazurile cu debut mult mai precoce nu sunt deloc rare.Angioame Tumora vasculara circumscrisa, congenitala sau dobandita, cu originea in capilarele sanguine sau limfatice, dezvoltata din celule endoteliale sau din pericite. Exista diferitie tipuri de angioame.

Tipuri - Printre angioamele cutanate, se disting angioamele imature, angioamele mature sau plane, angioamele stelare si angioamele capilarovenoase: - angioamele imature sunt malformatii ale sistemului vascular, foarte frecvente la sugari, care se dezvolta plecand de la dermul superficial. Ele se prezinta sub doua aspecte diferite: angioamele tuberoase sau angioamele "capsuna" formeaza proeminente mai mult sau mai putin voluminoase, bine delimitate si de culoare rosie; angioamele subcutanate par mai putin superficiale, iar proeminenta lor poate fi acoperita de o piele normala sau albastruie. In majoritatea cazurilor, angioamele imature regreseaza in mod spontan, iar abtinerea de la orice fel de tratament este conduita cea mai rationala. O simpla supraveghere dermatologica regulata este suficienta, in afara cazului ca angiomul este localizat intr-o zona importanta din punct de vedere functional (pleoape pentru vedere, laringe pentru

respiratie, buze pentru dentitie). Intr-o asemenea situatie, pot fi avute in vedere o corticoterapie sau ablatia chirurgicala. - angioamele mature sau plane sunt malformatii foarte frecvente ale sistemului vascular, care se dezvolta plecand de la capilarele dermului superficial. Acestea sunt clasicele "pete de vin" care, in pofida aspectului lor uneori impresionant, nu antreneaza vreo tulburare functionala. Angiomul plan se va extinde in decursul vietii pacientului; el va lua o culoare mai inchisa si se va acoperi de noduli proeminenti. Angiomul matur este tratat cu laserul cu argon. Totusi, rezultatele nu sunt intotdeauna perfecte si adesea este necesara repetarea operatiei. - angioamele stelare telangiectazice sunt malformatii ale sistemului vascular care se prezinta ca mici pete rosii in forma de stea, usor suprainaltate. Ele se afla mai ales pe fata si pe extremitati si sunt favorizate de sarcina. Mai sunt intalnite si in cadrul cirozelor alcoolice. Cand nu dispar spontan, aceste angioame se trateaza prin electrocoagulare sub anestezie locala. - angioamele capilarovenoase sunt malformatii rare ale sistemului vascular care se prezinta ca proeminente albastrui situate pe traiectele venoase, crescand in volum in timpul unui efort. Ele pot fi tratate prin injectarea de produse sclerozante sau prin ablatie chirurgicala, dar impun practicarea unor examene complementare inaintea interventiei.DetroversieLevoversieDextroelevatieLevoelevatieDetrodepresieDispectieIschemieEpitaxis +curge sange din nasMetroragieHipocondriaDismorfofobicIatrogen Stare psihic produs sau agravat pe cale psihogen de ctre medic, de tratament sau de condiiile spitalizrii.Disforie Tulburare a dispoziiei caracterizat prin tristee profund i nemulumire de sine. soit uneori de iritabilitate extrem i de agresivitate.Hipokinezie Scdere a capacitii de micareIpocondrie Stare psihic morbid, caracterizat prin nelinite continu, team i preocupare obsesiv de starea sntii proprii; idee fix a cuiva care crede c sufer de o boal pe care n realitate nu o areAngoasa Nelinite, tulburare, ngrijorare, adesea patologic tema puternicaHiperventilatie ventilaie pulmonar exagerat fa de aportul de oxigenEructaii rgial, rgit.Tahicardie . Accelerare anormal a btilor inimii datorit unui efort fizic, unei emoii, unei afeciuni cardiace etcEpivolutiaAbcese Colectare de puroi, bine delimitat de esuturile din jur, format n urma dezintegrrii esuturilor, de obicei sub aciunea unor ageni microbieni sau parazitari.

ACTINOMICZ s.f. 1. Boal infecioas (la oameni i la animale) provocat de anumite ciuperci i bacterii, care se manifest prin apariia unor abcese cronice. 2. (n sintagma) Actinomicoza cartofului = boal a cartofului provocat de bacteria Actynomices scabies; ria cartofului. GRANULM, granuloame, s.n. Tumoare de dimensiuni reduse, aprut n urma unui proces inflamator. esut inflamat care apare la rdcina unui dinte n urma unui abces cronic.

GRM, gurme, s.f. Boal infecioas a mnjilor i a cailor tineri, manifestat prin febr, catar nazal i abcese ale unor ganglioni.

HIDROSADENT s.f. Inflamaie a glandelor sudoripare, de obicei a celor de la sub ECZM, eczeme, s.f. Boal de piele, acut sau cronic, de natur infecioas sau alergic, caracterizat prin erupii, abcese, leziuni umede sau uscate (nsoite de mncrimi intense)suoar, care evolueaz sub forma unor abcese adnci. STAFILOCC, stafilococi, s.m. Bacterie sferic ai crei indivizi se grupeaz sub form de ciorchini, care produce procese purulente locale (abcese) sau generalizate (septicemii).

Dopamnina adranalinadispneea (respiraia dificilapnee (ntreruperea respiraiei bradicardie ncetinire a activitii inimii, manifestat prin scderea pulsului

boala coronaniana

nevralgi precordiala ) in zona inimii=

nevralgi retrosternale

ANGHN, anghine, s.f. 1. Inflamaie a faringelui i a amigdalelor care mpiedic

nghiirea i respiraia. 2. (n sintagma) Anghin pectoral = boal care se caracterizeaz

prin dureri n regiunea inimii i prin accese de asfixie i care se datoreaz unor alterri

funcionale sau anatomice ale arterelor coronare. [

tulburari de deglutie

enterocolita Boal care const n inflamaia acut sau cronic a intestinului subire i a

celui gros, provocat de germeni patogeni.

GASTROENTEROCOLT s.f. Inflamaie a mucoasei stomacului, intestinului subire

i a colonului

colita ulceroasa

ILEOCOLT, ileocolite, s.f. (Med.) Inflamaie a ileonului i a colonului. TIFLOCOLT, tiflocolite, s.f. (Med.) Colit localizat n cec2.

COLT, colite, s.f. Inflamare acut sau cronic a colonului4, manifestat prin dureri abdominale i tulburri digestive.

Prurit Mncrime intens a pielii, care apare n diverse boli

IDIOSINCRASE, idiosincrasii, s.f. Reacie proprie unor indivizi, caracterizat prin

sensibilitate sau intoleran la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. i care se

manifest, de obicei, prin urticarie. [

Urticarie Boal care se manifest prin apariia pe piele a unor bicute de culoare roie,

nsoite de mncrime.

psoriazis Boal de piele caracterizat prin descuamri abundente, localizate n diverse

regiuni ale corpului. boal de piele caracterizat prin pete roii acoperite de mici coji

uscate lucitoare, nsoite de prurit

PARAPSORIZIS s. n. grup de dermatoze caracterizate prin leziuni eritemato-

scuamoase, asemntoare psoriazisului.

PIODERMTE s.f.pl. Afeciuni purulente ale pielii (abcese, furuncule etc.) produse de

un microb

SCROFULODRM s.f. (Med.) Tuberculoz a pielii, caracterizat prin noduli

localizai n hipoderm

XERODERME s.f. Boal congenital caracterizat prin uscarea i descuamarea

continu a pielii.

DERMATORE s.f. Transpiraie abundent care survine n anumite boli febrile.

POICHILODERME s.f. Afeciune cutanat caracterizat prin atrofii reticulare i

pigmentaii, care dau pielii un aspect pestri.

Extrasistole Contracie suplimentar a inimii naintea sistolei, care ntrerupe ritmul

regulat al btilor cardiace, provocnd o durere uoar. Din fr. extra-systole.

Expectoraie tuse , Secreie a cilor respiratorii, eliminat prin tuse; sput, flegm. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plmni sau din cile respiratorii superioare; expectorareBRONHORE s.f. Secreie i expectoraie abundente, frecvente n astmul bronic, n bronita cronic i n alte afeciuni respiratorii. .astm bronsic

tuberculoza pulmonar,

bronita cronic,

emfizemul pulmonar cronic.

PNEUMONE, pneumonii, s.f. Inflamaie a unui lob sau a unui segment pulmonar,

provocat n mod obinuit de pneumococ sau de virusuri i manifestat prin febr, tuse,

junghiuri, frisoane, expectoraii. Dubl pneumonie = pneumonie care afecteaz ambi

EMFIZM, emfizeme, s.n. Sindrom care se datorete infiltrrii de aer n interstiiile esutului conjunctiv al unui organ. Emfizem pulmonar = dilatare excesiv i permanent a plmnilor datorit atrofiei i ruperii septurilor dintre alveole, precum i pierderii elasticitii.

TIGNAFS, tignafesuri, s.n. (Pop.) Emfizem pulmonar (la animale).. , 23 Jun EMFIZM ~e n. Stare patologic constnd n umflarea unui esut intern datorit infiltrrii aerului n spaiul intercelular. ~ pulmonar dilatare a alveolelor pulmonare, cauzat de pierderea elasticitii esutului

EMFIZEMATS, -OS adj., s.m. i f. (Suferind) de emfizem

EMFIZM s.n. Umfltur produs prin infiltrarea aerului n esuturi. Emfizem pulmonar = dilatarea forat a alveolelor pulmonare provocat de pierderea elasticitii esutului

Anorexie

Edem angioneurotic

Leucopenie

Helicobacter pylori

Giardioza

Amoebiaza intestinala si hepatica

Amoebiaza este o boala parazitara provocata de amoebe, raspandita in zonele calde. Se manifesta prin dizenterie si pot aparea complicatii sub forma de leziuni hepatice.

Dializa

Introducere

Hemodializa Dializa peritoneala

Hemodializa

Hemodializa presupune utilizarea unui rinichi artificial (hemodializor) in scopul eliminarii toxinelor si a excesului de apa si de substante chimice din sange.

Pentru a conecta pacientul la hemodializor, medicul realizeaza o legatura intre o artera si o vena pentru a obtine un vas sanguin de calibru mai mare (fistula).

Atunci cand vasele sanguine ale pacientului nu sunt apte pentru realizarea unei fistule, se poate utiliza un tub din material plastic pentru a uni artera si vena (grefa).

Ocazional conectarea se poate realiza cu ajutorul unui tub ingust din plastic, numit cateter, care se insereaza intr-o vena de calibru mare din gat.

In mod obisnuit, sedintele de hemodializa dureaza aproximativ patru ore si se efectueaza de trei ori pe saptamana.

Trombembolismul pulmonar

Introducere Tablou clinic Explorari paraclinice Diagnostic Evolutie, complicatii, prognostic Profilaxie Tratament

Profilaxie

Profilaxia TEP reprezinta un capitol esential in patologia TEP.

Ea se poate efectua prin : a) tratamentul corect al TVP, sigure sau foarte probabile;

b) profilaxia TV la persoanele cu factori de risc trombogeni.

In prezent exista numeroase mijloace farmacologice sau nonfarmacologice care se pot aplica, pentru eliminarea sau minimalizarea efectelor celor 3 factori determinanti ai trombozei venoase: staza, hipercoagulabilitatea si lezarea peretilor venosi si implicit a factorilor de risc corectabili ai trombozei.

Combaterea stazei venoase dupa interventiile chirurgicale se poate face prin: mobilizarea precoce, miscari active sau pasive, compresie externa (masaj manual, ciorapi elastici pentru compresie gradata, compresie pneumatica intermitenta), stimulare electrica a muschilor intraoperator.

Scaderea coagulabilitatii sanguine se face cu anticoagulante (heparine, antivitamine K) sau dextrani.

Prevenirea leziunilor parietale venoase se face prin interventii chirurgicale cat mai putin traumatizante, cateterizari venoase atraumatice, aseptice.

Excesul de vasopresina si sindroamele asociate (SIADH)

Introducere Semne si simptome Diagnostic Tratament si prognostic

Diagnostic

Diagnosticul de SIADH trebuie suspectat la pacientii cu hiponatremie si urina concentrate, asociatecu letargie si absenta hipotensiunii ortostatice (tensiunea arteriala care nu scade atunci cand pacientul se ridica in picioare), edemelor si manifestarilor de deshidratare.

Diagnosticul in SIADH este pus atunci cand sunt eliminate celelelte cauze de crestere a nivelului de vasopresina; diagnosticul este sustinut prin determinarea unor niveluri usor scazute ale ureei sanguine, acidului uric seric, creatininei si concentratiei de albumina.

In diagnosticul acestui sindrom este esentiala diferentierea de: hiponatremiile de dilutie, starile edematoase, starile hipertensive associate cu hiponatremie, polidipsia primara, pseudohiponatremie si sindromul de celule bolnave.

Cand diagnosticul de SIADH nu este evident dupa excluderea celorlalte cauze de hiponatremie, diagnosticul pozitiv se pune de obicei pe baza unui test de incarcare lichidiana. Important in stabilirea diagnosticului de SIADH este si dozarea vasopresinei plasmaticesi urinare.

Urticaria si angioedemul sunt produse de cresterea eliberarii de histamine si alte componente ale celulelor mastocitare.Histamina determina iesirea fluidului din vasele pielii si edemul acesteia.

Declansatorul eliberarii masive de histamina poate fi:-intepaturile de insecte- veninul- alimente alergene- oul,fructele de mare, alunele, nucile, fructe-capsunile, fructele de padure-injectiile-terapia imuna-medicamente- aspirina, penicilina,ibuprofen-aditivi alimentari-polen, pene ,puf,latex-factori fizici caldura, frigul,apa, lumina naturala,exercitiile fizice,stressul emotional.-dermatografia-scrisul pe piele apare atunci este aplicata o presiune pe piele sau aceasta este zgiriata, raminind linii rosii.

In plus fata de acesti factori urticaria mai poate apare si in urma transfuziilor de singe, disfunctiilor sistemului imun, lupus ,cancer,afectiuni tiroidiene,infectii- hepatita.Angioedemul ereditar este o forma mostenita si este asociata cu nivele scazute sau anormale ale anumitor proteine sanguine.Urticaria si angioedemul pot surveni impreuna sau separat.

Factori de risc:-membrii ai familiei cu angioedem sau urticarie-disfunctii ale sistemului imun-alte reactii alergice in trecut.

Ascaridioza (limbricii)

Espectorare- scuipa

Sarcoidoza

Introducere Simptome Diagnostic Tratament Prognostic

DiagnosticNu exista un test specific pentru sarcoidiza, testele folosite sunt:-radiografie toracica-poate arata granuloame sau noduli limfatici mariti, 95% dintre bolnavi au radiografia anormala-teste de singe-cuantifica functia hepatica,nivelul Ca di singe, crescut anormal in sarcoidoza,functia renala si activitatea hematopoietica-teste functionale pulmonare-spirometria-EKG-pulsoximetrie-masurarea gazelor sanguine-bronhoscopie cu fibroscop-biopsie-computer tomograf si RMN-PET scanare-foloseste gallium ,o substanta care se fixeaza pe inflamatii.

Tricomoniaza

Discrazii sanguine

Bursita bursita de cot inflamatie a busitei

Capsulita inflamatia unei capsule

Sinovite

Sinovita Stare patologica constand in inflamarea membranei sinoviale, impiedicand functionarea articulatiei pe care o captuseste membrana respectiva.

Tenosinovite

Lombargii

Radiculite

Nefrita

Oligurie miscarea vol unrinei

Hematurie

Leucopenie

Agranulocitoza

Hiperglicemie

Gastralgie

Hipoprotrombinemie

Letargie Stare patologica de somn profund si prelungit, fara febra sau infectie, caracterizata prin faptul ca bolnavul este capabil sa vorbeasca atunci cand este trezit, dar uita spusele si adoarme pe loc. Stare de toropeala, de apatie si de extrema vlaguire. Somn profund, prelungit, insotit de diminuarea functiilor vitale, intalnit si in encefalita letargica ca expresie a leziunilor diencefalice. In psihiatrie, acest de somn amintind de somnul hipnotic observat in cursul sindroamelor catatonice si isterice.

Anemie feripriva

Anemie hemolitica

Discrazii sanguine

Boala Crohn - inflamatia colonului

Generalitati

Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala (face parte din familia bolilor inflamatorii intestinale - BII), care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv.

Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon). Boala Crohn afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel. Boala Crohn si colita ulcerativa (denumita si colita ulcero-hemoragica, afecteaza colonul si rectul) sunt bolile inflamatorii digestive cel mai frecvent intalnite.

Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii (transmitere genetica). Nu se cunoaste exact de ce unele persoane devolta boala, insa exista studii medicale de specialitate care au dovedit existenta anumitor factori declansatori (triggeri), ce pot declansa boala prin diferite mecanisme imune. S-a dovedit faptul ca boala poate fi declansata de aparitia unui raspuns imun anormal impotriva bacteriilor intestinale saprofite (care se gasesc in mod normal la nivelul intestinului gros) sau prin mecanisme imune complexe secundare unor infectii cu diferite bacterii sau virusuri (Mycobacterii tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis). Se stie, de asemenea, ca factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii. Fumatorii au un risc crescut de a dezvolta boala.

Balbutie balbaiala

Disprozodic tulb de viteza ritm influxiune si intensitate vb

Sindrom Parkinson Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului. Anumite celule nervoase de la nivelul creierului produc, in mod normal, o substanta chimica numita dopamina. Dopamina este un mediator chimic sau un neurotransmitator, prin intermediul caruia celulele nervoase controleaza miscarile corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se distrug ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se intampla acest lucru pot aparea probleme in miscarile corpului.

Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii. Acest articol acopera doar tratamentul general al bolii si nu simptomele particulare.

Tratamentul poate controla simptomele in primele faze evolutive ale bolii si este inceput imediat ce simptomele afecteaza activitatea zilnica si abilitatea de a munci a persoanei bolnave. De exemplu, o persoana dreptace la care tremorul se instaleaza pe partea stanga poate sa nu se simta stanjenita de aparitia acestui simptom si poate sa nu simta nevoia unui tratament pana cand simptomatologia se inrautateste. O persoana ce nu poate sa-si indeplineasca sarcinile de serviciu datorita simptomelor bolii va dori sa inceapa tratamentul mult mai repede dacat o persoana care nu munceste sau care nu este afectata in activitatea zilnica de vreunul dintre simptome.

Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste intre 50 si 60 de ani. Afectiunea evolueaza lent si uneori poate trece neobservata de familie, de prieteni si chiar de persoana in cauza. Un numar mic de persoane dezvolta simptomele doar pe o singura

parte a corpului, acestea neprogresand si pe cealalta parte.

Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o data cu evolutia bolii, acestea devin din ce in ce mai ineficiente. Boala Parkinson poate cauza o varietate de complicatii pe masura ce evolueaza.

Legatura dintre boala Parkinson si factorii de risc este inca in cercetare. Acesti factori de risc pot fi: factori genetici, varsta, toxine din mediul inconjurator sau radicalii liberi. Desi aceste cercetari sunt pe cale sa dezvaluie anumite raspunsuri, expertii nu stiu cu siguranta cauza acestei boli. Sunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exista o cauza genetica a bolii Parkinson. Doar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au un parinte, un frate sau o sora cu aceasta boala. Totusi, transmiterea unor gene (unitatea de baza a ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic) anormale pare sa fie cauza bolii Parkinson cu debut precoce in cadrul unor familii la care se descopera aceasta afectiune la varste mult mai tinere.

Nivelurile scazute de dopamina (mediatorul chimic) implicate in controlul miscarilor dau simptomatologia acestei afectiuni. Lipsa acestui neurotransmitator apare atunci cand celulele nervoase dintr-o anumita parte a creierului (substanta neagra - substanta nigra), ce produc dopamine, se deterioreaza sau se distrug. Cauza exacta a acestei afectari a celulelor nervoase nu se cunoaste.

SimptomeSus

Tipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav la altul si in functie de stadiul bolii. Simptomele, care pot aparea la un pacient in primele faze, pot sa nu se dezvolte decat in fazele tardive ale afectiunii la alti pacienti sau pot sa nu apara deloc.

Cele mai frecvente simptome sunt:- tremorul (oscilatii lente si regulate), de cele mai multe ori a mainii, a bratului sau a piciorului. Tremorul din boala Parkinson apare atunci cand persoana afectata de aceasta boala este treaza, este in pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si cedeaza atunci cand persoana misca partea afectata a corpului;

- rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne aparute la debutul bolii este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului datorita rigiditatii musculare. Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei, gatului sau a altei parti a corpului si poate duce la oboseala musculara si la anchilozare;

- miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci cand persoana incearca sa se miste dintr-o pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea pozitiei in pat pot fi dificile;

- slabirea muschilor fetei si a gatului. Vorbirea si inghitirea pot deveni mai dificile si persoanele respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea este una monotona si soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fetei poate

duce la o expresie faciala fixa, asa numita "masca Parkinsoniana";

- dificultati in deplasare (probleme ale mersului) si in mentinerea echilibrului (instabilitate posturala). Persoanele cu boala Parkinson pot face pasi marunti si tarandu-si picioarele, acestea fiind foarte apropiate si se pot inclina putin in fata din talie (pozitia garbovita), de asemenea exista probleme cu intoarcerile din timpul mersului. Balansul si problemele de echilibru pot duce si la cazaturi. Totusi, aceste probleme de obicei apar mai tarziu in evolutia bolii.

Tremorul este unul din primele semne pe care pacientii sau cei din familia lor il observa. Initial tremorul poate afecta doar un brat sau doar un picior sau poate fi observat pe o intreaga parte a corpului. Tremorul mai poate afecta, de asemenea, limba si buzele. Pe masura ce boala avanseaza, acest tremor se poate extinde pe ambele parti ale corpului, desi in unele cazuri acesta ramane doar pe o singura parte.

Stresul emotional si solicitarea fizica fac ca tremorul sa fie mult mai evident. Somnul, relaxarea completa sau intentia de a face o miscare sau chiar miscarea in sine reduc sau chiar opresc tremorul.

Desi tremorul este unul dintre cele mai comune semne din boala Parkinson, aproape jumatate din cei care au un tremor nu au Parkinson. In contrast cu tremorul din boala Parkinson, tremorul de alte cauze se amelioreaza in repaus, nu se imbunatateste o data cu miscarea membrului respectiv si se inrautateste atunci cand persoana incearca sa indeplineasca o anumita sarcina. Cauza cea mai frecventa a tremorului ne-Parkinsonian este tremorul esential, o stare tratabila, de cele mai multe ori prost diagnosticata ca boala Parkinson.

Alte simptomeBoala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome.

Acestea pot include:- dexteritate si coordonare diminuate. Modificarile scrisului de mana sunt obisnuite si scrisul devine mai mic (micrografie). Abilitatile atletice scad si activitatile zilnice, cum ar fi imbracatul sau servirea mesei devin mai dificile;- crampe musculare si afectarea articulatiilor;- o piele mai grasa si aparitia sau sporirea matretei;- probleme digestive si urinare. Constipatia este obisnuita. Controlul mictiunii este dificil si pot aparea urinari frecvente si imperioase. Medicamentele folosite in tratamentul bolii pot ajuta sau pot inrautati aceste simptome;- probleme aparute in controlul involuntar sau automatic al unor functii ale organismului cum ar fi: cresterea transpiratiei, scaderea tensiunii arteriale cand persoanele stau in pozitie ortostatica (hipotensiunea ortostatica) si disfunctii sexuale. Dar aceste simptome pot sa fie date si de tratamentul folosit in boala Parkinson;- aparitia brusca si scurta a imposibilitatii de a se misca. Deseori poate afecta persoana in timpul mersului;- pot aparea tulburari ale somnului, ale dispozitiei si ale gandirii la cei afectati de aceasta

boala.

Somnolenta sau insomnia pot aparea la acesti pacienti datorita anxietatii, depresiei, sau oboselii fizice. Persoanele afectate de aceasta boala pot sa nu aiba un somn normal deoarece nu-si pot schimba pozitia in pat cu usurinta.

O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu usurinta o persoana dependenta de cei din jur, o persoana fricoasa, indecisa si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa vorbeasca mult mai putin decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de familie si prieteni si sa ramana niste persoane inactive si retrase, daca nu sunt incurajate sa depaseasca momentul. Depresia e foarte frecventa la aceste persoane si poate fi cauzata atat de modificarile chimice ce au loc la nivelul creierului cat si ca o reactie la aflarea vestii ca sufera de o boala ce duce la infirmitate. Insa, cu un tratament adecvat, starea pacientului poate fi imbunatatita.

Pana la una din trei persoane care sufera de boala Parkinson poate dezvolta dementa si confuzie, similare celor din boala Alzheimer (ansamblul dementelor degenerative primare, ce se caracterizeaza prin aparitia unei demente cu evolutie lenta), in faza finala a bolii. Depresia poate contribui la pierderea memoriei si la aparitia confuziei.

Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu exista in realitate) si visele pline de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite in tratamentul bolii Parkinson. Exista o varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare celor din boala Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile.

Afectiuni cu simptome asemanatoareSus

Boala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afectiuni au simptome, care sunt intalnite in boala Parkinson (tremorul, rigiditatea musculara, miscari incetinite, tulburari ale echilibrului).

Alte afectiuni ce pot cauza simptome asemanatoare celor din boala Parkinson sunt:- tremorul esential (denumire prin care sunt grupate tipurile de tremor fara o semnificatie patologica aparenta si indeosebi ereditare), care nu are alte simptome decat tremorul fin si rapid. Poate aparea inainte de varsta de 25 de ani;- sindromul Parkinson intalnit in paralizia supranucleara progresiva (o afectiune degenerativa heterogena ce implica afectarea celulelor nervoase de la nivelul creierului, a ganglionilor bazali sau a cerebelului) si in atrofia sistemica multipla (termen propus pentru asocierea variabila a urmatoarelor tulburari: disfunctie a sistemului nervos autonom, semne extrapiramidale, ataxie ce apare, mai ales la varsta adulta);- boala Alzheimer. Confuzia si pierderea de memorie similare celor din primele stadii ale bolii Alzheimer nu apar decat in stadiile finale ale bolii Parkinson;- leziuni ale sistemului nervos central;- diferite afectiuni ale tiroidei;- boli ale ficatului;- infectii la nivelul sistemului nervos central (cum ar fi encefalita);

- tumori la nivelul creierului;- infarctul miocardic;- intoxicatia cu monoxid de carbon;- intoxicatiile cu metale grele (cum ar fi manganul);- afectiuni psihiatrice.

Anumite medicamente (cum ar fi antipsihoticele si anumite medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale) pot, de asemenea, sa dea simptome similare celor din boala Parkinson

Alte simptome ce pot aparea in aceasta afectiune pot include depresia si disfunctiile sexuale. Trebuie ca aceste probleme sa fie discutate cu medicul curant.

Factorii de riscSus

Factorii de risc in aceasta afectiune sunt dificil de identificat deoarece cauza bolii nu este cunoscuta. Varsta avansata este singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson (nu este inclusa boala Parkinson cu debut precoce). Majoritatea debuteaza dupa 50 de ani, desi boala poate aparea si la persoane intre 30 si 50 de ani si chiar, in cazuri rare, la tineri.

Un numar foarte mic de persoane ce au fost diagnosticati cu aceasta afectiune au o ruda apropiata ce sufera de boala Parkinson. Se pare ca un istoric familial de boala Parkinson nu creste semnificativ riscul aparitiei afectiunii la un membru al familiei. Avand cazuri in familie de boala Parkinson cu debut precoce acestea pot reprezenta un factor de risc important in aparitia bolii si la ceilalti membrii ai familiei, dar aceasta forma este una rara.

Unele studii au aratat ca expunerea prelungita la anumiti factori de mediu, cum ar fi pesticidele, chimicalele, folosirea apei din fantani, poate creste riscul aparitiei bolii, dar pana acum acest lucru nu a fost demonstrat.

Exista multe afectiuni care pot dezvolta Parkinsonism (un grup de simptome ce includ tremorul, rigiditatea musculara, miscarile incetinite si tulburarile de echilibru).

Simptomele si evolutia acestei afectiuni pot varia foarte mult de la o persoana la alta. Nu se cunoaste un tratament pentru vindecarea acestei boli. Totusi, medicamentele, tratamentul chirurgical, exercitiile si schimbarile modului de viata pot reduce unele dintre simptomele bolii.

Starea emotionala poate afecta simptomatologia bolii. Anxietatea, tensiunea nervoasa si tristetea pot inrautati evolutia bolii si simptomatologia. Relaxarea, de obicei, reduce simptomele. Intr-o perioada stresanta o persoana cu boala Parkinson poate avea o "izbucnire paradoxala". Aceasta are ca si rezultat o perioada in care persoana afectata de Parkinson nu mai are simptome si se poate deplasa si misca in mod normal.

Consultul de specialitateSus

Este bine sa fie consultat medicul de familie atunci cand apar simptomele bolii Parkinson. Nu este nevoie de un tratament de urgenta, atunci cand tremorul dureaza de mai mult timp. Totusi, trebuie discutat cu medicul despre aparitia acestui tremor la urmatorul consult. Daca tremorul afecteaza activitatea de zi cu zi a unei persoane sau daca apar si alte simptome, trebuie mers la doctor mai repede.

O persoana ce a fost diagnosticata cu boala Parkinson trebuie sa consulte doctorul imediat daca:- exista modificari notabile ale simptomelor, cum ar fi episoade severe de rigiditate - pierderea brusca a mobilitatii ce poate afecta mersul;- simptomele nu mai sunt ameliorate de medicamente;- apar alte complicatii;- apare depresia.

Persoanele ce sufera de Parkinson trebuie sa mearga la medicul specialist in mod regulat (o data la 3-6 luni sau in functie de cum decide acesta) pentru modificarea tratamentului, pe masura ce boala evolueaza.

Expectativa vigilentaSus

Daca se descopera aparitia tremorului, acesta trebuie atent urmarit si trebuie discutat cu doctorul la urmatorul control medical. O descriere cat mai exacta poate ajuta medicul sa puna un diagnostic corect.

Descrierea pacientului ar trebui sa raspunda la urmatoarele intrebari:- tremorul a aparut brusc sau treptat?- ce a dus la imbunatatirea sau inrautatirea lui?- ce parte a corpului a fost afectata?

Este indicat sa se apeleze serviciile de urgenta daca apar simptome precum stare de slabiciune brusca, paralizie, pierderea echilibrului, alterarea vorbirii sau probleme vizuale. Acestea pot fi semnele unui infarct miocardic. Simptomele din boala Parkinson, de obicei, evolueaza lent, pe perioada catorva luni.

Medici specialisti recomandatiSus

Urmatorii medici pot diagnostica si trata boala Parkinson:- medicul de familie;- medicul de medicina interna;- medicul neurolog.

Alti specialisti ce pot fi implicati in urmarirea pacientului bolnav de Parkinson sunt:- logopedul;

- fizioterapeutul;- specialistul in terapie ocupationala.

Diagnostic si investigatiiSus

1. Diagnostic precoce In acest moment nu exista nici un test screening pentru boala Parkinson. Diagnosticul de boala Parkinson se bazeaza pe istoricul medical si pe un examen neurologic amanuntit.

2. InvestigatiiNu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala Parkinson. Daca simptomele pacientului si rezultatele obtinute de doctor in timpul consultului nu sunt in intregime tipice bolii Parkinson se pot face anumite teste pentru a putea diagnostica alte afectiuni cu simptome asemanatoare. De exemplu, testele de sange pot fi facute pentru a verifica daca nu este cumva vorba de o afectiune tiroidiana sau hepatica. O examinare RMN poate fi facuta pentru a exclude un infarct miocardic sau o tumora a sistemului nervos central.

Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni) poate detecta nivele scazute de dopamina la nivelul creierului, putandu-se astfel pune diagnosticul de boala Parkinson. Totusi, aceasta investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte scumpa si nu este disponibila in foarte multe spitale, fiind inca in faza experimentala.

Tratament generalitatiSus

La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, daca simptomele sunt usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentului pana cand simptomele bolii devin suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele de tratament aditionale cum ar fi exercitiile fizice, fizioterapia si terapia ocupationala pot fi de ajutor in toate stadiile bolii Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii si independentei.

Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni. Desi levodopa este inca considerata cel mai bun medicament pentru Parkinson, efectele ei secundare (ce includ miscari involuntare si alte complicatii motorii) pot cauza probleme in stadiile tardive ale bolii.

Studiile recente sugereaza ca tratamentul initial cu agonisti dopaminergici cum ar fi pramipexol si ropinirol pot intarzia necesitatea inceperii tratamentului cu levodopa si pot astfel intarzia aparitia efectelor secundare ale acesteia. Alte medicamente nondopaminergice ce pot fi folosite in primele faze evolutive ale bolii sunt amantadina, inhibitori de monoaminoxidaza (cum ar fi selegin) si anticolinergice (cum ar fi trihexifenidil).

Medicul curant impreuna cu intreaga echipa ce supravegheaza pacientul bolnav de Parkinson il pot indruma pe acesta in ceea ce priveste suportul emotional si educatia medicala, specifice acestei afectiuni. Acestea sunt importante pe intregul parcurs evolutiv

al bolii.

Nu exista nici un tratament care sa opreasca distrugerea celulelor nervoase ce duce la aparitia acestei afectiuni. Totusi, unele medicamente pot ameliora simptomele bolii. Tratamentul chirurgical poate fi, de asemenea, folositor in tratarea simptomelor, dar in cazul unui numar mic de persoane.

Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se poate schimba pe masura ce boala evolueaza. Varsta, ocupatia, familia si conditiile de viata pot influenta deciziile privind inceperea tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice medicatia. Daca starea de sanatate se modifica tratamentul trebuie si el ajustat pentru a obtine un echilibru intre calitatea vietii, efectele secundare ale bolii si costurile tratamentului.

Tratament de intretinereSus

Exista o serie de masuri ce pot fi luate si la domiciliul persoanei afectate de Parkinson pentru a face ca aceasta sa faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie sfatuit pacientul sa-si foloseasca energia pentru activitatile strict necesare si sa-si amenajeze locuinta astfel incat sa-i fie foarte usor sa se deplaseze si lucrurile necesare sa-i fie la indemana. Toate acestea il vor ajuta sa fie o persoana independenta. Exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante in cadrul tratamentului. Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii si a rezistentei, dar si in mentinerea greutatii si in reducerea posibilitatii de aparitie a constipatiei. In ceea ce priveste alimentatia persoanelor cu Parkinson este foarte important ca acestea sa ceara toate informatiile privind alimentatia medicului curant, deoarece consumul de proteine poate interfera cu absortia medicamentelor si poate modifica eficacitatea lor.

Este indicat ca pacientii sa-si pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O dieta echilibrata, odihna, precum si suportul emotional si practic din partea familiei, pot fi de mare ajutor. Recunoasterea si tratarea depresiei reprezinta o parte importanta a terapiei la domiciliu. Depresia este frecventa la cei cu Parkinson si poate aparea inainte ca boala sa fie diagnosticata.

O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata in ceea ce priveste libertatea de miscare si efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la alta si efectele adverse ale medicamentelor folosite in cadrul tratamentului pot limita eficienta acestuia. Medicul curant va trebui sa modifice tratamentul in functie de modificarile ce apar in simptomatologia bolii.

Un logoped poate recomanda exercitii de respiratie si de vorbire ce pot sa ajute pacientii, care au vorbirea monotona, imprecisa, soptita, specifica celor afectati de Parkinson, mai ales in stadiile finale.

Trebuie sa existe o modificare si in ceea ce priveste alimentatia, referitor la ce si cum mananca. De exemplu, acestia se pot hrani stand in picioare si mancand cate putin, iar alimentele sa fie cat mai usor de mestecat. Toate acestea pot sa scuteasca pacientul de

eventualele probleme legate de alimentatie. Tinand barbia ridicata, inghitind des si evitand dulciurile se poate reduce salivatia.

Blocarea musculara poate fi rezolvata prin efectuarea unor miscari intentionate. Deplasarea catre un punct fix pe pamant, facand un prim pas precis, lung, in stil de mars poate ajuta la depasirea episoadelor de rigiditate musculara.

Tratament in cazul agravarii boliiSus

Pe masura ce boala evolueaza, simptomele devin din ce in ce mai suparatoare. Majoritatea pacientilor dezvolta un tremor de la usor la moderat. Miscarile sunt lente si limitate datorita rigiditatii musculare si incetinirii sau pierderii reflexelor automate (bradikinezie).

Tratamentul in acest stadiu este cantarit in functie de severitatea simptomelor si de efectele adverse ale medicamentelor. Simptomele bolii se schimba pe masura ce afectiunea trece prin diferitele stadii evolutive. Doctorul va supraveghea evolutia fiecarui pacient in parte si va modifica tratamentul in functie de aparitia unor noi simptome.

Levodopa este cel mai cunoscut medicament folosit in tratamentul bolii Parkinson. Totusi poate avea o serie de efecte adverse la doze mari sau dupa un tratament indelungat. Medicul specialist poate sa prescrie agonisti dopaminergici, cum ar fi pramipexol sau ropinirol pentru a pregati inceperea tratamentului cu levodopa. Studii recente au aratat ca aceste medicamente pot intarzia aparitia efectelor adverse ale levodopei. De asemenea, doctorul poate prescrie agonistii dopaminergici in acelasi timp cu levodopa.

Tratament ambulatoriuSus

Viata de zi cu zi a unui bolnav cu Parkinson La inceput, boala nu afecteaza intr-o prea mare masura viata persoanei in cauza, dar o data cu trecerea timpului aceasta devine din ce in ce mai suparatoare.

Tratamentul la domiciliu ii ajuta pe cei afectati sa se adapteze si pe masura ce boala avanseaza sa ramana independenti cat de mult este posibil. Calitatea vietii acestuia depinde in mare masura de continuarea activitatilor de la serviciu, de pastrarea unei legaturi stranse cu familia si de pastrarea independentei. Folosirea unui baston sau a unui mergator pot fi utile pe masura ce boala avanseaza.

Aspecte ce pot fi de folos in tratamentul ambulator al unui pacient cu Parkinson sunt:- modificarea anumitor activitati si reamenajarea casei astfel incat activitatile zilnice sa fie cat mai mult simplificate, iar repozitionarea mobilei sa fie facuta astfel incat sa existe mereu ceva in care pacientul sa se sprijine atunci cand se deplaseaza;- sa urmeze o dieta sanatoasa, care sa includa fructe, vegetale, cereale, legume, peste, carne de pasare, carne slaba, produse lactate slabe;- exercitiile fizice si fizioterapie, care sunt foarte eficiente in toate fazele bolii;

- sa faca fata aparitie tremorului, iar pentru reducerea acestuia poate fi buna luarea unei greutati in mana care tremura;- sa se lucreze cu un logoped pentru imbunatatirea vorbirii;- reducerea problemelor in ceea ce priveste mancatul si salivatia excesiva prin schimbarea mancarurilor si a felului cum sunt mancate;- a face fata blocajului motor, prin diferite metode cum ar fi mersul catre o tinta de pe podea;- a face fata disfunctiilor sexuale. Trebuie discutat cu medicul si despre aceasta problema. Acesta poate sugera o serie de modificari in terapie, cum ar fi schimbarea medicamentelor sau a exercitiilor fizice

Tratamentul medicamentosSus

Tratamentul medicamentos este tratamentul uzual in cadrul bolii Parkinson. Scopul acestui tratament medicamentos este de a suplini lipsa neurotransmitatorului - dopamina, ce cauzeaza simptomatologia acestei afectiuni. Tratamentul este inceput, de obicei, cand simptomele bolii duc la infirmitatea persoanei, aceasta ne mai putand sa-si desfasoare activitatile zilnice.

Tratamentul poate fi diferit in functie de simptome, de varsta pacientului, precum si in functie de raspunsul acestuia la medicamente. Medicamentele pot ameliora simptomele, dar au si o serie de efecte adverse. Este nevoie de timp pentru ca medicul sa stabileasca o combinatie eficienta de medicamente, care sa-si faca efectul la fiecare persoana in parte.

Astazi, levodopa este considerata cea mai eficienta in controlul simptomelor din boala Parkinson si pentru multi ani a fost medicamentul preferat in tratamentul celor noi diagnosticati cu Parkinson. Totusi, datorita folosirii acesteia pe o perioada lunga de timp si in doze crescute au aparut o serie de complicatii motorii, care au fost dificil de tratat.

De aceea, unii medici prefera sa foloseasca agonistii dopaminergici, mai nou aparuti (cum ar fi pramipexol si ropinirol), mai ales in primele etape ale bolii. Folosirea acestor medicamente in primele faze ale afectiunii duc la amanarea introducerii in tratament a levodopei si astfel se intarzie aparitia complicatiilor motorii. Dar si folosirea acestor medicamente poate conduce la aparitia complicatiilor motorii.

Intrebarea privind care dintre aceste doua medicamente, levodopa sau agonistii dopaminergici este mai benefic in primele faze ale bolii; nu este pe deplin lamurita. Levodopa controleaza simptomele mult mai bine decat agonistii dopaminergici. Totusi, avand in vedere studiile efectuate, ingrijorarea medicilor in ceea ce priveste efectele pe termen lung ale administrarii de levodopa in fazele initiale si in doze mari, i-a facut pe acestia sa recomande tratamentul initial cu agonisti dopaminergici, mai ales la cei sub 60 de ani. Pe masura ce boala avanseaza medicul va putea prescrie concomitent levodopa si agonisti dopaminergici.

Apomorfina este un agonist dopaminergic folosit pentru tratarea episoadelor ocazionale de imobilitate, asociate cu boala Parkinson. Acesta este primul medicament ce poate fi

injectat cand muschii devin rigizi si intepeniti si persoana in cauza nu se mai poate ridica dintr-un scaun sau nu-si mai poate desfasura activitatile zilnice. Tratamentul cu apomorfina administrat la nevoie poate face posibila reducerea dozelor de agonisti dopaminergici.

Acest lucru duce si la scaderea efectelor adverse cum ar fi miscarile involuntare si convulsiile. Pot exista si unele cazuri in care se urmeaza tratamentul cu doze constante de levodopa si agonisti dopaminergici si uneori doze de apomorfina, atunci cand este nevoie, in loc sa urmeze un tratament in care dozele medicamentelor administrate oral sunt ajustate in functie de urgentele aparute. Apomorfina trebuie administrata impreuna cu medicamente antiemetice pentru a preveni aparitia greturilor si varsaturilor.

Studii recente arata ca tratamentul cu doze mari de antioxidant coenzima Q10 poate incetini progresia bolii Parkinson, dar trebuie luat in primele faze ale bolii. Studii ulterioare sunt necesare pentru a determina cat de sigur este tratamentul si eficacitatea acestuia.

Optiuni de medicamente O serie de medicamente pot fi folosite in tratamentul bolii Parkinson, in diferitele faze ale acesteia.

In general, tratamentul initial al bolii Parkinson incepe cu:- agonisti dopaminergici (bromcriptina, pergolid, pramipexol, ropinirol);-levodopa si carbidopa;- inhibitor periferic al catecol-0-metiltransferazei (COMT) -entacapon, tolcapon;- agenti anticolinergici (benztropina, trihexifenidil);- selegilina - inhibitor al monoaminoxidazei tip B;- amantadina.

De retinut!Toate medicamentele folosite in tratamentul Parkinsonului pot avea efecte adverse neplacute. Un regim medicamentos ideal este acela ce controleaza simptomele bolii si efectele adverse sunt bine tolerate de pacient. Medicii, in general, vor incerca un singur medicament la un moment dat si vor recomanda doze mici, pentru a minimaliza efectele adverse.

Este bine de stiut ca:- levodopa si alte medicamente pot fi mult mai eficiente, daca sunt luate inainte de mese;- oprirea brusca a medicatiei poate inrautati simptomele si poate fi periculoasa.

Pot aparea o serie de complicatii in urma unui tratament indelungat in boala Parkinson, care pot include:- modificari spontane in raspunsul pacientului la medicatie;- spasme sau convulsii.

Probleme pot aparea si ca rezultat al bolii in sine, cum ar fi:- imposibilitatea de a se misca

- scaderea tonusului muscular.

Un posibil efect advers serios al tratamentului cu agonisti dopaminergici este somnolenta diurna. Somnolenta brusca si coplesitoare, fara a-si da seama persoana respectiva ca este pe cale sa adoarma, poate fi numita "atac de somn". Acesta poate aparea si in momentul in care pacientul conduce masina si poate fi o amenintare grava la siguranta acestuia. Trebuie sa se discute cu medicul despre efectele de acest tip, daca pacientul urmeaza tratamentul cu agonisti dopaminergici.

Schimbarea dozelor sau folosirea unei combinatii diferite de medicamente pot fi de ajutor in astfel de situatii. Medicamentele necesare tratarii acestei afectiuni sunt prescrise de medicul specialist, iar pacientul trebuie informat foarte bine in legatura cu modul in care acestea trebuie luate. Este foarte important ca pacientul sa respecte cu strictete recomandarile medicului pentru un cat mai bun rezultat al terapiei.

Tratament chirurgicalSus

Tratamentul chirurgical poate fi luat in considerare atunci cand medicamentele nu mai pot controla simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt destul de severe si afecteaza activitatile de zi cu zi ale pacientului.

Electrostimularea profunda cerebrala este un tratament nou in terapia Parkinsonului. Aceasta terapie foloseste impulsuri electrice pentru stimularea unei anumite zone a creierului. Impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasati printr-o interventie chirurgicala in creier.

Aceasta tehnica poate fi folosita si in combinatie cu tratamentul medicamentos, cu levodopa sau alte medicamente, cand acesta nu mai controleaza simptomatologia intr-un mod adecvat. Aceasta tehnica chirurgicala este pe cale sa devina metoda chirurgicala preferata de terapie, mai ales a cazurilor aflate intr-o faza avansata a bolii. Nu distruge substanta nervoasa de la nivelul creierului si are riscuri mult mai mici decat metodele vechi, mai distructive, cum ar fi palidotomia si talamotomia.

Palidotomia si talamotomia sunt rar facute in ziua de azi. Ele implica distrugerea precisa a unei mici suprafete din portiunea profunda a creierului, care cauzeaza simptomele bolii.

Neurotransplantul este un procedeu experimental, care este in studiu, pentru terapia Parkinsonului. Consta in implantul de celule care sa produca dopamina la nivelul creierului. Aceste celule pot proveni de la un creier fetal, desi folosirea tesuturilor fetale este controversata. In viitor, neurotransplantul poate include si transplantarea nervilor din zonele sanatoase in zonele afectate sau folosirea celulelor modificate genetic.

Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate fi facut doar in cateva centre medicale din lume. Informatiile despre eficienta acestui procedeu sunt limitate si pana in acest moment, nu este o optiune reala pentru cea mai mare majoritate a

oamenilor.

Optiuni chrurgicale- electrostimularea profunda craniana;- paliotomia (se face rar);- talamotomia (se face rar);- transplantul de celule nervoase (in faza experimentala).

1. Electrostimularea cerebrala profundaElectrostimularea cerebrala profunda nici nu vindeca boala Parkinson nici nu elimina nevoia medicatiei. Electrostimularea profunda a talamusului este facuta pentru a trata tremorul dat de boala. Procedurile prin care se stimuleaza nucleul subtalamic si globus pallidus controleaza o gama larga de simptome pe langa tremor si sunt folosite mult mai frecvent decat stimularea talamusului.

2. Palidotomia si talamotomiaCativa neurochirurgi pot face aceste interventii chirurgicale, dar nici una dintre ele nu mai este facuta in mod uzual.

3. NeurotransplantulAceasta procedura este inca experimentala si nu a fost efectuata decat pe putine persoane. Efectele sale sunt vizibile dupa cateva luni sau mai mult si pana acum, nu a fost documentat nici un beneficiu al acestei nterventii.

Persoanele care doresc sa ia in calcul o interventie chirurgicala in cadrul terapiei bolii Parkinson trebuie sa apeleze la cel mai bun neurochirurg disponibil. Se pot primi informatii in legatura cu aceasta afectiune de la o serie de organizatii ce sprijina persoanele afectate de boala Parkinson.

De retinut!Tratamentul chirurgical devine o optiune pentru cei afectati de boala Parkinson atunci cand boala este avansata si medicatia nu mai poate controla boala intr-un mod adecvat. In cazul unei afectiuni ce poate evolua, al unor simptome ce se inrautatesc, unele persoane pot avea o serie de manifestari ce nu mai pot fi controlate. Totusi, cand o persoana are un tremor sever pe o parte a corpului, trebuie luata in seama electrostimularea cerebrala profunda deoarece are rezultate mult mai bune decat medicatia. Cei cu o boala Parkinson avansata sau care au alte afectiuni (cum ar fi bolile de inima sau plamani, cancerul sau afectiuni renale) nu sunt buni candidati la una dintre variantele de interventii chirurgicale. De asemenea, chirurgia nu este o optiune pentru cei cu dementa sau probleme psihiatrice.

Interventia chirurgicala nu reprezinta o rezolvare pentru cei cu boala Parkinson. De obicei, dupa aceasta, medicatia este inca necesara, dar interventia chirurgicala poate reduce numarul si dozele de medicamente necesare controlarii simptomelor bolii. Toate acestea duc la reducerea efectelor adverse cauzate de medicamente si in acelasi timp se obtine si un control al bolii.

Alte tratamenteSus

Fizioterapia, logopedia si terapia ocupationala pot fi de mare ajutor in terapia bolii Parkinson.

Numeroase terapii nutritionale au fost sugerate ca si tratamente ale bolii Parkinson. Nici una dintre acestea nu si-a dovedit eficacitatea. Totusi, este important sa se mentina o stare cat mai buna de sanatate si sa se urmeze o dieta alimentara echilibrata.

Inainte de incercarea unor tratamente complementare, cum ar fi dieta, trebuie sa se discute cu medicul curant despre siguranta tratamentului si posibilitatea aparitiei efectelor adverse. Toate aceste informatii sunt de ajutor in luarea unei decizii privind tratamentul.

Tratamentele complementare nu trebuie sa inlocuiasca medicamentele necesare tratarii bolii, daca este foarte probabil ca aceste medicamente sa dea rezultate bune. Depresia care nu raspunde la medicatie se poate imbunatati cu terapie cu electrosocuri. Aceasta poate imbunatati, pentru o scurta perioada de timp si miscarile, dar cauza acestei imbunatatiri nu este cunoscuta, deocamdata.

Profilaxie

rgoterapie

Terapie care utilizeaza activitatea in vederea readaptarii handicapatilor fizic si mintal. Scopul ergoterapiei este de a le reda bolnavilor independenta fie dandu-le posibilitatea sa se adapteze la deficitul lor, fie participand la ameliorarea starii lor. Indicatiile ei sunt foarte largi: boli mintale, infirmitati motorii (paralizii, sechele posttraumatice, afectiuni reumatologice, miopatii, arsuri, boli cardiace etc.). Exista, de asemenea, o ergoterapie preventiva care vizeaza evitarea spitalizarii, indeosebi pentru persoanele in varsta.

- Ergoterapia reeducativa-readaptativa utilizeaza actiunea ca mediator pentru a ajunge la un obiectiv dat (cautarea unei mai bune coordonari a miscarilor, antrenament pentru purtarea unei proteze, reinvatarea actiunilor zilnice etc.). Pe aceasta baza, orice activitate (activitati artizanale ca impletitul sau tesutul; activitati de captare a atentiei, de exprimare, scris, jocuri; reinvatarea gesturilor vietii zilnice; activitati de tip profesional de toate tipurile etc.) sunt bune de folosit in masura in care pot ajuta pacientul sa le adapteze la posibilitatile sale. Aceasta mediere permite sa se observe si sa se analizeze problemele pe care le pune boala in cauza, apoi sa se propuna o solutie cu contributia bolnavului si a medicului curant (cum sa eviti durerea in gesturile vietii zilnice la un pacient suferind de dureri lombare, de exemplu).

- Ergoterapia preventiva vizeaza sfatuirea pacientului in ce priveste gesturile cotidiene si amenajarea locuintei si ii permite sa-si asume handicapul sau boala ramanand integrat in mediul sau de viata.

Sepsisul si socul septic

Introducere Semne si simptome Complicatii Modificari de laborator in sepsis Diagnostic Tratament Prognostic si prevenire

Diagnostic