Ene Adrian , Grupa 330 A , Anul III , Drept

Rapirea internationala de minori

I. Introducere

Răpirea internațională de minori reprezintă o traumă care este trăită de foarte mulți părinți și copii în contextul creșterii ratei divorțurilor în care sunt implicați minori și a mobilității din ce în ce mai mari a persoanelor datorită intrării în vigoare a legii liberei circulații a bunurilor și persoanelor. În România, Legea 272/20041privind protecția copiilor interzice expres scoaterea din țară a minorilor fără consimțământul ambilor părinți, indiferent de statutul lor juridic (necăsătoriți, căsătoriți, divorțați, etc.). Dintr-o eroare legislativă, însă, Legea cu privire la libera circulație a bunurilor și persoanelor are un paragraf care menționează posibilitatea părintelui căruia i s-au încredințat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă de a ieși din țară fără a mai fi nevoie de acceptul celuilalt părinte. Măsura de schimbare a domiciliului minorului într-o altă țară este de natură a îngreuna situația tatălui în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora, însă, conform raportului explicativ asupra Convenției de la Haga (Raportul Perez – Vera paragraful 65), aceasta poate constitui probă pentru revizuirea hotărârii referitoare la încredințarea copilului2.Atunci când dreptul de încredințare este exercitat în comun de ambii părinți ai unui minor (cazul părinților căsătoriți sau în cazul custodiei comune conform legii statului pe teritoriul căruia aceștia își au reședința obișnuită), niciunul dintre cei doi nu va putea decide singur în privința schimbării reședinței copilului într-un alt stat, fiind nevoie, de regulă, de acordul expres al celuilalt părinte ori de aprobarea instanței de judecată competente.

II. Legislație relevantă

A. In plan international, Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii a fost completata cu unele instrumente juridice subsidiare, cum ar fi Recomandarea 874 (1979) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei si Raportul explicativ Perez-Vera asupra Conventiei de la Haga, menite a ajuta judecatorii nationali in aplicarea elementelor definitorii ale Conventiei, avand in vedere mai ales diversitatea de notiuni si situatii ce pot fi aplicate in fiecare stat contractant in domeniul dreptului familiei.B. In plan national, Conventia a fost transpusa printr-o lege de aplicare, respectiv prin Legea nr. 369/2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 888 din 29 septembrie 2004. Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii de copii se aplica unor situatii de urgenta, acoperind perioada de timp de la momentul deplasarii copilului din resedinta sa obisnuita si pana la momentul la care minorul este readus in statul membru al Conventiei unde se afla resedinta sa obisnuita la data deplasarii ilicite. De esenta acestui tratat international este caracterul temporar al masurii de inapoiere a minorului dispusa de instanta statului pe teritoriul caruia se afla copilul la momentul pronuntarii hotararii.

1 http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php2 "JURISPRUDENȚĂ PRIVIND MINORII DEPLASAȚI SAU REȚINUȚI ILICIT - CAUZE SOLUȚIONATE ÎN ANII 2005-2007" - Procuror Daniela Brița - Secția de resurse umane și documentare - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (pagina 5)

Astfel, art. 1 din Conventie delimiteaza obiectul acesteia, in sensul ca este menita sa asigure inapoierea imediata a copiilor deplasati sau retinuti ilicit in orice stat contractant, precum si de a face sa se respecte efectiv in celelalte state contractante drepturile privind incredintarea si vizitarea. Tocmai de aceea, principalele criterii legale – explicit prevazute de art. 3, 4 si 5 din Conventia de la Haga sunt:

- caracterul ilicit al deplasarii sau neinapoierii, strans legat de existenta unor drepturi parintesti apartinand petentului;

- resedinta obisnuita a minorului inainte de deplasare si

- lipsa unui pericol la care ar putea fi expus minorul ca urmare a inapoierii in statul resedintei sale obisnuite.3

a. Convenția de la Haga din 1980 Convenția de la Haga din 1980, în vigoare în toate statele membre ale Uniunii Europene, se aplică atunci când un minor sub 16 ani este deplasat din statul reședinței sale obișnuite într-un alt stat, ori este reținut în acest al doilea stat prin încălcarea drepturilor de care se bucură unul din titularii răspunderii părintești. De regulă, situația intervine între părinții unui copil ori între părinți și bunici, una din părți fiind cea care deplasează/reține ilicit un copil în alt loc decât cel al reședinței sale obișnuite.

b. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești

Înapoierea copilului care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească executorie pronunțată într-un stat membru ulterior pronunțării unei hotărâri de ne-înapoiere în conformitate cu articolul 13 din Convenția de la Haga din 1980, este recunoscută și executorie într-un alt stat membru fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibil să se opună recunoașterii sale, în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine utilizând formularul al cărui model este prevăzut în anexa IV din Regulament. Dreptul de vizită acordat printr-o hotărâre judecătorească executorie pronunțată într-un stat membru este recunoscut și are forță executorie într-un alt stat membru fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibil să se opună recunoașterii acesteia în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine utilizând formularul al cărui model este prevăzut în anexa III din Regulament.

c. Legea 272/2004 privind protecția drepturilor copilului Art. 18 din Legea 272/2004 privind protecția drepturilor copilului (1) Copiii neînsoțiți de părinți sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanții lor legali. (2) Deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească. (3) Părinții sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, creșterea și îngrijirea copilului sunt obligați să anunțe la poliție dispariția acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariției. Art. 98 din Legea 272/2004 privind protecția drepturilor copilului (1) Ministerul Administrației și Internelor și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Educației și Cercetării, vor efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legislative, administrative și educative destinate asigurării protecției efective împotriva oricăror forme de trafic intern sau internațional al copiilor, în orice scop sau sub orice formă, inclusiv de către propriii părinți.

3 http://curieruljudiciar.ro/2011/11/29/aspecte-civile-ale-rapirilor-internationale-de-copii/

(2) În acest scop, autoritățile publice menționate la alin. (1) au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel național pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare și monitorizare a activităților întreprinse. Art. 99 din Legea 272/2004 privind protecția drepturilor copilului (1) Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare. (2) Instituțiile și autoritățile publice, potrivit atribuțiilor lor, adoptă reglementari specifice și aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele: a) transferului ilicit și a ne-returnării copilului; b) încheierii adopțiilor, naționale ori internaționale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului; c) exploatării sexuale și a violenței sexuale; d) răpirii și traficării de copii în orice scop și sub orice formă; e) implicării copiilor în conflicte armate; f) dezvoltării forțate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice și mentale; g) exploatării copilului de către mass-media; h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente științifice.1. Conflictul cu prevederile legii privind libera circulație a bunurilor și persoanelor Cu toate acestea, Legea nr. 248 privind libera circulații a bunurilor și serviciilor privind libera circulație a bunurilor și serviciilor, adoptată ulterior Legii 272/2004, a creat prin frazarea articolului 30, o breșă în sistemul de protecție al copiilor, portiță folosită în mod ilegal de unii părinți custodieni care încearcă astfel să despartă fizic copii de părintele necustodian. Aceasta se întâmplă deși legea 272/2004 menționează la Art. 2 aliniatul (1) că "prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului" interpretarea organelor de poliției de frontieră este încă neunitară, astfel că se ajunge deseori ca minorii să fie scoși relativ ușor din țară, chiar și în lipsa acordului părintelui ce nu a primit custodia copilului.2. Competența Instanțele din statul membru în care a fost deplasat copilul sau a fost reținut ilicit vor deține competența de a se pronunța asupra cererii de înapoiere întemeiată pe Convenția de la Haga din 1980. în ipoteza în care cererea de înapoiere ar fi respinsă, hotărârea va putea fi totuși înlocuită cu o hotărâre ulterioară a instanței din statul membru al reședinței obișnuite a copilului înaintea deplasării sale sau a reținerii sale ilicite. Dacă această hotărâre implică înapoierea copilului, înapoierea va fi realizată fără a fi necesară recurgerea la vreo procedură pentru recunoașterea și executarea hotărârii în cauză în statul membru în care se află copilul răpit.3. Înapoierea copilului Înapoierea copilului care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească executorie pronunțată într-un stat membru ulterior pronunțării unei hotărâri de ne-înapoiere în conformitate cu articolul 13 din Convenția de la Haga din 1980, este recunoscută și executorie într-un alt stat membru fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibil să se opună recunoașterii sale, în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine utilizând formularul al cărui model este prevăzut în anexa IV din Regulamentul II de la Bruxelles. 4

4. Poziția CEDO asupra acestor aspecte Acest fenomen al permiterii scoaterii din țară a minorilor fără consimțământul părintelui necustodian a fost condamnat în repetate rânduri de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului care se bazează pe prevederile Drepturilor Omului. Câteva exemple spețe în care CEDO a judecat astfel de cauze:

- Cauza Monory vs. România și Ungaria- Cauza Ignaccolo-Zenide vs. România

4 A se vedea Ghidul informativ destinat justițiabililor implicați în proceduri judiciare transfrontaliere în materia dreptului familiei – legislație comunitară aplicabilă

- Cauza Cauza Pini și Bertani, Manera și Atripaldi vs. România- Cauza Keegan vs. Irlanda- Cauza Neulinger și Shuruk vs. Elveția- Cauza Lafargue vs. România- Cauza Deak vs. România și Marea Britanie- Cauza Cauza Nistor vs. România

5. Judecarea cauzelor de răpire internațională de minori în România Potrivit legislației în vigoare, cazurile de răpire internațională de minori se judecă în primă instanță doar la Tribunalul București, fiind atacabile la CA București. Ministerul Justiției este autoritatea centrală din România pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga, la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, denumită în continuare Convenție.În calitate de autoritate centrală română, Ministerul Justiției cooperează cu autoritățile centrale ale celorlalte state părți la Convenție și colaborează cu instituțiile și autoritățile române cu atribuții în domeniul de aplicare al Convenției. Soluționarea cererilor adresate de către persoana fizică, instituția sau organismul interesat din oricare stat parte la Convenție, pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite este de competența Tribunalului pentru minori și familie București.5

Reclamantul poate să sesizeze direct instanța judecătorească competentă. Dacă instanța constată că deplasarea sau reținerea copilului pe teritoriul României este ilicită va dispune înapoierea copilului în țara în care acesta își are reședința sa obișnuită și va fixa, în chiar cuprinsul hotărârii, un termen pentru executarea obligației de înapoiere a copilului, sub sancțiunea unei amenzi civile în favoarea statului român. Autoritatea centrală română, pe toată durata acestui termen stabilit de instanță, va urmări dacă obligația de înapoiere a copilului este respectată de persoana obligată la aceasta. În acest scop, autoritatea centrală română are dreptul să participe, prin reprezentant, la oricare dintre procedurile și demersurile legale necesare pentru înapoierea copilului și poate solicita relații de la instituțiile și autoritățile implicate. În cazul în care obligația de înapoiere a copilului nu este executată de bună voie în termenul stabilit de instanță, la expirarea acestuia autoritatea centrală română va solicita instanței comunicarea titlului executoriu către organele fiscale, pentru punerea în executare a amenzii. Dacă nici după aplicarea acestei amenzi, hotărârea judecătorească de înapoiere a copilului în țara reședinței sale obișnuite nu este executată voluntar, se procedează la executare silită, conform Codului de procedură civilă.

III.Concluzii

Procedura de rapire internationala de copii nu are implicatiile penale in mod uzual asociate cu actiunea de rapire. In aproape toate cazurile de acest tip, unul din parintii copilului este responsabil cu luarea copilului sau neintoarcerea lui in tara acestuia de domiciliu. In cazuri de rapire internationala de copii este important ca partile sa actioneze cat mai repede posibil.

5http://www.just.ro/Sectiuni/Cooperarejudiciarăinternațională/Ghiddecooperareînmateriecivilășicomercială/ASPECTELECIVILEALERĂPIRIIINTERNAȚIONALE/tabid/765/Default.aspx