r 32 comert international cu servicii cristureanu
Post on 03-Jan-2016
263 Views
Preview:
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Prof. univ. dr. CRISTIANA CRISTUREANU Asist. univ. drd. ANA-MARIA DINU
COMERŢ INTERNAŢIONAL CU SERVICII
Curs în tehnologia ID-IFR
Bucureşti
2012
2
CUPRINS
INTRODUCERE ...................................................................................................................................... 4
MODULUL 1
Unitatea de învăţare 1
Dimensiunea imaterială a economiei – identitatea conceptuală
1.1. Introducere ............................................................................................................ ............................... 6
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................................. 7
1.3. Sinteza unităţii de învăţare ........................................................................................................ ..... 7
1.4. Îndrumar pentru autoverificare............................................................................................................. 8
Unitatea de învăţare 2
Internaţionalizarea serviciilor
2.1. Introducere .......................................................................................................................................... 11
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ....................................................................... ........... 11
2.3. Sinteza unităţii de învăţare ............................................................................................................. 12
2.4. Îndrumar pentru autoverificare .............................................................................. .............................. 13
Unitatea de învăţare 3
Tendinţe în tranzacţiile internaţionale cu servicii
3.1. Introducere ............................................................................................................ ............................... 16
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 16
3.3. Sinteza unităţii de învăţare ....................................................................................................... ...... 17
3.4. Îndrumar pentru autoverificare .................................................................................... ........................ 18
MODULUL 2
Unitatea de învăţare 4
Reglementarea tranzacţiilor internaţionale cu servicii
4.1. Introducere ............................................................................................................ ............................... 20
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 21
4.3. Sinteza unităţii de învăţare ........................................................................................................ ..... 22
4.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................................ 22
Unitatea de învăţare 5
Procesul de liberalizare a pieţei serviciilor
5.1. Introducere .............................................................................. ............................................................. 25
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 25
5.3. Sinteza unităţii de învăţare ............................................................................................................ 26
5.4. Îndrumar pentru autoverificare ........................................................................... ................................. 27
MODULUL 3
Unitatea de învăţare 6
Tranzacţiile internaţionale cu servicii de transport aerian
6.1. Introducere ............................................................................................................ ............................... 29
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 30
6.3. Sinteza unităţii de învăţare ................................................................................................ ............. 31
6.4. Îndrumar pentru autoverificare ....................................................................................................... ..... 32
3
Unitatea de învăţare 7
Tranzacţiile internaţionale cu servicii turistice
7.1 Introducere ..................................................................................................................... ....................... 35
7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................. 36
7.3 Sinteza unităţii de învăţare ........................................................................................................ ...... 37
7.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................................ 37
RĂSPUNSURI........................................................................................................................................... 39
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................... 40
4
INTRODUCERE
O abordare binară a structurii economiei moderne contrapune activităţilor care produc valori
tangibile sau bunuri materiale pe cele care realizează valori intangibile sau imateriale. Acestea din
urmă, datorită specificului lor pronunţat, sunt incluse într-un spaţiu economic distinct de cel al
economiei imateriale, fiind studiate de o subramură a ştiinţei economice, specializată relativ recent,
cea a economiei imaterialului. Aceasta are ca obiect sfera activităţilor cu rezultate imateriale dintre
care serviciile au o poziţie dominantă. Lor li se alătură creaţiile tehnice, artistice etc exprimate prin
informaţii, capital şi resurse umane. Evident, comerţul internaţional a absorbit efectele restructurării
economiei şi a înregistrat o similară reconversie dinspre tranzacţiile cu valori materiale spre
tranzacţiile cu valori imateriale dinspre comerţul internaţional predominant cu bunuri materiale în
comerţul internaţional predominant cu valori imateriale, respectiv cu servicii. Asemenea, studiul
relaţiilor economice internaţionale cuprinde alături de disciplinele care se preocupă de cercetarea şi
analiza fluxurilor mondiale de bunuri fizice, ca mărfuri, cercetarea şi analiza fluxurilor internaţionale
cu valori imateriale, în mod express cu servicii. Tranzacţiile internaţionale cu valori imateriale,
denumite şi tranzacţii “invizibile” reprezintă mai mult de o treime din comerţul mondial, înregistrând
o dinamică mai înaltă decât cea a comerţului cu bunuri materiale al cărui ritm depăşeşte
dinamica producţiei industriale mondiale. Disciplina Comerţul internaţional cu servicii este, astfel,
înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor cu caracter teoretico-aplicativ având ca
justificare nu numai o stare de fapt a realităţii economice ci şi o dinamică accentuată a unui proces
ireversibil. Cursul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice şi practice privind
economia imaterială, în ansamblu particularizând procesul dematerializării economice pe cazul
serviciilor ca valoare şi marfă atrasă în circuitul mondial de valori.
Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Cursul de „Comert internaţional cu servicii” se concentrează asupra unuia dintre cele mai
dinamice sectoare ale economiei mondiale, care condiţionează derularea relaţiilor economice, politice
şi culturale pe plan global. De aceea, problematica tratată pe parcursul programului de masterat
răspunde necesităţilor actuale ale pieţei forţei de muncă, aşa cum rezultă din semnalele transmise atât
de mediul de afaceri intern, cât şi de cel internaţional. Cursul oferă studenţilor informaţiile şi abilităţile
necesare pentru a se putea implica, pe baza cunoştinţelor acumulate, în acţiunile şi deciziile
companiilor naţionale şi multinaţionale din domeniul serviciilor, dar şi din oricare domeniu de activitate
pentru care servicii precum cele bancare, de transport, de asigurare, de distribuţie, de publicitate, de
consultanţă, de turism etc. se constituie în suportul indispensabil al tranzacţiilor comerciale. De
asemenea, datorită dezvoltării funcţiei de serviciu,i în toate compartimentele vieţii economice şi
sociale, oricărui economist specializat în domeniul tranzacţiilor internaţionale trebuie sa-i fie familiare
legităţile şi particularităţile tranzacţiilor internaţionale cu servicii.
Competenţe conferite
Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice
disciplinei):
înţelegerea rolului şi poziţiei serviciilor in economia mondiala si pe plan national;
înţelegerea marilor principii care guvernează munca într-o societate democratică;
impactul pozitiv al acquis-ului comunitar asupra dezvoltarii serviciilor.
Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice
specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)
Se ofera studentilor informaţiile şi tehnicile necesare pentru a se putea implica, pe baza cunoştinţelor
acumulate, în acţiunile şi deciziile companiilor naţionale şi multinaţionale din domeniul serviciilor
Explicare şi interpretare (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice
specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)
5
Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific /
cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de
valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile
ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în
relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria
dezvoltare profesională)
Resurse şi mijloace de lucru
Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material
publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, necesare
întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea
cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a
studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se
pot desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:
1. Mediu de afaceri internațional (1 ora)
2. Strategia de internaționalizare a companiei de servicii (1 ora)
3. Organizarea firmei de servicii (1 ora)
4. Aplicaţii ale strategiei de marketing în servicii (1 ora)
Structura cursului
Cursul este compus din 7 unităţi de învăţare:
Unitatea de învăţare 1. Dimensiunea imaterială a economiei – identitatea conceptuală (6
ore) Unitatea de învăţare 2. Internaţionalizarea serviciilor (4 ore) Unitatea de învăţare 3. Tendinţe în tranzacţiile internaţionale cu servicii (2 ore) Unitatea de învăţare 4. Reglementarea tranzacţiilor internaţionale cu servicii (4 ore) Unitatea de învăţare 5. Procesul de liberalizare a pieţei serviciilor (4 ore)
Unitatea de învăţare 6. Tranzacţii internaţionale cu servicii de transport (4 ore)
Unitatea de învăţare 7. Tranzacţii cu servicii turistice (4 ore)
Teme de control (TC)
Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea
următoarele subiecte:
1. Economia imaterială suport al comerţului internaţional cu servicii (2 ore)
2. Decizia de internaţionalizare a firmei de servicii (2 ore)
3. Statutul profesional al prestatorilor străini de servicii pe Piaţa Uniunii Europene(2 ore)
Bibliografie obligatorie:
1. C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009;
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de grile şi subiecte in extenso, ţinându-se
cont de participarea la activităţile tutoriale şi de rezultatele la temele de control ale studentului.
6
MODULUL 1
Unitatea de învăţare 1
Dimensiunea imaterială a economiei – identitatea conceptuală
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Sinteza unităţii de învăţare
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
1.1. Introducere
Economia imaterială şi-a construit temelia şi conturat
evoluţia încă de la începutul perioadei postbelice. După al doilea
război mondial, două dintre cele mai importante manifestări
ireversibile de pe scena lumii, globalizarea şi integrarea economico
- politică, au avut o evoluţie complementară. Fie că s-a produs
sincronizat sau defazat la nivel regional, pe scară globală, suita
de acţiuni politice a generat un efect sinergic la nivelul
reacţiilor economice. Una dintre aceste reacţii a fost bascularea
interesului economic dinspre activităţile materiale spre cele
imateriale. Astfel, scara valorilor economice – dominată de
produsele industriale cărora le erau subordonate ideile, creaţia şi
serviciile a fost inversată. Nu numai că, de exemplu, informaţiile,
creaţia, serviciile au încetat a mai fi subordonate sau
complementare bunurilor industriale, este rândul acestora să
servească, astăzi şi în perspectivă drept suport al valorilor
imateriale. De aceea, de exemplu, însumând valorile
corespunzătoare tranzacţiilor internaţionale cu servicii, fluxurilor
generate de reţeaua globală a mass-media şi fluxurilor financiare
internaţionale volumul fluxurilor internaţionale imateriale
(tranzacţii invizibile plus fluxurile de informaţii şi capital) este de
50 - 70 ori mai mare decât cel al comerţului internaţional cu bunuri
materiale. Putem afirma, în consecinţă, că imaterialul
reprezintă, la scară planetară, liantul care adună într-un flux unic
bunurile, capitalul, informaţiile, ideile şi imaginile, ce modelează
actuala structură geoeconomică.
7
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de
învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
cunoaşterea termenului de economie imaterială;
definirea termenilor precum artefact, active imateriale,
taxonomie;
cunoaşterea caracteristicilor economiei imateriale;
Competenţele unităţii de învăţare:
studenţii vor putea să definească termeni precum artefact,
active intangibile;
studenţii vor putea să diferențieze aspectele particulare ale
relaţiei ofertant - consumator de servicii;
studenţii vor învăţa despre taxonomia serviciilor;
studenţii vor putea diferenţia serviciile comercializabile de
serviciile necomercializabile;
Timpul alocat unităţii de învăţare
Pentru unitatea de învăţare Dimensiunea imaterială a
economiei – identitatea conceptuală , timpul alocat este de 6 ore.
1.3. Sinteza unităţii de învăţare
Conceptul de economia serviciilor reflectă structurile
economico-sociale şi politice create de economia industrială, aflată
în plin proces de reconversie datorită abordării unei noi logici în
relaţia client-serviciu/bun material, pune în evidenţă caracterul
complementar dintre servicii şi bunuri materiale.
Caracteristici definitorii:
Caracter intangibil - trasatură caracteristică care are în vedere că
un serviciu nu poate fi atins, mirosit, nu are proprietăţi tangibile.
Intangibilitatea serviciilor îi determină pe consumatori să
folosească drept reper în alegerea lor, calitatea serviciului, raportul
calitate-preţ şi sursele de informaţii de care dispun aceştia atunci
când iau decizia de cumpărare a unui serviciu. Din aceste motive,
8
putem considera serviciile drept bunuri abstracte, care nu pot să fie
descrise, recurgând la parametrii fizici, estetici, organoleptici sau
de altă natură. Cu cât imaterialitatea unui serviciu este mai
pronunţată cu atât creşte dificultatea definirii sale în unităţi
specifice.
Caracterul relaţional al serviciilor - Consumul de servicii nu
poate fi separat de mijloacele şi persoanele care produc serviciile,
consumatorul participând pasiv sau, uneori, chiar activ la
procesul de producţie devenind astfel, co-producător al
serviciului. Relaţionalitatea poate avea intensităţi diferite în funcţie
de categoria serviciului oferit, dar este prezentă în toate cazurile.
Mai mult chiar, pentru acelaşi serviciu există posibilitatea prestării
sale în mod interactiv, deci cu un grad maxim de relaţionalitate sau
în mod indirect, uneori “la distanţă”, în funcţie de cerinţa
consumatorului (cazul serviciilor bancare, de televiziune, al
serviciilor informaţionale, de telecomunicaţii, educaţionale,
medicale etc.) deci cu o relaţionalitate minimă. Relaţionalitatea din
procesul producţiei serviciilor creează reacţii comportamentale
specifice atât la nivelul agenţilor producători, cât şi la nivelul
consumatorilor.
Variabilitatea/eterogenitatea
Pe parcursul actului de consum se prestează servicii a căror calitate
diferă de la un ciclu de consum la altul. De aceea, ele sunt
considerate eterogene pe plan calitativ şi totodată,
nestandardizabile. Această particularitate decurge, pe de o parte,
din caracterul relaţional al serviciilor (calitatea relaţionalităţii
depinzând de ambele părţi implicate) şi, pe de altă parte, din
imposibilitatea de a compara pe plan calitativ mai multe servicii din
aceeaşi categorie, dată fiind lipsa parametrilor de calitate. În mod
real, fiecare proces de producţie a serviciilor de un anumit tip
generează output-uri diferite din punct de vedere cantitativ,
structural şi calitativ. Ca urmare, posibilitatea obţinerii serviciilor
“de marcă”, individualizate, “pe comandă” (tailor made) sau
standard este determinată mai curând de reputaţia producătorilor
sau de specificul mijloacelor materiale care pot fi standardizate,
decât de înscrierea serviciului într-un anumit standard sau clasă
calitativă bine definită.
Perisabilitatea serviciilor - Serviciile nu pot fi stocate după ce au
fost produse, existenţa lor fiind efemeră şi dependentă de actul de
consum caracteristică care nu vizează factorii de producţie ci
rezultatul prestaţiei. Această modalitate de manifestare se explică
prin faptul că un serviciu îşi începe existenţa o dată cu actul
consumului şi îşi încheie existenţa odată cu încheierea acestuia..
Factorii de producţie mobilizaţi în scopul desfăşurării procesului de
producţie nu vor produce valoare decât în prezenţa consumatorului,
deci prin intermediul celui care declanşează efectiv prestaţia
serviciului. Serviciul nu este stocabil.
Imposibilitatea aproprierii
Această ultimă însuşire a serviciilor decurge, de fapt, din aspectul
lor imaterial şi este potenţată de caracterul lor perisabil. Este un
factor de risc, fiind frecvent invocată atunci când sunt analizate
principiile de formare a tarifelor pentru servicii şi utilizată ca
9
argument pentru practicarea unor tarife ridicate. Este adevărat
că serviciile nu se află în proprietatea vânzătorului atunci când are
loc tranzacţia comercială şi cu atât mai puţin pot trece în
proprietatea cumpărătorului după ce acesta le achiziţionează şi le
plăteşte. Trebuie făcută însă distincţia între proprietatea fizică şi
proprietatea intelectuală. Proprietatea fizică poate fi cedată sau
transferată, iar odată efectuat transferul, vânzătorul nu păstrează
drepturi reziduale asupra obiectului proprietăţii. Proprietatea fizică
este o noţiune statică ce se aplică numai bunurilor şi obiectelor
materiale. Proprietatea intelectuală este o noţiune dinamică ce se
referă la obiecte, servicii, idei, informaţii.
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut economie imaterială
artefact
active intangibile
taxonomia serviciilor
intangibilitatea
relaţionalitate
variabilitate
perisabilitate
imposibilitatea apropierii
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Cum se poate defini conceptul de economie imaterială?
2. Daţi exemple de artefacte.
3. Ce reprezintă activele intangibile?
4. Care sunt cele mai importante caracteristici ce definesc serviciile?
10
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Nu este o caracteristică a activelor intangibile:
a) se supun regulilor clasice de amortizare;
b) interacţionează între ele;
c) sunt dificil de identificat şi individualizat;
d) sunt foarte eterogene.
2. Formularea incorectă este:
a) drepturile înregistrate de proprietate intelectuală sunt protejate legal în mod explicit;
b) activele intelectuale (soluţii, baze de date, formule) sunt codificate, dar neprotejate legal în mod
explicit;
c) capitalul intelectual (calificare, capital de cunoaştere, cultura organizaţională, furnizorii,
reputaţia firmei, imaginea) este neprotejat în mod legal, dar apărat de firmă cu mijloace
specifice;
d) Companiile sunt cumpărate la un preţ care cuprinde valoarea lor de bilanţ (2/3) la care se
adaugă capacitatea estimată a firmei de a creea valoare în viitor « goodwill » (1/3).
3. Printre caracteristicile artefactelor imateriale se regăsesc următoarele:
A. Pot fi multiplicate nelimitat;
B. Sunt dificil de identificat şi individualizat;
C. Capacitatea de a genera venituri este mai incertă decât în cazul activelor corporale;
D. Dreptul de proprietate este este recunoscut juridic prin drept de autor sau patent (DPI).
a=B+C; b=A+D; c= B+D; d= C+D
4. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?
a) serviciile sunt activităţi ale unor agenţi economici (prestatori), în interacţiune cu beneficiari sau
consumatori şi la cererea acestora, de modificare a stării unor obiecte sau persoane cu scopul de
a crea o nouă valoare sau o nouă utilitate;
b) serviciul există numai prin efectul său asupra unei realităţi, ceea ce face imposibilă reproducerea
sa în mod identic, din punctul de vedere al rezultatelor prestaţiei;
c) în cazul serviciilor prestaţia se realizează prin relaţia direct între prestator şi consumator
11
d) serviciul există numai prin efectul său asupra unei realităţi, ceea ce face posibilă reproducerea
sa în mod identic, din punctul de vedere al rezultatelor prestaţiei.
Bibliografie obligatorie
1. C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009;
12
Unitatea de învăţare 2
Internaţionalizarea serviciilor
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
2.3. Sinteza unităţii de învăţare
2.4. Îndrumar pentru autoverificare
2.1. Introducere
Internaţionalizarea serviciilor şi lărgirea gamei de servicii
comercializabile a fost determinată de:
tendinţa de globalizare şi de liberalizare a comerţului cu
mărfuri;
extinderea utilizării tehnologiilor informatice pe scară largă.
Dezvoltarea fără precedent a sectorului serviciilor constituie
o trăsătură a evoluţiei majorităţii ţărilor lumii. Creşterea ponderii
şi importanţei acestora în schimburile economice internaţionale a
determinat preocupări sporite în definirea comerţului internaţional
cu servicii. În rândul acestora se desprinde decizia de a negocia
problema serviciilor sub auspiciile GATT. Eforturile s-au
concentrat întâi în direcţia termenilor de comerţ şi import de
servicii, adică de vânzari şi cumpărări ce depăşesc efectiv
frontiera vamală a ţării.
Însa în multe situaţii, vânzarea sau cumpărarea serviciilor în
străinatate presupune deplasarea în acest scop a producătorilor,
deci mişcarea factorilor de producţie şi în principal a muncii şi a
capitalului sau alteori a consumatorilor.
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de
învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
cunoașterea termenilor de internaţionalizare, outsourcing,
insourcing;
cunoașterea avatanjelor si dezavantajelor a operaţiunii de
externalizare;
cunoaşterea tipologiilor opţiunilor de internaţionalizare;
13
Competenţele unităţii de învăţare:
studenţii vor putea să definească termeni precum insourcing,
outsourcing;
studenţii vor putea să diferențieze opţiunile strategice de
internalizare şi externalizare;
studenţii vor afla care sunt modalităţile de pătrundere pe
pieţele externe.
Timpul alocat unităţii de învățare:
Pentru unitatea de învățare Internaţionalizarea serviciilor
timpul alocat este de 4 ore.
2.3. Sinteza unităţii de învăţare
Pentru a-şi satisface o anumită necesitate de servicii,
întreprinzătorul poate opta între a acţiona pe cont propriu (faire sau
do it yourself), a apela la firme specializate de pe piaţă (faire faire
sau let others do it) sau a combina cele două modele de
comportament economic. Fiecare dintre variantele amintite prezintă
anumite riscuri sau inconveniente. De exemplu, adoptarea, în
exclusivitate, pentru întreaga gamă de servicii necesare firmei a
uneia sau alteia dintre primele două variante (internalizare versus
externalizare) ar fi total greşită dacă ne referim la aprovizionarea cu
serviciile de afaceri care se bazează pe un nivel înalt al calificării şi
pe un volum ridicat de informaţii.
Pentru a face alegerea cea mai potrivită, din punctul de vedere al
costurilor şi al eficienţei, întreprinzătorul va compara avantajele şi
dezavantajele celor două opţiuni. De asemenea, va lua în
considerare: natura serviciului necesar, specificul său, frecvenţa
necesităţii, volumul necesităţii etc.
Trebuie subliniat că serviciile au caracter de produse-unicat
(artefacte) datorită specificului necesităţilor acoperite şi a
caracteristicilor şi domeniului de specializare a fiecărui utilizator şi
nu datorită specificului input-urilor folosite. În cea mai mare parte,
cunoştinţele, competenţele, informaţiile, know-how-ul pe care se
bazează activitatea de servicii sunt standardizate, generale,
transferabile. Nu însă şi rezultatele utilizării acestora. Unicitatea nu
este prezentă şi sesizată la nivelul producţiei, ci la nivelul
consumului. Aşa încât, numai consumatorul de servicii va putea
decide asupra categoriei şi calităţii serviciilor necesare şi va obţine
14
maximum de satisfacţie dacă serviciul primit este perfect adaptat
acelor necesităţi. În cazul necesităţilor de servicii standard,
întreprinzătorul va putea apela la externalizare, în timp ce, în cazul
în care serviciul necesar are caracter de unicat, acesta va încerca să
internalizeze respectiva activitate.
Premize ale internaţionalizării firmelor de servicii:
a) adoptarea tehnicii de calcul şi a tehnologiei informaţionale ca
mijloc de internaţionalizare a serviciilor considerate
necomercializabile;
b) facilitarea accesului prestatorilor de servicii spre una dintre cele
mai costisitoare componente ale sferei de servicii -
telecomunicaţiile, utilizate tot mai mult ca modalitate de distribuţie
la distanţă a serviciilor;
c) asimilarea progresului tehnic pentru atenuarea acelor
particularităţi ale serviciilor care le împiedică comercializarea
(caracterul perisabil, eterogen, relaţional şi imaterial);
d) înglobarea serviciilor alături de bunuri în acelaşi pachet
comercial;
e) includerea informaţiilor, considerate resurse strategice, în grupul
valorilor
comercializabile şi comercializate fie individual, fie prin asocierea
cu bunuri sau servicii;
f) focalizarea interesului producătorilor, implicaţi iniţial în
terţializarea bunurilor, spre lărgirea evantaiului de servicii
creatoare de valoare adăugată şi exportul acestora ca mărfuri per
se;
g) posibilitatea companiilor de a opta fie pentru aprovizionarea de
pe piaţă cu serviciile necesare procesului de producţie fie, în cazul
serviciilor de care compania nu se putea dispensa, includerea
acestora în nomenclatorul de activităţi ale companiei. Ambele
situaţii atrag stabilirea de contacte cu piaţa serviciilor
2.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
globalizare
internaţionalizare
internalizare
externalizare
outsourcing
relaţionalitate
Întrebări de control şi teme de dezbatere
15
1. Prezentaţi cauzele care au condus la internaţionalizarea serviciilor.
2. Ce reprezintă termenul de outsourcing?
3. Prezentati avantajele opţiunii de externalizare.
4. Prezentaţi cele 3 modalităţi de pătrundere pe piaţa externă.
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Serviciile au caracter de produse-unicat prin prisma:
a) producţiei;
b) consumului;
c) cunoştinţelor.
2. Nu este un avantaj al opţiunii de internalizare:
a) utilizarea unor resurse din exterior pentru a completa necesarul de resurse al companiei;
b) scuteşte întreprinderea de costurile tranzacţiei;
c) serviciile sunt personalizate pe baza informaţiilor deţinute de firmă şi pot fi continuu
îmbogăţite;
d) firma deţine a priori dreptul de proprietate asupra serviciului.
3. Care dintre variantele de mai jos reprezintă o premisă a internaţionalizării firmelor de
servicii:
a) facilitarea accesului prestatorilor de servicii spre telecomunicaţii, ca modalitate de
distribuţie la distanţă;
b) asocierea serviciilor la bunurile importate;
c) utilizarea de forţa de munca din exterior;
d) existenţa unor dotări factoriale care permit specializarea pe seama avantajului oferit de
anumite resurse
4. Nu este o strategie de internaţionalizare a firmelor de servicii:
a) exportul indirect;
b) exportul direct;
16
c) marketingul electronic;
d) pătrunderea indirectă pe piaţă.
Bibliografie obligatorie
C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009
17
Unitatea de învăţare 3
Tendinţe în tranzacţiile internaţionale cu servicii
3.1. Introducere
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat
3.3Sinteza unităţii de învăţare
3.4. Îndrumar pentru autoverificare
3.1. Introducere
Serviciile, ca obiect al tranzacţiilor înregistrate în balanţa
conturilor curente din majoritatea ţărilor, sunt structurate în servicii
factor şi servicii non-factor. Primele sunt asociate activităţilor care
produc venituri prin deplasarea peste frontieră a factorilor de
producţie. În această categorie sunt incluse veniturile din investiţiile de
capital (profitul activelor materiale), redevenţe şi taxe (profitul
activelor imateriale), remiterile forţei de muncă angajate în exterior.
Cea de a doua categorie- a serviciilor non-factor acoperă necesităţi de
consum, de producţie, private sau publice şi includ transporturile
maritime şi alte forme de transport, călătorii, serviciile oficiale şi alte
servicii private.
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de
învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
cunoașterea termenelor de comerţ intracomunitar de servicii şi
comerţ extracomunitar de servicii;
cunoașterea modalităţilor de livrare/prestare a serviciilor;
cunoaşterea strategiilor de pătrundere pe piaţa internaţională a
firmelor de servicii;
învăţarea avantajelor adoptării celui de al treilea mod de
internaţionalizare a firmei de servicii.
Competenţele unităţii de învăţare:
studenţii vor putea să definească termeni societăţi transnaţionale,
comerţ intracomunitar, comerţ extracomunitar;
studenţii vor putea identifica serviciile în balanţa de plăţi externe;
studenţii vor învăţa despre GATS;
18
studenţii vor putea diferenţia serviciile intracomunitare de cele
extracomunitare;
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Tendinţe în tranzacţiile internaţionale
cu servicii , timpul alocat este de 4 ore.
3.3. Sinteza unităţii de învăţare
Dezvoltarea sectorului serviciilor constituie o trăsătură a evoluţiei
majorităţii ţărilor lumii.
Creşterea ponderii şi importanţei serviciilor în schimburile
economice internaţionale a determinat preocupări sporite în definirea
comerţului internaţional cu servicii. În rândul acestora se desprinde
decizia de a negocia problema serviciilor sub auspiciile GATT.
Eforturile s-au concentrat întâi în direcţia termenilor de import şi export
de servicii, adică de cumpărări şi vânzări ce depăşesc efectiv frontiera
vamală a ţării.
Însă, în multe situatii vânzarea sau cumpărarea serviciilor în
străinatate presupune deplasarea în acest scop a producătorilor, prin
urmare mişcarea factorilor de producţie şi în principal a forţei de muncă
şi a capitalului sau alteori a consumatorilor.
Surse majore de informaţii pentru cele 4 modalităţi de livrare/prestare
Prezenţa teritorială a
participanţilor la
tranzacţie
Modul de prestare Sursa de informaţii majoră
Consumatorul se află pe
teritoriul statului al cărui
rezident este
Mod 1: Transfer
transfrontalier
Balanţa de Plăţi Externe,
servicii comerciale, mai
puţin “călătorii” şi
“construcţii”
Consumatorul se află în
afara teritoriului statului al
cărui rezident este
Mod 2: Consum în
străinătate
Balanţa de Plăţi Externe,
contul “călătorii”
Prestatorul se află prin
prezenţă comercială pe
teritoriul statului al cărui
rezident este consumatorul
Mod 3: Prezenţă
comercială
FATS şi Balanţa de Plăţi
Externe pentru date
referitoare la prezenţa
comercială în construcţii
Prestatorul individual se află
pe teritoriul statului al cărui
rezident este consumatorul
Mod 4: Deplasarea
prestatorului
Balanţa de Plăţi Externe,
servicii comerciale mai puţin
turism. Alte statistici ale
Balanţei de Plăţi externe
pentru fluxuri de forţă de
muncă
19
3.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
comerţ intracomunitar
comerţ extracomunitar
transfrontalier
internaţionalizare
societăţi transnaţionale
investiţii străine directe
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Prezentaţi comerţul intracomunitar cu servicii.
2. Prezentaţi comerţul extracomunitar cu servicii.
3. Prezentaţi trăsăturile specifice prin care este caracterizată activitatea societăţilor
transnaţionale în sectorul terţiar.
4. Care sunt cele 4 grupe de motive care determină o companie să îşi deplaseze o parte din
activităţi în exterior?
20
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Nu este o caracteristică a investiţiilor străine directe în servicii:
a) sunt precedate, în general, de ISD în producţia materială sau, ca vârf de lance, pilotează
STN din producţia materială;
b) reprezintă una din cele mai uzitate căi de internaţionalizare a firmei de servicii;
c) achiziţionarea unor avantaje competitive suplimentare prin fuziuni, achiziţii, alianţe
d) avantajul de proprietate obţinut este mai nuanţat de la un subsector la altul.
2. Nu este o motivaţie a investiţiilor străine directe în servicii:
a) aprovizionare cu factori de producţie în condiţii mai avantajoase;
b) achiziţionarea unor avantaje competitive suplimentare prin fuziuni, achiziţii, alianţe;
c) substituirea exporturilor clasice prin metode mai eficiente de vânzare externă;
d) avantajul de proprietate obţinut este mai nuanţat de la un subsector la altul.
3. Nu este un avantaj al investiţiilor străine directe în servicii:
a) avantajul de internalizare;
b) avantajul de externalizare;
c) avantajul de proprietate;
d) avantajul de localizare.
4. Este adevărată următoarea afirmaţie:
a) ponderea serviciilor în PIB şi în utilizarea forţei de muncă scade în favoarea industriei;
b) dinamica industrializării este în creştere şi ritmul evoluţiei serviciilor se încetineşte;
c) industria a pierdut poziţia de motor al creşterii economice;
d) dezvoltarea activităţilor comerciale este un simptom al dezindutrializării.
Bibliografie obligatorie
1. C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009;
21
MODULUL 2
Unitatea de învăţare 4
Reglementarea tranzacţiilor internaţionale cu servicii
4.1. Introducere.
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat
4.3. Sinteza unităţii de învăţare
4.4. Îndrumar de autoverificare
4.1. Introducere
Sectorul de servicii, în majoritatea ţărilor dezvoltate, s-a
format, s-a structurat şi dimensionat sub acţiunea forţelor pieţei şi
în mai mică măsură ca rezultat al deciziilor şi acţiunilor înscrise în
politica de stat. Se poate deci afirma că, până nu demult, din varii
motive, serviciile (cu mici excepţii) nu au făcut obiectul unor
acţiuni de politică economică distinctă sau expresă în nici una din
ţările în care sectorul terţiar s-a constituit ca principal domeniu
de activitate. Excepţiile se referă la serviciile publice,
necomerciale, deoarece în diferitele etape ale dezvoltării lor sociale,
ca expresie a uneia dintre cele mai importante funcţii, statele s-au
implicat, adoptând reglementări şi măsuri economice privind
dezvoltarea învăţământului, asistenţei sanitare, justiţiei, apărării
etc. În cazul unui număr destul de mare de ţări, pot fi de
asemenea amintite excepţiile care cuprind şi numeroase servicii
comerciale apreciate drept strategice, cum ar fi serviciile
portuare şi aeroportuare, transporturile aeriene, maritime, unele
servicii de telecomunicaţii, serviciile bancare, asigurările, serviciile
audiovizuale, toate acestea reprezentând domenii importante pentru
existenţa şi suveranitatea unei naţiuni. În aceste cazuri, activităţile
sunt plasate sub controlul unor organisme care aparţin
administraţiei publice (uneori cu rang de minister), sunt
protejate prin măsuri directe sau indirecte şi fac obiectul unor
strategii destinate să pună în practică politica economică a statului.
În ultimă instanţă, strategiile adoptate la nivel central sunt
concretizate prin investiţii publice (uneori impresionante ca
volum), prin politica comercială externă şi instrumentele de politică
comercială adoptate cu scopul de a structura fluxurile de servicii
sau investiţiile de capital în servicii, toate servind obiectivelor
economice şi politice ale fiecărui stat.
În ansamblu, cu excepţia cazurilor amintite, marea
majoritate a serviciilor comerciale a fost reglementată la modul
general, iar până nu de mult nu a făcut nici obiectul negocierilor
comerciale exprese între state. Motivul lipsei de interes manifestate
22
de factorii centrali de decizie (“benign neglect”), diferă de la o ţară
la alta. Ele reflectă, în mare parte, existenţa unor reminiscenţe
conceptuale din timpul revoluţiei industriale, care fetişizează rolul
industriei în procesul creşterii economico-sociale. De aici şi
neliniştea pe care o generează, în cercurile de politicieni şi
chiar ale oamenilor de ştiinţă, explozia de activităţi imateriale,
dintre care serviciile se remarcă printr-o dinamică agresivă şi
ostentativă. Caracterul insidios al dezvoltării serviciilor în etapa
“copilăriei” acestui sector, utilitatea socială afişată la început, nu
au lăsat să se prevadă ascensiunea fulgerătoare şi proliferarea
vertiginoasă a acestor activităţi care au atins astăzi stadiul
“maturităţii” în evoluţia lor.
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de
învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
cunoașterea termenilor de politică tarifară, politică
netarifară;
cunoaşterea instrumentelor de politică comercială aplicabile
tranzacţiilor internaţionale cu servicii;
cunoaşterea instrumentelor utilizate pentru protecţia
ofertanţilor de servicii pe piaţa naţională.
Competenţele unităţii de învăţare:
studenţii vor putea diferenţia instrumentele de politică
comercială;
studenţii vor putea distinge cele 5 grupe de instrumente;
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Reglementarea tranzacţiilor
internaţionale cu servicii , timpul alocat este de 4 ore.
23
4.3.Sinteza unităţii de învăţare
Globalizarea serviciilor a debutat înaintea procesului de
reglementare a schimburilor internaţionale cu servicii, astfel încât
factorii de decizie naţionali au fost constrânşi să instituţionalizeze o
situatie dată, la care s-a ajuns în mod spontan, înainte ca aceasta să
scape definitiv de sub control. Printre pârghiile folosite în acest
scop se numară şi instrumentele tradiţionale de politică comercială
care au trebuit adaptate specificului schimburilor invizibile,
situaţiei de pe piaţă şi obiectivelor strategice ale politicii
economice. Modificarea acestor obiective, în timp, a fost transpusă
pe planul politicii comerciale într-un proces evolutiv care a cuprins
mai multe etape.
Într-o primă etapă, asupra comerţului cu servicii au fost
extinse instrumentele clasice ale politicii comerciale preluate de la
comerţul cu bunuri materiale.
Odată cu accentuarea concurenţei pe piaţa serviciilor au fost
adoptate noi instrumente cu caracter specific, adaptate
particularităţilor internaţionalizării din sfera serviciilor.
Constientizarea rolului jucat de servicii în economia mondială,
precum şi efectele negative asupra fluxurilor de mărfuri induse de
barierele din calea fluxurilor de servicii, au dat semnalul abordării
problemei privind liberalizarea comerţului internaţional cu servicii.
Încheierea Acordului General pentru Comerţ şi Servicii (GATS) a
adus un element de noutate în cadrul negocierilor multilaterale
privind comerţul cu mărfuri, prin focalizarea problematicii
liberalizării asupra fluxurilor de servicii. S-a intrat astfel în cea de-a
doua etapa a procesului de creare a cadrului instituţional pentru
reglementarea tranzacţiilor cu servicii. Mai mult decât atât,
realitatea globalizării trebuia susţinută şi de măsuri concrete de
stimulare a schimburilor internaţionale cu servicii şi de liberalizarea
fluxurilor de capital destinat investiţiilor directe din sfera
serviciilor. Astăzi, tranzacţiile internaţionale cu servicii sunt
reglementate în toate tările lumii, existând o mare varietate de
instrumente comerciale aplicate într-o mare diversitate de forme, de
nuanţe şi grade de intensitate.
4.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
instrumente de politica comercială
bariere tarifare
24
bariere netarifare
first best
second best
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Prezentaţi pe scurt, cele cinci grupe de instrumente în raport cu modalitatea de acordare a
clauzei.
2. Ce categorii de instrumente folosite ca bariere la importul de servicii au pus în evidenţă
Hoekman şi Primo Braga?
3. Ce forme pot lua restricţiile de preţ?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Nu fac parte din categoria restricţiilor cantitative:
a) prohibiţiile la import;
b) restricţii de reţea;
c) restricţionarea fluxurilor tramsfrontaliere de informaţii;
d) acordurile de sharing în transportul aerian.
2. Accesul la piaţă din cadrul gats nu se referă la:
a) se referă la angajamentul asumat de statele membre de a nu adopta măsuri ce restricţionează
numărul persoanelor ce pot fi angajate pentru prestarea unui serviciu;
b) se referă la angajamentul asumat de statele membre de a nu adopta măsuri ce restricţionează
cantitatea totală a producţiei de servicii sau numărul de firme;
c) angajamentul asumat de statele membre de a nu aplica un tratament mai puţin favorabil
prestatorilor externi de servicii faţă de cei interni;
25
d) se referă la angajamentul asumat de statele membre de a nu adopta măsuri ce restricţionează
nivelul participării capitalului străin într-o firmă sau pe piaţă în ansamblu.
3. Nu este o restricţie la intrarea pe piaţă:
a) permisul sau licenţa de funcţionare;
b) capitalul minim obligatoriu;
c) condiţionarea localizării;
d) restricţii privind forma juridică a firmei străine.
Bibliografie obligatorie
1. C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009;
2. Acordul GATS
26
Unitatea de învăţare 5
Procesul de liberalizare a pieţei serviciilor
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat
5.3. Sintezal unităţii de învăţare
5.4. Îndrumar pentru autoverificare
5.1. Introducere .
Procesul de liberalizare a schimburilor comerciale poate fi
definit ca o sumă de acţiuni menite să elimine sau să atenueze
efectele barierelor cu care se confruntă la pătrunderea pe piaţă
furnizorii externi sau să reducă tratamentul discriminator faţă de
aceştia. Dinamica liberalizării serviciilor se înscrie, în mod firesc,
în dinamica de ansamblu a reformei comerţului mondial cu
bunuri. Multe dintre măsurile adoptate în acest cadru au urmărit
realizarea unei anumite neutralităţi în aplicarea instrumentelor
comerciale stimulative şi liberalizarea politicii comerciale, cum ar
fi reducerea restricţiilor comerciale şi/sau substituirea măsurilor
netarifare prin aplicarea unor instrumente cu efecte asupra
preţurilor.
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de
învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
cunoașterea termenilor de libertate economică, procesul de
liberalizare a schimburilor comerciale;
cunoaşterea nivelurilor de acţiune privind reforma politicii
comerciale externe;
cunoaşterea pieţei europene a serviciilor, a indicatorilor
sectoriali;
cunoaşterea cadrului instituţional al procesului de
liberalizare a serviciilor.
27
Competenţele unităţii de învăţare:
studenţii vor invăţa cele 10 criterii care definesc libertatea
economică;
studenţii vor putea distinge nivelurile de acţiune privind
reforma politicii comerciale externe;
studenţii vor afla care sunt cele 4 categorii de tranzacţii
externe cu servicii;
studenţii vor învăţa despre cadrul instituţional al procesului
de liberlizare a serviciilor.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Procesul de liberalizare a pieţei
serviciilor, timpul alocat este de 2 ore.
5.3. Sinteza unităţii de învăţare
Clasificarea instrumentelor de politica comerciala aplicabile
tranzactiilor cu servicii Hoekman si Primo Braga au pus în
evidenta urmatoarele categorii de instrumente folosite ca bariere la
importul de servicii:
a) Restrictii cantitative (RC);
b) Restrictii prin pret (RP):
taxe de viza la intrarea sau iesirea din tara, tarife
portuare sau aeroportuarediscriminatorii,
tarifele vamale
subventiile
c) Restrictiile administrative (RA);
d) Restrictiile de retea (RR).
Conform GATS (General Agreement on Trade in
Services), instrumentele utilizate pentru protectia ofertantilor de
servicii de pe piata nationala pot fi structurate în trei mari
categorii:
A. Instrumente care limiteaza accesul pe piata,
B. Instrumente care reglementeaza acordarea
tratamentului national si
C. Alte masuri care cuprind instrumente ce
reglementeaza dreptul de proprietate intelectuala sau protejeaza
consumatorii, deci în mod indirect protejeaza si piata nationala.
Primele doua grupe de instrumente au actiune directa asupra
tranzactiilor cu servicii, sunt mai transparente si, astfel, mai
accesibile cunoasterii. Cea de-a treia categorie cuprinde o gama
larga de masuri cu efect difuz, fiind mai greu de sesizat caracterul
lor protectionist.
28
Obiectivul propunerii de directiva Bolkenstein îl reprezintă
stabilirea unui cadru juridic, care să elimine obstacolele în ceea ce
priveşte libertatea de stabilire a furnizorilor de servicii şi libera
circulaţie a serviciilor între statele membre ale UE, cu alte cuvinte
liberalizarea pieţei serviciilor la nivelul UE.
Noua directivă prevede cadrul legal pentru eliminarea
cerinţelor de ordin legal sau administrativ care constituie obstacole
în calea libertăţii de stabilire şi a liberei furnizări a serviciilor.
Se urmăreşte o simplificare a procedurilor administrative
instituite la nivelul statelor membre, având în vedere plângerile din
partea furnizorilor de servicii în ceea ce priveşte eliberarea
autorizaţiilor (criterii neclare, termene prea lungi, puteri
discretionare pentru autoritatile locale, numarul mare de documente
solicitate, costurile si timpul necesar alocate procedurilor
administrative).
5.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
libertate economică
liberalizare
instrumente de politică comercială
indicatori sectoriali
politică comercială
directiva Bolkenstein
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Definiţi termenii de libertate economică, proces de liberalizare a schimburilor.
2. Prezentaţi cele două niveluri de acţiune a refomei politicii comerciale externe destinată
tranzacţiilor cu bunuri şi servicii.
3. Prezentaţi piaţa europeană a serviciilor.
4. Descrieţi Directiva Bolkenstein.
29
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Sfera de aplicabilitate a prevederilor Directivei Uniunii Europene privind serviciile cuprinde:
a) servicii de afaceri;
b) servicii destinate întreprinderilor şi consumatorilor;
c) serviciile de consum;
d) comerţul
Bibliografie obligatorie
C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2009;
Uniunea Europeană: Directiva Serviciilor
30
MODULUL 3
Unitatea de învăţare 6
Tranzacţiile internaţionale cu servicii de transport aerian
6.1. Introducere
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat
6.3. Sinteza unităţii de învăţare
6.4. Îndrumar pentru autoverificare
6.1. Introducere
Serviciul de transport aerian satisface nevoile de deplasare
ale consumatorilor, atât în interiorul ţării de reşedinţă, cât şi
exterior, pentru acoperirea unor distanţe medii sau lungi şi
ajungerea la destinaţii în cazul cărora alte mijloace de transport nu
permit accesul sau timpul necesar ar fi prea mare.
Alături de caracteristicile tehnice ale aparatelor de zbor, care
reprezintă una dintre cauzele expansiunii serviciilor de transport
aerian, trebuie menţionate şi particularităţile economice ale pieţei
respective. Astfel, în ultimele trei decenii, piaţa transporturilor
aeriene a prezentat următoarele trăsături:
Dinamică susţinută. Din anii ’70, evoluţia întregului sector
s-a produs într-un ritm mediu anual de peste 6%. Această creştere a
fost concentrată geografic în ţările industrializate şi în special în cele
recent industrializate.
Intensificarea concurenţei. Concurenţa puternică din
industria transporturilor aeriene creează mari dificultăţi în
managementul liniilor aeriene chiar şi în perioadele în care, din
diferite motive, sunt înregistrate creşteri ale cererii. Politica de
liberalizare a transporturilor aeriene iniţiată de Statele Unite a
modificat raporturile de forţe de pe piaţa mondială, instaurând
relaţiile de concurenţă între marile companii de pe toate continentele.
Această concurenţă s-a dovedit benefică pentru consumatori şi a dus
la reorganizarea liniilor aeriene şi chiar la modificarea produselor
oferite.
Vulnerabilitate. Receptarea mutaţiilor tehnice, politice,
economice şi sociale de pe plan mondial reprezintă o caracteristică
deosebit de importantă a transporturilor aeriene. Anii ’80, marcaţi de
consecinţele şocurilor petroliere, au fost fundalul falimentelor unor
companii aeriene, printre care unele din America de Nord, cum ar fi
Pan Am şi Eastern. Criza Golfului şi recesiunea economică de la
începutul anilor ’90 au determinat declinul pasager al cererii şi, ca
urmare, dificultăţi în întregul sector al transporturilor aeriene. De
asemenea, ca urmare a atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001,
31
aviaţia comercială a fost ca şi paralizată. După câteva zile, când în
Statele Unite s-a permis reluarea zborurilor, analiştii preconizau
amploarea pierderilor cu care avea să se confrunte sectorul, într-un
interval de douăsprezece luni, la 18 miliarde dolari3. Războiul din
Irak nu a făcut decât să prelungească efectul factorilor politici şi, în
unele regiuni, să-l agraveze.
Eterogenitate. Cele patru categorii de trafic (pasageri,
marfă, poştă, utilitar) au avut ritmuri diferite de evoluţie, fiind
influenţate de factori specifici fiecărei categorii a cererii de transport:
cererea de transport de pasageri care face parte din cererea turistică, a
transportului de marfă care se subscrie comerţului internaţional, a
transportului de poştă concurat de celelalte mijloace de transmitere a
informaţiei şi a mesajelor şi cererea de servicii utilitare (sanitare
etc.).
Evoluţie ciclică. Subsectorul transporturilor aeriene are
propriul său ciclu economic care prezintă defazări în raport cu ciclul
economic mondial. In plus recesiunea din transporturile aeriene
prezintă simptome şi consecinţe mult mai dramatice decât cele ce
caracterizează faza de criză din ciclul economiei mondiale. Crizele
din transportul aerian generează panică nu numai în industria
respectivă ci şi în ramurile dependente de aceasta, cum ar fi de
exemplu în industria turistică, pe piaţa financiară şi în industria
constructoare a aparatelor de zbor.
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de
învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
cunoașterea caracteristicilor serviciilor de transport aerian;
cunoaşterea modalităţilor de internaţionalizare a serviciilor
de transport aerian;
cunoaşterea reglementării serviciilor de transport aerian;
cunoaşterea celor trei zone tarifare conform IATA.
Competenţele unităţii de învăţare:
studenţii vor cunoaşte formele de reglementare a
transportului internaţional;
studenţii vor invaţa semnificaţia termenului IATA;
studenţii vor învăţa despre obiectivele alianţelor în
transporturile aeriene.
32
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Tranzacţii internaţionale cu servicii
de transport aerian timpul alocat este de 4 ore.
6.3. Sinteza unităţii de învăţare
Piaţa transporturilor aeriene de pasageri evoluează sub
influenţa următoarelor variabile: veniturile consumatorilor, tarifele
practicate de companiile aeriene şi oferta de servicii de transport
aerian a companiilor aeriene. Evoluţia cererii a demonstrat
existenţa unei elasticităţi ridicate la venit, redusă la tarife şi a unei
inelasticităti faţă de structura şi volumul serviciilor oferite.
Elasticitatea ridicată a cererii la venituri este uşor de
demonstrat prin corelarea creşterii economice exprimată prin
PIB/locuitor cu cererea de transport aerian/locuitor din fiecare ţară.
Deşi cererea de transport aerian are tendinţa de a creşte mai rapid
decât produsul intern brut, ea urmăreşte foarte fidel evoluţia ciclică
a acestuia.
Alături de factorii de piaţă amintiţi, asupra cererii de
transport aerian mai acţionează şi alţi factori de natură socio-
economică, cum ar fi: dimensiunea familiei, dimensiunea timpului
liber plătit (a concediilor), gradul de şcolarizare sau educaţie şi, nu
în ultimul rând, politica diferitelor companii aeriene în legatură cu
tarifele, facilităţile şi comfortul acordate publicului călător.
Cererea de transport aerian este concentrată, aşa cum ne
aşteptăm, în trei mari regiuni ale globului: America de Nord,
Europa şi Japonia (alături de ţările recent industrializate din Asia),
care, laolaltă, cuprind 75% din traficul aerian internaţional. În
privinţa traficului aerian intern, SUA reprezintă cea mai
voluminoasă piaţă cu cca 56%, urmată fiind de ţările U.E. cu 22%
din cererea internă mondială.
Transporturile aeriene, riguros reglementate de către
Autorităţile Aeronautice şi alte organisme sau instituţii naţionale
din diferitele state ale lumii, urmând exemplul american, au început
să fie treptat eliberate de majoritatea constrângerilor impuse până
nu de mult. Un pas important l-au reprezentat numeroasele acorduri
bilaterale, majoritatea lor incluse sub umbrela unor organizaţii sau
acorduri multilaterale.
Guvernele negociază acordarea reciprocă a drepturilor de
survol, care reprezintă prima libertate, dreptul de a face escale
tehnice - a doua libertate, dreptul de a transporta pasageri, marfă
şi poştă spre/din ţara de reşedinţă - a treia şi a patra libertate şi
dreptul de a transporta pasageri, marfă şi poştă spre/din alte ţări
33
decât ţara de reşedinţă - a cincea libertate.
O altă cale de a obţine o poziţie avantajoasă, ca rezultat al
negocierilor, este de a solicita primirea celei de a şasea libertăţi a
aerului, care nu a fost recunoscută sau definită la Convenţia de la
Chicago. Ea constă în dreptul companiei aeriene ce aparţine unei
ţări de a se angaja în activitatea de transport între alte două ţări via
ţara de provenienţă a companiei aeriene.
Alte trei noi libertăţi, de asemenea nespecificate în Convenţia
de la Chicago, sunt libertatea a şaptea, libertatea a opta şi
libertatea a noua de trafic. În cazul celei de a şaptea libertăţi, unei
companii aeriene i se permite în mod exclusiv să efectueze curse
numai în afara teritoriului său naţional, pe o rută dintre două ţări.
Timp de mai mulţi ani, una din companiile aeriene americane a
asigurat legătura aeriană între Tokyo si Seoul. A opta libertate
presupune dreptul acordat unei companii aeriene de a transporta
pasageri în interiorul unei ţări, pe o rută cu originea sau destinaţia
în ţara de reşedinţă a companiei aeriene. De obicei, acest gen de
transport poartă numele de cabotaj. Iniţial, cabotajul se practica
pentru a pune în legătură statul donator al dreptului de cabotaj cu
fostele sale colonii sau cu "teritoriile de peste mări" (Marea
Britanie-Bermude, Marea Britanie-Hong Kong). În prezent, dreptul
de cabotaj poate fi acordat unei companii aeriene dintr-o altă ţară,
pentru a asigura transportul de cabotaj intern în statul donator, ceea
ce reprezintă a noua libertate a aerului. La început, ţările europene
nu au dorit să recunoască dreptul la cabotaj al altor companii
europene. Restricţiile păreau foarte ferme şi irevocabile. Odată însă
cu declanşarea procesului de constituire a Pieţei Unice, o foarte
mare parte a restricţiilor privind dreptul de cabotaj au fost ridicate.
6.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
servicii de transport aerian
IATA
alianţe
libertăţi ale aerului
societăţi mixte
Full-blown Joint Ventures
consorţii
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Prezentaţi cele trei zone tarifare conform IATA.
2. Prezentaţi modalităţile de internaţionalizare a serviciilor de transport aerian.
3. Care sunt obiectivele unei alianţe?
34
4. Ce reprezintă termenul de codesharing?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Printre determinanţii transportului aerian mondial de pasageri nu se regăseşte:
a) creşterea timpului liber;
b) diminuarea veniturilor disponibile;
c) stabilitatea politică;
d) intensificarea activităţilor economice.
2. Cererea pentru transportul aerian este:
a) mai puţin elastică la tarife;
b) foarte elastică la tarife;
c) relativ inelastică la venit;
d) foarte elastică la calitatea ofertei.
3. Care dintre afirmaţiile de mai jos este corectă?
a) primele două libertăţi ale aerului se acordă întotdeauna pe bază de reciprocitate;
b) a 6-a libertate a aerului reprezintă, de fapt, libertăţile 2 şi 4 interconectate;
c) a cincea libertate a reprezentat prima etapă a procesului de dereglementare a transporturilor
aeriene;
d) a 8-a libertate se acord frecvent.
4. Codesharing-ul reprezintă:
a) aranjamente de cumpărare a unui anumit număr de locuri pe o rută a unui alt transportator,
urmând ca primul transportator să le promoveze şi să le revândă sub propriul număr de zbor;
b) aranjamente de partajare a veniturilor din operarea pe aceeaşi rută;
c) aranjamente de comercializare a unei rute (formată din două zboruri) ca şi cum ar fi un zbor
direct al unei unice companii, deşi sunt operate de transportatori diferiţi;
d) aranjamente cu participare la capital.
35
Bibliografie obligatorie
C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009.
36
Unitatea de învăţare 7
Tranzacţiile internaţionale cu servicii turistice
7.1 Introducere
7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat
7.3 Sinteza unităţii de învăţare
7.4. Îndrumar pentru autoverificare
7.1. Introducere
Serviciile turistice, la fel ca şi celelalte servicii - marfă
comercializate pe piaţa mondială au conturat, în timp, o piaţă
definită prin factori cu manifestare specifică şi determinanţi
proprii de natură economică, socială, politică, geografică,
culturală şi psihologică. Dimensiunea pieţei serviciilor turistice
depăşeşte cu mult volumul valoric a ceea ce se poate cuantifica
prin utilizarea instrumentelor statistice. Chiar şi în înregistrările
oferite de Organizaţia Mondială a Comerţului care include turismul
în tranzacţiile internaţionale cu servicii ca o componentă distinctă,
mărimea absolută şi relativă a tranzacţiilor internaţionale cu
servicii turistice este subevaluată, cel puţin, prin faptul că o parte
însemnată a serviciilor turistice, respectiv cele de transport al
turiştilor, este inclusă la componenta “Transport” din fluxul
internaţional al serviciilor comerciale.
Aşa fiind, serviciile turistice, ca unic produs, se află pe locul
doi ca importanţă, după exporturile de petrol, în exporturile
mondiale de bunuri şi servicii, cu o pondere în anul 2009 de
6%. Ele ocupă primul loc cu peste 26% în exporturile mondiale de
servicii.
Specific serviciilor turistice (denumire generică) este faptul
că în categoria respectivă sunt cuprinse o multitudine de activităţi
foarte diverse care integrate în produsul turistic, prin intermediul
pieţei, sunt destinate să acopere, o mare varietate de necesităţi
de consum denumite generic consum turistic sau consum de turism
Internaţionalizarea serviciilor turistice se realizează,
preponderent, prin Modul 2 conform metodologiei propuse de
GATS, respectiv prin deplasarea consumatorului (turistul) din
ţara sa de reşedinţă în calitate de ţară importatoare spre o ţară
vizitată care devine ţara exportatoare a serviciilor turistice.
Exportul de servicii turistice se mai poate realiza şi prin Modul 3,
respectiv prin prezenţa comercială a companiilor investitoare de
capital în industria turistică a ţării importatoare de capital
precum şi prin Modul 4, respectiv fluxul prestatorilor
individuali de servicii turistice din ţara exportatoare a forţei de
muncă specializate către ţara importatoare. În ultimele 2 situaţii
este mai curând cazul exportului de factori de producţie (capital şi
muncă) valorificaţi în industria turistică. Aşadar, în strategia de
37
internaţionalizarea a firmei ofertante a serviciilor turistice se poate
recurge atât la exportul direct sau exportul prin intermediari cât şi
la investiţia de capital, respectiv prezenţa comercială prin marcă,
know-how, capital, forţă de muncă în ţările importatoare ale
serviciilor turistice. Consumatorul de servicii turistice în altă ţară
decât ţara sa de reşedinţă este turistul internaţional. Acesta este
definit prin intermediul unor criterii care îl departajează de non-
turişti dar şi de turiştii interni. Non-turiştii pot fi excursionişti sau
vizitatori de o zi, lucrătorii din zonele frontaliere, angajaţi ai unor
structuri oficiale sau private, etc. Turiştii interni sunt rezidenţii unei
ţări care consumă serviciile turistice în ţara lor de reşedinţă.
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de
învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
cunoașterea particularităţilor industriei de servicii turistice;
cunoaşterea cuantificării tranzacţiilor internaţionale cu
servicii tursitice;
cunoaşterea mecanismului de formare a circulaţiei turistice
internaţionale;
Cunoaşterea termenilor de “sunlust” şi “wonderlust”.
Competenţele unităţii de învăţare:
studenţii vor dobândi abilitatea de a colabora cu specialişti
din domeniu;
studenţii vor învăţa despre UNWTO, WTTC;
studenţii vor putea defini termenul de turist;
studenţii vor putea diferenţia termenii de turist şi
excursionist;
studenţii vor afla ce înseamna termenii specific turismului
interneţional de „sunlust” şi „wonderlust”.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Procesul de liberalizare a pieţei
serviciilor, timpul alocat este de 4 ore.
38
7.3. Sinteza unităţii de învăţare
Din punct de vedere economic, turismul reprezintă ramura
sectorului terţiar în cadrul căruia activitatea economică prestată
are ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor şi sejururilor
de agrement şi recreere, cu scop profesional sau cu alte scopuri,
incluzând toate prestaţiile necesare satisfacerii nevoilor turiştilor
pe perioada când se află în afara resedinţei lor obişnuite.
De asemenea, turismul internaţional reprezintă totalitatea
tranzacţiilor comerciale care rezultă din călătoria persoanelor
(turişti) peste graniţele ţării de reşedinţă. Scopul călătoriei este
considerat turistic atunci când spre şi la locul destinaţiei are loc un
consum turistic, subventionat din veniturile obţinute în tara de
resedinţă a turistului. Ţările de resedinţă al rezidenţilor în
străinătate, devin ţări importatoare de turism. Ţările cu destinaţie
turistică, încasând valuta ca urmare a prestarilor de servicii şi
vânzarii de mărfuri către turişti devin ţări exportatoare de turism.
În calitate de act de consum, turismul este o marfă complexă
cuprinsă în cadrul circuitului economic mondial în comerţul
invizibil sau comerţul cu servicii. Evidenţa plăţilor şi încasărilor
pentru şi din turismul internaţional este cuprinsă în contul
"turism" sau "călătorii" din balanţa de plăţi a fiecărei ţări.
7.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
servicii turistice
UNWTO
WTTC
turist
indicatori
sunlust
wonderlust
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Definiţi termenul de turist.
2. Prezentaţii termenii de „sunlust” şi „wonderlust”.
3. Ce se înţelege prin „import de servicii tustice”?
4. Definiţi conceptul de circulaţie turistică internaţională.
39
5. Ce reprezintă asigurarea turistică?
Bibliografie obligatorie
1. C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009;
2. C. Cristureanu ,Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Ed. Beck 2010
40
RĂSPUNSURI
Unitatea de învăţare 1: 1.a; 2 d; 3.b; 4.d
Unitatea de învăţare 2 1.b; 2.a; 3.a; 4.a
Unitatea de învăţare 3 1.c; 2.d; 3.b; 4.c
Unitatea de învăţare 4 1.b; 2.c; 3.a
Unitatea de învăţare 5 1.d
Unitatea de învăţare 6 1. b; 2. a; 3. c; 4. c.
41
BIBLIOGRAFIE
1. Aulakh S.P., Kotabe M., Teegen H., Export Strategies and Performance of Firms from
Emerging Economies: Evidence from Brazil, Chile, and Mexico, The Academy of Management
Journal, Vol. 43, No. 3, 2000;
2. Bénassy-Quéré A., Schwellnuss C., Ünal-Kesenci D., Reconfiguration des services en
Europe et nouvelle compétitivité internationale, Problèmes économiques, La Documentation
Française, Paris, nr. 2905/2006;
3. Bouquet C., Hébert L., Delios A., Foreign Expansion in Service Industries. Separability and
Human Capital Intensity, Journal of Business Research 57, 2004;
4. Braga P.A.C., The impact of the internationalization of services on developing countries,
Finance & Development, Brasil, 1996;
5. Brown R.J., Dev C.S., Zhou Z., Broadening the Foreign Market Entry Mode Decision:
Separating Ownership and Control, Journal of International Business Studies, Vol. 34, No. 5,
Sep., 2003;
6. Bryson J.R., Cuadrado-Roura J., Rubalcaba-Bermejo L., Trading Services in the Global
Economy, Edward Elgar, Northampton, 2002;
7. Cahuc P., Debonneuil M., Productivité et emploi dans le tertiaire, La Documentation
Française, Paris, 2004;
8. Campbell D., Evans N., Stonehouse G., Strategic Management For Travel And Tourism,
Butterworth-Heinemann, 2003;
9. Capar N., Kotabe M., The Relationship between International Diversification and
Performance in Service Firms, Journal of International Business Studies, Vol. 34, No. 4, Jul.,
2003;
10. Contractor J.F., Hsu C.-C., Kundu K.S., A three-stage theory of international expansion:
the link between multinationality and performance in the service sector, Journal of International
Business Studies, Vol. 34, No. 1, Jan., 2003;
11. Cooper P. Ch., Wahab S., Tourism In The Age Of Globalisation, Routledge, 2001;
12. Copeland B., Les services dans la nouvelle économie: problématiques, Programme de
publications de recherche d’Industrie Canada, 2003;
13. Cristureanu C., Economia invizibilului. Tranzacţiile internaţionale cu servicii, Editura All
Back, Bucureşti, 2004;
14. Cristureanu C., Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006;
15. Cunill O. M., The Growth Strategies Of Hotel Chains: Best Business Practices, Haworth
Press, 2006;
16. Czarnitzki D., Spielkamp A., Business services in Germany: Bridges for innovation,
Discussion Paper 00-52, ZEW, Mannheim;
17. Daly A., McDonnell J., Marketing Services Internationally - A Rich Topic For Much
Needed Research, IBEC, 2005;
18. David F., Strategic Management: Concepts (8thedn), Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall,
2000;
19. De la Guardia C.D., Molero J., Valadez P., International Competitiveness in Services in
Some European Countries: Basic Facts and a Preliminary Attemp of Interpretation, SETI,
Bruges, 2004;
20. Di Maio M., Valente M., Uncertainty, Optimal Specialization and Growth, Laboratory of
Economics and Management Sant’Anna School of Advanced Studies, 2006;
21. Dicken P., Global Shift: Transforming the World Economy, London: Paul Chapman
Publishing, 1986;;
42
22. Dunning J.H., The Eclectic Paradigm as an Envelope for Economic and Business Theories
of MNE Activity, International Business Review, 9, 2000;
23. Dupuch S., Jennequin H., Mouhoud E. M., EU Enlargement: What Does It Change for the
European Economic Geography?, University of Paris XIII-Villetaneuse, CEPN, 2004;
24. Dwyer L., Kim C., Destination Competitiveness: Determinants And Indicators, Current
Issues in Tourism, Vol. 6, No 5, 2003;
25. Eiglier P., Langeard E., Servuction, Le Marketing des Services, Ed. Mac. Graw Hill, Paris,
2000;
26. Ergun S.J., Yilmaz B., The Foreign Trade Pattern and Foreign Trade Specialization of
Candidates of the European Union, Ezoneplus Working Paper No. 19, September 2003;
27. Evans N., Campbell D., Stonehouse G., Strategic Management for Travel and Tourism,
Oxford: Butterworth-Heinemann, 2003;
28. Ezcurra R., Gil C., Pascua P., Regional Specialization in the European Union, Department
of Economics, Universidad Publica de Navarra, D.T.2004/04;
29. Fagerberg J. et al., The competitiveness of nations, 10th Anniversary DRID Summer
Conference, June 2005;
30. Fyall A., Garrod B., Tourism Marketing: A Collaborative Approach, Channel View
Publications, 2005;
31. Garabiol-Furet M.D., Le compromis final autor de la directive services, Problèmes
économiques, La Documentation Française, Paris, nr. 2905/2006;
32. Herd G., Nayef A.-R., Stoudmann G., Proposal for a Globalization Matrix: Quantifying
Impacts & Responses, Geneva Centre for Security Policy, 2006;
33. Honggue L., Regime Selection as an Alternative to the Grubel-Lloyd Index, Department of
International Trade, Konkuk University, Korea, 2004;
34. Jervelund Ch., Sejeroe A., The Copenhagen Economics Study on the Economic Impact of
the Services Directive, Intereconomics, May/June, 2005;
35. Karnik, K., Mehta, S., Singh, G., Globalization of Services: Facilitators and Barriers,
Background paper prepared for the workshop - Grand Challenges in Services, organized at
Oxford University, 2006;
36. Koivula L., Mirzayev E., When The Network Strategy Is Not Enough. The Case Of
European Full Service Airlines, Ekonomiska Institutionen, 581 83 LINKÖPING, 2005;
37. Lehmann A., Tamirisa N., Wieczorek J., International Trade in Services: Implications for
the IMF, IMF Policy Discussion Paper, 2003;
38. Lovelock Ch., Wirtz J., Services Marketing: People, Technology, Strategy, Sixth Edition,
Pearson Prentice Hall, New Jersey, 2007;
39. Mann C., Globalization of Services: Why, How Much, and What to Do About It, Institute
for International Economics, 2004;
40. Nicoletti G., Pilat D., Réglementation et performance du secteur des services, in: P. Cahuc
şi M. Debonneuil, Productivité et emploi dans le tertiaire, La Documentation Française, Paris,
2004;
41. Ramasamy B., Yeung M., The Determinants of Foreign Direct Investment in Services,
2004;
42. Stern M.R., The Place of Services in the World Economy, RSIE, Discussion Paper nr. 530,
Michigan, 2005;
43. Ünal-Kesenci D., Services: un nouveau champ de la mondialisation, L’économie mondiale
2007, CEPII, Éditions La Découverte, Paris, 2006;
44. Uysal M., Chen J., Williams D., Increasing state market share through a regional
positioning, Tourism Management, 21 (1), 2000;
45. Wölfl A., The Service Economy in OECD Countries, STI Working Paper 2005/3, OECD;
46. Coalition of Service Intrustries Research and Education Foundation, Making the Most
of the Doha Opportunity: Benefits of Services Liberalization, 2006;
43
47. Eurostat, News release, International Trade in Services, nr.168/2007
48. Eurostat, European Union Foreign Direct Investment Yearbook, 2008
49. OECD, Enhancing the Performance of the Services Sector, Paris, 2008
50. OECD, Les services et la croissance économique, Réunion du Conseil de l’OCDE au niveau
ministériel de 2005;
51. OECD, Les services et la croissance économique, Paris, 2005;
52. OECD, Pour l’ouverture des marchés de services, Paris, 2001;
53. OECD, L’ouverture des échanges de services: un élément clé de la croissance économique,
Paris, 2005;
54. OECD, The Service Economy, Business and Industry Policy Forum Series, Paris, 2000;
55. OECD, Special And Differential Treatment Under The Gats, Trade Policy Working Paper
No. 26, Jan. 2006;
56. OECD, Statistics on International Trade in Services, Vol. 1, 2007;
57. OMC, Mesurer le commerce des services, Mars 2006;
58. UNCTAD, Trade in Services and Development Implications, TD/B/COM.1/85, 2 februarie
2007;
59. WTO, International Trade Statistics, 2007;
60. WTO, Time Series on Merchandise and Commercial Services, 2008;
top related