crestine elibereaza-te!
Post on 20-Jun-2015
1.584 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Graham şi Shirley Pomii
eliberează-te
E D I T U R A
Alfa Omega Publishing
Cuprins
1. Criză şi căutare 7
2. Mărturia lui Shirley 1 9
23
3. Măreţia lui Dumnezeu
4 . Misterul lui Satan 2 6
5. Lumea demoni lor
6 . C u m intră demoni i 6 0
7 . Armura spirituală pentru războiul spiritual 7 7
8 . Cheia credinţei 1 0 7
9. Realităţile noii-creaţii 1 2 - 1
10. Auto-disciplina ş i eliberarea ^ 9
11. Vindecarea fizică ş i eliberarea 1 4 5
12. Cu sau tară manifestări 1 4 9
, 13. Eliberarea - C â t t i m p cere 1 5 8
14. Piedici în calea eliberării 1 6 8
15. C u m să te eliberezi singur o u
16. Rugăciunea pentru eliberarea altora 1 9 2
17. Păstrarea eliberării 1 9 6
204 18. Eliberarea copii lor
19. întrebări şi răspunsuri cu privire la eliberare 208
i 220 20. Mărturii personale
Despre autori,
Graham şi Shirley Powell s-au născut în Noua Zeelandă
şi au crescut în familii prezbiteriene, respectiv evanghelice.
Până când au intrai în slujba Evangheliei G r a h a m a fost
învăţător, iar Shirley dactilografa şi bibliotecară. Shirley este
compozitoare, fiind sora lui David Garaţi dc la "Scriptura
în înregistrări m u z i c a l e " Cântece le ei au fost cântate în
întreaga lume t imp de mulţi ani. Ei au lucrat 10 ani cu o
organizaţie evanghel ică interdenominaţ ională, situată în
Wellington şi în I Iamilton, Noua Zeelandă, iar mai târziu în
Sidney şi Parkcs, Australia.
Mutându-se în Brisbane, Australia, G r a h a m a devenit
pastor asociat, iar Shirley dirijoare dc cor într-o biserică din
centrul oraşului. Ei s-au stabilit în Canada în 1980 şi au
c o n t i n u a t s luj irea p a s t o r a l ă pe C o a s t a ş i în in ter ioru l
Columbiei Britanice. Acum ei au 3 copii şi sunt implicaţi în
slujire ca evanghel iş t i şi învăţători biblici în C a n a d a şi
Europa.
Graham şi Shirley Powell ţin seminali i de învăţătură
biblică şi sesiuni de eliberare şi vindecare.
I n f o r m a ţ i i d e s p r e s lu j i rea lor pot f i o b ţ i n u t e la
următoarea adresă:
P.O.BOX 279 Q U A L I C U M B E A C H
B.C. V9K 1S8 C A N A D A
e-mail: cmjninislries@attglobal.net
C A P I T O L U L J
Shirley şi cu mine ajunsesem într-o criză din care nu ne-am dat scama
că urmau să rezulte nişte evenimente cc ne vor schimba vieţile.
Eram de mai mulţi ani evanghelist într-o organizaţie interdenomina-
ţională şi totuşi, în munca mea persistau probleme pentru care se părea
că nu există soluţi i . Cu frustrare şi lipsă de matur i ta te , am î n m â n a t
directorului naţional al acelei organizaţii demisia mea.
„Ce călăuzire ai avut de la D o m n u l pentru a lua această dec iz ie?"
m-a întrebat directorul, în t imp cc luam loc in biroul lui. Am discutat
împreună mai multe ore şi în final, am ajuns la concluzia că nu Dumnezeu
ne-a călăuzit să plecăm.
Apoi, schimbând subiectul, m-a întrebat:
„ G r a h a m , ai probleme personale pe care ai vrea să le împărtăşeşti
cu m i n e ? "
Probleme personalei Toată viaţa mea parcă era plină de probleme,
în lucrare eram un slujitor zelos al lui Dumnezeu; şi totuşi, în interiorul
meu mă luptam cu nevoi mari . Existau multe domenii în care îmi lipsea
victoria şi libertatea, cu toate că ani de zile am căutat răspunsuri . Mă
rugam mai multe ore în fiecare zi şi strigam către Dumnezeu pentru ajutor,
dar totul a rămas neschimbat.
P r o b l e m e ? D A ! Dar m-ar putea ajuta oare directorul m e u ? De-a
lungul anilor, cerusem sfatul multora dintre liderii diferitelor slujiri din
trupul lui Cristos, dar după cc îmi descărcăm inima, răspunsul era acelaşi:
„ îmi pare rău, nu pot să te a jut ! "
Aş putea primi vreun ajutor acum? Va trebui să mă umilesc din nou,
mărturisindu-mi domeniile adânci de nevoie, Iară a găsi alinare? în situaţia
dc faţă erau puţine alternative, aşa că, mi-am mărturisit problemele din nou.
Directorul m-a ascultat şi apoi s-a oferit să se roage pentru mine,
spunând că a simţit că duhuri le rele erau sursa conflictelor mele şi că
CRIZĂ ŞI CĂUTARE
aveam nevoie de eliberare. Nedorind să mă confrunt eu o dezamăgire în
plus, am şovăit în a aeeepla oferta sa, dar am plecat promiţându-i că mă
voi mai gândi.
Ne-am întâlnit împreună eu soţiile noastre, hotărât să accept ajutorul
lui . Am î n c e p u t să-l c ă u t ă m pe D o m n u l . A p o i , d i n t r - o dată S-A
Î N T Â M P L A T ! Ceva în interiorul meu s-a manifestai cu o putere şi o
pres iune colosală. Nu se mai întâmplase niciodată înainte ! O putere
lăuntrică mă ţinea strâns cu putere şi am început să tremur. F R I C Ă , a
fost reacţia mea imediată. Ceva a început să strige cu putere prin buzele
mele, în t imp ce prietenii mei porunceau eliberarea în numele lui Isus.
Frică? Da, dar de asemenea şi speranţă. în momentul când frica a
pus stăpânire pe mine, mi-am spus în sinea mea: „Când această putere
va lî zdrobită, voi ti diferii! Voi fi schimbai ! Nu eu, ci allceva era cauza
stării în care am fost."
Pentru prima dată am realizai că duhurile rele erau sursa problemelor
mele. Nu exista nici o îndoială în legătură cu aceasta.
Gânduri de speranţă îmi umpleau mintea: „Când această noaple se
va sfârşi, voi fi liber! Voi spune lumii înlregi despre acest lucru! Voi
deschide ochii copi i lor lui D u m n e z e u ! Le voi spune că Isus poate 11
Llibcratorul lor! M â i n e , v o i . . . "
Patru ore mai târziu, zăceam pe podea extenuat şi dezamăgit. Fusese
mare agitaţie, dar Iară vreo eliberare. Am programat o altă întâlnire pentru
rugăciune. Dar şi aceasta s-a sfârşii cu o dezamăgire. întâlnirile au urmat
una după alta, dar rezultatele erau întotdeauna aceleaşi. Directorul şi soţia
sa erau confuzi. Ei s-au rugat pentru mulţi oameni în acest mod şi au
văzul rezultate mari. Dar nu au întâlnit niciodată o situaţie asemănătoare
cu a mea. De cc au putut să-i ajute pe alţii, dar pe mine nu? Am început
să mă gândesc la viaţa mea d i n trecut. Mi-au venit în m i n t e câteva
incidente care ar fi putut da intrare liberă duhurilor rele. Dar ce a n u m e le
împiedica a c u m să plece? Nu ştiam nici eu, şi nici cei care erau cu mine .
Am crescut în Noua Zeelandă, într-o familie care credea în principiile
creştine şi care frecventa biserica prezbiteriană locală. încă dc copil, inima
mea era deschisă pentru D u m n e z e u şi, la vârsla de 6 ani L-am rugat pe
Isus să intre în viaţa mea. Cu toate acestea, la câteva zile după luarea
— 8 —
acestei decizi i am e x p e r i m e n t a t un atac v io lent al d u ş m a n u l u i - un
contraatac la strigătul inimii mele, pe care alunei nu l-am recunoscut ca
atare. S-a întâmplat un incident, care nu era din vina mea dar care, pur şi
simplu m-a umplut de frică. Vrăjmaşul a stabilit prin aceasla o legătură
importantă pesle mine. Din acea zi, mintea mea a fosl copleşită dc multe
tipuri de frică şi deseori, gheara fricii îmi laeea trupul rigid şi încordat.
Astfel, a trebuit să învăţ să trăiesc în această stare.
în timpul anilor mei dc adolescenţă frica a creseul, dar în ciuda acestui
lucru am continuat să fiu o persoană energică, implicată în multe activităţi
şcolare, inclusiv în grupul creştin al cărui lider am devenit. înainte de
terminarea liceului am organizat o seară de dans, acest lucru fiind în
conflict cu concepţiile altor lideri creştini. învăţasem să dansez la biserică
şi nu vedeam nimic rău în aceasta. Mi-am depus demisia, considerându-i
înguşli la minte, şi am întrerupt părlăşia cu ei, alegând în schimb părtăşia
lumii. Privind în urmă, pot spune că această decizie mi-a adus mai multă
decepţie şi „a deschis u ş a " unei mai mari infiltrări demonice .
După terminarea liceului am intrat în marina comercială, ambiţia mea
din totdeauna fiind să călătoresc pe mare. Dar, din păcate, aceasla m-a
adus în tovărăşia unor oameni ce nu aveau respect pentru Dumnezeu sau
pentru principiile creştine. T i m p de câteva luni am umblat pe o aşa-zisă
„cale creşt ină", până când am cedat la presiunea mediului înconjurător.
M - a m îndepărtat de D o m n u l , ajungând chiar să blestem numele lui
Cristos. Sentimentele mele de frică au crescut în continuare, fiind copleşit
de depresie, aulocompăl imire şi singurătate. O alergie pe care o aveam
dc la naştere îmi provoca în mod repetat dificultăţi de respiraţie. împlinirea
ce o căutasem în viaţa pe mare a trecut pe lângă mine.
întorcându-mă pe ţărm, m-am pregătit să devin învăţător. C â n t a m
de asemenea la saxofon şi m-am alăturat unei formaţii de dans. Aşteptam
cu nerăbdare balurile şi întâlnirile de sâmbăta seara. Emoţi i le erau de
moment şi nu durau niciodată mult. în interiorul meu era un gol ce nu
putea fi umplut . Atunci, am hotărât să mă întorc la biserică.
Aţ int indu-mi privirile asupra unui ziar, am văzut p r o g r a m a t ă o
întâlnire pentru tineri în clădirea operei locale. Vorbitorul urma să fie un
evanghel i s t din SUA. Acesta, ca muzic ian profesionist , a c o n d u s o
formaţie înainte de a deveni predicator. Muzica m-a atras Ia acele întâlniri.
în prima noapte, el a vorbit despre a doua venire a lui Isus Cristos,
când El va judeca omenirea. Nu mai auzisem vorbindu-se despre acest
lucru înainte şi, în t imp ce ascultam, am fost puternic convins dc păcatele
mele. Mi-am deschis inima lui C'ristos pe când eram copil , dar acum
D u m n e z e u părea atât de departe, iar întunericul mă înconjura. A u z e a m
d i n nou despre Isus care a venit p r ima dată pe P ă m â n t pentru a-mi
îndepărta păcatul, despre învierea Lui din morţi, despre înălţarea Lui la
ceruri şi acum despre ultima Lui reîntoarcere pe pământ pentru judecată.
D u m n e z e u îmi vorbea, dându-mi o altă ocazie să mă întorc la LI,
poate ultima. Ştiam că acesta trebuia să fie un răspuns definitiv - o decizie
finală sau deloc. Alegând să-I dau totul lui Isus. mi-am ridicai inima către
D u m n e z e u într-un plâns adânc al pocă inţe i , am cerut iertare pentru
păcatele mele şi L-am recunoscut pe Isus C'ristos ca D o m n şi Mântuitor.
Vocea p r e d i c a t o r u l u i încă sc mai a u z e a când m i - a m t e r m i n a t
rugăciunea. Dar ceva se întâmplase. Mă s imţeam curat. Ştiam că am fost
iertat, iar siguranţa vieţii veşnice îmi umpluse inima. Ştiam că voi merge
în rai şi nu în iad. Isus era viu pentru mine. După întâlnirea din acea seară,
îmi amintesc că mi-am zis: .,Lu îl cunosc acum pe D u m n e z e u ! A c u m am
la cine să apelez, cineva care să mă scoată din problemele m e l e . "
Era stabilită o direcţie nouă - o întoarcere de la căile melc vechi. Isus
Cris tos era acum centrul vieţii mele, iar voia Lui era supremă. Biblia
devenise o carte vie şi părtăşia creştină minunată. Mărturiseam continuu
realitatea iertării şi cunoaşterea personală a lui D u m n e z e u . Singurătatea
dispăruse, iar depresia se îndepărtase considerabil, lotuşi , sentimentele
de fiică persistau iar dificultăţile de respiraţie erau aceleaşi. Am început
să-L rog pe D u m n e z e u să mă elibereze în întregime.
Pe măsură ce săptămâni le treceau, foamea după D u m n e z e u creştea
în mine. într-o zi, un prieten creştin mi-a vorbii despre botezul cu Duhul
Sfânt. Acest lucru era ceva nou pentru mine dar am răspuns cu bucurie
la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Isus m-a botezat cu Duhul Sfânt
în noaptea următoare. Eram copleşit dc un sentiment nou al prezenţei Sale,
o realitate nouă a Cuvântului Său, o dorinţă nouă de a-L lăuda, o bucurie
şi o putere nouă pentru slujire. Am trăit cu capul în nori t i m p de o
— 10 —
săptămână, dar după aceea am revent cu picioarele pe pământ. Problemele vechi au rămas aceleaşi, spre dezamăgirea mea. Avusese loc o nouă eliberare, dar în adâncul fi inţei mele str igam încă mai s tr igam după răspunsuri la vechile mele probleme.
Curând după aceasta, am avut o experienţă neobişnuită. Domnul m-
a provocat să petrec mai mult t imp cu El, iar eu I-am răspuns în totalitate.
Chiar în acea perioadă am mers la o biserică, iar predicatorul care vizita
aceea biserică provocase adunarea să petreacă mai mult t i m p î n prezenţa
lui Dumnezeu. Mi se părea că ochii lui erau aţintiţi asupra m e a în t i m p
ce vorbea. Raze puternice de lumină veneau din ochii lui şi străluceau în
jurul meu. Lumina era mai strălucitoare decât orice lumină dc pe pământ.
M-am simţit complet expus în faţa lui D u m n e z e u care îmi cerceta inima.
Lumina aceea era atât de intensă, încât m-am ascuns în dreptul scaunului
dinaintea mea. Predicatorul îşi continuă mesajul, neştiind desigur, cum îl
folosea D u m n e z e u să-mi vorbească. Ascultarea mea faţă dc această
provocare a fost sursa de putere împotr iva presiuni lor ce urmau să vină.
Nu aş fi rezistat în anii care au urmat, Iară această ascultare.
în t impul vacanţei de la sfârşitul cursului de pregătire ca profesor,
am primii o invitaţie să cânt la saxofon într-o formaţie în t impul unei
misiuni dc evanghelizare pe plajă. Aici a fost locul unde am întâlnit-O
prima dată pe Shirley Garratt, tânăra ce urma sa-mi devină soţie. în anul
următor am obţinut un post de profesor.
Pe măsură ce timpul trecea, după cc fusesem botezat cu Duhul Sfânt,
am o b s e r v a t un c o n t r a ş i n e o b i ş n u i t . Pe de o p a r t e , v i a ţ a m e a se
î m b u n ă t ă ţ e a ş i toluşi , pe de altă parte, se înrăutăţea . Deşi c r e ş t e a m
spirilual şi e ram implicat total în slujire, sent imente le mele de frică
deveneau tot mai intense. E r a m cuprins de crize adânci de depresie din
care ieşeam după mai multe zile. Gândur i dc s inucidere mă chinuiau în
timpul acestor crize, iar îngrijorarea mea se intensifica. Privind în urmă,
acum înţeleg de cc lucrurile stăteau astfel. I s-a dat libertate Duhului Sfânt
să lucreze la un nivel nou în viaţa mea şi aceasta a produs mai multă
tulburare din partea forţelor demonice ascunse.
N i m e n i din exterior nu ştia dc aceste presiuni. Situaţia parcă se
înrăutăţea cu cât î l u r m a m mai mult pe Isus. Fiecare binecuvântare şi
— If —
dorinţă pozitivă erau contrastate de către cele negative. Acest mod de viată
urma să c o n t i n u e t i m p de mai mul ţ i ani. Aşteptarea în prezenţa lui
Dumnezeu era singurul luciu care îmi dădea putere în a continua să trăiesc.
Timpul petrecut de mine în rugăciune crescuse până a ajuns la o medic
de patru ore pe zi. Nu aveam întotdeauna dorinţa să petrec atât de mult
t imp în rugăciune sau citirea Cuvântului , dar eram nevoit să fac aceasta
pentru a-mi m e n ţ i n e puterea interioară.
Crizele depresive au continuat. Am descoperit că singurul mod de a
le învinge era prin zile de post şi rugăciune. Acest mod de viaţă urma să
continue mai mulţi ani.
Hotărât să fiu eliberat de chinurile interioare, mi-am dat demisia din
învăţământ, reuşind astfel să-L caut pe Dumnezeu într-un mod mult mai
intens. (Nu mi-am imaginat niciodată că aş ii avut nevoie de eliberare de
sub puterea duhuri lor rele). Mergând la o fermă pe o insulă mică, aproape
de coasta Noii Zeelande, am început să-L caut pe D o m n u l în post şi
rugăciune. Mi-am propus chiar să nu întrerup postul până voi li fost
eliberat. Această cale nu a dat roade nici a tunci şi nici în încercări le
ulterioare. Am fost obligat să întrerup postul din cauza sănătăţii mele.
Dar or icum, am r ă m a s pe aceeaşi poziţie şi am continuat să-L caut pe
Domnul.
în t imp ce e r a m pe insulă, un tânăr a vizitat ferma şi mi-a prorocit
de mai multe ori că la o anumită dată peste câteva săptămâni voi fi eliberat.
Crezând că era un cuvânt din partea lui Dumnezeu, aşteptările melc cu
privire la v i n d e c a r e ş i e l iberare creşteau pe măsură ce data spusă se
a p r o p i a . însă z iua a c e e a a v e n i t ş i s-a d u s , s p u l b e r â n d u - m i toate
aşteptările. Dar prin aceasta am învăţat că oamenii pot profeţi din inima
lor. Es te un lucru grav să spui : „Aşa vorbeş te D o m n u l ! " ş i apoi să
vorbească firea.
M-am întors pe continent după trei luni, dar tară nici o tragere de
inimă. Din fericire, nu m-am mâniat niciodată împotriva lui Dumnezeu,
c h i a r dacă părea că El nu r ă s p u n d e s t r igă te lor ş i l a c r i m i l o r mele .
C o n t i n u a m doar să merg dezamăgit înainte.
Mutându-mă în oraşul Wcilinglon, m-am implicat într-o organizaţie
pentru evanghelizare. Shirley era de asemenea m e m b r ă în acea echipă;
în acest t imp între noi s-a înfiripat o relaţie de prietenie, iar în anul următor
ne-am căsătorit. Datorită amplificării presiunilor interioare, am cerut
sfaturi dc la diferiţi pastori. Dc fiecare dată mi-am deschis inima cerând
ajutor, dar nu l-am primit. Părea că n imeni nu înţelegea prin ceea ce
treceam, nici nu mă putea ajuta. Dacă vreun cuvânt mi-ar fi descris viaţa,
acela ar f i fost ' C H I N ' . Trăiam într-un chin continuu. Singura alinare
era doar atunci când p o s t e a m şi mă rugam. Dar pentru că trebuia să
mănânc pentru a trăi, postul îmi asigura doar o eliberare temporară.
La şase luni după cc ne-am căsătorit, dorinţa noastră adâncă de a-L
sluji pe Dumnezeu ne-a condus într-o slujbă permanentă de evanghelizare,
mai întâi în Noua Zeelandă, apoi în Australia. Cât de dificil era să-Lslujesc
pe D o m n u l ! Una este să ai probleme interioare şi alta este să stai în prima
linie şi să le predici celor nemântuiţ i , când tu însuţi ai nevoi interioare.
Pregătirea predicilor era o luptă, iar atenţia îmi era continuu distrasă. Nu
mă putea relaxa. Trăiam în tensiune zi şi noapte. Eram atât de încordat
încât nu puteam să aştept cu răbdare în t imp ce vasele erau spălate în
chiuveta din bucătărie şi apoi erau puse pe tavă la scurs. Trebuia să fiu
activ sau să-L caut pe Dumnezeu. Viaţa noastră socială a fost restrânsă
câţiva ani. Dacă eram invitaţi undeva la masă eu câteva zile înainte, aveam
reţineri în a accepta, pentru că nu şt iam c u m mă voi simţi. Dacă ziua era
bună, puteam suporta seara; dar dacă ziua era rea, seara putea fi o agonie.
în căutarea mea am citit mul te cărţi. Am încercat să aplic principii
din psihologia creştină, d â r e l e ori nu aveau efect ori cu nu p u t e a m lacc
ceea ce ziceau. Cunoscând importanţa trăirii în Cuvântul lui Dumnezeu,
am m e m o r a t o mie de versete. Am făcut lot ce ş t iam: m-am rugat, am
citii Cuvântul, am umblat în ascultare, am dat zcciuieli şi daruri, am postit
regulat, ieşeam în fală la chemarea pentru rugăciune, dar nimic nu m-a
eliberat de presiunile interioare.
Reuşeam să-mi menţin umblarea creştină doar prin aşteptarea zilnică
înaintea D o m n u l u i , f i ind reînnoit şi pr imind putere. Aceasta m-a ajutat
să merg înainte, dar nu mi-a învins nevoile interioare. Raiul părea singura
mea speranţă. Tânjeam după sfârşitul pelerinajului meu pe pământ, când
urma să fiu liber dc trupul acesta p ă m â n t e s c cu toate conflictele lui
interioare. Tânjeam după eliberare.
* * *
D a r a c u m c r i / a sos i se . L u c r a r e a ce lu i râu era e x p u s ă în faţa
directorului meu în toată realitatea ci: eram legat de duhuri rele. Cu toate
acestea, speranţele mele de eliberare s-au năruit în dezamăgire. Eram sub
legătură (robie) demonică, dar c u m puteam ti el iberat? Orc întregi de
rugăciune! Consil ieri i mei erau uimiţ i şi încurcaţi !
Am continuat să-mi îndeplinesc îndatoririle evanghelistice şi lucrul
uimitor era că Domnul le binecuvânta. Chiar dacă tot iadul se dezlănţuise
în interiorul m e u , sufletele cont inuau să f ie mântui te . Puţini cunoşteau
luptele şi frământările mele. Am postit. M-am rugat. Am strigai către
Domnul din toată inima mea. Ce p u t e a m face mai mul t?
Nu doar directorul şi soţiile noastre s-au rugat pentru mine; au fost
de asemenea chemaţi şi alţii să facă acelaşi lucru, Un slujitor dintr-o mare
biserică din Europa a fost rugat să vorbească cu mine. Acesta m-a asigurat
cu tărie că de fapt creştinii nu pot li legaţi de d e m o n i deoarece odată ce
am fost născuţi din Duhul lui D u m n e z e u , noi am fost eliberaţi. Dar după
manifestări le v iolente exper imentate personal, cuvintele lui nu m-au
impresionat deloc şi nici pe directorul meu. Noi ştiam că eu am nevoie dc
eliberare, iar el nu mi-a putut oferi o soluţie alternativă.
S-a apelat apoi la un alt slujitor al Evanghelici care a avut de-a face
cu oameni posedaţi de duhuri rele într-un câmp dc misiune din Asia. Şi el
a încercat să mă convingă că nu eram legat de duhuri rele, sugerându-mi
să citesc D c u t e r o n o m capitolul 28 u n d e sunt arătate b inecuvântăr i le
ascultării şi b lestemele neascultării. Dar nici aceasta nu m-a ajutat. De
când mi-am întors total viaţa înspre Isus C'ristos, m-am străduit să am o
relaţie s trânsă cu El, a legând cont inuu calea ascultări i . P u t e a m fi eu
blestemat datorită neascultării?
Mă putea ajuta oare un psihiatru? Un specialist b inevoitor s-a oferit
să mă consulte gratuit. Am mers la cabinetul acestuia pentru o consultaţie,
conducând microbuzul misiunii. Pe fiecare laterală a maşinii era scris cu
litere aurii: „Cristos A M U R I T P E N T R U P Ă C A T E L E N O A S T R E " . Mi-a
fost atât de ruşine, încât am parcat la distanţă de câteva case. Eram atât
de epuizat ! Avusesem câteva nopţi agitate cu vise îngrozitoare. M-am
aşeza t î n s i lă l a b i r o u l lui . E u s l u j e a m u n u i C r i s t o s c a r e e r a
A T O T P U T E R N I C , A C E L A carc-1 învinsese pe Satan. Dc ce trebuia eu să caut răspunsuri dintr-o astfel de sursă? Totuşi, aş ii fost recunoscător oricui m-ar li putut ajuta.
„Ce tratament ai vrea să-ţi d a u ? " m-a întrebat el după ce am stat un t i m p dc vorbă.
în t rebarea lui m-a luat prin surpr indere . Apoi mi-a d e s c r i s opt
alternative de tratament, din care îmi aduc aminte doar trei: tratament cu
LSD, tratament prin şocuri şi t ratament prin hipnoză. Sincer vorbind
niciuna dintre acestea nu m-a atras, dar i-am spus că e r a m în mâini le lui
şi prefer să-1 las pe el să ia o decizie.
Terapia prin hipnoză a fost alegerea lui, deoarece era bine calificat
în acest domeniu. Şi totuşi s imţeam că această metodă nu era potrivită
pentru un creştin. Stând întins pe canapeaua din cabinetul lui, mi-am
înălţat inima către Domnul ccrându-I protecţia Lui în cazul în care această
metodă mi-ar fi dăunătoare în vreun fel. (Atunci nu şt iam că terapia prin
hipnoză face parte din practicile oculte). Psihiatrul a încercat in trei ocazii
să mă hipnotizeze, dar fără succes. Nu mă opuneam dar în disperarea
mea str igam către Dumnezeu pentru ajutor şi protecţie. La sfârşitul celei
de-a treia încercări, am auzit din nou răspunsul de a c u m foarte familiar:
„îmi pare rău, dar nu te pot ajuta!" Am primit o reţetă pentru alte sedaţive
şi asta a fost totul.
Exista oare vreun răspuns? Voi ti eu schimbat vreodată? Cât t imp
L-aş mai putea sluji pe Dumnezeu sub aceste imense presiuni interioare?
Nu trecuseră nici trei luni şi pr ima eliberare a avut loc, după 40 de
ore de rugăciune. A mai fost cerut şi sfatul unui alt pastor, după care a
fost programată o altă întâlnire de rugăciune. La început o sesiune, apoi
a doua şi, în final, la a treia a venit el iberarea. Ca de obicei au fost
manifestări mari şi sfâşieri interioare, dar nu o eliberare evidentă. Totuşi,
după un t i m p , lot grupul ce se ruga pentru m i n e a simţit că a avut loc o
eliberare, într-o anumită măsură. Cu toate că cu nu am simţit şi nu am
observat n i m i c , ei erau siguri că D u m n e z e u făcuse ceva. S-au rugat
împotriva sursei dificultăţilor mele de respiraţie. încă din copilărie polenul,
praful sau doar o mică schimbare de temperatură în camera în care mă
aflam, mă făceau să strănut. îmi petreceam de obicei pr imele ore ale
fiecărei zile cu sinusurile congestionate şi deseori sufeream toată ziua. Acum,
deşi eram congestionat în continuare, nu simţeam nimic dar mi s-a spus că
eliberarea a avut loc. Două dimineţi mai târziu m-am trezit fericit să constat
că respiram Iară dificultate. Nici o congestie. Nici o strănutare. Eram atât de
emoţionat! în sfârşit, era un semn că Dumnezeu rupea puterea duşmanului.
Am fost vindecat şi sunt încă vindecat după atâţia ani.
Curând după aceasta am fost transferaţi eu serviciul într-un loc nou
cu responsab i l i tă ţ i noi . Era un pas înspre împl in i rea s c o p u r i l o r lui
D u m n e z e u , dar care nc-a îndepărtat de părtăşia strânsă pe care o aveam
cu directorul nostru şi soţia acestuia. Ei au simţit că deocamdată ne-au
ajutat atât cât le-a stat în putinţă. Cu toate că Domnul atinsese un domeniu
din viaţa mea, nevoile cele mai adânci nu erau încă împlinite. Urmau să
treacă alţi cinei ani de căutare, post şi rugăciune până când am învăţat să
înţeleg lucrarea vrăjmaşului şi să cooperez eu Dumnezeu pentru a lucra
la propria eliberare. Au fost cinci ani dc lupte continue, t imp în care am
simţii deseori că nu mai pot continua în slujire.
Uimi tor este faptul că anii care au urmat au devenit tot mai roditori.
D o m n u l ne-a dat prosperitate în multe domenii la care nu ne-am aşteptat
sau pe care nu le-am râvnit. Suflete continuau să fie mântui te şi după
toate aparenţele exterioare puteam fi etichetaţi ca „plini de succes"' în
eforturile noastre. Totuşi, presiunile interioare au continuat fără pauză,
zi şi noapte. Ca de obicei, petreceam zilnic ore întregi căutându-L pe
D o m n u l , strigând după eliberare, dar legăturile rămâneau în continuare.
Deşi mi-au trecui prin mână cărţi şi casele audio despre poses iunea
demonică, nici una nu m-a ajutat să obţin eliberarea. Toate acestea puneau
accentul pe lucrarea duşmanului dar nu arătau c u m să te eliberezi. De
obicei, aveau doar câte o rugăciune de renunţare la lucrările Satanei.
Rosteam rugăciunea, însă nimic nu se întâmpla. Din fericire, înaintea mea
se afla un punct dc cotitură.
Duhul Slanl ne pregătea de câtva t i m p si facem un nou pas în vieţile
noastre. Trecuseră mulţ i ani de când s lujeam în organizaţia noastră.
Tânjeam să fiu liber a predica adevărurile Evangheliei, libertate ce n-o
aveam datorită restricţiilor organizaţionale. Era t impul ca D u m n e z e u să
facă o schimbare.
— 16 —
D u p ă demisia noastră am primit numeroase invitaţii să ne alăturăm altor organizaţii şi să păstor im diferite biserici, dar la fiecare ofertă am simţit că trebuie să refuzăm. D o m n u l ne-a făcut să înţelegem că trebuia să aş teptăm călăuzirea Lui înainte dc a reveni în slujire. Eu credeam că vor trece câteva săptămâni de aşteptare, ncimaginându-mi că vor trece 18 luni.
Aşa a început perioada de aşteptare. Am început să-L caut pe Domnul
cu o nouă intensitate, pentru eliberare. A c u m eram liber să insist înaintea
lui Dumnezeu zi şi noapte, neavând alte responsabilităţi. Domnul a purtat
de grijă nevoilor noastre financiare până când Shirley a obţinut o slujbă
bună, care apoi a devenit sursa venituri lor noastre. Ascultarea noastră
faţă de Dumnezeu în această perioadă urma să dea naştere unei înţelegeri
practice a lumii invizibile şi a felului în care putem să eliberăm proviziile
şi binecuvântări le Calvarului.
Ceasuri întregi mă p l imbam pe drumuri de ţară, rugându-mă. Casa
noastră se afla la marginea unui mic orăşel situat în mijlocul unui peisaj
pitoresc dc ţară. Singura mea companie era un câine ciobănesc, care mă
urma cu credincioşie oriunde mergeam. Posteam cu o nouă intensitate,
sperând să răzbesc. De mulţi ani, pusesem toată responsabilitatea asupra
lui Dumnezeu spunând: „ D O A M N E , TU POŢI SĂ FACI A C E A S T A !
T U ESTI U N D U M N E Z E U C A R E F A C E M I N U N I ! N I M I C N U E S T E
IMPOSIBIL P E N T R U T I N E ! TE ROG, E L I B E R E A Z Ă - M Ă ! " Insistenţa
mea continuă şi monotonă putea li însumată într-un cuvânt: A J U T O R !
în lunile care au trecut u r m a să învăţ că dacă doream să fiu liber,
trebuia să-mi accept responsabilitatea şi să n-o pun asupra lui Dumnezeu.
Aceasta era o lecţie majoră. De asemenea urma să învăţ că trebuie să mă
opresc în a-I cere intervenţia şi provizia lui D u m n e z e u , şi d o a r să Ie
p r i m e s c prin credinţă. Major i tatea rugăc iuni lor mele fuseseră doar
rugăciuni de cereri, cereri şi iar.cereri, dar niciodată rugăciuni dc primire.
Deşi în primele 12 luni de aştcpiare am avut numeroase binecuvântări,
am ajuns la un punct de epuizare fizică, mentală şi spirituală. în flecare
noapte eram bântuit de vise înfricoşătoare, iar d imineaţa mă trezeam
descura ja t ş i l ipsii de puter i . P o s t i s e m trei luni din d o u ă s p r e z e c e ,
pierzându-mi rezistenţa fizică. Mereu îi s p u n e a m D o m n u l u i : „Cuvântul
Tău spune că, dacă Te căutăm din toată inima, Te vom găsi. Ce înseamnă
„TOATĂ I N I M A " ? C u m aş putea să te caut mai intens?" U r m a să învăţ
că noi îi suntem plăcuţi lui Dumnezeu prin credinţă şi nu prin exerciţii
religioase, precum postul şi rugăciunea; deşi acestea îţi au importanţa
lor.
Privind în urmă, p u t e m înţelege ceea ce D o m n u l a îngăduit : nc-a
condus la un loc al morţii înaintea învierii. Noi îi slujisem cu credincioşie
şi zel, dar atâtea din lucrările noastre le-am făcut prin forţele noastre
proprii. Urma să mur im, înainte de a putea să trăim.
într-o zi i-am spus lui Shirley: „Simt că sunt un om mort. Eu am
murit faţă de această lume. Am murit faţă de mine însumi. Am murit faţă
de slujirea mea pentru Dumnezeu. Nu voi mai predica niciodată, decât
dacă se va întâmpla un miracol. Mă simt ca şi cum aş li sub p ă m â n t şi
îngropat. Trăiesc şi totuşi sunt mort. Am ajuns la capătul puteri lor."
M-am simţit astfel pentru câtva t imp. Dar în mijlocul întunericului,
când parcă nu mai p u t e a m să mă afund mai mult, D o m n u l a început să
mă înveţe c u m aş putea să mă ridic într-o viaţă a învierii.
Ceea ce El ne-a învăţat este ceea ce împărtăş im cu voi în capitolele
următoare.
C A P I T O L U L 2
MĂRTURIA LUI SHIRLEY
„ S i m t că sunt un om m o r t " , mi-a spus soţul meu stând întins pe
canapeaua din camera de oaspeţi. Amintirea acelui m o m e n t îmi este încă
foarte vie. „Nu voi mai predica din nou, decât dacă D u m n e z e u va face o
m i n u n e " . N-am putut spune nimic. Nu aveam nici un răspuns pe care el
să nu-1 fi ştiut şi nici o explicaţie pentru cerul aparent închis, lucruri pe
care să nu le fi discutai deja. Dar în adâncul inimii mele şt iam că Tatăl
nostru care ne iubeşte, cunoştea totul şi ne purta de grijă. El era chiar
acolo în aceea cameră a disperării, deşi nu-L puteam simţi. M-am născut
într-o familie creştină minunată (o poveste în ea însăşi), şi adevărurile cu
care am fost crescută dc m i c copil erau ancorele care mă ţineau acum.
Şt iam că D u m n e z e u ne iubea, ne purta de grijă în mi j locul t u t u r o r
problemelor şi că El ştia mai bine cc făcea cu noi.
Lucrul care m-a atras la G r a h a m când l-am întâlnit pr ima dată, era
modul lui de a-L căuta pe Dumnezeu. Tânjisem în inima m e a după un
partener a cărui dorinţă principală era să-L cunoască pe D u m n e z e u şi să
facă voia Lui. Iar acest lucru l-am găsit în Graham. Dar numai după ce
ne-am căsătorit am început să înţeleg puţin din conflictul interior prin
care trecea el.
Medii le din care proveneam erau foarte diferite. El făcea parte dintr-
o familie cu doi copii, iar eu dintr-una cu unsprezece. Am trecut de la o
extremă la alta în ziua când ne-am căsătorii; de la viaţa într-o casă mare
cu multă agitaţie, la un apartament mic, alături de un tânăr tăcut, care
avea suferinţe şi presiuni interioare, fiind nevoit să petreacă mult t imp
căulându-L pe Dumnezeu. Chiar şi atunci când era cu mine, deseori el
nu comunica, fiind prea mult preocupat de luptele dinlăuntrul său. „într-o
zi voi fi diferii", obişnuia să-mi spună în timpul multelor zile dc depresie.
Ne g â n d e a m mereu la viitor, la ziua când D u m n e z e u urma să facă un
miracol. Dar aşteptarea părea Iară sfârşit.
— 19 —
Aşa c u m şt iam mai b ine, e r a m plini de râvnă pentru D u m n e z e u ,
căutându-Lşi slujindu-L. Totuşi, odată cu trecerea anilor, vieţile noastre
au devenit tot mai restrânse. Se părea că pe măsură ce D u m n e z e u lucra
în noi, cu atât creşteau presiunile in Graham. Nu putea suporta să folosesc
fixativ pentru păr şi nici un alt fel de parfum pentru că era alergic la ele.
De asemenea, era alergic la orice s i s tem artificial dc încălzire. Orice
schimbare de temperatură îl tăcea imediat să înceapă să strănute. Datorită
acestor presiuni interioare, de multe ori nu acceptam invitaţii în vizită
pentru că nu ştiam dacă va face faţă sau nu. Sentimentele lui erau atât de
imprevizibi le, încât nu ştia c u m sc va simţi decât în ziua sau ceasul
respectiv. Presiunile lui interioare ne-au dominat viaţa mulţi ani. Trebuia
să-1 scuz tot timpul şi deseori mergeam singură la biserică sau trebuia să
contramandez vizite promise. Suferinţele lui erau dc aşa natură, încât
trebuia să se roage. Nimic altceva nu-i aducea el iberare, dar chiar şi
aceasta era doar temporară. Mereu trebuia să-i găsesc scuze.
Deşi căutase consil iere de m u l t e or i , nimeni nu reuşise să-1 ajute.
N i m e n i nu-1 p u t e a î n ţ e l e g e . Nic i m ă c a r cu nu-i p u t e a m î n ţ e l e g e
frământările. Părea să fie singur în suferinţele lui.
Apoi D u m n e z e u a început să-i arate calea credinţei. îmi amintesc
ziua când el a înţeles adevărurile despre credinţă şi drepturile noastre ca
şi copii ai lui Dumnezeu, aceasta venindu-i ca o revelaţie. A fost o zi nouă
pentru noi - o zi a speranţei. Din acel m o m e n t , el a început treptat să se
schimbe.
în ţe legând acele adevăruri, n i m i c nu-1 mai putea opri. Războiul
spiri tual era pr ior i ta tea zilei. El iberarea inter ioară devenea tot mai
evidentă. Stările dc depresie dispăruseră, iar personalitatea lui era stabilă.
L-am văzut schimbându-se dintr-un tânăr timid şi introvertit, într-un tânăr
plin de încredere şi autoritate în Dumnezeu. Era o schimbare nu doar a
personalităţi i , ci şi a aspectului său exterior. Această transformare era
atât de evidentă, încât şi alţii erau uimiţi. Schimbarea avea loc pe măsură
ce punea în practică principiile împărtăşi te pe paginile acestei cărţi.
Numai după ce Graham a început să se schimbe, am realizat că şi eu
aveam de asemenea nevoie dc eliberare. Chiar eu, care pro veneam dintr-un
mediu aşa de minunai şi protejat, să am nevoie de eliberare?! Era greu să
— 20 —
cred acest lucru, şi totuşi acesta devenise lot mai evident. Mi se părea greu să continui să mă a c o m o d e z cu acest om nou. El devenea treptat toi mai încrezător şi nu mai trebuia să-1 scuz sau să-1 acopăr. începusem să trăim o viaţă normală. El devenea tot mai independent, eapabil să stea pe picioarele lui şi să-şi ducă la îndeplinire promisiunile. în tot acest t i m p am început să văd multe legături spirituale ale duşmanului în propria-mi viaţă.
Respingerea a fost una din aceste legături, de care fiind eliberată,
m-am schimbat într-un m o d dramatic. Graham se ruga acum pentru alţii,
iar ea urmare el era ocupat cu mulţi care veneau pentru consiliere. Astfel,
eu eram deseori singură. Dc multe ori venea acasă noaptea târziu sau era
chemat la orice oră să sc roage pentru cineva. Reacţi i le mele erau de aşa
natură, încât el a reuşit să observe legături spir i tuale dc respingere,
frustrare şi s ingurătate, pe care le aveam din t impul copilăriei. Deşi în
trecutul meu am avut tot ce mi-aş li dorit, faptul că eram unul din cei
unsprezece copii din familie nu a permis părinţilor mei să petreacă cu
mine timpul necesar unui copil alaiuri dc părinţii lui . Deşi am fost un
copil dorit şi iubit, sentimentul respingerii s-a născut în viaţa mea şi acum
mă tăcea incapabilă să mă a c o m o d e z cu noul meu soţ.
Astfel, am pornit şi eu pe calea eliberării. Schimbarea a fost minunată.
De m u l t e ori d o r e a m să tiu altfel, să reacţ ionez într-un m o d diferit.
Reacţi i le nedorite din viaţa m e a au dispărui după eliberare. G r a h a m
continua să-i consil ieze pe alţii şi aceasta îi lua tot mai mult t imp. Dar
a c u m e r a m c o o p e r a n t ă , mă b u c u r a m de soţul meu şi a v e a m o pace
lăuntrică minunată.
O altă legătură spirituală din viaţa mea era tristeţea. Aceasta a început
când un frate mai marc a murit, iar mama era însărcinată cu mine. Tristeţea
acelui eveniment m-a ai'cctat direct. Ea sc manifesta când eram despărţită
de cei pe care-i iubeam. în t impul copilăriei şi al adolescenţei mele au
urmat alte despărţiri care au întărit această legătură spirituală, încât orice
despărţire era un lucru care mă îngrozea. Am recunoscut aceasta când
Dumnezeu urma să ne m u t e din nou într-un alt loc şi ne pregăteam să ne
l u ă m r ă m a s b u n . D o a r g â n d u l l a a c e a s t ă d e s p ă r ţ i r e era atât d e
traumatizant, încât mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Am reuşit
— 21 —
să descopăr „tristeţea datorată despărţiri i". (Deja începusem să recunosc
propriile-mi nevoi şi să mă eliberez s ingură prin rugăciune). După ce rn-
am ridicat împotriva ei şi i-am legat puterea asupra emoţi i lor mele, am
ştiut că sunt eliberată. Am făcut faţă despărţirii cu o putere care mi-a
dovedit ca sunt liberă. Acum, despărţirile nu mai erau atât de traumatizante
ca înainte. Cât de recunoscătoare îi e r a m lui D u m n e z e u !
Neputinţa a fost un alt domeniu în care am văzut schimbări minunate.
Ar putea fi adăugate mai multe exemple dc legături spirituale cu care m-am
confruntat şi de care am fost eliberată. Mesajul pe care vi-1 aducem ne-a
transformat, facându-ne capabili să t ră im o viaţă normală. C o n s i d e r ă m
că este un privilegiu să împărtăş im cu voi acest mesaj şi ne r u g ă m ca
însuşi Isus Cristos să vă fie revelat ca Eliberatorul.
— 22 —
C A P I T O L U L 3
MĂREŢIA LUI DUMNEZEU
In capitolele următoare va fi acordată o atenţie considerabilă Satanei
şi lucrărilor Iui. Pe măsură ce v o m vedea extinderea puterii lui şi efectul
asupra omeniri i , trebuie să fim atenţi ca să nu cumva să ne fie frică de
măreţia şi puterea aparentă a Satanei.
Este adevărat că Satana este puternic, că el este dumnezeul lumii
acesteia şi din acest motiv eu nu glumesc pe seama lui şi nici nu mă refer
la el cu denumiri neglijente precum: „bătrânul diavol" . Cu toate acestea,
puterea diavolului este o NIMICA în comparaţie cu puterea lui Dumnezeu.
Dacă ne uităm doar la Satana, atunci el ni se pare mare, dar dacă ne ui tăm
la el în comparaţ ie cu D u m n e z e u , atunci el este incomparabil de mic.
Din propria mea experienţă ştiu că în t imp ce mă luptam împotr iva
p u t e r i l o r î n t u n e r i c u l u i , c a r e u n e o r i erau e x t r e m d e p u t e r n i c e , era
întotdeauna o mare consolare să ştiu că Dumnezeu, spre care îmi aţinteam
mereu privirile, era un Dumnezeu suprem şi atotputernic, mult, mult mai
puternic decât Satana, care era doar o fiinţă creată şi a cărui putere a
fost zdrobită de un Cristos triumfător.
într-o zi, Duhul Sfânt mi-a amintit versetul 4 din Psalmul 113:
„Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile, slava Lui este
mai pe sus de ceruri"
M i - a m adus a m i n t e de S o l o m o n , care cugeta în t i m p ce lua în
considerare zidirea unui templu pământesc pentru numele D o m n u l u i . El
zicea:
,JDar cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile
cerurilor nu-Lpot cuprinde? " ... (2 Cronici 2:6)
Iar după ce templul a fost terminat, el a declarat:
,JDar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul
pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu
atât mai puţin această casă, pe care am zidit-o eu!" (2 Cronici 6:18)
— 23 —
Solomon, în înţelegerea lui, ştia că Dumnezeul lui nu este m i c , ci
unul pe care nici cerurile cerurilor nu-L puteau cuprinde.
„Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, care locuieşte atât de sus?
(este întronat pe înălţimi-traducerea din Ib. engleză) " (Psalmul 113:5).
Aceasta este o întrebare retorică, răspunsul evident fiind: „Nimeni
nu este ca Domnul Dumnezeul nostru care este întronat pe î n ă l ţ i m i ! "
N i m e n i nu se poale compara cu El. Nimeni , inclusiv Satana, nu merită
menţionat. Chiar si cea mai măreaţă făptură a creaţiei lui Dumnezeu este
ca un minuscul fir de praf în comparaţie cu Domnul care domină în gloria
Lui ca un munte măreţ. Un fir de praf în comparaţ ie cu un m u n t e ! Poate
exista vreo comparaţie? Poale cel mai m i c să-1 provoace pe cel mai mare?
Poale oare Satana să-L provoace pe D u m n e z e u ? Versetul 6 din Psalmul
113 mi-a atras privirea într-un mod particular:
„El (Dumnezeu) îşi apleacă privirile (se smereşte - traducerea
engleză) să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ. "
I n i m a a t re să l ta t în m i n e . E r a m înă l ţa t ca să s imt măre ţ ia lui
Dumnezeu într-un fel nou. Gândiţi-vă la aceasla! Dumnezeu trebuie să
se smerească pentru a privi pământul . Şi nu doar atât, dar Dumnezeu
Irebuie să se smerească pentru a privi chiar şi la ceruri.
Imaginaţia mea a prins viaţă: am văzut omul ca fiind foarte, foarte
mic. Apoi acelaşi o m , stând pe pământul care lui i se pare aşa de mare,
dar minuscul privit de D u m n e z e u . O m u l , cercetând cerul înstelat cu
lelescoape puternice, căutând întinderile vâsle ale universului; lumina,
călătorind cu viteza de 360.000 km/sec; universuri situate la distanţe de
mil ioane şi mil ioane de ani lumină. O m u l , fiind incapabil să le găsească
capătul, iar D u m n e z e u care le vede şi le ştie pe toate. Apoi, m-am gândit
că va veni o zi când întreg universul - „vaJi făcut sul ca o manta'" (Evrei
1:12), şi Dumnezeu va crea „ceruri noi şi un pământ nou " (2 Petru 3:13).
Am întrezărit un Dumnezeu puternic, omnipotent, ţinând în mâna
Lui nu doar omul şi pământul, ci întregul univers. El îl ţine în mână ca pe
un fir de nisip. Din punctul de vedere a lui Dumnezeu, universul este atât
de mic încât El trebuie să se smerească d o a r ca să se uite la el, ca să nu
mai vorbim despre planeta foarte mică, numită Pământ, şi cu atât mai
puţin despre creatura minusculă, numită om.
Să-L v e d e m pe D o m n u l cine este El : C r e a t o r u l , Izvorul v ieţ i i ,
Susţinătorul tuturor lucrurilor, D u m n e z e u l Cel Atotputernic! Apoi să
realizăm cât de m i c este Satana. Duşmanul nostru încearcă să inverseze
imaginea pentru a ne face să-1 vedem mare pe el, iar pe Dumnezeu să-L
vedem mic. Dar să nu ne lăsăm înşelaţi!
De asemenea, este important să ţinem minte că ATOT P U T E R N I C U L
D u m n e z e u L-a înălţat pe Fiul Său, isus Cristos, şi I-a dat cea mai înaltă
poziţie de autoritate din univers. în Efeseni 1:20-21 spune că Dumnezeu:
„...L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de
orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie,
şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în
cel viitor."
Ca şi creştini, noi îl slujim pe Dumnezeul Cel Atotputernic. Pc măsură
ce înaintăm în numele Iui Isus Cristos, nume care este deasupra oricărui
nume, nu avem nici un motiv, oricare ar fi el, să ne fie irică de o confruntare
cu împărăţia întunericului.
— 24 —
C A P I T O L U L 4
MISTERUL SATANEI
Era o sâmbătă seara aglomerată pe străzile oraşului Welington, în
Nona Zeelandă. După cum îmi era obiceiul, mă aflam pe stradă, predicând
Evanghelia. în acea noapte mulţ imea era mai gălăgioasă ca de obicei.
O femeie gural ivă era foarte activă, contrazicând ceea ce s p u n e a m
eu. Ea a strigat: „Noi toţi s u n t e m copiii lui D u m n e z e u ! Fiecare este un
copil al lui D u m n e z e u ! "
I-am răspuns imediat: „ N U ! Aceasta nu este adevărat! Noi toţi facem
parte din una dintre cele două familii: ori d in familia lui D u m n e z e u , ori
din familia Satanei." Şi pentru a-mi dovedi punctul de vedere, am început
să citez versete din Scriptură, despre împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia
Satanei.
Dintr-o dată, am auzit o altă exclamaţie: „Iată-mă ! l a t ă - m ă ! "
M i - a m ridicat privirea şi am rămas Iară cuvinte pentru un moment ,
înaintea m e a stătea „diavolul însuşi"- un bărbat care se îndrepta spre un
bal mascat. Era îmbrăcat cu un c o s t u m roşu, cu urechile ascuţite, avea
faţa înnegrită şi rotea un trident. Mul ţ imea s-a întors şi a izbucnit în râs.
Reculegându-mă, am început să le arăt din Biblie adevărata descriere a
Satanei şi înfrângerea lui de către Isus Cristos.
Atât între creştini, cât şi între necreştini există multe idei false despre
Satana şi împărăţia lui. Unii chiar cred că Satana nu este o persoană reală.
Ei îl văd ca pe o născocire a imaginaţiei - personificarea imaginară,
omenească a sursei răului.
Alţii, acceptă că Satana şi duhuri le rele sunt reale, dar având puţină
înţe legere asupra lumii nevăzute, se t e m de ele. Aceas tă l u m e este:
„fantomatică", misterioasă; ceva de care ei preferă să stea departe. U n o r
creştini le este frică dc represalii dacă îl „supără" pe diavolul.
Aceste concepte şi temeri sunt contrare Scripturii. De fapt, Satana
şi ostile lui sunt cei care se tem de noi. Ei ştiu că noi ca şi credincioşi în
— 26
Cristos, avem autoritate legală asupra lor. Satana este foarte şiret; dacă
poate să-i facă pe oameni sa creadă că el nu există sau să-i facă să ia în
batjocură existenţa lui, atunci el câştigă un mare avantaj. Scopul lui este
să ne ţ ină în ignoranţă atât cu privire la persoana lui cât şi la poziţia şi
autoritatea noastră în Cristos.
Dacă vrem să câştigăm o bătălie, atunci noi trebuie să ne cunoaştem
duşmanul. Nu trebuie să ne permitem să rămânem în ignoranţă, ci trebuie
să ne familiarizăm cu ceea ce ne învaţă Scriptura. Apoi, aşa cum Pavel le
spunea corintenilor, Satana nu va avea nici un câştig de la noi şi nu v o m
fi în neştiinţă de planurile lui (2Corinteni2:11).
Există două pasaje în Vechiul T e s t a m e n t care ne dau informaţi i
semnificative cu privire la originea şi căderea Satanei: Isaia 14 şi Ezechiel
28. în aceste pasaje Isaia vorbeşte despre împăratul Babi lonului , iar
Ezechiel despre împăratul Tirului. Cu toate acestea, cuvintele lor trec
dincolo de aceşti împăraţi şi-1 descriu pe Satana însuşi. Acest lucru poate
fi comparat cu psalmii mesianici în care David se referă aparent la el
însuşi, dar de fapt îl descrie pe Cris tos (de exemplu Psalmul 22).
ISAIA 14:
12. „ Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, jiu al zorilor! Cum
ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai în inima ta: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul
de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele
adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;
14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca CEL PREA ÎNALT "
15. Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile
mormântului!"
E Z E C H I E L 28:
12. „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului,
şispune-i: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă
desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe.
13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot
jelui de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit,
— 27 -
cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd şi cu aur; timpanele şi
flautele erau în slujba la, pregătite pentru ziua când ai fost jacul.
14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile in tinse, le pusesem pe
muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor
scânteietoare.
15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai j'ost jacul
până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în line.
16. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai
păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te
nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
17. s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat
înţelepciunea cu strălucirea la. De aceea, le arunc la pământ, le dau
privelişte împăraţilor. "
1. ORIGINE A SATANEI
Dumnezeu este singurul care a existat dintotdeauna. El nu a fost creat
niciodată, ci există din eternitate.
Dumnezeu a creat toate celelalte fiinţe spirituale, acestea incluzând
îngerii, heruvimii , serafimii ( Genesa 3:24, Isaia 6:1-7, Apocalipsa 4:6-
9) şi de asemenea pe Satana (Ezechiel 28:13,15). Este important să ne
aducem aminte că Satana, ca şi noi, este doar o fiinţă creată. Creaţia este
cu mult mai mică decât Creatorul !
Satana nu era rău când a fost creat. Ni se spune că el „ajunsese la
cea mai înaltă desăvârş ire" şi că era „plin de înţelepciune şi desăvârşit în
f rumuseţe" (Ezechiel 28:12). N u m e l e Iui original a fost Lucifer, care
înseamnă „cel luminos şi strălucitor" (Isaia 14:12). Dumnezeu a creat
un Lucifer perfect în toate căile sale. El se pare că a fost una din cele mai
de seamă, dacă nu cea mai de seamă dintre fiinţele angelice. El era „un
heruvim ocrotitor cu aripile înt inse" (Ezechiel 28:14). Aceasta înseamnă
că el ar li fost responsabil să păzească tronul lui Dumnezeu. Există de
asemenea indicii că el ar fi fost şi un maestru muzician (Ezechiel 28 :13;
Isaia 14:11).
— 28 —
2. CĂDEREA SATANEI
înălţat de mândrie, datorită frumuseţii şi înţelepciunii date de Dumnezeu,
Lucifer a ales să se revolte împotriva Creatorului său, vrând să fie ca
Dumnezeu. Din propria lui voinţă, el s-a răzvrătit împotriva voinţei lui
Dumnezeu. El a ales să fie independent de Dumnezeu. Isaia 14:13-14 vorbeşte
despre cinci expresii ale ambiţiei lui Lucifer: „Eu v o i . . . "
1. Mă voi sui în cer...
2. îmi voi ridica scaunul mai pe sus de stelele lui Dumnezeu...
3. Voi şedea pe muntele adunării...
4. Mă voi sui deasupra vârfului norilor...
5. Mă voi face ca Cel Prea Înalt...
Nelegiuirea lui a adus pedeapsa lui D u m n e z e u şi el a fost aruncat:
„...depe muntele lui Dumnezeu" (Ezechiel 28:16)
Isus a spus în Luca 10:18 ,r4 m văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer"
Iar în Apocalipsa 12:9 spune: „Şi balaurul cel mare, şarpele cel
vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost
aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii /*//'."
3 . O S T I L E SATANEI
L u c i f e r nu a fost s i n g u r în r ă z v r ă t i r e a lui î m p o t r i v a C E L U I
ATO'f P U T E R N I C . El a influenţat si alţi îngeri să i se alăture. Dar aşa
cum el a fost aruncat din cer, la fel au fost aruncaţi şi ei. Mulţi învăţători
ai Bibliei cred că o treime din mulţ imea îngerilor au fost implicaţi în
această revoltă: „Cu coada marele balaur roşu trăgea după el a treia
parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ." (Apocalipsa 12:4)
O parte din aceşti îngeri sunt deja într-un loc dc detenţie aşteptând Ziua
de Judecată, dar alţii sunt încă la lucru şi urmează să fie întemniţaţi: „El a
păstrai pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric,
pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia ci şi-au părăsit locuinţa." (Iuda 6)
Satana a organizat pe cei care i s-au alăturat într-o confederaţ ie
superioară de duhuri căzute, în care fiecare îndeplineşte funcţii diferite,
în sfere diferite, exercitând nivele variate de putere şi autoritate.
Efeseni 6:12 menţionează patru astfel de nivele: „Căci noi nu avem
de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor,
împotriva domniilor, împotriva slăpânitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti."
Daniel capitolul 10 ne relatează o perioadă din viaţa lui Daniel, în
care el a postit ,şi s-a rugat t imp de trei săptămâni. în t imp ce stătea pe
malul râului Tigru, îi apare un înger care îi spune: „Daniele, nu te teme
de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-
ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău,
şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!" (versetul 12)
îngerul a fost trimis din prezenţa lui D u m n e z e u , chiar din prima zi a
postului lui Daniel dar a fost întârziat în calea lui de puterile spirituale
aflate în locurile cereşti. „Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat
împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile
cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă
împăraţii Persiei. " (versetul 13)
Prinţul împărăţiei Persiei şi împăraţii Persiei care s-au împotrivit
îngerului nu erau domnitori umani, pământeşt i , ci căpeteniile îngereşti
care exercitau o influenţă nevăzută, dominatoare asupra împărăţiei Persiei.
în t imp cc noi recunoaştem cu claritate diferitele naţiuni cu guvernele
lor, este posibil să nu ne dăm seama întotdeauna că în lumea nevăzută
există stăpâniri îngereşti corespunzătoare, care influenţează sferele umane,
încercând să impună poruncile conducătorului lor satanic.
Confederaţia Satanei poate ii asemănată cu forţele armate ale unei
naţiuni, conduse de un comandant, sub comanda căruia se află generali,
colonei, maiori şi aşa mai departe până la rangul cel mai inferior, soldatul.
Ca şi creştini, noi ne aflăm într-un război spiritual împotriva acestor
puteri rele nevăzute.
4. DOMENIUL SATANEI
Activităţile Satanei sunt acum limitate doar la „locurile cereşti"", care
include atmosfera planetei Pământ, pe care locuim. Aceasta este o sferă
inferioară celei unde se află Tronul lui Dumnezeu.
— 30 —
Când Isus Cristos s-a înălţat, El a „a străbătut cerurile..." (Evrei 4:14), şi „s-a suit mai pe sus de toate cerurile..." (Efeseni 4:10).
Satana are o influenţă specială şi activităţi pe planeta Pământ. în Efeseni 2:2 el este numit „Dumnezeul veacului acestuia". Isus s-a referit la Satana ca la „stăpănitorul lumii acesteia" (Ioan 14:30).
Când Satana L-a ispitit pe D o m n u l Isus, el a vorbit dc parcă toate împărăţii le lumii îi aparţineau şi de aceea, în ispita lui finală, I le-a oferit lui Isus. în replica Sa, Isus nu a contestai autoritatea acestuia asupra lor.
Când Ioan a scris Apocal ipsa, centrul de c o m a n d ă al Satanei pe pământ era situat în sau lângă oraşul Pergam, şi poate că este acolo şi astăzi. Oraşul Pergam era s i tuai în ţara pe care azi o n u m i m Turcia, naţ iune care astăzi restricţionează predicarea Evangheliei şi care are o populaţ ie creştină ext rem de redusă. Interesant!
5. DENUMIRILE SATANEI
înainte de căderea lui, Satana era numit ,JLucifer, fiu al zorilor " (Isaia
14:12) - termeni care descriu înfăţişarea lui strălucitoare şi luminoasă,
în Ezechiel 28:14 este numit „heruvim ocrotitor/ales, uns".
D u p ă cădere, i s-au dat u r m ă t o a r e l e n u m e , care ev idenţ iază cu
claritate depravarea şi scopuri le sale rele:
• Satana - adversarul (cel care este ostil, opozant, împolri vitor). Matei
4:19; Z a h a r i a 3 : l
• Diavolul - acuzatorul, calomniatorul . Matei 4 : 1 ; Ioan 8:44
• Şarpele - Geneza 3 :1; Apocalipsa 12:9
• B a l a u r u l - A p o c a l i p s a 12:3-17
• Abadon sau Apolion - distrugătorul. Apocalipsa 9:11
• Belial - cel pervers, cel fără valoare. 2 Corinteni 6:15
• Belzebut - „Domnul muşte lor" un idol (zeu) murdar al Ecroniţilor.
Matei 12:24,27
• Duşmanul - Matei 13:39
• Potrivnicul - 1 Petru 5:8
• Asupritorul - cel care oprimă, cel care stăpâneşte peste. Faptele
Apostoli lor 10:38
• Acuzatorul - pârâş. Apocalipsa 12:10
• Ucigaşul - distrugătorul vieţi. Ioan 8:44
• Mincinosul - tatăl minciunii . Ioan 8:44
• înger dc lumină - 2 Corinteni 11:14
• Leu care răcneşte - 1 Petru 5:8
• înşelătorul - Apocalipsa 12:9; 2 Corinteni 11:3
• Prinţul puterii văzduhului - Efeseni 2:2
• Dumnezeul acestei lumi Dumnezeul veacului acestuia. 2Cor. 4:4
• Stăpânitorul l u m i i - I o a n 12:31; 14:30; 16:11
• D o m n u l dracilor - Matei 12:24
• Ispititorul - Matei 4:3
• Lupul - Ioan 10:12
• H o ţ u l - I o a n 10:10
• Anticrist - 1 Ioan 4:1-4; 2 Ioan 7
• îngerul adâncului - Apocalipsa 9:11
• Osânditorul - cel care condamnă. 1 Timotei 3:6
•Cel r ă u - M a t e i 13:19
• împăratul - Apocalipsa 9:11
• Vânătorul - cel care întinde un laţ Psa lm 91:3
6. OSTILITATEA SATANEI
Satana se o p u n e lui Dumnezeu şi tuturor lucrurilor ce reprezintă
împărăţia lui Dumnezeu.
La începutul istoriei umane, când A d a m şi Eva au cedat ispitelor
Satanei, păcătuind astfel împotriva Iui D u m n e z e u , D u m n e z e u i-a spus
Satanei că sc va naşte U N U L din urmaşii Evei care se va ridica împotriva
lui şi îl va birui:
,, Vrăjmăşie voi pune
între tine şi femeie,
între sămânţa ta şi sămânţa ei.
Aceasta îţi va zdrobi capul,
Şi tu îi vei zdrobi călcâiul." Gencsa 3-15
— 32 —
Cât de mult a încercat Satana să împiedice împlinirea acestor cuvinte! Când s-a născut Isus, Satana a încercat tot ce a putut ca să-L distrugă, ştiind că El era acela despre care Dumnezeu a spus că va veni.
Prin Irod, şi-a. dezlănţuit furia, poruncind uciderea copiilor de parte bărbătească cu vârsta până la doi ani din şi de lângă Betlccm, sperând ca îl va ucide şi pe Isus prin aceasta. Dar un înger l-a înştiinţat pe Iosif să fugă in Egipt împreună cu familia Iui. (Matei 2)
Un alt atentat împotriva vieţii Lui a fost imediat după botezul lui Isus în Duhul Sfânt şi începerea mis iuni i Lui. De această dată, prin ostilitatea oameni lor din oraşul Său natal, Satana a încercat să-L arunce de pe o stâncă, dar fără succes. (Luca 4:31-33)
Neacceptând înfrângerea, Satana a căutat o cale de acces la El prin aceia care îi erau cei mai apropiaţi . A găsit un loc în Iuda, unul din cei doisprezece ucenici. Domnul cunoştea planurile Satanei, dar şi rezultatul final. (Ioan 6:70-71; Luca 18:31- 33).
Satana, în disperarea lui de a-L distruge pe Fiul lui D u m n e z e u ; a intrat în Iuda care L-a trădat pe Isus. (Ioan 13:21-30) Apoi, a provocat mulţimea la ostilitate prin strigătele lor: „răstigneşte-L". Folosindu-se de Pilat, Satana L-a condamnat pe Isus la o moarte ruşinoasă prin răstignire. Cu Isus pironit în cuie pe cruce, Satana a crezut că a triumfat. Dar, prin înţelepciunea lui Dumnezeu, ceea se Satana vedea ca o victorie, s-a dovedii a fi înfrângerea lui deplină şi completă.
„Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută
ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de
veci, şi pe care n-a cunoscul-o nici unul dinfruntaşii veacului acestuia; căci,
dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei." 1 Corinten i 2:7-8
După învierea lui Isus, deşi Satana era învins, totuşi el nu a cedat. Ostilitatea lui s-a întors împotriva ucenicilor care au ieşit să predice şi să înveţe în numele lui Isus. Istoria ne spune că toţi cei doisprezece au murit ca martiri, cu excepţia unui singur ucenic.
De-a lungul secolelor, aceasla ostilitate a continuat împotriva trupului format din adevăraţi i credincioş i ; dar nici chiar până în ziua de azi, duşmanul nu a fost în stare să-i nimicească pe cei care poartă mărturia realităţii că Isus Cristos E S T E D O M N .
Isus a zis „. ..îmi voi zidi Biserica şi porţile locuinţei morţilor nu o
vor birui(Matei 16:18)
7. LIMITELE SATANEI
• LIMITAT ÎN P U T E R E
Deşi Satana d e ţ i n e m u l t ă p u t e r e ş i inf luenţă a s u p r a o m e n i r i i ,
Dumnezeu Cel Atotputernic este Cel care are ult imul cuvânt dc spus şi
care este stăpân în treburile omeneşti . Satana nu poate merge mai departe
decât îi permite Dumnezeu. Vedem aceasta cu claritate în istoria lui Iov.
Iniţial, Satana nu a reuşit să sc atingă de Iov pentru că D u m n e z e u
făcuse o barieră în jurul lui, a casei lui şi în jurul a tot ceea ce cl deţinea
(Iov 1:10). Apoi, la cererea Satanei, D u m n e z e u i-a dat permisiunea să se
atingă de bunurile lui Iov, dar nu de Iov însuşi. Având această permisiune,
Satana i-a distrus măgari i , boii, oile, cămilele, slujitorii, fiii şi fiicele lui
Iov, dar de Iov nu s-a atins (Iov 1:11-19). Apoi, Dumnezeu i-a permis
Satanei să se at ingă de oasele şi carnea lui Iov, dar nu şi de viaţa lui.
Satana a acţionat din nou, dar numai în limitele permisiunii pr imite şi 1-
a chinuit pe Iov cu bube pe piele, însă nu a putut să-i ia viaţa (Iov 2: 4-
7). Dumnezeu era cel care avea ult imul cuvânt.
Luca 22:31 -32 este un alt pasaj interesant: „Simone, Simone, Satana
v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar EU m-am rugat pentru tine ca să
nu se piardă credinţa ta..." îl vedem aici pe Satana încercând să lucreze
împotriva lui Petru, dar fără permis iunea lui Dumnezeu nu ar fi putut
face nimic. Deşi permisiunea i-a fost dată Satanei, Isus s-a rugat ca să
nu se piardă credinţa lui Petru. Satana i-a putut face lui Petru doar atât
cât D u m n e z e u i-a permis.
• LIMITAT ÎN T I M P
„ Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins
de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme, " (Apocalipsa 12:12)
D u m n e z e u a hotărât o zi în care judecata finală va fi executat, iar
cei neprihăniţi vor fi veşnic liberi de influenţa satanică.
Satana este conştient de aceasta şi la fel sunt şi duhuri le rele. O dată,
pe când Isus scotea demonii dintr-un om, aceştia au strigat: „Ce legătură
este între noi şi tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne
chinuieşti înainte de vreme? " (Matei 8:29)
— 34 —
• LIMITAT ÎN SPAŢIU
Dumnezeu este omniprezent, adică El este prezent oriunde, tot timpul,
în contrast cu Dumnezeu, Satana este ca şi noi, limitat unui loc geografic
la un m o m e n t dat (Iov 1:6-7). El poate acţiona simultan în toată lumea
doar prin intermediul celorlalte duhuri căzute.
8. ÎNCHINAREA ÎN FAŢA SATANEI
în dorinţa lui de a se asemăna cu Dumnezeu (Isaia 14:14), Satana
nu a dorit numai să-şi exercite dominaţia asupra creaţiei lui D u m n e z e u ,
d a r a v r u t să p r i m e a s c ă şi î n c h i n a r e din par tea f i inţelor c reate de
Dumnezeu.
Satana a dorit ca până şi Isus să i se închine. Dorea aceasta atât dc
mult, încât era gata să-I ofere toate împărăţii le lumii şi gloria lor, dacă
Isus i-ar fi căzut la picioare şi i s-ar fi închinat (Matei 4:8-9).
Satana continuă din timpuri străvechi să ademenească oameni pentru
a i se închina. înşelătorul s imte o mare satisfacţie când poate să distragă
minţile şi inimile oameni lor de la Dumnezeul cel viu. în Romani 1:25 ni
se spune că omenirea a schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna
Satanei şi început să slujească creaturii în locul Creatorului, întorcându-
se astfel de la gloria lui Dumnezeu la chipuri ( imagini, reprezentări) de
oameni şi animale (Romani 1:23).
Prin modelarea idolilor după asemănarea oamenilor sau a altor forme
şi apoi prin plecăciuni şi închinare în faţa acestora, omul se închină de
fapt demonilor.
„Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un
idol este ceva? Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc
dracilor şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire
cu dracii. " (1 Corinteni 10:19,21)
„Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit
de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur,
de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici
să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9:2.0)
— 35 —
Prin închinarea la idoli, omul aduce un omagiu Satanei, domnitorul demonilor. Chiar şi în zilele noastre, mil ioane de oameni de pe pământ sc închină Satanei prin închinarea în lata idolilor. Fiind amăgiţi, mulţi dintre ei nu ştiu că prin aceasta, de fapt, ci fac acest lucru.
Tu care citeşti, probabil crezi că idolatria nu face parte din viaţa ta. Dar ai grijă! Biblia extinde gama idolatriei la idolii din imaginaţia noastră după care poftim şi tânjim. în Coloseni 3:5 ni se spune: „De aceea,
omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia,
patima, pofta rea, şi lăcomia care este o închinare la idoli." Haideţi să verificăm dacă nu c u m v a există în viaţa noastră astfel de idoli care ne fură fascinaţia, t impul, energia, şi închinarea noastră.
în m o d strategic, Satana se pregăteşte pentru acea zi, când prin Antihrist, îşi va îndeplini şi satisface setea de a primi închinare.
„Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia a căror
nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului,
care a fost junghiat" (Apocalipsa 13:8)
9. ÎNFRÂNGEREA SATANEI
Când Isus a murit, Satana credea că a câştigat o mare victorie. Dar adevărul era contrariu.
„ Astfel dar, deoarece copii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa
şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să
nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să
izbăvească pe toţi aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată
viaţa lor. " (Evrei 2:14,15)
„... Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin
cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor" (Apocalipsa 1:18)
Ridicat de Tatăl din adâncul iadului, Isus a triumfat peste domnii le şi stăpânirile demonice, demascându-le în mod public (Coloseni 2:15).
Biruinţa câştigată de Isus nu a fost pentru El, ci pentru noi (Evrei 2:15). Isus a fost din veşnicie Fiul Veşnic al lui D u m n e z e u , Cel prin al cărui Cuvânt a fost creat totul (Ioan 1:1-3). Venind din ceruri, El s-a dezbrăcat de gloria şi puterea Lui veşnică, umblând pe acest pământ ca şi un om. Ca Fiu al Omului , uns cu Duhul Sfânt, l-a biruit pe Satana
pentru noi. Noi, ca şi omenire căzută, eram robi păcatului, fiind sub robie satanică (Romani 6 :17,18).
Isus a devenit păcat pentru noi „ca noi să fim neprihănirea lui
Dumnezeu în El" (2 Corinteni 5:21) El s-a dat pe Sine însuşi ca sacrificiu de substituire pe cruce. Fiind o jertfă fără păcat şi un om desăvârşit, Isus a purtat judecata pe care o merita omenirea datorită călcării legii lui Dumnezeu. Dreptatea divină a fost îndeplinită prin această jertfă o dată pentru totdeauna, lăcând astfel posibil ca păcătosul care se pocăieşte să fie primit de Dumnezeu, nu pe baza neprihăniri i lui personale, ci prin sângele D o m n u l u i Isus Cris tos (Matei 26 :28) . Astfel, păcătosul este eliberat de sub puterea Satanei.
Totuşi, această eliberare de sub puterea Satanei, devine elicientă în vieţile noastre doar atunci când venim personal prin credinţă la Isus Cristos, ne mărturisim păcatele, ne întoarcem de la căile noastre proprii, supunându-nc Lui ca Domn. Doar atunci, victoria lui Isus asupra Satanei devine victoria noastră. Despărţiţi de Domnul Isus, noi nu avem putere să ne ridicăm deasupra influenţei satanice (Faptele Apostolilor4:12, Apocalipsa 12:11).
1 0 . DESTINUL SATANEI
Satana şi îngerii lui nu se vor împăca niciodată cu Dumnezeu. Viitorul lor veşnic este descris clar în Cuvântul lui Dumnezeu:,.Şi diavolul, care-i înşela, a
j'ost aruncat în iazul dejoc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos.
Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor " (Apocalipsa 20:10)
Acelaşi destin îl vor avea toţi oamenii care refuză să se pocăiască şi să se întoarcă la Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor. în Matei 25, Isus a vorbit despre ultima Lui întoarcere pe acest pământ şi aducerea popoarelor înaintea Lui pentru judecată (Matei 25:31,32). Celor care nu L-au ascultat şi nu I-au dat onoare, le va zice: ,J3uceţi-vă de la MINE, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care a j'ost pregătit diavolului şi îngerilor lui. " (Matei 25:41) Iar în versetul 4 5 , Isus descrie focul veşnic ca o „pedeapsă veşnică".
Pe măsură ce vei citi această carte, păstrează realitatea înfrângerii veşnice a Satanei înaintea ochilor tăi. Ziua Judecăţii v ine, păcatul va li pedepsit şi Satana va fi supus judecăţi i veşnice.
— 37 — — 36 —
C A P I T O L U L 5
LUMEA DEMONILOR
Deoarece Satana este limitat să fie într-un singur loc în spaţiu la un
moment de timp dat, el trebuie să-şi folosească agenţii demonici pentru a-şi
duce la îndeplinire scopurile sale. Aşa cum am menţionat în capitolul 4, Satana
şi agenţii lui sunt bine organizaţi, având diferite ranguri şi nivele de
responsabilitate. Demonii formează ordinele inferioare şi sunt cei care
pricinuiesc înrobirea în vieţile oamenilor. De puţine ori avem dc-a tace direct
cu Satana; de obicei, avem de-a face indirect cu el prin duhurile rele.
Termenii de „demoni" şi „spirite rele" sunt sinonime şi vor fi folosite
alternativ.
1. ORIGINEA DEMONILOR
Cu toate că există mai multe speculaţi i , Scriptura nu ne dezvăluie
originea demonilor. Astfel, se vorbeşte despre îngeri căzuţi, spirite fără
trup dintr-o creaţie preadamică, spirite născute din împreunarea nefirească
între îngeri şi femeile de pe pământ înainte de potop, în zilele lui Noe.
Personal, eu nu înclin spre nici o teorie cu privire la originea lor, cu
excepţia că cu nu cred că demonii ar li îngeri căzuţi. în Faptele Apostolilor
23:8-9 vedem făcuta o distincţie între duhuri (spirite) şi îngeri.
Noi putem face speculaţii cu privire la originea demonilor, dar dacă
Scriptura păstrează tăcerea, atunci nu este necesar să cunoaş tem aceste
lucruri. Ceea ce ştim este că demonii există în realitate şi că noi am primit
mijloacele de a-i birui.
2. PERSONALITATEA DEMONILOR
Demonii sunt fiinţe vii, inteligente. Ei nu sunt doar forţe tară forma ce
afectează vieţile oamenilor. Personalităţile lor sunt corupte în totalitate, fiind
— 38 —
asemeni Satanei, îndeplinindu-i scopurile ticăloase. Ei vor să distrugă
asemănarea divină a omului, lacul după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Se pare, totuşi, că demonii sunt spirite tară trup. Ei au personalităţi
dist incte, dar nu au un trup în care să locuiască. De aceea, ei râvnesc să
locuiască în fiinţe umane pentru a-şi exprima pe deplin personalităţi le.
Ei p r e z i n t ă c a r a c t e r i s t i c i ale p e r s o n a l i t ă ţ i i c u m ar f i : v o i n ţ ă ,
cunoştinţă, emoţie, vorbire şi conştiinţă de sine.
A. V O I N Ţ Ă
„Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără
apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. Atunci zice: „Mă voi întoarce în
casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată
şi împodobită. " (Matei 12:43,44)
D e m o n i i iau hotărâri. Ei pot alege. „ M ă voi întoarce în casa mea" .
De multe ori, în timpul şedinţelor de consiliere, am auzit demonii strigând
prin gura oamenilor, sfidând poruncile primite de a pleca, prin strigăte
c u m ar fi: " N u voi pleca! Nu voi pleca niciodată! "
B. C U N O Ş T I N Ţ Ă
„în sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început
să strige: "Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să
ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!" (Marcu 1:23,24)
Cu toate că oamenilor le-a trebuit multă vreme pentru a-L recunoaşte
pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu, lumea invizibilă a duhuri lor ÎL cunoştea.
„ Te ştiu cine eşti; eşti Fiul lui Dumnezeu ". Duhuri le rele au cunoştinţă.
Vedem aceasta şi în Faptele Apostol i lor 19:15 - „Duhul cel rău le-a
răspuns: Pe Isus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi? "
C. E M O Ţ I E
„Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred şi
se înjîoară. " (Iacov 2:19)
Cuvântul „se înfioară" în limba greacă însemnă „a se zbârli de frică,
a tremura de frică, a i se face părul măciucă" . Demonii exprimă multă
emoţie, chiar dacă persoana posedată de ei o simte sau nu.
— 39 —
Când Filip a mers în Samaria să-L predice pe Cristos, citim în Faptele
Apostol i lor 8:7 „Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi
scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi" .
Cuvintele „mari ţipete*' indică prezenţa emoţiilor.
In t impul servicii lor pe care le-am ţ inut, am întâlnit tot felul de
manifestări. Nimeni n-ar pune la îndoială faptul că demoni i exprimă
emoţi i . Lor le este frică de credincioşii care îşi exercită autoritatea avută
în Cristos.
D. V O R B I R E
„Duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau fa pământ înaintea Lui,
şi strigau: „ Tu eşti Fiul lui Dumnezeu " Dar El le poruncea îndată cu
lot dinadinsul să nu-L facă cunoscut". (Marcu 3:11,12)
In acest pasaj, demoni i I-au vorbit clar si cu glas tare lui Isus, care
apoi le-a poruncit să nu-L facă cunoscut. Deseori, demonii vorbesc prin
intermediul oamenilor, în special în momente le dc eliberare.
într-o zi când mă rugam pentru cineva într-un serviciu de eliberare,
un d e m o n şi-a arătat ura faţă de mine, vorbindu-mi cu asprime printr-0
persoană care de obicei era blândă şi tăcută: „Te urăsc ! Te urăsc pe tine
şi tot ceea ce tu reprezinţ i ! " . Acestea erau cuvinte ciudate, ca să vină de
la un prieten bun cu care aveam o relaţie foarte bună. Evident că acele
cuvinte nu veneau din partea acelei persoane, ci din partea demonulu i .
Când acestea s-au întâmplat, a fost adusă Ia lumină sursa care era
în spatele opoziţiei şi amărăciunii pe care eu şi Shirley am întâlnit-o în
acea perioadă din partea unui grup mic de credincioşi din biserică, pentru
că am pus sub disciplină pc unul dintre ei, care continua să trăiască într-un
păcat ce afecta armonia grupului nostru muzical. Cuvintele acelui demon
confirmau faptul că nu doar oamenii vorbeau împotriva noastră (deşi
aceştia erau implicaţi prin propria lor voinţă), dar şi demonii se foloseau
de ei pentru a ne vorbi de rău.
E. C O N Ş T I I N Ţ Ă DE SINE
„. ..şi a strigai cu glas tare: „ Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul
Dumnezeului Celui Prea înalt? Te jur în numele lui Dumnezeu, să nu
mă chinuieşti!" Căci Isus îi zicea: ..Duh necurat, ieşi afară din omul
acesta/" (Marcu 5:7-9)
C â n d Isus l-a întrebat pe d e m o n , care-i este n u m e l e , acesta i-a
răspuns: „Numele meu este „Legiune", a răspuns el,pentru că suntem
mulţi". Duhul era conştient de sine şi îşi cunoştea numele. Fiecare duh
are un n u m e şi îşi cunoaşte funcţia.
3. POSESIUNE DEMONICĂ
Demonii privesc corpul uman ca fiind locuinţa lor.
„Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără
apă, căutând odihnă, ţi n-o găseşte. Alunei zice: „Mă voi întoarce în
casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată
şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât
el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia
ajunge mai rea decât cea dintâi." (Matei 12:43-45)
Ei nu vor să părăsească n ic idecum casa lor şi de obicei aceştia nu
pleacă decât în cazul când sunt evacuaţi cu forţa. Deseori, când li sc
porunceşte să plece, duhuri le spun lucruri cum ar fi: „Aceasta este casa
m e a " , „Nu vreau să plec", „ M ă aflu aici de 30 de ani şi nu voi pleca".
Duhuri le rele pot să locuiască dc asemenea şi în animale. In Marcu
5:1-13, când Isus a scos o legiune de duhuri rele din demonizatul din
Gadara, duhurile L-au implorat pe Isus să îi trimită într-o turmă de 2000
de porci din apropiere. Isus le-a dat permisiunea cerută şi când ei au intrat
în acele animale, turma s-a repezii în mare de pe un mal abrupt şi s-a
înecat.
Când lucrarea celui rău a fost descoperită pentru prima dală în propria
m e a viaţă şi când aveam adunări pentru rugăciune, un câine de la casa
de peste d r u m schelălăia în cel mai ciudat m o d de fiecare dală când
duhuri le din mine începeau să se agile. Acest lucru cont inua atât de
consecvent, încât am fost sigur că acel câine era demonizat. întotdeauna
câinele era legat în curtea din spatele acelei case. Dar într-o zi a scăpai
din legătoare. Pr imul lucru pe care l-a făcut când a fost liber, a fost să
— 41 — — 40 —
alerge la casa vecină unde o fetiţă mică se juca pe pajişte şi a început să
muşte faţa copilului neajutorat. Printre strigăte m a m a copilului s-a repezit
să-I sară în ajutor. Câinele a trebuit să fie omorât . Suspiciunea mea că
acel câine era demonizat a fost confirmată în modul cel mai nefericit.
Mulţi creştini înţeleg greşit ce înseamnă când sc spune că o persoană
arc duhuri rele. Expresia „posedat de d e m o n i " este doar parţial de vină.
Câteva versiuni ale Bibliei au tradus extensiv cuvântul din l imba greacă
„da imonizomai" prin cuvântul „posedat de demoni" . Din păcate expresia
are conotaţi i care sugerează că acea persoană este complet „ p l i n ă " dc
demoni . Aceasta a făcut ca mulţi creştini să reacţioneze împotriva ideii
că o p e r s o a n ă c r e d i n c i o a s ă p o a t e f i legată de d u h u r i re le , p u n â n d
întrebarea: „ C u m poate Duhul Sfânt locui în mine şi totuşi să fiu posedat
de d e m o n i ? "
O traducere mai exactă a cuvântului „ d a i m o n i z o m a i " î n s e a m n ă
„demonizat " . O persoană demonizală nu este în mod necesar complet
controlată de duhuri rele. Matei 9:32 ne vorbeşte despre un om mut,
posedat de demoni şi care a fost adus la Isus. Deşi el avea un demon care
îl făcea să fie mut, el nu era în totalitate demonizat . Probabil trupul lui
era sănătos şi mintea lui clară, deşi era incapabil să-şi exprime gândurile
pentru că l imba lui era legată. După ce Isus a scos demonul afară din
acel domeniu, omul a fost liber să se exprime.
Demonizarea se manifestă de obicei doar în anumite domenii ale vieţii
unei persoane. Trupul acelei persoane poate să fie sănătos, în t i m p ce
sufletul să-i fie cuprins de o mare depresie. Trupul lui nu este în totalitate
sub puterea duşmanului, ci d o a r u n anumit domeniu al personalităţii sale.
O persoană poate avea multă pace în inimă, dar totuşi să aibă frică de
câini, astfel că, ori de câte ori îi apare un câine în drum, frica îl paralizează.
D u ş m a n u l a câştigat o m ă s u r ă de d o m i n a r e a vieţii acelui o m . Deci
persoana nu este posedată în totalitate, ci doar în domeniul în care demonii
au preluat controlul. Dacă noi p u t e m înţelege că în anumite domeni i din
vieţile noastre p u t e m fi demonizaţi (aceasta însemnând că suntem sub
influenţa sau dominaţ ia duhuri lor rele), în t imp ce în alte domeni i să
exper imentăm o mare libertate, atunci nu ne va mai copleşi frica de a ti
posedaţi de demoni.
— 42 —
Bibl ia foloseşte te rmeni diferiţi în ceea ce pr iveşte p o s e s i u n e a
demonică:
- a avea un duh (Matei 11:18),
- a fi cu un duh (Marcu 1:23),
- a li demonizat (Luca 8:36),
- a fi asuprit (Fapte 10:38). „Opr imat / asupr i t " este traducerea
cuvântului grecesc katadunasteuo care înseamnă „a exercita putere asupra
cuiva".
Unii oameni încearcă să facă diferenţa între cei care sunt „posedaţi
de d e m o n i " , „asupriţi de d e m o n i " , „obsedaţi de d e m o n i " , etc. Aceste
clasificări aduc confuzie şi complică lucrurile simple. Duhuri le rele sunt
înăuntru sau înafară. Dacă sunt înăuntru ele trebuie să fie „date afară .
Dacă sunt înafară, atunci ele trebuie „ţ inute afară".
4. EXTINDEREA DEMONISMULUI
Extinderea demonismului merge mai departe decât şi-au imaginat
mulţi creştini, sau chiar conducătorii lor. în ceea cc-i priveşte pe necreştini,
B ib l ia s p u n e : „...Dumnezeul lumii acesteia le-a orbit mintea
necredincioasă, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui
Hristos" (2 Corinteni 4:4). Satana orbeşte minţi le celor necredincioşi
printr-o acţiune interioară la nivelul minţii. 2 Corinteni 3:13-16 ne vorbeşte
despre un văl care acoperă minţile necredincioşilor şi care este îndepărtat
doar prin întoarcerea la I Iristos.
Când D o m n u l i-a apărut lui Pavel pe drumul spre Damasc şi l-a
chemat la slujire, i-a spus să meargă la neamuri : „...ca să le deschizi
ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei
la Dumnezeu" (Fapte 26:18).
S c r i i n d u - l e e feseni lor , c â n d Pave l l e v o r b e ş t e d e s p r e s ta rea
credincioşilor înainte de întoarcerea lor la Hristos, el le spune: „voi eraţi
morii în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după
mersul lumii acesteia, după Domnul puterii văzduhului, a duhului care
lucrează acum în fiii neascultării (Efeseni 2:1,2).
Cu privire la creştini, cu cred că în acest t imp al istoriei Bisericii,
putini credincioşi sunt complet liberi de orice legătură demonică. Fără
îndoială că mulţi cititori vor fi uimiţi de această declaraţie şi unii vor
accepta cu greu această idee.
Eu nu spun că cei mai m u l ţ i c r e ş t i n i s u n t c o n c e n t r a ţ i a s u p r a
problemelor sau că nu au o marc măsură de victorie şi bucurie. Totuşi,
Dumnezeu vede nevoia unei mai mari eliberări şi a unei curaţii interioare
pentru mulţi creştini, chiar şi pentru cei care sunt folosiţi mai mult de
Dumnezeu şi experimentează o ungere puternică a Duhului Sfânt. Mulţi
creştini înaintează curajos pe drumul credinţei şi al slujirii, exprimând în
exterior dovezi ale victoriei, deşi în interiorul lor caută cu disperare
răspunsuri pentru nevoi personale. Alţii îşi înăbuşesc continuu amintirile
experienţelor negative din trecut, crezând că pentru a avea victorie, ci
trebuie să-şi uite trecutul nerezolvat. Dumnezeu vrea ca noi să fim capabili
să putem privi în urmă la vieţile noastre, chiar şi la cele mai traumatizante
experienţe şi să ne vedem liberi de orice durere sau reacţie faţă dc acestea.
Aceasta este adevărata victorie.
în mărturia mea personală nu am nici o îndoială că eram în acelaşi
t imp creştin şi demonizat.
Am încercat orice cale pentru a-mi învinge problemele personale; dar
nu am avut biruinţă până când nu am recunoscut sursele acestora ca fiind
dc origine demonică şi până nu le-am tratat conform Scripturii.
Satana va face orice este posibil pentru a ne împiedica să descoperim
că suntem într-o oarecare măsură demonizaţ i . El lucrează în întuneric şi
îi place ca agenţii lui să rămână ascunşi, nedorind ca lucrările lui să fie
descoperite.
în primii ani ai vieţii melc de creştin, când căutam ajutorul unor
lucrători creştini, unul dintre aceştia mi-a sugerat că problemele mele ar
putea fi de natură demonică. Am stabilit o oră în care urma să mergem
acasă la acesta pentru rugăciune. împreună cu el era un evanghel is t din
Scoţia, care era cunoscut pentru darul de scoatere a demonilor. Ei s-au
rugat pentru mine cu seriozitate, poruncind demoni lor să se manifeste şi
să iasă afară; pentru moment nu s-a întâmplat nimic, deşi eram deschis
faţă de slujirea lor. Nu am simţit nici o tulburare interioară. Pentru că, în
— 44 —
ceea ce mă priveşte, nu au fost mani testări, ci au concluzionat că nu aveam
demoni. Imediat după această întâmplare am râs în sinea mea zicându-
mi: „Ce idee nost imă - eu să am d e m o n i ! " . Ce victorie a fost pentru
duşman! El a biruit prin simplul fapt că a rămas ascuns.
Am întâlnit alţi creştini care au avut experienţe asemănătoare. S-au
făcut rugăciuni pentru eliberarea lor, dar pentru că nu erau manifestări
vizibile, s-a tras falsa concluzie că ei nu aveau nevoie dc eliberare. Câteva
luni sau ani mai târziu, se constata că ei erau cu adevărat demonizaţ i .
Demonii rămăseseră ascunşi. De aceea avem nevoie în Biserică de darul
deosebirii duhurilor!
Noi trebuie să r e n u n ţ ă m la ideea că numai oamenii cu probleme
mintale sunt demonizaţ i . Din nefericire, prea mult t imp ne-am acceptat
pe noi înşine cu problemele noastre. Ne găsim scuze singuri spunând:
„Temperamentul meu este acesta sau acela", „Aceasta este o trăsătură a
familiei", „Tatăl meu era la fel". în acest fel duşmanul ne minte, stând
ascuns şi în siguranţă.
Biblia îi avertizează pe creştini să nu dea loc diavolului: „Mâniaţi-
vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră şi să nu
daţi prilej (loc) diavolului" (Efeseni 4:26,27).
Cuvântul „ l o c " în greceşte este „ topos" , din care derivă cuvintele
„ t o p i c " şi „topograf ie" . Acest cuvânt este folosit pentru o regiune, o
localitate, sau un loc pe care o persoană sau un lucru îl ocupă. Acest verset
ne arată c u m pot creştinii da diavolului un loc din viaţa lor, pentru a li
ocupat de acesta. Noi suntem avertizaţi să nu facem aceasta.
în 1 Ioan 5:18-19 noi c i t i m : „Ştim că oricine este născut din
Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu (Isus) îl păzeşte
şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată
lumea zace în cel rău."
Cuvântul „at inge" în l imba greacă este „haplomai" , care înseamnă
în primul rând „a se l ipi", „a sc agăţa", „a sc ataşa de" . Dacă noi devenim
neglijenţi şi cedăm puterii păcatului, atunci noi dăm duşmanului un drept
legal de a sc lipi de noi. Aceasta este o descriere clară a m o d u l u i cum
lucrează demonii : se agaţă de anumite zone (domenii). Eu am trecut prin
nenumărate eliberări personale în t impul cărora duhurile care părăseau
— 45 —
via ţa m e a t rebu iau parcă să f ie trase afară, d e s p r i n s e (dez l ip i te) -
agăţându-se până în ultimul moment, şi apoi trebuind să plece dintr-o dată,
când era exercitată autoritatea asupra lor.
Când Isus i-a convocat pc ucenicii Săi pentru trimiterea în lucrare,
primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i investească cu autoritate asupra
duhuri lor necurate: "Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai
Săi şi ie-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască
orice fel de boală şi orice fel de neputinţă" (Matei 10:1).
Apoi Isus i-a trimis pe cei 12 şi i-a instruit în felul următor: "Să nu mergeţi
pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samariteniloi; ci să mergeţi
mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi,
şi ziceţi: "împărăţia cerurilor este aproape!". Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi
pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, jără
plată să daţi. " (Matei 10:5-8). Observaţi că ei nu trebuiau să meargă la
neamuri ci doar la oile pierdute ale casei lui Israel.
Isus scotea demoni i din toţi cei care erau aduşi la el: "Seara au adus
la Isus pe mulţi îndrăciţi. El prin cuvântul Lui a scos din ei duhurile
necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii." (Matei 8:16).
După înviere, când Isus le-a dat ucenici lor misiunea de a predica
Evanghelia în toată lumea, EI a zis: ,Ja(ă semnele care vor însoţi pe cei
ce vor crede: In Numele meu vor scoate draci..." (Marcu 16:17).
Uni i afirmă că un creşt in nu poate f i p o s e d a t de d e m o n i . Dacă
lucruri le ar sta aşa, a tunci Isus ne-ar f i porunci t să m e r g e m d o a r la
necredincioşi să scoatem demoni. Eu nu pot vedea lucrurile astfel; totuşi,
nu am întâlnit încă nici un creştin care să sc simtă chemat la slujirea de a
scoate d e m o n i din n e c r e d i n c i o ş i . în t r-adevăr , s u n t m o m e n t e când
eliberarea este o calc de a aduce pe cineva la Hristos, dar în afară de
această situaţie, nu există nici un motiv în a elibera pe necredincioşi. Mulţi
dintre ci nu doresc aceasta sau nu sunt capabili să o pr imească, sau dacă
sunt eliberaţi ei nu-şi pot menţine libertatea. Eliberarea este în primul rând
pentru credincioşi.
în timpul Bisericii primare era toarte important şi necesar ca duhurile
rele să fie date afară, de aceea vedem în Marcu 16 că acesta a fost primul
lucru menţionai pe lista semnelor care vor însoţi pe cei care vor crede.
— 46 —
Dar care este situaţia în zilele noastre? Cele mai multe biserici nu se
implică niciodată în lucrarea dc eliberare de sub legăturile demonice. In
mare parte, noi nu am ascultat de porunca Iui Isus şi iată-ne acum culegând
roadele în viaţa de biserică. Fiecare lider, fiecare credincios ar trebui să
ştie c u m să scoată demonii . Nu toţi copiii lui Dumnezeu vor excela în
această slujire, dar toţi pol şi Irebuie să ştie c u m se face aceasta. De multe
ori, noi am predicat o „evanghelie ' ' care este mai puţin decât Evanghelia.
Mulţi evanghelişli predică o credinţă uşoară: fără pocăinţă, fără supunere
lui Hristos ca D o m n , fară necesitalea botezului în apă, ca decizie a unei
persoane mature, Iară scoaterea demonilor, şi fară umplerea cu Duhul
Sfânt. Mulţi au fost încurajaţi să vină în împărăţ ia lui Dumnezeu printr-
o milogeală, cum ar fi: „Vă rugăm să veniţi la I sus ! " .
Chiar şi din acei care au venit la Isus din toată inima, mulţi nu s-au
alăturat unor biserici care să aibă lideri echipaţi cu o înţelegere spirituală
în vederea eliberării lor de sub legăturile demonice. Eliberarea care trebuia
să fi avut loc la convertire sau imediat după, de fapt nu a avut loc niciodată.
Dumnezeu nu poate fi învinuit penlru aceasta. Cuvântul Lui este clar.
Noi trebuie să recunoaştem lucrarea duşmanului, să ne r idicăm împotriva
lui şi să ne o c u p ă m de îndepărtarea lui.
Tră im o vreme nouă în care Tatăl nostru ceresc doreşte pentru copiii
Lui curăţie şi libertate. Adevărul eliberării spirituale trebuie să-şi ocupe
locul cuvenit în procesul de restaurare a adevărului în Biserica Lui Hristos.
Aşa c u m se întâmplă de obicei cu orice adevăr, vor exista unii care îl vor
respinge, dar slăvit fie D u m n e z e u că mulţ i au primit şi vor primi această
lumină şi vor trăi în ea, experimentând o nouă libertate.
5. NUMĂRUL DEMONILOR
Există multe fiinţe spirituale. în Apocalipsa 5:11, suntem lăsaţi să
a r u n c ă m o privire asupra n u m ă r u l u i dc îngeri din jurul t ronului lui
D u m n e z e u . „M-am uitat şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul
făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri.
Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii."
Si îngerii căzuţi există în număr mare, ei reprezentând o treime din îngeri.
Deci ne putem aştepta ca şi duhurile rele să existe în număr foarte mare.
în A p o c a l i p s a 9:1-11 c i t i m d e s p r e g r o a p a tară fund ( fântâna
adâncului) care a fost deschisă şi din ea ieşeau lăcuste h idoase care
reprezintă oştiri ale fiinţelor satanice. Vă puteţi imagina cât de multe
lăcuste trebuie să fie ca să vatăme toţi oameni i de pe pământ care nu au
pecetea lui D u m n e z e u pe frunţile lor?! Acesta este numărul fiinţelor
satanice care au fost lăsate să iasă din groapă.
In Apocal ipsa 9:13-16 cit im că atunci când cei patru îngeri de lângă
râul Eufrat au fost lăsaţi liberi, a apărui o armată dc călăreţi în n u m ă r de
200 dc mil ioane. Din nou un număr enorm. Duhuri le rele pol exista în
n u m ă r mare în vieţile oamenilor. în Marcu ci t im o întâmplare despre un
om cu un duh necurat care trăia în ţinutul Gadarenilor. Când Isus a cerut
duhului să-şi spună numele, el a răspuns: „Numele meu este LEGIUNE,
pentru că suntem mulţi \ Legiunea era o unitate militară a armatei romane
alcătuită din infanterie, care sprijinea cavaleria, numărând de la trei până
la şase mii de ostaşi. Din acest om, Isus a scos mii de duhuri. Erau atât
de mulţi şi atât dc influenţi, încât atunci când li s-a poruncii să plece, ei
au intrat într-o turmă de două mii de porci din apropiere şi i-au aruncat
într-o râpă în mare, unde au pierit.
Eu cred că motivul pentru care Isus le-a permis duhurilor necurate să
intre în porci a fost pentru a atenua suferinţa prin care omul ar fi trebuit să
treacă în timpul eliberării lui. Adesea duhurile rele se manifestă violent când
ies afară. Dacă mii de duhuri şi-ar fi exercitat puterea în acelaşi timp, ar fi
fost un dezastru pentru acel om. Prin permisiunea care le-a fost dată dc Isus,
duhurile au părăsit omul într-un mod mai puţin violent şi oarecum mai de
bunăvoie, manifestându-şi violenţa lor mai târziu în porci.
în ziua de azi o mulţime de oameni au nevoie de eliberare nu numai de
câţiva demoni, ci de mulţi. După ce Dumnezeu mi-a revelat c u m să rup
legăturile spirituale, odată cu trecerea timpului am descoperit că şi cu - un
slujitor al Evangheliei, cu frică de D u m n e z e u - a v e a m nevoie să fiu eliberat
de multe duhuri. Nu-i de mirare că aveam probleme şi că înţelepciunea
omenească nu a fost de nici un ajutor pentru eliberarea mea. Legăturile
spirituale trebuiau să fie sfărâmate cu arme spirituale, într-o luptă spirituală.
— 48 —
6. ÎNFĂŢIŞAREA DEMONILOR
Lucrurile fireşti le vedem cu ochii fireşti, dar lucrurile spirituale le
putem vedea numai cu ochii spirituali. Dumnezeu poate deschide ochii
noştri spirituali pentru ca noi să putem începe să vedem lucrurile spirituale
- atât în împărăţia lui D u m n e z e u , cât şi în împărăţia întunericului.
Un pastor pe care îl cunosc şi care a fost eliberat de migrene, şedea
într-o seară într-o tabără de corturi urmărind un evanghelist care se ruga
pentru o persoană ce suferea de migrene. în t i m p ce privea, ochii lui
spirituali i-au fost deschişi de Dumnezeu şi a pulul vedea un şarpe încolăcii
în jurul capului acelei persoane. Când migrena a fost mustrată, şarpele a
plecat îndreptându-se ţintă spre el. Imediat el a cerut protecţie în N u m e l e
lui Isus şi şarpele a trecut pe lângă el. întorcându-se, a văzut duhul sub
formă de şarpe încolăcindu-se în jurul capului unui evanghelist asociat,
care tocmai intrase în spate în locul în care erau adunaţi. în tot cursul
zilei următoare acel evanghelist a suferit de o migrenă şocantă.
Este interesant faptul că acel om a văzut duhul sub forma unui şarpe
- aceeaşi formă în care Satana a apărui în faţa Evei în grădina Edenului,
în Scriptură există o relaţie strânsă între lumea animală şi cea demonică,
în Luca 10:19 sunt lăcute referiri la duhurile rele ca fiind şerpi şi scorpioni.
Apocalipsa 16:13 vorbeşte de „trei duhuri necurate care semănau cu nişte
broaşte". în Apocalipsa 9:7-11 cit im despre oşti satanice care apar sub
forma unor lăcuste cu aspect hidos, cu feţe ca ale oamenilor, păr ca al
femeilor, dinţi ca dc lei şi cozi ca ale scorpionilor.
Am fost la o întrunire pentru eliberare unde ne rugam, iar un băiat a
văzut duhuri care aveau forme de broaşte şi insecte care săreau şi se târau
părăsind adunarea. „Dc u n d e au venit toate aceste creaturi c i u d a t e ? " a
întrebat-o el pe m a m a lui, în t i m p ce încerca să plece de lângă ea pentru
a vedea unde se duceau. Nu îi era frică, era doar curios.
Demoni i pot avea înfăţişări nu doar de animal, ci pot avea tot felul
de alte forme groteşti şi hidoase. Dacă ne ui tăm la dumnezei i sculptaţi
din templele păgâne, vedem reprezentări demonice înspăimântătoare,
sinistre şi respingătoare în faţa cărora se pleacă şi se închină mi l ioane de
oameni.
— 49 —
în t imp ce mă rugam pentru un tânăr care fusese implicat în yoga
înainte de convertirea sa (fapt pe care eu nu-1 şt iam), am văzut un duh
care îl părăsea şi care avea o înfăţişare deosebit de hidoasă. Putea fi cel
mai bine asemuit cu un dumnezeu de tip indian. în scara aceea, în t imp
ce am meditat la acel incident, mi-am amintit că acel duh era într-o poziţie
şezândă de yoga, în t i m p ce se ridica din tânăr şi dispărea.
Shirley şi cu mine e r a m în Papua N o u a Guinee şi ne rugam pentru
un misionar. Dumnezeu mi-a arătat că asupra lui era un blestem de moarte.
Ochii mei spirituali au fost deschişi şi am văzut numeroase duhuri care îl
legau din cauza acelui blestem. Feţele lor erau oribile şi semănau cu
măşti le pe care oameni i le sculptează şi le poartă în tot felul de ritualuri
demonice . Ele au tligit în momentul în care noi am venit împotr iva lor în
N u m e l e lui Isus. în aceeaşi ţară, noi am vizitat o şcoală unde cu puţin
t imp înainte o elevă a început să ţipe în t i m p ce se pl imba prin curtea
şcolii. Un profesor creştin a luat-o la el acasă, unde eleva i-a povesti t că
văzuse un duh rău care a înspăimântat-o. Curios, profesorul a întrebat-o
cum arăta acel duh. întorcându-se şi arătând spre o mască din Papua Noua
Guinee care era agăţată pe un perete al camerei lui, ca a spus: "Aşa ! Arăta
exact a ş a ! " Profesorul a distrus imediat suvenirul acela.
Mulţi dintre noi nu vedem înfăţişări sau forme de duhuri rele şi nici
nu trebuie. Este destul să ştim că ele sunt creaturi josnice în înfăţişare,
caracter şi lucrări. De aceea să nu le dăm loc în viaţa noastră.
Un motiv de îngrijorare pe care îl am, este tipul de păpuşi, marionete
pe care copiii le văd prin intermediul televizorului sau al video-lui. Deşi
multe dintre aceste mascote sunt încântătoare şi pline de umor, sunt unele
care sunt hidoase şi înspăimântătoare, mai ales pentru copiii mici. De unde
vine ideca de modelare pentru aceste mascote? Nu ar trebui noi ca părinţi
să supraveghem asupra a ceea ce privesc copii noştri, astfel ca ei să nu
se deschidă în fota duhuri lor de frică? Nu trebuie să ne protejăm copiii
peste măsură, dar este o măsură de protecţie pe care noi avem datoria să
lc-o acordăm. Şi, din nou întreb: „Care este inspiraţia din spatele unor
personaje ca: zâne, spiriduşi, pitici şi vră j i toare?" Ele sunt forme de
demoni. Am cunoscut oameni care au fost literalmente vizitaţi de demoni
cu aceste înfăţişări. Citind un anumit basm când eram copil şi uitându-mă
— 50 —
la pozele ce reprezentau o vrăjitoare şi faptele ei, sentimentul de frică a
crescut în mine. Această frică s-a amplificat de asemenea printr-o altă
poves te şi pr in m u z i c a care o însoţea , p o v e s t e care a fost cit i tă în
numeroase ocazii în viaţa mea de elev în şcoala primară. Copiii mici sunt
în special vulnerabili la frică prin ceea ce văd şi aud.
7. LUCRAREA DEMONILOR
In Ioan 10, Isus se prezintă pe Sine ca fiind păstorul cel bun, cel care are
grijă de oile Sale şi care îşi iubeşte oile. în contrast, El a vorbit despre hoţi şi
despre lupi, descriind în felul acesta lucrarea lui Satana şi a celor ce-1 urmează.
„Eu sunt uşa. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit: va intra şi
va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să
prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
Eu sunt Păstorul cel bun.
Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este
păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile
şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie" (Ioan 10:9-12)
„Hoţul vine doar să fure, să omoare şi să distrugă ". Aceasta este
lucrarea demonilor. Ce ar putea fi mai clar? Demonii îţi vor tura sănătatea,
pacea, echilibrul tău mintal, răbdarea. Ei sunt doar tâlhari! Dacă tu îi vei
lăsa, demoni i îţi vor lua pur şi simplu viaţa fizică. Mulţi creştini m o r
înainte de v remea hotărâtă. De exemplu, nu este voia lui D u m n e z e u ca
unei m a m e să-i fie furată sănătatea şi în ul t imă instanţă chiar viaţa de un
cancer, lăsându-şi soţul şi copiii mici întristaţi. Satana este un tâlhar! Un
distrugător! Un ucigaş ! Noi nu trebuie să-1 mai lăsăm să-şi cont inue atât
de uşor lucrările lui în familiile noastre.
In t impul unei vacanţe şcolare, noi am condus o serie de întâlniri
pentru copii, învăţându-i principiile Bibliei cu privire la eliberare. Băieţii
şi fetele au venit cu părinţii lor, iar eu m-am străduit să le împărtăşesc
adevărul într-un fel în care ei să-1 poată înţelege. (Copiii înţeleg mai uşor
aceste lucruri. Adulţ i i acceptă mai greu aceste adevăruri spir i tuale).
Vorbindu-le acelor copii, le-am spus:
„Când vine boala în casa voastră şi cineva din familie suferă sau
este în mare suferinţă, Satana este bucuros, chiar foarte bucuros. El are
o mare plăcere să vadă oameni în suferinţă. îi place să-i vadă pe oameni
disperaţi. El este încântat când oamenii strigă de durere; sau când aceştia
se luptă să respire într-o criză de durere.. El este o persoana cu un astfel
de caracter. El este o persoana oribilă, g r o a z n i c ă ! "
„Dar Isus este exact opusul Satanei. Isus este trist dacă se întâmplă
astfel de lucruri. El este plin de dragoste pentru noi. El doreşte ca noi să
fim eliberaţi de durere, de boală, de întristare. Inima lui Isus este foarte,
foarte tristă când noi suferim. El doreşte să ne vindece, să ne facă să ne
fie b i n e . "
I Iaideţi să fim conştienţi cu ce fel de duşmani avem de-a face. Creştini,
noi suntem într-un război! Nu trebuie să ne j u c ă m de-a biserica. Nu trebuie
să l u ă m lucrurile în joacă. N o i suntem soldaţi şi ne luptăm cu un duşman
care nu se odihneşte nici ziua şi nici noaptea. Vremea creştinismului cu
jumătate de inimă aparţine trecutului. Noi trebuie a c u m să ne ridicăm în
puterea Duhului lui D u m n e z e u şi să înv ingem cu succes toate lucrările
întunericului.
8. NUMELE DEMONILOR
O femeie tânără a veni t la m i n e şi m-a întrebat dacă t rebuia să
mărturisească bisericii, că a minţit pe diferiţi membri i ai acesteia dacă
trebuia să le ceară iertare. Ea minţise ani de zile mulţi oameni, nereuşind
să p u n ă capăt acestui obicei. Chiar dacă era creştină de doi ani, ea nu-şi
putea stăpâni imboldul de a minţi . Dar, în t impul serviciului divin din
d u m i n i c a p r e c e d e n t ă , ea a fost e l iberată de sub puterea d u h u l u i de
m i n c i u n ă şi a c u m era liberă să spună adevărul.
Acest duh rău avea un nume şi o mis iune specifică de îndeplinit. Era
un duh de minciună al cărui rol era să o constrângă pe tânăra femeie să
mintă. Toate duhuri le rele care vin în vieţile noastre sunt asemănătoare
acestuia. Ele au un n u m e şi o misiune.
într-o zi, a venit la mine o persoană care dorea să fie eliberată de
— 52 —
duhuri de mândrie - lucru destul de rar întâlnit, deoarece duhuri le de
mândrie împiedică de obicei persoana respectivă să-şi recunoască nevoia
de ajutor. Duhuri le rele au început să se manifeste, în t imp ce ne rugam
specific în acel domeniu. Folosiţi-vă imaginaţia şi gândiţi-vă la cineva
care este mândru şi arogant. Ei bine, duhurile sc manifestau chiar în acel
mod. Persoana respectivă s-a aşezat drept pe un scaun, şi-a umflat pieptul
ridicându-şi capul cu mândrie şi pufnea, strâmbând continuu din nas.
Situaţia era atât de comică, încât pentru un m o m e n t nu ne-am p u t u t
controla râsul. N u m e l e acestui duh era " m â n d r i e " ş i avea mis iunea de a
face persoana respectivă arogantă şi distantă.
în Biblie sunt menţ ionate diferite n u m e de duhuri .
De exemplu:
- duh necurat Marcu 1:23
- duh mut şi surd Marcu 9:25
- duh orb şi mut Matei 12:22
- duh de boală (neputinţă) Luca 13:11
- duh de înşelătorie 1 T i m o t e i 4 : l
- duh de confuzie (ameţeală) Isaial 9:14
- duh de curvie (prostituţie) Osea 4:12
- duh de ghicire Fapte 16:16
- duh de vrăjitorie Levitic 19:31
Prin experienţe personale, prin consil iere şi rugăciune cu m u l ţ i alţii
şi pr in folosirea darului de deosebire a duhurilor, am ajuns la concluzia
că lista de mai sus ar putea continua la nesfârşit. Ca să enumeri fiecare
categorie de demoni, ar trebui să enumeri fiecare categorie de păcat. Există
de asemenea, duhuri rele in spatele fiecărui sent iment negativ, cum ar fi:
frică, supărare (amărăciune), s ingurătate, respingere, etc.
Aceasta nu înseamnă că orice reacţie emoţională negativă îşi are o
rădăcină demonică. Când eşti supărat sau mâhni t nu înseamnă neapărat
că eşti legat de un duh de m â h n i r e . N o i e x p e r i m e n t ă m cu toţi i atât
sentimente pozitive cât şi negative. Totuşi, multe persoane, neştiind c u m
să facă faţă situaţii lor negative de tensiune(presiunc), se deschid faţă de
legături spirituale demonice.
9. FAMILII DE DEMONI
Duhurile rele, de regulă, nu lucrează în m o d individual în viaţa unei
persoane. Mai degrabă ele lucrează în familii sau grupuri.
Dacă o persoană are o problemă cu frica, atunci, cu cât frica este
mai mare, cu atât legătura este mai puternică şi duhurile implicate în acest
domeniu sunt mai multe. Duhurile rele sunt cu atât mai puternice cu cât
numărul lor este mai mare.
în categoria sentimentelor de frică se află diferite tipuri de frică. De
exemplu: nesiguranţa este o categorie de frică, precum şi complexul de
inferioritate, ruşinea sau jena, timiditatea, îngrijorarea, neliniştea, etc. De
asemeni, sunt şi multe tipuri de frică: frică de oameni, frică de eşec, frică
de decepţi i , frică de singurătate, frică de moarte , frică de apă, frică de
animale, fr ică de autoritate, fr ică de supranatural, fr ică de înălţ imi, e t c ,
etc.
Dacă o persoană are o legătură de amărăciune, în aceeaşi familie de
duhuri s-ar putea întâlni duhuri de regret, autocompăt imire, suferinţă şi
doliu.
Sau, dacă o altă persoană are un duh de respingere, în mod obişnuit
va avea frica de a fi respins sau chiar şi sent imentul de singurătate.
O persoană care are duhuri de mânie are nevoie adesea să fie eliberată
şi de duhul de frustrare. Duhuri le rele lucrează împreună. Unul deschide
uşa celuilalt.
De asemenea, este important să realizăm că o persoană ar putea avea
chiar un număr mai mare de duhuri de acelaşi fel. De exemplu, o persoană
poate avea mai multe duhuri de acrofobie (frică de înălţ ime). Ea vine să
fie eliberată, cineva se roagă pentru eliberare, duhuri le ies şi ca pleacă
bucuroasă, lăudându-pe Dumnezeu pentru victoria obţinută, continuând
să umble pe căile Domnului . Apoi, în săptămâna următoare, ea merge pe
munte să facă a lpinism şi îşi dă seama că (în aceeaşi măsură sau la un
nivel mai scăzut) are încă probleme cu frica dc înălţ ime. Ce ar trebui să
facă a c u m ? Ar putea să fie descurajată, crezând că rugăciunea pentru
eliberare nu a avut efect sau că duhurile s-au întors. Sau, dacă ştie că
mai ex i s tă încă d u h u r i de acelaşi fel r ă m a s e în u r m ă , în loc să f ie
dezamăgită, ar putea să se ridice împotriva lor şi să insiste pentru a primi
o eliberare completă.
în capitolul 13 al acestei cărţi, vom descoperi că eliberarea este un proces
şi că zdrobirea unei familii întregi de duhuri ar putea dura mai mult timp. în
cazul meu personal, am experimentat mai multe eliberări profunde în aceleaşi
domenii, pe parcursul unei perioade de timp mai îndelungat. în câteva ocazii,
pur şi simplu am vomitat atât de tare în timpul eliberării, încât am crezut că
nu a mai rămas nici un duh din aceea legătură. Şi totuşi, a trebuit să insist
luni în şir pentru o eliberare deplină. Aceste experienţe mi-au arătat puterea
şi profunzimea legăturilor demonice în anumite domenii. Cu cât este mai
puternică legătura într-un domeniu, cu atât sunt mai multe duhuri implicate,
iar eliberarea necesită de obicei mai mult timp.
Pentru ca demoni i lucrează în familii, am descoperi i că atunci când
am dc a face cu ei, este cel mai bine să mă adresez lor la singular, dar să
mă gândesc la ei la plural.
în E/vanghelii, un grup de duhuri poate fi menţionat ca „ d u h " (la
singular) sau „ d u h u r i " (Ia plural), termeni ce pol fi interschimbabil i .
în Marcu capitolul 5, cit im întâmplarea cu îndrăcitul din Gadara.
Versetul 2 spune că un bărbat stăpânit de un duh necurat (singular)". . . L-
a întâlnit pe Isus. Referinţa se face din nou la s ingular în versetul 7, „ce
am eu (singular) a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea
înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşte" (singular).
Dar, când demonul a fost întrebat cu privire la numele lui, puteţi observa
schimbarea de la singular la plural. Vers. 9, „numele meu este „Legiune ",
a răspuns el, pentru că suntem mulţi " (plural). Apoi, în vers. 12, „Şi
dracii L-au rugat, şi au zis: Trimite-ne (plural) în porcii aceia, ca să
intrăm în eT (plural). Iar în vers. 13 citim, „Isus le-a dat voie (p lura l ) . . . "
Biblia ne mai spune şi în Marcu 1:23-24 că " în sinagoga lor era un
om, care avea un duh necurat\ca şi cum ar fi fost doar unul (singular). Dar
când duhul rău a vorbit, acesta s-a adresat în numele mai multor duhuri, zicând:
" C e avem noi (plural) a face cu Tine, Isuse din Nazaret.?Ai venit să m pierzi?
(plural) Te ştiu (singular) cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu.!"
în ambele cazuri, exista un duh ca purtător dc cuvânt. Unele duhuri
sunt învestite cu mai multă putere şi autoritate decât altele. Adesea, cu
— 55 — — 54 —
mă adresez "capului de familie", duhului cu cea mai mare autoritate sau altfel spus, liderului de grup, ţintind astfel exact în centrul legăturilor lor demonice.
1 0 . ÎNFRÂNGEREA ŞI DESTINUL DEMONILOR
în capitolul 4, am discutat despre înfrângerea şi destinul Satanei, şi am văzul că el, îngerii lui şi toate omenirea care nu se întoarce la Cristos, au ca destin pedeapsa veşnică în iazul de foc. Demonii împărtăşesc acelaşi destin.
în descrierea făcută dc Matei îndrăcitului din Gadara, demoni i din acel om strigau: „...Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui
Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşli înainte de vreme'?" (8 :29) D e m o n i i cunoşteau autori tatea lui Isus Cris tos şi ştiau că la v remea hotărâtă El îi va tr imite în locul dest inat pentru pedeapsa lor veşnică.
Câteodată, când duhurile sunt încăpăţânate şi sc împotrivesc poruncii de a pleca, eu le a m i n t e s c că au fost învinş i de Isus Cr i s tos pentru totdeauna, iar chinuri le lor vor fi mai mari în iazul dc foc, cu cât chinuie mai mult un copil al lui Dumnezeu.
„I Jnde pleacă demonii", te vei întreba, „când sunt scoşi afară?" îi putem noi trimite în iad? Câteodată, oamenii le poruncesc să plece în adânc sau în alte locuri. în Cuvântul lui Dumnezeu nu găsim nici o călăuzire în a da astfel de porunci, nici Isus însuşi nu le-a dat. El doar îi scotea afară. într-un singur caz, El le-a poruncit să nu se mai întoarcă niciodată. (Marcu 9:25)
în Malei 12:43-45, ni se spune că atunci când duhurile sunt date afară, ele umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă. Ele ori îşi caută o locuinţă nouă, ori caută să se întoarcă în locul din care au plecat. Acest lucru nu înseamnă că trebuie sa ne fie teamă ca duhurile rele vor reveni. (Vezi capitolul 17).
1 1 . SCOATEREA DEMONILOR
Odată ce ştim de existenţa demonilor, ce ar trebui să facem cu ei? Răspunsul este s implu. Dacă ei şi-au găsit deja un loc în viaţa noastră, trebuie să îi scoatem afară. Dacă ei caută un loc în viaţa noastră, trebuie să îi ţ inem afară.
Cine ar trebui să scoată demonii? Isus a scos demoni (Marcu 1:39), cei
doisprezece ucenici au scos demoni (Matei 10:1); cei şaptezeci au scos demoni
(Luca 10:17) şi toţi creştinii ar trebui să scoată demoni (Marcu 16:17).
C u m trebuie să scoatem demonii afară? Scoaterea demonilor nu este
o acţiune sfioasă şi blândă. Noi nu îi vom da afară, adresându-nc politicos:
„ D e m o n u l e , te rog, fii amabil şi ieşi a fară !" Avem de-a face cu creaturi
răzvrătite, vulgare, încăpăţânate şi netrebnice. Demonii trebuie expulzaţi
într-un mod violent.
Cuvântul grecesc „ eklmllo ", tradus prin „dat afară", este foarte expresiv.
Rădăcina acestui cuvânt este „ ballo " şi înseamnă „a arunca" sau „a azvârli".
„EKBALLO" înseamnă „a izgoni, a alunga, a scoate afară, a extrage, a
expulza, a smulge afară, a scoate, a împinge afară, a elimina, a expedia".
în limbajul uzual, „a da afară" înseamnă ..a arunca, a expulza prin forţă
sau violenţă" într-un punct aflat dincolo dc limitele unei locaţii. De aceea, noi
trebuie în Numele lui Isus, să expulzăm cu violenţă demonii din locul în care
se află. Făcând acest lucru, inima noastră trebuie să fie plină de o indignare
îndreptăţită. Este un război! Aceasta înseamnă că nu poţi rămâne pasiv, ci
trebuie să tc ridici cu agresivitate în puterea Duhului Sfanţ.
Să vedem cum este folosit cuvântul ' 'ekballo " în alte contexte din Biblie.
După ce Isus a citit şi a explicat profeţia lui Isaia, în sinagoga din
Nazaret, oamenii „...s-au umplut de mânie....s-au sculat şi L-au scos
afară din cetate, şi L-au dus până în sprânceana muntelui ...ca să-1
arunce (ekballo) jos în prăpastie" (Luca 4:28-29).
Când Ştefan şi-a rostit cuvântarea de apărare înaintea soborului,
cuvintele lui i-au mâniat atât de mult pe oameni încât „. . .au început să
răcnească, şi-au astupat urechile, şi s-au năpustii toţi într-un gând
asupra lui. L-au târât afară (ekballo) din cetate, şi l-au ucis cu pietre."
(Fapte 7:57-58).
C â n d Isus a intrat în templul din Ierusal im, El s-a u m p l u t cu o
indignare îndreptăţită văzând locuinţa Tatălui Său transformată într-o casă
de negustorie : ,A făcut un bici de ştreanguri şi I-a scos pe toţi afară
(ekballo) din templu". (Ioan 2:15)
Ne putem imagina cum arăta Isus cuprins de râvnă pentru Dumnezeu,
având în mână un bici făcut din ştreanguri, şi scoţând afară (ekballo)
— 57 — — 56 —
comerc ianţ i i din t e m p l u ? Ni-1 p u t e m i m a g i n a pe Ştefan, scos afară
(ekballo) din cetate de acei oameni violenţi, pentru a fi omorât? Sau, am
putea să-i vedem pe acei evrei furioşi, scoţându-L afară (ekballo) din
Nazaret pe Isus, pentru a-L arunca în prăpastie să moară?
Ni se spune că, în acelaşi fel, trebuie şi noi să scoatem demoni i afară
(ekballo). Având râvna şi ungerea lui Dumnezeu, noi trebuie să fim violent
de agresivi împotriva lucrărilor întunericului.
12. PREŢUL SCOATERII DEMONILOR
O definiţie a preţului ar fi: costul cu care se poate obţine orice. Implicarea
în mod regulat în scoaterea demonilor necesită o cheltuială de t imp şi putere.
Trebuie să fii reînnoit permanent, prin părtăşie cu Dumnezeu şi citirea
Cuvântului Său, pentru a îndeplini cerinţele unui război spiritual.
Aceasta este doar o parte a costului cerut. Mai există un alt preţ ce trebuie
plătit dc mulţi din cei care sunt implicaţi în lucrarea de eliberare. Este preţul
confruntării cu discreditare şi cu lot felul dc acuzaţii. Atacurile vin adesea
din partea credincioşilor, care, fiind orbiţi de lucrările subtile ale duşmanului,
cred că îi fac un serviciu lui Dumnezeu, vorbind împotriva acestor lucruri.
Noi demascam şi zdrobim incursiunile Satanei în vieţile oamenilor prin
confruntarea cu demonii, acesta fiind ultimul lucru dorit de Satana. Nu este
de mirare că el se mânie. Scoaterea demonilor este cu siguranţă un subiect
controversat, iar Satana va avea grijă să rămână în continuare la fel.
Chiar şi Isus a fost atacat pentru că scotea demonii . Cit im în Marcu
3:10-11,căatunci când Isus vindeca şi elibera oameni i , duhuri le cădeau
la pământ (prin trupurile oamenilor) în faţa Lui şi recunoşteau că El era
Fiul lui Dumnezeu. Apoi, în versetele 14-19, II vedem pe Isus alegându-
i pe cei d o i s p r e z e c e , d â n d u - l c a u t o r i t a t e să scoată afară d e m o n i i .
Următorul lucru pe care îl citim, este ceea ce s-a întâmplat când El s-a
întors acasă, la rudele Sale: când au auzit de întoarcerea L u i . . a u venii
să pună mâna pe El. Căci ziceau: Şi-a ieşit din minţC (versetul 21).
Imaginează-ţi că te întorci acasă la familia şi prietenii tăi şi ei îţi spun că
te-ai dereglat. Că ţi-ai ieşit din minţi. Sau, că ţi-ai pierdui cunoşt inţa. Ce
ar fi putut să fie mai departe de adevăr, decât aceste afirmaţii cu care a
trebuit să se confrunte Isus.
Versetul u r m ă t o r ne re latează ce s p u n e a u cărturar i i d e s p r e El.
Vers.22: „.. .şi cărturarii, care se coborâseră din Ierusalim, ziceau: Este
stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul Domnului dracilor" Isus
a fost acuzat că ar fi fost aliatul Satanei, cel cu care El era în opoziţ ie
totală. Era acuzat că folosea puterea Satanei şi nu puterea Duhului Sfânt
pentru a scoate duhuri le.
Aceasta era o acuzaţie gravă, şi un lucru foarte serios pentru cei care
o făceau. în acest context găsim în ce constă hula împotriva Duhului Sfanţ,
păcatul veşnic care nu va fi iertat.(versetele 29-30)
De aceea, vă amintesc din nou, că Satana va face lot ce poate pentru
a-i împiedica pe credincioşi să scoată afară „a cincia lui coloană". El va
trimite duhuri de necredinţă, intelectualism, prejudecată, frică de oameni,
violenţă, ură şi aşa mai departe, pentru a-1 distrage pe luptătorul Iui
D u m n e z e u s ă p u n ă î n a p l i c a r e v i c t o r i a d e p e Calvar . N u c ă u t a ţ i
împotrivirea, dar când aceasta vine, nu fiţi surprinşi. S-ar putea ca aceasta
să vină pe faţă, sau într-un mod tăcut şi subtil. Nu uitaţi să vă bucuraţi,
indiferent dc felul în care vine împotrivirea.
ferice va ji de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocări,
vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate
împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră
este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit şi pe proorocii, care au fost
înainte de vo i ! " Matei 5:11-12
Pavel şi Sila au fost aruncaţi în închisoare pentru că au scos afară
un duh de ghicire dintr-o fetiţă sclavă, dar şi acolo în închisoare ei cântau
imnuri de laudă lui Dumnezeu. (Fapte 16:16-25)
Oricum, fii atent ca împotrivirea să nu fie din cauza acţiunii tale din
fire sau lipsei de înţelepciune şi diplomaţie. Dacă acţionezi prosteşte, vei
merita împotrivirea. Dar dacă împotrivirea vine pentru că eşti călăuzii
prin Duhul Sfanţ, atunci, B U C U R Ă - T E !
— 59 —
C A P I T O L U L 6
CUM INTRĂ DEMONII
Sunt diferite căi prin care demonii intră în vieţile noastre. Devenind
familiari cu acestea, noi p u t e m preveni şi împiedica intrarea lor.
1. ÎN TIMPUL SARCINII
Duhurile rele sunt transmise adesea de la părinţi la copil, chiar înainte
ca acesta să fie născut.
în t i m p ce mă r u g a m într-o zi pentru el iberarea unei m a m e , copilul
ei în vârstă de trei luni care se afla cu noi în cameră, a început să plângă
din ce în ce mai tare. Acest lucru sc întâmplă adesea. Duşmanul încearcă
să distragă atenţia celor care se roagă, întărâtându-i pe copii. De obicei,
eu încerc să nu mă las distras, dar de data aceasta am simţit călăuzirea
să mă rog pentru acel copil. Am simţit prezenţa duhurilor de respingere
şi am început să poruncesc acestora să plece. Copi lul a căscat tare şi în
mod repetai, spre surprinderea mamei, în t imp ce duhurile plecau. Ea nu-
şi mai văzuse niciodată copilul căscând în felul acesta.
Ar putea să pară ciudat, ca un copil de trei luni să aibă duhuri de
respingere, în special în cazul unuia care s-a născut într-o familie bună,
cu părinţi care l-au iubit şi s-au bucurat de naşterea lui. Dar în acest caz,
m a m a era aceea care avea legături de respingere, iar duhuri le au fost
t ransmise copilului, când acesta se forma în pântecele ei.
Vreau să spun că în zilele noastre, mai mult ca oricând, majoritatea
copiilor care se nasc în lume, sunt deja demonizaţi . Părinţii necredincioşi
pot acţiona prea puţin sau deloc pentru a împiedica această transmitere,
pentru că vieţile lor se află sub domnia dumnezeului acestei lumi. Această
transmitere poate li împiedicată în cazul copiilor cu părinţi creştini, doar
dacă părinţii la rândul lor sunt liberi dc orice legătură demonică, sau dacă
— 60 —
aceştia ştiu c u m să stea împotriva lucrărilor duşmanului . Am văzut foarte
puţini părinţi până a c u m în această situaţie.
Nu vreau să spun că orice p r o b l e m ă a părinţi lor va li t ransmisă
obligatoriu copiilor, dar ceea ce pot spune este că anumite duhuri din
domeni i le cu probleme ale părinţilor, vor fi t ransmise cu siguranţă.
Aţi observat vreodată c u m anumite slăbiciuni, păcate şi boli sunt
t ransmise de-a lungul unei linii genealogice? Aceasta este exact ceea ce
Dumnezeu spunea că se va întâmpla când oamenii îi vor întoarce spatele:
„...căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care
pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al
patrulea neam al celor care mă urăsc" (Exod 20:5).
Legăturile demonice sunt transmise din generaţie în generaţie, astfel
avem: legături dc duşmănie, mânie, boli fizice sau mentale, necredinţă şi
aşa mai departe. Dacă strămoşii au fost implicaţi în diferite forme de
vrăjitorie, va exista cu siguranţă o legătură demonică moştenită. Noi avem
tendinţa să acceptăm slăbiciunile familiale ca pe ceva cu care trebuie să
trăim. Auzim deseori remarci precum: „Tatăl tău era aşa şi tot la fel era
şi bunicul tău.", „Ea are temperamentul m a m e i ei ." Sau „Epilepsia există
în familie de câteva generaţi i" . Există dc asemenea legături demonice la
nivel naţional - anumite trăsături care sunt transmise din generaţie în
generaţie.
într-o seară, în cadrul unei întâlniri cu nişte prieteni creştini, Duhul
Sfânt a începui să reverse deodată o ungere de eliberare în t imp ce ne
închinam Domnului . I-am încurajat pe cei care nu erau atinşi de ungerea
eliberării să se roage pentru cei care erau. Ca răspuns la cererea mea, o
tânără studentă s-a rugat pentru persoana de lângă ea. Dar, ea însăşi a
început să aibă a n u m i t e manifestări , în t imp ce se ruga pentru aceea
persoană. A fugit afară din cameră, având dificultăţi de respiraţie şi a
căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa. După ce am încercat să o trezim
dar fară succes, am adus-o înapoi în sala unde aveam întâlnirea şi ne-am
adunat cu toţii în jurul ei, începând să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru
puterea şi prezenţa Lui, dar ea tot nu şi-a recăpătat cunoştinţa. Shirley a
cont inuat să se roage pentru ea Ia sfârşitul întâlnirii, iar în cele din urmă
tânăra şi-a revenit. D u p ă ce a fost eliberată, ea ne-a spus că un d u h i-a
— 61 —
vorbit, spunându-i că n u m e l e lui era decepţie, că vine de la bunicul ei şi
că nu are de gând să plece.
Această tânără avea un trecut în care credinţa ei oscilase în repetate
rânduri . La un m o m e n t dat, noi chiar credeam că îşi va pierde complet
credinţa. Ceva din interiorul ei a încercat deseori să o în.şele şi să o tragă
înapoi. Era un duh transmis pe cale generaţională, provenind de la bunicul
ei. Astăzi, ea este puternică şi sigură în credinţa ei.
Duhuri le astfel transmise nu îşi încep imediat lucrul în viaţa acelei
persoane. înainte de a se manifesta, ele pot rămâne inactive pentru mulţ i
ani. De exemplu, un duh de infidelitate poate fi transferat unui copil încă
din pântecele m a m e i sale, dar nu se va manifesta până la maturitate, când
va încerca să rupă fidelitatea în relaţia de căsătorie.
Un creştin care avea responsabilităţi dc conducere a venit la mine
căutând un sfat. Când ne-am rugat, eu am descoperi t că el avea duhuri
de demenţă, ş i împreună ne-am adresat duhului pe nume, am legat şi am
zdrobit acea legătură puternică. în t imp ce făceam aceasta, duhuri le s-au
manifestat, distorsionându-i faţa şi contorsionându-i trupul în moduri le
cele mai groteşti pe care le-am văzut vreodată. Faţa lui arăta ca aceea a
unui om complet nebun, saliva îi curgea din gură, iar mâini le şi braţele îi
erau strâmbe şi tremurau. El nu putea să-şi relaxeze faţa nici chiar atunci
când a v e a m câteva clipe de răgaz în t impul acestei lupte spir i tuale.
Ulterior, el mi-a poves t i t că în familia m a m e i sale existau cazuri de
deficienţă mentală. Chiar el însuşi, deşi părea un om normal în exterior,
avea în interior un potenţial de demenţă gravă. Duhuri le rele aşteptau în
stare latentă ocazia potrivită pentru a-şi îndeplini lucrarea.
Noi suntem separaţi din punct de vedere legal faţă de lucrurile rele
t r a n s m i s e d e s t r ă m o ş i i n o ş t r i , când s u n t e m n ă s c u ţ i d i n D u h u l lui
D u m n e z e u . N o i d e v e n i m făpturi noi în C r i s t o s . Nu mai s u n t e m în
moştenirea lui Adam, ci în moştenirea lui Cristos. Uneori, când Duhul
Sfânt mă călăuzeşte, mă rog astfel: „Doamne, noi rupem această legătură.
R u p e m orice legătură moştenită până la a treia şi a patra generaţie. Acest
credincios nu mai este în A d a m , ci în Cristos. Puterea păcatului a fost
ruptă. Noi suntem făpturi noi în Cristos. Orice d u h rău, care ai venit pe
cale genealogică, îţi zdrobim chiar a c u m puterea."
— 62 —
în t impul unei întâlniri când ne r u g a m pentru el iberare, am fost
călăuzit de Duhul Sfânt să rup puterea duhului de nebunie moştenită de
la a treia şi a patra generaţie. Fără nici o avertizare, două persoane au
fost aruncate de pe scaunele lor, una dintre ele fiind aruncată chiar în
rândul din spatele celui pe care stătea. Demoni i s-au manifestat imediat,
fiind speriaţi şi umpluţ i de frică, iar . legături le adânci şi a scunse ale
demonilor au fost atinse prin Duhul Sfânt de către degetul lui Dumnezeu.
Am spus că d e m o n i i intră deseori când un copil se formează în
pântecele mamei . O altă cale prin care demonii intră este însăşi naşterea.
Naşterea este t raumatizantă pentru unii noi-născuţi , in special cazul
naşteri lor prin intervenţii instrumentale. Se parc că d e m o n i i caută să
jefuiască, să ucidă şi să distrugă un fiu al lui A d a m chiar din primele
m o m e n t e când acesta vine pe lume. Ei profită de orice situaţie cu putinţă
să-şi îndeplinească planurile demonice.
Nu trebuie să ne fie teamă ca părinţi, sau să ne s imţ im vinovaţi de
ceea ce poate am transmis copiilor noştri. Nu îngăduiţi duşmanului să
aducă auto-condamnare, ci din contră, folosiţi adevărul pentru a-1 învinge.
Să înaintăm cu insistenţă spre eliberare, rugându-ne atât pentru noi cât
şi pentru copii noştri. Haideţi să întrăm în binecuvântări le moştenir i i lui
Cristos de pe Calvar, unde El a zdrobit din punct de vedere legal puterea
lui Satan asupra rasei umane. Să declarăm legăturilor demonice, moştenite
pe cale genealogică, că eliberarea noastră a fost plătită prin Sângele preţios
al lui Cristos, şi că, prin credinţă, noi suntem a c u m în Cristos, în împărăţia
luminii, iar lucrurile vechi s-au dus. (2 Corinteni 5:17)
2. PRIN PĂCAT
Dacă noi, ca şi credincioşi sau necredincioşi, ne c o m i t e m un păcat
în mod repetat, oferim prin aceasta demoni lor dreptul legal de a câştiga
controlul asupra vieţii noastre în domeniul acelui păcat, indiferent de
natura păcatului: resentiment, mânie, imoralitate sau orice altceva. Există
consecinţe grave pentru persistenţa în păcat.
în jurul vieţi lor noastre există un zid de protecţie când noi ascultăm
dc D u m n e z e u , dar când nu îl ascultăm, se face o spărtură în acel zid.
Iov era un om neprihănit, cu teamă de D u m n e z e u , şi stătea departe
de păcat, având un zid de protecţie în jurul lui care îl împiedica pe Salan
să se atingă de el. Chiar Satan I-a zis lui D u m n e z e u : „Nu l-ai ocrotit Tu
pe el, casa lui şi tot ce este a lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi
turmele lui acopăr ţara." (Iov 1:10)
în Isaia capitolul 5, naţiunea lui Israel este asemănată cu o vie în
care Dumnezeu a plantat viţe bune, şi în jurul căreia El a ridicat un gard
şi un zid de protecţie. Dar Israel a păcătuit, I-a întors spatele lui Dumnezeu
şi s-a abătut de la poruncile Lui. Ca urmare D u m n e z e u a spus: „. . . î i voi
smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie
călcată în picioare; o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini
şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie
peste ea." (Isaia5:5-6)
Când zidul dc protecţie este dărâmai sau doar o fisură mică se face
în zid, atunci li sc permite duhuri lor rele să intre să-şi îndepl inească
lucrarea de distrugere. Viaţa creştină nu este un joc. Noi nu ne putem
j u c a cu păcatul sau cu demoni i .
în capitolul 6 din Romani ni se spune că atunci când cedăm în faţa
păcatului, noi devenim robi ai păcatului. Un sclav nu are putere să se elibereze,
el trebuie să-şi asculte stăpânul. Atunci când ne dăruim păcatului, noi
deschidem uşa puterilor demonice ca acestea să intre în viaţa noastră şi să ne
înrobească prin acel păcat. Sau d impotr ivă, noi p u t e m să ne dăru im
neprihănirii, devenind astfel slujitorii lui Dumnezeu. Noi suntem cei care
alegem să fim robi ai păcatului sau slujitorii lui Dumnezeu.
în c a p i t o l u l 28 din D e u t e r o n o m ni se v o r b e ş t e de n u m e r o a s e
binecuvântări şi blesteme. Doar patrusprezece versete din totalul celor
şaizeci şi opt ale acestui capitol ne descriu binecuvântări le care vor veni
pes te poporul lui D u m n e z e u pr in ascul tarea p o r u n c i l o r D o m n u l u i .
U m b l a r e a în căile lui D u m n e z e u deschide uşa b inecuvântăr i lor Lui.
Acestea fi ind: onoare, belşug, rodnicie, victorie, sfinţenie, sănătate, etc.
Dar următoarele cincizeci şi patru dc versete ale aceluiaşi capitol ne
a ra tă b l e s t e m e l e care v o r veni p e s t e p o p o r u l lui D u m n e z e u pr in
neascultare. Aceste blesteme sunt numeroase şi includ: înfrângerea din
— 64 —
partea d u ş m a n u l u i , or ice fel de boli ş i sufer inţe, p ierderea minţ i i ,
destrămarea familiilor, foamete, frică, disperare şi aşa mai departe. Când
noi ne j u c ă m cu păcatul, intrăm sub inlluenţa blestemului. Faceţi-vă timp
să citiţi acest capitol.
Un grup de adolescente creştine au fost ispitite să fiică ceva despre
care ştiau că este rău, una dintre fete zicându-le: "Haideţ i să facem acest
lucru. Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării, iar după ce vom face acest
păcat, îi putem cerc să ne ierte." Ce atitudine ridicolă şi nepăsătoare! Câtă
lipsă de pocăinţă! Din fericire, acele fete nu au dus la îndeplinire ceea ce
intenţionau, una dintre ele mărturisindu-ne mai târziu acest incident.
Există trei motive pentru care eu aleg să nu păcătuiesc:
A. frica de D o m n u l
B. principiul (legea) semănatului şi a seceratului
C. păcatul oferă terenul legal intrării demonilor.
A. F R I C A DE D O M N U L
Eu cred că acesta este motivul meu cel mai sincer. Eu îl iubesc pe
D o m n u l , îl cinstesc şi doresc să-I fiu pe plac, având un sent iment sfânt
dc veneraţie faţă de măreţia şi puterea Lui.
„Frica de Domnul este urarea răului; trufia şi mândria, purtarea
rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc Eu." (Proverbe 8:13)
B. S E M Ă N A T U L ŞI S E C E R A T U L
Există un principiu divin al semănatului şi al seceratului, valabil atât
în lumea fizică, cât şi în lumea spirituală. Când locuiam în Australia, înlr-
o zonă unde se cultiva grâul, de multe ori număram în mod voit câte boabe
de grâu erau spice. Odată, am numărat opt sute dc boabe de grâu produse
dintr-un singur bob de grâu.
Când semănăm, v o m secera. Noi v o m secera doar ceea ce am semănat
ş i v o m secera chiar mai mult decât am semănat. în lumea f izică pot f i
mul te eşecuri când se strânge recolta, dar niciodată în lumea spirituală.
Pot exista cazuri când, aparent noi nu secerăm, dar p u t e m să fim siguri
că secerişul va veni în cele din urmă. în lumea fizică, unele seminţe, cum
ar fi ridichea, aduc roadă într-un t imp foarte scurt, în timp ce altor seminţe
— 65 —
Ic sunt necesare luni sau chiar ani până să poată fi recoltate. Acelaşi
principiu este valabil şi în lumea spirituală: secerişul nostru poate fi
imediat, mai târziu sau continuu.
Principiul semănatului şi al seceratului nu este doar unul negativ.
Dacă noi s e m ă n ă m seminţe bune prin activităţi zilnice, în dragoste şi
neprihănire, atunci v o m avea şi un seceriş bun; pentru că vom secera ceea
ce am semănat, v o m secera chiar mai mult decât am semănat.
„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorii! Ce seamănă
omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va
secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul,
va secera din Duhul viaţa veşnică." Galateni 6:7-8
în 2 Samuel capitolul 24 ne este relatată întâmplarea cu David, când
acesta a păcătuit împotriva lui Dumnezeu prin numărarea poporului Israel.
C â n d l o a b , cel care a î n c e r c a t să-1 c o n v i n g ă pe David să nu facă
numărătoarea, s-a întors cu rezultatul numărători i , inima lui David s-a
tulburat şi: „.. axis Domnului: Am săvârşii un mare păcat, jăcănd lucrul
acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci
am lucrat în totul ca un nebuni" (versetul 10). Cu toate că D o m n u l l-a
iertat pe David, acel păcat a adus un mare seceriş în defavoarea lui Israel:
şaptezeci de mii dc oameni au murit (versetul 15).
Principiul semănatului şi al seceratului este valabil indiferent cât de
spirituali suntem. De fapt, cu cât ne îndepărtăm mai mult de lumină, cu
atât va fi judecata mai mare.
Pentru că am amint i t de David, ş t im cu toţii ce a secerat el în urma
relaţiei dc adulter cu Batşeba (2 Samuel 11). Un singur act de adulter l-a
condus la înşelăciune, crimă şi la o recoltă mare şi îndelungată de pedepse.
Profetul Natan a fost instrumentul prin care D o m n u l a dezvăluit păcatul
lui David, dar numai după ce David s-a condamnat pe sine însuşi, prin
judecarea faptei pe care omul bogat a comis-o împotr iva săracului care
nu avea decât un miel. David a zis: „. . . Viu este Domnul că omul care a
făcut lucrul acesta este vrednic, de moarte. Şi să dea înapoi patru miei,
pentru că a săvârşii fapta aceasta, şi n-a avut milă" (2 Samuel 12:5-6)
Cu siguranţă, David a secerat dc patru ori mai mult decât a semănat:
1. ,Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta..." versetul 10
— 66 —
2. „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta..." versetul 11
3. „ Şi voi lua supt ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care
se va culca cu ele în fala soarehu acestuia," versetul 11
4. „ Fiul care ţi s-a născut [de la Batşeba] va muri." Versetul 14
Capitolele care urmează ne dezvăluie consecinţele îngrozitoare ale
păcatului comis dc către David, pe măsură ce cuvintele de mai sus s-au
împlinit. Domnul i-a iertat păcatul (versetul 13) datorită pocăinţei lui,
promiţându-i că nu va mur i ; cu toate că era iertat, David a trebuit totuşi
să secere consecinţele păcatului său.
C . T E R E N L E G A L P E N T R U D E M O N I
Puteţi trece prin toate etapele religioase ale neprihănirii, vă puteţi
induce în eroare păs torul sau pr ie teni i , dar dacă din p r o p r i e voinţă
continuaţi să păcătuiţi, atunci aveţi scris deasupra uşii casei voastre o
invitaţie pentru noii chiriaşi. Aceasla zice: "AVEM C A M E R E L I B E R E " .
Biblia ne previne să nu oferim nici un loc diavolului: „...şi să nu daţi
nici un prilej diavolului." (Efeseni 4:27)
In Ioan capitolul 5, îl vedem pe Isus vindecând un bărbat care era
bolnav de treizeci şi opt de ani. După ce Isus l-a ridicat în picioare, El a
dispărut în mulţ ime, dar mai târziu, Isus îl găseşte în templu pe cel pe
care l-a vindecat şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos;de acum să nu
mai păcătui eşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău." (versetul 14)
Versiunea amplificată a Noului Testament spune mai clar: „Opreşte-te
din a mai păcătui, dacă nu, ţi se va întâmpla ceva mai rău".
Păcatul nu are doar consecinţe fizice ca în acest caz, ci şi uncie
mentale, emoţionale şi spirituale.
înainte de a mă întoarce din toată inima la Cristos, a v e a m un limbaj
murdar. în t impul anilor de liceu aveam reputaţia unui om curat, unul
care nu aprecia istorisirile murdare şi remarcile indecente ale colegilor
mei de şcoală. Eram respectat pentru această poziţie. Dar, după şase luni
petrecute în marina comercială, limbajul meu a ajuns atât de obscen, încât
atunci când eram pe ţărm în prezenţa a l tora, chiar ş i camarazi i mei
marinari se simţeau deseori stânjeniţi. Am ajuns într-o asttel de stare încât
— 67 —
uneori nu eram conştient ce vorbeam. Expresi i le murdare curgeau din
mine. Când am venit la Cristos, această problemă a continuat la nivelul
gândurilor, chiar dacă vorbirea mea se schimbase. M-am luptat ani de
zile împotriva cuvintelor de blestem şi înjurăturilor din mintea mea, care
mă iaceau să mă simt extrem dc vinovat. Aceste gânduri veneau în special
în m o m e n t e l e când e r a m impl ica t în act iv i tăţ i sp i r i tuale, c u m ar l i
închinarea. Când, în cele din urmă, am realizat că sursa acelor gânduri
era de natură demonică, am reuşit să încep să îmi curăţ mintea. într-o zi,
în timpul unei lupte spirituale, D o m n u l mi-a st imulat memoria şi mi-a
arătat m o m e n t u l când primul din aceste duhuri a intrat în viaţa mea.
Când eram copil şi mă jucam cu alţi copii în curtea unui vecin, am
fost provocat să înjur, strigând cât p u t e a m de tare. Presiunea celor din
jurul meu era mare şi în cele din urmă am cedat, încălcând astfel educaţia
părinţilor, dar mai rău, încălcându-mi propria conştiinţă. Simţindu-mă
deosebit de vinovat, m-am întors acasă, fiind sigur că am fost auzit de
părinţi i mei . Dar nu a fost aşa. Deşi nu am mai înjurat din aceea zi până
am ajuns marinar, totuşi acel act al păcatului a deschis uşa duhuri lor de
vorbire murdară. Acestea au aşteptat apoi cu răbdare până când au putut
să se manifeste în libertate. Alte duhuri s-au alăturat acestora dintâi,
formând împreună o legătură demonică în acest domeniu. Cât de ridicol
este să credem că p u t e m păcătui, dar tară să suferim.
O prietenă ne-a cerut să ne rugăm pentru problema ci legată de obezitate.
Ea era soţia unui fermier şi petrecea mult timp în bucătărie, pregătind mâncarea
pentru soţul ei şi pentru oamenii care lucrau la fermă. Dar nu se putea abţine
din a gusta în continuu din mâncare. Ca urmare, ea s-a îngrăşat atât de mult,
încât nu-i mai erau bune hainele. în timp ce discutam împreună, am descoperit
că problema ei începuse datorită păcatului de mândrie şi critică.
Soţia pastorului ei era o femeie supraponderală, care nu-şi putea
controla apetitul. In t i m p ce aceasta mânca lacomă la o sărbătoare a
bisericii, prietena noastră si-a bătut joc de ea în inima ei, fiind mândră
pentru că ea se putea abţine de la mâncare. Din acel m o m e n t , ca a fost
copleşită de pofta pentru mâncare şi s-a trezit mâncând peste măsură. Ea
a fost eliberată după ce a renunţat la duhul de lăcomie şi foarte curând a
revenit la greutatea ei normală.
Vorbind cu ea, am descoperit de asemenea că nu era botezată în apă,
cu toate că D o m n u l îi vorbise cu trei ani în urmă în legătură cu aceasta.
Ea şi-a mărturisii această neascultare ca păcat şi în săptămână următoarea
a fost botezată în apă, în t impul botezului, ca a experimentat o nouă
eliberare interioară. Ascultarea aduce întotdeauna binecuvântări .
Una din cele mai obişnuite modalităţi prin care se oferă teren legal
duşmanului este prin adăpostireaneiertării şi a resentimentelor. Indiferent
care îţi este păcatul, pocăieşte-tc! Pentru binele tău, pocăieşte-te! Alege
să umbli în lumină. Noi trebuie să ne dor im să umblăm zilnic aproape dc
Isus, oricare ar fi preţul pentru aceasta. Iar dacă nu dor im să facem acest
lucru, preţul va fi şi mai mare.
3. PRIN CRIZE EMOŢIONALE
D e m o n i i p ro f i tă de o r i c e p e r i o a d ă de cr iză . C h i a r ş i fără să
păcătuiasca, o persoană poate fi copleşită şi poate ajunge sub o legătură
demonică, prin s implul fapt că nu a ştiut cum să-şi păstreze echilibrul în
timpul unei suferinţe.
O persoană care a fost aproape de înec, ar putea fi legată de frica de
apă; o persoană care a fost atacată de câini, s-ar putea deschide faţă de
frica de câini; o persoană care a avut un accident de maşină, s-ar putea
deschide iâţă de frica de condus; o persoană care a pierdut pe cineva iubit,
s-ar putea deschide faţă de duhurile de amărăciune; un copil lăsat singur
în casă, s-ar putea deschide ţâţă de duhuri le de singurătate; o persoană
care suferă din cauza unei boli grave, ar putea să fie copleşită dc un duh
de moarte. Viaţa este plină cu m o m e n t e de criză mai mari sau mai mici .
Dar libertatea sau robia noastră sunt determinate dc modul în care trecem
prin aceste momente .
In t imp cc mă rugam, după cum eram călăuzit de D o m n u l , pentru
ruperea legăturilor de peste cei aflaţi la o întâlnire pentru eliberare, soţia
unui pastor care se alia în primul rând, exper imenta o marc eliberare.
Am putut să discern că eliberarea era în domeniul fricii. Puţin mai târziu,
m-am îndreptat către ea şi am fost călăuzit în Duhul Sfânt legăturile
— 69 —
provocate de frica de tunete. Ea ne-a spus la sfârşitul acelei întâlniri, că
primele ei amintiri din perioada copilăriei erau acelea în care m a m a ei o
ţinea în braţe, ascunzându-se amândouă sub pat, în timpul unei furtuni
cu tunete. Mama ei era împietrită de frică din cauza tunetelor şi a fulgerelor
de afară. Acea copilă nu păcătuisc, dar nu a fost protejată în m o m e n t e de
criză, iar demoni i au profitat de aceasta.
V-am împărtăşit deja despre aceea criză majoră din viaţa m e a de la
vârsta de şase ani, care a avut un impact negativ asupra personalităţii
mele. Am avut nevoie de multă eliberare de sub puterea duhuri lor care
au intrat în viaţa m e a la acel moment . Au existat de asemenea şi alte
incidente pe care D o m n u l mi Le-a descoperit în t imp ce mă învăţa cum
să mă eliberez.
Dc obicei, comedia stimulează o parte sensibilă din mine. Copil fiind,
mi-au plăcut mult personajele Stan şi Bran, iar în măsura posibilităţi lor
am vizionat toate filmele lor. Savuram glumele lor în hohote de râs. Totuşi
îmi amintesc că într-un film, eroii mei erau urmăriţi de crocodil i , fiind
prinşi într-o peşteră. E r a m prea m i c să pot face faţă acestei t raume
emoţionale. Am părăsit în fugă sala dc c inema şi m-am aşezat tremurând
pe trotuar. A c u m real izez cum acel incident a permis ca frica să pună
mai mult stăpânire pe viaţa mea.
Părinţi, vă îndemn ca, fară să fiţi prea grijulii, să-i protejaţi totuşi pe
copiii voştri, în special pe cei mai mici. Milioane dc copii permit demonilor
să intre în viaţa lor în t i m p ce vizionează programele de televiziune.
Urmăr ind la televiziune scene de violenţă şi lipsă de respect faţă de
autoritate, dacă sunt de acord cu ceea ce văd, ei se deschid pentru duhurile
din aceste domenii . Alţii se sperie şi sunt legaţi de duhuri de frică, aşa
cum mi s-a întâmplat şi mic. Să nu ne fie teamă de duşman, ci să fim
conştienţi de strategiile lui. Viaţa nu este un joc sau un parc nesfârşit de
distracţii. Noi suntem în R Ă Z B O I !
O altă cauză a t r a u m e l o r e m o ţ i o n a l e la copii (şi la adul ţ i ) sunt
poreclele. O zicală veche, care zice: „Băţul si pietrele pot să îmi rupă
oasele, dar poreclele nu mă vor răni niciodată", nu este adevărată. Când
un copil sau un adult este poreclit sau ironizat, dacă el nu ştie ce protecţie are
în Isus, arunci el va fi rănit şi va li vulnerabil în faţa duhurilor de respingere,
— 70 —
dezamăgire, eşec, etc. Poreclirea continuă a unei persoane sau excluderea ei
din anumite activităţi poateduce la răni care voroferi acces liberduşmanului.
Dc asemenea, critica permanentă poate avea acelaşi efect.
Când s u n t e m într-o s i tuaţie de criză, noi ar trebui să ne aţ int im
privirea înspre Domnul Isus, fiind conştienţi de ceea ce demonii vor încerca
să tacă şi să menţ inem cu tărie mărturia victoriei în mijlocul presiunilor.
Când duşmanul câştigă teren, noi ar trebui să-1 mustram cu înţelepciune
şi să ne eliberăm.
4. PRIN IGNORANŢĂ
Se întâmplă de prea multe ori ca demonii să între în vieţile noastre prin
ignoranţă. Nccunoscând tacticile acestor puteri care ni se opun şi nevăzându-
i cu ochii noştri fizici, noi putem trăi ignorând existenţa acestor demoni.
Un tânăr slujitor al Evanghelici a venit într-o zi să ne ceară slătul. In
t imp ce căutam un răspuns din partea Domnulu i , am simţit călăuzirea să
rupem legăturile de depresie şi autocompăt imire . Acesta nc-a mărturisit
ulterior că obişnuia să tragă draperiile de la camera unde stătea pentru a
crea o atmosferă de obscuri tate, alegea o muzică morbidă şi apoi se
întindea pe podea, lăsându-se cuprins de sentimente de auto-compătimire.
El s-a deschis acestor duhuri rele prin ignoranţa sa.
în t i m p ce ne rugam pentru o altă femeie bolnavă, am descoperit un
duh al morţii. în momentul când am mustrat acel duh, ea a căzut la pământ
şi a fost eliberată. Ea m-a întrebat mai târziu când a intrat acest duh în
viaţa ei. Pentru că nu şt iam ce să-i răspund, i-am sugerat să-şi deschidă
inima în faţa Domnului şi probabil va primi răspunsul. Ea a venit Ia mine
câteva zile mai târziu şi mi-a spus că a primit răspunsul căutat. Tatăl ei
mur i se în urmă cu cinci ani şi la câteva zile după moartea acestuia,
plângând copleşită de durere, şi-a dorit moartea. Datorită ignoranţei, a
permis accesul duşmanului în viaţa ei printr-o mărturisire negativă.
Ori de câte ori sunt descoperite duhuri de moarte în viaţa cuiva, eu
întreb acea persoană dacă s-a gândit sau şi-a dorit vreodată să moară.
Dacă acest lucru este adevărat (ceea ce se întâmplă în multe cazuri), alunei
— 71 —
eu condue aceea persoană înlr-o rugăciune de renunţare la acele cuvinte sau atitudini şi îi cer: să-L declare pe Isus ca fiind viaţa ei, să aleagă să trăiască şi să-L urmeze pe Isus, care este învierea şi viaţa; iar în cele din urmă îi cer persoanei respective să renunţe la duhul de moarte.
Dacă cineva are un duh de moarte, nu înseamnă că aceea persoană este moartă. Ci mai degrabă, acea persoană are în viaţa ei un duh care va încerca să-i scurteze firul vieţii. Acest duh de moarte va fi asociat de obicei cu alte duhuri, c u m ar fi cel dc infirmitate sau de sinucidere.
Este n o n n a l să fim îndureraţi când moare o persoană iubită şi nu este nimic rău în aceasta. Dar este foarte important să avem armura Iui D u m n e z e u şi să ne păstrăm protejaţi când pierdem pe cineva. Demoni i care se aflau în persoana decedată vor căuta un locaş nou. Locul cel mai apropiat pe care îl caută este în membri i familiei, şi deseori în aceştia găsesc o uşă deschisă din pricina durerii excesive cauzate de moartea acelei persoane, in m o m e n t e de stres, noi trebuie să fim conştienţi de tacticilc duşmanului şi să ne sprijinim pe puterea dc susţinere a lui Dumnezeu.
Pe vremea când eram profesor la o şcoală creştină, am participat la înmormântarea bunicii unui elev. Mama acestuia, fiind copleşită de durere a început să ţipe în mod necontrolat şi atât de tare, încât membri i familiei au trebuit să-i vină în ajutor. Mi-a părut rău pentru ea, deoarece şt iam ce se întâmpla în lumea nevăzută.
Duşmanul profită dc ignoranţa noastră. Să fim conştienţi de aceasta, pentru ca el să nu se poată furişa în viaţa noastră.
5. PRIN GREŞEALA PĂRINŢILOR
Copiilor le este oferită protecţie într-o familie creştină, unde soţul şi soţia
trăiesc împreună în armonie în faţa Domnului, având o influenţă plină dc
dragoste asupra copiilor. Părinţii trebuie să creeze în familie o atmosferă în
care pacea şi dragostea să fie din abundenţă şi copiii să se simtă în siguranţă.
Copiii trebuie să fie învăţaţi şi instruiţi în căile lui Dumnezeu.
Efeseni 6:4 spune taţilor: „...creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura
Domnuluf. Cuvintele greceşti pentru „ m u s t r a r e " şi „ învăţătură" s-ar
putea traduce prin „învăţare prin c u v â n t " şi „învăţare prin fapte".
— 72 —
Părinţii au responsabilitatea de a împlini poruncile lui Dumnezeu cu
privire la copiii lor. Prin sârguinţa lor, ei au posibilitatea să-şi protejeze
copii lor de multe probleme şi să-i ferească de infiltraţia demonilor.
îmi aduc aminte de ajutorul oferit unui tânăr care era tulburat de frica
de a fi atacai. El şi-a dezvoltat această frică văzându-1 pe tatăl său bătând-
o mereu pe m a m a lui. Dc fiecare dată când cineva din apropierea lui îşi
ridica braţul, el se retrăgea imediat speriat, luând o poziţie de apărare,
chiar dacă nimeni nu intenţionase să-i facă ceva rău. Aceasta era o legătură
demonică provocată de o greşeală a părinţilor.
Recent, am fost martor la o criză excesivă de furie a unui copil,
datorată faptului că el nu reuşea să se impună asupra celorlalţi copii, lălăi
creştin a intervenit, dar a permis copilului să-şi continue accesul dc iiiric
iară să ia vreo măsură de disciplinare, deşi copilul îi deranja pe oamenii
din jur. Tatăl părea complet neajutorat. Copilul era cel care avea controlul
asupra situaţiei şi nu tatăl lui. Eu cred că acest părinte era depăşit dc
situaţie. El ar fi trebuit să adopte o at i tudine fermă, care să oprească
manifcslarca copilului, învăţându-1 pe acesta să nu mai facă astfel dc
lucruri şi să obţină din partea copilului un răspuns potrivit. Duhuri le dc
mânie, gelozie, etc. . . . pot intra în viaţa cuiva în momente ca acestea. Când
mă rugam pentru oameni mai în vârstă să fie eliberaţi de astfel dc duhuri,
am văzut demonii manifestându-se prin crize de nervi sau isteric.
S tăr i l e t e n s i o n a t e î n t r e p ă r i n ţ i , c u v i n t e l e c r i t i c e ş i j i g n i r i l e ,
neacordarea de grijă sau atenţie şi multe astfel de situaţii negative vor
expune un copil pericolului de a fi atacaţi de demoni şi ca aceştia să se
infiltreze în viaţa lor. Există disponibilă multă literatură ajutătoare despre
familia creştină, pe care părinţii ar fi înţelept să o citească.
6. PRIN IMPLICAŢII ÎN OCULTISM
O persoană se pune s ingură în pericol atunci când se identifică
deliberat sau din curiozitate cu oricare din formele de ocultism. Scriptura
ne spune clar să nu ne impl icăm în ocult ism şi ne înştiinţează care sunt
consecinţele acestui lucru în Deuteronom capitolul 18, versetele 9-14:
9 „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul
tău, să nu te înveli să faci după urâciunile neamurilor acelora.
10 Să nu fie la line nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui
prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cililor în stele,
de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
11 de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile
sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
12 Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea
Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul
tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
13 Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
14 Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce
citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi
îngăduie lucrul acesta. "
Ghicitor ia este căutarea unei revelaţii din alte surse supranaturale
decât Duhul Sfânt. Vrăjitoria sau magia neagră îi afectează şi-i aduce
sub control pe oameni prin folosirea descântecelor, a blestemelor, hipnozei,
vrăjilor, muzici i , drogurilor, etc.
Dacă tu ai fost implicat în oricare din formele de ocult ism, trebuie
să mărturiseşti acest lucru Domnului şi să renunţi la orice duh rău care a
intrat în viaţa ta prin acea implicare. A p a ş i în lumea ocultă înseamnă a
începe colaborarea cu Satan şi scopurile lui. Cei care au fost implicaţi
adânc în ocult ism, au de dus lupte mari pentru a deveni complet liberi.
Cartea Leviticului ne oferă de asemenea avertizări ferme împotriva
implicări i în ocul t i sm: „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile
morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei.
Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru." (Levitie 19:31)
„Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca
să curvească după ei, îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia,
şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui" (Levilic 20:6)
Activităţile oculte au devenit „la m o d ă " în zilele noastre. Practici care
erau cândva dezaprobate şi tăcute în secret, a c u m sunt expuse în mod
deschis, invitând şi atrăgând în capcană pe cei neavertizaţi. Cărţi şi obiecte
74 —
oculte pot fi cumpărate în librării şi oameni de toate vârstele sunt înşelaţi
şi duşi în eroare, departe de adevărul şi viaţa care pol fi găsite doar în
Cristos. Noi trebuie să rupem orice legătură şi să ne îndepărtăm atât de
persoanele, cât şi de lucrurile care fac parte din acest domeniu.
In Fapte capitolul 19, cit im despre acei care s-au întors la Cristos de
pe c ă i l e o c u l t i s m u l u i : „Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să
mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră
vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-
a socotit la cincizeci de mii de arginţi." (Versetele 18,19)
Chiar dacă nu am fost implicaţi în mod voit în practici oculte, toluşi
cărţile şi obiectele legate dc ocult ism din casele noastre ne pot aduce sub
o anumită influenţă satanică. Vizitând nişte prieteni creştini într-o seară,
am simţit în casa lor o prezenţă demonică. Apoi am observat în colţul
camerei lor de odihnă multe suveniruri şi obiecte de cult din P a p u a N o u a
Guinee legate de ritualuri demonice. Atunci am devenit conştient de făptui
că sursa prezenţei demonice simţite era în acele obiecte. Câteva zile mai
târziu după acest incident, am împărtăşit familiei respective sentimentele
mele, încurajându-i să distrugă acele obiecte. Ei au hotărât împreună că
aceasta ar fi cea mai bună decizie şi au înlăturat acele obiecte din casa
lor. Imediat s-a simţit că s-a ridicat o greutate care plana asupra căminului
lor de aproape douăzeci de ani, iar membri i familiei au experimentat o
libertate lăuntrică nouă.
Mulţi creştini îşi aduc acasă diferite suveniruri când se întorc din
vacanţele lor sau din bazele de mis iune, fără să-şi dea scama că acele
fetişuri şi sculpturi de idoli sau animale, la care unii oameni se închină,
sunt asociate cu duhuri rele. Noi trebuie să dis t rugem şi să rupem orice
legătură cu aceste lucruri.
Domeniul vrăjitoriei este mult mai extins decât îşi imaginează mulţi
oameni . Acesta cuprinde tot ceea ce încearcă să-i controleze pe oameni ,
manipulându-i să facă orice vrei tu, prin puteri spirituale, altele decât
Duhul Sfânt. Se poate ca un părinte să-şi domine copilul, un soţ să-şi
d o m i n e soţia, sau un pastor să-şi d o m i n e biserica, fară ca aceştia să fie
conştienţi că încercarea lor de a ţine situaţia sub control permite accesul
altor puteri spirituale diferite de cea a Duhului Sfânt. Există o putere şi
o conducere stabilită de Dumnezeu care trebuie să fie exercitată, dar noi
— 75 —
nu trebuie să trecem peste responsabil i tăţ i le, hotărâte de D u m n e z e u ,
c o o p e r â n d cu act ivi tăţ i d e m o n i c e . A t u n c i când noi d e p ă ş i m aceste
responsabilităţi, intrăm în domeniul vrăjitoriei.
Cunosc o femeie creştină de vârstă mijlocie, care locuieşte în aceeaşi
casă cu părinţii ci creştini. încă din copilărie, m a m a ci a d o m i n a t - o şi o
domină şi a c u m în aşa măsură, încât ea este incapabilă să trăiască tară
" m a m a " , nereuşind să se căsătorească şi să trăiască o viaţă normală. Ea
este sub o dominaţie puternică, nefiindu-i permis să se maturizeze. M a m a
acestei femei poate fi numită vrăjitoare, deşi, Iară îndoială ar fi îngrozită
dacă ar fi confruntată cu o asemenea învinuire.
A fost o perioadă în viaţa noastră când am fost membri i unei biserici
dominate de un pastor bine intenţionat. Neavând ungerea Duhului Sfânt,
el lacea totul prin "puterea lui", impunându-şi standardele legal iste de
sfinţenie. Ca urmare a acestui fapt, se simţea o greutate peste întreaga
biserică şi mulţi dintre membrii acelei comunităţi trăiau cu frică, din cauza
dominaţiei lui puternice pe care o exercita în numele lui Dumnezeu. Plecam
întotdeauna într-o atmosferă de descurajare după întâlnirile duminicale,
şi nu pot să-mi amintesc dacă am fost vreodată zidit spiritual de slujirea
lui. în mod inconştient, acest pastor a permis accesul forţelor demonice
în slujirea lui, rezultând moarte spirituală în loc de viaţă spirituală.
Este posibil ca cineva să se afle sub dominaţ ia unei persoane sau a
mai mul tor persoane cu care a avut relaţii sexuale ilegale în trecut. N o i
n e - a m rugat pentru e l iberarea m u l t o r p e r s o a n e aflate s u b astfel dc
s tăpânire . Aceste legături f ie că împiedicau dezvoltarea u n o r relaţii
normale şi sănătoase în căsătorie, fie că împiedicau acea persoană să-şi
înceapă o prietenie care să se finalizeze prin căsătorie.
Dacă suntem vinovaţi că am dominat pe cineva, noi trebuie să ne
pocăim de acest păcat şi să cerem eliberarea de toate forţele demonice
care au acţionat prin noi. Avem nevoie dc înţelepciune din partea lui
Dumnezeu pentru a şti cum să acţ ionăm cel mai bine, mai ales atunci
când sunt implicaţi membri i din familie.
Să r u p e m or ice legătură cu l u m e a o c u l t ă , pentru a nu p e r m i t e
duhurilor rele să ne lege. Noi aparţ inem împărăţiei Luminii şi suntem
chemaţi să u m b l ă m în lumină.
— 76 —
C A P I T O L U L 7
ARMURĂ SPIRITUALĂ PENTRU RĂZBOI SPIRITUAL
Cât t imp suntem în această lume, noi trăim în mijlocul unui conflict
între împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia întunericului. Noi p u t e m să-L
l ă u d ă m pe D u m n e z e u , deoarece noi, ca şi creşt ini, s u n t e m de partea
învingătoare. Isus Cristos a declarat deja victoria în favoarea noastră.
Satan şi armatele lui sunt deja învinse. Lupta pe care noi o pur tăm nu
este pentru a câştiga războiul, ci pentru a impune victoria ce a fost deja
câştigată. Isus şi-a tăcut partea Lui şi acum urmăreşte ca noi să ne facem
partea noastră. Noi trebuie să fim soldaţii Lui.
Soldaţii au nevoie atât de armură cât şi de arme. Pentru războiul
spiritual în care suntem implicaţi, avem nevoie de armură spirituală şi dc
arme de luptă spirituale - nu de cele din lumea fizică. Noi nu putem lupta
într-un război spiritual cu arme fizice. Biblia ne spune: „Măcar că trăim
în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci
sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile" (2 Corinteni
10:3-4)
Isus Cris tos a dat bisericii Lui atât armură de protecţie cât şi arme
pentru apărare şi arme pentru atac. Acest echipament de luptă este puternic
datorită naturii Lui divine. Este echipamentul cel mai bun pe care l-am
putea avea şi este adecvat, în mod absolut pentru a face faţă celui mai
sălbatic atac din partea duşmanulu i . Acest echipament nu are nevoie
niciodată de modernizare, cum au nevoie cele folosite în războiul obişnuit.
Biserica din zilele noastre are la îndemână acelaşi echipament pe care 1-
a avut şi biserica primară.
Să privim mai întâi la armura noastră spirituală şi apoi la armele
spirituale.
1. ARMURA LUI DUMNEZEU
„încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept
împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva
cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor,
împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor
răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui
Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în
picioare, după ce veţi fi biruit lotul. Staţi gata, deci, având mijlocul încins
cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele
încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi
scutid credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale
celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul
lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni
şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru
toţi sjînţii." Efeseni 6: 10-18
Scriptura ne îndeamnă să ne îmbrăcăm în întregime cu toată armura
lui D u m n e z e u , nu doar cu o parte din ea.
Era un t imp în viaţa mea, când îmbrăcam cu religiozitate armura lui
D u m n e z e u în fiecare dimineaţă. Dar într-o zi mi-am dat seama că dacă
trebuia să îmbrac această armură în fiecare dimineaţă, însemna că seara
o dădeam jos. A c u m , doar î i m u l ţ u m e s c lui D u m n e z e u că sunt îmbrăcat
cu armura Lui, şi port această armură întotdeauna pentru că am nevoie
de ea zi şi noapte .
învăţând c u m să îmbrac această armură, m-a ajutat să realizez că
Isus însuşi era armura mea:
„Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, deci,
de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim
frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în cunii şi în fapte
de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus
Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele.
(Romani 13:12-14) în aceste versete, expres ia „să ne î m b r ă c ă m cu a r m e l e l u m i n i i "
înseamnă „a mă îmbrăca cu Isus Cristos". Versete cum ar fi Galateni 3:27
şi Coloseni 3:10, scot în evidenţă acelaşi lucru.
Prin „a mă îmbrăca cu Isus Cris tos" , eu de fapt îmi îmbrac armura.
Isus reprezintă pentru mine fiecare parte a armurii spirituale.
A D E V Ă R U L (cingătoarea, brâul): „Isus i-a zis: ,.Eu Sunt calea,
adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." (Ioan 14:6)
N E P R I H Ă N I R E A (platoşa): „Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus.
El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire
şi răscumpărare". (1 Corinteni 1:30)
PACEA(încălţămintea): „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum
0 dă lumea. Să nu vise lulbuiv inima, nici să nu se înspăimânte" (Ioan 14:27)
C R E D I N Ţ A ( s c u t u l ) : „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi
Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-
1 era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta
scaunului de domnie al lui Dumnezeu" (Evrei 12:2)
M Â N T U I R E A (coiful): ,£e cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care
şi prin care sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii fa slavă, să
desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor." (Evrei 2:10)
C U V Â N T U L LUI D U M N E Z E U (sabia): -JŞi Cuvântul S-afăcut tntp,
şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr Şi noi am privit slava Lui, o
slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl." (Ioan 1:14)
Noi ne îmbrăcăm armura printr-o s implă mărturis ire a credinţei :
„ D o a m n e Isuse, Tu eşti a rmura mea. Tu eşti m â n t u i r e a mea. Tu eşti
speranţa mea. (1 Tesaloniceni 5:8) Tu eşti neprihănirea mea. 'fu eşti pacea
mea. Tu eşti adevărul meu. Tu eşti sursa credinţei mele. Eu exist prin
Cuvântul Tău. Tu eşti însăşi viaţa mea. Eu stau în această zi complet
protejat de orice atac al duşmanului . în Tine eu sunt puternic. în Tine, cu
sunt m a i mult decât un biruitor"
F i i n d î m b r ă c a ţ i cu a c e a s t ă a r m u r ă , n o i t r e b u i e să p ă s t r ă m o
mărturisire zilnică a credinţei, recunoscându-L pe Cristos ca fiind fiecare
parte a armurii noastre. Apoi, îmbrăcaţi cu această armură noi trebuie să
înfruntăm duşmanul şi să-i o p u n e m rezistenţă. Noi suntem protejaţi prin
armura lui D u m n e z e u , nu prin abilităţile noastre umane, indiferent dacă
s u n t e m cred inc iosu l cel mai s lab sau cel mai tare. Es te a r m u r a lui
D u m n e z e u cea care ne protejează!
— 79 —
2. ARMELE DE LUPTĂ
Dumnezeu ne-a echipai cu arme puternice, de natură divină, de care să ne folosim împotriva duşmanului . Acestea sunt chei care deschid uşile închisorilor, eliberându-ne de legăturile demonice.
Fiecare armă trebuie folosită cu credinţă pentru a li eficientă. Credinţa le face active. în viaţa creştină noi „umblăm prin credinţă, nu prin vedere". (2 Corinteni 5:7) Putem trece prin toate etapele folosirii acestor arme, dar dacă ne lipseşte credinţa, v o m fi ineficienţi.
In Fapte 19:13-16 ni se vorbeşte despre câţiva exorcişti iudei, care încercau să scoată afară duhurile rele în numele Domnulu i Isus, predicat dc Pavel. Ei aveau formula corectă, dar nu aveau credinţă şi cunoştinţe personale despre mântuire . Eforturile lor s-au sfârşit printr-un dezastru. Acel om, posedat de duhuri rele, fiind mai puternic decât ei, i-a atacat, laeându-i să fugă răniţi şi dezbrăcaţi.
Pentru că aspectul credinţei este atât de important, vom aborda acest subiect în capitolul următor. Totuşi, acum nu trebuie să te temi că nu vei avea destulă credinţă pentru a folosi aceste arme. Credinţa nu este ceva dat doar unor oameni. Fiecare creştin are o măsură dc credinţă şi poate să înveţe cum să o pună în aplicare sau să-şi mărească credinţa. Romani 10:17 ne spune că noi primim credinţa în urma auzirii. Chiar în acest moment, când auzi dc armele pe care Dumnezeu ţi le-a dat, credinţa poate intra în inima ta.
2.1. N U M E L E D O M N U L U I ISUS C R I S T O S
La prima mea confruntare cu demonii , am învăţat despre puterea
numelui lui Isus Cristos. Când eram la începutul vieţii mele de creştin,
un bărbat tânăr care avea manifestări demonice , a venit la mine şi la
prietenul meu, cerându-ne să ne rugăm pentru el. Fiind tineri şi plini de
zel, noi am poruncit duhurilor să plece, declarând că ei nu au nici un drept
asupra acelui om. Atunci duhurile s-au manifestat, strigând: „Voi nu aveţi
nici o putere asupra noastră!", „Voi nu aveţi nici o putere asupra noastră!".
Nc-am oprit ş i ne-am gândit câteva m o m e n t e . „Este a d e v ă r a t ! " am
zis noi. „Noi nu avem nici o putere asupra lor. Doar Isus are această
p u t e r e ! " Apoi, am schimbat modul de a porunci şi am zis: „în numele lui
Isus, ieşiţi a fară !" Situaţia s-a schimbat prin această nouă abordare.
— 80 —
Când Petru şi Ioan l-au vindecai pe ologul de la Poarta Frumoasă a
templului, oamenii au venit uimiţi la cei doi, crezând ca ei au tăcut acea minune
prin puterea lor. Dar Petru lc-a zis: „...Bărbaţi Israe/iţi, pentru ce vă miraţi
de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea
noastră sau prin cucernicia noastră am fi Jacul pe omul acesta să umble?
... Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe
care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire
deplină, cum vedeţi cu toţii." (Fapte 3:12,16)
în Filipeni 2:8-11 citim: „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a
smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De
aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de midi, şi I-a dat Numele, care
este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece
orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi
orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus
Hristos este Domnul"
Iar în Efeseni 1:20-21 găsim scris: ,pe care a desfăşurat-o în Hristos,
prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în
locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice
putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai
în veacul acesta, ci şi în cel viitor."
Numele lui Isus Cristos este cel mai înalt şi cel mai glorios n u m e din
toate t impurile şi din veşnicie. Ce privilegiu avem noi ca şi creştini să
avem dreptul dc a folosi numele Lui ! Noi îl reprezentăm a c u m pc Cristos
pe acest p ă m â n t ş i î i p u r t ă m n u m e l e . Noi s u n t e m ambasador i i Lui.
(2Corinteni 5:20)
,Jată semnele ce vor însoţi pe cei ce vor crede: în numele Meu vor
scoale draci". (Marcu 16:17)
Isus Cristos ne-a dat nouă, cei care suntem poporul Lui, dreptul legal
să folosim numele Lui. N o i suntem reprezentanţii Lui pe acest pământ şi
trebuie să scoatem afară demonii , să v indecăm pe bolnavi, să predicăm
şi să-i învăţăm pe alţii, aşa cum a tăcut El. Dar toate aceste lucruri trebuie
tăcute în numele Lui.
Biserica primară cunoştea puterea numelui lui Isus. Oriunde mergeau
ucenicii , ci predicau, vindecau, botezau, scoteau afară dracii - dar toate
aceste lucruri erau făcute în numele Domnului Isus Cristos.
— 81 —
Să-I porţi numele Iui Isus nu este doar un mare privilegiu, ci şi o
responsabilitate mare. Noi acţ ionăm în locul lui Isus. Noi vorbim în locul
Lui. Când vorbim în numele Lui, călăuziţi dc Duhul Sfânt, este ca şi c u m
ar vorbi Isus însuşi.
Noi trebuie să confruntăm cu îndrăzneală duşmanul în numele lui
Isus. După c u m lumea duhuri lor rele se teme de Isus, la fel se teme şi de
cei care vin în n u m e l e Lui.
în Fapte 16 găs im întâmplarea cu Pavel în cetatea Filipi, modul în
care el a fost tulburat mai multe zile de o sclavă cu un duh de ghicire şi
care se ţinea după el şi după cei ce-1 însoţeau, strigând cu glas tare că ei
erau slujitorii Dumnezeului Celui Prea înalt. în final î l vedem pe Pavel
folosindu-şi autoritatea pe care o avea în n u m e l e lui Isus: „.. .In numele
lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea! Şi a ieşit chiar în ceasul
acela.1* (versetul 18)
Aceas tă e x e r c i t a r e a autor i tă ţ i sp i r i tua le a dus la a r u n c a r e a în
închisoare a lui Pavel şi a lui Sila. Stăpânii fetei sclave nu mai puteau s-
o folosească psntru a aduce câştig prin ghicire. Acel duh de ghicilorie a
fost scos în numele lui Isus.
2.2. C U V Â N T U L LUI D U M N E Z E U
O altă armă puternică este Cuvântul lui Dumnezeu.
Când era ispitit de Satan, Isus a folosit versete din Scriptură pentru
a-i r e s p i n g e a t a c u l . El a r ă s p u n s f iecărei i s p i t e c i t â n d d i n c a r t e a
Deuteronom.
Luca 4:4 - D e u t e r o n o m 8:3
Luca 4:8 - Deu ieronom 6:13
Luca 4:12 - D e u t e r o n o m 6:16
Dacă vrem să folosim Cuvântul lui Dumnezeu ca pe o armă împotriva
duşmanului , noi trebuie să ştim ceea ce spune Biblia. însuşi Isus a fost
capabil să folosească versete din Scriptură doar pentru că El era familiar
cu ele. Şi noi trebuie de asemenea să ne hrănim mintea cu acest Cuvânt
al Lui Dumnezeu prin citirea, studierea şi memorarea lui.
Când avem Cuvântul lui D u m n e z e u în inimile şi în minţi le noastre,
p u t e m declara cu autoritate război duşmanului , cunoscând adevărurile
Scripturilor. Noi putem afirma: „Vrajmaşule, tu nu ai nici un drept legal
să te atingi de viaţa m e a pentru că eu sunt răscumpărat prin sângele lui
Isus. (Efeseni 1:7) Păcatul nu este stăpân peste viaţa mea. (Romani 6:14)
Eu sunt eliberat de păcat. (Romani 6:7) Boală, părăseşte trupul meu,
pentru că eu sunt vindecat prin rănile lui Isus. (1 Petru 2 :24)"
De asemenea, noi putem utiliza Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne
apăra împotr iva a tacur i lor vră jmaşului . D u ş m a n u l ne atacă p u n â n d
deseori diferite gânduri în minţile noastre. El va încerca să ne convingă
că este mult mai puternic decât noi şi nu avem nici o şansă să ne el iberăm
de sub puterea lui. Noi putem răspunde, spunându-i : „Vrajmaşule, acest
lucru nu este adevărat. Isus te-a învins, luându-ţi puterea (Evrei 2:14).
Şi El mi-a dat autoritate peste toate lucrările duşmanului (Luca 10:19)."
Satan va încerca să ne c o n d a m n e pentru anumite păcate, chiar dacă noi
le-am mărturisit şi am cerut iertarea lui Dumnezeu. în acest caz putem
să-i răspundem: „Duşmanule , nu este nici o condamnare pentru cei care
sunt în Isus C r i s t o s " (Romani 8:1).
Atunci când noi folosim Cuvântul lui Dumnezeu, nu este nevoie să citam
fiecare cuvânt dintr-un anumit verset al Bibliei, hriportant este adevărul afirmat
dc Scriptură. Deseori, cel mai uşor şi mai bine este să parafrazăm prin cuvintele
noastre aceste adevăruri. Desigur că puteţi să citaţi cuvânt cu cuvânt versetele
memorate. Indiferent de felul în care folosiţi Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul
este adevăr şi duşmanul trebuie să i se supună.
Un alt mod de a folosi Cuvântul lui Dumnezeu este de a ne identifica
cu întâmplările din Biblic. De exemplu noi putem spune duşmanului :
„Ghedeon i-a biruit pe madianiţi cu sabia lui Dumnezeu. Aşa c u m el a
mers împotriva lor, la fel venim şi noi împotriva ta. Aşa cum el i-a învins,
la fel te v o m învinge şi noi
La fel cum folosim Cuvântul scris al Lui Dumnezeu, noi trebuie să
învăţăm de asemenea să auzim şi să fim călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu,
în timp ce El ne vorbeşte astăzi prin Duhul Sfânt. Când Isus a fost pe pământ,
El a avut o comuniune permanentă cu Tatăl. Nu a lacul nimic din proprie
iniţiativă, ci doar ceea ce-I. spunea Tatăl. (Ioan 8:28-29)
Trebuie să învăţăm să ne lăsam călăuziţi de Duhul Sfânt în ceea ee
— 83
facem, în modul în care ne rugăm şi venim împotriva duşmanului . Acest
principiu se aplică şi în cazul când cităm versete din Scriptură. Nu trebuie
să cităm Cuvântul lui Dumnezeu doar de dragul de a arunca cu versete în
demoni. Este nevoie să învăţăm cum să mergem în direcţia dată de Duhul
Sfânt, rostind adevărurile aduse de El în mintea noastră.
Poate vor ti situaţii în care vei fi călăuzit să accentuezi un anumit adevăr
biblic, rostindu-1 continuu împotriva duşmanului. De exemplu, dacă Duhul
Sfânt scoate în evidenţă cuvântul „a curaţi", este bine să cooperezi cu El în
această direcţie şi să porunceşti forţelor demonice ascunse, până când simţi
că povara este ridicată. Tu ai putea spune: „Cuvântul lui Dumnezeu declară
că sângele lui Isus mă curăţeşte. Eu sunt curat acum prin Cuvântul Lui. II las
pe Duhul Sfănt să mă curăţească şi orice necurăţie este spălată. Isus este
neprihănirea mea. Orice duh rău, îţi poruncesc să ieşi afara în numele lui Isus!
îţi mulţumesc Doamne pentru că eu sunt curat. Acum cu sunt curăţit, lucrurile
vechi s-au dus şi toate lucrurile au devenit noi. Impun acum victoria de pc
Calvar. în numele lui Isus, fii curăţit!"
Poţi să vorbeş t i în aces t fel pentru un t i m p m a i scurt sau m a i
îndelungat (o oră sau chiar mai mult), t imp în care forţele demonice vor
fi descoperite. Secretul constă în a învăţa să te laşi călăuzit de Duhul Sfănt.
Iar aceasta vine doar prin experienţă.
După cum un tâmplar alege o anumită unealtă pentru o anumită etapă
a lucrului sau un jucător de golf alege o anumită erosă pentru anumite
lovituri, în acelaşi fel şi noi trebuie să folosim unealta sau uneltele potrivite
unei situaţii. Folosirea unor unelte doar de dragul de a le folosi, nu are
sens. Noi trebuie să fim selectivi. Este bine să rămâi în călăuzirea primită
din partea Duhului Sfănt cu privire la un anumit adevăr sau soluţie. Duhul
Sfânt te va călăuzi în tot ce va trebui să vorbeşti.
Cuvântul lui D u m n e z e u vine de asemenea şi prin daruri le Duhului
Sfânt cum ar fi : darul cunoştinţei, darul deosebirii duhuri lor şi cuvântul
de înţelepciune. Despre acestea însă v o m vorbi într-un alt capitol.
2.3. S Â N G E L E L U I SUS C R I S T O S
Sângele lui Isus Cristos a fost preţul plătit pentru răscumpărarea
noastră: „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieri toare, cu argint sau cu aur, aţi
84 —
fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de
la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur
şijără prihană" (1 Petru 1:18-19)
Isus a murit ca Miel al lui Dumnezeu în locul fiecăruia dintre noi suferind
crucificarea. El a murit pentru ca noi să trăim. El a luat păcatele noastre pentru
ca noi să avem neprihănirea Lui. Isus a purtat bolile noastre pentru ca noi să
fim vindecaţi în El. Isus a fost legat pentru ca noi să fim eliberaţi.
Jertfa Lui a fost acceptată de Tatăl ca un sacrificiu perfect (Evrei
10), astfel fi ind satisfăcută justiţia divină. O m u l poate fi a c u m eliberat
de sub stăpânirea păcatului, a bolii şi a Satanei pentru că preţul pentru
eliberarea lui a fost plătit în întregime.
„Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „ Acum a venit mântuirea,
puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosu/ui Lui;
pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea
Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele
Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar
până la moarte." - Apocalipsa 12:10-11
De asemenea, îl învingem pe Satan şi ostile lui prin sângele Mielului
ş i pr in cuvântul mărturisir i i noastre. Expresia „cuvântul mărturis i r i i
noas t re" înseamnă că noi trebuie să mărturis im ceea ce spune Cuvântul
lui Dumnezeu că a îndeplinit sângele lui Isus. D e m o n i i detestă să audă
aceste mărturii :
1. Eu sunt curăţit prin sângele lui Isus. ( l l o a n 1:7)
2. Eu sunt apropiat de Dumnezeu prin sângele lui Isus. (Efeseni 2:13)
3. Eu sunt socotit neprihănit prin sângele lui Isus. (Romani 5:8-9)
4. Eu am răscumpărarea prin sângele lui Isus. (Efeseni 1:7)
5. Eu sunt sfinţit prin sângele lui Isus. (Evrei 13:12)
6. Eu am pace cu Dumnezeu prin sângele lui Isus. (Coloseni 1:20)
7. Eu sunt în legământ cu Dumnezeu prin sângele lui Isus. (Marcu 14:24)
8. Eu sunt răscumpărat prin sângele lui Isus. (Fapte 20:28)
9. Sângele lui Isus îmi curăţă conştiinţa. (Evrei 9:14)
10. Eu pot veni cu încredere înaintea lui Dumnezeu prin sângele Iui
Isus. (Evrei 10:19-22)
11. Sângele lui Cris tos îmi este preţios. (1 Petru 1:19)
Folosiţi astfel cuvintele mărturisirii voastre pentru a lupta împotriva duşmanului:
..Prin sângele lui Isus Cristos am fost răscumpărat, şi am fost scos
afară de sub domnia Satanei. Prin sângele Lui mă bucur de legământ cu
Dumnezeu. Eu stau în faţa tronului Tatălui meu cu încredere, cu mintea
şi conştiinţa curăţite. Duhuri ale întunericului, ieşiţi afară acum în numele
lui Isus. Vă scot afară din ascunzişuri le voastre. Sângele preţ ios al lui
Isus mă sfinţeşte acum. Te laud pe Tine, D o a m n e , pentru că sângele Tău
mă eliberează chiar a c u m ! "
Când eram într-un port din Australia, proprietarul portului ne-a spus
că una din fetele lui mai mici avea coşmaruri groaznice aproape în fiecare
noapte. M a m a ei înţelegea suferinţa fetei, pentru că şi ea avusese acelaşi
fel de vise când a fost ea copil.
Le-am vorbit părinţi lor despre puterea sângelui lui Isus Cristos şi
despre autoritatea lor ca şi credincioşi de a o elibera pe fiica lor. în jurul
orei 10 seara, când fetiţa dormea, am m e r s în dormitorul ei şi ne-am pus
mâini le peste ea. l-am sfătuit pe părinţi să asculte atent cum ne rugăm,
pentru ca, în cazul în care coşmaruri le nu ar fi fost rupte prin această
acţ iune a credinţei, ei să continue să se roage cu alte ocazii până când
fiica lor va ti complet liberă.
Am chemat puterea sângelui lui Isus Cristos şi am declarat cu voce
calmă că duşmanul nu avea nici un drept lcga,l pe baza sângelui jertfit,
să tulbure acel copil. Fără să trezim din somn fetiţa, am mustrat sursa
coşmarurilor, lăudăndu-1 pe Dumnezeu pentru sângele răscumpărător.
Dimineaţa următoare, când copila s-a trezit, a exclamat: „ M a m i , nu am
avut nici un vis urât az i-noapte ! "
Intâlnindu-ne ulterior cu familia, am fost încântaţi să aflăm că din
acea seara, fetiţa lor nu a mai avut coşmaruri . Puterea acelor duhuri a
fost ruptă în noaptea în care ne-am rugat. In sângele lui Isus este putere !
2.4. D U H U L S F Â N T
Duhul Sfânt este Acela care îl reprezintă pe Isus în mijlocul nostru. El este Cel care ne întăreşte pentru luptă şi tot El dă viaţă cuvintelor pe care le rost im în numele lui Isus.
— 86 —
Chiar şi Isus nu şi-a început slujirea în public înainte de a fi uns cu
Duhul Sfânt. (Luca 3 : 21-23) D u p ă ce a înviat, El a poruncit ucenicilor
Săi să aştepte în Ierusal im până vor 11 umpluţ i cu Duhul Sfânt. Ei erau
născuţi din nou din Duhul Sfânt, dar nu erau botezaţi cu Duhul Sfânt.
(Fapte 1 :8,2:1-4)
Este necesar şi pentru noi să fim umpluţ i cu Duhul Sfânt. Nu v o m
putea face faţă şi nu v o m avea succes împotr iva duhuri lor rele până nu
v o m începe să u m b l ă m umpluţi de Duhul Sfânt.
Botezul în Duhul Sfânt nu este un punct final, ci doar o poartă prin
care intrăm în noi d imensiuni de slujire şi experienţe cu Dumnezeu. N o i
trebuie să venim la Isus Cristos, Cel care botează în Duhul Sfânt, ca unii
care suntem născuţi din nou prin Duhul (Luca 3:16) şi să-I cerem să ne
umple cu D u h Sfanţ. Noi pr imim Duhul Său prin credinţă, în acelaşi fel
c u m p r i m i m şi mântuirea, tot prin credinţă. Pentru unii, intrarea prin
această poartă într-o umblare zilnică în Duhul Sfânt este o experienţă
dinamică şi senzaţională, iar pentru alţii este o una liniştită. Experienţa
mea face parte din pr ima categorie, iar a lui Shirley din cea de-a doua
categorie. Indiferent de modul în care exper imentăm aceasta, noi intrăm
într-o nouă dimensiune a vieţii creştine, care trebuie menţinută zilnic prin
credinţă. (Efeseni 5:18)
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a slujit în dependenţă totală de Duhul
Sfânt: „Ştiţi ...cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus
din Nazaret, care umbla din loc în loc, /acea bine, şi vindeca pe toţi
care erau apăsaţi de diavolul căci Dumnezeu era cu El." (Fapte 10:38)
Duhul Sfânt este puterea prin care p u t e m să scoatem afară demoni i .
El întăreşte ceea ce noi rost im, când vorb im prin credinţă împotr iva
duşmanului . Duhul Sfânt face cuvintele noastre ca nişte săgeţi ascuţite
ce s trăpung legăturile duşmanulu i , ca nişte ciocane grele, distrugătoare
şi ca nişte raze strălucitoare, care risipesc întunericul.
Isus L-a numit pe Duhul Sfânt „Degetul lui D u m n e z e u " . Ca replică
în faţa acuzaţii lor aduse împotriva Lui că scoate demoni i cu puterea Iui
Belzebul. domnul dracilor, El a spus: „Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul
lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi" (Luca
11:20)
— 87 —
Eu şi Shirlcy ne r u g a m într-o împrejurare împotriva duhuri lor de
necurăţie dintr-o tânără, iar Duhul Sfânt a luat în considerare cuvintele
noastre, experimentând astfel o revărsare a eliberării. După ce a stat tăcută
pentru un timp, tânăra a izbucnii în plâns. Când am întrebat-o de ce plânge,
ea ne-a răspuns că duhul rău din interiorul ci i-a spus pe un ton batjocoritor
că este ascuns şi că nu poate fi găsit şi ca urmare nu va pleca. Imediat
ochii mi-au fost deschişi să pot „vedea" acel duh rău şi punându-mi mâna
peste ea am zis: „Prin lumina dată de Duhul Sfânt, te văd. Nu te poţi
ascunde şi vei pleca chiar acum. In N u m e l e lui Isus, p l e a c ă ! " Imediat,
duhul a reacţionat de frică şi a plecat repede, tânăra s imţind o eliberare
evidentă. Ne-am bucurai cu toţii de faptul că „Degetul Iui D u m n e z e u " ,
D u h u l Sfânt, avusese acces în fiinţa ei să caute duhul rău ascuns şi să
impună poruncile pe care noi le-am dat în N u m e l e lui Isus.
2.5. L A U D A
La Jocurile Olimpice concurenţii se luptă pentru medalii, iar cei care au
succes primesc multe laude, în special pentru performanţele remarcabile. In
viaţa de zi cu zi, şi noi îi onorăm cu laude pe cei care câştigă.
In p lan s p i r i t u a l , n o i t r e b u i e să-L o n o r ă m pe D u m n e z e u l cel
Atotputernic cu laude pentru măreţia şi gloria Lui. Noi trebuie să fim
captivaţi de El, să-I a d u c e m laude pentru perfecţiunea Lui, lucrările Lui
şi beneficiile pe care le aveam prin D o m n u l Isus Cristos.
„Strigaţi de bucurie către Doinind, toţi locuitorii pământului!
Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui....
Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări pe porţile Lui!
Lăudaţi-l şi binecuvântaţi-JNumele." (Psalmii 100: 1-2,4)
Lauda este o a r m ă p u t e r n i c ă î m p o t r i v a l u c r ă r i l o r S a t a n e i . Eu
cunoşteam dc mulţi ani importanţa laudei lui Dumnezeu, dar eram atât
de legat în interiorul meu, încât mi sc părea extrem de dificil să fac aceasta.
Puteam să-L laud pe D u m n e z e u într-o mică măsură în inima mea, dar
îmi era foarte dificil să mă exteriorizez.
Timp dc mulţi ani I-am cerut continuu lui Dumnezeu eliberare în viaţa
mea, dar aceasta nu venise. Aceasta nu s-a întâmplat până când nu am
— 88 —
primit promisiunea eliberării prin credinţă, şi cu toate că era dificil am
început să-L laud pe Dumnezeu pentru biruinţă, pentru că dorinţele şi
rugăciunile mele nenumărate începeau să devină experienţa vieţii mele.
Duşmanul face tot ce poale să împiedice lauda, pentru că ştie ce putere
există în lauda rostită cu glas tare. Surprinzător, toi ce el are dc făcut
pentru a-i opri pe unii oameni să-L laude pe D u m n e z e u , este să-i facă să
se simtă că nu au dispoziţia necesară pentru aceasta. Haideţi să nu cedăm
atât de uşor duşmanului . Chiar dacă s imţ im să facem acesta sau nu, noi
trebuie să facem orice efort posibil să-L lăudăm pe Dumnezeu.
„Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă,
adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui " Evrei 13:15
Pavel şi Sila cunoşteau puterea laudei. în cetalea Filipi ei au fost bătuţi
crunt şi aruncaţi în închisoare cu picioarele în butuci. ,fe la miezul nopţii,
Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, ... deodată
s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat teme/iile temniţei,
îndată s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia" (Fapte
16:25-26) Lui Dumnezeu I-a făcut plăcere să aducă eliberare în aceea situaţie
în timp ce ci se rugau şi îl lăudau pe El.
2 Cronici 20:1-30 ne descrie situaţia critică în care se ai lau Iosaiat
şi poporul lui Iuda, care urmau să fie atacaţi dc moabiţi, amoniţi şi maoniţi.
în t i m p ce ci îl căutau pe Dumnezeu în rugăciune şi post. Duhul Sfânt a
venit peste lahaziel şi prin el a îndrumat poporul să meargă împotr iva
duşmanului a doua zi, promiţându-le ca Dumnezeu le va aduce o eliberare
marc. Având această promisiune a victoriei în inimile lor, poporul s-a
închinat ş i L-a lăudat pe D u m n e z e u . în z iua u r m ă t o a r e , ei au m e r s
împotriva duşmanului având înaintea ostaşilor instrumentiştii şi cântăreţii,
în m o m e n t u l în care au început să cânte laude lui D u m n e z e u , armatele
invadatoare au fost cuprinse de panică şi au început să se lupte intre ci.
Când armata iudeilor a ajuns la faţa locului, toţi duşmanii zăceau morţi
pe pământ, şi nici unul nu a scăpat măcar.
Când avem de luptat cu duhuri invizibile, este important să combinăm
poruncile care le dăm cu laude aduse lui Dumnezeu. Există ocazii când
trebuie să a c o r d ă m prioritate laudei. Câteodată , când mă rog penlru
oameni , eu întâlnesc duhuri care sunt foarte încăpăţânate şi indiferent ce
— 89 —
arme folosesc, se pare că acestea nu au nici un efect împotriva acelor
duhuri . In astfel de ocazii, mă s imt călăuzit să declar că victoria este a
noastră şi sâ-L laud pe Dumnezeu pentru aceasta. Noi am văzut câteva
el iberări semnif icat ive având loc în t i m p ce î l l ă u d a m cont inuu pe
D u m n e z e u , când nici o altă metodă parcă nu avea efect. D u m n e z e u
locuieşte în mijlocul laudelor poporului Său. „Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi
Tu locuieşti in mijlocul laudelor lui Israel" (Psalm 22:3)
Inlr-o seară. în timp cc slujeam în Papua Noua Guinee, am avut privilegiul
să vedem Duhul Sfânt coborându-sc peste o adunare de tineri băştinaşi, într-
0 mare revărsare de eliberare. Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat şi HI a
atins numeroase vieţi. în t imp ce mă gândeam să închei serviciul divin în
următoarele zece minute, i-am încurajai pe toţi cei prezenţi să-L laude pe
Domnul. Doi tineri aflaţi în partea mea dreaptă au început să-L laude pe
1 Ximnezeu cu un asemenea entuziasm, încât acesta a adus un impuls neaşteptat
în duhul meu. Simţeam că unna să sc întâmple ceva. Entuziasmul s-a răspândit
ca un foc şi prezenţa lui Dumnezeu a devenit foarte reală. în t imp ce mulţi
dansau de bucurie în mijlocul acestei laude înllăcărate, un mare val de eliberare
a începui să sc reverse. Demonii plecau cu strigăte puternice. Atmosfera sc
umpluse de ţipetele disperate ale demonilor şi de strigătele de victorie ale
poporului lui Dumnezeu. Cu loale că noi am fost deseori martorii unor
mani lestări similare, aceasla seară era diferită prin faptul că prezenţa Duhului
Sfânt era simţită atât de intens. Acest val de eliberări a conl inual t imp de
aproape douăzeci de minute.
Când am terminat acea întâlnire, am sugerat celor ce încă se mai
luptau cu legături demonice care încă nu erau rupte, să mai rămână la
urmă. Au rămas aproape douăzeci, iar cei pregătiţi special pentru această
slujire au început să se roage pentru ei în m o d individual. După câteva
minule. Duhul Sfânt s-a coborât din nou cu aceeaşi intensitate. Dar de
această dată, manifestările demonice erau mult mai violente. Unii se loveau
cu capul dc podeaua din beton sau sc întâmplau alte lucruri asemănătoare.
Mergeam de la unul la altul, poruncind eliberarea în N u m e l e Iui Isus. Ce
seară victorioasă!
Această acţiune intensă a Iui D u m n e z e u a fost provocată de creştini
care L-au lăudat pe Dumnezeu din toată inima într-un mod sponlan şi
— 90 —
intens. în m o d treptat, noi v o m fi martori la s e m n e mari , m i n u n i şi
miracole, nu doar în slujirea de vindecare, rugându-ne pentru câte o
persoană, ci în întreaga adunare, dar numai în măsura în care Ii vom
permite puterii Duhului Sfânt să fie eliberată prin credinţa şi lauda noastră
autentică.
2.6. V O R B I R E A ÎN L I M B I
în ziua de Rusalii, când ucenicii au fost umpluţ i cu Duhul Sfânt, cei
care erau adunaţi în jur i-au auzit pe aceştia vorbind în limbile lor despre
lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. ( Fapte 2:11)
Pavel cunoştea binecuvântarea acestei limbi a Duhului, care nu se poate
învăţa. Când dădea învăţătură cu privire la folosirea ei în biserică, el spunea:
„Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi"
(Corinteni 14:18) Pavel a comunicat cu Dumnezeu continuu prin vorbirea în
limbi. El era conştient că lacând acest luciu, însuşi duhul lui comunica direct
cu Domnul, fiind zidit spiritual în acelaşi timp. (1 Corinteni 14:1 -4)
Cu toate că unii încep să vorbească în limbi cu o mare uşurinţă din
momentul în care sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, nu la fel mi s-a întâmplat
şi mie. Eu am avut o umplere dinamieă ce m-a făcut să mă simt ca şi cum
eram „ b e a i ' în Duhul Sfânt, deşi în acel moment nu am vorbit în limbi.
Acest lucru s-a întâmplat după douăsprezece luni, când un mis ionar a
avut răbdare şi s-a rugat pentru mine, iar eu am experimentat o eliberare
deosebită. Acesl m o m e n t a fost o piatră de hotar în viaţa mea creştină.
Privind a c u m în urmă, înţeleg dc ce am avui o asemenea luptă. Demoni i
din interiorul meu se împotriveau eliberării acestei abilităţi supranaturale.
Ei ştiau cc sursă de putere ar fi însemnai acest luciu pentru mine.
în timpul lungilor zile de căutări, conflicte şi suferinţă, darul vorbirii în
limbi a fost salvare vieţii mele. Nu ştiu cum aş fi reuşit să continui fără
eliberarea pe care mi-a dat-o acesl dar al Duhului Sfânt. Acesta a fost singurul
mod prin care mi-am putut exprima strigătele adânci ale inimii lui Dumnezeu.
Prin exercitarea acestui dar am fosl călăuzii şi întărit în duhul meu.
înainte de a putea vorbi în l imbi, eram deseori frustrat de faptul că
nu reuşeam să-mi exprim liber lauda pentru Dumnezeu. Această frustrare
a încetai o dată cu eliberarea acestui dar. De asemenea, vorbirea în limbi
— 91 —
deschide si o cale pentru a te ruga mai liber. Când cineva nu .ştie cum să
se roage, atunci rugăciunea în Duhul Sfânt este de nepreţuit.
A fost un timp, când luni în şir mă luptam în mintea mea să-mi păstrez
o a t i tudine corectă faţă de două persoane . De fiecare dată când mă
întâlneam cu ci sau îmi aminteam de ei, îmi veneau în minte gânduri pline
de resentimente. Nu puteam înţelege ce se întâmplă, pentru că nu eram o
persoană care să ţină resentimente sau neiertare. Am obosii mărturisind
continuu aceste gânduri copleşitoare ca tîind un păcat. Nimeni, nici chiar
cei doi, nu aveau nici o idee despre ceea ce s imţeam, pentru că am ales să
trăiesc în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i iubesc.
în t impul acestor zile am început să mă rog şi să postesc. în a treia
zi, în t imp ce îl lăudam pe Dumnezeu, ceva s-a manifestat în mintea mea,
spunând: „Numele meu este ură. Numele meu este ură." Aceasta m-a luat
pe neaşteptate. Abia atunci am realizat ca în spatele atitudinilor melc
greşite erau duhuri de ură care se manifestau. Nu dorisem să urăsc, dar
ceva din interiorul meu, care nu venea de Ia mine, încercase să mă facă
să cooperez cu natura lui ticăloasă.
Deoarece în acel timp nu cunoşteam calea pentru a mă elibera, tot ce
puteam face era să-L caut pe Dumnezeu şi să mă rog în limbi. Ştiam că făcând
aceasta, mă r u g a m d u p ă voia lui D u m n e z e u . în ziua u r m ă t o a r e am
îngenuncheat lângă pat între orele zece şi unsprezece, aducând această nevoie
lui Dumnezeu şi rugându-mă în limbi. După o oră dc rugăciune, deşi nu s-a
întâmplat nimic sesizabil, am simţit că sunt liber. Ceea ce s-a dovedit a fi
adevărat. După trei zile m-am întâlnit pe stradă cu unul din cei doi bărbaţi şi
l-am salutat în felul meu obişnui t . Spre încântarea m e a , în locul
resentimentului, am simţit o minunată revărsare de dragoste. Eram liber!
D o m n u l mi-a arătat mai târziu c u m au intrat în mine aceste duhuri
rele în timpul copilăriei şi cum acestea au stat liniştite de la convertirea
mea, aşteptând un m o m e n t potrivit să-şi arate capetele hidoase.
Am descoperit că aşa cum îl putem lăuda pe Dumnezeu şi cum ne
putem ruga în limbi, la fel putem porunci în limbi. Dc multe ori când mă
r u g a m pentru al ţ i i , am fost că lăuz i t dc D u h u l Sfânt să p o r u n c e s c
d e m o n i l o r , vorb ind în l imbi , v ă z â n d ca rezul ta t o e v i d e n ţ ă c lară a
binecuvântări i . Sunt m o m e n t e când a r m a sau cheia potrivită nu este
_ 92 _
declararea a ceea ce a lacut Sângele lui Cristos, nici a cita din Cuvântul
lui Dumnezeu sau a folosi Numele lui Isus (deşi acestea ar putea fi folosite
în l imba în care ne rugăm), ci pur şi s implu a vorbi în limbi. Demonii
înţeleg ce spunem. De obicei, cu simt o autoritate deosebită în interiorul
meu tăcând aceasta. Deşi în mod normal , nu înţeleg ce spun, eu sunt
conştient că poruncile şi afirmaţiile sunt făcute de Duhul Sfânt. De obicei
observ că vorbesc într-o limbă diferită de aceea pe care o folosesc cu
precădere în rugăciunile personale sau când II laud pc Dumnezeu.
O dată a venit la mine un tânăr să-mi ceară sfatul şi în t i m p ce-L
rugam pe Domnul să mă îndrume, m-am simţit călăuzii să poruncesc în
limbi. Aveam în interiorul meu convingerea faptului că am atins o zonji
adâncă şi ascunsă din domeniul legăturilor demonice . Cu toate că nu l-a
părăsit nici un demon în acel moment, am simţit că acele legături au slăbit.
Tânărul coopera cu mine şi în interiorul lui se împotrivea duşmanului .
Poruncile şi afirmaţiile în limbi au continuat pentru treizeci de minute,
t imp în care nu mi-a slăbit puterea, ' fanarul nu a simţit în interiorul lui
nimic în tot acest interval de t imp, doar stătea liniştit pe un scaun.
Apoi pe neaşteptate, fără vreun avertisment, el, sau mai bine zis demonii
au scos un strigăt puternic şi l-au aruncat cu faţa pe podea. în momentul în
care duhurile s-au manifestat, Domnul mi-a arătat numele acelei puteri
demonice: homosexualitate. Mai târziu am aflat că el a fost implicat în acest
păcat în urmă cu cincisprezece ani, când încă nu era convertit. Ne-am luptat
timp de două ore în mijlocul manifestărilor demonice.
Prin vorbirea în limbi sub călăuzirea Duhulu i Sfânt, aceşti demoni ,
ascunşi de mult t imp, au fost descoperiţi slăbindu-Ii-se puterea, ca apoi
să fie scoşi din viaţa lui. Sunt momente când trebuie să poruncim în limbi.
2.7 L E G A R E A ŞI D E Z L E G A R E A
„Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri
cu cine-i scot? De aceea ei vor Ji judecătorii voştri. Dar dacă Eu scot
afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a
venit peste voi. Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare, şi să-
ijefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare9 Numai atunci
îi va jefui casa" (Matei 12:27-29)
— 93 —
C â t e o d a t ă , c h e i a sau a r m a c a r e t r e b u i e folos i tă es te legarea
duşmanului . în ultimul incident menţionat în secţiunea precedentă, cât
t imp am vorbit în limbi pentru treizeci de m i n u t e , ş t iam că am legat
duşmanul şi tăcând aceasta, i-am slăbit puterea. Când simţi că trebuie să
foloseşti această metodă, trebuie să crezi că ceea ce spui se întâmplă.
Foloseşte-ţi imaginaţia şi priveşte-te îniăşurând şi legând duşmanul prin
fiecare afirmaţie pe care o faci:
„ N o i n e fo los im a u t o r i t a t e a î m p o t r i v a v o a s t r ă , lucrăr i a le
în tuner icu lu i . Vă legăm în N u m e l e lui Isus C r i s t o s . Vă a d u c e m la
neputinţă. Vă legăm atât de strâns, încât nu veţi mai putea lucra niciodată.
Voi deveniţi din cc în cc mai lipsiţi de putere. Voi sunteţi învinşi prin
moartea şi învierea lui Isus Cristos. HI este Cel care are cheile morţii şi
ale iadului. Noi îl reprezentăm pe Isus şi suntem puternici în El. Fiţi legaţi,
legaţi în Numele lui Isus. îţi mulţumesc Doamne pentru că duşmanul este
din ce în ce mai neputincios. El nu se poate împotrivi poruncilor noastre,
pentru că noi suntem triumfători în Cristos. D e m o n i , voi sunteţi legaţi,
în N u m e l e lui Isus, eliberaţi-1 a c u m pe acest copil al lui D u m n e z e u " .
Eu mă implic în totalitate atunci când mă rog, pentru că acţiunea mea
nu este numai o problemă a rostirii cuvintelor potrivite, ci şi o colaborare
conştientă şi voită cu Duhul Sfânt care este necesară în aceste circumstanţe.
Uneori, stau în picioare în timp cc vorbesc, alteori stau în genunchi sau mă
plimb. Adesea eu mă folosesc dc gesturi, pentru că noi legăm acele puteri
demonice, având de a face cu identităţi spirituale reale şi inteligente.
într-un sens mai profund, Satan a fost „ legat" prin dezarmarea lui în
m o m e n t u l învierii lui Cristos: ,J dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi
le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor
prin cruce". (Coloseni 2:15)
„Astfel, deci, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa
şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să
nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavoluf. (Evrei 2:14)
Scopul lui D u m n e z e u este ca prin Cris tos să „nimicească" sau (în
l i m b a g r e a c ă es te folosit c u v â n t u l „katargea" = „să reducă la
inactivitate") pe diavolul şi agenţii lui.
Capul Satanei a fost zdrobit (Geneza 3:15) şi el a suferit o lovitură
— 94 —
copleşitoare din partea Eliberatorului puternic. Deşi este dezarmat, cu
toate acestea el încă mai încearcă să-i înşe le şi să-i d is t rugă pe fiii
oamenilor. Va veni o zi când el va fi învins pentru totdeauna, dar până
atunci Biserica trebuie să i se împotrivească, impunând victoria lui Cristos,
proclamând înfrângerea Satanei.
Matei 18:18-20 ne vorbeşte de asemenea despre legare şi dezlegare
în N u m e l e lui Isus Cris tos : ,Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe
pământ, va fi legal în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat
în cer. Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesepe pământ
să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Mumele Meu, sunt şi Eu în
mijlocul lor."
Atâta vreme cât noi suntem în armonie unii cu alţii (nu un acord
simplu la nivel mintal , ci o armonizare, pentru că suntem călăuziţi dc
Duhul Sfânt), putem declara legarea puterilor duşmanului şi dezlegarea
sfinţilor lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne poate pune pe inimă c u m ar trebui
să ne rugăm şi ce ar trebui să spunem. Noi nu trebuie să încercăm să
a d u c e m la îndeplinire propri i le noastre planuri, ci trebuie să l u c r ă m
împreună cu Dumnezeu, deschizând cale liberă îndeplinirii planuri lor şi
scopuri lor Sale.
Când mă rog pentru eliberarea unei persoane, încep de obicei prin a-
i porunci duşmanului astfel: „îţi legăm activitatea în viaţa acestui om în
N u m e l e lui Isus." Uneori rostesc această poruncă doar o dată, alteori este
nevoie să petrec mai mult t imp pentru a declara legareaduhurilorascun.se.
Psalmul 149 ne arată autoritatea pe care o au sfinţii lui D u m n e z e u
împotriva puterilor spirituale. Astfel, în versetul 8 găsim scris: „.. .să lege
pe împăraţii lor cu lanţuri şi pe mai marii lor cu obezi de fier... "Ale lu ia !
2.8. M Ă R T U R I S I R E A DE I D E N T I F I C A R E
Obişnuiam să citesc de multe ori capitolul 6 din R o m a n i , dar mă
simţeam iruslrat. Ceea ce spunea acest capitol nu se potrivea cu experienţa
mea. Spunea că eram liber de păcat, dar cu ştiam că nu sunt. Cc era greşit?
De ce nu era valabil în cazul m e u ? Oare Cuvântul lui D u m n e z e u nu era
adevărat? Această variantă era imposibilă! în ultimă instanţă, mi-am dat
— 95 —
seama că în loc să pun la îndoială Cuvântul lui D u m n e z e u , mai bine era
să-L accept şi să îl mărturisesc. Pr ima dată când am tăcut acest lucru,
am simţit că mărtur iseam o minciună. Dar, dându-mi seama că dc fapt
Cuvântul lui Dumnezeu nu era o minciună, am continuat să-1 mărturisesc.
Credinţa a crescut treptat în in ima m e a şi adevărul din Cuvântu l lui
D u m n e z e u a început să devină o realitate în experienţa mea.
Deseori este necesară citirea şi meditarea întregului capitol 6 din
Romani. Victoria noastră împotriva Satanei este de fapt victoria lui Cristos
la care noi suntem părtaşi. Atunci când, prin descoperire (şi de fapt, doar
prin descoperire se întâmplă aceasta), înţelegem aceste adevăruri, putem
ţine cu tărie o mărturie a credinţei, care este extrem de puternică. Chiar
dacă nu î n ţ e l e g e m în total i tate aces te adevărur i , p u t e m totuşi să le
mărturis im, pentru că ele reprezintă adevărul. Duhul Sfânt poale să ne
facă să înţelegem aceste adevăruri prin mărturisirea noastră.
Romani capitolul 6 ne spune că atunci când Isus a murit pc cruce şi
noi am murit împreună cu FI. Natura noastră adamică, păcătoasă, a murit
împreună cu Isus. Când El a fost îngropat, noi am fost îngropaţi împreună
cu El. Când El a înviat din morţi şi noi am înviat împreună cu El la o
nouă viaţă. 2 Corinteni 5:17 spune: „Căci, dacă este cineva în Hristos,
este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au
făcut noi"
Identificându-ne cu Isus Cristos în moartea Lui, noi am ales să murim
faţă de p u t e r e a ş i c o r u p ţ i a p ă c a t u l u i , faţă de n o i î n ş i n e , faţă de
egocentrismul nostru, faţă de răzvrătirea noastră, dc planuri le noastre,
mândria şi reputaţia noastră, etc. N o i am ales să fim liberi de păcat şi de
noi înşine.
Identificându-ne cu înmormântarea Lui, noi spunem: „Eu sunt mort
şi nu mai exist pentru această lume. Păcatul nu mai are nici o putere asupra
mea pentru că eu sunt mort. Satan, dumnezeul acestui pământ, nu se poate
atinge de mine pentru că eu am murit şi sunt înmormântat; şi de asemenea,
el nici nu mă poate influenţa, pentru că prin moarte eu am fost eliberat de
sub puterea păcatului şi a Satanei ."
Dar măr tur i s i rea noastră nu se te rmină aici . N o i c o n t i n u ă m să
mărturis im că am fost înviaţi la o nouă dimensiune a vieţii cu Cristos.
Vechiul este în urmă şi a apărut noul. Ca şi copii ai lui D u m n e z e u , noi
stăm cu capul sus în neprihănire, în libertate, cu îndrăzneală ca biruitori.
Păcatul, boala nu au putere asupra noastră. Satan nu ne poate atinge
pentru că noi suntem în Cristos.
Dacă noi am experimentat respingere în timpul vieţii noastre, prin
aceasta duhuri le de respingere şi-au câştigat loc, de unde continuă să ne
tulbure. LJna din cheile pentru eliberare este să rost im în m o d repetat ce
am devenit noi în Cris tos :
„Duhuri dc respingere, eu vă leg în N u m e l e lui Isus. Voi nu aveţi
drept legal să continuaţi să mă chinuiţi, pentru că eu mă identific cu Isus
Cristos, Mântuitorul şi Eliberatorul meu. Când Isus a murit pc calvar, în
El am murit şi cu. Prin moarte şi îngropare, am murit faţă de această lume.
Am murit faţă de stăpânirea pe care o aveaţi peste mine. Eu am murit
faţă de stările emoţ ionale şi rănile care le provocaţi . Respingere, prin
moarte puterea ta este zdrobită. Eu sunt a c u m viu în Cristos. Puterea Lui
m-a eliberat. Dragostea Lui îmi u m p l e adâncurile fiinţei mele . Eu sunt
v i n d e c a t . E u s u n t î n t r e g i t . D o a m n e I s u s e , îţi m u l ţ u m e s c pentru
identificarea cu Tine. Am murit şi-am înviat. Respingerea nu arc loc în
viaţa mea, nu arc putere peste mine, pentru că cu nu mai aparţin naturii
adamice, ci a c u m eu sunt în Cristos. îţi mul ţumesc Ţie, D o a m n e Isuse,
pentru că aceste duhuri mă părăsesc chiar acum. Duhul Tău Sfânt lc
s lăbeşte legăturile şi această legătură demonică se des t ramă în acest
moment. Duhurile întunericului mă părăsesc cu fiecare expiraţie naturală.
Toate legăturile sunt distruse. Dragostea lui Dumnezeu mă umple. Eu sunt
eliberat."
Acest adevăr al identificării noastre cu Cristos este de o importanţă
deosebită. N o i nu v o m fi capabili să ne r id icăm de sub nici o legătură
satanică, dacă nu ne încredem tot mai mult în moartea şi învierea lui Isus
Cristos, idcnti l icându-ne cu El.
2.9. P O S T U L
în Noul Testament nu v o m găsi nici o poruncă specifică pentru a posti,
totuşi sunt pasaje prin care se înţelege că în anumite situaţii, creştinii vor
posti.
— 96 — — 97 —
,Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi
Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc'/ "Isus ie-a răspuns:
„Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când
mirele va ji luat de la ei, şi atunci vor posti" (Matei 9: 14-15)
Isus îi îndeamnă pe ucenici în Matei 6:16-18 ca atunci când vor posti,
motivaţ ia lor să fie curată: „Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare
posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor
că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti,
unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa, ca să le arăţi că posteşti nu oamenilor, ci
Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va
răsplăti."
Postul trebuie combinat cu credinţa. înainte de a găsi calea spre
eliberare, cu am apelat în mod constant la post şi rugăciune în timpul acelor
ani dificili. Postul era singura modalitate pe care o ştiam capabilă să ridice
intensitatea crizelor dc depresie care mă apăsau. Trebuia să treacă câteva
zile până când s i m ţ e a m o uşurare semnificativa de sub acea apăsare.
Privind acum în urmă, îmi dau seama că am asociat foarte puţină credinţă
cu postul , deşi D o m n u l a răspuns m o d u l u i în care L-am căutat. N o i
înv ingem numai prin credinţă, nu doar prin post . Strigătul meu era:
„ D o a m n e , la ceva. Ajula-mă! Te rog, s c h i m b ă - m ă . " E u plasam iniţiativa
pe umerii D o m n u l u i , aşteptând ca El să iacă ceva; dar iniţiativa trebuia
să vină din partea mea. Nu ştiam că eu eram cel care trebuia să mă eliberez.
U n e o r i , o per ioadă dc post (fie ea lungă sau m a i scurtă) p o a t e
contribui la ruperea legăturilor demonice. O putere deosebită este eliberată
atunci când o persoană posteşte cu credinţă, având o motivaţie corectă.
Ocazional, când consil icz pe cineva îi spun: „ D u p ă cc vei posti o zi (trei
zile sau poate o săptămână), noi ne vom ruga pentru eliberare, având astfel
terenul pregătit pentru bătăl ie ." Există deseori o putere şi o rezistenţă a
duşmanului care trebuie să fie slăbită prin post şi rugăciune.
In Bibl ic ne este relatată o împrejurare când ucenicii nu au fost
capabili să scoată afară un d e m o n , Isus fiind nevoit să le vină în ajutor.
Când ei L-au întrebat de cc nu au reuşit să scoată afară demonul , Isus le-
a răspuns: „„Acest soi de draci", le-a zis El „nu poate ieşi decât prin
rugăciune şi post. "" (Marcu 9:29)
— 98 —
Isaia 58 ne vorbeşte despre modul corect şi cel incorect de a posti.
Astfel, în versetul 6 ni se spune: ,Jată postul plăcut Mie: dezleagă
lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi,
şi rupe orice fel de jug."
2.10. P U N E R E A M Â I N I L O R
Isus a pus mâinile peste oameni şi El a zis că toţi credincioşii trebuie
să lăcă la fel. ( L u c a 4 : 4 0 ; Marcu 16:17,1.8)
Duhul Sfânt este transmis prin vase curate când cineva îşi pune
mâinile prin credinţă peste o persoană care are nevoie de eliberare.
Demoni i care se află în oameni reacţionează adesea într-un mod
zgomotos şi violent când sc face punerea mâini lor peste cei în cauză,
încercând să îndepărteze acele mâini de peste ei. Ei cunosc foarte bine
revărsarea Duhului Sfânt care urmează în urma punerii mâini lor şi nu
vor să fie părtaşi acesteia.
în situaţiile când consilicz pc cineva, de cele mai multe ori îmi întind
mâini le peste acea persoană când poruncesc duhuri lor să plece. Totuşi,
nu este neapărat necesar să îţi întinzi mâinile peste persoana pentru care
te rogi să fie eliberată. Am văzul mulţi oameni eliberaţi fără ca nimeni să
îşi pună mâinile peste ei în adunări le în care în mod public se lăceau
rugăciuni pentru eliberare. Dacă ai nevoie de eliberare, nu este necesar
să cauţi pc cineva care să-şi pună mâini le peste tine când se roagă.
Punerea mâini lor nu este o formalitate la care să apelezi. Trebuie să
cunoşti semnificaţia acestui act şi să realizezi ce se întâmplă în lumea
nevăzută. Când vei fi conştient de aceasta, vei folosi fiecare ocazie pentru
a transmite Duhul Sfânt în acest fel.
Uneori oamenii îmi relatează că simt o căldură sau un foc curgând
din mâinile mele în t i m p ce mă rog pentru ei. Eu personal nu am simţii
n ic iodată n i m i c , dar suni conşt ient în duhul meu de m o d u l în care
D u m n e z e u acţionează. Nu vă lăsaţi influenţaţi dc simţirile pământeşt i ,
atunci când slujiţi. Noi nu slujim pe un tărâm natural, ci pe unul spiritual.
Am totuşi o avertizare: „Punerea mâini lor este o practică spirituală
care poale fi folosită atâl pentru bine, cât şi pentru rău". Este posibil să
primeşti un transfer de putere care nu este din partea Duhului Sfânt.
— 99 —
Trebuie să Om selectivi cu cei pe care îi lăsăm să se roage pentru noi. Din
nefericire, sunt oameni care nu sunt în relaţie bună cu Dumnezeu. Unii sunt
plini de mândrie şi doresc să lie în centrul atenţiei, crezând că au o slujire cu
care de fapt nu au nimic în comun. în situaţia ideală, toţi creştinii ar trebui să
lie în stare să-şi pună mâinile unii peste alţii pentru a transmite binecuvântare,
dar cu tristeţe trebuie să admitem că lucrurile stau altfel.
Pe de altă parte, eu îi încurajez pe creştinii care nu sunt eliberaţi pe
deplin să-şi pună mâinile peste alţii şi să se roage pentru ei. Dacă un creştin
umblă cu sinceritate în lumină, îşi doreşte o eliberare mai mare, are o
inimă smerită, îşi iubeşte aproapele şi doreşte să transmită binecuvântare,
atunci el poate tace aceasta prin punerea mâinilor. Dumnezeu se va folosi
de oameni ca aceştia. El nu aşteaptă până când v o m fi desăvârşiţi. Putem
fi bolnavi şi totuşi Dumnezeu să îi vindece pe alţii prin noi. S-ar putea ca
frica să ne mai d o m i n e într-o anumită măsură şi totuşi D o m n u l să ne
folosească pentru a scoate afara* din alţii duhurile dc frică, aducând o nouă
dimensiune a păcii în viaţa lor, chiar dacă noi s u n t e m vase imperfecte.
Nu aştepta până când vei fi eliberat pe deplin pentru a-i vindeca sau
el ibera pe alţii. Es te important d o a r să ai i n i m a curată. Fii smeri t ş i
dependent de Isus Cristos. Roagă-te şi porunceşte prin credinţă. Transmite
binecuvântarea prin credinţă. Uneori, Domnul te va vindeca şi binecuvânta
în t imp ce tu slujeşti altora. Noi d ă m şi p r i m i m prin credinţă. Doar prin
credinţa noastră p r i m i m sau d ă r u i m binecuvântarea, nu prin ceea ce
s imţ im în plan fizic.
In ce priveşte locul în care să ne punem mâinile când ne rugăm, acesta
poate fi pe cap sau în orice alt loc. Când mă rog pentru bărbaţi, obişnuiesc
să îmi pun mâinile în zona stomacului pentru că cele mai profunde eliberări
vin din această regiune. Acest lucru este mai uşor dacă stau în lateral sau
în spatele persoanei pentru care mă rog. Cu toate acestea, eu nu îmi pun
mâna niciodată pe s tomacul unei femei şi nici nu ating o altă parte a
corpului ci. Cineva care se roagă pentru o persoană de sex opus , trebuie
să lie deosebit de înţelept pentru a nu oferi teren apariţiei păcatului. Atunci
când mă rog pentru femei, pe cât este posibil, colaborez cu o altă femeie
care să mă ajute în consil iere şi eliberare. Dacă bărbaţii se roagă pentru
bărbaţi şi femeile pentru femei, nu vor apare probleme în slujire.
2.11. M U Z I C A INSPIRATĂ D E D U H U L S F Â N T
Lumea noastră ar fi mai săracă fară muzică, la fel şi biserica. Duhul
Sfânt va unge muzica pe care EI o inspiră şi în felul acesta, este deschisă
o altă cale prin care p r i m i m împrospătare în mijlocul luptelor spirituale.
Când împăraţii lui Israel, Iuda şi E d o m l-au căutat pe Elisci pentru
a-i cere un sfat, D o m n u l i-a dat lui El i sc i un p l a n de luptă pentru
înfrângerea moabiţilor. Acest plan i-a fost dat în t imp ce se cânta. Elisci
a cerut să fie adus un cântăreţ cu harfa şi în t imp ce acesta cânta, puterea
Domnulu i a venit peste Elisei. ,Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harfa. "
Şi pe când cânta cântăreţul din arfă, mâna Domnului a fost peste
Elisei."(2 împăraţi 3:15)
Vedem din nou puterea muzicii inspirate de Duhul Sfânt în relatarea
despre David, care era chemat să cânte la arfa de fiecare dată când Saul
era chinuit de duhul rău. Muzica cântată de David îl înviora pe Saul şi
alunga duhul rău. „Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul,
David lua harfa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se
simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el." (1 Samuel 16:23)
Pentru a aduce a r m o n i e în casa ta, a lege înregistrări cu m u z i c ă
creştină bună pe care să le poţi asculta. Există multe a lbume bune din
care vei putea alege. Dar trebuie să fii selectiv în alegerea muzicii. Anumite
tipuri de muzică nu vor aduce ungerea Duhului Sfânt, ei de fapt vor
declanşa activităţi demonice.
Atunci când te afli în prezenţa Domnulu i şi rupi legături demonice
din viaţa ta, s-ar putea să te simţi întărit dacă vei asculta muzică în surdină
în locul în care te afli.
C â n t e c e l e care parafrazează adevărur i din Bib l ic au o v a l o a r e
deosebită în lupta noastră împotriva duşmanului . Noi putem mărturisi
cu buzele noastre prin cântări: identificarea cu Cristos, puterea sângelui
Lui, victoria noastră în Cristos şi aşa mai departe.
Shirley este autoare de cântece şi excelează în a pune versete din
Scriptură şi principii spirituale pe muzică. „Eu intru în viaţa învierii'" este
un cântec de biruinţă, după c u m reiese din cuvintele următoare:
„Eu intru în viaţa învierii.
Pentru că D o m n u l m-a eliberat de conflicte interioare,
— 101 — — 100 —
Ridică-te, ridică-te suflete ai meu şi ia-ţi victoria,
Stând pe promis iunea că eşti liber.
Eu ies din robie şi înfrângeri,
Sunt un soldai în armata Regelui Regilor,
Umblând în victorie,
Proclamându-mi libertatea!
Eu intru în viaţa învierii ."
© 1984 Shirley M. Powell
Eu personal am cântat acest cântec de multe ori. Deseori m-am simţit
asemeni unui soldat victorios, iar alteori nu. Eu cânt şi mărturisesc astfel
de adevăruri indiferent de ceea ce simt. Mărturisirea credinţei mele îi
permite lui D u m n e z e u să pună în practică tot mai mult aceste adevăruri
în experienţa mea.
2.12. D E O S E B I R E A D U H U R I L O R
Din cele nouă daruri sau mani testări ale Duhului Sfânt menţ ionate
în I C o r i n t e n i capi to lu l 12, unul d intre ele este cel mai folositor în
confruntarea cu duhuri le re le." . . . altuia, puterea să facă minuni; altuia,
proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia,
tălmăcirea limbilor..." versetul 10. Isus Cr i s tos nu ne-a lăsat să ne
confruntăm cu un duşman nevăzut, Iară să ne fi dat un dar adecvat acestui
d o m e n i u . Prin darul deosebiri i duhuri lor, ochii acelei per soane sunt
deschişi pentru a vedea (sau percepe) lucruri din lumea nevăzută, lucruri
care nu pot fi percepute cu ochiul sau cu înţelepciunea umană.
Orice credincios poate în anumite ocazii să folosească darul deosebirii
duhurilor. Chiar mai mult, noi suntem încurajaţi să folosim acest dar în
maturizarea noastră ca şi creştini. ,J)ar hrana tare este pentru oamenii mari,
pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească
binele şi răul." (Evrei 5:17). Totuşi, acesta este un dar care nu este dat tuturor,
ci este împărţit după cum doreşte Duhul Sfănt. ,f)ar toate aceste lucruri le
face umd şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte" (1 Corinteni
12:11) Dacă noi descoperim în viaţa noastră că în mod obişnuit avem
discernământ în lumea spirituală, atunci putem spune că avem acest dar
— 102 —
spiritual al deosebirii duhurilor. Sursa acestei revelaţii aparţine Domnului Isus
şi doar Lui I se cuvine slava pentru aceasta.
Recent, am răspuns unei chemări de a ajuta un tânăr creştin care
tocmai experimentase o cădere nervoasă. Acesta provenea dintr-un mediu
evanghelic unde nu se accepta ideea că şi creştinii pot fi demonizaţi. Crezul
lor i-a împiedicat să-1 poată ajuta pc acest tânăr. El era deprimat şi disperat,
crezând că şi-a pierdut mântuirea şi că era condamnat pentru veşnicie.
M-am rugat împreună cu el, mustrând duşmanul după cum mă călăuzea
Duhul Sfânt. După jumătate de oră de rugăciune, deşi el nu a simţit nici
un fel de mani fes tăr i , a fost e l iberat în m a r e m ă s u r ă de d e p r i m a r e ,
recăpătându-şi s iguranţa mântuiri i . în noaptea următoare, el a dormit
adânc pentru prima dată după luni de zile, fără a lua medicamente . Trei
zile mai târziu, el a fost externat din spital. Când am mers să mă rog din
nou pentru el, mi-a spus că se întrebase deseori dacă demonii erau cauza
p r o b l e m e l o r sale ş i dacă exista c ineva care să aibă darul deosebir i i
duhuri lor să-i poată confirma că lucrurile erau aşa cum a crezut el. L-am
asigurat că eu personal cunoşteam mulţi oameni care au primit acest dar
şi care îl foloseau pentru a sluji Trupului lui Cristos, Biserica.
Acest dar al deosebirii duhurilor nu este restrâns doar la deosebirea
demonilor. Acesta este folosit şi pentru a discerne ceea ce face Duhul Sfănt,
pentru a discerne duhul omului şi prezenţa îngerilor. Ioan Botezătorul a văzut
Duhul Sfanţ venind peste Isus în chip de porumbel: ,£)e îndată ce a fost
botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi
a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind
peste El." (Matei 3:16) Isus a putut discerne că în duhul lui Natanael nu era
vicleşug: „Isus a văzut pe Natanael venind fa El şi a zis despre el; „Iată cu
adevărat un Israelit, în care nu este v7c7e.;?/g\"(Ioan 1:47) De asemenea, şi
Ilic şi-a dat seama de prezenta îngerilor: „Slujitorul omului lui Dumnezeu s-
a sculat dis-de-dimineală şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu
cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum
vom face? " El a răspuns: „Nu le tenie, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât
cei cu ei. " Elisei s-a rugat şi a zis:,. Doamne, deschide-i ochii să vadă. " Şi
Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de
care de joc împrejurul lui Elisei." (2 împăraţ i 6:15,16,17)
— 103 —
în t imp ce consi l iam un om în inima căruia erau multe resentimente
şi amărăciune, am subliniat nevoia de iertare .şi pocăinţă. în aparenţă el
părea convins de acest lucru, şi-a aminti t de anumiţi oameni şi situaţii şi
„s-a pocăit*' cerând iertare. Când am început să ne rugăm împotriva
duhuri lor care îi cauzau problemele, am reuşit să discern că cl nu a fost
s incer şi nu a avut o pocăinţă reală. Atunci l-am întrebat: „Mai există
încă neiertare în inima t a ? " Bl mi-a răspuns că nu. Nc-am rugat din nou,
dar am că el nu a spus adevărul. L-am întrebat a doua şi a treia oară acelaşi
lucru, dar e l m i - a d a t a c e l a ş i r ă s p u n s negat iv . D a r p e n t r u că eu
„ c u n o ş t e a m " prin Duhul Sfânt adevărul, m-am întors plin dc încredere
către cl şi i-am spus: „Tu minţi, pentru că nu i-ai iertat pe aceşti oameni.
Eu am un cuvânt din partea Domnulu i pentru tine. Acest cuvânt este:
„POCĂIEŞTE-TE!""
Fiind confruntat cu adevărul, el a recunoscut că nu i-a iertat şi că
nici nu-i va ierta. El a ieşit mânios ca o furtună din biroul meu şi nu a
mai revenit niciodată în biserică. D u p ă câteva săptămâni dc la acest
eveniment, a fost trimis la închisoare. Ul t ima dată când am auzit despre
el, se afla internat într-un spital dc boli mentale şi se afla sub un tratament
psihiatric. Noi suntem cu atât mai răspunzători cu cât şt im mai mult .
Acestui om i s-a arătat ce este binele şi i s-a oferit ocazia pocăinţei, dar
el a întors spatele luminii, atrăgându-şi o c o n d a m n a r e marc asupra lui.
Darurile spirituale, în special deosebirea duhuri lor şi cuvântul de
înţelepciune dau posibilitatea consil ieri lor să ajungă rapid la rădăcina
problemelor, astfel economisindu-se mult t imp.
Cu câteva luni în urmă, un bărbat stăpânit de viciul fumatului a fost
mântui t ; dar în loc să renunţe, el a începui imediat să fumeze de două ori
mai mult. Când mi-a mărturisit nevoia şi mi-a cerut să mă rog pentru el,
am putut să discern existenţa duhuri lor dc neputinţă şi dc frică dc eşec şi
mi-am dat seama că acestea erau rădăcina şi cauza viciului său. El mi-a
mărturisii că întotdeauna avea sentimentul de eşec, dar rostea „vorbe mar i "
încercând să-i impresioneze pe cei din jur. M-am rugat t imp dc o oră,
poruncind zdrobirea acestor legături interioare, până când m-am simţit
călăuzit să încetez. Nu mult după aceasta el a veni t la mine nedumerit si
mi-a spus: „Nu pol să înţeleg ce s-a întâmplat. Tu nu te-ai rugat pentru
— 104 —
problema m e a în legătură cu fumatul, dar eu sunt a c u m liber." I-am
explicat că, prin descoperirea dată de Duhul Sfânt, noi am zdrobit sursa
care a permis turnatului să-1 controleze.
Recent, o tânără ne-a cerut să ne rugăm pentru ea. Ea fusese implicată
în câmpul de misiune, dar a trebuit să renunţe din cauza unei căderi psihice,
îngrijorarea ei era legată de o problemă de sănătate, dar Domnul vroia să
pă t rundă mai adânc . Am putut să d iscern în interiorul ei o legătură
demonică puternică, care se manifesta prin ură faţade propria ei persoană,
ceea ce a determinat-o să nu se iubească pe ea însăşi şi să nu aibă o părere
bună despre persoana ei. Ea a recunoscut că aceasta era problema majoră
a vieţii ci şi noi am început să ne rugăm, poruncind demoni lor să plece.
După doar o singură sesiune dc rugăciuni pentru eliberare, ea a s imţii
schimbăr i adânci în personal i tatea ei şi era încântată de perspect iva
devenirii unei persoane noi.
Prin darul deosebirii duhurilor, noi p u t e m să cunoaştem mult mai
multe lucruri despre duhuri le rele, decât doar să le percepem prezenţa.
Prin acest dar putem să cunoaştem: numele demonilor, puterea legăturilor
într-un anumit domeniu, împotrivirea acestora, de asemenea p u t e m să le
vedem reacţiile şi slăbirea legăturilor pe măsură ce sunt legaţi şi li se
porunceşte să plece. Putem să-i vedem părăsind o persoană, pulem să ştim
dacă legăturile lor sunt zdrobite complet sau doar parţial, putem vedea
dacă sunt şi alte duhuri asociate cu cele cărora le poruncim să plece. Acest
dar ne ajută să şt im dacă persoana în cauză îşi îndeplineşte partea ei şi
cooperează cu noi pentru a fi eliberată, putem cunoaşte nivelul de credinţă
al acelei persoane şi aşa mai departe. Pentru a fi călăuzit nu trebuie să
existe o a n u m i t ă manifestare exterioară. Deosebirea duhur i lor este o
înştiinţare, o percepere primită prin Duhul Sfânt.
Darul deosebirii duhuri lor poate opera în mod diferit prin diferiţi
oameni . Pot ti mai mulţi oameni adunaţi în acelaşi loc şi toţi să opereze
în acest dar al deosebirii duhurilor, dar fiecare cu o profunzime diferită
de percepere.
Deosebirea duhuri lor este strâns legată de cuvintele de cunoştinţă şi
de înţelepciune. Toate acestea sunt daruri de revelaţie.
în t i m p ce darul d e o s e b i r i i d u h u r i l o r dă o i m a g i n e a lucrăr i i
— 105 —
duşmanului, cuvântul de cunoştinţă ne dă posibilitatea să descoperim când
a fost declanşată şi cc a cauzat acea problemă, etc. Când m-am rugat
pentru cineva am putut să discern existenţa duhurilor de respingere, apoi
printr-un cuvânt de cunoştinţă am atlat că puterea acelor legături demonice
a fost întărită în t impul adolescenţei, când acea persoana era să se înece.
D e a s e m e n e a , a m p u t u t să-i s p u n t i m p u l , locul ş i c i r c u m s t a n ţ e l e
incidentului respectiv. Astfel de manifestări ale Duhului lui Dumnezeu îi
arată celui în cauză grija personală şi dragostea Lui şi îl ajută să-şi pună
în practică credinţa pentru a primi eliberarea.
Biserica are mare nevoie ca toate darurile Duhului Sfânt să opereze
la potenţialul lor maxim. Noi , creştinii din vest, suntem deseori „prea
deştepţi" , „prea educaţ i " , „prea încrezători în forţele noastre p r o p r i i " şi
nu suntem destul dc „ c o p i i " în credinţă şi dependenţă faţă de Dumnezeu.
Chiar şi multe biserici penticostale sau charismalice au fost infiltrate de
t e r m e n i ş i m e t o d e ale p s i h o l o g i e i m o d e r n e , r e s p i n g â n d p u t e r e a ş i
înţelepciunea Duhului Sfânt.
Ţineţi minte: - legăturile demonice spirituale sunt zdrobite doar cu
arme spirituale. „Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse Jitii
pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe
întăriturile." (2Corinteni 10:4)
Toţi credincioşii, în special cei care au responsabilităţi de conducere
şi consiliere ar trebui să-şi dorească cu sinceritate să aibă daruri spirituale.
„Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai
ales să proorociţi" (1 Corinteni 14:1)
C A P I T O L U L 8
— 107 —
CHEIA CREDINŢEI
Există două lumi diferite. Una dintre ele este lumea materială, care este vizibilă,
dar trecătoare. Alta, este lumea spirituală care este invizibilă, dar veşnică.
Aşa cum noi am intrat în realitatea acestei lumi trecătoare printr-o
naştere fizică, tot aşa intrăm în realitatea lumii spirituale a împărăţiei lui
Dumnezeu printr-o naştere spirituală.
Isus a zis: „.. .Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte
din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3:3) El a zis de
asemenea: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din
Duh, este duh" (Ioan 3:6) Când o persoană îşi predă viaţa D o m n u l u i ,
venind cu pocăinţă şi credinţă la Isus Cristos, are loc un miracol în viaţa
lui. Duhul Sfânt îi dă o viaţă nouă, înviind duhul acelei persoane pentru
D u m n e z e u . Astfel, el devine un membru în familia lui D u m n e z e u şi
pr imeşte darul vieţii veşnice. I se oferă acces în prezenţa lui D u m n e z e u
şi începe o relaţie cu El.
Această naştere nouă are loc printr-o acţiune a credinţei. Credinţa
ne este dată pentru ca noi să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. „.. . căci
prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci
este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2:8). Această credinţa dată este doar
o măsură de credinţă. Aceasta trebuie să crească pentru ca noi să p u t e m
să îl apreciem pe D o m n u l şi puterea împărăţiei Lui.
înainte ca această naştere din nou să aibă loc, noi suntem legaţi de lumea
materială în care trăim prin simţurile noastre: văz. pipăit, gust, auz, miros.
Noi suntem călăuziţi de cunoaşterea data prin percepţie şi nu de cunoaşterea
dată prin revelaţie divină. După ce are loc naşterea din nou, Duhul Sfanţ ne
descoperă Cuvântul lui Dumnezeu care ne oferă o cunoaştere bazată pc
revelaţie. Astfel, această împărăţie invizibilă devine pentru noi un lucru real.
Prin aptitudinile duhului nostru începem să vedem (să percepem) această lume
nouă. Noi suntem mântuiţi prin credinţă şi umblăm prin credinţă.
DEFINIŢIA CREDINŢEI
„.S7 credinţa este o încredere neclintitei în lucrurile nădăjduite, o
puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd." (livrei 11:1)
în versiunea ampli li cată a Noului Testament, acest verset arată în felul
următor: ,jŞi credinţa este o asigurare (o confirmare, un act de proprietate)
a lucrurilor pentru care (noi) sperăm, fiind o dovadă a lucrurilor pe care
(noi) nu le vedem şi convingerea că aceste lucruri sunt reale — credinţa
percepe ca un fapt real ceea ce nu este descoperit simţurilor noastre ".
Cuvintele „credinţă" ş i„a crede" au aceeaşi rădăcină în limba greacă.
Cuvântul pentru „credinţă" este ,pislis"- un substantiv, iar pentru „a crede"
este ^jjisleuo"- un verb. Putem deci spune că exercitarea (folosirea) credinţei
însemnă a crede şi a crede înseamnă exercitarea (folosirea) credinţei. Un
credincios este acela care are credinţă. Cel care arc credinţă este credincios,
într-un cuvânt: un credincios este acela care crede Cuvântul lui Dumnezeu.
Noi putem să fim părtaşi prin credinţă la bogăţii le împărăţiei lui
Dumnezeu. în legătură cu dobândirea acestor bogăţii -
Credinţa este: 'r Acţiunea de a păşi înainte, bazat pe Cuvântul lui D u m n e z e u
> Puterea care aduce promisiunea lui Dumnezeu într-o formă palpabilă
"> Asigurarea că ceea ce tu nădăjduieşti, este acum al tău
y Convingerea că bogăţii le nevăzute sunt a c u m în posesia ta
> Mărturisirea recunoştinţei faţă de promisiunile împlinite
S P E R A N Ţ A spune: " Eu VOI p r i m i . "
C R E D I N Ţ A spune: " Eu AM pr imit . "
CHEMAREA LA UMBLARE PRIN CREDINŢĂ
„ ...pentrucă umblăm prin credinţă, nu prin vedere. "(2 Corinteni 5:7)
,. Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege,
este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi. "(Galatcni 3:11)
— 108 —
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai
trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în
(rup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a
dat pe Sine însuşi pentru mine." (Galateni 2:20)
Tu şi eu suntem chemaţi să umblăm prin credinţă. Umblarea noastră
creştină a început cu predarea noastră prin credinţa lui Isus Cristos. Tot
ceea ce p r i m i m de la D u m n e z e u prin in termediu l credinţei . Iertare,
vindecare, eliberare, călăuzire, protecţie, e t c , toate acestea sunt primite
prin credinţă.
Tu ai comunicat cu lumea trecătoare prin intermediul simţurilor pe tot
parcursul vieţii tale. Poate că acum, venind la Cristos, tu încerci să te raportezi,
să ai o relaţie cu lumea spirituală tot prin intermediul simţurilor. Acest lucru
nu va ti posibil. Simţurile tale trebuie să intre sub stăpânirea (controlul) duhului
tău. Duhul tău, ca sursă a credinţei, trebuie să deţină controlul. Tu trebuie să
începi să umbli în lumina cunoaşterii bazate pe revelaţie, ca adevăr primit
prin Cuvântul lui Dumnezeu. Tu ai legătură prin duhul tău cu împărăţia şi
Cuvântul lui Dumnezeu, nu prin simţurile tale.
SĂ FII PE PLACUL LUI DUMNEZEU PRIN CREDINŢĂ
„P/7// credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă
moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci
înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Şijciră credinţă este cu neputinţă să jîm plăcuţi Lui! Căci cine se apropie
de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-
L caută" (Evrei 11:5-6)
Enoh a umblat cu D u m n e z e u şi a fost pe placul lui Dumnezeu. Dc
cc? Datorită credinţei lui. Vrei ca tu să Iii pe placul lui Dumnezeu? Atunci,
tu trebuie să umbli prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cât de tari pot fi aceste
cuvinte: „. ..Şi fără credinţă este cu neputinţă să l îm plăcuţi L u i ! " ...Este
imposibil!
— 109 —
M-am rugat Domnului mulţi ani, cerându-I continuu să mă schimbe
şi să mă elibereze. M-am rugat ore întregi în fiecare zi, am citit Cuvântul
în mod regulat, am memorat sute de versete din Biblie şi am postit adesea,
dar nu am fost eliberat. Dacă cineva era disperat, acela eram eu. Am lacul
tot ce mi-a stat în putinţă să-1 dau m â n ă liberă lui Dumnezeu. Am vizitat
biserici şi am ieşit la amvon când s-au făcut chemări la rugăciune, dar nu
am fost atins niciodată. Se părea că întotdeauna era altcineva care primea
binecuvântarea, deşi eram convins că şi cu î l căutam pc D u m n e z e u cu
aceeaşi ardoare ca oricare altul.
Obişnuiam să strig mereu: „ D o a m n e , Tu spui în Cuvântul Tău că
dacă Te v o m căuta cu toată inima, Te vom găsi. Ce înseamnă „toată
in ima"? C u m pot să Te caut mai mult decât o fac a c u m ? "
în final, după ce am petrecut un an întreg în post şi rugăciune, am
ajuns într-un m o m e n t în care am simţit că mi-am epuizai toate resursele
investite în năzuinţe şi căutări. E r a m extenuat atât spiritual cât şi fizic.
Mă aflam la capătul puterilor.
în acest m o m e n t de slăbiciune, D o m n u l mi-a atras atenţia asupra a
două lucruri: lucrarea lui Isus la Calvar şi cheia credinţei. Primul dintre
ele, lucrarea lui Isus la Calvar, era jertfa perfectă pentru o răscumpărare
(mântuire) deplină. D u m n e z e u Şi-a făcut deja partea pentru a-mi asigura
eliberarea. C h e i a credinţei era cel de-al doilea luciii pe care D u m n e z e u
mi L-a descoperit. A c u m , eu eram cel care trebuia să-mi fac partea - să
primesc prin credinţă ceea ce-mi asigura Calvarul . Am spus: „ D o a m n e ,
eu sunt un om mort. Am murit faţă de această lume, faţă de abilitatea şi
puterea m e a . " Atunci am auzit şoapta Duhului Sfanţ în inima mea, zicând:
„ R i d i c ă - t e ! " Ş i eu L-am întrebat : „ C u m D o a m n e ? " El mi-a răspuns
s implu: „Prin c red inţă ! "
Cuvintele „prin credinţă" au răsunat în inima m e a şi am început să
cercetez Scripturile. Mi s-au deschis ochii ca să văd c u m aş putea să-mi
folosesc credinţa. în t imp ce începeam să cred, a apărut punctul de cotitură.
Din acel m o m e n t , am p o m i i pe calea spre eliberare. Am început să mă
ridic încetul cu încetul din starea dc depresie şi disperare. Credinţa era
cheia care deschidea lacătul. A c u m mi se deschidea calea spre eliberare.
Puteam să-I fiu pe plac lui D u m n e z e u prin credinţă.
Putem să ne r u g a m şi să stăruim cât vrem după placul nostru, dar
dacă nu o facem c u m o cere D u m n e z e u , v o m rămâne în cont inuare în
nevoi. Doar prin credinţă îi putem fi pe placul lui D u m n e z e u !
PUTEREA CREDINŢEI
Credinţa este atât de puternică, încâl este nelimitată în posibilităţi.
Când ucenicii şi-au exprimat preocuparea în legătură cu intrarea unui om
bogat în împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „La oameni lucrul acesta
este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă" (Matei 19:26)
în Marcu 9:17-29 citim despre ucenici că nu puteau scoate afară un duh rău
dintr-un băiat epileptic care era surd şi mut. Tatăl băiatului a trebuit să vină cu
copilul la Isus şi când El a auzit ce s-a întâmplat a zis: „O, neam
necredincios!"... „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? "" Isus se
simţea frustrat din cauza lipsei lor de credinţă. Când duhul rău l-a trântit pe copil
jos în convulsii, tatăl L-a implorat pe Isus, zicându-I: „Dar dacă poţi face ceva,
fie-ţi milă de noi şi ajută-ne. " Atunci Isus i-a răspuns: „ Tu zici: „Dacăpoţi.'"...
Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.1"
în M a t e i 19:26 I s u s a z i s că t o a t e l u c r u r i l e s u n t p u t i n ţ ă „cu
Dumnezeu " A c u m îl vedem zicând ,, Toate lucrurile sunt cu putinţă celui
ce crede!" Aceasta înseamnă că prin Cuvântu l lui D u m n e z e u există
posibilităţi nel imitate pentru cei care au credinţă.
Deoarece credinţa eliberează o putere atât de mare, noi trebuie să
fim atenţi ca să o folosim într-un mod corect. Unii credincioşi îşi folosesc
credinţa în primul rând pentru îmbunătăţ i rea condiţiei lor mater ia le ,
dorindu-şi din ce în ce mai mult . Folosirea credinţei noastre pentru a
dobândi o stare materială şi financiară mai bună nu este greşită, dar dacă
a jungem să fim preocupaţ i prea mult de acest d o m e n i u , crezând că
binecuvântările lui Dumnezeu sunt echivalente doar cu „lucruri materiale",
atunci atitudinea noastră faţă de credinţă este greşită. în această carte
noi p u n e m a c c e n t u l pe credinţa care e l iberează b i n e c u v â n t ă r i l e lui
Dumnezeu pentru spirit, suflet şi trup. Scriptura nu lasă nici o îndoială
că este voia lui D u m n e z e u ca noi să trăim în libertate şi sănătate.
— 111 —
SURSA CREDINŢEI
Credinţa vine prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Astfel, credinţa vine în urma
auzirii; iar axizirea vine prin Cuvântul lui Hristos. " (Romani 10:17)
Dacă vrem să a v e m credinţă, noi trebuie să a u z i m Cuvântu l lui
Dumnezeu. Noi nu trebuie să cerem credinţă. Nu are rost să ne rugăm în
felul următor: „ D o a m n e , eu nu am credinţă. Te rog dă-mi ceva credinţă."
Dacă noi v rem să p r i m i m credinţă, atunci trebuie să ci t im şi să medi tăm
Scriptura. Doar citirea pasajelor din Biblie (logosul-cuvântul scris) nu
va aduce credinţă; ci noi trebuie să avem inimile ancorate în Domnul şi
în Cuvânt. Atunci Duhul Sfânt va putea lua părţi din logos, care este
Cuvântul scris, şi să le aducă la viaţă în duhul nostru. Credinţa este
eliberată după ce aceste pasaje prind viaţă şi devin rhema pentru noi.
Logos-u\ devine rhema. (Cuvântul scris devine Cuvântul care dă viaţă.)
Opreş tc- te din a mai cerc c r e d i n ţ ă , m a i b ine v i n o îna intea lui
D u m n e z e u prin Cuvântul Lui. Selectează versete care vorbesc despre
credinţă şi citeşte pasajele din Biblie care îţi relatează ce ai devenit tu în
Cristos. Nu tc lupta să înţelegi cu mintea, ci doar păstrează-ţi mintea
deschisă. Cuvântul îşi va face propria lucrare în tine odată cu trecerea
săptămânilor sau a lunilor şi Duhul Sfânt - învăţătorul ţi se va descoperi.
S-ar putea să nu observi c u m îţi creşte credinţa în viaţa de zi cu zi, dar pe
măsură ce vor trece săptămânile, lunile sau anii, cu siguranţă vei observa
o diferenţă. Acest proces este asemănător seminţei care este semănată:
creşte, se maturizează şi în final este recoltată, cu toate că dezvoltarea ei
nu poate li observată într-un interval scurt de t imp. (Marcu 4:26-29)
MĂSURA CREDINŢEI
Fiecare creştin are o măsură de credinţă „ ...potrivii cu măsura de
credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. " ( R o m a n i 12:3)
Această măsură de credinţă este diferită dc la o persoană la alta, dar
măsura de credinţă a fiecărei persoane trebuie să crească continuu. Pavel
Ie spunea tesaloniccnilor în legătură cu credinţa lor:,. Trebuie să mulţumim
— 112 —
totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că
credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi
toii faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult. " (2 Tesaloniceni 1:3)
'fu nu trebuie să-ţi compari credinţa cu a altor persoane şi nici să iii
gelos pe credinţa altuia ci trebuie să-ţi foloseşti măsura de credinţa pe
care o ai. Vei descoperi că dacă îţi foloseşti credinţa alunei ea va creşte.
în t imp ce înveţi să îţi foloseşti măsura de credinţă pe care o ai, vei
fi încurajat de rezultatele obţinute. în final, vei descoperi că Domnul
lucrează cu tine, că nu mai este departe sau aparent nepăsător, ci El este
cu tine şi nevoile tale vor fi împlinite. Tu le vei bucura chiar dacă vor fi
lupte istovitoare. începe prin a-I mul ţumi lui Dumnezeu pentru măsura
de credinţă primită.
CREDINŢA SE RAPORTEAZĂ LA LUCRURILE NEVĂZUTE
„Şi credinţa este o încredere (în traducerea amplificată a Bibliei -
dovadă) neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare
despre lucrurile care nu se văd. " (Evrei 11:1)
Dovada arată existenţa unui lucru. Esle imposibil să ai dovada unui
lucru care nu există. Credinţa esle dovada noastră în lucrurile spirituale.
Ochii fizici (naturali) nu pot să vadă împărăţia lui D u m n e z e u cu
resursele ei nel imitate care ne sunt disponibi le prin Calvar. Efeseni 1:3
ne s p u n e că D u m n e z e u : „...ne-a binecuvântai cu lot felul de
binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. "
Doar pentru motivul că noi nu vedem această lume şi resursele ci,
nu însemnă că ca nu există. Dc fapt, lumea nevăzută (invizibilă nouă)
este mai reală decât cea văzută (vizibilă) prin faptul că ea esle veşnică.
Lumea noastră a avut un început şi va avea un sfârşit, pe când lumea
nevăzută este veşnică şi în această lume noi p u t e m ajunge prin credinţă.
Dacă cu aş ţine în palma deschisă o monedă şi aş spune unui grup de
oameni: „Priviţi, am o monedă în mână."; ei nu ar avea nevoie de credinţă
ca să accepte ceea ce eu spun pentru că ei văd moneda. Dar dacă aş pune
— 113 —
moneda la spate şi aş zice: „în mână am o m o n e d ă " ; ci ar trebui să decidă
să accepte sau nu ceea ce spun eu. Pentru că nu pot să vadă, ei trebuie să
aleagă să creadă sau să nu creadă. Decizia lor sc va baza pe încrederea
lor în cuvântul meu. Incapacitatea lor de a vedea moneda nu dovedeşte
că ea nu este acolo. M o n e d a există dar ei trebuie să creadă ceea ce spun
eu pentru a ştii acest lucru.
Prin Isus Cristos au fost puse la dispoziţia noastră în lumea nevăzută şi
vastă rezerve pentru fiecare nevoie. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune acest
lucru. Noi trebuie să alegem să credem sau să nu credem Cuvântul lui
Dumnezeu. Pentru că nu vedem aceste rezerve, nu înseamnă că ele nu există.
Acestea sunt reale şi sunt acolo ca să întrăm în posesia lor. Credinţa noastră
este dovada existenţei şi a realităţii lor. Credinţa este dovada existentei
lucrurilor care nu pot Ii văzute. Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul.
Dumnezeu nu minte, pentru că El nu poate să mintă..... .făgăduite mai înainte
de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă " (Tit 1:2) Cuvântul Lui
trebuie crezut. Credinţa vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.
în 2 Samuel capitolul 6 ni sc relatează o întâmplare despre un împărat al
Siriei care a trimis o armată numeroasă cu cai şi care de luptă pentru capturarea
profetului Elisei. Armata venise în timpul nopţii şi înconjurase cetatea. Când
slujitorul lui Elisei s-a trezit dimineaţa devreme, s-a înfricoşat de ceea ce a
văzut. Cu toate acestea, Elisei nu s-a tulburat, pentru că cl nu a văzut doar
planul natural (ceea ce era vizibil), ci a văzut şi lumea spirituală, de aceea a
zis slujitorului său:, Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei
cu ei. " Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă. ""
(vers. 16,17) Era aceasta o rugăciune neobişnuită? NU. Elisei se ruga ca
slujitorul lui să poată vedea lumea spirituală. Exista o lume nevăzută de
slujitorul său. O lume reală! Doar pentru că slujitorul nu putea s-o vadă, nu
însemna că această lume nu exista. Această lume spirituală exista, dar până
când ochii lui nu i-au fost deschişi, cl nu a putut s-o vadă: „ . ..Şi Domnul a
deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc
împrejurul lui Elisei. "(vers . 17)
El isei era un om al c red inţe i . C r e d i n ţ a lui se raporta la l u m e a
nevăzută. Credinţa lui a fost pe placul lui D u m n e z e u şi ca a adus o
eliberare prin intermediul îngerilor.
114 —
CREDINŢA - O CALE PENTRU A PRIMI
„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite... "
(Evrei 11:1)
Credinţa este calea (modalitatea) prin care pr imim ceea ce nădăjduim.
Credinţa şi speranţa lucrează împreună, dar doar prin credinţă pr imim
promisiunile lui D u m n e z e u , nu prin speranţă. Mulţi creştini consideră că
au credinţă, când de fapt ci au doar speranţă.
Speranţa se raportează la viilor. Credinţa se raportează la prezent.
Speranţa s p u n e : „Eu VOI FI e l iberat . " Credinţa spune: " Eu SUNT
eliberat."
Aceasta nu înseamnă subestimarea speranţei. Speranţa poate fi definită
ca o aşteptare mentală, încrezătoare în bine şi care este extrem de importantă.
Niciodată nu vei avea credinţă, dacă nu ai speranţă (cu ţoale că poţi avea
speranţă, dar fără să ai credinţă). îmi aduc aminte că odată eram atât de
disperat, încât am pierdut aproape orice urmă de speranţă. Este îngrozitor să
te afli într-o situaţie în care să nu ai nici o speranţă.
Speranţa este importantă, dar ca singură nu este suficientă. Ani de
zile am trăit cu speranţa în viitor, spunându-i dc nenumărate ori lui Shirley:
„într-o zi voi fi diferii. Isus mă va vindeca într-o zi. într-o zi voi fi liber."
Dar acea zi era întotdeauna în viitor, nu aveam posibilitatea să ajung la
ea, fiind asemănătoare proverbialului morcov care era fluturat înaintea
măgarului. Ceea ce cu credeam că esle credinţă, era de fapt doar speranţă.
Speranţa a răsărit pentru mulţi dintre voi în t imp ce citiţi această carte,
în mintea voastră s-au născut speranţe de bine şi binecuvântare şi poate
tu spui: „Văd că există în sfârşit un răspuns şi pentru m i n e . " Dacă tu
vrei să aduci la viată lucrurile la care speri, atunci va trebui să-ţi canalizezi
speranţele prin făgaşul credinţei.
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care
o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în
nădejde.'" (Romani 15:13)
Unii obişnuiesc să zică: „Doamne, eu voi crede când voi avea bucurie
şi pace." Dar Cuvântul Iui D u m n e z e u ne spune mai întâi să credem şi
apoi vor veni bucuria şi pacea. Nu puneţi căruţa înaintea calului.
— 115 —
CUM FUNCŢIONEAZĂ CREDINŢA?
Există principii pe care trebuie să le cunoaştem pentru a pune în
mişcare credinţa ca să p r i m i m binecuvântări le lui Dumnezeu. Desigur
că prin ascultarea faţă de Dumnezeu, binecuvântările vin în viaţa noastră,
chiar iară să le cerem. Dar răspunsuri le la anumite nevoi fizice, psihice
sau spir i tuale vor l i p r i m i t e doar ins i s tând înaintea lui D u m n e z e u ,
primindu-le prin credinţă.
într-o e x p r i m a r e s implă, pr incipi i le pentru a p u n e în funcţiune
credinţa sunt următoarele:
A. Primeşte prin rugăciune
B. Pune temelia prin mărturisire.
în Marcu capitolul 11, Isus i-a învăţat pe ucenici c u m să folosească
credinţa prin exemplul blcstemări i smochinului neroditor. Haideţi să
privim cu atenţie la acest pasaj:
„ 12. A doua zi, după ce au ieşit din Bel ani a, Isus a flămânzit,
13. A zărit de departe un smochin, care avea frunze, .şi a venit să
vadă poale va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit
decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14. Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „în veac să nu mai
mănânce nimeni rod din tine!" Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.
19. Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
20. Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut
uscat din rădăcini.
21. Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi i-a zis lui Isus:
„Invăţătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s-a uscat. "
22. Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23. Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:
„Ridică-te şi aruncă-le în mare " şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci
va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerul.
24. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să
credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. " (Marcu 11:12-14; 19-24)
A. P R I M E Ş T E PRIN R U G Ă C I U N E
în pasajul din Marcu capitolul 11, care a fost citat mai sus, Isus a
spus: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să
credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. " (versetul 24) Ordinea progresivă
este următoarea:
1. „ Cereţi când vă rugaţ i "
2. „ C r e d e ţ i "
3. „ Veţi avea".
1. „("creţi când vă rugaţ i" - Noi trebuie să-I cerem Tatălui în Numele
lui Isus eliberarea noastră odată pentru totdeauna, ştiind că Isus Cristos
ne-a asigurat o răscumpărare deplină prin Calvar şi cunoscând că voia
lui Dumnezeu pentru noi este să (im liberi.
2. „ C r e d e ţ i " - Odată ce aţi cerul darul, Isus a zis: „Să credeţi că 1-
aţi şi p r i m i t " Credinţa este în prezent - ACUM. Eu cred că am primit.
Chiar dacă eu nu pot vedea ceea ce am cerut şi chiar dacă nu simt nici o
schimbare, cu cred că am primit. Credinţa mea este dovada ca lucrul pe
care l-am cerut esle al meu. Aceasta c credinţa care vine prin Cuvântul
lui Dumnezeu
3. „Veţi a v e a " - T i m p u i verbului indică o acţiune din viilor. N o i am
primit deja prin credinţă darul cerut, dar îl v o m avea mai târziu. Lucrurile
cerute sunt ale noastre în lumea invizibilă, dar în lumea vizibilă, nu sunt
încă în posesia noastră.
Tu nu mai trebuie să continui să ceri, pentru că ai primit răspunsul
prin credinţă. Continuarea de a cere acel lucru este dovada că tu nu l-ai
primit prin credinţă. Nu mai cere, ci mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi laudă-
L pe El pentru că ceea ce I-ai cerut este al tău. Dovada ta este credinţa.
Credinţa se raportează la lumea invizibilă şi "VEDE" că lucrurile pe care
le-ai cerut sunt ale tale - acum!
Apoi Duhul Sfânt va elibera înv ia ta ta ceea ce ai primit atunci când
tc-ai rugat. Factorul t imp este implicat adesea în acesl proces care va lua:
orc, zile, săptămâni , luni şi uneori ani. Tu trebuie ca în per ioada de
aşteptare şi de încercări să-ţi menţii prin laudă şi mulţumire mărturisirea
că ai primit lucrurile cerute. Dacă vei repeta numai ca un papagal aceste
— 117 — — 116 —
principii, atunci vei fi dezamăgit, dar dacă ai acest adevăr acţionând din
duhul tău, vei primi lucrul cerut, indiferent de cât t i m p acesta va întârzia.
înţelegerea acestui principiu al credinţei a fost punctul de cotitură
pentru mine. Eu cerusem Domnulu i de mii şi mii de ori v indecare şi
eliberare, dar niciodată nu crezusem că am pr imit deja răspunsul. Acum
venisem în faţa Domnulu i cu o ultimă rugăminte. Imaginaţia mea a prins
viaţă când am început să mă rog. Am văzut în locurile cereşti o „ b a n c ă "
cu toate darurile (binecuvântări câştigate prin Cruce) pentru omenire şi
am văzut un mic cont pe numele meu. în t i m p ce mă rugam, crezând că
am şi primit lucrul cerut, mi L-am imaginat pe D o m n u l luând din banca
Lui vastă o mică parte de provizii - care erau răspunsuri la micile mele
nevoi, plasându-le în contul meu. Răspunsul era al meu! Vindecarea şi
eliberarea - erau ale m e l c ! Ele nu existau încă în lumea vizibilă dar erau
ale mele în locurile cereşti. De ce? Deoarece am crezut că le-am primit
atunci când m-am rugat pentru ele. Care era dovada m e a ? Credinţa din
inimă! Credinţa era aceea care trebuia să crească în t imp ce eu continuam
să medi tez Ia pasajul din Marcu capitolul 11 şi să-I m u l ţ u m e s c zilnic
Domnului (Iară să-I mai cer nimic) pentru ceea ce primisem prin credinţă.
Rugăciunea mea a decurs cam în felul următor: „Tată din ceruri, Te-
am rugat dc atâtea ori să mă schimbi .şi să mă eliberezi. Dar a c u m văd că
nu am eliberat credinţa. Eu puneam pe Tine responsabilitatea de a mă
schimba, în t imp ce Tu mă aşteptai pe mine să-mi folosesc credinţa. în a
lua din ceea ce Isus a câştigat pentru mine la Calvar. D o a m n e , cu vin să
tc rog ult ima dată. Te rog, eliberează-mă de sub legăturile duşmanului .
Te rog acest lucru în N u m e l e lui Isus. D o a m n e , îmi primesc eliberarea
chiar acum. Eu primesc mântuirea deplină pentru fiecare parte din mine.
Cuvântul Tău spune: "când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi pr imit" . Eu
cred şi acum primesc. Ceea cc am cerut este acum în contul meu din ceruri.
Nu mai trebuie niciodată să cer din nou. îţi mul ţumesc . Sunt liber deplin
pr in credinţă. Legătur i le în tuner icu lu i sunt rupte. Eu sunt liber. îţi
mul ţumesc Isuse, Eliberatorul m e u ! "
Ceva s-a întâmplat în fiinţa mea când m-am rugat în acest fel. Victoria
care era întotdeauna înaintea mea a venit în duhul meu. în adâncul fiinţei
mele şt iam că victoria este a mea chiar dacă încă eram la fel de legat.
— 118 —
A c u m urma să mă lupt cu demonii Satanei nu pentru a obţine biruinţa, ci
de pe poziţia de învingător. Din acel moment, nu I-am mai cerut niciodată
lui Dumnezeu eliberarea mea. Am continuat simplu să-I mulţumesc pentru
că victoria era a mea.
Când s-a petrecut acest punct de cotitură, mă s imţeam deprimat şi
departe de a fi conştient în duhul meu de victorie. Am rămas în continuare
simţindu-mă deprimat. Am continuat să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru
biruinţă t imp de trei săptămâni, înainte ca să pot observa o schimbare.
Iar când această schimbare a venit, a fost foarte, foarte mică, dar era totuşi
o schimbare - am fost conştient că eram puţin mai liber. Am fost încurajat
să continui să înaintez prin credinţă. Am primii eliberarea prin rugăciune,
iar Isus mi-a spus că dacă tac astfel, atunci răspunsul la rugăciune îmi
va fi dat.
"... aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin
credinţă şi răbdare, moştenesc Jagăduinţele" (Evrei 6:12)
B . P U N E T E M E L I A P R I N M Ă R T U R I S I R E
Au trecut săptămâni şi luni de zile de atunci . încetul cu încetul,
deveneam mai puternic în interiorul meu, dar totuşi nu cu mult mai liber.
Atunci a fost m o m e n t u l când D o m n u l m-a învăţat că anga jându-mă
inteligent in războiul spiritual voi putea colabora cu El pentru a primi
răspunsul Său mai repede. Primisem desigur prin credinţă soluţii le la
probleme prin jertfa de pe Calvar, deşi eram în continuare foarte legat.
Duhurile rele ieşiseră la suprafaţă cu cinci ani în urmă într-un mod
evident, cu strigăte şi chinuri în trupul meu, dar dc atunci, cu excepţia
câtorva ocazii stăteau liniştite. Se ascunsescră şi chiar încercau prin
gândurile mele să-mi dea impresia că nici nu mai existau.
M ă r t u r i a m e a se e x t i n s e s e a c u m . în l o c să-I m u l ţ u m e s c d o a r
D o m n u l u i pentru e l iberare a c u m am contruntat legăturile d e m o n i c e
ascunse. Am numit domenii le în care mă s imţeam legat de duhuri le rele
şi le-am declarat învinse. Am poruncit legăturilor întunericului să plece
de la mine declarând că ele nu mai aveau drept legal în viaţa mea. Timp
dc câteva luni, am continuat să lupt în acest fel, fară să fi avut manifestări
exterioare şi am observat treptat o eliberare mai profundă.
— 119 —
Apoi a apărut un punct nou de răscruce, în care Domnul mi-a dat o
înţelegere mai clară a modului în care să rup legăturile demonice. în t imp ce
îmi menţineam mărturisirea credinţei şi proclamam faptul că lucrările Satanei
nu mai au putere asupra mea, am început „să văd" cc se întâmpla în interiorul
meu. Am devenii conştient de numele duhurilor cu care Dumnezeu avea dc-
a face în timp ce eu mă rugam. Le „vedeam" reacţiile, împotrivirile, slăbirea
în putere şi zdrobirea lor. în t imp ce duhurile rele se ridicau si mă părăseau,
le-am „văzut" plecând. Nu mult după aceasta, mi-am dat seama că darul
„deosebirii duhurilor" începuse să opereze în viaţa mea.
Prin aceasta, Domnul m-a învăţat prin experienţa mea personală cum
să înving cu succes legăturile demonice. Unul din lucrurile importante
învăţate a fost că există putere când mă adresez domeni i lor aflate sub
legătură demonică, poruncind eliberare în Numele lui isus, „Vedeam" cum
duhuri le rele reacţionau la ceea ce spuneam.
Există o putere extraordinară în cuvântul rostit. D u m n e z e u a creat
lumea pur şi simplu prin cuvânt. El conduce întregul Univers prin puterea
Cuvântulu i Său. Dacă ar vrea, El ar putea spune un s ingur cuvânt şi
Universul ar fi distins. Isus a vorbit vântului şi furtunii şi ele L-au ascultat.
El a vindecat bolnavii şi a eliberat pe cei posedaţi de demoni , folosindu-
se dc cuvinte. Noi ne lansăm armele spirituale prin vorbire.
în pasajul din Scriptură amintit mai devreme, acel smochin s-a uscat
şi a murit datorită cuvintelor rostite de Isus împotriva lui. Credinţa noastră
trebuie eliberată în cuvinte şi acţiuni. Isus a spus: „„In veac să nu mai
mănânce nimeni rod din tine!" Şi ucenicii au auzit aceste vorbe." De
ce? Pentru că Isus a vorbit.
în ziua următoare, când ei au trecut pe lângă acel smochin, Petru şi-a
exprimat uimirea pentru că smochinul s-a uscat şi a murit. Isus i-a replicat
lui Petru cu următoarele cuvinte, pline de putere: ,rAdevăral vă spun că, dacă
va zice cineva muntelui acestuia: ,.Ridică-te .şi aruncă-te în mare " şi dacă
nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul
cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi
că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea." (Marcu 11:22,23)
Probabil că atunci când vorbea, Isus trecea prin apropierea unui
munte. Nu ar 11 vrut să sc înţeleagă că El se aşteaptă dc la noi să m u t ă m
— 120 —
munţi reali, dar El vroia să sublinieze faptul că orice lucru (orice fel de
obstacole) poate li dat la o parte prin cuvântul credinţei. Chiar dacă boala
sau legătura demonică pare la fel de neclintit ca un munte masiv, totuşi,
atunci când „ m u n t e l u i " i se porunceşte în N u m e l e lui Isus, tară să existe
îndoială, ci credinţă că ceea ce se rosteşte se întâmplă, atunci „ m u n t e l e "
va fi dat la o parte. Ce spune acea persoană se va întâmpla cu adevărat.
Ceea ce voi afirma în următoarele cuvintele, sunt probabil cele mai
importante lucruri din această carte:
„In timp ce confrunţi legăturile demonice, adresându-le lor în
Numele lui Isus şi foloseşti armele în războiul tău spiritual; tu trebuie
să crezi că ceea ce rosteşti se întâmplă. Se întâmplă în momentid în care
tu vorbeşti. Credinţa înseamnă ACUM!"
Amintiţi-vă de măsura de credinţă despre care am vorbit anterior.
Măsuri le noastre dc credinţă sunt diferite. A ta poate fi mai mare decât a
mea, dar fiecare dintre noi poale folosi cc are. Isus avea darul credinţei
nelimitat, pentru că avea Duhul Sfânt Iară măsură: „Căci Acela pe care
L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu nu-1 da Duhul cu măsură" (Ioan 3:34) El avea de asemenea
şi darul credinţei nelimitat. El ar fi putut să mute un m u n t e , rostind un
cuvânt. Tu şi cu mine poate nu suntem capabili să mutăm munţii cu aceeaşi
rapiditate ca Isus, dar p u t e m obţine aceleaşi rezultate finale mutându-i
încetul cu încetul, folosindu-ne de măsura de credinţă pe care o avem. în
timp ce rosteşti cuvântul credinţei împotriva puterilor demonice probabil
te vezi pe tine însuţi mutând muntele cu un buldozer. Dar dacă măsura ta
de credinţă nu este suficient de mare pentru aceasta, atunci imaginează-
ţi că muţ i acel munte cu sapa şi cu lopata. Cheia este următoarea: crede
că ceea cc spui se întâmplă întocmai. în acest fel îţi eliberezi credinţa.
Numai aşa poţi fi pe placul lui Dumnezeu. Astfel, legăturile demonice
sunt slăbite şi zdrobite. Nu trebuie să te simţi plin de putere sau grozav
dc spiritual. Sentimentele nu-şi au locul în astfel de acţiuni. Noi învingem
doar prin credinţă.
Dacă tu confrunţi cu inteligenţă sursa problemei tale (muntele tău)
folosindu-ţi armele de război, crezând că Duhul Sfânt îţi preia poruncile
şi le face să fie puternice, şi dacă tu crezi că ceea ce spui sc întâmplă cu
— 121 —
adevărat, continuând zi dc zi să confrunţi .şi să „muţi munte le" , atunci
încetul cu încetul " m u n t e l e " tău se va prăbuşi . Credinţa ta va netezi
(nivela) încet şi sigur muntele. Dragă frate şi soră, voi puteţi muta munţii .
Dumnezeu a zis poporului Său:
,Jată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi;
vei zdrobi, vei sfărâma munţii,
şi vei face dealurile ca pleava.
Le vei vântura, şi le va lua vântul,
şi un vârtej le va risipi,
dar tu, te vei bucura în Domnul,
te vei făli cu Sfântul lui Israel" (Isaia 41:15,16)
— 122 —
C A P I T O L U L 9
Pe când eram un creştin tânăr, mi-am stabilit un program pentru
memorarea versetelor din Biblic şi unul din primele versete învăţate a fost
2 Corinteni 5:7: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau:
zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi."
E r a m conştient de multe schimbări m i n u n a t e din interiorul meu
datorate faptului că mi-am predat viaţa în totalitate lui Isus Cristos. Cu
toate acestea, cele mai adânci nevoi personale nu îmi erau încă împlinite.
Pe m ă s u r ă cc luni le s-au transformat în ani , am deveni t e x t r e m de
dezamăgi t pentru că cu nu eram „făptura n o u ă " de care vorbea Biblia.
Se părea că adevărul acestui verset nu era valabil pentru mine din cauza
u n o r motive necunoscute. Simţind că nu era real pentru mine, am încetat
să-1 mai citez. Realitatea acelui verset nu era experienţa mea.
Acum însă, acest adevăr este preţios pentru mine. Prin eliberare am
devenit a c u m cu adevărat o „făptură nouă" .
Sunt sigur că mulţi dintre voi vă veţi identifica cu acest sentiment al
neputinţei de a vă regăsi în standardele „făpturii no i " , chiar dacă vă
bucuraţi de schimbarea pe care a facut-o Cristos în voi. Pentru a înţelege
de ce experienţa noastră cu privire la ceea ce suntem în Cristos nu este în
concordanţă cu ceea ce afirmă Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie mai întâi
să înţe legem modul în care suntem creaţi şi felul în care D u m n e z e u
luerează în noi pentru ca să avem viaţa Fiului Său.
OMUL, O FIINŢĂ TRIUNITARĂ
Biblia ne învaţă că omul este o fiinţă triunitară, că este formată din
trei părţi: duh (spirit), suflet şi trup.
„Dumnezeul păcii să vă sjînţească El însuşi pe deplin; şi duhul
— 123 —
REALITĂŢILE NOII-CREATII 9 »
vostru, sufletul vostru .şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană
la venirea Domnului nostru Isus Hristos. " (1 Tesaloniceni 5:23)
Ne este uşor să deosebim trupul de restul fiinţei noastre, dar probabil
este puţin mai dificil să tăcem deosebirea dintre sutlet şi duh. Cu toate că
duhul şi sufletul nostru sunt pe poziţii foarte apropiate, există o deosebire
clară între cele d o u ă părţi. Evrei 4:12 ne spune: „Căci Cuvântul lui
Dumnezeu esle viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două
tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile
şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii."
Care sunt deci diferenţele între spir i tul(duhul), sufletul şi trupul
nost ru? Care sunt apti tudini le fiecăreia dintre cele trei părţ i? Şi c u m
funcţionează ele?
DUHUL (spiritul) nostru ne dă posibil i tatea să fim conştienţi dc
ex i s tenţa lui D u m n e z e u prin capaci tă ţ i le dc c o m u n i c a r e , intuiţ ie ş i
conştiinţă.
SUFLETUL nostru ne dă posibilitatea să avem conştiinţa de sine prin
facultăţile minţii, emoţie şi voinţă.
TRUPUL ne dă posibilitatea să fim conştienţi dc lumea înconjurătoare
prin cele cinci simţuri: văz, auz, pipăit, gust şi miros.
General izând, am putea spune că Dumnezeu locuieşte în duhul
nostru (după convertire). Eul se află în sufletul nostru. Simţurile noastre
se află în trupul nostru.
Prin duhul nostru avem legătură cu lumea spirituală, iar prin intermediul
trupului avem legătură cu lumea materială. Iar sufletul, adevăratul tu şi eu,
se allă între cele două lumi şi le poale experimenta pe amândouă.
Pentru a fi un creştin echilibrat, Ircbuie să avem grijă de nevoi le
fiecărei părţi d in fiinţa noastră . Nu trebuie să a c c e n t u ă m o parte în
detrimentul alteia.
OMUL LA MOMENTUL CREAŢIEI
Când D u m n e z e u a creat omul, El l-a făcut un suflet viu: ,f)omnul
Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări
suflare de viaţă şi omul s-a făcui astfel un suflet viu" (Geneza 4:12)
O m u l a fost c r e a i d u p ă c h i p u l ş i a s e m ă n a r e a lui D u m n e z e u .
Dumnezeu esle duh şi a pus de asemenea un duh în om, ridicându-1 prin
aceasta deasupra regnului animal, pentru ea omul să poată avea părtăşie
cu El însuşi, Creatorul.
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după
asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările
cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se
mişcă pe pământ. "
Dumnezeu l-a jacul pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui
Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a Jacul." (Geneza 1:26-27)
A d a m şi Eva se bucurau de o c o m u n i u n e (părtăşie) constantă cu
Dumnezeu. Viata lor era plină de armonie. Ei se bucurau dc absenţa totală
a păcatului, a bolii şi a oricărei subjugări. Fiecare parte din întreaga lor
fiinţă - d u h u l , sufletul şi trupul, îndeplinea rolul pentru care au fost create.
MOARTEA PRIN PĂCAT
„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să
mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în
ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." (Geneza 2:16-17)
în m o d tragic, A d a m a refuzat C u v â n t u l lui D u m n e z e u , iar în
m o m e n t u l în care a lăcut acest luciu, cl a murit . Nu fizic, ci spiritual.
Prin păcat, A d a m a pierdut legătura cu Creatorul, devenind „ m o r t "
faţă de Dumnezeu. Calea de comunicare a fost întreruptă, izvorul de viaţă
a fost secat iar lumina interioară din om a devenit întuneric. Alunei a
început lucrarea distrugătoare a morţii în sufletul şi trupul lui Adam. Chiar
dacă cl nu a murit fizic decât la vârsta de 930 de ani, acesl proces al morţii
a început în momentul în care duhul lui a murit .
D u m n e z e u I-a c r e a t pe A d a m , d â n d u - i p u t e r e să-şi e x e r c i t e
suveranitatea asupra pământului şi asupra creaturilor de pe pământ. Prin
supunerea în faţa cuvintelor Satanei, A d a m nu numai că a căzut din starea
de părtăşie cu D u m n e z e u , dar şi-a pierdut şi dreptul dc a stăpâni. Satan
— 125 — — 124 —
i-a smuls lui A d a m poziţia dc autoritate, devenind astfel conducătorul
acestei l u m i . , JVu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii
acesteia. El n-are nimic în Mine" (Ioan 14:30). Rasa umană a intrat din
acel moment sub stăpânirea şi d o m n i a Satanei.
Păcatul lui A d a m a avut consecinţe pe termen îndelungat, afectând
fiecare generaţie umană:
,J)e aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume,
şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor
oameni/or, din pricină că toţi au păcătuit..." (Romani 5:12)
ISUS - ULTIMUL ADAM
Adam, pr imul om, a eşuat în introducerea scopurilor lui Dumnezeu
pe pământ şi în locul vieţii a intrat moartea. Dc aceea, Dumnezeu a hotărât
să-Şi t r imitaFiul , al doilea A d a m , care prin ascultare şi supunere faţă de
voia Tatălui urma să de-a naştere unei noi rase u m a n e care va fi asemenea
Lui însuşi, umblând în deplină ascultare şi iubind neprihănirea: ,JDe aceea
este scris: „ Omul dintâi Adam a fost Jacul un suflet viu. "Al doilea Adam
a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine tiu ce este duhovnicesc,
ci ce este jiresc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este
din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel
pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi
cei cereşti" {\ Corinteni 15:45-48)
La m o m e n t u l de t imp hotărât, Dumnezeu L-a trimis pc Fiul Său în
lume, născut din fecioară, prin lucrarea Duhului Slănt. „Dar când a venit
împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie,
născut sub Lege..." (Galateni 4:4), „...Măria, mama Lui, era logodită
cu losif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată
de la Duhul Sfănt... căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt... Ea
va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe
poporul Lui de păcatele sale...." (Matei 1:1 8-25). Ca Fiu al Omului , El
a trăit ca şi om, supus la toate presiunile şi ispitele vieţii la care suntem
şi noi supuşi, diferenţa între noi şi Isus fiind aceea că El nu a păcătuit
niciodată. Corupţia păcatului nu a avut putere asupra Lui, ca în cazul
oricărui om născut din linia genealogică a lui A d a m , pentru că Isus nu a
fost din sămânţa lui A d a m . Dumnezeu era Tatăl Lui, sursa vieţii Sale, iar
Isus trăia din şi în această sursă.
Isus Cristos a venit să moară în această lume. El s-a oferit ca jertfa
pentru păcatele lumii. Pentru că El nu avea nici un păcat, s-a putut oferi
pe Sine însuşi Tatălui în locul unei umanităţ i corupte. Fiind o jertfă Iară
păcat, El a putut să ia asupra Lui păcatul lumii şi judecata cuvenită pentru
aceasta. Făcând aceasta, El a p u t u t să elibereze pe om de sub pedeapsa
care i se cuvenea. „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi
obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El,
şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-apurtat,
şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezul că este pedepsii,
lovit de Dumnezeu, şi smerii. Dar El era străpuns pentru păcatele
noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea,
a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu
toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să
cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor" (Isaia 53:3-6)
VICTORIA LUI ISUS
C e e a ce părea a fi o tragedie teribilă, s-a dovedit a li o mare victorie.
Isus nu numai că a înfruntat corupţia păcatului prin moartea şi învierea
Sa din morţ i , dar a şi anulat dreptul legal al Satanei de a d o m i n a rasa
u m a n ă . Isus a triumfiit peste Satan şi întreaga lui armată demonică.
,A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea
lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce." (Coloseni 2:15)
Isus Cristos „a dezarmat domnii le şi s tăpânir i le" (El, l i teralmente a
dezbrăcat de putere d o m n i i l e şi s tăpânir i le) şi a tr iumfat a s u p r a lor.
Cuvântul " t r i u m f ne descoperă ceva mai mult decât doar câştigul unei
victorii. Deseori, când se întorcea un general victorios în R o m a antică,
acesta îşi conducea carul de luptă pe dealul Capitoliului ca să fie onorat
pentru victoria sa. în t impul acestei procesiuni erau expuşi prizonierii de
— 127 —-
război purtaţi în lanţuri împreună eu prăzi le luate de către învingător. Când
Isus Cristos a învins pe Satan şi ostile lui, EI a tăcut o expunere publică,
o expunere care s-a petrecut îndeosebi în lumea nevăzută.
A p o s t o l u l I o a n a f i r m a : „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să
nimicească lucrările diavolului." (1 Ioan 3:8)
Cu toate că Satan a fost învins, lui nu-i place să admită această realitate.
Ca şi credincioşi, noi trebui să decretăm asupra lui victoria de pe Calvar şi să
ocupăm terenul pe care el încă îl stăpâneşte prin înşelăciune şi răutate.
IDENTIFICAREA CU ISUS ÎN MOARTEA, ÎNGROPAREA Şl ÎNVIEREA LUI
Este minunat să şt im că Isus a murit pentru păcatele noastre pentru
ca noi să p u t e m ti iertaţi. Dar vă daţi seama că noi suntem mai mult decât
iertaţi de păcatele noastre? Viaţa dc creştin nu trebuie să fie un proces
continuu de pâcâtuire şi iertare de păcate. Când Isus a murit şi noi am
murit pentru ca puterea păcatului (aşadar şi Satan) să fie zdrobite.
„Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El,
pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca
să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit
de păcat." (Romani 6:6-7)
Când Isus a murit pe cruce, „eul nostru vechi", natura noastră veche adamică
a fost crucificată cu El. Când Isus a murit şi noi am murit. Acesta este un fapt
împlinit., Jr-ul" nostru vechi a fost crucificat cu El. Acesta este un fapt terminat şi
aparţine de domeniul trecutului, iar noi trebuie să credem aceasta.
Când Isus a fost îngropat, noi am fost îngropaţi cu El. „Noi deci,
prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru
ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, lot aşa şi
noi să trăim o viaţă nouă" (Romani 6:4)
Un om care esle mort şi îngropat nu este afectat dc momeala păcatului.
Poţi flutura o sticlă dc vin prin faţa unui beţiv care s-a prăbuşit şi a murit
cu câteva m o m e n t e înainte, pentru că nu veţi avea nici un răspuns din
partea lui. Cât dc mult şi-ar fi dorit o gură de vin dacă ar fi fost viu, dar
fiind m o r t , a c u m el es te e l iberat de s u b p u t e r e a a l c o o l u l u i ş i nu
reacţionează la ispita acestuia.
Fraţi şi surori în Cristos, noi trebuie să ne identificăm prin credinţă
în moartea şi îngroparea cu Isus Cristos. Noi trebuie să spunem tentaţiei
păcatului şi seducţiei diavolului: „Tu nu ai nici o pulere asupra mea. Eu
am murit iâţă de păcat şi faţă de această ispită. Satan, tu nu mă poţi atinge,
pentru că atunci când Isus a murit şi eu am murii în EI. Când Isus a fost
îngropat şi eu am fost îngropat în El. Eu sunt mort faţă de păcat şi faţă de
stăpânirea la, pentru că prin moarte eu am murit faţă de orice dorinţă
dăunătoare şi am fost eliberat/scos din lumea păcătoasă dc a c u m . "
Dar să mergem mai departe. Isus nu a rămas în mormânt. El a înviat
la o viaţă nouă şi S-a înălţat la tronul Tatălui Său pentru a domni şi stăpâni.
Noi am fost înviaţi în El la o viaţa nouă.
„In adevăr, dacă ne-am făcui una cu El, printr-o moarte
asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare
cu a Lui" (Romani 6:5)
Trebuie să începem să stăpânim peste lucrările întunericului. Nu mai
târziu, ci acum. Cât s u n t e m în viaţă, nu după cc murim.
„Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el
singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în ţoală plinătatea, harul şi
darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este
Isus Hristos!" ( R o m a n i 5:17)
Trebuie sa ne ridicăm împotriva legăturilor demonice şi să le spunem:
„Eu am murit faţă de stăpânirea puterilor întunericului, iar acum eu trăiesc
şi domnesc ca un copil al lui Dumnezeu. îmi folosesc autoritatea pe care o
am în Cristos să vă înving. Eu mp orice legătură şi mă eliberez pentru că
sunt aşezat împreună cu Cristos în locurile cereşti. Eu împărtăşesc din victoria
lui Isus. îţi mulţumesc Ţie, Doamne, pentru puterea Duhului Tău Sfănl care
se revarsă chiar în acest moment, aducând o viaţă nouă în fiinţa m e a "
tJDar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea
mare cu care ne-a iubit, cu toate că eram morţi in greşeli/e noastre, ne-
a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-
a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în
Hristos Isus" (Efeseni 2:4-6)
— 129 —
în t imp cc perseverezi în ruperea legături lor (ruperea legaturi lor
demonice fiind o acţiune progresivă), declară de asemenea cine este noul
tău conducător: „Eu sunt un copil al lui Dumnezeu, iar Isus Cris tos este
conducătorul meu. Eu nu mai sunt în Adam, ci a c u m cu sunt în Cristos.
Puterea moştenirii lui A d a m a fost ruptă de peste m i n e , pentru că eu am
fost răscumpărat prin sângele preţios al Iui Cristos. Toate lucrurile vechi
au trecut. A c u m , toate lucrurile au devenit noi. Orice legătură demonică
transferată în familie din generaţie în generaţie este ruptă. Eu sunt liber.
Eu sunt în Cristos şi pr imesc binecuvântări le moşteniri i Lui, fiind unit
cu El. A c u m eu sunt o făptură nouă. Eu mă văd liber pe depl in (sau
vindecat) datorită Calvarului. Eu cred cuvintele din Biblie care spun „cine
este în Cristos este o tăptură n o u ă . " Aleluia!
Această mărtur i s i re zi lnică permite D u h u l u i Sfânt să lucreze în
adâncul fiinţei tale, pentru a duce la îndeplinire aceste realităţi. Tu trebuie
să înţelegi aceste adevăruri, nu doar să repeţi mecanic principii biblice
pe care inima ta să nu le creadă. Trebuie să vorbeşti prin credinţă şi în
t i m p ce îţi menţi i această mărturis ire Duhul Sfânt te va ajuta să pătrunzi
mai mult în înţelegerea acestor adevăruri şi în experimentarea lor.
VIU ÎN DUHUL SFÂNT
Fiind identificaţi cu Cristos şi având înaintea noastră aceste adevăruri
împotriva Satanei şi a păcatului, să vedem a c u m felul în care D u m n e z e u
lucrează mântuirea în vieţile noastre.
Aşa c u m ara afirmat mai înainte, omul este o fiinţă formată din trei
părţi: spirit (duh), suflet şi trup. Dumnezeu fiind Spirit, El lucrează în şi
prin spiritul nostru u m a n pentru a ne influenţa viaţa sufletească şi trupul
nostru fizic.
în pr imul rând, d u h u r i l e n o a s t r e t rebuie să d e v i n ă vii faţă de
Dumnezeu. în Ioan capitolul 3, Isus i-a spus într-un m o d autoritar lui
Nicodim că un om nu va putea vedea sau intra în împărăţia lui Dumnezeu,
dacă nu este născut din nou (literar s-ar traduce „născut de sus") . Această
naştere din nou, această primire a unei vieţi noi, are de a face cu duhul
omului . Când o persoană sc întoarce la Isus cu pocăinţă reală şi credinţă,
recunoscându-Lpe El ca D o m n , se întâmplă o minune interioară. Duhul
Sfânt intră în duhul omului şi locuieşte acolo. Când A d a m a păcătuit,
spiritul lui a murit faţă de Dumnezeu. Dar acum, duhul omului devine
viu lâţă de Dumnezeu prin această naştere nouă. Omul primeşte iertarea
pentru păcatele sale şi darul vieţi i veşnice, devenind un copil al lui
Dumnezeu.
Din propria-mi experienţă, vă pot spune că atunci când m-am întors
cu toată inima Ia Cristos ca D o m n şi Mântuitor, a fost ca şi c u m s-ar fi
aprins o lumină în interiorul meu. M-am simţit curat lăuntric şi am fost
conştient că o presiune mare a fost ridicată de peste mine. Biblia a devenit
o carte vie. Creaţia lui D u m n e z e u a devenit plină de viaţă într-un fel cu
totul nou, chiar şi cântecul păsărilor îl ascultam altfel. Deşi eram un iubitor
al naturii, chiar şi un observator al păsărilor, totuşi acum totul devenise
nou şi plin de viaţă. Poate nu seamănă cu experienţa ta, dar acesta a fost
modul în care eu am fost schimbat. Aveam o mărturie în adâncul inimii
m e l e , o certitudine că trecusem de la moarte la viaţă.
„Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când
umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace." (Romani 8:16)
„Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi?" (1 Corinteni 3:16)
Duhul nostru este localizat undeva în regiunea abdomenului, în zona
dintre diafragmă şi partea superioară a pelvisului. Proverbe 20:27 spune:
„Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul
măruntaielor" De asemenea, Isus spune în Ioan 7:37-39: „Isus a stat în
picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să
bea. Cine crede în Mine, din inima lui (literar s-ar traduce: „din pântecele"
lui) vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. " Spunea cuvintele
acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în
El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă
proslăvit." Iar Efeseni ne vorbeşte: „potrivit cu bogăţia slavei Safe, să
vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,"
Abilităţi le duhului nostru devin funcţionale o dată cu revenirea
acestuia la viaţă.
— 130 —
Capacitatea de comuniune (de a stabili o legătură) cu D u m n e z e u
începe să funcţioneze pentru că duhul nostru este cel prin care ne închinăm
lui Dumnezeu .şi ne bucurăm de părtăşia cu EI. Isus a zis: „Dumnezeu
este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în
adevăr" (Ioan 4:24) N u m a i prin intermediul duhului nostru îl at ingem
pe Dumnezeu.
Capacitatea de intuiţie începe de asemenea să fie funcţională. Noi
devenim conştienţi în a înţelege lucruri care nu ajung la noi prin procesul
minţi i , de învăţare naturală. î n c e p e m să auzim vocea lui D u m n e z e u fie
prin anumite versete care ne cercetează, fie prin anumite cuvinte şi impresii
care sunt puse în inima noastră. Când Dumnezeu m-a chemat în Canada,
mi-a vorbit când aşteptam să cumpăr peşte într-un magazin. Vorbeam cu
Dumnezeu în inima mea ştiind că El ne călăuzea să facem pasul următor,
dar nu ştiam unde. Atunci, spre surprinderea mea. Canada a fost ţara care
mi-a fost pusă pe in imă în m o d deosebi t . Aceas ta este c u n o a ş t e r e a
intuitivă. Este primirea unei călăuziri sau i luminări din partea Duhului
Sfânt, care vorbeşte inimilor noastre.
De asemenea şi conştiinţa începe să fie definită într-un m o d nou, ea
fiind aptitudinea care ne dă capacitatea să a legem între bine şi rău. Noi
tragem multe concluzii , care nu sunt neapărat corecte, prin cunoştinţa
care este înmagazinată în mintea noastră în domeniul sufletului. Acum,
prin lucrarea Duhului Sfânt care permite accesul în interiorul nostru
sângelui curaţilor al lui Isus, mintea şi conştiinţa noastră sunt confruntate
cu adevărul şi încep să funcţioneze corect. Spiritul nostru uman are această
capacitate a conştiinţei de a deosebi între bine şi rău.
Dumnezeu lucrează din interior înspre exterior. El începe prin a intra
în duhul nostru, şi de acolo lucrează la reînnoirea (restaurarea) sufletului
şi a trupului nostru. D u h u l nostru se eliberează tot mai mult pe măsură
cc creştem spiritual.
Este posibil să fii născut din Duhul lui D u m n e z e u , să fii botezat sau
chiar să fii umplut cu Duhul Sfănt şi totuşi, să fii ţinut de legături demonice
sau bolnav în trupul tău. Dacă Dumnezeu este în noi, de cc sunt aceste
lucruri posibile. Dacă Cristos este în inima noastră, dc ce este posibil ca
noi să avem un limbaj aspru şi sarcastic, sau să fim plini de gelozie, să
fim cuprinşi de frică, biruiţi de pofte sexuale, sau să ne s imţim atraşi de
s inucidere? Acest lucru este posibil pentru că există anumite legături
demonice în domeniul sufletului. Duhul Sfânt poate locui în duhul nostru,
în t imp ce duhuri le rele pot avea controlul unui domeniu în sufletul sau
t rupul nostru. Pentru a ne el ibera noi înş ine de s u b aceste legătur i
demonice, noi trebuie să ne s u p u n e m lui Dumnezeu si să colaborăm cu
Duhul Sfânt care locuieşte în noi.
REÎNNOIT ÎN SUFLET ŞI TRUP
în sufletul nostru u m a n se află resursele intelectului (mintea), emoţiei
şi voinţei.
Mintea noastră ne ajută să înţelegem. Prin capacitatea noastră de a
raţiona, noi d ă m explicaţii logice, deducem, apreciem şi l u ă m hotărâri,
etc. Imaginaţia ne dă posibililatea să producem imagini mentale a unor
lucruri care nu sunt prezente sau care nu au fost experimentate. Memoria
nc dă posibilitatea să înmagazinăm şi să ne a m i n t i m de lucruri din trecui
c u m ar fi : cunoşt inţe, senzaţi i, gânduri , etc. M i n t e a este o apt i tudine
m i n u n a t ă a suf letului nostru şi este de a s e m e n e a pr incipa la ţ intă a
atacurilor Satanei.
In 2 C o r i n l e n i 10:3-5 ni se s p u n e : „Măcar că trăim în firea
pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci
armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse jir ii pământeşti, ci sunt
puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm
izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei
lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos."
Multe legături demonice sunt foarte puternice la nivelul minţ i lor
noastre şi este nevoie de folosirea armelor spirituale pentru a fi zdrobite.
Nu orice gând din minte vine din partea noastră. Este adevărat că multe
gânduri provin dc la noi iar altele vin din partea Duhului Sfânt care
locuieşte în noi sau chiar din partea unor oameni care pun gânduri în
mintea noastră, în timpul unei conversaţii. Dar multe gânduri pot veni de
asemenea, din partea demoni lor care locuiesc în noi şi îşi au reşedinţa in
mintea noastră. Aceştia îşi infiltrează gândurile în minţile noastre şi dacă
nu le recunoaştem sursa, le v o m accepta ca fiind gândurile noastre, iar în
acest lei ne lăsăm călăuziţi sau influenţaţi de duşman. Satan, ne poate
ataca şi din exterior punând gânduri în mintea noastră. Totuşi, eu cred că
multe din problemele de la nivelul minţii sau a gânduri lor pe care le au
creştinii sunt provocate de către demonii care locuiesc în interiorul minţii,
mai degrabă decât în afara ei.
într-un a n u m i t d o m e n i u din viaţa mea, a trebuit să mărtur i sesc
D o m n u l u i păcatele mele de mai m u l t e ori într-o zi. Eu mă s i m ţ e a m
condamnat şi nevrednic de a li creştin ori de câte ori îmi veneau în minte
anumite gânduri . C u m îmi mai mărtur i seam şi ceream iertare pentru
păcatul m e u ! M i - a m dat s c a m a după câţiva ani că acele gândur i nu
proveneau de la mine şi că originea lor era demonică . De asemenea, mi-
am dat seama că, dacă eram ispitit nu însemna că am şi păcătuit. Am
î n c e p u t s ă m ă a d r e s e z î m p o t r i v a sursei a c e l o r g â n d u r i , î m p o t r i v a
legăturilor demonice din mintea mea. Am continuat în acest fel luni în şir
şi treptat am ajuns să fiu eliberat. Fusesem înşelat ani de zile să accept
că acele "gânduri necurate" ar f i provenit din " i n i m a mea rea" ! Cât de
subtil poate f i duşmanul .
Şi în d o m e n i u l emoţiilor n o a s t r e , p a r t e a n o a s t r ă a fect ivă
(sentimentală), pot exista diferite nivele de legătură demonică. Duhuri le
de respingere ne vor face „să ne s i m ţ i m " respinşi şi în acelaşi t imp vor
pune în mintea noastră gânduri cum ar fi: „Nimeni nu te iubeşte." Duhurile
de autocompătimire provoacă dezastru în domeniul nostru emoţional. La
fel se vor comporta şi duhuri le de mânie, pat imă (poftă), dependenţă
(viciu), mândrie, gelozie, e t c , etc.
De asemenea şi voinţa noastră poate fi slăbită sau legată mai mult
sau mai puţin. în anumite situaţii, s-ar putea să ştim care este răspunsul
corect, dar să nu fim capabili să-1 aplicăm. La începutul perioadei mele
de eliberare mă aşezam şi încercam să întind mâna după Biblie, cunoscând
importanţa citirii Cuvântulu i lui D u m n e z e u , dar erau m o m e n t e când
activitatea demonică era atât de intensă, încât nici nu-mi puteam întinde
mâna. Stăteam acolo, încercând să iau Biblia în mână, dar pur şi simplu
nu reuşeam. Acest lucru mi s-a întâmplat mai multe zile la rând. S-ar putea
să vi se pară ridicol, dar pentru mine era foarte real. în starea mea de
slăbiciune fizică şi spirituală, voinţa îmi era atât de copleşită, încât nu
reuşeam să duc la bun sfârşit o acţiune începută.
Su lletul este o parte importantă a fiinţei noastre, fiind domeniul identităţii
personale (sinele,eul). Acesta este domeniul principal al intrării şi activităţii
demonilor. Romani 6:13 ne spune că noi trebuie să alegem în mod constant
să ne supunem lui Dumnezeu pentru scopuri neprihănite. ,JSa nu mai daţi în
stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci
daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui
Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii" Duşmanul
ştie când noi nu suntem 100 % pentru Cristos şi în felul acesta oferim demonilor
drepturi legale să lucreze în sufletul nostru.
Unii dintre voi s-ar putea să fiţi atraşi într-un vârtej. Vă străduiţi din
toată inima să vă. identificaţi cu Tsus şi să nu-i acordaţi diavolului nici un loc
în viaţa voastră, dar datorită faptului că nu sunteţi liberi, cădeţi constant înapoi
într-un anumit păcat. Iar în momentul în care cădeţi, aveţi sentimente de
condamnare şi de vinovăţie. Vă cereţi curăţire, vă ridicaţi pentru a umbla
iarăşi cu Dumnezeu şi apoi.. .vă prăbuşiţi din nou. Chiar dacă voi ajungeţi
să urâţi aceste eşecuri, ridicarea şi căderea se repetă mereu.
Lăsaţi-mă să vă încurajez iară a găsi o scuză păcatului. Să ştiţi că
D u m n e z e u vă vede inima. El vede lupta puternică pe care o daţi şi apoi
vă vede căzând. Nu uitaţi că El vede atât inima cât şi acţiunea exterioară.
Continuaţi să vă împotriviţi păcatului cu toată puterea voastră, dar dacă
se întâmplă să cădeţi, cereţi imediat curăţire şi ridicaţi-vă de unde aţi căzut.
Nu-i permiteţi diavolului să vă aducă mai multă condamnare. Mai degrabă
continuaţi să vă împotriviţi duşmanului şi să rupeţi legăturile demonice
interioare prin război spiritual. Mai devreme sau mai târziu, vă veţi ridica
în libertate şi veţi ieşi d in acest vârtej.
A p o i există şi d o m e n i u l fizic sau trupul nos t ru . M u l t e boli şi
s lăbiciuni izvorăsc din surse care se află în domeniul sufletului şi al
duhului. Am putea spune că duhul este înconjurai de suflet, iar sufletul
este înconjurat de trup. Noi am fost martorii multor vindecări fizice ale
celor care erau eliberaţi dc duhuri le care îi legau în domeniul sufletului
aducându-le stres şi tensiune.
Mai există multe alte probleme de sănătate cauzate de duhurile de
in (limitate care atacă direct trupul. De exemplu, dificultăţile mele de respirai ie
au dispărut în momentul în care am fost eliberat de duhurile de infirmitate.
Deşi există multe boli fizice în interiorul şi în aiâra bisericii, totuşi
oricât de grave şi reale sunt problemele fizice, ele reprezintă doar o mică
parte din toate nevoile unui om. Sub aparenţa fizică. în domeniul sufletului
se află cele mai multe nevoi ale omului . Expunându-şi doar vârful, un
aisberg îşi arată doar o parte din adevărata lui d imensiune. Cea mai mare
parte a volumului său fiind sub apă. Problemele fizice ale omului pot fi
asemănate cu vârful aisbergului.
Când trupul şi sufletul nostru sunt sub legături demonice, acestea
afectează în mare m ă s u r ă libertatea şi activitatea duhului nostru. Fiind
creştini, noi îl avem desigur pe Dumnezeu în fiinţa noastră, dar El trebuie
să sc atingă de trupurile noastre şi trebuie să fie lăsat să intre în sufletul
nostru prin credinţă şi cooperarea cu El.
MĂRTURISIRILE FĂPTURII NOI
Fiind o parte din noua creaţie, noi trebuie să începem să vorbim limba
acestei noi creaţii. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie pe
buzele noastre.
Isus Cristos este Marele Preot care ne reprezintă în faţa tronului lui
Dumnezeu. El este Marele Preot al mărturisirii noastre:
„De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească,
aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre,
adică Isus,..." (Evrei 3:1)
„Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut
cerurile -pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem lari în mărturisirea
noastră" (Evrei 4:14)
în t i m p ce noi m ă r t u r i s i m (cuvântul din l i m b a greacă pentru a
„măr tur i s i " este „homologeo" care înseamnă: a vorbi acelaşi lucru, a
aproba, a fi în acord, a fi de acord) ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune
că suntem, Isus Cristos este lăsat să intre în slujba Lui dc M a r c Preot, ca
să interv ină de partea noastră şi să ducă la îndepl in i re adevărur i le mărturisirii noastre.
Pe de altă parte, dacă noi nu menţinem o mărturisire corectă şi vorbim despre înfrângere, negativism, nevrednicie, lipsă de putere, e t c , în felul acesta noi îi „ l e g ă m " mâinile şi Isus nu poate lucra în viaţa noastră.
Apoealipsa 12:11 ne spune: ,JEi l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin
cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte."
Lista următoare indică versete din Biblie care declară ce suntem noi în Isus Cristos. învăţaţi-le, memoraţi-lc şi meditaţi asupra lor. Mărturisiţi-lc cu voce tare chiar dacă nu " s i m ţ i ţ i " că sunteţi ceea ce aceste versete afirmă că sunteţi. Satan s-ar putea să vă spună că acestea sunt minciuni , dar să nu-1 credeţi ! Lăsaţi Cuvântul lui D u m n e z e u să fie în inima şi pe buzele voastre. Mărturisirea continuă a credinţei voastre va împlini aceste adevăruri prin lucrarea Duhului Sfânt. Puteţi adăuga la următoarea listă şi alte versete din Biblie, care vă învaţă despre ceea cc sunteţi în Cristos.
1. Eu s u n t o f ă p t u r ă n o u ă în Cris tos . „Căci, dacă este cineva în Hristos,
este o făptură (sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-
auJacul noi." - (2Corinteni 5:17)
2 . E u s u n t u n c o p i l a l l u i D u m n e z e u , u n m o ş t e n i t o r a l lui
D u m n e z e u î m p r e u n ă cu C r i s t o s . ,Jnsuşi Duhul adevereşte-împreună cu
duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem
şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu
Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi
împreună cu El." (Romani 8:16-17)
3. Eu s u n t e l i b e r a t de s u b s t ă p â n i r e a S a t a n e i . „El ne-a izbăvit de
sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei
Lui." (Coloseni 1:13)
4. Eu s u n t s c ă p a t de c o n d a m n a r e . „Acum, deci, nu este nici o
osândire pentru cei ce Sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după
îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului."
( R o m a n i 8:1)
5. Eu s u n t aşezat î m p r e u n ă cu C r i s t o s în locuri le cereşt i . „El ne-a
înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în
Hristos Isus." (Efeseni 2:6)
6. Eu s u n t b i n e c u v â n t a t cu t o a t e b i n e c u v â n t ă r i l e s p i r i t u a l e în locur i le cereşti . „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru
Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări
duhovniceşti, in locurile cereşti, în Hristos." (Efeseni 1:3)
7. Eu s u n t m a i m u l t d e c â t un b i r u i t o r . „Totuşi în toate aceste
lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.'
(Romani 8:37)
8. Eu s u n t d e s ă v â r ş i t în E l . „ Voi aveţi totul deplin în El, care este
Capul oricărei domnii şi stăpâniri." (Coloseni 2:10)
9. Eu s u n t l u c r a r e a m â i n i l o r L u i . „Căci noi suntem lucrarea Lui,
şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit
Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele." (Efeseni 2:10)
1 0 . Eu s u n t v i n d e c a t de or ice b o a l ă fizică. „Dar El era străpuns
pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa,
care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi.
(Isaia 53:5)
11. Eu s u n t ales să m e r g şi să a d u c r o a d ă . „Nu voi M-aţi ales pe
Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi
roadă, şi roadă voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl,
în Numele Meu, să vă dea" (Ioan 15:16)
12. Eu s u n t un a m b a s a d o r p e n t r u Isus C r i s t o s . ,JVoi, deci, suntem
trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna
prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Impăcali-vă cu
Dumnezeu!" (2 Corinteni 5:20)
13. Eu s u n t un s lu j i tor des to inic al n o u l u i l e g ă m â n t . , jv» că noi
priit noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi.
Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în
stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci
slova omoară, dar Duhul dă viaţa." (2 Corinteni 3:5-6)
14. Eu s u n t î n z e s t r a t cu p u t e r e pr in D u h u l Sfânt. „Ci voi veţi primi
o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori
în Ierusalim, în toată ludeea, în Samaria, şi până la marginile
pământului." (Fapte Ap. 1:8)
C A P I T O L U L 1 0
139 —
AUTODISCIPLINĂ ŞI ELIBERARE
Autodisciplina este un aspect vital al eliberării. Dacă v r e m să ne
câşt igăm eliberarea, atunci va trebui să ne împotr iv im din toată inima
d u ş m a n u l u i . Aceas la impl ică un război spir i tual agresiv. O d a t ă ce
legăturile demonice ascunse sunt expuse, noi trebuie să plăt im un preţ
pentru a ne rupe de sub stăpânirea lor.
Datorită faptului că oamenii au potenţial şi abilităţi diferite, nu putem
c o m p a r a reacţ i i le unei p e r s o a n e cu ale alteia. Unii au legătur i m a i
puternice decât alţii. Dar, indiferent cât dc extins ar 11 domeniul legăturilor
demonice, D o m n u l vede inimile noastre. El cunoaşte reacţiile pe care le
avem, dar şi duşmanul le cunoaşte de asemenea. Domnul nu cere de la
noi un răspuns peste puterile noastre, dar El doreşte să acţ ionăm din toată
inima. Nu este indicat să abordăm problema eliberării cu o at i tudine de
„fie ce-o li".
înainte dc a mi se li descoperit adevărul despre eliberare, cu însumi
eram foarte disciplinat în căutarea mea. Am tăcut tot ceea ce ş t iam că
trebuie făcut pentru a găsi ajutorul lui Dumnezeu. Prea mulţi creştini
doresc să primească binecuvântările servite pe un platou de argint. Ei vor
ca D o m n u l , sau păstorul, sau consilierul să facă totul iar ei să nu aibă
n imic dc făcut.
Unii oameni văd eliberarea ca pe o cale mai uşoară pentru a scăpa din
problemele lor. Ei cred că toi ce au de făcut este să meargă la o persoană
implicată în slujirea dc eliberare, aceasla să se roage, iar ei să fie eliberaţi de
sub orice legătură demonică. Astfel dc oameni se aşteaptă ca în dimineaţa
următoare să se trezească o persoană schimbată total şi cu toate problemele
lor rezolvate. Aceştia vor fi dezamăgiţi în final şi de cele mai multe ori vor
alerga de la o persoană la alta, sperând că vor găsi pe cineva „destul de
spir i tual" ca să-i poată ajuta. Eliberarea nu se întâmplă în felul acesta.
Dumnezeu vrea ca şi noi să ne facem partea noastră.
Un tânăr a venit Ia mine pentru consil iere şi eliberare. El a avut în
trecutul lui căderi nervoase, d e p e n d e n ţ ă de drogur i şi o tentativă de
sinucidere. L-am sfătuit de multe ori şi l-am îndemnat să se angajeze în
d o m e n i u l în care era calificat. L-am şi mustrat pentru că furase de la
colegul lui creştin de cameră, şi aşa mai departe. In t imp ce îmi împărtăşea
nevoile lui permanente, l-am întrebat dacă el îl căuta pe D o m n u l în mod
regulat. (El era şomer, deci avea destul t imp pentru a se ruga şi a citi
Cuvântul lui D u m n e z e u ) . După ce mi-a răspuns negativ, i-am spus că nu
am să mă rog pentru el până când nu va începe să-şi disciplineze viaţa şi
să petreacă zilnic o perioadă de t imp în părtăşie cu D u m n e z e u . I-am dat
indicaţii despre modul în care să facă aceste lucruri şi apoi i-am spus:
„Când tu îţi vei face partea ta, te poţi întoarce şi apoi ne v o m ruga."
A revenit după câteva săptămâni, dar când i-am întrebat dacă a căutat
pe Domnul , cl mi-a răspuns că .. .a ascultat ceva muzică creştină. La acest
răspuns, eu am refuzat să mă rog pentru el.
în final, el a revenit, având unele semne dc răspuns la sfatul primit.
M - a m rugat pentru cl şi o oarecare eliberare a avut Ioc. Dar sfatul meu
nu a fost băgat în seamă când i-am spus că îi revine lui responsabilitatea
de a cont inua în a-şi tace partea, până Ia m o m e n t u l eliberării depline. El
vroia că totul să se întâmple „ a c u m " , dar fără nici un efort din partea lui.
El era un leneş şi va rămâne captiv pe viaţă, dacă nu va începe să facă
ceea cc depinde de el.
Dacă vrem să ne ridicăm în libertate şi în putere, va trebui să cultivăm
o legătură (părtăşie) continuă cu D u m n e z e u prin rugăciune şi medilare
la Cuvântul Lui. N o i trebuie să umblăm în lumină, fiind ascultători în
totalitate fală dc El. Dacă problema este resentimentul şi amărăciunea,
noi nu trebuie să ne lăsăm luaţi de orice val de sentimente amare. Trebuie
să alegem să-i iertăm pe cei care ne-au greşit. Ori de câte ori se ridică în
inima noastră resentimente, trebuie să a legem să ne împotrivim acestora,
să a legem să reacţionăm într-un mod pozitiv, nu unul negativ. Putem să
ne rugăm, cerând binecuvântări le Domnulu i peste duşmanii noştri din
trecut. Alegând continuu să iubim în loc să urâm, noi pregăt im terenul
pentru eliberare. în felul acesta, noi slăbim puterea legăturilor duşmanului
chiar dacă împotrivirea poate fi extrem de dificilă. O persoană poate
identifica domeniul cu p r o b l e m e de pe această poziţie de ascultare şi
a u t o d i s c i p l i n ă , ş i apoi să î n c e a p ă să se e l ibereze de s u b legătur i le
demonice.
Sunt unii ereştini care cred doar în autodisciplină (cu ajutorul lui
Dumnezeu desigur), dar nu şi în eliberare. Slătul lor sună în felul următor:
„încearcă mai mult. Controlează-ţi mintea. Foloseşte-ţi puterea voinţei.
Nu te mai îngrijora." D a r pentru o persoană care are nevoie de eliberare,
astfel de sfaturi vor aduce mai mare condamnare şi frustrare.
S u n t totuşi une le p e r s o a n e care câş t igă într-o a n u m i t ă m ă s u r ă
eliberare şi biruinţă în vieţile lor numai prin autodisciplină. Chiar şi cei
care nu sunt creştini îşi înving unele probleme acţionând în felul acesta,
dar numai cei care au o voinţă de fier. Ei pot avea victorie într-o anumită
măsură pentru că aplică un principiu din Bibl ic şi a n u m e acela de a te
împotrivi răului. Eu nu aş putea mărturisi aceasta din experienţa mea.
Cu toate că m - a m disciplinat într-un m o d rigid, totuşi nu am obţinut
victoria.
Sunt alţi oameni care prin autodiscipl ină şi printr-o permanentă
decizie de a face ceea ce este corect, reuşesc să-şi câştige o imagine a
unei neprihăniri de faţadă. Ei ajung la un anumit nivel, unde din exterior
totul pare Iară probleme, dar în interiorul lor ei duc o luptă teribilă. Uni i
creştini chiar cred că viaţa de credincios trebuie trăită în acest fel. Ei cred
că pot să învingă firea păcătoasă, dacă în exterior o ţin sub control. Am
auzit spunându-se despre un anumit creştin: „El are un temperament
violent dar este un creştin minunat şi ţine situaţia sub control." Dumnezeu
îţi vede şi inima, nu doar aparenţele exterioare. El vrea să ne curăţească
din interior spre exterior. A fi liber înseamnă a fi capabil să te închini lui
D u m n e z e u şi să trăieşti pentru El, tară a fi confruntat cu o luptă interioară
continuă.
O prietenă a venit la noi pentru consiliere, chiar înainte de a pleca
din Australia pentru a veni în Canada. Ea ne-a spus că îşi dorise să vină
la noi cu câţiva ani în urmă, nu sa aştepte până în ult ima clipă. Ne-a
mărturisit că era nefericită şi că se afla într-o stare de depresie cont inuă,
situaţie care dura de câţiva ani. Această femeie era sociabilă şi plină de
viaţă, avea o slujbă importantă şi nu lăsa să se vadă în exterior că ar avea
— 141 —
probleme lăuntrice. Toţi cei din jur credeau că este o persoană fericită.
Când am început să ne rugăm pentru ea, au ieşit la suprafaţă şi au fost
zdrobite câteva legături demonice foarte puternice.
Noi ne înşelăm unii pe alţii de prea multe ori în cercurile noastre
creştine. Ni se spune că toţi creştinii au pace şi bucurie, neavând nici o
problemă. Dar realitatea este că în spatele zâmbete lor dc duminica sunt
multe inimi îndurerate. Când se depun mărturii, acestea sunt optimiste şi
sună minunat . Viata creşt ină nu pare să fie a l tceva decât bucur ie şi
binecuvântări, dar de cele mai multe ori nu este arătată şi cealaltă fală a
vieţii de creştin. Haideţi să fim cinstiţi cu noi înşine, căci dacă nu vom
face acest lucru, nu v o m intra niciodată în libertatea deplină pe care Isus
o are pentru noi.
Oamenii vin la mine uneori când au nevoie de discernământul meu,
pentru a cunoaşte mai clar domenii le unor nevoi pc care ei încearcă să le
depăşească. Aceste informalii-îi pot ajuta, dar nu sunt neapărat necesare.
Tu însuţi cunoşti cel puţin unul din domenii le în care ai probleme. C u m
ar fi să iei chiar a c u m un creion şi o bucată de hârtie şi să scrii domeni i le
în care ai probleme interioare. Domeni i în care indiferent cât de mult ai
încercat sau tc-ai disciplinat; domenii în care ţi-ai mărturisit păcatul şi ai
cerut ajutorul lui D u m n e z e u , dar nu ai fost capabil să obţii victoria. Nu
încerca să găseşti lucruri care nu există. Cineva poate va scrie în felul
următor:
DEPRESIA: Mă simt mult mai bine decât de obicei, dar am încă unele
zile dificile,
F R I C A : Nu-mi place în prezenţa altor persoane, chiar dacă aş dori
să petrec t imp cu ele. Nu pot să mă relaxez în prezenţa lor. întotdeauna
m-am simţit inferior.
A S T M A : O am de când sunt copil. Situaţia s-a mai ameliorat de când
am devenit creştin, dar am avut o criză luna trecută.
R O S U L LFNGI1IILOR: Aş vrea să mă pot opri. Am încercat din greu,
purtând în casă chiar şi mănuşi , încercând să rup acest obicei.
Etc.,Etc.
Acum, haideţi să fim cinstiţi. în spatele sentimentelor de depresie se
află duhuri de depresie. Spaima care te cuprinde este cauzată de duhuri
dc frică. Astma va ti vindecată atunci când duhuri le de infirmitate vor ti
scoase afară. Obiceiul de a-ţi roade unghiile îşi are sursa în duhuri le de
nesiguranţă şi altele asociate cu acestea. Trebuie să-ţi cunoşti inamicul
ş i să-i d e s c o p e r i tact ic i le . D i s c i p l i n e a z ă - t e ş i r id ică-te î m p o t r i v a
duşmanului , fiind îmbrăcat eu armura lui Dumnezeu şi mânuind armele
primite pentru a purta acest război. Nu accepta aceste probleme ca făcând
parte din viata ta. începe să te adresezi sursei care se află în spatele
fiecăreia dintre aceste nevoi:
D E P R E S I A : „în N u m e l e Iui Isus, eu leg şi zdrobesc orice depresie
şi orice duh rău care este asociat acesteia" Am spus „asociat (în re la ţ ie) '
pentru că familiile de demoni se ajută şi se sprijină unele pe altele. Depresia
poate l i legată de a u t o c o m p ă l i m i r e sau regret, aşa că r i d i c â n d u - n c
împotriva „depresiei şi a oricărui duh asociat acesteia", noi îi permitem
Duhului Sfânt să sc confrunte cu toate duhurile care ar fi sursa acestei
legături demonice.
F R I C A : „în N u m e l e lui Isus, leg orice duh de frică din viaţa mea.
Zdrobesc şi s lăbesc puterea oricărui fel de frică ce împiedică buna
deslăşurare a relaţiilor mele cu cei din jur. Orice inferioritate, ruşine,
nesiguranţă, t imiditate, e t c . " Duhul Sfânt te poate eălăuzi să înţelegi
principalele tipuri de frică pe care să le numeşt i .
A S T M A : „Leg duhul dc boală care lucrează în pieptul meu şi orice
duh asociat cu acesta care susţine această boală, aducându-mi tulburare
prin aceste crize de astmă. în Numele lui Isus eu zdrobesc sursa acestei
probleme din viaţa m e a . "
O B I C E I U L D E A R O A D E U N G H I I L E : „ E u leg sursa aceste i
probleme din viaţa mea. Zdrobesc în Numele lui Isus orice spirit demonic
care stă la rădăcina acestui obicei, orice nesiguranţă, anxietate, e tc . "
După cc am descoperit sursa spirituală a domeniului cu probleme,
unele duhuri încep adesea să sc tulbure în t imp cc lc adresăm comenzi
directe. Nu te alarma dacă lucrurile încep să sc agite, iar tu ai impresia
că eşti mai rău în loc să fii mai bine. Trebuie să realizezi ce se întâmplă
în lumea spirituală şi să fii încurajat că în final atingi prin armele primite
pentru a duce acest război, sursa domeniului cu probleme. Prin credinţă
şi prin perseverenţă îţi vei deschide drumul spre libertate.
Noi ne v o m da scama de adevăratele d imens iuni ale legături lor
duşmanului doar în momentul în care începem să ne r idicăm din robia
spirituală. Demoni i sunt mulţumiţi şi nu îşi exercită întreaga putere atât
t imp cât au „o c a s ă " în care să locuiască. Oricum, odată ce am descoperit
sursa spirituală a unui domeniu eu probleme şi începem să ne confruntăm
cu aceasta, duhuri le rele devin neliniştite şi se vor împotrivi atacurilor
noastre. Este uşor să fim descurajaţi şi să nu ajungem la o libertate deplină
din cauza presiunilor interioare, cauzate de agitaţia demonilor. De obicei,
când ne oprim, atacurile duşmanului se liniştesc şi presiunea interioară
se atenuează. Unii chiar trag concluzia că este mai bine să rămâi în robie
decât să le confrunţi cu „toate problemele şi atacurile" care se ridică atunci
când ei perseverează în războiul spiritual. Este aceasta calea aleasă de
un învingător?
Confruntarea cu sursa p r o b l e m e l o r într-o manieră spir i tuală nu
e l imină a b o r d a r e a pract ică, o b i ş n u i t ă care poate ajuta la a tenuarea
presiunilor. De exemplu, dacă te confrunţi cu depresia şi această problemă
esle accentuată ori de câte ori eşti prea obosit, atunci culcă-te mai devreme
câteva nopţ i la rând. Dacă tu găseşti un a julor(uşurare) în folosirea
medicamente lor când ai o criză de astmă, atunci foloseştc-lc tară să le
s imţi v inovat . Sunt m u l t e sfaturi pract ice care pot f i ap l ica te , d a r
aminteşte-ţi că sursa unei legături demonice poate fi zdrobită doar cu
armele spirituale.
)
— 144 —
C A P I T O L U L 1 1
Chiar dacă această carte nu pune accentul pe vindecarea fizică, totuşi, adevăruri le cuprinse aici sunt lot atât de re levante pentru el iberarea trupului fizic cât şi pentru eliberarea sufletului. în Cuvântul lui Dumnezeu, cele două părţi, sufletul şi trupul, sunt prezentate într-o legătură strânsă.
Eliberarea şi vindecarea le găsim aliate împreună atunci când Isus şi ucenicii Lui rezolvau problemele personale ale oamenilor:
„Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi
îndrăciţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. El a vindecat pe mulţi
care pătimeau de felurile boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu
lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau." (Marcu 1:3 2-34)
„Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi
stăpânire peste toţi dracii, şi să vindece boalele." (Luca 9:1)
„Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;
pan acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care
fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei
duhurile rele" (Fapte 19:11-12)
Sunt alte momente când sc declară în mod direct că duhurile rele erau sursa boli lor fizice:
„Alunei I-au adus un îndrăcii orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa
că mulul vorbea şi vedea" (Matei 12:22)
„Când a văzut Isus că norodul vine înjugă mare spre El, a mustrat
duhul necurat, şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară
din copilul acesta, şi să nu mai intri în el." (Marcu 9:25)
„Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de
neputinţă; era gârbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele."
- ( L u c a 13:11)
Biblia face referiri de mai multe ori la eliberare ca fiind „vindecare" sau „ t ă m ă d u i r e " de duhuri rele. Este evident că mulţi dintre cei care au fost „v indecaţ i " de duhuri rele erau de fapt bolnavi fizic.
VINDECAREA FIZICĂ ŞI ELIBERAREA
„Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi
aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se
vindecau." (Fapte 5:16)
„ ...şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră tămăduite de duhuri
rele şi de boale; Măria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,..."
(Luca 8:2)
„Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri,
de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea" (Luca 7:21)
„Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a
început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David!
Fiică-mea este muncită rău de un drac " 4 (unei Isus i-a zis: „ O, femeie,
mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti. " Şi fiica ei s-a tămăduit
chiar în ceasul acela." (Matei 15:22,28)
Demonizaţ i i sau „bolnavii m i n t a l i " c u m îi n u m i m noi astăzi, erau
vindecaţi prin eliberare:
„I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce
sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi
pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca." (Matei 4:24)
îndrăcind din Gadara care era posedat de o legiune de demoni
(Marcu cap. 5), a fost „ vindecat" sau a devenit „ întreg la minte ", după
ce Isus a scos afară duhurile rele. \
Când duhurile de infirmitate sunt cauza clin spatele unei boli, trebuie
mai întâi scoase afară acele duhuri din domeniul de suferinţă, pentru
ca să putem apoi experimenta o vindecare deplină. Aceste duhuri de
boală pot ji scoase afară fie prin porunci directe, prin darul vindecărilor
sau darul minunilor. Sursa multor stări fizice poate jî regăsită în frică,
resentiment, vinovăţie, ele; iar vindecarea va avea loc doar atunci când
aceste duhuri vor fi scoase afară.
Adesea este nevoie atât de eliberare cât şi de vindecare în primul
rând eliberare şi apoi vindecare. Când Isus a vindecat-o pe femeia care a
avut optsprezece ani o boală cauzată dc un d u h rău, El a scos întâi afară
duhul de boală spunându-i „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. ",
apoi EI Şi-a pus mâini le peste ca şi ea a fost v indecată (Luca 13:11-13).
In cazul acestei femei, vertebrele i-ar fi trebuit rearanjate, astfel încât,
chiar după ce duhul era scos afară, ar fi fost necesară o vindecare sau o
refacere. Astfel, Isus întâi a eliberat-o şi apoi a v indecat o.
De asemenea şi în cazul băiatului adus la Isus să fie v indecat pentru
că ucenicii nu au putut scoate afară duhul rău, ni se spune că Isus mai
întâi a mustrat duhul necurat şi apoi l-a vindecai pe băiat. „A? când venea
băiatul, dracul l-a trântit la pământ, şi l-a. scuturat cu putere. Dar Isus
a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat înapoi tatălui său. "
(Luca 9:42)
Am observat din experienţă că mulţi creştini se roagă pentru vindecare
când de fapt ar trebui mai întâi să scoată afară duhuri le dc boală. Noi am
vedea mai multe vindecări dacă am mustra mai întâi duşmanul .
Desigur, dacă oamenii îşi abuzează trupurile prin muncă excesivă,
prea multă mâncare, lipsa odihnei regulate şi a exerciţiului fizic sau prin
consumarea continuă a mâncăruri lor dăunătoare, atunci cheia vindecări i
lor este îngrijirea organismului în mod adecvatşi nu învinuirea diavolului.
Este bine să fim înţelepţi în toate lucrurile.
C u n o s c un pastor care a fost instrumentul vindecării soţiei lui de un
cancer în ult ima fază de evoluţie. Ei au cerut Domnulu i vindecare şi au
crezut că au pr imit prin credinţă lucrul cerut. „De aceea vă spun că, orice
lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea"-
(Marcu 11:24). în t imp ce starea ei se înrăutăţea, fiind zile cu suferinţe
foarte mari, amândoi au menţinut t imp de doi ani o mărturisire a vindecării
şi L-au lăudat pe D o m n u l pentru vindecarea ei „prin rănile Lui" . Apoi,
în t impul unui serviciu divin într-o duminică, soţul acestei femei şi-a dat
seama că în spatele cancerului erau duhuri de boală care împiedicau
vindecarea. împreună cu un prieten pastor, el a mustrat duhurile dc cancer
şi le-a scos afară. Vindecarea a început să curgă din acel moment . Spre
marea uimire a specialiştilor, testele medicale ulterioare nu au arătat nici
un indiciu că ea ar fi avut vreodată cancer.
Un bărbat care suferea de neputinţe cauzate de astmă, a venit la noi
împreună cu soţia lui ca să ne rugăm pentru el. Cu câteva săptămâni
înainte, s-au tăcut pentru cl rugăciuni pentru vindecare, dar nu a simţit
nici o uşurare. Noi am luat imediat o poziţ ie de autoritate împotr iva
— 146 —
duhuri lor dc boală din pieptul lui şi am Început să le scoatem afară. După
câteva minute respira atât de uşor, încât cu sunt s igur că cl ar ii fost
mulţumit să ne oprim din rugăciune, dar am continuat să ne rugăm pentru
încă alte treizeci sau patruzeci de m i n u t e până când am simţit că am
înlăturat întreaga legătură demonică. Ei erau amândoi încântaţi şi-L lăudau
pe D o m n u l pentru că el fusese vindecat. Apoi, noi am chemat vindecare
peste orice alt domeniu afectat de duhurile de boală. Recent l-am întâlnit
din nou pe acest bărbat (trecuseră aproape doi ani) ş i d in m o m e n t u l
rugăciunii nu mai avusese nici o urmă de astmă. El a/ost şi este vindecat.
— 148 —
C A P I T O L U L 1 2
CU SAU FĂRĂ MANIFESTĂRI
Când demoni i sunt scoşi afară, adesea ei se manifestă în cele mai
neplăcute modur i : strigăte puternice, ţipete, convulsii, etc. Acestea se
întâmplă în zile noastre, la tel cum se întâmplau în zilele lui Isus. Duhurile
rele scot strigăte puternice de frică atunci când sunt descoperite şi nu se
mai află în siguranţă. Ei detestă a-şi părăsi „casele lor", fiind obligaţi să
plece în „locuri pust i i "
„Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau:,. Tu eşti Hrislosul,
Fiul lui Dumnezeu. "Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru
că ştiau că El este Hristosul" (Luca 4:41)
„Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere, şi scoţând
un strigăt mare" (Marcu 1:26)
„Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a
rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!"" (Marcu 9:26)
„Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari
ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi" (Fapte 8:7)
Nu este nevoie să a s c u n d e m faptul că există manifestări în t impul
eliberărilor. Nu ar trebui să fim îngrijoraţi dacă aceste manifestări provoacă
întreruperi în timpul serviciilor de biserică si nici nu trebuie să ne temem că
cei nemântuiţi vor pleca din cauza a ceea cc ar părea un comportament
necuviincios. Noi ar trebui să ne bucurăm pentru că împărăţia Iui Dumnezeu
a venit în mijlocul nostru, în loc să ne fie teamă sau să fim îngrijoraţi.
în t imp ce conduceam o întâlnire unde ne rugam pentru eliberări, un
cuplu nemântuit s-a întors la Domnul fară ca cu să ştiu. în Ioc să fie şocaţi
de manifestările care aveau Ioc, ci însuşi au început să fie eliberaţi, unul
dintre ei trebuind să fugă la baie pentru a vomita în t imp ce era eliberat.
Ei au fost uimiţi de ceea ce D o m n u l făcea în adunare şi în vieţile lor,
spunându-mi că nu vor mai pune niciodată la îndoială realitatea puterii
lui Isus Cristos sau a puteri lor nevăzute ale întunericului.
Când Isus a eliberat pe cei care erau legaţi, El a lăcut acestea în locuri
— 149 —
publice - pe stradă, în sinagogă, într-o casă, pe coasta unui deal indiferent
unde apărea nevoia ca cineva să fie eliberat. Lui Isus nu-I păsa că ceea ce se
întâmpla era neobişnuit, că era deranjat protocolul religios sau că oamenii ar
fi subestimat lucrurile spirituale, pentru că El nu respecta tradiţia religioasă.
El venise să facă voia Tatălui şi aceasta era ceea ce tăcea. Jsus le-a zis:
„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea
Lui" (Ioan 4:34) Căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre şi metodele lui
Dumnezeu nu sunt întotdeauna metodele noastre.
Isus a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu
Sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat
Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru
că totdeauna fac ce-feste plăcut." (Ioan 8:28-29) Isus era într-o aşa de strânsă
legătură cu Tatăl, atât de conştient de lumea spirituală şi atât de afectat de
ceea ce tăceau Satan şi armatele lui, încât l-a demascat cu îndrăzneală pe
Satan înfruntându-1 cu o lovitură nimicitoare.
Cu toate că nu ar trebui să fim tulburaţi de manifestările care apar, nici
nu ar trebui să cădem în altă extremă şi să fim încântaţi de ele. Eu nu mă
bucur să văd aceste manifestări de dragul manifestărilor, ci mai degrabă îi
învăţ şi încurajez pe oameni să primească eliberarea cât mai liniştit posibil.
Mulţi demoni pleacă iară să aibă loc vreo manifestare exterioară. Când
ne rugăm pentru eliberare, nu trebuie să căutăm manifestări sau să ne aşteptăm
ca ele să apară întotdeauna. Vrea cineva să vadă o prezentare a puterilor
demonice? Este cu mult mai indicat ca demonii să plece în tăcere.
Eliberarea - chiar şi una de proporţii mari poate fi experimentată fără
să simţi nici o reacţie interioară sau exterioară. Manifestările nu sunt o dovadă
necesară că are loc eliberarea. Unul din trei sau patru dintre oamenii pentru
care mă rog în timpul sesiunilor de consiliere nu simte că s-ar întâmpla ceva
deosebit. Totuşi, Domnul face lucruri mari. Unii se simt obosiţi fizic la sfârşitul
unei rugăciuni pentru eliberare, iar alţii nu simt nimic deosebit. Ei nu ar şti
prin simţurile lor dacă i-a părăsit vreun duh. De aceea darul deosebirii
duhurilor este atât de important, pentru că putem percepe prin Duhul Sfânt
ce se întâmplă sau nu se întâmplă într-o persoană. De aceea Lucrurile care se
întâmplă în exterior devin nesemni ficative.
Deseori vin la mine unii creştini cărora li s-a spus înainte de către un
pastor sau un consil ier că ei nu aveau demoni . Probabil că acel pastor
sau c o n s i l i e r s-a rugat pentru ei în n u m e l e lui Isus, p o r u n c i n d u - l e
demoni lor să se manifeste şi pentru că nu s-a întâmplat nimic, li s-a spus
că nu au nevoie de eliberare. Sau poate le-a fost explicat că numele lui
Isus este atotputernic şi duhurile demonice trebuie să asculte de cuvintele
rostite în numele lui Isus. Iar dacă nu a existat nici o reacţie la porunci le
rostite, atunci a însemnat că nu au fost d e m o n i care să iasă afară. Sfiituri
de felul acesta pot fi devastatoare.
O tânără a venit la noi având multe conflicte interioare şi a început să
experimenteze o eliberare profundă. Ea mi-a spus că în urmă cu trei ani un
slujitor al Evangheliei i-a zis că nu are nevoie de eliberare. Mi-a mărturisit că
nu a avut nici un progres spiritual, fiind chiar aproape la punctul de a întoarce
spatele vieţii creştine din cauza luptelor teribile în fiinţa ci. „Am pierdut trei
ani din viaţa mea, deoarece mi s-a spus că nu am nevoie de eliberare", a zis
ea. Viaţa ei a înflorit într-o libertate crescândă în următoarele luni, pc măsură
ce ea a început să-şi primească eliberarea.
Inima mea este plină de compas iune pentru astfel de oameni pentru
că ştiu prin ce au trecut. Si mie mi-au spus consilieri bine intenţionaţi că
nu aveam probleme cu duhuri le rele.
în raport cu manifestările, oamenii care primesc eliberarea se împart de obicei în trei categorii:
(a) Cei care experimentează manifestări marcante, t raumatice.
(b) Cei care au manifestări uşoare c u m ar fi : suspine, tuse, râgâieli, căscat, respiraţii grele, simt agitaţii interioare, senzaţii de căldură, tensiuni lăuntrice, etc.
(c) Cei care nu au manifestări la nivelul simţurilor.
Unele persoane se încadrează în toate categoriile, pentru că pr imesc
eliberarea pe căi şi în m o m e n t e de t imp diferite. Vreau să subl iniez încă
o dată că eliberarea depinde de credinţa noastră şi nu de sent imentele
noastre. Dacă noi ne adresăm domeni i lor întunericului, crezând că ceea
ce rost im se întâmplă, atunci are loc o acţiune a Duhului Sfănt de slăbire
şi zdrobire a legăturilor demonice.
Haideţi să privim fiecare categorie din cele enumerate mai sus:
a) Cei care experim en tează m an ifest ari m arcan te, traum atice
Această experienţă poate fi foarte supărătoare când se întâmplă prima
dată şi unii oameni se simt ruşinaţi. Astfel dc experienţe pot li foarte
o b o s i t o a r e , ducând la extenuare . Feţele ş i corpur i le o a m e n i l o r sunt
câteodată contorsionate în cele mai neobişnuite poziţii.
Experimentarea eliberării, având astfel de manifestări, prezintă unele
avantaje. Te simţi încurajat, văzând că Dumnezeu acţionează şi de obicei, te
simţi mult mai bine după ce a avut loc ruperea legăturilor demonice. Totuşi,
unii renunţă la luptă dacă manifestările continuă, pentru că preţul cerut este
prea mare. Eliberarea de sub legăturile duşmanului cere un preţ mare.
Eu s imt compas iune pentru oamenii din această categorie pentru că
eliberarea mea cea mai profundă a fost foarte traumatică. Oricât de mult
am încercat să opresc manifestările demonice, mi-a fost imposibi l să tiu
eliberai în unele domeni i fără să tuşesc puternic şi uneori chiar să vomit.
Eu am trecut prin astfel de experienţe o perioadă îndelungată, în t imp cc
ieşeau la suprafaţă legăturile demonice . Preţul pe care l-am plătit a fost
marc, dar rezultatele sunt formidabile.
b) Cei care au manifestări uşoare
Mulţi oameni se încadrează în această grupă. Probabil că este cel mai
uşor să aparţii acestei categorii, pentru că tu simţi schimbările care au loc
fără ca acestea să fie prea traumatizante, cu toate că manifestările uşoare pot
produce o anumită oboseală fizică după perioade mai lungi de rugăciune.
C â n d o a m e n i i d i n p r i m a c a t e g o r i e î n v a ţ ă să-şi c o n t r o l e z e
manifestările, pot lăcc parte de asemenea şi din această a/doua categorie.
c) Cei care nu au manifestări
Este o binecuvântare dacă tu aparţii acestei categorii, pentru că nu
treci prin traumele manifestărilor exterioare. Totuşi, tu vei avea nevoie
de un nivel mai mare de credinţă (în special la început) ca să crezi că
legăturile slăbesc şi se rup, pentru că, în cazul tău, nu există o dovadă că
se întâmplă ceva cu adevărat. Dar pe măsură ce vei continua în credinţă,
vei putea observa schimbările care au loc în viaţa ta. Ult ima mărturie din
capitolul 20 al acestei cărţi va fi o încurajare pentru tine.
Duhuri le se vor ascunde dacă vor putea. Unii oameni care nu simt
că sc întâmplă ceva, cred că ei nu au nevoie de el iberare şi deci nu merg
mai departe, iar alţii devin chiar cinici.
Deseori cei care la început se încadrează în această categorie, ajung să se
idenli iice până la urmă cu cei din a doua sau chiar din prima categorie de rnanifestâri.
Vreau să vă spun din nou că acestea sunt categorii generale. în timpul unei ore de rugăciune pentru eliberare, o persoană poate experimenta manifestările din toate cele trei categorii expuse.
CONTROLUL ASUPRA MANIFESTĂRILOR
Unii oameni spun că manifestările sunt doar la nivel psihologic şi
insistă ca acestea să fie controlate.
Eu nu pot li de acord cu ideea că manifestările sunt doar la nivel
psihologic, cum nu sunt de acord nici cu ideea că manifestările ar trebui
controlate întotdeauna. Totuşi, eu cred că uneori ele pot şi ar trebui să
lie controlate. Pe de altă parte, există situaţii când manifestările pot, dar
nu ar trebui să fie controlate. Şi mai sunt cazuri când este imposibil să
controlezi manifestările, cu excepţia când ne opr im din rugăciunea de
eliberare. Noi trebuie să învăţam să cooperăm cu Duhul Sfânt şi să fim
conduşi dc călăuzirea Lui în lot acest complex de împrejurări.
In t impul unei adunări în care ne rugam pentru eliberare, am fost
călăuzit să mă ridic împotriva duhurilor de vinovăţie care tulburau vieţile
oamenilor. (Duhuri le de a u t o c o n d a m n a r e şi de vinovăţie sunt foarte
frecvent întâlnite). Unii oameni erau eliberaţi în t i m p cc mă rugam, dar
am simţit un imbold din partea Duhului Sfânt să merg în continuare în
aceeaşi direcţie. în final, am spus celor prezenţi: „ D o m n u l vrea să facă o
lucrare mai profundă de eliberare în acest domeniu. Nu lăsaţi n imic să
vă împiedice, colaboraţi cu D o m n u l şi lăsaţi-L să lucreze cum vrea E l . "
Fără ca eu să ştiu, o credincioasă care avea o poziţie de conducere,
avea o mare luptă spirituală. Duhuri le de vinovăţie o tulburau şi ea ştia
că, pentru a fi eliberată, s-ar putea să sc facă de râs în public. Când am
spus în adunare, ca cei prezenţi să nu lase nimic să-i împiedice, ea a ales mai
degrabă să coopereze cu Domnul pentru a fi eliberată decât să-şi păstreze
mândria. Duhurile s-au agitat imediat prin manifestări puternice şi ţipete. Toată
atenţia celor prezenţi la întâlnire s-a îndreptat asupra acestei femei. Le-am
cerut tuturor să se împotrivească puterilor întunericului şi noi toţi împreună,
ca biserică, ne-am luat poziţia de autoritate împotriva lor. Manifestările femeii
au durat timp de 10 minute, până când a avut loc o eliberare extraordinară.
Ea mi-a relatat ulterior că în timpul acelei lupte de 10 minute nu era conştientă
despre ce s-a întâmplat. Şi -a adus aminte doar de un pastor care declara puterea
sângelui lui Isus Cristos.
In cazul relatat, femeia a fost capabi lă să-şi contro leze p r i m e l e
mani fes tăr i a p ă r u t e ş i t o t u ş i nu era m o m e n t u l să facă acest lucru.
Controlându-le, ca ţinea duhurile în interior. Ea ar fi trebuit să lase duhurile
să sc manifeste şi să nu exercite controlul asupra lor. Făcând aceasta, ea
dc fapt a pierdut total controlul asupra situaţiei. Ceea ce a urmat a fost o
reacţie neobişnuit de puternică din partea duşmanului , în care femeia a
fost aproape inconştientă de ceea ce s-a întâmplat.
Dc cealaltă parte de află cei care încearcă să controleze manifestările,
cei care, fiind cuprinşi de frica, sc abandonează în faţa duhurilor, atunci
când experimentează reacţiile demonice în interiorul lor, dându-le astfel
controlul total. Persoanele care acţionează în acest fel vor exper imenta
tot felul de ţipete şi contorsionări ale trupului. Fără să-şi dea seama, aceşti
oameni colaborează cu puteri le d e m o n i c e prin faptul că ei nu fac nici un
efort pentru a sc împotrivi la ceea ce face duşmanul .
O tânără se manifesta prin ţipete foarte ascuţite de fiecare dată când
cineva se ruga pentru ea duminica în t impul serviciilor de rugăciune din
biserică. în cele d i n u r m ă când a venit la consil iere, i-am spus că eu cred
că ea ar putea li eliberată Iară manifestări de asemenea intensitate. în
t i m p ce ne rugam împreună, ea a descoperit că, prin colaborarea cu Duhul
Sfânt şi nu cu duhurile rele, era capabilă să-şi înăbuşe cu succes ţ ipetele
şi totuşi să primească eliberarea.
Unii oameni cred că ei trebuie să strige pentru a se elibera. Acest
lucru nu este adevărat. Cei care se confruntă cu duhuri care se manifestă
(în acest caz particular prin strigăte puternice), trebuie să înveţe să se
împotrivească duşmanului în interiorul lor şi să nu-1 lase să deţină controlul
total atunci când pleacă.
D a r în acelaşi t imp, nu ţineţi în frâu duhurile demonice, nelăsându-lc
nici o formă de manifestare. Dacă o persoană adoptă o poziţie rigidă faţă
de manifestările demoni lor atunci când îi s imte că sunt agitaţi, poate
menţine duhurile rele în interior, dacă alege să nu permită ca acestea să-1
chinuie sau să se folosească de vocea lui în vreun fel. Tu trebuie să înveţi
prin experienţă cât de mult poţi împiedica sau poţi permite duşmanului
— 154 —
să se exprime. Prin învăţarea acestui control, cei mai mulţi dintre oameni pot trăi eliberările mult mai puţin traumatizante. în acest fel, se atrage mai puţin atenţia asupra demonilor.
Câteodată, special în adunări, eu mă apropii de cei care sc manifestă prin ţ ipete p u t e r n i c e ş i le vorbesc cu a u t o r i t a t e , s p u n â n d u - l e să se controleze pentru a nu-i permite duşmanulu i să se manifeste. Acelor oameni care au probleme datorate duhuri lor de respingere chiar le face plăcere să atragă atenţia asupra lor prin aceste manifestări.
Dar nu trebuie să mergem nici în cealaltă extremă şi să încercăm să opr im orice manifestare. în cazul în care acţ ionăm astfel, noi p u t e m să ne împotrivim lucrării Duhului Sfânt, dând satisfacţie demonilor în t imp ce aceştia se ascund din nou.
Consil ierul arc nevoie dc înţelepciune pentru a trata fiecare situaţie în cel mai potrivit mod.
CUM IES DEMONII
Demonii ies în primul rând prin gură. Cuvântul ebraic pentru „spirit" este rttwach. iar cuvântul grecesc e s tepneuma. Aceste cuvinte se traduc amândouă prin „ v â n t " sau „răsuflare". Deci duhuri le pot l i a semănate cu vântul sau cu răsuflarea. Multe duhuri intră şi ies prin gură. Iar când pleacă, ele ies odată cu respiraţia.
Totuşi, nu toate duhurile pleacă în acest fel. Ele mai pot ieşi prin mâini, picioare sau prin alte părţi ale corpului.
în t i m p cc slujeam într-o adunare în Papua N o u a Guinee, mi-am pus
mâini le peste un prezbiter din acea biserică. Fără ca eu să fii ştiut, acel
om minunat avea o suferinţă gravă la genunchiul stâng de mai mulţi ani.
Nu putea sta mult în picioare fără dureri mari. El a mărturisit mai târziu
că atunci când l-au at ins m â i n i l e m e l e , d u h u r i l e de inf i rmitate d i n
genunchiul său au coborât până în laba piciorului, dar nu au plecat din
trupul lui. Atunci el şi-a scos pantoful s tâng cu o credinţă copilărească,
şi duhurile au ieşit prin picior. El era încântat pentru că fusese vindecat.
într-o altă localitate din Papua Noua Guinee, câteva zile mai târziu când
un alt om a fost eliberat, duhurile i-au ieşit prin cap. Băştinaşii au un păr
foarte aspru. însă în cazul menţionat, el crezuse că i-a căzut părul datorită senzaţiei avute în t imp ce demonii ieşeau afară. El şi-a trecut în grabă mâna prin păr şi a fost foarte bucuros să descopere că nu avea nevoie de „regenerator pentru păr". Am râs cu toţii când el ne-a relatat ulterior experienţa trăită.
Totuşi, în general duhuri le ies prin gură, iar când le poruncesc să plece, de obicei le spun să iasă odată cu respiraţia (expiraţia).
ELIBEREAZĂ-ŢI CREDINŢA
Lasă ca respiraţia ta să fie punctu l de legătură pentru eliberarea
credinţei talc. Tu te poţi adresa demoni lor în felul următor: „ în numele
lui Isus eu vă rup orice legătură. Ridicaţi-vă şi ieşiţi a c u m afară din
a scunzătoarea voastră. Eu vă scot afară. Plecaţ i odată cu respiraţ ia
(expiraţia) mea. Eu vă expulzez aşa cum scot aerul din mine atunci când
expir." Trebuie să crezi pur şi simplu că „se întâmplă ceea ce tu spui" .
Alteori se întâmplă ca o persoană să respire adânc şi greoi, atunci
când pleacă d u h u r i l e rele. Acea expira ţ ie exces ivă nu se d a t o r e a z ă
persoanei în cauză, ci duhuri lor care sunt agitate în t i m p ce pleacă. Când
acest lucru se întâmplă regulat , unii o a m e n i cred că, pentru a grăbi
eliberarea, ei trebuie să-şi forţeze respiraţia pe tot parcursul rugăciunii .
Acest lucru nu este indicat pentru că poale provoca ameţel i .
Pe dc altă parte, când duhuri le se agită şi pleacă, uneori este indicat
să existe un interval de t imp în care duhuri le sunt " î m p i n s e afară", t imp
în care tu intenţionat să împingi aerul din zona stomacului şi să expiri
forţat. M o m e n t e ca acestea de expulzare, în care tu forţezi cu agresivitate
scoaterea demonilor, pot determina o eliberare de proporţi i mai mari .
Totuşi, lasă ca respiraţia ta normală să fie mijlocul de eliberare, când are
loc o eliberare obişnuită.
PORUNCEŞTE LĂUNTRIC
Când le porunceşti demonilor, nu este necesar să le vorbeşti cu voce tare. Porunca interioară (dată în gând, tară să o rosteşti cu buzele tale)
— 156 —
este la fel de eficientă. De fapt, deseori este chiar mai eficientă.
Uneori duhurile se vor agita în timp ce tu declari cu voce tare puterea Sângelui lui Isus sau îl lauzi pe Dumnezeu, dar nu vor trece mai departe de buzele tale. Lauda pe care tu o aduci lui Dumnezeu şi proclamarea Sângelui Iui Isus va deveni o barieră în calea demonilor peste care ei vor trece.
Intr-o situaţie de consiliere, eu îl încura jez pe consilier să pună accent pe pomnei interioare, folosind arme spirituale de interior, în timp ce eu şi orice alt consilier suntem implicaţi din exterior, poruncind duhurilor cu vexe tare. Eu am învăţat, din experienţă şi din rxrceperea dată de darul deosebirii duhurilor, că se obţin mai multe rezultate în telul acesta decât dacă i-as spune persoanei respective să se implice cu glas tare în lepădarea de duhurile demonice.
Cu toate că îi spun persoanei pentru care mă rog să se concentreze asupra fiinţei interioare, eu îmi încep rugăciunea pentru eliberare spunând persoanei în cauză să rostească cu glas tare o renunţare faţă de toate lucrările duşmanului şi să mărturisească pe Isus ca D o m n în viaţa sa. Dc asemenea, încurajez de cele mai multe ori persoana respectivă să se alăture celor care se roagă pentru c a p r i n declaraţii şi porunci rostite cu glas tare. Noi îi învăţăm pe alţii cum să se elibereze ei înşişi (autoeliberarea), prin mustrarea duşmanului atât în gând cât şi cu glas tare.
Uneori în timp ce oamenii poruncesc în lăunlrul lor demonilor, îmi dau seama că duhurile rele vor ieşi afară doar după cc persoana respectivă implicată în eliberare va face o afirmaţie fermă, cu glas tare de renunţare faţă de orice legătură cu puterile întunericului. în astfel de momente, demonii nu vor pleca până când persoana în cauză nu va face acea afirmaţie.
Această persoană poate îşi va simţi din când în când limba legată, pentru că demonii nu o vor lăsa să vorbească. Trebuie să încurajaţi cu răbdare o astfel de persoană să rostească cuvintele menţionate. Acest lucru este valabil în special în cazurile când acea persoană trebuie să-i ierte pe alţii, rostind cuvinte cum ar fi: „îl iert pe tatăl m e u " sau „Mă iert pe mine însumi". De multe ori am fost martori Ia o împotrivire puternică faţă dc aceste mărturisiri.
Această combinaţ ie de porunci date în gând şi cu voce tare, precum si asoc ierea lor cu expiraţ ia, ca punct de legătură pentru e l iberarea credinţei tale, este unul din cele mai importante lucruri expuse în această carte care te pot ajuta să Ic eliberezi pe tine însuţi.
— 157 —
C A P I T O L U L 1 3
ELIBERAREA: CÂT TIMP CERE?
Conţinutul acestui capitol este de o importanţă vitală pentru noi, dacă
vrem să înţe legem cum să d ă r â m ă m fortăreţele duşmanului .
Eliberarea este progresivă. Ea nu sc întâmplă dintr-o dată. Este nevoie
de t imp pentru a li eliberat. Cu cât sunt mai extinse domeniile legăturilor
demonice, cu atât este nevoie de mai mult timp pentru le zdrobi. Cei mai mulţi
dintre credincioşi îşi dau seama foarte puţin sau chiar deloc de gradul marc
dc extindere a infiltraţiei legăturilor demonice din vieţile lor.
La şase luni din momentul în care am descoperit propria m e a nevoie
de eliberare, când am vizitat un prieten pastor care mi-a împărtăşit cu
entuziasm c u m D u m n e z e u lucra când erau chemări le pentru rugăciune
în timpul serviciilor divine de duminică scara. Aveau loc eliberări însoţite
de manifestări demonice . „De c c " - a spus el - „este nevoie doar de un
minut pentru eliberarea unei persoane de s u b legăturile d e m o n i c e ? " L-
am ascultat, dar nu i-am răspuns la întrebare. Sunt sigur că el a gândit
într-un mod diferit dacă ar fi putut să vadă luptele prin care treceam eu.
Desigur, oameni erau eliberaţi în t impul serviciilor lui duirjinicalc, dar ei
primeau doar o eliberare parţială.
Eliberarea începe cu momentul când o persoană este născută din nou
din Duhul Sfânt. în acel m o m e n t are loc o eliberare la un anumit nivel,
chiar dacă în cele mai multe dintre cazuri nu există o acţiune intenţionată
de scoatere a demonilor. Când un credincios este botezat în Duhul Sfânt,
are loc din nou o eliberare în plus, care pentru unii este una majoră, iar
pentru alţii este la un nivel mai redus. Mulţi creştini încep să aibă probleme
interioare după cc sunt botezaţi în Duhul Sfânt şi sc întreabă de cc se
petrece acest lucru. Unii dintre ei chiar părăsesc calea credinţei creştine
pentru că nu mai pot face faţă situaţiei. Ceea ce se întâmplă este datorat
demoni lor care devin agitaţi pentru că Duhul Sfânt lucrează la un nivel
mult mai mare în vieţile acelor oameni . Când demoni i simt presiunea
— 158 —
exercitată de către Duhul Sfânt împotr iva lor, atunci credinciosul va resimţi o presiune interioară dar nu va înţelege ce sc petrece în viaţa lui.
Eliberarea mai poate să aibă loc atunci când oamenii sunt în mod real copleşiţi în prezenţa Duhului Sfânt, în t impul experimentării unei bucur i i mari în D u h u l Sfânt, când o a m e n i i se adună să-L laude pe D u m n e z e u , sau atunci când sunt folosite daruri spirituale precum darul vindecărilor sau darul minunilor. Ca şi lucrători creştini, haideţi să lucrăm împreună împotriva lucrărilor întunericului, oricare ar fi metodele folosite sau lucrurile pe care noi le accentuăm.
Eu am avut un vis chiar înainte ca Domnul să-mi arate că soluţia este
cheia credinţei. Nu a fost un vis normal, ci unul „spiritual", în care Domnul
m-a înştiinţat în timpul nopţii şi mi-a arătat că în viitorul foarte apropiat urma
să aibă loc în viaţa mea o eliberare progresivă. Am trecut prin procesul dc
eliberare, văzând clar puterile demonice cu formele, acţiunile, ferocitatea
(sălbăticia, cruzimea) şi slăbiciunile lor. în vis am devenit dintr-o dată liber
şi am fost răpit în Duhul Slănt în altă lume, unde am văzut o mică parte din
gloria ei. Deşi eu dormeam, aceasta a fost cea mai minunată experienţă avută
vreodată. Când m-am trezit din somnul meu, nu înţelegeam cum de Shirlcy
încă dormea adânc. Eram sigur că ea m-a auzit, pentru că lăcusem atât dc
multă gălăgie strigând şi bucurându-mă cu toată puterea.
D u m n e z e u mi-a vorbit în acel vis, împărtăş indu-mi adevărul. în
mijlocul multelor lupte crunte care au avut loc în următoarele zile, ceea
cc D o m n u l îmi arătase m-a întărit nespus de m u l t să pol astfel să lupt în
continuare. Acest adevăr a rămas de neşters din inima şi din mintea mea.
INTRAREA ÎN CANAAN
Luarea în stăpânire a ţării Canaanului poate fi asemănată în multe
privinţe cu luarea în stăpânire de către un credincios a propriei sale vieţi.
D o m e n i u l p r o m i s de D u m n e z e u israeliţi lor era o Iară minunată,
D c u t c r o n o m 8:7-9 o descrie ca fiind o ţară bună, un p ă m â n t cu rezerve
abundente de apă, excelent pentru agricultură, bogat în minerale, într-un
cuvânt - o ţară unde n-ar li dus lipsă de nimic. „Căci Domnul, Dumnezeul
tău, are să te ducă într-o (ară bună, ţară cu păraie de apă, cu izvoare şi
— 159 —
cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi; ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu
smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ţară unde vei mânca
pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară. ale cărei pietre
sunt din /ier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă. '
Dar, totuşi, exista o problemă: ţara era ocupată de canaaniţi, hetiţi,
amoriţi, fereziţi, hevitiţi şi iebusiţi. (Exod 3:8) Aceştia erau oameni nelegiuiţi.
Baal era principalul lor zeu şi Astartca, soţia lui Baal ca întruchipare a
principiului fecundităţii în natură, era principala lor zeiţă. închinarea şi
adorarea acestor zeităţi implicau cele mai teribile orgii, iar templele lor erau
adevărate centre ale depravării. Slujba în aceste temple era îndeplinită de
preotese care erau prostituate şi preoţi care erau sodomiţi (homosexuali). Copiii
născuţi în urma ritualurilor de la templu erau sacrificaţi lui Baal, iar când se
construia o casă, trebuia jertfit un copil şi corpul lui trebuia să fie zidit în
peretele casei pentru a aduce noroc familiei. Acestea şi multe alte practici ne
dezvăluie depravarea şi lârădelegea acestor popoare.
Pentru ca Israel să intre în posesia ţării promise, aceste popoare
trebuiau distruse. D u m n e z e u a spus israel i ţ i lorcă această ţară trebuie să
fie curăţită, iar locuitorii ci pervertiţi să fie complet nimiciţi . Nu trebuia
arătat nici un fel de compas iune sau milă şi nici o persoană nu trebuia să
rămână în viaţă. (Deuteronom 7:16:24)
Dar cine trebuia să facă acesta? Dumnezeu sau isracliţii? Domnul lc
spunea mereu că EL va alunga duşmanul: „Dar Domnul, Dumnezeul tău, le
va da în mâna ta; şi le va pune cu totul pe fugă, până vor/i nimicite.,, (versetul
23) Dar El le-a spus de asemenea că şi ei vor face aceasta. Nu era nici
Dumnezeu singur şi nici oamenii singuri cei care ar li curăţat ţara, ci Dumnezeu
şi omul lucrând împreună. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu domeniul vieţilor
noastre. Noi nu trebuie să scoatem afară duşmanul prin puterea noastră, ci
cu ajutorul Domnului care lucrează împreună cu noi.
SPIONAREA TERITORIULUI
Moise a trimis douăsprezece iscoade să cerceteze ţara Canaanului ,
când isracliţii erau în pustie. (Numeri 13:17-33) Ei aveau nevoie să ştie
cum arăta ţara înainte să poată ataca. Dacă poporul era slab şi mai puţin
numeros, atunci îi puteau învinge mai uşor decât dacă poporul era puternic
şi mai numeros decât ei. Dacă oraşele aveau fortificaţii, atunci trebuiau
folosite alte strategii decât în cazul în care oraşele nu ar fi fost fortificate.
Noi trebuie de asemenea să cercetăm domeniile din viaţa noastră. Există
oare domenii aliate sub legături de care noi nu ne putem elibera indiferent de
cât de mult ne rugăm, citim Cuvântul Iui Dumnezeu sau ne autodisciplinăm,
e t c ? Dacă lucrurile stau astfel, atunci înseamnă că există un duşman pe
teritoriul vieţii noastre. Acest duşman poate li puternic sau slab, pot fi puţini
sau mulţi ca număr. Oricum ar ti, duşmanii trebuie scoşi afară. Dacă noi avem
un complex dc inferioritate, esle bine să fim cinstiţi şi să-i spunem pe nume:
un duşman pe teritoriul vieţii noastre. Trebuie să ne dăm seama că sursa
izbucnirilor permanente dc mânie, care nu pot li ţinute sub control indiferent
de cât mult ne disciplinăm viciile, este o legătură demonică a duşmanului.
Deseori când mă rog pentru oameni discern existenţa duhurilor de mânie. Unii
oameni se mânie în inima lor, deşi nu arată aceasta în exterior. Astfel, nimeni
nu ar bănui vreodată că ci au probleme datorate mâniei. Doar persoana în
cauză şi Duhul Sfânt cunosc realitatea.
CREDINŢA ÎN CONTRAST CU NECREDINŢA
Când cele douăsprezece iscoade s-au întors, zece dintre ele au adus
informaţii negative. (Numeri cap. 13) „Iată ce au istorisit lui Moise: „ Ne
am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge
lapte şi miere, şi ială-i roade le."(vers. 27) Cei zece au spus că ţara era
cu siguranţă una foarte bună - D A R ! ,J)ar poporul care locuieşte în ţara
aceasta esle puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari." (vers.28) „Nu
putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât
noi. " ŞŞi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră.
Ei au zis:,, Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care
mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni
de statură înaltă. Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac,
care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă
eram nişte lăcuste."(vers.31-33) Ceilalţi doi spioni, losua şi Ca leb le-au
161 —
dat altfel de veşti: „Haidetn să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci
rom fi biruitorii (vers.30)
Fără îndoială că d u ş m a n u l era putern ic , dar ce le-a porunci t lor
D o m n u l să facă? Să intre în ţară şi s-o ia în s tăpânire ! Z e c e din cei
doisprezece spioni au spus că n-ar putea să Iacă aceasta - şi nici nu au
tacul-o. Dumnezeu i-a judecat pentru necredinţa lor: au fost loviţi de o
boală şi au murit. „Oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit acolo
înaintea Domnului, loviţi de o moarte năprasnică." (Numeri 14:37)
Isracliţii au ţ inut seama de veştile rele şi au fost judecaţ i şi ei dc
asemenea. Domnul a distrus în deşert generaţia lor în următorii patruzeci
de ani care au trecut de la acest incident . Iscoadele au cercetat ţara
Canaanului în patruzeci de zile iar după aceea Israelul a fost patruzeci
dc ani sub judecată. Toţi cei care aveau vârsta peste douăzeci de ani când
s-au întors iscoadele din Canaan, au pierit cu excepţia lui Iosua şi Caleb.
Ei au adus veşti bune când s-au întors. "'Haide să ne suim, şi să punem
mâna pe tară, căci vom fi biruitori!" (vers.30) Ei aveau credinţă, dc aceea
au intrat în ţară şi au luat-o în stăpânire.
Mulţi creştini nu vor ajunge niciodată la o eliberare profundă pentru
că ei văd doar obstacolele şi intră în panică. în special pentru unii, este
un preţ mare care trebuie plătii pentru a intra într-o libertate deplină.
INTRAREA PRIN CREDINŢĂ
Cei patruzeci de ani petrecuţi în pustie au trecut şi iată o nouă generaţie
stând pe malul de răsărit al Eufratului, avându-1 pc Iosua conducător.
Dumnezeu I-a spus lui Iosua: „.. .scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot
poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel. Orice loc
pe ca re-l va călca talpa piciorului vostru, vi-ldau, cum am spus lui Moise...
...Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu
line, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, tuci nu te voi părăsi. Intăreşle-
te şi îmbărbălează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara
pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da. " (Iosua 1:2-3, 5-6)
„Scoală-te, treci Iordanul acesta!" Dar c u m ar fi putut ei să tacă
— 162 —
aceasta? Nivelul apelorlordanului erau la limita de inundaţie, dar cu toate acestea, poporul a ales să-L asculte pe Dumnezeu. Preoţii care purtau chivotul legământului erau în fruntea poporului şi au păşit primii în apa râului revărsat. Făcând aceasta, ei au dat mână liberă lui D u m n e z e u prin acţiunea credinţei lor. Râul şi-a oprit cursul şi poporul a trecut pe pământ uscat. Ei şi-au începui cucerirea prin credinţă!
RĂZBOIUL AGRESIV
Un plan de război agresiv a fost pus în acţ iune după traversarea
Iordanului . Prima campanie de luptă era îndreptată spre centrul ţării,
pentru a-i împrăştia pe duşmani în toată ţara, apoi urma o campanie în
sud iar mai târziu în nordul tării.
Icrihonul era primul obstacol din calea lor care trebuia trecut. Cetatea
era înconjurată cu două rânduri dc ziduri, cu o înălţ ime de zece metri
fiecare, aşezate la o distanţă de cinci metri între ele. Zidul din exterior
avea o grosime de doi metri iar cel dinspre interior o grosime de patru
metri. Cetatea părea de n e c u c e r i t - a s e m e n e a unui munte care nu putea fi
mutat. D a r zidurile au căzut şi oraşul a fost distrus prin ascultarea faţă
de Cuvântul lui Dumnezeu şi prin strigătul credinţei.
A c e a s t ă v ic tor ie ves tea î n c e p u t u l în f rânger i i d u ş m a n u l u i ş i a
triumfului copiilor lui Israel. Cartea lui Iosua descrie multele bătălii şi
victorii ale israeliţilor, p r e c u m şi miracolele făcute de D u m n e z e u în
mijlocul lor. Ei au luat în stăpânire ţara pentru că au lucrat împreună cu
Domnul . Cetăţi le erau distruse una după alta, iar împăraţii lor omorâţ i .
Ei au distrus tară milă duşmanul .
TRECEREA TIMPULUI
în Iosua 11:18 ni se s p u n e că r ă z b o i u l a d u r a t m a i m u l ţ i an i :
„Războiul pe care l-a purtai Iosua împotriva tuturor acestor împăraţi,
a ţinut multă vreme" în capitolul 12 din cartea lui Iosua ne sunt enumeraţi
treizeci şi unu de împăraţi care au fost nimiciţi în partea de vest a râului
— 163 —
Iordan. Istoricii au calculat că dc Ia momentul trecerii Iordanului până
când s-a stabilit pacea în ţară au trecut între cinei şi şase ani.
în Exod 23:29-30, Cuvântul Domnului pentru Moise este următorul:
„Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n-
ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe
câmp. Ci te voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la
număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării."
Noi trebuie să cunoaştem şi să acceptăm faptul că eliberarea este
progresivă. Revendicarea vieţii noastre nu se va petrece într-un moment ,
ci puţin câte puţin. Eu nu am întâlnit nici o persoană care să fi fost eliberată
imediat de orice legătură demonică. Unii oameni au avut o eliberare atât
de profundă, încât ci au fost siguri că au fost eliberaţi pe deplin. Dar pe
măsură cc t impul a trecut. Duhul Sfânt a început să lucreze şi în alte
domeni i din viaţa lor, în care era nevoie de curăţire. Uneori , acesta se
întâmpla spre uimirea celor în cauză, în timp ce ei începeau să-şi dea seama
de extinderea lucrării pc care Dumnezeu trebuia s-o facă în viaţa lor.
Noi nu am învăţa niciodată cum să luptăm dacăam li eliberaţi instantaneu
şi astfel nu am II niciodată capabili să ne păstrăm libertatea. Noi trebuie să
fim învăţaţi de Dumnezeu cum să intrăm în posesia terenului şi cum să-1 şi
păstrăm. Cc importanţă ar mai avea să fim total eliberaţi dacă nu am înţelege
cât dc subtil este duşmanul nostru şi cum să ne opunem lui?
Supunerea Canaanuiui i-a costat pc israeliţi şi la fel te va costa şi pc
line. Războiul din lumea naturală sau cea fizică nu este un lucru plăcut.
Dc cât t imp vei avea nevoie ca să devii complet liber? Nu ştiu! Fiecare
persoană este diferită, iar t impul necesar pentru eliberare depinde de
extinderea legăturilor demonice şi dc bunăvoinţa acelei persoane de a-şi
face partea pentru a fi liber. Dar tu poţi fi sigur că oricât dc mult t imp ar
fi nevoie pentru luarea în stăpânire a domeni i lor din viaţa ta, vei simţi
rezultatele minunate ale unei eliberări din ce. în ce mai mari.
Eu cred că va veni un timp când, pe tot cuprinsul pământului, Duhul
Slănt se va revărsa într-o măsură mult mai mare decât acum. Iar când acest
lucru sc va întâmpla, va fi o curăţire mai mare a bisericii, iar timpul necesar
primirii unei eliberări depline va fi cu mult mai accelerat. Domnul va ridica
un popor minunai care va fi uns cu putere şi care va fi cu adevărat liber.
I Iaideţi să nu stăm pasivi aşteptând acea zi, ci mai degrabă să luăm
acum în stăpânire ţara, folosindu-ne măsura de credinţă pc care deja o
avem. Să ne întindem aripile spirituale şi să învăţăm să zburăm în locurile
cereşti, umblând şi vorbind ca unii care sunt mai mult decât biruitori.
DOMENII NECUCERITE
Chiar dacă în ţara Canaanuiui era acum pace, Iosua nu a fost pe deplin
ascultător iată de Domnul. Deşi ţara a lost supusă în mare parte, totuşi sc
mai ailau unele teritorii sub controlul duşmanului. (Iosua 13:1 -6) Odată cu
trecerea timpului, aceste zone au devenit spini în coasta israeliţilor. în acelaşi
fel, unii creştini ajung la un anumit nivel de eliberare, dar apoi sc mulţumesc
cu mai puţin decât eliberarea totală. Noi să nu fim dintre aceştia.
Multor oameni Ie este greu să înţeleagă faptul că eliberarea este
progresivă. Tot ceea ce eu pot să spun este că există anumite adevăruri
spirituale, care nu pol 11 explicate logic. Acestea le p u t e m înţelege doar
dacă ne sunt descoperite de Duhul Slănt. Lucrurile stau la fel şi în cazul
războiului spiritual.
în general, biserica lui Isus Cristos este lipsită dc rugăciune şi de
putere, trăind o viaţă lumească, lipsită de înţelegerea realităţilor nevăzute,
fiind atrasă de lumea materială. Noi suntem nedumeriţi şi vedem lucrurile
dintr-o perspectivă înceţoşată pentru că trăim la un nivel al experienţelor
spir i tuale mult inferior faţa dc s tandardul pc care D o m n u l vrea să-1
experimentăm. Noi trebuie să ne confruntăm cu realităţile lumii nevăzute,
aşa cum sunt ele. Nevoile interioare ale multor credincioşi din poporul
lui Dumnezeu sunt deosebii de mari şi sc cere t i m p şi răbdare pentru a
lua în stăpânire întreg teritoriul.
DAVID - REGELE UNS DE DUMNEZEU
C â n d D u m n e z e u l-a înlăturat pe regele Saul de la c o n d u c e r e a
Israelului, El i-a spus lui Samuel că un nou rege fusese ales dintre fiii lui
Iese, Betlecmitul. (1 Samuel 16) David era cel ales şi a fost uns de Samuel
— 165 — — 164 —
pentru a l i n o u l rege pe când era încă un a d o l e s c e n t . Cu toate că
Dumnezeu l-a respins pe Saul, iar David a ibsl ales în locul lui, totuşi,
Saul şi-a continuat mai mulţi ani domnia. S-a calculat că au trecut cel
puţin treisprezece ani până când David a ajuns să domnească în Iuda şi
alţi şapte ani până când a domni i în Israel. Cât t imp a trăit, Saul a pus în
primejdie viaţa lui David, încercând de multe ori să-I omoare.
De ce a trebuit să treacă atât de mult t imp? De cc a trebuii David,
care era uns ca rege, să sufere din cauza lui Saul? De ce a trebuit David
să devină un fugar şi să trăiască prin peşteri? Noi putem spune doar un
lucru: căile lui D u m n e z e u nu sunt căile noastre. Când Dumnezeu are de
făcut o lucrare cu cineva, aceasta cerc întotdeauna t imp.
Noi am putea spune că David ar ti Ircbuit să domnească în calitate
de rege dacă a fost ales şi uns să conducă. De asemenea, am putea spune
că orice legătură demonică ar trebui să fie ruptă din m o m e n t cc L-am
acceptat pc Isus Cristos ca D o m n şi Mântuitor. Am prefera să nu plătim
nici un preţ în războiul spiritual, să nu lăsăm firea pământească să moară
şi dacă sc poate să nu ne cosle t imp. Am vrea să ne bucurăm dc drepturile
de a conduce a c u m - nu mai târziu. Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune
că moştenim promisiunile lui Dumnezeu doar prin credinţă şi prin răbdare
(ceea ce necesită t imp) ,Aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urinele
celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele." (Evrei 6:12)
REGULA LUI ISUS
Factorul timp este de asemenea implicat în procesul de supunere loială
a duşmani lor lui Cristos. Chiar dacă Isus a câştigat la Calvar o victorie
măreaţă şi deplină împotriva Satanei şi a forţelor sale, totuşi, Satan se
împotr iveş te cu furie scopur i lor pe care D u m n e z e u Ic are dc dus la
îndeplinire pe pământ şi în biserică. în Evrei 1:13 citim cuvintele pe care
Tatăl le spune Fiului: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii
Tăi aşternut al picioarelor Tale.'
„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat
Numele, care. este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui
166 —
Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de
sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu
Tatăl, că Isus Hristos esle Domnul." (Filipeni 2:9-11)
în 1 C o r i n t e n i 15:24-25 c i t im u r m ă t o a r e l e : „în urmă, va veni
sfârşitul, când El va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după
ce va ji nimicii orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie
ca El să împărătească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele
Sate"
Există un interval de t i m p care trebuie să treacă din m o m e n t u l
victoriei de pe Calvar, până când toţi duşmanii lui Cristos vor li puşi sub
picioarele Lui. Instaurarea biruinţei şi a domniei lui Isus Cristos este
progresivă. în t imp ce ne r idicăm pentru a domni şi pentru a stăpâni în
fiecare domeniu al vieţilor noastre, noi nu trebuie să ne lăsăm împiedicaţi
de trecerea t impului. Calea către o eliberare deplină este o experienţă
progresivă.
— 167 —
C A P I T O L U L 1 4 Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre
învierea morţilor şi despre judecata veşnică. Şi vom face lucrul acesta,
dacă va voi Dumnezeu" (Evrei 6:1-3)
Pocăinţa înseamnă o schimbare a minţii, prin care noi ne întoarcem
de pe calea păcatului . Gândur i le şi acţiunile noastre trebuie să fie în
armonie cu ceea cc spune Cuvântul lui Dumnezeu.
Am fost martor odată la o tragedie din cauza lipsei de pocăinţă,
împreună cu un prieten pastor, am vizitat o doamnă aflată pe patul de
boală, care suferea de cancer în ult imul stadiu. Cu toate că mulţi dintre
prieteni i ei creşt ini s-au rugat pentru ea, eu a v e a m de câtva t i m p o
convingere lăuntrică, că acea femeie va muri. Când am intrat în cameră
am văzut un duh de infirmitate uitându-se la m i n e din zona care era
afectată de cancer. Acel d e m o n avea o faţă batjocoritoare şi ş t iam de ce.
Noi venisem acolo reprezentându-L pe Isus Cristos, având puterea de a
rosli cuvântul pentru însănătoşirea ei, dar, din cauza lipsei pocăinţei ,
duşmanul avea drept legal să rămână pentru a chinui acea femeie. Noi
nu p u t e a m s-o ajutăm Iară ca ea să se pocăiască.
Ne-am întors din nou la puţin după aceea. în t impul vizitei noastre,
a venit şi un bun slujitor creştin care s-a oferii să se roage pentru acea
femeie. El a mustrai duhul de boală într-o rugăciune frumoasă si plină de
compas iune, dar care nu avea ungere. El s-a rugat din s impatie, însă nu
prin Duhul Sfânt. L-am auzit pe Domnul spunându-mi: „Este prea târziu.
Este prea târziu." Şi am începui să plâng. C u m aş fi putut să-i împărtăşesc
acelei femei ceea ce D o m n u l mi-a spus? Cine ar fi crezut cuvintele pe
care D o m n u l le-a pus în inima mea?
în t imp cc vorbeam cu ea, am tăcut o aluzie la făptui că poate ar fi
existat în viaţa ei un domeniu care aparţinea duşmanului . Am menţionat
chiar un domeniu al păcatului, d a r e a nu a primit cuvintele noastre. Când
am plecat, femeia îi cânta laude lui Dumnezeu, mărturisind că ea era
vindecată prin rănile Lui. A murit însă la puţin t imp după cele întâmplate.
Mulţi creştini devin confuzi după ce tec prin situaţii ca aceasla. Ei ajung să
se întrebe dc ce un Dumnezeu iubitor îngăduie să se întâmple astfel de lucruri. Dc
ce El nu răspunde credinţei lor şi de ce multe rugăciuni rămân tară răspuns? C u m
ar li dacă noi am vedea lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu!
— 169 —
PIEDICI ÎN ELIBERARE
Pentru a ieşi de s u b d o m n i a Satanei , noi t rebuie să nu-i l ă săm
duşmanului nici un domeniu din viaţa noastră pe care să-1 ia în stăpânire.
El nu va pleca atât t imp cât găseşte un domeniu unde poate sta cu drepturi
legale. Din acest motiv oameni i caută uneori eliberarea, dar nu o pot găsi.
De aceea este foarte important să acordăm toată atenţia lucrurilor care
oferă duşmanului un teren legal în viaţa noastră.
1. LIPSA POCĂINŢEI
Pocăinţa este un element fundamental al mântuirii. Noi trebuie să ne
pocăimpentru a fi eliberaţi de orice păcat din viaţa noastră. Ioan Botezătorul
a predicai pocăinţa, Jn vremea aceea a venii Ioan Botezătorul, şi propovăduia
înpuslia Iudeii. El zicea: ,.Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape"
(Matei 3:1 -2). Isus a predicai pocăinţa "De atunci încolo, Isus a început să
propovăduiască, şi să zică: ,,Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este
aproape*' (Matei 4:17)ş i a însărcinat biserica să Iacă acelaşi lucru **Şile-a
zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a
(reia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în
Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.."(Luca
24:46-47), ",.Pocăiţi-vă " le-a zis Petru ,, şi fiecare din~voi să fie botezai în
Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh" (Fapte 2:38)
C â t de m a r e este nevoia predicăr i i p o c ă i n ţ e i în zi le le n o a s t r e !
Dumnezeu ne va permite să înaintăm spre a deveni maturi doar dacă este
aşezată temelia pocăinţei . „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare
ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem
din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în
Vreau totuşi să clarific faptul că atunci când alţi creştini m o r în
situaţii asemănătoare, aceasta nu se întâmplă întotdeauna din cauza lipsei
de pocăinţă. In cazul acestei femei. D o m n u l a aşteptat m u l t t i m p un
răspuns din partea ei, dar Iară nici un rezultat. Rămânerea ei în păcat şi
lipsa pocăinţei au deschis uşa duşmanului şi au permis acestuia să ocupe
un teren legal în viaţa ci.
O întâmplare fericită este aceea a unui tânăr care a răspuns chemărilor
tăcute într-o biserică şi a ieşit în faţă pentru a-şi p u n e viaţa în rânduială
cu D o m n u l . Când mi-am pus mâini le peste el, am descoperit existenţa
unui duh de homosexualitate în viata lui. Aceasta era o legătură demonică
deosebit de puternică. (Aminliţi-vă faptul că putem vorbi la singular, când
ne referim la legăturile demonice, dar trebuie să gândim la plural.) în t imp
ce mă rugam, legând duhurile, el şi-a scotocit buzunarele şi a scos o bucată
dc hârtie pe care a rupt-o şi a aruncat-o pe jos . în acel m o m e n t tânărul a
căzut pe spate. Bl a alunecat de sub m â n a mea ca o bucată de unt care se
topeşte într-o tigaie fierbinte, atunci când mi-am pus mâna pe pieptul lui
continuând să mustru duhuri le rele. Deşi nici o parte a trupului său nu a
iniţiat această mişcare, demoni i au fost aceia care l-au îndepărtat de
ungerea Duhului Sfânt, care era transmisă prin mâna mea. După cele
întâmplate, el mi-a spus că pe acea bucată dc hârt ie era scris numărul de
telefon al unui bărbat pe care urma să-1 sune pentru scopuri imorale.
Prin gestul dc rupere a hârtiei, acest bărbat s-a pocăit de păcatul său şi
s-a îndepărtai de el. Lucrurile au început să se schimbe datorită acţiunii Iui.
TU trebuie să te îndepărtezi de orice păcat pe earc-1 ştii, dacă vrei să fii eliberat.
Te înşeli singur dacă tu crezi că te poţi juca cu orice formă a păcatului.
2. NEIERTAREA
Un alt domeniu obişnuit pe care duşmanul îl ocupă este păcatul
neiertării.
Lucrurile spuse sau tăcute de către alţii sunt cauza unor răni adânci
în multe vieţi. Uneori j ignirea este atât de mare încât persoana în cauză
se s imte justificată să nutrească o astfel de amărăciune.
Pe de altă parte, sunt alţii care nu au în suflet amărăciune faţă dc
altă persoană, ei doar împotriva lor însuşi. Ei nu pol să-şi ierte anumite
acţiuni sau păcate pe care le-au comis. Neiertarea împiedică eliberarea!
Isus îi învăţa pe ucenici să se roage în felul următor : şi ne iartă
nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. (Matei
6:12) Apoi, pentru a accentua importanţa acestui adevăr El adaugă: „Dacă
iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta
greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile tor, tuci Tatăl
vostru nu vă va ierta greşelile voastre" (Matei 6:14-15)
Ce ar putea fi mai clar? Dacă tu nu îi ierţi pe cei carc-ţi greşesc, atunci
nici Tatăl tău din ceruri nu te va ierta. Neiertarea oferă dreptul legal Satanei
dc a stăpâni în viaţa ta. Noi trebuie să iertăm nu pentru că aşa simţim să facem,
ci pentru că alegem să-L ascultăm pe Domnul Isus Cristos.
în Matei cap. 18 ne este relatată întâmplarea unui rob nemilos. Această
pildă a fost dată ca răspuns lui Petru la una din întrebările lui, .Doamne de
câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? (vcrs.21)
Un împărat a hotărât să-şi socotească datoriile cu slujitorii săi, iar
unul dintre ei îi datora împăratului o sumă echivalentă cu zece mi l ioane
de dolari. Desigur că acel rob nu putea plăti şi împăratul a poruncit ca
slujitorul să fie vândut împreună cu soţia, copiii şi toate bunurile lui pentru
a-şi putea recupera datoria. Robul l-a implorat pe împărat să mai aibă
răbdare promiţându-i că îi va plăti pe parcurs tot ceea ce îi datora. Dar,
pe neaşteptate, regele a fost amabil şi i-a iertai întreaga datorie.
Fiind eliberat dc datoria avută faţă dc împărat, acelaşi rob s-a întâlnit
cu un alt coleg care îi dalora o sumă mică de bani, echivalentul unei zile
de muncă şi l-a ameninţat ecrându-i acestuia să-i înapoieze datoria. Acest
rob şi-a rugat dc asemenea colegul să aibă răbdare, promiţându-i că îi va
da banii înapoi. Dar rugămintea lui nu a fost ascultată şi l-a aruncat în
închisoare, până când va plăli întreaga datorie. Auzind cele întâmplate,
împăratul a chemat la el pe robul căruia i-a fosl iertată datoria şi i-a zis:
„Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu
se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?"
(Matei 18:32-33) Plin de mânie, împăratul l-a dat pc mâna „chinuitorilor",
până când va p lă t i în t reaga d a t o r i e . T e r m i n â n d de re latat a c e a s t ă
— 170 —
întâmplare, Isus a spus: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă
fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său" (vers.35)
în această pildă, Isus ne arată toarte clar că dacă un creştin nu-1 iartă
din toată inima pe tratele său, atunci Tatăl ceresc îl va da pe mâna chinuitorilor.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu îl lasă în mâna duhurilor rele. Neiertarea oferă
domeniu legal demonilor care vin să lege şi să aducă mari nenorociri.
în t imp ce mă rugam într-o întâlnire pentru o femeie care experimenta
mani testări traumatizante, ce nu aveau nici o ameliorare, am putut discerne
că ea nutrea în inima ci sentimente de neiertare. Femeia a recunoscut că
acest lucru este adevărat şi a nominalizat membri i din familia ci iâţă de
care avea aceste sent imente. „Mergi acasă şi stai înaintea Domnului ' " i-
am zis. „Pocăicşte-te de păcatul tău şi cere iertarea lui Dumnezeu, pentru
că tu nu vei fi eliberată până când nu vei ii dispusă să ierţi din toată inima".
Dacă tu intenţionat nutreşti sentimente de neiertare, Dumnezeu va
avea grijă ca tu să nu fii eliberat, (indiferent de cine sc roagă pentru tine)
până când nu vei ierta.
Tu trebuie să alegi să spui ca un act dc ascultare faţă de Cuvântul
lui Dumnezeu: „ D o a m n e Isuse, eu aleg să iert - şi eu iert pe deplin. Eu
primesc curăţirea prin credinţă în acest moment. în Numele Tău, eu renunţ
Ia orice duh de neier tare ."
Dacă trebuie să te ierţi pe tine însuţi, ar trebui să spui: „ D o a m n e ,
mă iert pe mine însumi. Nu voi mai da vina niciodată pe mine şi nu mă
voi mai respinge pentru lucrurile pe care le-am lacul. Tu m-ai iertat şi eu
mă iert pe mine însumi. Eu îmi cer eliberarea de efectele păcatelor comise,
în N u m e l e Tău, eu renunţ la orice duh rău care m-a ţinut în robie în acest
domeniu. îţi mul ţumesc pentru că Tu începi să mă eliberezi chiar în acest
moment . Doamne, îţi m u l ţ u m e s c ! "
Este important să înţelegem că abilitatea noastră de a ierta nu depinde
de sentimentul că noi am li capabili să iertăm. Dacă doreşti sincer în inima la
să ierţi, atunci alege să ierţi; vorbeşte cuvinte de iertare. Dacă descoperi după
aceea că încă mai ai sentimente de neiertare, nu lăsa duşmanul să aducă
condamnare, ci dimpotrivă, împotriveşle-te lui. Este bine să spui: „Duşmăniile,
cu l-am iertat sau am iertat-o deja p c . . . " Apoi luptă împotr iva duhuri lor dc
neiertare care le fac să le s imţi ca şi c u m nu ai fi iertat!
3. NECREDINŢA
Am menţionat deja in capitolul 8 despre cheia credinţei, dar din cauza
importanţei pe care o are aceasta, o voi aborda din nou pentru voi în acest
eapilol.
Credinţa este cheia prin care primeşti binecuvântările lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, necredinţa te împiedică să primeşti ceea ce are Dumnezeu
pentru tine. Ni se spune că atunci când Isus a fost în Nazaret, El nu a
tacul multe minuni din cauza necredinţei oamenilor : „Şi n-a făcut multe
minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor." (Matei 13:58)
Necredinţa i-a împiedicat pe ucenici să scoată afară demonul dintr-
un băiat care avea epilepsie. Tatăl a fost nevoit să aducă copilul la Isus
pentru ca băiatul să tic eliberat. După aceea, când ucenicii L-au întrebai
pe Isus de ce ci nu au reuşit să scoată afară demonul , Isus le-a răspuns:
„Din pricina putinei voastre credinţe." (Matei 17:20)
Din păcate, unii aleg să nu creadă din cauza preţului pe care-1 cere
credinţa. Aceasta poate li o alegere deliberată sau una inconştientă. Există
un preţ care trebuie plătit pentru identificarea cu anumite doctrine şi experienţe
ce pot fi în contradicţie cu învăţăturile acceptate de confesiunea noastră. Noi
am putea risca pierderea poziţiei noastre şi a prietenilor pe care îi avem.
Sunt alţii care vor să creadă, dar indiferent dc cât de mult încearcă,
descoperă că nu pot. Ei sunt frustraţi aflându-se în această situaţie. Care
este cauza şi ce sc poate face?
C â n d eram un evanghelist tânăr, mi-am luat zece zile din concediu
pentru a post i şi a mă r u g a , d o r i n d să-L d e s c o p ă r pe D o m n u l ca
Vindecătorul meu. Eu ştiam că El v indecă şi astăzi - şi cu câtă disperare
îmi doream vindecarea! D a r nu eram sigur dacă vindecarea era cuprinsă
în jertfa Lui de ispăşire pentru păcat sau dacă D u m n e z e u dorea ca toţi
oamenii să poată fi vindecaţi. în acele zile de concediu am luat cu mine o
carte excelentă despre vindecarea divină. Pe parcursul celor zece zile am
întrezărit licăriri ale acestui adevăr. Vedeam clar adevărul pc care-1
căutam, dar apoi totul dispărea. La câteva ore d u p ă aceea, v e d e a m iar
acel adevăr, dar care dispărea din nou. Nu găseam credinţă în inima mea,
oricât dc disperat îmi doream să cred şi să pr imesc eliberarea.
— 172 —
Mi-am dat scama mai târziu că duhuri le de necredinţă mi-au orbit
ochii minţii. Doar în timpul rugăciunilor pentru eliberarea mea am devenit
liber să pot crede că vindecarea era cuprinsă în jertfa lui Isus pentru
ispăşire. Ruperea acestor legături demonice s-a făcut în momentul când
eu am fost eliberat de duhuri le de infirmitate (neputinţă). îmi amintesc
c u m aceste duhuri sc manifestau şi ţipau prin mine. în t imp ce se declarau
adevăruri le despre binecuvântări le vindecării care se află în jertfa de
ispăşire. Această împotrivire demonică m-a convins că vindecarea era a
mea prin binecuvântări le de la Calvar. După ce duhuri le dc neputinţă au
plecat iar eu am fost v indecat, am putut să vad clar din Cuvântul lui
Dumnezeu adevăruri pe care nu le-am văzul înainte niciodată. A fost într-
adevăr o eliberare de necredinţă în acelaşi t imp.
Dacă tu vrei să crezi, dar nu poţi, atunci ar trebui să începi să renunţi
la duhurile de necredinţă. în t imp cc îţi primeşti eliberarea, credinţa ta îşi
poate găsi exprimare în alte domenii în care ai nevoie de eliberare.
Un prieten evanghelist mi-a mărturisit că în t imp ce predica într-o
adunare, unul dintre liderii acelei biserici a răspuns la chemarea pentru
mântuire. Acel bărbat fusese un membru activ în biserică, dar nu era
născut din nou. Când a fost proclamată vestea mântuiri i , el a strigat cu
glas tare: „Vreau să cred - dar nu p o t ! " Prietenul meu şi-a dat seama că
un duh de necredinţă lucra în viaţa acelui bărbat, şi spunându-i pe n u m e ,
l-a mustrat în numele lui Isus, O m u l a căzut imediat în genunchi şi,
plângând, I-a cerut lui Isus să-1 mântuiască. Prietenul meu a fost martorul
unei experienţe emoţionante de mântuire, care nu s-ar fi petrecut niciodată
dacă el nu şi-ar fi folosit autoritatea împotriva duhuri lor de necredinţă.
4. FRICA DE SUPRANATURAL
Mulţi creştini au un sentiment de fiică faţă de supranatural. Umblarea . .
noastră ar trebui să fie în domeniul supranaturalului, dar duşmanul , prin
intermediul duhuri lor dc frică, îi împiedică pe creştini să între în acest
domeniu şi să pr imească binecuvântări supranaturale.
Această frică se poate manifesta doar în două feluri: frică faţă de
— 174 —
Dumnezeu sau frică faţă de Satan, d a r n i c i una din acestea nu vine din
partea lui Dumnezeu. Există lotuşi o frică de Dumnezeu care este un luciu
bun şi pe care Proverbe 1:7 O descrie ca „începutul ştiinţei''. Insă frica
dc supranatural, menţionată la începutul capitolului, are o sursă demonică.
în t imp ce mă rugam pentru un lucrător creştin, Duhul Slănt mi-a arătal
că frica pe care el o avea faţă dc Dumnezeu, de fapt îi împiedica relaţia lui cu
Dumnezeu. Această frică demonică şi anormală a căpătat-o datorită stricteţii
care era în biserica unde cl a crescut şi care i-a oferit un concept deformat al
naturii lui Dumnezeu. EI îşi vedea Tatăl din ceruri ca pe cineva cu o nuia
mare în mână, care era gata să pedepsească imediat pe oricine făcea o greşeală.
El mi-a destăinuit că avea probleme în domeniul încrederii în Dumnezeu cu
privire la viitorul lui din cauza sentimentului de frică faţă de ceea ce Dumnezeu
i-ar putea face. Noi am renunţat împreună la această frică demonică, alegând
să-L vedem pe Domnul aşa cum este El cu adevărat şi implicit să-L iubim şi
să ne punem încrederea în El.
Alţi creşt ini " se t e m " dc D u h u l Sfânt, în special de daruri le ş i
manifestările Duhului Sfânt. Motivul principal al acestei probleme îşi are
deseori rădăcina în învăţăturile negative care le-au primit.
Trebuie să renunţăm la orice frică greşită faţă dc Dumnezeu. Este
indicat să c i t im C u v â n t u l lui D u m n e z e u , ca prin cunoşt inţa dată de
revelaţie divină să putem să vedem cât de minunat este Dumnezeul nostru
şi cât de apropiată poate II relaţia noastră cu El, ca şi copii ai Lui.
Alţi creştini se tem de Satan, se tem să vorbească despre el sau
lucrările lui, sunt chiar înspăimântaţi dc ceea cc le-ar putea face diavolul.
Adevărul este că duşmanul nostru este cel care are frică de noi, dar el
încearcă prin decepţie să inverseze rolurile. Trebuie sa renunţăm la frica
dc Satan şi în acelaşi t imp trebuie să renunţăm la frica de supranatural .
Să ne predăm lui Dumnezeu şi Duhului Sfânt pentru ca să fim umpluţ i
cu puterea şi prezenţa Lui.
Lsus a spus: ,Jatâ că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste
scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea
vătăma."' (Luca 10:19)
Să nu mai mărturisiţi niciodată frica, ci proclamaţi-vă autoritatea şi
începeţi „să că lcaţ i " pe duşman.
— 175 —
5. MÂNDRIA
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.
Supuneţi-vâ, deci, Iu/Dumnezeu. Impotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi
de la voi." (Iacov 4:6-7) Mândria nu-i lasă pe mulţi să intre în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe
mulţi care sunt deja în împărăţie îi împiedică să primească eliberarea. Câl de umililor poate li să trebuiască să mărturiseşti că ai nevoi interioare sau să Iii nevoit să împărtăşeşti altora că există domenii în viaţa la aliate sub legături demonice care sunt stânjenitoare sau care lu crezi că sună ridicol.
O dală ne-am rugat pentru o femeie care avea o asemenea frică de apă, încât îi era teamă să fie botezată. Ea ar fi intrat cu mari reţineri într-0 piscină în timpul unei zile călduroase de vară, dar cu nici un chip nu ar fi intrai cu capul sub apă. Dacă nu am fi fost destul de sensibili la această problemă am li râs, zicând: „Acesta este un lucru ridicol! C u m ar putea să-i fie lui Fancy teamă de a p ă ! " După ce frica ei a fost mărturisită şi legăturile demonice au fost rupte în numele lui Isus, ea a acceptat botezul cu bucurie. Ce victorie a fost obţ inută ! Dar aceasta nu s-ar li întâmplat niciodată dacă ea nu s-ar fi smerit şi nu ar fi căutat ajutor.
Acum aş dori să mă adresez vouă, B Ă R B A Ţ I L O R ! De ce noi nu p u t e m să ne smer im şi să ne deschidem inimile atât dc repede precum femeile? Femeile care caută mântuirea şi eliberarea sunt mai numeroase decât bărbaţii. Motivul nu stă în faptul că bărbaţii nu s-ar alia în nevoi, pentru că şi problemele lor sunt la fel de mari. Eu cred că motivul adevărat este că bărbaţii deseori nu sunt la fel de cinstiţi ca şi femeile şi de asemenea ei nu sunt dispuşi să se smerească pc ei înşişi.
Nu-1 mai lăsaţi de acum înainte pe d u ş m a n să vă mai ţină departe dc binecuvântări. Bărbaţilor, smeriţi-vă voi înşivă chiar astăzi. "Smerifi-vă,
deci, suh mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă
înalţe" (1 Petru 5:6)
6. LIPSA ÎNŢELEPCIUNII
Cuvintele şi acţiunile ncînţeleple pot sâ-i întoarcă pe oameni de la adevăr: „Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate
întărită, şi certurile lor sunt toi. aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele
unei case împărăteşti."(Proverbe 18:1.9)
Orice adevăr nou care este descoperit de către o anumită persoană
poate fi pr imit cu un aşa entuziasm, încât ea ar dori ca toată lumea să
afle despre cl. Dar nu or ic ine vrea să cunoască sau este pregăt i t să
cunoască acel adevăr. Creştinii plini dc zel, dar lipsiţi de înţelepciune,
care încearcă să forţeze a n u m i t e adevăruri şi altora, pot provoca un
dezastru de nedescris. Acest principiu este valabil în special cu privire la
adevărul despre eliberare. Din momentul în care este descoperit orice
adevăr tulburător, (care aduce bucurie), mintea acelei persoane poate tinde
să fie preocupată săptămâni sau chiar luni în şir, până când totul ajunge
într-un echilibru cu alte adevăruri descoperite ulterior. Nu este n imic rău
în exagerarea iniţială cu privire la anumite adevăruri, atât t imp cât acesta
nu continuă la nesfârşit.
Oameni i se plictisesc să audă pc cineva, vorbind întotdeauna despre
aceleaşi subiecte. Este bine să fiţi echil ibraţi şi înţelepţi . Nu vorbiţi
întotdeauna numai despre demoni . Nu vă lăudaţi că aţi fost eliberaţi de
un anumit n u m ă r dc demoni săptămâna trecută şi de un alt n u m ă r de
d e m o n i cu o s ă p t ă m â n ă î n a i n t e . C u v i n t e l e ş i a c ţ i u n i l e l ips i te de
înţelepciune îi pot împiedica pe cei pe care D o m n u l doreşte să-i aducă la
o nouă viaţă liberă.
D a c ă în t r e c u t ţ i-au fost s p u s e l u c r u r i p r o s t e ş t i ş i l i p s i t e de
înţelepciune cu privire Ia anumite adevăruri, nu permite ca efectele acelor
cuvinte să te oprească din a intra în binecuvântare. Iartă-i pe cei care ţi-
au spus acele cuvinte neînţclepte şi alege să primeşti adevărul.
7. LIPSA PERSEVERENŢEI
Unii oameni aşteaptă ca prolcmele lor de ani de zile să poată fi
rezolvate într-o oră dc consiliere. Dar lucrurile nu stau aşa. Este nevoie
dc t imp. Războiul spiritual implică mult efort. Pot trece perioade dc t imp
mai îndelungat până să fie rupte toate legăturile. Mulţi devin descurajaţi
şi epuizaţi pe drumul cc trebuie parcurs.
— 177 — — 176 —
în mijlocul luptelor, noi trebuie să învăţăm să apreciem ceea cc face
D o m n u l . Hste mult mai uşor să vedem ceea ce iâce diavolul, dar ce face
de fapt Dumnezeu şi permite să se întâmple în acele întârzieri aparente?
Fără a deveni pasivi, noi trebuie să ne s u p u n e m pe deplin planului şi
scopului Său pentru vieţile noastre. Domnul este mai interesat în ceea ce
vrea să devenim decât în confortul nostru. Noi nu vom mai intra în panică
atunci când vom aprecia suveranitatea lui Dumnezeu.
Drumul meu personal a fost încărcat cu multe presiuni şi adesea erau
zile în care mă întrebam dacă aş mai putea merge mai departe. în fiecare
zi petreceam un timp considerabil, zdrobind legăturile demonice interioare.
Această situaţie a continuat astfel nu t i m p dc câteva zile sau săptămâni,
ci t imp de mai mulţi ani. Unii dintre voi s-ar putea să aveţi dc parcurs un
d r u m asemănător, dar, totuşi, nu fiţi descurajaţi. Dacă veţi continua să
mergeţi înainte, în perseverenţă şi credinţă, veţi câştiga la fel cum am
câştigat şi eu. Timpul pe care Iosif a trebuit să-1 petreacă în Egipt aşa
cum este descris în Psalmul 105:16-22 a fost o sursă de putere care l-a
ajutat să continue lupta.
D o m n u l este Cel care l-a trimis pe Iosif în Egipt şi l-a îndrumai în
anii de suferinţă. Acest tânăr inocent şi cu frică de D u m n e z e u a trecut
prin văi adânci, situaţii în care s-ar li putui întreba de ce trebuia să su fere
aşa c u m o făcea şi pentru cât t imp. Versetul 18 din Psalmul 105 ne spune:
,J-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare". Iosif ar fi putut să
dea vina pe diavol sau pe D u m n e z e u pentru felul rău în care era tratat.
Dar, prin toate câte a trecut, el şi-a păstrai ochii aţintiţi asupra Domnulu i ;
atitudinea inimii lui a fost corectă, iar el a reuşit să se ridice deasupra
problemelor zilnice. Domnul a putut să-1 modeleze, precum olarul îşi
modelează lutul pe roată, datorită atitudinii corecte şi a credinţei pe care
a avut-o Iosif. Dumnezeu avea un scop pentru viaţa lui, scop care depăşea
cu mult puterea dc imaginaţie a lui Iosif, dar, înainte dc a-1 putea ridica,
trebuia să-1 smerească. Versetul 19 din Psalmul 105 ne spune: "până la
vremea când s-a întâmplat ce vestise el, .şi până când l-a încercat
Cuvântul Domnului."Fiecare dintre noi trecem de asemenea prin încercări.
C u m vom răspunde noi la acestea? Vom intra în panică sau ne v o m încrede
în Dumnezeu? Vom asculta sau v o m fi în răzvrătire? Vom privi din punctul
— 178 —
de v e d e r e al avanta je lor o m e n e ş t i sau din punctu l de vedere al lui
Dumnezeu?
După ce Domnul şi-a adus la îndeplinire scopurile Lui cu privire la
v ia ţa lui Iosif, el a p u t u t să t ic pus a p o i într-o p o z i ţ i e cu mar i
responsabilităţi dc conducere prin care a fost atât un salvator în mâna lui
Dumnezeu pentru familia sa, câl şi o persoană cheie în scopurile aflate în
derulare pentru poporul ales a lui Dumnezeu.
Eu sunt sigur că Iosif, uilându-se în urmă, a fost bucuros de ceea ce
Dumnezeu l-a făcut să devină şi de ceea ce D u m n e z e u -A făcut prin el.
Domnul ne pregăteşte ca să d o m n i m , nu doar pe pământ, ci şi în
veşnicie. El ne modelează prin încercări şi prin suferinţe, pentru ca să
devenim aceia care v o m domni împreună cu El în veşnicie. Doar cei care
sunt „învingător i i " vor împărtăşi din gloria Lui. Noi ne pregăt im pentru
scopurile veşnice ale lui D u m n e z e u pentru noi ca şi copii ai Lui prin
perseverarea în înfrângerea duşmanului în vieţile noastre şi prin antrenarea
zilnică a „muşchi lor" noştri spirituali.
Despre Cristos s-a spus: cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte
prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a
făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice". (Evrei
5:8-9)
C A P I T O L U L 1 5
CUM SĂ TE ELIBEREZI
Zidind pe temelia capitolelor anterioare, p u t e m intra a c u m în partea
practică cu privire la autoclibcrarc. Aplicarea acestor principii nu constă
în a le urma metodic punct cu punct. Trebuie să-ţi însuşeşti principiile
conturate şi apoi să acţionezi c u m te călăuzeşte Duhul Sfânt. Odată ce
devii abilitat în propria eliberare, o poţi face oriunde ai ti îngenunchiat
pentru rugăciune, umblând, lucrând, conducând.
Când tu ştii ce faci şi inamicul lăuntric ştie şi el, eliberarea uneori poale
vorbi de la sine, tară ca tu să iii implicat în mod conştient. Mărturisirea în
toate a libertăţii prin Isus Cristos şi laudele tale constante către Domnul sunt
arme folosite de Duhul Slănt pentru a slăbi şi a rupe legături.
1. RECUNOAŞTE-L PE ISUS CRISTOS CA ELIBERATORUL
Niciodată să nu uiţi că Isus Cristos este Salvatorul şi Eliberatorul (Faptele
Apostolilor 5:31 - ? r Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi
L-a făcut Domn şi mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea
păcatelor!'). El singur a plătit preţul pentru răscumpărarea ta, şi numai El
singur este suficient de puternic să facă acea răscumpărare reală în viaţa ta.
Fie că eşti eliberat în timp ce-L cauţi pe Dumnezeu singur sau cu ajutorul
altora, totuşi Domnul Isus este Cel care-ţi aduce eliberarea. Când afirmăm
că ne auloeliberăm, nu vrem să spunem că noi suntem aceia care tăcem totul
de unii singuri, ci noi lucrăm împreună cu Domnul, iar cooperarea noastră
cu El este cea care înfăptuieşte lucrarea Lui de eliberare pentru noi.
Pe măsură ce timpul trece şi tu devii tot mai priceput în mânuirea
armelor spirituale, este posibi l , chiar fără să realizezi, să începi să ai
încredere: în metode şi principii în loc de sursa vieţii acelor principii, sau
— 180 —
să începi să ai încredere în credinţa ta în loc de Cristos - autorul credinţei
tale, ori să începi să le încrezi în confesiunea la în loc de Cristos, Marele
Preot al confesiunii talc.
Oricât de importante sunt următoarele principii călăuzitoare, toate
cuvintele şi acţiunile tale vor ii lipsite de putere dacă tu nu-1 recunoşti în
mod constant pe Isus însuşi ca şi Eliberatorul şi nu depinzi în totalitate
de lucrarea Duhului Sfânt.
2. PREDĂ-TE ÎN TOTALITATE, PRIN CREDINŢĂ, DOMNIEI LUI ISUS CRISTOS
Acesta nu este „un act re l ig ios" pe care îl faci o dată, apoi îl uiţi.
Aceasta trebuie să tic atitudinea constantă a inimii tale. Isus este Domnul
tău. Viaţa ta este a Lui. Eşti proprietatea Lui. Arpulea II de folos să începi
cu o mărturisire fermă lăcută cu voce tare: „ D o a m n e Isuse, te recunosc
ca D o m n al meu. M-ai chemat la Tine şi răspund cu bucurie chemării
Tale şi scopului Tău pentru viaţa mea. Conştient şi de bunăvoie, îţi predau
fiecare domeniu al duhului , sufletului şi trupului meu. Aleg să umblu pe
căile Tale. Aleg să fiu umplut de Duhul Tău. Tu eşti D o m n u l " .
Dacă nu ai fost încă născut din nou de Duhul Sfânt, atunci ai nevoie
să vii la Isus Salvatorul şi să primeşti iertarea păcatelor şi darul vieţii
veşnice. Trebuie să-ţi doreşti să întorci spatele tuturor at i tudini lor şi
acţiunilor păcătoase şi să vrei din acel moment să-L urmezi pe Isus Cristos
cu toată inima ta.
Dacă nu eşti sigur despre lclul în care poţi veni la D u m n e z e u , poţi
folosi următoarea rugăciune, însuşindu-ţi-o şi spunând-o din inimă:
„Dumnezeule iubit, vin la Tine având nevoia de a II iertat şi tânjind să tiu
drept cu Tine şi tânjind să fiu împăcat cu ' l ine. Am cântărit preţul urmării
fiului Tău şi îmi doresc să-L urmez din toată inima. Mărturisesc că am
păcătuit împotriva Ta şi-acum îmi doresc să Mă ierţi. Cred că Isus Cristos
a murit pentru mine, luând asupra Lui păcatul meu şi că El a înviat din
morţ i , învingând puterea morţii şi a păcatului pentru mine. Mă supun
domniei lui Isus Cristos. Mărturisesc că El este Salvatorul şi Domnul meu.
Prin credinţă eu primesc iertare şi darul vieţii veşnice. îţi mul ţumesc,
D o a m n e Isuse, că m-ai salvat şi ai venit în viaţa m e a . "
Unul dintre primele acte de supunere faţă de Isus, după ce ţi-ai predat
viaţa Lui, este să fii botezat în apă, recunoscând în mod public despărţirea
ta de domnia păcatului şi a lui Satan (Marcu 16:16 — „ C i n e va crede şi se
va boteza, va li mântui t ; dar cine nu va crede, va fi osândit") .
De asemenea, va trebui să îi ceri Domnulu i Isus, Cel ce te botează
cu Duhul Sfânt, să te umple de prezenţa Lui ca tu să poţi începe umblarea
creştină prin puterea dată de El. (Faptele Apostoli lor 2:36-41 - ..Să ştie
bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos
pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi. După ce au auzit aceste cuvinte,
ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli:
„Fraţilor, cesăfacem?" „Pocăiţi-vă " le-a zis Petru „şi fiecare din voi
să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre;
apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru
voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricât
de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. " Şi, cu multe
alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mânluiţi-vă din mijlocul
acestui neam ticălos. " Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost
botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei
mii de suflete.)
3. FII CONŞTIENT DE ÎNFRÂNGEREA SATANEI. EL NU ARE NICI UN DREPT LEGAI. SĂ TE CHINUIE
Coloseni 2:9-15 - „ Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea
Dumnezeirii. Voi aveţi lotul deplin în El, care este Capul oricărei domnii
şi stăpâniri. In El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută
de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul
pojiefor firii noastre pămănteşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin
botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui
Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile
voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-
a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele. A
şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era
potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi
stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor
asupra lor prin cruce." începe lupta ta printr-un sentiment interior de
victorie prin D o m n u l Isus. Nu lupţi pentru victorie, ci pentru o poziţie de
biruinţă pe care Isus deja ţi-a câştigat-o. Duhuri le ascunse pe care le vei
ataca sunt cele învinse, pentru că preţul pentru răscumpărarea ta a tbst
deja plătit în totalitate. Tu trebuie să ştii că ele ştiu că sunt înfrânte. Toate
atacurile tale asupra inamicului vor ii pe baza biruinţei de la Calvar.
Duhuri le rele nu au drept legal să te atingă (în afară de cazul în care tu
cedezi în mod deliberat în vreun domeniu al păcatului).
4. REVENDICAŢI ELIBERAREA COMPLETĂ PRIN CREDINŢĂ.
CREDE CĂ AI PRIMIT-O.
Hotărăşte că ziua cererilor necontenite de ajutor către Dumnezeu s-
a terminat . Alege să creşti tară panică şi înfrângere şi să-ţi pr imeşt i
libertatea prin credinţă. în Marcu 11:24 Isus spune: " D e aceea vă spun
că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi pr imit, şi-l
veţi avea". (Vezi capitolul 8)
Odată ce ai primit răspunsul prin credinţă, nu mai ai nevoie să-1 ceri
din nou. Din acel moment vei rosti cuvinte dc declaraţie şi de porunci,
pentru că noi pr imim prin rugăciune şi stabilim prin vorbe.
5. RECUNOAŞTE SURSA PROBLEMEI
Recunoaşte că în spatele domenii lor de nevoi cu care tu ai fost în
conflict şi dc care nu ai fost în măsură să te eliberezi, sunt duhuri rele.
Fiind invizibile, duhuri le rele, se ascund uşor şi aceasla este una din
strategiile principale pe care ele le folosesc pentru a profita de noi. Primele
c â t e v a z i le sau s ă p t ă m â n i dc la e l i b e r a r e a ta (mai a les d a c ă nu
— 182 —
experimentezi manifestări), vor fi cruciale pentru că duhuri le rele vor
încerca să te convingă că ele nu sunt acolo. Gânduri ca de exemplu: "Eu
nu am nici un d e m o n " , ţi-ar putea veni în minte . Ele îţi vor insufla
gândurile lor, în aşa fel încât tu poţi crede că sunt ale tale.
6. ÎNCEPE SĂ ATACI DUŞMANUL
Folosind autoritatea pc care o ai în Cristos şi fiind echipat cu arme
spirituale (Capitolul 7), începe să ataci un domeniu sau domenii dc nevoi.
Poţi începe să vorbeşti în felul următor: „în Numele Domnului Isus Cristos
vin împotriva voastră duhuri ascunse şi vă leg activitatea în viaţa mea.
Nu vă mai puteţi ascunde înlăuntrul meu pentru că a c u m îmi dau seama
de ceea ce aţi tăcut. Vă leg şi mă lepăd de lucrările voastre". Apoi vorbeşte
direct unui domeniu specific de nevoi. Dacă frica este problema ta, atunci
spune: „Duhuri de frică vă vorbesc direct vouă. Vă scot din viaţa mea
acum. Sângele lui Isus Cris tos m-a răscumpărat. Nu aveţi drept legal să
mă atingeţi. Părăsiţi-mă chiar acum cu fiecare răsuflare. Ridicaţi-vă la
supralâţă şi ieşiţi. Mă desfac dc legăturile voastre acum. Duhurile de frică
mă părăsesc acum. Prin puterea Duhului Sfânt. Prin puterea Duhului Slănt
eu domin peste voi. Mul ţumesc, D o a m n e Isuse că Tu ici poruncile mele
şi le faci ca nişte lănci de lumină împotriva întunericului. Stau în picioare
liber. Sângele Iui Isus mă sfinţeşte. Te laud, D o a m n e . Demonii de frică
mă părăsesc acum. Ies eu fiecare răsuf lare . . . "
Este de ajutor să începi acest gen de luptă prin porunci cu voce tare.
Nu este necesar să strigi. Poţi vorbi încet. Ungerea Duhului Sfânt nu
înseamnă gălăgie. După câteva minute de lovituri date duşmanului prin
porunci cu voce tare, treci la poruncile lăuntrice. Pune accent pc poruncile
interioare, dar din când în când să vorbeşti cu voce tare. Ţine minte că
multe duhuri ies prin gură sau prin nas, odată cu respiraţia. Câteodată
ele sunt împiedicate să iasă dacă vorbeşti continuu. (Capitolul 12)
Dacă ai un domeniu în care te simţi apăsat, dar nu ştii numele duhului/
duhuri lor care se manifestă, atunci spune: „Vin împotriva sursei acestei
din spatele apăsării. D u h care mă apeşi acum, oricare ai fi tu, îţi vorbesc
— 184 —
ţie: pleacă în Numele lui Isus". Nu trebuie să cunoşti numele duhurilor
pentru a le învinge. Atunci când nu cunoşti numele lui, vorbeşte sursei
din spatele apăsării pe care o simţi. Dacă nu eşti capabil să înaintezi în
darul deosebirii duhurilor, atunci este important să ştii asta. Vorbeşte
oricărui fel de duh atacând sursa presiunii.
7. 1II AGRESIV ÎMPOTRIVA DUŞMANULUI.
Adu-ţi aminte că ni s-a spus să aruncăm afară (ekballo) duhurile
rele. Acesta este un cuvânt de agresiune, ceea ce înseamnă .,a arunca
afară, a da afară, a expedia, a împinge afară, a trimite departe. Aşa
cum Isus a scos afară pe schimbătorii de bani afară din templu având un
bici în mâinile Lui, trebuie să ne revoltăm înlăuntrul nostru şi să dăm
afară duhurile care ne profanează trupurile, templele Duhului Sfanţ.
8. CREDE CĂ CEEA CE TU SPUI SE ÎNTÂMPLĂ
Cheia către eliberarea ta este credinţa. Noi obţ inem prin rugăciune
şi fixăm/stabilim prin declaraţie verbală. Isus a spus că noi suntem acei
care trebuie să vorbească muntelui (domeniului de obstacole) şi să credem
că ceea ce vorbim se întâmplă (Capitolul 8).
S-ar putea să nu avem o măsură îndeajuns de mare de credinţă pentru
a îndepărta toate întăriturile cu o singură poruncă, dar cu toţii putem crede
că arc loc o anumită măsură dc slăbire şi rupere. Presăraţi porunci le
voastre cu declaraţii pozitive de credinţă. Fiţi autoritari. „Duşmanule, ieşi!
Eu stau în victorie! Eu stau întreg în Isus Cris tos ! Duh rău, oricare ai fi,
cu fiecare răsuflare te dau afară!
Dacă apar manifestări, nu vă panicaţi, ci bucuraţi-vă! Duşmanul se
agită pentru că a fost descoperit . Este pc calc să iasă. Rămâneţi întăriţi
înlăuntrul vostru şi continuaţi să porunciţi.
Nu demult am ajutai la demolarea unui zid gros de cărămidă, folosind
barosul. A luat câteva zile unei echipe de oameni demolarea completă.
— 185 —
Zidul nu a căzut imediat. Din când în când a trebuit să aplice lovitură
după lovitură în anumite zone înainte să cadă cărămizile.
Acelaşi lucru se poate întâmpla în distrugerea obstacolelor spirituale.
Pentru câteva m o m e n t e poţ i v e d e a c u m cuv inte le tale doar s lăbesc
domeniul : „Stau împotriva acestei întărituri de frică. Orice fel de frică,
îţi s lăbesc puterile acum. Legându-te, tu devii slabă. Te leg atât de tare,
încât tu nu te mai poţi manifesta în viaţa mea. Puterea ta de acţiune în
mintea şi emoţii le mele sunt legate. Te înving în N u m e l e lui Isus Cristos
ş i prin cuvântul mărturisirii m e l e ! "
D u p ă ce ai adus o s lăbire d o m e n i u l u i , poţ i începe să dai afară
duhuri le: „Cu fiecare răsuflare naturală vă dau afară. Ieşiţi la suprafaţă
ş i părăs i ţ i -mă în N u m e l e lui Isus. Tu mă p ă r ă s e ş t i c h i a r a c u m . Iţi
mul ţumesc D o a m n e , pentru eliberarea pe care o pr imesc a c u m ! "
9. FOLOSEŞ TE-ŢI IMAGINAŢIA
Imaginaţia ta sfinţită, îţi poate li de mare folos în t i m p cc te eliberezi.
Observă eu mintea la imaginea a ceea ce sc întâmplă. Sunt diferite imagini
pe care le poţi vedea.
O imagine a unui simplu cuvânt poate li de folos. Dacă vii împotriva
duhurilor de frică, în imaginaţia ta poţi vedea în interiorul tău scris cuvântul
FRICĂ. Lasă acel cuvânt să reprezinte întăritura Duhului. Dirccţioncază
poruncile tale spre acel cuvânt, şi în momentul în care o vei face, să te vezi pc
tine însuţi vorbind duhurilor din spatele acelui cuvânt.
Poţi vizualiza un anume tip de întăritura: poate o fortăreaţă, un zid, o
poartă de fier sau lanţuri. Scriptura Ic numeşte: legături, lanţuri, plase, capcane,
curse, juguri, întăriluri. Ia acestea şi aplică-le în plan spiritual: „Zdrobesc
orice lanţ. Mă descătuşez de orice lanţ de frică în numele ui Isus.
Probabil că te vei vedea ca pe un soldat îmbrăcat ni armură cu sabia
în mână. Când rosteşti aceste cuvinte împotriva duşmanului, imaginează-
te înl igând sabia în cetele duşmanului . Propria ta eliberare sau a altora
este o luptă - o luptă spirituală. Aceasta este deci o cale bună în care tu
poţi să-ţi laşi imaginaţia să zboare.
Isus a spus că duhuri le rele consideră corpul uman ca şi casa lor, şi
El a dat pilda despre casa care trebuie să fie maturata (Matei 12:44 -
Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit". Şi, când
vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.) D exemplu, îţi poţi
imag ina mintea măturată p r e c u m ar fi o încăpere dintr-o casă. „ î m i
eliberez mintea . Prin puterea sângelui preţios îmi curăţ mintea de orice
frică. Tot ce este necurat pleacă. Te mătur ca pc un g u n o i . . . "
1 0 . FII SENSIBIL LA DUHUL SFÂNT
C â n d devii conşt ient că tu lucrezi împreună cu D o m n u l şi când
experimentezi că Duhul Sfânt, care este degetul lui Dumnezeu, îţi foloseşte
cuvintele şi le dă putere, lasă-te călăuzit de Duhul Sfânt. Nu fii încordai
pentru revelaţie, ci fii deschis să o primeşti . Vei vedea că îţi vor veni în
minte anumite gânduri la care nu te aştepţi: imagini, cuvinte sau senzaţia
că ştii ce ai de tăcut mai departe.
Duhul Sfânt poate de asemenea să-ţi împrospăteze memoria. în t imp
ce vorbeşti împotriva duhurilor de frică, s-ar putea să-ţi aduci aminte dintr-
o dată despre un lucru care s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă şi pc care
tu l-ai uitat dc mult. Poate îţi vei aduce aminte de ziua în care ai fost umilit
în faţa clasei când erai la şcoală. Poţi realiza că acesta a fost m o m e n t u l
când au început problemele tale de stânjeneală. Sau poate îţi vei aminti
de t impul în care ai fost lăsat acasă singur, când părinţii tăi au ieşit şi
c u m aceasta a cauzat frica de a nu ti atacat.
Când aceste lucruri îţi vin în minte iii specific cu poruncile tale: „Voi
cont inua să vorbesc împotriva tuturor duhuri lor de frică. Orice duh care
a găsit un Ioc în acea zi la şcoală când am fost umilit în faţa celorlalţi,
orice stânjeneală şi orice complex de inferioritate părăsiţi-mă a c u m ! Prin
puterea Duhului Iui D u m n e z e u rup efectele tale asupra mea. Mă adresez
fiecărei rădăcini de frică care m-a prins în strânsoarea ei pentru că am
fost lăsat singur, şi-ţi spun că te văd şi te n imicesc ! Te distrug pe tine,
frică de atac şi frică de singurătate. Te dezrădăcinez în N u m e l e lui Isus.
Ieşi afară cu răsuflarea mea. M u l ţ u m e s c Isuse pentru e l iberare ! "
— 187 —
11. PERSISTĂ ÎN RUPEREA LEGĂTURILOR
Legăturile pol ti slabe sau puternice. O legătură slabă poate fi adesea
zdrobi tă uşor, în t i m p ce o legătură puternică poate lua mult t i m p .
Aminteşte-ţi că duhuri le lucrează asociate în familii. Pot li mai multe
duhuri într-o întăritură.
Imaginează-li spargerea unei întărituri în lumea fizică. Numai prin
spargerea uşii principale nu cucereşti fortăreaţa. Pot ti multe alte clădiri
sau camere la diferite nivele în interiorul acelor ziduri. Puterea asupra
u n o r întări turi sp ir i tuale este nimici tă doar când persoana lucrează
persistent şi cu credincioşic la dărâmarea lor. Poate necesita mult t imp
până ce ult imul d o m e n i u va 11 cucerit pentru D o m n u l . Petrece t i m p
constant în război spiritual până la eliberarea ta. Dacă tu ai tensiuni
interioare puternice, cum a fost şi experienţa mea, ta o prioritate din a
aştepta zilnic în faţa Domnului în mgăciune şi în Cuvântul Lui şi acordând
t imp luptei. Nu-i permite inamicului să te facă se te simţi egoist pentru
că petreci atât de mult t imp pentru tine însuţi. Diavolul este foarte viclean,
îţi va spune orice ca să-ţi poată împiedica eliberarea. Duşmanul obişnuia
să-mi spună că am fost egoist şi a trebuit să înving asta. în final a trebuit
să realizez că nu puteam ajuta efectiv pe alţii până cc cu nu eram eliberat.
12. ÎNŢELEGE CĂ PRESIUNEA GENEREAZĂ PRESIUNE
Atâta t imp cât duhuri le rele au un ascunziş, un adăpost, ele par să
fie destul de mulţumite . Dar când asupra lor este pusă o presiune pentru
a ti scoase afară, probabil îşi vor manifesta puterile.
Este ca şi cum ai avea o pisică care-ţi doarme în poală. Atâta timp cât o
laşi în pace, totul este calm. Dar încearcă să o îndepărtezi şi dintr-o dată apare
împotrivirea. îşi va scoate ghearele, înligându-le în hainele şi carnea ta. Cu
cât vei încerca să o ridici cu atât mai tare vor pătrunde ghearele.
Aşa sc întâmplă adesea şi cu scoaterea demonilor. Când îi presezi să
plece încep să se agite, iar unele manifestări ale lor pot li extrem de
— 1SS —
puternice, astfel încât pot chinui chiar şi fizic persoana, împotrivindu-se plecării forţate.
Deşi cele mai multe manifestări se opresc imediat cc rugăciunea încetează, unii oameni îşi dau seama - chiar şi în timpul zilei, când nu sunt implicaţi direct în lupta spirituală - d e continuarea unoranumile manifestări: ameţeală, dureri de cap, tensiune, senzaţii dc rău/boală, ele. Cei care trec prin astfel de experienţe pot avea multe zile de indispoziţie şi dificultăţi.
Dc îndată ce inamicul a fost expus şi descoperit în propria-mi viată, drumul meu spre eliberare a fost pavat cu presiune. Am simţit constant o durere fizică ce era foarte obositoare. în unele zile eram foarte încordat. In altele mă s imţeam ameţit. Atunci când eram pe punctul dc a fi eliberat în domenii mai profunde, mă s imţeam bolnav. Apoi, în t imp ce înaintam în lupta spirituală şi eram eliberat, vomitam adesea.
Unii oameni care experimentează astiel de lucruri, găsesc că este dificil să insiste. Bătălia poate fi chiar mai dificilă dacă eşti într-o situaţie în care cei din jurul tău nu înţeleg ce se întâmplă. Tot cc îţi pot spune este: „Insistă, nu renunţa şi nu dispera !" Lasă-L pe Domnul să te întărească zilnic, apoi asemenea argintului care se purifică în foc, vei fi curăţat dc impurităţi.
Ş i a c u m un cuvânt p e n t r u o a m e n i i care nu sunt c o n ş t i e n ţ i de manifestări. S-ar putea să ai zile în care nu eşti tu însuţi. Observi că te superi uşor sau eşti nerăbdător sau pur şi simplu oarecum prea încordai. Acestea se pot datora agitaţiei interioare provocate de duhuri le rele ca reacţie la lupta spirituală.
Unii oameni nu sunt conştienţi de nici o manifestare sau agitaţie nici în timpul luptelor spirituale şi nici între intervalele dintre ele. Nu lăsaţi aceasta să vă descurajeze. Eliberarea voastră vine prin credinţă. Noi nu trebuie să căutăm manifestări fizice sau reacţii. Nu lăsa inamicul să tc amăgească spunându-ţi că de fapt nimic nu se întâmplă.
13. RECUNOAŞTE CEEA CE FACE DUMNEZEU
Deja în capitolul 14 am făcut referire la Iosif şi la suferinţele lui, toate a c e s t e a fiind p l ă n u i t e de D u m n e z e u . O a d â n c ă lucrare a Iui Dumnezeu a fost făcută în acesl tânăr, fapt care l-a abilitat nu numai pentru o lucrare pământească, ci şi pentru cea veşnică.
Dacă avem o reacţie corectă faţă de D u m n e z e u , el va folosi toate lucrurile pentru a lucra împreună spre binele nostru. Nu înţelegeţi greşit ceea ce vă spun, dar El va folosi chiar şi demoni pentru a duce la bun sfârşit unele din scopurile lui în vieţile noastre. Dumnezeu este suveran, nu diavolul. Când ne ridicăm deasupra legăturilor demonice, învăţăm să ne încordăm muşchii spirituali, să eliberăm credinţă, să exersăm autoritate spirituală şi de asemenea învăţăm să c o n d u c e m şi să d o m n i m . Nici unul din aceste lucruri nu s-ar întâmpla dacă nu ar exista presiuni.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să s tăm pasivi la ceea ce face Satan, dar trebuie să-L v e d e m pe Isus ca D o m n şi să nc dăm seama că nimic nu ni se întâmplă Iară cunoştinţa şi permisiunea Lui.
în viaţa lui Pavel, a fost o vreme când Dumnezeu a folosit un mesager al lui Satan să îl lovească, să îl păstreze smerit din cauza revelaţiilor pe care le-a primit. Cuvântul „a lovi" în acest context înseamnă ,// lovi cu pumnul
strâns'. El a fost sub presiune demonică, ceea ce a fost hotărât de Dumnezeu. Dc trei ori cl L-a rugat pc Dumnezeu să îndepărteze acel lucru de la el, dar în mijlocul presiunii Dumnezeu a zis, în 2 Corinteni 12:9 - „Harul Meu îţi este
de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este jăcută desăvârşită."
Au fost m o m e n t e în experienţele mele când am simţit că nu mai pot suporta presiunile inamicului. în aceste momente de criză am plâns epuizat înaintea lui Dumnezeu, dar de fiecare dată m-am regăsit scoţând un strigăt care m-a surprins şi m-a făcut să realizez lucrarea D o m n u l u i în mine. Strigătul meu a fost cam aşa: „Doamne, eu aleg mereu voia Ta. Tu cunoşti presiunile care mi se par că nu le mai pot duce. Ştii că vreau să scap de ele, dar mărturisesc că Tu eşti D o m n u l . Timpul meu este în mâinile Tale. Aleg ca scopurile 'fale să fie complet împlinite, chiar dacă acest lucru înseamnă mai multă suferinţă ca aceasta." După asemenea mărturisiri, trăiam un sentiment de linişte că D u m n e z e u este suveran şi ş t iam că în ciuda presiunii duşmanului , F.l desăvârşea voia Lui în toate.
14. FII ÎN PERMANENŢĂ CONŞTIENT DE CRISTOS
Evrei 12:1-2: „57 noi, deci, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor
aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care
ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care
ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei
noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a
suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de
do funie al lui Dumnezeu."
Chiar şi în timpul bătăliei împotriva spiritelor de slăbiciune, trebuie să fii conştient în mod permanent de prezenţa şi puterea Domnului Isus. N u m a i dacă rămâi centrat pe Isus, vei fi în măsură să lupţi cu succes şi să răzbeşti.
Păstrează mereu Cuvântul Lui înaintea ta, mai ales părţile de biruinţă
şi mângâiere potrivite în situaţia ta. Indiferent de ceea ce simţi trebuie
să-ţi m e n ţ i i m ă r t u r i a d e p l i n ă t ă ţ i i prin D o m n u l I s u s C r i s t o s . L a s ă
înfrângerea şi mărturiile negative să tic înlocuite zilnic cu afirmaţii pozitive
a ceea cc tu eşti în Cristos.
— 191 — — 190 —
C A P I T O L U L 1 6
ROAGArTE PENTRU CA ALTO SA FIE ELIBERAŢI
Cele ce urmează sunt sugestii care pot fi de folos atunci când te rogi
pentru alţii. Oricum, nu-ţi permite să Iii limitat, încercând să copiezi felul
în care acţionează alţii. Fiecare consilier (slujitor) trebuie să-şi dezvolte
felul său propriu dc a sluji.
1. Aşează persoana de consiliat (care are nevoie de slujire) pe un scaun
cc nu arc braţe, c u m ar fi scaunul din sufragerie. Aceasta face ca punerea
mâini lor să fie mai uşoară.
2. în prima şedinţă de consil iere este important ca persoanei să i se
dea ocazia să se deschidă şi să împărtăşească domenii le în care are nevoi
(probleme). Aceasta va lua mai mult t i m p pentru unii şi mai puţin t imp
pentru alţii. Fii un bun ascultător. Dc a s e m e n e a , f i i a tent să nu faci
cunoscut altora clin afara camerei de consil iere lucrurile personale care
ţi-au fost împărtăşite.
3. Mărturiseşte prezenţa lui Isus, care, pe baza Cuvântului Său, este
cu acei adunaţi în N u m e l e Lui. Matei 18:20 - „Căci acolo unde sunt doi
sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor\
4. încurajează persoana de consil iat să mărturisească, rostind prin
cuv inte , pe Isus Hris tos ca şi D o m n u l său şi să renunţe la lucrări le
întunericului. Dacă nu se poate ruga din propria sa iniţiativă, folosind
cuvintele sale proprii, încurajeaz-o să repete o rugăciune după tine. Fă în
aşa fel, încât voia D o m n u l u i pentru timpul de consiliere să lie împlinită.
5. Pune-ţi mâini le peste consil iat şi crede că va fi eliberată o putere
de viaţă, pe măsură ce tu slujeşti.
6. începe să te rogi, aşa c u m a fost evidenţiat mai înainte, pentru
acele domeni i de nevoi recunoscute de consiliat. Fii deschis Ia vocea
Duhului Sfânt şi învaţă să mergi în direcţia în care El te călăuzeşte.
7. în t imp ce tu mustri cu voce tare domenii le, şi consiliatul trebuie
de asemenea să mustre, cooperând sufleteşte.
8. Păstrează la îndemână prosoape de hârtie şi şerveţele, pentru cazul
în care va fi nevoie de ele.
9. Ţine minte lâptul că mulţi oameni nu experimentează manifestări
în t impul eliberării. Aceasta nu înseamnă că ei nu sunt eliberaţi.
10. Fii dispus să petreci t imp în rugăciune. A sacrifica t imp constituie
o parte a succesului în slujirea pentru alţii. Una-două ore pot trece foarte
repede. Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi arate când să termini consilierea.
11. Fii calm pe măsură ce slujeşti. Nu este nevoie să „strigi" la inamic,
chiar dacă el se manifestă. Pot fi m o m e n t e în care, sub impulsionarea
Duhului Sfânt, să vorbeşti tare dar, de obicei se slujeşte folosind tonul
normal al vocii.
12. Fii insistent în atacul spiritual asupra domeniului sau domenii lor
pe care le înfrunţi, 'fu eşti în război împotr iva unor fiinţe spirituale
inteligente. Fii direct şi autoritar.
13. înainte de a încheia sesiunea, întreabă persoana consiliată dacă
s imte vreo presiune lăuntrică. Dacă este aşa, atunci adresează-te sursei
provocatoare şi distruge-i influenţa înainte de-a înceta rugăciunea, astfel
încât persoana să plece cu un sent iment de încurajare, nu descurajare.
14. încheie, aducându-I laude şi mulţumiri Iui Dumnezeu pentru ceea
ce a făcut. Ca şi consilier, fii atent în a păstra ochii persoanei aţintiţi la
Isus, Eliberatorul şi asigură-te că mulţumiri le îi sunt aduse lui Isus.
15. Informeazâ-1 pe cel consil iat că este binevenit pe viitor să ţină
legătura cu tine, în caz că arc întrebări sau are nevoie de ajutor. Uni i vor
avea nevoie pentru planificarea unui alt t imp de rugăciune în viitor.
16. în timpul consilierii, învaţă persoana în cauză despre principiile
autoeliberării, astfel încât să poată învăţa să-L atingă pe Dumnezeu de
unul singur, pentru a nu fi mereu dependent de tine,
TÂNJIND DUPĂ DARURILE SPIRITUALE
Deşi este folositoare o cunoaştere a reguli lor de consiliere, există o
dimensiune mai înaltă a consilierii după care toţi slujitorii ar trebui să
tânjească. Este d imensiunea înţelegerii spirituale, care este primită prin
folosirea darur i lor sp i r i tua le , aşa c u m este cuvântul de cunoş t in ţă ,
cuvântul de înţelepciune şi darul deosebirii duhurilor. I Jmblarca în această
d imensiune îi permite consilierului să fie ghidai către sursa şi soluţia
problemei.
1 Corinteni 14:1 spune: „Umblaţi şi după darurile duliovniceţti..."
Cuvântului „umblaţi" (doriţi) în greceşte îi corespunde înţelesul de „a
avea zel pentru, a fi zelos pentru"'. Dicţionarul spune că ,jelos" înseamnă
„a fi umplut de" sau „afi inspirat de un entuziasm sau un zel intens .
Să dor im şi să fim deschişi în a primi fiecare împuternicire pe care
Dumnezeu vrea să ne-o acorde. Cu cât suntem mai bine echipaţi, cu atâl
mai multe v o m putea îndeplini pentru gloria Lui.
UN TIMP PENTRU ODIHNĂ sl UN TIMP PENTRU RĂZBOI
Pentru a rupe întăriturile spirituale, avem nevoie atât de tărie spirituală,
cât şi de putere fizică. Când cel consiliat oboseşte fizic în timpul bătăliei
spirituale, el este mai puţin capabil de a se implica într-un război agresiv.
Poate veni un t imp pe parcursul unei sesiuni prelungite, când este
mai bine să te opreşti din rugăciune şi să planifici o întâlnire pentru altă
zi, când persoana este refăcută.
Dar există şi m o m e n t e în care, chiar dacă persoana este extrem dc
obos i tă , este mai bine să c o n t i n u i lupta. C â t e o d a t ă , d u p ă p e r i o a d e
prelungite de luptă, sunt aduse la suprafaţă domenii adânci dc legături şi
în aceste momente demonii se pot împotrivi cu mare putere. Consil ierul,
văzând în domeniul natural că persoana este extenuată, ar putea dori să
se oprească şi să o lase să se odihnească; dar în m o m e n t e ca acestea nu
vă odihniţ i . Este neapărat necesar - când ceva marc, care a necesitat o
luptă prelungită pentru a li adus la suprafaţă ca toţi cei implicaţi să se
ridice cu toate abilităţile lor pentru a rezista şi a scoate demonii. Persistând
consecvent, rezultă o mare pătrundere în zidul spiritual. Dacă din cauza
oboselii demonii nu sunt el iminaţi, ci se vor instala din noifşi ulterior
poate necesita mult t imp şi efort aducerea lor la suprafaţă.
încurajează-1 mereu pe cel consiliat să nu cedeze de-a lungul unei
bătălii aprige, ci să-şi folosească toată puterea voinţei până la eliberare.
Totuşi, nu forţaţi acea persoană peste limitele sale. Trebuie să te opreşti
şi să continui rugăciunea în altă zi, dacă cel pentru care te rogi este prea
epuizat. în momente de război spiritual intens, trebuie să ne amintim faptul
că victoria este cu atât mai mare cu cât este mai marc lupta, iar eliberarea
dobândită este o răsplată mai mult decât suficientă pentru sacrificiile
depuse. Libertatea dobândită este o recompensă mai mult decât suficientă
decât energia folosită.
— 194 —
C A P I T O L U L 1 7
Cât dc important este să păstrăm ceea ce D u m n e z e u ne-a dat! Cu
certitudine, libertatea noastră poate ii menţ inută dacă în mod constant
acordăm atenţie următoarelor sfaturi:
1. NU-ŢI FIE FRICĂ DE FAPTUL CĂ DUŞMANUL SE VA ÎNTOARCE
In Matei 12 Isus ne spune unde merg duhuri le rele când sunt scoase
afară şi despre dorinţa lor dc a sc întoarce în „casa lor".
Matei 12:43-45 - „Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă
prin locuriJără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. Atunci zice: „Mă.
voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte
goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte
duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă
a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va
întâmpla şi cu acest neam viclean. "
Duhurile se pot întoarce, aducând şi alte duhuri cu ele, numai atunci când
casa este lăsată neocupată şi goală. Pe măsură ce eşti eliberat trebuie să cedezi
în mod conştient Duhului Sfânt domeniile eliberate pentru a ii umplute dc El.
Lasă ca acestea să fie ocupate dc prezenţa lui Dumnezeu, astfel încât să nu
mai lie nici un loc pentru ca duhurile rele să sc poată reîntoarce.
Atunci când problema continuă sau reapare după eliberare, mulţi
creştini se autocondamnă, având sentimentul că ei au dat ocazia duhurilor
să sc reîntoarcă. Dar numai câteodată este aşa. Ceea ce se întâmplă de
fapt csie că alte duhuri , care se at lă în aceeaşi zonă a legăturilor, sunt
stârnite (tulburate). Duhurile rele lucrează în familii sau grupuri şi ruperea
legăturilor lor este progresivă. Chiar dacă este experimentată o eliberare
majoră, totuşi mai pot exista şi alte duhuri rele care trebuie scoase afară.
— 196 —
Câteodată ele stau în expectativă chiar luni de zile înainte ca tu să-ţi dai
scama că ele te deranjează din nou.
Tu trebuie să te vezi pe tine însuţi progresând, nu dând înapoi ;
devenind tot mai liber, nu mai legal. Dacă tu umbli în lumină şi te deschizi
umpleri i cu Duhul Sfanţ, atunci duhurile rele nu mai vin înapoi, ci mai
degrabă, prin credinţa ta şi prin lucrarea Duhului Sfânt, celelalte duhuri
care mai există în interiorul tău sunt stârnite pentru a li scoase afară. Când
ele simt presiunea, al lându-se în tine, şi tu simţi presiunea. Fii conştient
de ceea ce se întâmplă şi nu-ţi lie fiică de reîntoarcerea vrăjmaşului.
2. PREDĂ-TE ZILNIC DOMNIEI LUI ISUS HRISTOS
Recunoaştc-L pe Isus Cristos ca D o m n al tău în fiecare zi, în mod
deliberat. Lasă ca inima la să fie concentrată asupra lui şi asupra dorinţei
de-a face voia Sa. Romani 10:9-10 „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura
ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat
din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă
neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,..."
R o m a n i 12:1 - „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui
Dumnezeu, să aduceţi trupuri le voastre ca o jertfa vie, sfântă, plăcută
lui Dumnezeu: aceasta vaJi din partea voastră o slujbă duhovnicească. '
Atitudinea continua a inimii melc este: " D o a m n e , aleg voia T a ! " A
împlini voia lui Dumnezeu este de o importanţă extremă pentru mine. Mă
văd pe mine însumi ca pe proprietatea Lui. Declar continuu faptul că am
fost sfinţit ş i pus deopar te , prin sângele L u i , pentru scopuri le Sale.
Dedicarea mea faţă de El este 100%. El este viaţa mea, şi în consecinţă,
lucrările întunericului ştiu că nu sunt binevenite.
3. FII UMPLUT DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Coloseni 3:16 - "Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug in
voi în toată înţelepch mea. învăţaţi-vă şi sjăluiţi-vă unii pe alţii cu psalmi,
— 197 —
MENŢINEREA ELIBERĂRII TALE
cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu
cu mulţumire în inima voastră."
Citeşte în mod regulat Cuvântul lui Dumnezeu. în (iecare zi ia în
aşa fel, încât un pasaj din Scriptură să fie în mintea ta, pentru a medita la
el. Neutralizează atacurile aprige ale duşmanului prin adevărul Cuvântului
lui Dumnezeu.
In mod special, meditează Ia extraordinarele adevăruri despre tine, rezultate
în urma identificării tale cu Isus Cristos, care sunt conturate în Epistole. Lasă ca
aceste adevăruri să fie eliberate asupra ta prin rostirea cuvintelor.
Iosua 1:8 spune : „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura
ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea;
căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu
înţelepciune". Cuvântul "'a cugeta" în ebraică înseamnă "a murmura, a
vorbi în şoaptă." Fie că o facem tăcut sau rostind cuvinte, să avem pc
buzele noastre Cuvântul lui Dumnezeu.
Să cântăm de asemenea Cuvântul prin psalmi, imnuri şi cântece spirituale.
Pavel i-a spus lui Timotei: „. . . din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi,
care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în
Hristos Isus." (2Timotei 3:15)
4. FII UMPLUT DE DUHUL SFÂNT
Efeseni 5:18 - „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare.
Dimpotrivă, fiţi plini de Duh".
Umblarea în viaţa plină de Duhul începe când un credincios vine la
Isus care botează cu Duhul Sfânt (Luca 3 : 1 6 - „Ioan, drept răspuns, a
zis tuturor: „ Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care
este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg
cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc"), şi
II roagă să-1 umple cu Duhul Sfânt. Prin credinţă (Galateni 3 : 5 - „Cel ce
vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le/ace oare prin faptele Legii
sau prin auzirea credinţei?"), el începe să pr imească şi să bea din apa.
Din acest m o m e n t el trebuie să 'fie umplut" continuu cu Duhul Slănt.
Dacă tu nu ai fost încă botezat cu Duhul Sfânt, ai putea spune o
rugăciune asemănătoare eu aceasta: „ D o a m n e Isuse, vin la Tine acum,
recunoscându-te pc Tine ca D o m n şi Mântui tor al meu. Doresc să fiu
umplut de Duhul Tău. Doresc să te cunosc mai mult. De bunăvoie şi plin
de bucurie îmi predau toată fiinţa m e a Ţie pentru a ii umplut de o nouă
viaţă. Chiar acum, te rog să mă umpli, şi prin credinţă încep să pr imesc,
îţi mulţumesc, Doamne Isuse. Tu îmi dai acum din Duhul Tău şi mă umpli.
Te laud şi te p r e a m ă r e s c ! "
Noi am descoperit deja că în l imba ebraică şi greacă, cuvântul „duh
înseamnă de asemenea şi „respiraţie" sau „vâ/it". Isus a suflat deasupra
ucenic i lor Săi şi a spus : „Luaţi Duh Sfântl" (Ioan 20:22). Aşa c u m
duhurile rele pot li expulzate afară prin respiraţie, tot aşa Duhul Sfânt
poate ti primit prin respiraţie. Dumnezeu a suflat în Adam suflare de viaţă
(Genesa 2:7 - „Domnul Dumnezeu l-afcicut pe om din ţărâna pământului,
i-a suflat în nări suflam de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.").
Isus a suflat asupra ucenicilor. Având ochii aţintiţi pe Isus Cristos, El
fiind Cel ce tc botează, tu poţi rosti modelul de rugăciune menţionat
anterior ori un strigăt asemănător al inimii tale, şi apoi în timp cc tu respiri
normal, lasă ca respiraţia să fie mijlocul de eliberare al credinţei tale spre
a primi. „Primesc Duhul Sfânt chiar acum. Eu respir prin respiraţia lui
Dumnezeu. Mă predau lui D u m n e z e u , Duhul Sfânt. îi permit lui Isus
Cristos să mă împuternicească pentru lucrarea Lui. î l pr imesc."
Pentru unii oameni, intrarea în viaţa umplută cu Duhul Sfânt este o
experienţă dinamică. Pentru alţii, este o pr imire tăcută prin credinţă.
Indiferent de modul în care noi am intrat în această nouă umblare, trebuie
să ne predăm zilnic Duhului Slănt, umblând prin credinţă, nu prin simţuri.
Trăirea experienţei umpleri i cu Duhul Sfânt este diferită dc simţirea
unor emoţi i extraordinare, deşi acestea pot ti cu siguranţă experimentate.
Chiar şi în t impuri di ficile, când simţirile noastre sunt mai mult în partea
de jos decât în partea de sus, noi, cu toate acestea suntem umpluţi de Duhul
Sfânt. Aceasta nu are nici o legătură cu sentimentele noastre. Isus nu era
într-o stare de bună dispoziţie când a înfruntat Ghets imani i şi Calvarul,
dar El era umplut cu Duhul Sfânt. Si Duhul Sfânt a fost cel care I-a dat
tăria să treacă prin suferinţe.
— 199 —
Să pr imim deci Duhul Sfânt prin credinţă şi apoi să u m b l ă m zilnic
prin credinţă, fiind „ u m p l u ţ i " în mod constant cu Duhul Sfânt.
5.1II ÎMBRĂCAT ÎN ARMURA LUI DUMNEZEU
Efeseni 6:1-17. Am vorbit deja despre armura lui D u m n e z e u , care
es te o p a r t e a e c h i p a m e n t u l u i n o s t r u s p i r i t u a l . î m b r a c - o p r i n t r - o
mărturis ire de credinţă şi păstreaz-o pc tine. Trăie.şte-ţi viaţa protejat în
armura ta. (Vezi capitolul 7.)
6. ADU-I LAUDĂ CONTINUU LUI DUMNEZEU
Evrei 13:15 — „Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă
de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui."
Din momentul în care ne trezim şi până la sfârşitul zilei, să lăsăm
inimile şi buzele noastre să înalţe mereu jertfe de mulţumire şi laudă. La
început trebuie să cult ivăm acest obicei, dar după o vreme acesta devine
un stil de viaţă pentru noi.
Să alegem să-L lăudăm pe Dumnezeu indiferent care sunt presiunile
sau bătăliile noastre. El este vrednic să fie lăudat. Un creştin plin de laudă
este un creştin victorios. Dacă nu există laudă, nu există victorie.
7. RENUNŢĂ LA PĂCAT
îndată cc noi ne d ă m seama că am comis un păcat, să ne pocăim
imediat şi să mărturis im D o m n u l u i păcatul.
1 Ioan 1: 9 "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept,
ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire."
Persistând într-un păcat, noi oferim teren legal pentru ca duhuri le
rele să intre. Noi nu ne putem permite să neglijăm păcatul sau să întristăm
pe Duhul Slănt.
— 200 —
8. FII ÎN ALERTĂ FATĂ DE TACTICILE DUŞMANULUI
Având cunoştinţă acum despre felul în care duhuri le rele pot câştiga intrarea în vieţile noastre (Capitolul 6), trebuie să fim în gardă (veghetori). Dacă s imţim că ele ar putea căuta loc în noi, atunci v o m declara libertatea noastră în Cristos şi ne v o m împotrivi lor cu tărie.
Recent, trecând printr-un pasaj cu magazine, am devenit puternic conştient de o prezenţă a duhuri lor rele; atmosfera era foarte apăsătoare. Înlăuntrul inimii mele a m mulţumit lui Dumnezeu pentru protecţie şi imediat m-am împotrivit prezenţei duşmanului .
1 Petru 5:8-9 „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită, împolriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi."
9. CULTIVĂ RELAŢII CORECTE
Ioan 13:34-35 —„Ivi dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentm alţii"
Noi iubim pentru că ni s-a poruncit s-o facem, iar nu pentru că aşa simţim. Lucrează la relaţiile personale. Separă-te de amărăciune, gelozie, critică, neiertare, ele.
Dacă simţi că încep să te stăpânească at i tudini greşite, întoarce-i spatele de bunăvoie duşmanului şi alege să păstrezi atitudini corecte. Declară-i duşmanului că nu are loc în viaţa ta.
înfruntă apăsările imediat, în loc să permiţi duşmanului să zidească o întăritura săptămâni şi luni de-a rândul.
10. FII ÎN PĂRTĂŞIE CU ALŢII
Fiecare creştin ar trebui să aparţină unui „staul". Există excepţii ocazionale; de exemplu un creştin care locuieşte într-un loc izolat, greu accesibil. Totuşi, cei mai mulţi creştini nu au nici o scuză în a nu-şi găsi un cămin spiritual.
— 201 -----
Nu-ţi petrece viaţa căutând o biserică perfectă, pentru că nu vei găsi
una. Alătură-te unei bune comunităţi care crede in învăţăturile biblice şi-I
dă loc de cinste Duhului Sfânt, loc u n d e vei li îmbogăţit spiritual şi ţi se
va purta de grijă (vei li supravegheat spiritual).
Există prea mulţi creştini „nomazi" care nu se stabilesc şi nu prind
rădăcini nicăieri. Cei care hoinăresc suni în pericol dc-a li înşelaţi. Oaia
arc nevoie dc staul.
Membrii Trupului lui Cristos funcţionează în Trup. Nu poţi funcţiona
în Trup dacă nu aparţii Trupului.
Evrei 10:24-25 - „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm
la dragoste şi Ia fapte hune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au
unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât
vedeţi că ziua se apropie."
11. UMBLĂ ÎN SMERENIE
Iaeov 4:6-7 - „Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea
zice Scriptura:,. Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor
smeriţi. " Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. împotriviţi-vă diavolului, şi
el va fugi de la voi."
Deoarece D u m n e z e u ne modelează şi ne corectează în permanenţă,
trebuie să avem o atitudine de smerenie, fapt care ne face să fim receptivi
la învăţătură. Ar trebui să pr imim cu bucurie modelarea, în special de la
cei care sunt maturi spiritual şi sunt responsabil i pentru noi înaintea lui
Dumnezeu.
Dc multe ori am fost martor acelor situaţii în care credincioşii, datorită
mândriei şi încăpăţânării, nu s-au supus unui sfat înţelept şi care astfel
şi-au pricinuit lor înşişi multă nenoroci re şi s-au deschis legături lor
demonice.
Evrei 13:17 - .Ascultaţi de mai marii voştri, şi ftţi-le supuşi, căci
eipriveghează asupra sufletelor voastre, ca iutii care au să dea socoteală
de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci
aşa ceva nu v-arfi de nici un folos."
— 202 —
12. CRISTOS SĂ FIE CENTRUL VIEŢII TALE
Lasă-L pe Isus Cristos să ocupe locul central al minţii tale. Pe cât de
mare îl vezi pe Isus, pe atât de m i c să-1 vezi pe Satan. Înalţă-L pe Isus în
discuţiile tale şi nu pe diavol. Promovează (accentuează) împărăţia luminii,
nu a întunericului.
Coloseni 3:1-3 - „Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să
umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui
Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci
voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Nu-ţi fie frică să fii conştient de existenţa demonilor. Trecând prin multe
bătălii spirituale şi fiind implicat în mod regulat în rugăciunea pentru eliberarea
altora, cu sunt foarte conştient de existenţa demonilor. Acest lucru m-a făcut
să conştientizez şi mai mult existenţa lui Cristos. înţelegerea acestui adevăr
m-a învăţat să obţin şi să menţin victoria asupra duşmanului.
Isus este înţelepciunea, discernământul, puterea, biruinţa şi chiar viaţa
noastră. Noi exis tăm pentru a-L urma pe El.
— 203 —
C A P I T O L U L 1 8
Efeseni 6:1-4 - „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci
este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama la" - este cea dintâi
poruncă însoţită de o făgăduinţă- „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă
vreme pe pământ. " Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii
voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului:'
Rolul dc părinte aduce multă bucurie, dar în acelaşi t imp şi multă
responsabilitate. înţelegând felul în care demonii acţionează, părinţii îşi
pot proteja copiii împotriva atacurilor şi a legăturilor demonice. Dacă
demonii găsesc un loc de acces este responsabilitatea părinţilor, mai ales
în cazul copii lor mici să acţioneze şi să redobândească teritoriul pe care
demonii l-au obţinut.
Părinţii au rolul de-a asigura o atmosferă de dragoste şi siguranţă
pentru familie, păstrând casa liberă de tensiuni negative. Cu toate că
Shiiicy era unul din cei 11 copii, niciodată nu şi-a auzit părinţii certându-
se sau c r i t i c â n d u - i pe a l ţ i i . De a tunci a î n v ă ţ a t că ei îşi r e z o l v a u
divergenţele în particular (în afara prezenţei copii lor), astfel încât copiii
au trăit într-o atmosferă relaxantă, lipsită de tensiune.
Taţii trebuie să realizeze că imaginea Tatălui ceresc în mintea copiilor
este modelată după rolul propriului lor tată în cadrul căminului . Dacă un
copil are un tată care este nervos, abuziv, crud şi indiferen,l poate fi greu
de imaginat un Tală ceresc bun şi iubitor. Dacă copiii cresc pc un fond de
lipsă de respect faţă dc un tată pământesc, s-ar pulea ca ei să nu fie în
măsură să răspundă prompt Tatălui ceresc.
Se spune că: „A preveni este mai bine decât a vindeca". Copiii trebuie
să fie învăţaţi să urmeze căile Domnului şi încurajaţi să dezvolte o relaţie
vitală personală cu El. Atunci când ei sunt învăţaţi să umble în supunere
faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi încurajaţi să aleagă în mod continuu
calea dreaptă, sunt protejaţi automat de vicleşuguri le inamicului . De
asemenea, copiii trebuie disciplinaţi ferm, dar cu dragoste, atunci când
este nevoie.
liste foarte imporlant ca părinţii să aleagă eu grijă cuvintele pc care
le adresează copiilor. Ne-am rugat pentru un om căsătorii care a fosl legat
dc demoni i eşecului şi respingerii. Ani de-a rândul tatăl lui i-a spus că nu
este bun de nimic şi niciodată nu va realiza ceva. într-o astfel de atmosferă,
duhuri lor rele le-a crescut puterea şi şi-au zidit întăriturile în fragedele
vieţi prin puterea rostirii cuvintelor. Rostiţi cuvinte care zidesc, nu cuvinte
care dărâmă.
De asemenea, părinţii ar trebui să fie sensibili la nevoile copilului.
Johnny ar putea veni dc Ia şcoală simţindu-se inferior şi respins pentru
că alţi copii l-au batjocorii. Mângâie-1, încurajează-1 să aibă un răspuns
potrivii de dat celor care l-au rănit şi roagă-te cu el, cerând eliberare de
orice efect sau încercare dc pătrundere a inamicului .
Copiii pot înţelege cu uşurinţă realitatea războiului spiritual şi ar
trebui învăţaţi c u m îşi pot face partea lor pentru a umbla într-o relaţie
strânsă eu Isus. Dar este neapărat necesar ca aceste adevăruri să fie
împărtăşite cu înţelepciune, astfel încât ci sc Ic înţeleagă, dar să nu le ofere
teren pentru nici o formă de frică faţă de duşman. Trebuie împărtăşită
realitatea faptului că Isus este D o m n u l şi satan este cel învins. Atenţia
lor trebuie focalizată în permanenţă asupra dragostei, puterii şi gloriei
domnului Isus Cristos. L ă s a ţ i i să crească conştienţi de Cristos.
Uneori este bine să te rogi pentru copii atunci când ei sunt treji, alteori
atunci când dorm. Dacă te rogi pentru un copil atunci când el este treaz,
ar trebui să poţi coopera cu cl. Alege momentul potrivii: momentul în care
copilul nu este prea activ. Copiii mici îi poţi aşeza pe genunchi.
în t imp ce slujeşti pot apărea diferite reacţii: copilul poate sta liniştit
şi să nu s i m t ă n i m i c , poate deveni obos i t şi să a d o a r m ă (nu înceta
rugăciunea dacă se întâmplă), poale deveni neliniştit şi necooperant şi
poate fi posibil să vrea să fugă.
Cu câteva zile în urmă ne-am rugat pentru un copil foarte mic, care
a început să plângă în continuu. Reacţia mea naturală a fost de a mă opri
şi dc a o lăsa pe m a m ă să îl mângâie. Totuşi eram conştienţi că sursa
agitaţiei au fost duhuri le care se manifestau şi au încercat să ne distragă
ELIBERAREA PENTRU COPII
— 204 — — 205 —
atenţia de la rugăciune. Aşadar, am continuat să ne rugăm, până ne-am
simţit călăuziţi să ne oprim. Copilul a fost cuprins dc somn şi a doua zi
a fost remarcabil schimbat.
Nu este întotdeauna necesar să foloseşti cuvintele „du/mii re/e \ Dacă
te rogi împotriva duhurilor de respingere, spune pur şi s implu: '"Venim
împotriva acestei întărituri de respingere în Numele lui Isus. Respingere,
noi te legăm şi rupem întăritura ta în N u m e l e lui Isus.
Dacă copilul este treaz, este prea neliniştit sau nu cooperează, se
răzvrăteşte, atunci este mai bine să te rogi pentru el atunci când doarme.
Totuşi, aminteşte-ţi că orice rosteşti în prezenţa lui îi va pătrunde în minte.
Nu este o idee bună să mergi în camera lui şi să ai o discuţie despre el
înainte de-a începe rugăciunea.
Pune-ţi mâini le peste copil ş i vorbeşte cu voce joasă împotr iva
duşmanului . Şi din nou, fii pozitiv în cuvintele talc. Iniţial tu poţi numi
domeniul sau domeni i le în care tu revendici eliberarea, dar apoi poţi
generaliza. Dacă problema este rebeliunea, puteţi spune astfel: „Duhuri
dc rebeliune, vă poruncesc în Numele Iui Isus să ieşiţi afară prin respiraţia
lui. îl el iberăm pentru a li ascultător. Eliberăm mintea şi voinţa lui de
toate aceste apăsări. Fiecare legătură este zdrobită. Nu mai este loc pentru
strânsoarea voastră. Voi aţi fost descoperite şi a c u m noi rupem orice
a p ă s a r e . . . " .
De asemenea, este bine să sc citeze versete din Scriptură care sunt
potrivite domeniului de necesităţi. Este un adevăr pozitiv care îi pătrunde
mintea chiar şi în cazul în care doarme. Când îţi dai scama pentru prima
dată de necesitatea eliberării copiilor tăi, poale găseşti că este mai bine
să le slujeşti în m o d regulat în fiecare zi sau în fiecare săptămână pentru
o perioadă bine determinată de t imp. Poate fi un t imp scurt sau un t imp
lung. învaţă să te laşi călăuzit de Duhul Sfânt pentru a şti când să închei.
Atâta t imp cât te uiţi la Dumnezeu, îţi poţi dezvolta o conştiinţă lăuntrică
între a şti când să continui rugăciunea şi când să te opreşti .
Copi i i adoptaţ i au nevoie de obicei dc el iberare în domeni i ca:
respingerea şi nesiguranţa.
Un cuplu creştin s impatic, şi-au adus copilul lor adoptat, în vârstă
de 9 ani, pentru rugăciune. Copilul îl cunoştea pe D o m n u l şi dorea să-L
urmeze îndeaproape, dar de câteva luni era foarte rebel. Nu numai părinţii
erau necăjiţi din această cauză, ci şi copilul era. Nu dorea să fie în acest
fel. Un lucru necunoscut de el era faptul că m a m a sa naturală fusese o
tânără adolescentă rebelă când i-a dat viaţă. Duhurile de rebeliune fuseseră
transferate dc la m a m ă la fiu în timpul sarcinii şi acum ci căutau să-şi
manifeste prezenţa. î m p r e u n ă , ne-am ridicai împotr iva duhur i lor de
rebeliune şi împotriva altor domenii după cum ne îndemna Domnul. Dragul
de el, de atunci s-a schimbai.
Copi i i a jung să se supună de bunăvoie atunci când d e m o n i i de
rebeliune sunt scoşi afară din ei. Bineînţeles, copiii au nevoie de educaţie
pentru a înţelege importanţa supunerii şi ei trebuie să-şi dorească în inima
lor să umble în ascultare. Noi am văzut mulţi părinţi emoţionaţi datorită
schimbări lor în atiludinea şi reacţiile copiilor lor în urma eliberării.
Pe măsură cc slujim copii lor noştri în dependenţă de Domnul Isus,
vom descoperi realitatea unui Cristos viu, cc poartă dc grijă. Cât de reală
va fi credinţa noastră în El şi cât dc preţios va fi El pentru noi !
— 206 —
C A P I T O L U L 1 9
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI DESPRE ELIBERAREA DE DUHURI RELE
1. CINE AR PUTEA SĂ SE IMPLICE ÎN SLUJIREA PENTRU ELIBERARE?
Fiecare credincios poate fi implicat în auloeliberare .şi de asemenea, fiecare
credincios ar trebui să ajungă în acea poziţie în care să ştie să se roage pentm alţii
dacă i se cere aceasta. Nu toţi vor excela în această slujire. Va exista o categorie de
oameni pe care Dumnezeu îi va ndica şi-i va echipa special pentru această slujire.
Putem anticipa că acei care au daruri de slujire în Trup (Biserica), în mexi special
evanghelişlii, vor opera în această dimensiune.
Rugăciunea pentru alţii nu este un domeniu pentru cei imaturi sau
cei începători. Mai întâi noi trebuie să ştim cum acţionează inamicul nostru
şi cum să ne menţinem pe noi înşine în mijlocul războiului. A11 neinformal
înseamnă a II vulnerabil .
2. SLUJBA DE ELIBERARE TREBUIE FĂCUTĂ ÎN PUBLIC SAU ÎN PARTICULAR?
Isus a eliberat oameni atât în locuri publice, cât şi în locuri private. Trebuie
să fim dispuşi să ne confruntăm cu nevoia, oricând şi oriunde apare aceasta.
Unora Ie este frică ca să nu sc întâmple lucruri neobişnuite în timpul serviciilor
lor religioase, iâpt care ar sfărâma ani de '"tradiţii respectabile". Să fim deschişi
Duhului Slănt şi să învăţăm să ne lăsăm călăuziţi în ceea ce El doreşte să
facă - fie că este în public, fie că e în particular.
Mulţi oameni solicită consiliere în particular. Acest lucru este de
ajutor când persoana are nevoi adânci pe care doreşte să le împărtăşească.
Oricum, sunt multe nevoi care pot fi întâmpinate într-o adunare publică.
Dacă există unii care, prin manifestările lor demonice, deranjează în mod obişnuit cursul adunărilor (cum ar li lauda şi închinarea de duminica), este bine să-i luăm deoparte şi să ne ocupăm de ei în particular.
3. CE ROL AU ÎNTRUNIRILE PUBLICE PENTRU ELIBERARE?
Acestea au un rol foarte important. Propovăduirea Cuvântului nu ar trebui să fie separată de semnele de vindecare şi eliberare, ci urinată dc ele - Fapte 8:5-7 - „Filîp s-a coborât în cetatea Samariei, şi le-a
propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse
de Fi lip, când au auzit şi au văzut semne/e pe care lejăcea. Căci din
mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi
slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. "
Nevoile oamenilor, care aparţin sau nu unei biserici, sunt atât de mari încât nu pot fi întâmpinate doar dc un pastor sau de un consilier. ('ând adunăm oamenii în nevoi pentm servicii speciale, cuvântul poate li predicat, pot li date sfaturi şi credinţa poate li declanşată. într-o atmosferă ea aceasta se pol întâmpla lucruri mari în timp ce Isus lucrează prin semne doveditoare.
Eu însumi am ajuns implicat în adunări dc eliberare pentru că nu aveam timp să mă rog separat pentru toţi care căutau consiliere. Un prieten de-al meu, slujitor ca şi mine, mi-a sugerat că ar trebui să-i adunăm pe toţi cei care au nevoie de slujire şi să-i ajutăm pe toţi deodată. Aşa au început întâlnirile regulate în care, după timpul dc învăţătură dc 45 de minute, eram călăuziţi de Duhul Sfanţ în rugăciunea în comun şi eliberarea în masă. Scopul principal al întâlnirilor era de a-i învăţa pe oameni să-şi elibereze credinţa şi să-şi obţină auloeliberarea în loc de a fi dependenţi dc un consilier.
4. ESTE POTRIVIT SĂ MĂ ROG PENTRU ELIBERAREA PERSOANELOR DE SEX OPUS?
în condiţi i normale aceasta nu este recomandată. Este de preferat ca bărbaţii să se roage pentru bărbaţi şi femeile pentru femei. Când nu este posibil, este important să fie eu tine un consilier dc acelaşi sex cu persoana
— 209 —
consiliată. Eu mereu încerc să am o femeie consil ier cu mine când mă
rog pentru o femeie. Nu trebuie să existe suspiciuni datorate gesturilor
neînţelepte. Având un martor, consilierul este protejat dc orice acuzaţii
false de conduită improprie. Trebuie să fim cu un pas înaintea lui Satan
care va încerca să facă orice îi stă în putinţă pentru a împiedica o slujire
legitimă. Dacă un bărbat sc roagă singur pentru o femeie şi demonii se
manifestă prin strigăte puternice, va fi greu să convingi pc cineva, care
trece prin preajmă şi care nu are înţelegere asupra acestui domeniu, că
totul este în ordine. Fiţi înţelepţi !
5. SUNT RECOMANDATE ECHIPELE DE CONSILIERE?
D e s i g u r , dacă g r u p u r i l e a u c o n s i l i e r i b u n i . I n l r - o c o n s i l i e r e
individuală, eu personal, nu aş dori mai mult de cinci oameni să se roage
pentru o persoană. Dacă şi alţii ar fi implicaţi, pe aceştia i-aş pune să
mijlocească într-o încăpere apropiată, păstrând comunicarea între cele
două grupuri. Implicarea prea multor consilieri poate fi stânjenitoare
pentru cel consiliat. Eu de obicei lucrez doar cu încă un consilier.
O echipă de consiliere aduce oportunitatea noilor lucrători să câştige
experienţă lucrând alături dc consilierii maturizaţi .
O echipă formată din sol şi soţia lui poate fi foarte eficient.
6. TREBUIE SĂ ÎNCERCI SĂ SLUJEsTI PENTRU ELIBERARE CUIVA CARE
NU DOREŞTE ACEST LUCRU?
Nu poli forţa pe nimeni, oricât de mult te-ar îngrijora acea persoană,
înainte ca un credincios să poată primi eliberare, trebuie ca el să consimtă
acest lucru.
Unii oameni sunt înfricoşaţi sau nu vor să conştientizeze că au nevoie
de ajutor. în aceste cazuri este mai bine să aştepţi până devin cu adevărat
disperaţi şi deschişi pentru a primi slujirea. în acelaşi t imp, poţi lua
a u t o r i t a t e în propr i i l e laie r u g ă c i u n i , asupra sp i r i te lor care opresc
răspunsul corect al oamenilor şi să mijloceşti pentru ei, cum le călăuzeşle
Duhul Siănt.
Ocazional, câte un consiliat sc va ridica şi duhuri le vor vorbi prin cl
putând spune lucruri ca: „Eu plec de aici". ..Nu te vei mai ruga pentru
mine vreodată" . „Te urăsc" . „Lasă-mă în p a c e . " Când apar astfel de
manifestări demonice, este nevoie să le recunoşti şi să spui ferm persoanei
să nu fie acord cu astfel de manifestări şi să coopereze cu tine ca tu să
porunceşti duhurilor să plece.
7. MĂ POT RUGA PENTRU ELIBERAREA CUIVA ATUNCI CÂND SUNT LA
DISTANŢĂ DE ACEA PERSOANĂ?
Da, le poţi ruga penlru o persoană pentru a fi eliberată chiar dacă
acea persoană se află într-un alt loc. Distanţa nu constituie un obstacol
pentru Duhul Sfânt. Oare nu ne rugăm pentru prietenii noştri misionari,
chiar dacă ei sunt departe?
Esenţa rugăciunii pentru cineva este să fii călăuzit de Duhul Sfânt
şi să eliberezi credinţa în timpul rugăciunilor tale.
8. POATE O PERSOANĂ NECONVERTITĂ SĂ FIE ELIBERATĂ?
în general, o persoană trebuie să vină la Isus Domnul şi Salvatorul
înainte de a primi eliberarea.
Necredincioşii pot primi câteodată o oarecare eliberare ca s e m n al
dragostei şi puterii lui D u m n e z e u . Mulţi dintre ci vor pe urmă să se
întoarcă şi să-şi predea viaţa lor lui Cristos.
în Fapte 28:7-9 citim despre rugăciunea lui Pavel pentru necredincioşi
când a naufragiat pe insula Malta. Conducătorul insulei, Publius, şi-a
•
— 210 —
oferit ospitalitatea lui Pavel şi celor ce-1 însoţeau. Când Pavel a aliat că
tatăl lui Publius era foarle bolnav, s-a rugat şi a pus mâini le peste el şi
omul a fost vindecat. Vestea s-a răspândit şi restul oamenilor de pe insulă
care erau bolnavi au venit la Pavel pentru a li vindecaţi.
Slujind necredincioşilor pe această cale, este o oportunitate glorioasă
dc a dovedi realitatea şi puterea lui Isus Cristos şi de a spune că ceea ce se
întâmplă când te rogi este pentru că Isus îi atinge şi astlel îi încurajezi să-şi
deschidă inimile Lui. Cu toate acestea, nu există garanţia că ceea ce tăcut
Dumnezeu pentru ei va rămâne, dacă ei vor respinge calea Lui ulterior.
9. ESTE BINE SĂ INTRI ÎN CONVERSAŢIE CU DEMONII ŞI SĂ LE CERI NUMELE LOR?
Ar trebui să evi tăm să conversăm cu demoni i , cu excepţia faptului
de a întreba un duh despre numele lui. Spun asta din două motive.
în primul rând pentru că duhurile rele sunt fiinţe ticăloase în care nu
poţi avea încredere. Te vor minţi şi te vor înşela chiar şi când întrebi numele
lor. îţi pot spune adevărul sau nu. Iată o istorisire care sună cam aşa:
Consilierul: - Duh râu, care este numele tău?
Duhul: - Sunt duhul minciunii!
Consilierul: - Spui adevărul?
Identificarea duhurilor poate fi folositoare pentru scoaterea lor. Când
sunt identificaţi nominal, acest fapt determină o slăbire a legăturilor lor.
' lotuşi, este un singur incident amintit în Biblie, în care duhul a fost întrebat
de numele lui. Răspunsul a fost „ leg iune" (Marcu 5:9), ceea ce a fost mai
degrabă o chestie de statistică a numărului de demoni care erau acolo
decât o descriere asupra felului lor. Ar trebui să tratăm eu precauţie
întrebarea numelui demonilor. Eu o fac foarte rar, preferând să mă bazez
pe discernământul dat dc Duhul Sfânt.
Când demoni lor li se cere să-şi spună numele, uneori vor răspunde
prin gura persoanei (unii vor minţi), iar câteodată nu există răspuns. Când
răspunsul nu există, acest lucru se poate întâmpla datorită împotriviri i
persoanei în cauză, astfel încât demonii nu se pot exprima prin buzele
ei. Ai putea încerca să întrebi persoana care este cuvântul care s-a formulat
în m i n t e a ei. Ar p u t e a să-ţi spună că aude c u v i n t e l e „ură de s i n e "
repetându-se. N u m e ş t e acest domeniu şi poruneeşte-le să plece.
Al doilea motiv pentru care nu este bine să conversezi cu demonii
este faptul că acest lucru te apropie foarte tare de practicile unui medium
care comunică cu duhurile rele. Această practică este interzisă în Scriptură
în Deuteronom 18:10-12-, . Să nu fie la line nimeni care să-şi treacă pe
jîul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor,
de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător,
nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul,
nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o
urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni
Domnul, Dumnezeul tău, pe. aceste neamuri dinaintea ta. "
Creştinii nu au voie să consulte duhurile rele ca să obţină informaţii.
Sursa noastră este Duhul Slănt. Prin darul deosebirii duhuri lor şi darul
cunoştinţei, Duhul S lănt ne poate spune numele duhurilor şi orice altceva
avem nevoie să ştim despre domeniul de legături.
10. ESTE VREO DEOSEBIRE ÎNTRE LUCRĂRILE FIRII PĂMÂNTEŞTI
ŞI LUCRĂRILE DEMONILOR?
Deşi cele două sunt în strânsă legătură, totuşi există o diferenţă. în
Galateni 5:19-21 - „Şi faptele fîrii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt
acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, des frânarea, închinarea la idoli,
vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile,
dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările,
şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am
mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni împărăţia lui
Dumnezeu. " - ni sc dă o listă a lucrărilor firii pământeşt i (cărnii) ceea ce
include : imoralitatea, senzualitatea, vrăjitoria, gelozia, izbucnirile dc
furie, beţia, etc. Acestea sunt faptele care pornesc din acele domenii ale
naturii umane care nu sunt sub controlul Duhului Slănt. Dacă ne v o m
preda constant pe noi înşine lucrărilor firii pământeşt i , ne v o m deschide
infiltrării demonice în domeniul în care permitem. Dc exemplu, o persoană
care în mod repetai are un comportament imoral se va deschide demonului
imoralităţii . Legătura poate începe în trup, dar după aceea va li întărită
de intrarea duhuri lor rele.
11. EXISTĂ VREO LEGĂTURĂ ÎNTRE „VINDECAREA MEMORIEI" ŞI ELIBERARE?
Da, este o legătură. „Vindecarea memoriei" î n s e a m n ă a aduce
eliberare oamenilor, dar pe o scară inferioară. Mulţi care slujesc vindecării
memorie i sau vindecări i lăuntrice nu vor realiza că ei slujesc pentru
eliberarea de demoni; şi totuşi aceasta este ceea cc sc întâmplă. Vindecarea
lăuntrică se petrece cu siguranţă; pentru vindecarea lăuntrică (armonie),
demonii trebuie scoşi. Deoarece termenul „vindecarea memoriei" nu este
un termen din Scriptură, eu personal nu-1 folosesc.
12. CÂND UN DUH ESTE SCOS AFARĂ, EXISTĂ PERICOLUL CA EL SĂ INTRE
ÎN ALTCINEVA DIN IMEDIATA APROPIERE?
Da, există o posibilitate şi din această cauză eu mereu cer protecţia
pentru cei care pot fi în preajmă. Dacă mă rog pentru cineva în propria
lui casă, voi cerc protecţie asupra fiecărui membru al familiei. Credinţa
este mai puternică decât teama. Trebuie să vedem victoria noastră şi
înfrângerea inamicului. Duhuri le sunt cele care sunt speriate şi sunt pe
fugă, nu noi suntem. Noi trebuie să fim curajoşi şi neînfricaţi prin Cristos.
Din cauza credinţei mele în puterea de păstrare şi eliberare a lui
Cristos, niciodată nu-mi este frică să am în preajmă copii sau bebeluşi -
nici chiar şi în adunările publice dc eliberare. Ii consider bineveniţi, ştiind
că vor fi mai degrabă binecuvântaţi decât vătămaţi într-o adunare unde
Duhul Slănt se mişcă cu putere. Totul depinde de măsura credinţei noastre.
Pe de altă parte, o persoană care esle reticenta faţă de lucrarea Duhului
Slănt şi îşi exprimă dispreţul şi batjocura asupra oamenilor eliberaţi, poate
deveni o ţintă pentru demonii care tocmai i-au părăsit pe alţii.
13. DACĂ O PERSOANĂ EXERSEAZĂ DARURILE SPIRITUALE ÎNSEAMNĂ
CĂ ESTE COMPLET ELIBERATĂ DE ORICE ÎNCĂTUŞARE?
Dumnezeu nu aşteaptă până ne eliberăm de ţoale legăturile, înainte
să lucreze prin noi. O persoană poate lucra în slujirea de vindecare, cu
darul vindecării operând prin ea şi totuşi să mai aibă domenii în viaţa ci
care trebuie curăţate. Acţiunea unui dar spiritual cu o mare putere nu este
neapărat un indiciu al unei vieţi libere de orice încătuşare (legătură).
14. ESTE NEVOIE CA LOCUINŢELE ŞI CLĂDIRILE SĂ FIE CURĂŢATE
DE PREZENŢA DEMONILOR?
Deoarece spiritele pol zăbovi în casc sau în jurul lor sau în obiecte
cu care ele au fost asociate, adesea este nevoie de o curăţire.
Nu esle dificil să curaţi o casă. Credincioşii care locuiesc acolo ar trebui
să se unească şi să cedeze căminul sau proprietatea de bună voie Domnului,
să lege lucrările duhurilor rele în Numele lui Isus, apoi să declare locuinţa
sfinţită prin puterea sângelui lui Isus Cristos. Când fac acest luciu, mă deplasez
din cameră în cameră, declarând curăţire în Numele lui Isus. Aţi putea dori
să mergeţi şi afară să declaraţi clădirea şi terenul din jur proprietăţi ale
Domnului. Când ne mutăm într-o casă nouă, dacă simţim că este necesar,
primul lucru pe carc-1 facem eu şi soţia mea Shirley, este curăţarea ci.
Bineînţeles că întotdeauna o dedicăm lui Dumnezeu.
Un prieten dc-al meu a fost pastor într-o biserică care a început
ţinându-şi serviciile divine prin închirierea, unui fost cinematograf. Acolo
— 215 — — 214 —
era atâta răceală în atmosferă, încât oamenii au început să comenteze pe această temă. Cei mai vârstnici, luând acesta în considerare, au devenit conştienţi de prezenţa demonică, au postit, apoi au umblat prin clădire proclamând eliberarea. Prietenul meu a lipsit în acel moment , dar când s-a întors, mergând s ingur pr in clădire a s imţit că curăţirea nu este completă. A intrat de două ori în toaletă şi i s-a zburlit părul pe ceafă. Dumnezeu îi dezvăluise prezenţa duhurilor homosexualităţii cărora el le-a poruncit să plece în N u m e l e lui Isus. A continuat apoi să mustre până când a simţit clădirea curăţată. Duminica următoare, oamenii , fără să ştie ce au tăcut vârstnicii au comentat despre căldura clădirii în contrast cu răceala care dispăruse. Puterea lui Satan fusese sfărâmată.
15. POATE ORICINE SĂ SE ROAGE PENTRU AUTOELIBERARE?
Majoritatea credincioşi lor pot, dar întotdeauna există cineva căruia îi lipseşte tăria de caracter sau are unele deficienţe mentale, şi nu sunt în stare să se ridice singuri. Alţii trebuie să ia iniţiativa să slujească celor care sunt cu adevărat slabi.
Prin experienţă am descoperit că unii credincioşi la început au nevoie
de ajutor dc la alţii pentru a găsi calea, chiar dacă ei au înţeles teoretic
principiile au toc li berării. Consilierul trebuie să decidă când poate acea
persoană să se descurce singură şi nu mai are nevoie de sprijinul altora.
Pot ii m o m e n t e în care o persoană, care s-a rugat cu succes de multe ori pentru autocliberare, ajunge într-un punct unde are nevoie de ajutorul altei persoane pentru o scurtă perioadă
16. POT COPIII SĂ PRACTICE AUTOELIBERAREA?
Cei mai mulţ i copii pot practica autoeliberarea. C u n o s c copii de diferite vârste, care sunt în măsură să coopereze cu Domnul şi să-şi aducă autoeliberarea.
— 216 —
Părinţii ar trebui să-şi asume responsabil i tatea pentru copiii mai
tineri. Pe măsură ce cresc, pot deveni mai independenţi .
Nu subestimaţi capacitatea copiilor de-a înţelege lucruri spirituale.
Adesea, ci pătrund principii le spirituale mai repede decât adulţii.
17. ESTE NECESARĂ PREZENŢA PĂRINŢILOR ATUNCI CÂND CINEVA SLUJEŞTE COPILULUI
LOR ÎN VEDEREA ELIBERĂRII?
Da, dacă este posibil, ambii părinţi ar trebui să fie cu copilul lor.
în Noul Testament ci t im despre c u m părinţii îşi aduc copii la Isus.
(Marcu 7:25-30 - , . Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită
de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a
aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie
Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a
zis:„ Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea
copiilor, şi s-o arunci la căţei. " ,.Da, Doamne" I-a răspuns ea „dar
şi căţeii de sub masă mănâncă din fărâmi turile copiilor. " Atunci Isus
i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul dinfiică-ta. " Şi
când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi
ieşise dracul din ea. ",
M a t e i 17:14-21 - ,. Când au ajuns la norod, a venit un om, care
a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, ai milă
de jiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în
Joc, şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au
putut să-I vindece. " „O, neam necredincios şi pornit la rău!" a
răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?
Aduceţi-l aici la Mine. " Isus a certat dracul, care a ieşit afară din
el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci ucenicii au
venit la Isus, şi l-au zis, deoparte: ..Noi de ce n-am putut să-l
scoatem? " „Din pricina puţinei voastre credinţe" le-a zis Isus.
„Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de
muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mulă-te de aici colo" şi s-ar
— 217 —
muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţa. Dar acest soi de draci nu iese
afara decât cu rugăciune şi cu post ". ").
Deoarece părinţii au responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu pentru
instruirea şi educarea copiilor, este important ca ei să lie da faţă.
Când ambii părinţi ai unui copil sunt prezenţi, îi învăţ cum să se roage
pentru copil. Cu toate că eu sunt acela care ia iniţiativa şi fac marea parte
a rugăciunii, îi încurajez să petreacă şi ei t imp în rugăciune şi astfel să
înveţe să slujească.
18. NU MĂ SIMT VICTORIOS ŞI NU SIMT CĂ AM VREO AUTORITATE PENTRU A MĂ ELIBERA PE
MINE ÎNSUMI. CE AR TREBUI SĂ FAC?
Chestiunea nu este despre ceea ce tu simţi, ci ceea ce declară Cuvântul
lui Dumnezeu că este. Identificându-te cu Cristos, împărtăşeşti victoria
şi triumful Lui asupra inamicului . Mulţumeşte-I lui D u m n e z e u prin
credinţă pentru victoria pe care o ai prin Cristos. Mărturiseşte principiile
auto-eliberării, indiferent de ceea ce simţi tu.
19. AM ÎNCERCAT SĂ MĂ ELIBEREZ PE MINE ÎNSUMI, DAR NIMIC NU PARE
SĂ SE ÎNTÂMPLE
Asigură-tc că elementul „credinţă" este în funcţiune. Pe măsură ce
vii împotr iva întăriturilor şi crezi că ceea ce spui se va întâmpla, va avea
loc o măsură de slăbire şi rupere chiar dacă tu nu simţi asta. Poate c nevoie
de mai multă perseverenţă înainte dc a simţi vreo schimbare. Dacă după
un anumit t imp, săptămâni sau luni mai eşti încă perturbat, caută un
consilier înţelegător, care sc poate ruga cu tine şi să te ducă până într-un
punct unde lucrurile se întâmplă în mod evident. Unii oameni au nevoie
de încura jare care să-i ajute să înceapă să-şi facă partea lor pentru
eliberare.
— 2 1 8
20. CUM AŞ PUTEA ŞTI CÂND SUNT COMPLET ELIBERAT?
Este responsabilitatea Duhului Slănt de a te convinge că eşti complet
liber.
Uneori declar confidenţial unei persoane că un anumit domeniu al
încătuşării este complet sfărâmat; dar fac asta doar în cazul în care ştiu
în duh că este aşa. Foarte des, chiar şi după o m a r e el iberare, spun
persoanei că Dumnezeu mai are de lucru în acelaşi domeniu. Nespus de
mult rău fac acei consilieri care spun în mod greşit oamenilor că sunt liberi.
De obicei este destul dc uşor pentru o persoană să-şi dea seama dacă
a avut parte de o oarecare parte dc măsură de el iberare. Reacţi i le şi
tulburările vor li dispărut, în locul lor apărând un sentiment de libertate.
Există posibilitatea ca unii să nu simtă nimic imediat, dar îşi vor da seama
de dovezile eliberării în următoarele zile. Uneori, unii sunt eliberaţi, dat
ei nici nu realizează acest lucru. Odată ce problema a dispărut, uită cu
uşurinţă de ea, până când ceva le reaminteşte c u m erau odinioară şi ei
realizează că sunt schimbaţi. Cât dc atenţi trebuie să fim pentru a nu uita
ce a făcut D u m n e z e u pentru noi şi să-1 aducem mul ţumir i !
Adesea oamenii „ s imt" că sunt complet eliberaţi într-un domeniu
problematic, dar descoperă luni sau chiar ani mai târziu că au nevoie de o
eliberare mai profundă. Aceasta se întâmplă nu pentru că ei au fostremcăluşaţi,
ci pentru că Duhul Slănt îi atinge pentru a dezrădăcina adâncimile implicării
satanice în vieţile lor. Când are loc o eliberare majoră, spiritele rămase din
aceeaşi familie pol sta ascunse fără să se manifeste de frica de a nu fi demascale
şi alungate. Deşi persoana se simte liberă, ea are nevoie de mult mai multă
eliberare. Eu cred că Dumnezeu ne permite să ne bucurăm de măsuri de
eliberare înainte de a intra într-o nouă bătălie, astfel încât să nu avem perioade
lungi de lupte grele Iară pauze.
Să ne sprijinim pe Domnul Isus şi să declarăm constant deplinătatea
noastră în El. Aceasta, va elibera puterea Lui pentru a putea aduce la lumină
acele domenii în care trebu ie acţionat. Bazează-tc pe mărturisirea de credinţă
că tu eşti liber, nu pe mărturisirea de speranţă că într-o zi vei fi liber.
— 219 —
C A P I T O L U L 2 0
MĂRTURII PERSONALE
Pc când tăceam parte dintr-un cerc pastoral în Australia, am avut
p r i v i l e g i u l de a c o n s i l i a n u m e r o ş i o a m e n i ş i de a-i învă ţa că i le
autoeliberârii.
în acest capitol sunt redate mărturii ale unora din acei oameni, atât
bărbaţi cât şi temei. Pc foarte mulţi dintre ei i-am cunoscut bine. Le suntem
recunoscători pentru împărtăşirea experienţelor lor, precum şi celor care
şi-au făcut t imp să scrie, dar ale căror întâmplări n-au fost incluse aici.
Toţi sunt creştini responsabili şi dedicaţi şi ar putea reprezenta media
creştinilor din orice biserică locală.
Deşi toţi au fost de acord să le amint im numele, noi credem că este
mai bine pentru mărturii le lor să fie anonime. O excepţie s-a iacul în
măr tur ia finală a lui D a p h n e D r u m m o n d care a fosl as i s tenta mea
pricepută în multe sesiuni de consiliere.
Pe măsură ce citiţi despre puterea el iberatoare a lui Isus în viaţa
altora, fie ca voi să fiţi încurajaţi să acţionaţi în credinţă şi să vă îneredeţi
în Dumnezeu pentru propria voastră eliberare.
„M-AM POMENII EXPLODÂND DE FURIE"
Anul 1976 a fost un an eu progrese şi evenimente. Dumnezeu m-a
călăuzit într-o muncă de slujire misionară permanentă, chemându-mă din
Australia în N o u a Zeelandă, Indonezia, S ingaporc şi Malaezia . Prin
urmare, când biserica mea m-a rugat să încep o nouă şcoală biblică în
junglele din Papua N o u a Guinee, am anticipat că vor urma ani minunaţi
de slujire fericită. Dar Dumnezeu avea planuri mai mari. Nu m-a chemat
pentru o v a c a n ţ ă p r e l u n g i t ă , ci la o creş tere sp i r i tua lă . Se pare că
Dumnezeu este mai interesai de caracterul omului decât de confortul lui
— 220 —
şi anii care au urmat au fost plini de lecţii adevărate, învăţate cu un anumit
preţ. Aceasta despre care voi relata a c u m este una din acele lecţii.
Primul nostru grup de 23 de studenţi a fost minunat. Erau firi vioaie,
comunicat ive şi dornice de a învăţa. D a r odată cu scurgerea lunilor, au
început sa apară adânci crăpături şi defecte în comportamentul lor şi al
meu. Unii dintre băieţi aveau probleme frecvente cu poftele carnale. Am
avut şi un mincinos notoriu. Unul dintre băieţi a fost implicat în magie şi
eu m-am pomenit explodând de furie în clasă.
A doua ieşire a fosl mai puţin intensă ca prima. Pe scurt, i-am găsit
pc studenţi mai provocatori şi în acelaşi t imp mult mai enervanţi. De
exemplu, unul din ci nu putea să privească pe nimeni în iată, dar îşi lovea
constant fruntea şi se bâlbâia rău când vorbea. Altul refuza să vorbească.
Altul a fugit şi s-a îmbătat, în t imp cc un al patrulea avea o mare problemă
cu violenţa, încât îmi era frică să stau în preajma lui. Pe deasupra, propria
mea problemă eu mânia s-a agravat.
într-o dimineaţă la ora şase, a început să iasă fum de la un cuptor de
gătit care sc atla în grădina şcolii. M-am încins de furie. Era o regulă
strictă ea nimeni să nu gătească în t impul orelor de odihnă. Vrând să nu
răspund sub impulsul furiei, mi-am întors ochii de la spirala de fum şi
am încercat să mă rog, dar furia mea se încingea tot mai tare. N i m i c nu
a reuşit să-mi abată gândul de la acel fum. în cele din urmă stavila s-a
prăbuşit şi am năvălit furios în jos pe scări în casa din grădină. Patru
studente speriate m-au văzut la t imp şi s-au ascuns în tufişurile de tapioea
din apropiere. Am ridicat un băl din mers şi am intrat în şopron, zdrobind
în calea mea oalele şi capacele, împrăştiind orezul, bananele şi cărbunii.
Corpul studenţesc s-a înfuriat pentru acţiunile mele şi un teribil val dc
ură a bântuit prin şcoală în ziua aceea.
D u m n e z e u este bun. Mi-a părut rău pentru ceea cc tăcusem şi mi-
am cerut scuze, iar studenţii m-au iertat, dar problema mea a devenit un
pic prea evidentă.
în sfârşit, în cele din urmă a venit sfârşitul anului, vacanţa şi mult
dorita odihnă în Australia. De asemenea, în sfârşit, l-am auzit pe pastorul
Powell predicând despre el iberarea de duhuri rele. Cuvintele nu pot
e x p r i m a u ş u r a r e a mea când a m î m b r ă ţ i ş a t a c e a s t ă nouă s p e r a n ţ ă .
— 221 —
Rugăciunea, postul, autocontrolul şi mărturis irea pozitivă au ajutat la
curăţarea domenii lor de păcat în viaţa mea. Dar câteva domenii au rămas
aparent de neclintit, până ce acest pastor s-a rugat cu mine pentru eliberare.
Spre surpr inderea m e a , pastorul Powel l nu s-a rugat împotr iva
duhuri lor de furie din mine, dar m-a învăţat sa lupt zilnic pentru propria
mea eliberare de alte trei întărituri majore. în fiecare dimineaţă, în timpul
meu de rugăciune şi meditaţie după ce medi tam asupra Cuvâir+ului, urma
o b ă t ă l i e pr in m ă r t u r i s i r i r o s t i t e . D u h u r i l e m i - a u p ă r ă s i i t r u p u l ,
manifestându-se printr-un căscat şi râgâială profundă.
S-au scurs câteva luni. Ne-am întors la şcoala biblică cu un nou grup
de studenţi, dar s-a întâmplat un lucru extraordinar: nu mai s imţeam furia.
Deseori mă confruntam cu situaţii care cu un an înainte m-ar fi provocat
să explodez. Am fost uimit să găsesc pace. Nu mai exista nici o lupta
pentru a atinge această pace pentru că după plecarea duhuri lor toate
s imptomele dispăruseră.
I-am învăţat cu mult entuz iasm pe studenţi principi i le eliberării
învăţate de la pastorul Powell . Pe o perioadă mai mare de o lună am avut
învăţături biblice şi rugăciuni de grup pe această temă. Rezultatele au
fost peste aşteptările noastre. înainte d e n u m e a m anumite probleme ca şi
„tulburăr i de personal i ta te" , a c u m devenise ev ident faptul că multe
tulburări aveau ca rădăcină duhuri le rele. De exemplu, băiatul care-şi
lovea capul tot t impul s-a întors să repete cursul. într-o lună a avut parte
dc atâta eliberare, încât a fost transformat într-o persoană încântătoare,
devenind cel mai sc l ip i tor s tudent dintre toţi . D e m o n i i de ruş ine ş i
timiditate l-au părăsit. Confuzia, nebunia şi un blestem de familie care se
transmisese prin generaţii îl ţ inuseră legat pe acest băiat. Rugăciunea în
N u m e l e lui Isus a legat acele duhuri şi le scosese aiără. într-un mod
minunai acel s tudent a fost eliberat şi imediat a început o lucrare de
evanghelizare. Din studentul timid cl s-a transformat în cel mai curajos
martor penlru Domnul Isus. Nouă, celor din echipa de conducere, ne părea
tare rău că ne trebuise un an şi jumăta te să-1 ajutăm pe acest băiat, dar
L-am slăvit pe D u m n e z e u că nu a fost prea târziu.
Fiecare student a avut dc beneficiat. Un tânăr a descoperit odată
cadavrul unui prieten înecai într-un râu. Socul teribil îşi lăsase amprentele.
Când am început să legăm duhul de frică, tânărul a intrat în şoc din nou.
Bătălia împotr iva acestor duhuri a continuat câteva luni, dar eliberarea
care a urmat a fost binemeritată.
Studentul care refuza să vorbească a înţeles adevărul eliberării. în
fiecare dimineaţă îl puteam auzi laudându-1 pe Dumnezeu afară prin junglă
şi luptându-se cu demonii din interiorul lui. După săptămâni de luptă dusă
din toată inima l-am văzut înflorind într-un propovădui tor preţios al
Cuvântului lui Dumnezeu. Am observat un lucru destul de ciudat, şi anume
că legăturile din trecut devin mai târziu cele mai puternice domeni i ale
personalităţii persoanei.
D e s i g u r eliberarea nu era cuvântul fermecat care rezolva toate
problemele într-o lună. Am continuat lucrarea săptămână după săptămână
pe parcursul întregului an şi am văzut o eliberare tot mai profundă, deşi
multe probleme nu aveau o natură demonică, ci trebuiau rezolvate prin
alte m e t o d e scripturale deja încercate. De atunci f iecare grup nou de
studenţi au experimentat eliberări extraordinare, adăugând tot mai multe
dovezi mărturi i vizavi de locul şi frumuseţea lucrării de eliberare într-o
viaţă creştină normală.
„AVEAM O ATITUDINE AUTODISTRUG IIVĂ PUTERNICĂ ŞI GÂNDURI DE SINUCIDERE
FRECVENTE"
înainte de a deveni creştină, sufeream de tensiune premenstruală şi
depresii atât de puternice, încât 24 de ore în fiecare lună îmi era imposibil
să fac faţă problemelor vieţii. Deşi era o stare previzibilă, niciodată nu
am fost în măsură să văd că depresia va trece. De fiecare dată când intram
într-o asemenea stare de depresie, s imţeam că nu voi supravieţui. Aveam
o ati tudine foarte autodistructivă, cu idei sinucigaşe.
Soţul meu n-a reuşi t n ic iodată să înţeleagă cum o persoană adultă,
aparent logică ş i coerentă , putea a p r o a p e i n s t a n t a n e u să devină atât
de detaşată de viaţă. Situaţii care într-o zi păreau acceptabile, deveneau
d e n e s u p o r t a t î n z i u a u r m ă t o a r e . D e s i g u r a c e s t e v a r i a ţ i i d e
222
c o m p o r t a m e n t au cauzat fisuri în c ă s n i c i a noas t ră . Soţul m e u mă
c o m p ă t i m e a în a n u m i t e m o m e n t e în c a r e e r a m disperat de nefer ici tă
şi adesea se s imţea foarte îngr i jorat în ceea ce privea s iguranţa m e a ,
uneor i r ă m â n â n d treaz m a r c parte din n o a p t e pentru a se as igura că
nu voi fugi sau nu mă voi s inucide .
Când am devenit creştină am dobândit o mare măsură de control
asupra fiinţei mele - spre marea bucurie a soţului şi a copiilor. Pe urmă
am rămas însărcinată şi am avut al treilea copil. Depresia postnatală a
fost pentru prima dată o problemă reală şi în ciuda sporirii credinţei în
Cristos, nu am fost în stare să am o singură zi de victorie asupra depresiei
şi resentimentelor. Mi-am mărturisit problemele unei femei din biserică,
simţind că a fost călăuzirea lui D u m n e z e u în a-i împărtăşi necazul meu,
deoarece ea a fost în stare să-mi slujească într-un fel în care foarte puţini
ar li putut să o facă în acel m o m e n t .
Ea a sugerat că problema părea să fie de origine demonică. E r a m
gata să încerc orice şi am consimţit bucuroasă când s-a oferit să vină să
se roage pentru mine acasă. In ziua următoare, în t i m p ce ne rugam, am
fost eliberată. Am simţii duhurile depărtându-se şi m-a cuprins o uşoară
stare dc disconfort fizic odată cu plecarea lor. E r a m atât de încurajată.
Nu mă mai s imţisem de luni de zile atât de eliberată de povară. Am fost
un pic sceptică când mi s-a sugerat că s-ar putea să am nevoie de mai
multă eliberare. în decursul următoarelor luni am fost eliberată de multe,
multe duhuri rele.
Am învăţat să mă rog pentru propria m e a libertate, să poruncesc unui
domeniu cum ar fi frica sau infirmitatea să plece şi să insist până s imţeam
eliberarea. Timpul necesar varia de Ia câteva minute la zile şi în anumite
domenii încă nu ajunsesem să exper imentez o libertate reală. De multe
ori am simţit că este necesar să cer ajutor de la alţii a căror credinţă şi
persistenţă erau mult mai dezvoltate decât ale mele.
Trecuse deja un an j u m ă t a t e de când fusesem el iberată de acea
inevitabilă depresie lunară. De când am învăţat principiile eliberării am
experimentat o libertate crescândă în personalitatea mea. M-a copleşit o
bucurie şi o pace despre care n-aş fi crezut că pot să o experimentez.
„UN DUH DE MOARTE ERA PESTE COPILUL MEU NENĂSCUT"
Luna mai a anului 1979 m-a găsit aş teptând cel de-al doilea copil
al nostru. Desigur, soţul meu şi cu m i n e e r a m încânta ţ i , dar a d â n c în
m i n e era un gând care nu-mi dădea pace cu privire la faptul că această
nouă viaţă, pe care Dumnezeu ne-o încredinţa, era departe de a fi bine.
Luni de zile am c u n o s c u t a g o n i a durer i i ş i sângerăr i i a b u n d e n t e . Mi
s-a r e c o m a n d a t de către special iş t i odihna totală pe palul spi ta lului ,
apoi acasă. Pres imţir i le m e l e , că bebe luşu l m e u ar putea m u r i înainte
de t e r m e n , n ă s c â n d u - s e mort sau mai rău, va trăi f i ind h a n d i c a p a t în
stare gravă, s-au t ransformat într-o frică intensa .
D o c t o r i i mei (erau trei care se o c u p a u de m i n e ) erau de acord cu
toţii că a v e a m „placenta prev ia" . Asta înseamnă că placenta este s u b
copil în loc să fie deasupra . G r e u t a t e a copi lu lu i presează pe p lacentă
şi o forţează în jos către co lu l uter in şi apare o ruptură u r m a t ă de
sângerarc şi durere . Această stare este foarte per icu loasă pentru că
s â n g e r a r e a n u p o a t e f i u ş o r o p r i t ă ş i fă tu l p o a t e m u r i c a m î n
c i n c i s p r e z e c e m i n u t e . De a s e m e n e a , m a m a poate suferi un şoc c a r e
p o a t e l i ser ios . T r ă i a m într-o m a r e n e s i g u r a n ţ ă . în or ice m o m e n t
p u t e a m avea o h e m o r a g i e mas ivă şi copilul putea mur i . Str igam către
D u m n e z e u , dar mă s i m ţ e a m abandonată de El. Totuşi planif icarea Lui
era diferită dc a mea.
La un sfârşii de săptămână, Graham şi Shirley Powell, pe care îi
cunoşteam destul dc bine, slujeau în biserica mea, dar eu fiind ţintuită la
pat nu am putut să particip la nici una dintre întâlnirile lor de eliberare,
aşa că au venit ci la mine. Eram în a treizeci şi cincia săptămână de sarcină
şi totuşi îmi s imţeam copilul mişcându-sc foarte lent, Doctorii puteau
detecta bătăile inimii doar cu un aparat cu ultrasunete. Mă pregăteam
pentru cc putea II mai rău. G r a h a m şi soţia lui au vorbit eu mine şi eu le-
am împărtăşit frica mea puternică. G r a h a m a simţit că un duh de moarte
era peste copilul meu nenăscut. în t i m p ce ei sc rugau, o stare de linişte
minunată a venit peste mine eliberându-mă dc duhul acela scârbos; apoi
au slujit pentru copil.
Copilul s-a mişcat cu forţă în mine pentru prima dată şi, începând
din acea zi, mişcările copilului s-au putut simţi destul de hotărât. Am fost
eliberaţi.
Peste câteva zile când doctorul meu a venit să mă examineze mi-a
spus că aş putea încerca să mă ridic pentru perioade scurte din pat. Fără
să ştie, a confirmat ceea ce Dumnezeu a iacul: eram eliberată. Sunt o
persoană activă, deci acele şapte luni lungi în pătau fost aproape de limita
suportabilului.
în data de 10 Ianuarie 1980 am născut o fetiţă prin operaţie cezariană.
Ha cântărea 4,217 kg, ceea cc era un miracol în sine, deoarece doctorii
nc spuseseră să ne aşteptăm la un copil dc 1,800 - 2,265 kg din cauza
hemoragiilor. I-am dat fetiţei numele Tamarah, ceea ce înseamnă „ca un
palmier"; „ p a l m " înseamnă victorie, iar Tamarah este o marc victorie în
Dumnezeu. Ea ne reaminteşte constant că Cristos a tăcut mai mult decât
să moară pentru păcatele noastre; însăşi viaţa Lui nc aduce eliberare şi
vindecare.
„AM PETRECUT ŞAPTE ANI ÎN SPITALE DE BOLI PSIHICE"
Viaţa mea s-a schimbat aşa de mult în ultimele câteva luni încât este
uimitor. După şapte ani dc depresii întunecate, coşmaruri, halucinaţii şi
o grămadă de schimbări hidoase în personalitatea mea, am realizat că
problema a fost de natură demonică şi nu ceva aşa-zisă boală mintală
teribilă. Am petrecut şapte ani într-un spital public de boli mintale şi în
alte spitale private costisitoare cu tot felul de tratamente, medicamente şi
terapii diferite iară nici o îmbunătăţire a stării melc. Ca marea majoritate
a pacienţilor, am tot revenit, s imţindu-mă tot mai rău. Chiar înainte dc-a
fi salvată, eram într-un cămin dc boli mintale unde mi s-a spus că sc
aşteaptă de la mine să am o prăbuşire psihică completă. Vroiau să mă
pună într-un salon închis pentru propria-mi protecţie. Pierdeam rapid din
greutate, aveam dureri mari în piept şi ulcer la s tomac. Temperatura
corpului îmi coborâse şi îmi era mereu Irig. Nu puteam dormi noaptea
din cauza coşmaruri lor şi halucinaţii lor şi abia puteam vorbi. Doctorii
spuneau că am avut tulburări depresive dc personalitate sau schizofrenie
paranoică ori alte diagnostice.
Cea mai minunată noapte a vieţii mele a fost când L-am rugat pe
D o m n u l să-mi spele păcatele şi să vină în inima mea. Pentru prima dată
m-am simţit curată, am avut pacea şi bucuria pe care n-am cunoscut-o
niciodată. Atacurile au continuat însă în următoarele luni. Mintea mea
era ca încorsetată, aveam dureri de cap, senzaţii de arsură, viziuni tulburi
şi confuzii extreme. îmi s imţeam pieptul apăsat parcă de tone de greutate
în interior, aveam tensiune acută, t remuram des şi e r a m agitată. Mă
s imţeam prizoniera propriei mele personalităţi . Nu puteam să fiu eu
însămi, având sentimente puternice de inferioritate şi o trăire interioară
oribilă pe care nu am putut-o descrie. Când eram în apropierea oamenilor
eram foarte tensionată şi iritabilă; nu aveam astâmpăr şi căutam mereu
să atrag atenţia cu toate că nu doream asta. Ieşeam des la altar pentru
rugăc iune, dar fără rezultat . Cu toate acestea, e r a m încrezătoare că
Dumnezeu mă va întregi din nou.
Al doilea mare m o m e n t al vieţii mele a fost când am descoperit că
problemele mele au fost cauzate de demoni şi nu de mine însămi. Văzând
şi ascultând casetele lui Graham Powell, am învăţat că eu aveam autoritate
şi victorie asupra demonilor şi făptui că ci au fost învinşi la cruce. în lume
speranţele se d i m i n u e a z ă , dar cu D u m n e z e u lumina dev ine tot mai
strălucitoare. Am învăţat despre războiul spiritual şi despre faptul că eu
am arme şi armură care erau puternice prin Dumnezeu. Toate acestea erau
emoţ ionante şi pentru prima oară în viata mea nu am fost apăsată de
înfrângere, ci m-am ridicat ca să înving.
Schimbări le din viaţa m e a au fost uluitoare. înainte eram mereu
paralizată de tot felul de forme de frică. Nu puteam vorbi oamenilor.
Tremuram, transpiram, aveam palpitaţii şi alte feluri oribile de reacţii
fizice la diferite temeri. Folosindu-mi armele spirituale, Dumnezeu m-a
eliberat de frică şi am o nouă încredere în sine, îmi fac noi prieteni, merg
la întâlniri şi spun mărturii personale, rugându-mă pentru alţii şi fac tot
felul dc lucruri dc care eram incapabilă înainte. Obişnuiam să stau încuiată
în propria-mi casă îngrozită de gândul că cineva ar putea veni la uşa mea.
— 226 —
Dumnezeu m-a eliberai şi de frica de eşec şi insecuritate şi căsnicia mea
a avut parte de vindecare. împărtăşesc o nouă iubire împreună eu soţul meu,
iar casa noastră este umplută de o nouă bucurie şi de prezenţa lui Dumnezeu,
înainte eram atât de nesigură încât ţipam, eram deprimată, mă certam şi-mi
atacam soţul, repezindu-mă la el. De asemenea, de când am fost eliberată de
complexele de inferioritate sunt încrezătoare ca soţie, ca mamă şi ca persoană.
Recent, am devenit mai apropiată dc familia soţului meu, pentru că
a c u m am încrederea că fac parte dintre ei. Am sentimentul propriei valori,
înainte îi exc ludeam din viaţa mea.
Nu mai am depresii întunecate sau halucinaţ i i . D u m n e z e u mi-a
v i n d e c a t s t o m a c u l dc u lcer ş i cre ierul de efectele s u p r a d o z e l o r de
medicamente . De asemenea, nu mai sunt aşa de slabă. Dumnezeu m-a
eliberat şi de duhul dc însingurare, O b i ş n u i a m să mă simt singură în
mulţ ime, dar acum trăiesc fericită la o fermă şi nu mai simt însingurarea.
Au avut loc atât de multe schimbări în numai câteva luni. Prin războiul
spiritual Dumnezeu mi-a dat putere şi pace pentru a-mi proteja inima şi mintea
şi acum îmi trăiesc viaţa în fiecare zi în loc să fiu îngrozită de ea.
„AM FOST BLESTEMAT DE OAMENI CARE MĂ URAU"
C a m i s i o n a r i u n e o r i d e v e n i m n e g l i j e n ţ i ş i a u t o m u l ţ u m i ţ i , n u
conşt ient izăm nevoia noastră de protecţie de moment sau clipă de clipă
de forţele răului din jurul nostru.
într-un moment întunecat am fost blestemat de nişte oameni care mă
urau pentru că am fost de partea celor care s-au împotrivit la ritualurile
mnerarc ce erau pline de practici păgâne.
Altă dală, eram într-un loc unde eram des în contact cu un om posedai
de duhuri rele. Am rugat pe alţii să mă ajute să mă rog pentru cl, dar am
fost refuzat de ei pe motivul că în momentul în care se rugau pentru cl
mereu se îmbolnăveau. Firele de nylon (nailon) care îi legau încheieturile
mâinii îi cauzaseră răni profunde infectate pe care eu i le tratam. Când
erau aproape vindecate, el mi-a cerut mâna. Am crezut că vrea să-mi
strângă mâna pentru a-şi expr ima recunoştinţa, dar mi-a tras degetele şi-
a trimis duhuri în mine. Am stricat către Dumnezeu si mi-am eliberat
mâna, dar contactul a fost mult mai serios decât mi-am putut imagina.
Marea parte a carierei mele de mis ionar (2H de ani) am suferit de
febră tropicală şi slăbiciuni, temeri puternice şi câteodată depresii. Unele
dintre accesele de febră sau alte s imptome erau obişnuite, dar multe dintre
ele erau un puzzlc chiar şi pentru doctori. După cc am fosl eliberai de
blesteme, duhuri dc moarte, sinucidere, infirmitate, singurătate, complex
dc infer ior i ta te , descura ja re , d e z a m ă g i r e ş i m u l t e a l te l u c r u r i , am
descoperit că viaţa mea s-a schimbat cu adevărat. Am avui doar o singură
zi dc boală în ultimele 18 luni, ceea ce este remarcabil. Am o nouă încredere
în D o m n u l Isus Cristos, ceea ce mă face apt să fac faţă cu mult curaj
situaţiilor care apar, chiar confruntărilor pe care înainte le-aş fi evitai.
Este adevărat că dacă Isus ne eliberează, atunci suntem liberi cu adevărat
(Ioan 8:36).
„M-AM RETRAS COMPLET ÎNTR-O LUME IMAGINARĂ"
Am ajuns să-1 cunosc pe D o m n u l Isus Cristos la vârsta de 24 dc ani,
în t impul ultimului an de studii universitare, Deşi am fosl crescut într-un
mediu în care am cunoscut pe Dumnezeu de copil, pc parcursul anilor
mei de adolescent am întors spatele principiilor lui Dumnezeu, urmând
propria-mi calc. Asta m-a condus la ani de implicare adâncă în droguri şi
alcool care mi-au sfărâmai personalitatea, ca să nu spun mai mult. Am
crescut cu un sentiment dominant de inferioritate şi nesiguranţă. Simţeam
o incredibilă nevoie de afirmare în faţa celorlalţi; să fiu ceva în ochii
oamenilor. Pe parcursul perioadei în care eram dependent de droguri,
aceste probleme s-au amplificat şi mul te altele au apărut.
Venind la Cristos, am găsit o eliberare minunată de multe poveri şi
probleme care mă legau; depresia ce atârna deasupra vieţii mele de mulţi
ani s-a ridicat deiiniliv. Deşi înaintam alături de D u m n e z e u , multe din
vechile probleme au început să se manifeste şi în multe cazuri din ce în
ce mai puternic. Am realizai pentru prima dată că acestea au fost cauzate
229
dc forţe demonice când mi s-a slujit într-o tabără de tineret. Am simţit o
tulburare lăuntrică şi spre uimirea mea am început să ţip iară să mă pot
controla. Am experimental o minunată eliberare de inferioritate şi în zilele
următoare am remarcat o reală schimbare în interiorul meu.
Acesta a fost începutul une i p e r i o a d e de e l iberare care avea să
continue t i m p de doi ani. Era dificil câteodată când forţele întunericului
se manifestau în viaţa mea. Am exper imentat m o m e n t e de un adevărat
zbucium şi sentimentul unei complete irealităţi ca şi c u m mi-aş fi ieşit
d in minţi . In acelaşi t imp stăruiam în D u m n e z e u din toată inima. M-a
uimit măsura în care au început, să se manifeste aceste emoţii negative:
sentiment de singurătate, respingere, inferioritate, temeri, ca să numesc
câteva. Cu toate acestea, pe măsură ce duşmanul sc manifesta. D o m n u l
aducea eliberare când alţii slujeau pentru mine şi când mă rugam cu însumi
împotriva duşmanului. Măsura eliberării a fost atât de mare, încât în multe
cazuri începeam să am dubii că problemele au fost într-adevăr create de
duhuri rele. Cu toate acestea, în repetate rânduri am descoperit eliberarea
care a dus spre schimbare în viaţa mea de zi cu zi.
Un a n u m i t d o m e n i u în c a r e d u ş m a n u l şi-a z i d i t în tă r i tur i în
personal i tatea mea era cel al minţi i mele . Ca adolescent în per ioada
liceului, am descoperit dificultăţi de concentrare pe parcursul studiului.
Am ales în decursul acelor ani să mă revolt împotriva disciplinei impuse
de părinţii mei şi m-am complăcut într-o lene indolentă, fapt ce s-a reflectat
într-o tot mai mare măsură în mintea mea nccontrolară. Implicarea mea
în droguri a accentuat această problemă în aşa măsură încât m-am retras
înfr-o lume complet imaginară. Studi i le mele univers i tare au fost o
frustrare pentru că mi se părea dificil să mă concentrez mai mult dc cinci
minute.
Când am ajuns să-L cunosc pe Domnul , am remarcat schimbări clare
în acest domeniu pe măsură cc am început să tiu îmbibat de Cuvântul lui
Dumnezeu. în primii ani ai vieţii mele creştine am abandonat studiile şi
am lucrat ca grădinar. Acest lucru m-a eliberat mult de presiune şi a grăbit
procesul de reînnoire a lui Dumnezeu. Totuşi, când mi-am reluat studiile
am descoperit că problema lipsei de concentrare mai exista. Ca şi creştin
aceasta reprezenta pentru mine chiar mai mult decât o problemă din cauza
— 230 —
că dorinţa mea de a persevera era mult mai mare; şi în consecinţă aveam
un sent iment de frustrare şi înfrângere aduse de duşman asupra mea. De
asemenea a început să mi se pară dificilă concentrarea asupra studierii
Cuvântului. Am descoperit de asemenea că aveam dc luptat cu impuritatea
din mintea mea oricât de mult detestam acest lucru şi doream să fiu riguros
în faţa lui Dumnezeu.
Am d e s c o p e r i t d i sc ip l ina minţ i i ca f i ind u n u l d intre cele mai
dificile d o m e n i i de biruit. Mi-a luat foarte mult t i m p chiar şi până a
recunoaş te neces i tatea el iberări i în acest d o m e n i u . Am crezul că dacă
îmi umplu mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu voi găsi eliberarea minţi i
mele . Dar, când concentrarea asupra C u v â n t u l u i a deveni t dificilă,
aceasla a reprezentat o problemă. Când mi-am recunoscui nevoia mea
de el iberare şi m-am războit cu d u ş m a n u l - uneori cu ajutorul postului
- a tunci treptat s-a instalat o l inişte a minţ i i . Am începui să fiu în
măsură să recepţ ionez Cuvântul lui D u m n e z e u şi să-i permit să-şi facă
procesul dc re înnoi re . în t i m p ce e x p e r i m e n t a m el iberarea dc aces te
î n c ă t u ş ă r i a l e m i n ţ i i , D u m n e z e u mi-a a r ă t a t n e v o i a c o n s t r u i r i i
m o d e l e l o r de discipl ină în viaţa m e a zi lnică.
Am real izat că p e r s e v e r e n ţ a era vi tală pentru a o b ţ i n e e l iberare
loială de întăr i tur i ie d u ş m a n u l u i . De a s e m e n e a , am realizat că sunt
nevoi t să r idic a r m e l e pe care D u m n e z e u mi le-a pus la d i spoz i ţ ie şi
să-mi aduc propria eliberare, în loc să mă bazez tot timpul pe consilieri.
Am d e s c o p e r i t că dacă s tăruiam în rugăciune într-un a n u m i t d o m e n i u
( c â t e o d a t ă p â n ă l a o oră s a u c h i a r mai m u l t ) , a t u n c i l a n ţ u r i l e
personal i tă ţ i i m e l c î n c e p să f ie zdrobi te . Pe m ă s u r ă ce î n c e p e a m să
lupt eu î n s u m i , am descoper i t că a v e a m o mai m a r e m ă s u r ă dc control
a s u p r a m a n i f e s t ă r i i i n a m i c u l u i ; n u a m mai a v u t m a n i f e s t ă r i l e
d r a m a t i c e ale e l iberăr i lor precedente .
De asemenea, am descoperit că duşmanul a încercat lot ce a putut
să-mi zădărnicească el iberarea. A d e s e a când s i m ţ e a m că lupta este
necesară îmi veneau în minte gânduri ca „eşti egoist rugându-le toi timpul
pentru tine". Totuşi, cu trecerea anilor, respingând influenţele inamicului,
am ajuns să experimentez libertatea Calvarului în cel mai adevărat sens
în viaţa mea.
„ERAM CONVINSĂ CĂ PROBLEMELE MELE IZVORAU DIN FIINŢA MEA"
Când eram copil, părinţii mei se certau amarnic. Si a c u m amintiri le
îmi sunt vii despre scenele când m a m a îl închidea afară pe tata şi apoi ne
încuia pe toţi în domnitorul cel mare, bătând uşa în cuie în cazul în care
tata ar li încercat să pătrundă în casă. Deseori în timpul nopţii s tăteam
trează, întinsă pe pat, ascultând dacă se întoarce şi p lănuind c u m să
protejez copiii mai mici dacă el devenea violent. Deşi eu păream un copil
supus , totuşi rădăcini adânci dc rebel iune ş i l ipsă de respect pentru
autoritate s-au stabilit în viaţa mea.
Tânjeam cu disperare după afecţiune, dar părinţii mei erau prea legaţi
pentru a li capabili în exprimarea ei. S imţeam împlinire pentru succesele
m e l c şcolare, însă acestea nu puteau satistace foamea inimii melc. Aş ii
vrut să vorbesc deschis şi serios părinţilor mei, dar mi-am dat seama că
ei nu sunt în măsură să primească confidenţele melc.
Am devenit creştină la 17 ani şi anul următor m-am înscris la un colegiu
biblic de scurtă durată. Cu trecerea t impuiui, am devenit conştientă de
legăturile adânci din viaţa mea. Aveam o mare problemă eu jena şi frica, astfel
încât din când în când vocea mea se sugruma, devenea subţire şi suna ciudat
şi în momentele cele mai grele, colţul gurii mi se strâmba. Roşeam tare şi
adesea şi mă uram pentru acest lucru. Mi se părea dificil să mă exprim în
public. Tânjeam să fiu eu însămi, să fiu liberă să comunic şi să trăiesc în
felul meu propriu. $i planurile mele de viitor erau ibarte conâize.
Deşi îl lăudam pe Dumnezeu, mărturiseam Cuvântul lui, frecventam
Biserica şi activităţile acesteia şi aveam în m o d regulat m o m e n t e de
părtăşie eu Dumnezeu, nu puteam găsi răspunsul. Am încercai orice lucru
spiritual şi psihologic la. care mă puteam gândi, dar n imic n-a mers.
Nişte prieteni ai mei au început să găsească răspunsuri prin eliberare,
îi priveam, gândindu-mă cât de norocoşi sunt ei să fie eliberaţi pe această
cale. în ceea ce mă privea, eram convinsă că problemele mele tăceau parte
din mine şi că le voi avea tot restul vieţii.
Dumnezeu este totuşi milostiv şi a venit o v r e m e când m-am mutat
într-o casă în care locuiau oameni implicaţi în slujirea de eliberare. Am
conştientizat nevoia mea şi a început astfel un proces de eliberare care a
continuat mai mult de doi ani.
Pe măsură ce insistam în eliberare, am observat că se întâmplă nişte
schimbări dramatice. Coşmarurile au încetai, legăturile adânc înrădăcinate
au început să dispară, am începui să mă exprim în public şi în rugăciune;
o nouă libertate a apărut în relaţiile mele cu oamenii .
în anumite etape mă s imţeam atât dc încântată de noua măsură de
libertate, încât consideram că m-aş putea opri la această măsură. Dar ştiam
că trebuie să merg mai departe.
îl laud pe Dumnezeu pentru marea Lui putere de eliberare. Sunt
uimită de c u m poate El să ia o viaţă în mâna Lui şi să-i transforme adâncul
personalităţi i . Mă s imţeam ca şi o corabie ancorată pe o insulă pustie cu
multe ancore care o împiedică să iasă în larg. A c u m păşesc în domenii
noi şi devin din ce în ce mai liberă să mă mişc cu Duhul Sfânt, acţionând
în supunere faţă de poruncile Lui şi plutind eu El - ca şi o corabie care s-
a desprins de ţărm şi pluteşte în larg spre ape adânci.
„AM FOST DEPENDENT DE DROGURI... FOARTE IMPLICAT ÎN SFERA OCULTULUI"
înainte de a deveni creştin am fost adeptul droguri lor pentru mulţi
ani şi de asemeni adânc implicat în ocultism. Proveneam dintr-o familie
care fusese frântă dc sinucidere, imoralitate şi amărăciune.
în primii şase ani ai vieţii mele creştine, sub influenţa lui Dumnezeu,
viaţa mea a fost curăţată şi schimbată. Existau multe probleme în viaţa
mea, dar am dezvoltai o relaţie intimă cu isus şi m-am lăsat de droguri şi
mă aşteptam ea necazurile mele să continue să dispară. Totul părea că se
derulează bine, dar au existat dificultăţi pe care nu le-am putut depăşi
oricât de mult m-am rugat, am postii sau L-am căutat pe Dumnezeu. Am
experimentat o oarecare eliberare ca şi tânăr creştin şi mi s-a spus că nu
am nevoie de mai mult .
Problemele principale care mă îngrijorau erau:
a) O presiune puternică, tensiune şi anxietate m-au cuprins atât de
tare pentru mai multe luni în noua mea poziţie dc profesor, încât nu eram
în măsură să mă relaxez nici măcar în prezenta lui Dumnezeu.
b) Cu cât î l c ă u t a m mai mult pe D u m n e z e u am observat, spre
deznădejdea mea, că aproape de fiecare dată când F.l îşi făcea simţită
prezenţa în mod puternic, îmi s i m ţ e a m capul explodând şi o legătură de
tensiune mă cuprindea atât de tare, încât maxilarul mi se încleşta şi părţi
din corpul meu deveneau rigide,
c) Am devenit alarmat de faptul că numărul neobişnuit de mare dc
accidente şi nenorociri din viaţa m e a nu au dispărut. E r a m conştient că
aceste atacuri (accidente de maşini, atacuri personale, pericolul de înec)
aveau o sursă satanică, dar nu p u t e a m înţelege dc cc continuau în ciuda
dedicării mele creştine. Erau şi alte lucruri care îmi provocau mai puţină
disperare şi eu care mă obişnuisem ca fiind „părţi ale personalităţii m e l e "
sau „rezul ta te ale t recutului meu"\ Acestea cupr indeau n e n u m ă r a t e
sent imente de frică, de respingere (în ciuda faptului că aveam mulţi
prieteni), insomnie persistentă, s imptome de nervozitate ce adesea m-au
paralizai atât fizic, cât şi emoţional , p recum şi o disponibil i tate crescută
faţă dc boală.
îl căutam pe Dumnezeu şi devenind disperat după un răspuns l-am
căutat pe Graham Powell. El şi-a dat seama şi m-a informat că problemele
mele sunt de natură demonică. Am fost refractar la începui în acceptarea
acestei idei, dar eliberarea imediată de presiune şi anxietate ca urmare a
rugăciunilor lui m-a făcut dornic să urmez această cale de rezolvare a
problemei. Multe sesiuni dc rugăciune şi mijlocire au urmat - uneori cu
manifestări demonice violente, iar alteori cu manifestări mai slabe.
Rezultatele au fost însemnate: acum mă îmbolnăvesc rar, d o r m bine,
sentimentele de respingere nu-mi mai paralizează personalitatea. în t imp
ce cândva sentimentele mele de bază în fiecare relaţie erau: "Voi 11 acceptat
sau n u ? " , a c u m sunt în măsură să fiu mai puţin egocentric şi să dăruiesc
dragoste şi acceptare celorlalţi.
Iniţial, unele domeni i s-au înrăutăţit la intrarea în lupta spirituală.
Au fosl multe zile de bătălie intensă pe măsură ce lucrările întunericului
se s t â r n e a u , î n c e r c â n d să rezis te „pe ter i tor i i le lor". Dar faptul că
deveneam conştient de treptata eliberare, tăcea ca tot efortul să merite.
Dumnezeu a folosit durata şi dificultatea luptei pentru a întări viaţa
mea spirituală pentru a produce răbdare şi îndurare şi pentm a-mi îmblânzi
firea mea egoistă şi rebelă, faptul de-a mă fi descoperit ea fiind mai
folositor lui Dumnezeu a constituit o sursă de bucurie. El m-a folosit în
rugăciunea de mijlocire pentru încurajarea celorlalţi şi în rugăciuni pentru
nevoile lor, care includeau şi eliberarea.
„SPATELE MEU ESTE COMPLET VINDECAI"
M i - a m dat s e a m a de n e v o i a m e a de e l iberare când un duh dc
infirmitate s-a manifestat în t impul unger i i mele cu untde lemn şi a
rugăciunii pentru o durere de spate care persista dc mult t imp. Aavut loc
o eliberare imediată, dar înainte de sfârşitul săptămânii am simţit mai
multă durere şi disconfort mai mult decât înainte.
Cu patru ani în urmă am fost botezată în Duhul , dar nu mi s-a spus
niciodată despre înşelăciunile duşmanului nostru. în câteva săptămâni am
căzut drept în capcana satanei. Un practicant al ehiromanţiei , care a fost
adânc implicat în practici oculte şi a l imentaţ ie naturistă, mi-a masat
spatele după naşterea gemenilor noştri, spunându-i soţului meu că mă voi
recupera mult mai rapid. Cc minciună! Pentru că din acel m o m e n t am
avui probleme crescânde cu spatele şi cu gâtul. La fel cum mâinile noastre
îi slujesc Duhului Sfânt, mâinile lui slujeau duhurilor demonice. Fiecare
suprafaţă masată de el a fost sub legăturile infirmităţii, inflamaţiei şi
durerii şi asta a cont inuat până când am renunţat la acea asociere cu
ocullislul şi am avut parte de multă rugăciune pentru eliberare. Atunci
am fost eliberată. Slăvit să fie D u m n e z e u că astăzi spatele meu este
complet vindecat şi lâră durere.
Mi s-a sugerat că întreaga mea problemă era de natură psihologică
şi n i c i d e c u m că demoni i ar fi cauza. Dar după ce demoni i au cauzat
încovoierea nefirească a spatelui meu şi m-au tăcut să urlu scoţând slrigâle
de-ţi îngheţa sângele-n vine când Numele şi sângele lui Isus au fost folosite
împotriva lor, sursa a devenit cât se poate de evidentă.
Cu t impul am învăţat cât se poale de mult despre eliberare şi am
reali/al că am nevoie dc eliberare în multe alic domenii ale vieţii mele.
Soţul şi copiii mei au experimental şi ei eliberarea.
Fiul nostru de unsprezece ani avea în fiecare săptămână de şcoală
câte o zi de migrene şi după o rugăciune publică de eliberare, demonul
care îl oprima l-a părăsit şi de atunci nu a mai avut dureri de cap.
Avem băieţi gemeni în vârstă de opt ani, iar în urmă cu aproximativ
o p t s p r e z e c e luni , unul d i n t r e ei era foarte a fec tuos şi vroia să ne
îmbrăţişeze cu fiecare ocazie, dar celălalt era distant, După rugăciunea
de eliberare de spiritele de rebeliune, el s-a schimbat radical. A devenit
atât de afectuos încât a c u m este dificil să-i pun scara în pat pentru că
amândoi vor să mă îmbrăţişeze şi să mă pupe foarte mult. îi mul ţumesc
lui Dumnezeu pentru darul deosebiri i duhur i lor care descoperă sursa
multora din problemele noastre.
„O VIAŢĂ DE COŞMARURI A LUAT SFÂRŞIT" - DAPHNE DRUMMOND
Pentru a vă da o idee despre puterea pe care o avea frica în viaţa
mea va trebui să vă povestesc despre copilăria mea timpurie. M-am născut
în India u n d e tatăl meu era inginer electrician consultant. în anul în care
m-am născut el a proiectai şi a supravegheat construcţia unei centrale
electrice pentru înălţ imea sa Maharajahul de Bikaner. Asta însemna că
părinţii mei aveau o viaţă socială bogată şi noi copiii rămâneam frecvent
lăsaţi în grija servitorilor indieni.
Am fost educaţi foarte strict şi una dintre reguli era să ne culcăm la
ora şase după-amiaza, alâl iarna cât şi vara. La ora 18 vara, cu soarele
încă sus pe cer, ne era greu nouă copii lor să m e r g e m la culcare. Ca să ne
dciermine să ne culcăm, servitorii indieni nc ameninţau astfel: „Dacă nu
vă culcaţi, şacalii sau tigrii vă vor pr inde . " Când aceste cuvinte nu aveau
nici un efect, ei se ascundeau în casa scărilor şi imitau sunetele animalelor,
între timp, în mod normal se întuneca şi eu ţâşneam în pal unde-mi trăgeam
cearşaful peste cap şi s tăteam nemişcată, fiindu-mi frică chiar să respir,
în orice clipă mă aşteptam ca tigrul să sară în patul meu şi să mă devoreze.
Eram împietrită. Asta se întâmpla noapte de noapte şi inimioara stătea
să-mi sară din piept de frică.
Dacă nu ne speriau servitorii, atunci ne speriau şerpii. Nouă copiilor
nu ne era permis să coborâm din pat până papucii noştri de casă nu au
fost controlaţi de şerpi şi scorpioni. Aşa că, de la o vârstă fragedă, frica
a pus stăpânire peste viaţa mea şi de când mă ştiu am suferit de coşmaruri.
într-una din zile, ca pedeapsă pentru neascultare, părinţii au plecat
de acasă cu sora mea, eu fiind lăsat acasă cu servitorii indieni. Intendentul
nostru a ieşit din casă şi s-a întors cu un indian care agita un obiect uriaş,
ameninţându-mă că mă omoară. Intendentul s-a prefăcut că se luptă cu
el şi în cele din urmă l-a tăcut să plece. Am îngheţat pe loc. Eram terifialâ.
Ochii mei erau larg deschişi şi inima îmi bătea cu putere. Intendentul s-
a întors cu degetul bandajat şi mi-a spus: „Uite ce mi-a tăcut în t imp ce
mă luptam să te salvez." Stăteam incapabilă să mă mişc. Părinţii mei nu
ştiau ce se întâmplase. Niciodată noi nu relatam nimic despre servitori.
Nu am fost niciodată încurajaţi în acest sens.
Frica a început să mă chinuie crescând odată cu vârsta. Când am
ajuns în Australia la vârsta de 9 ani nu intram niciodată într-o cameră
întunecată pentru a aprinde lumina, fiind dispreţuită pentru aceasta dc
rudele m a m e i la care locuiam. Mă socoteau laşă. O fată dc vârsta mea
speriată să aprindă lumina?
C o ş m a r u r i l e creşteau odată cu m i n e . Le a c c e p t a m ca pe c e v a
inevitabil. La vârsta de 18 ani când am devenit creştină, am început să
mă rog ca să scap de coşmaruri şi nu mă culcam niciodată fără ca să-L
rog pc D o m n u l să mă păzească de ele, cerând chiar şi sângele Lui asupra
mea.
Cu trecerea t impului, am simţit chemarea lui Dumnezeu pentru a
merge în China ca misionară. în perioada de pregătire m-am dus la o şcoală
b ib l ică u n d e c o ş m a r u r i l e s-au intens i f icat ş i au d e v e n i t m u l t m a i
înspăimântătoare. în fiecare noapte visam despre demoni . în unele nopţi
stăteau pe pieptul meu încercând să mă sufoce, spunându-mi că mă vor
omorî. în s o m n eram paralizată de groază. în t i m p ce mă luptam să mă
trezesc era o voce în mine care spunea: „Sângele! Sânge le ! " Când în cele
din urmă mă trezeam, eram transpirată complet, inima îmi bătea şi o
— 237 —
tensiune fizică dureroasă îmi strângea stomacul. Aceste vise constante
mă epuizau. Erau m o m e n t e când stăteam trează până târziu, aproape prea
înfricoşată ca să mă duc la culcare.
Deoarece m-am rugat despre acest lucru şi totuşi mă s imţeam stresată,
am vorbit eu unul din pastorii noştri care a slujit pentru eliberare în Scoţia
în timpul unei treziri spirituale acolo. El mi-a spus: „Daphne, îţi garantez
că dacă renunţi la chemarea ta în China, îţi iei o slujbă şi revii la viaţa ta
normală, visele acelea vor înceta". Orice-ar fi fosl, cu îmi pregăteam
planurile pentru China şi nici aceste vise nu m-au putut opri.
Am plecat în China cu sentimentele de frică care îmi tulburau visele.
Multe din ele erau aşa devii , încât trebuia să mă ridic, să aprind lumina şi să
mă plimb ca să mă trezesc, altfel mă întorceam în somn şi ele continuau de
unde rămăseseră. Mă seeătuiau de puteri. Desigur, China nu era ţara care să
le vindece de frică. Înainte de-a pleca eu acolo, un misionar pensionar îmi
spusese să fiu pregătită să pierd totul cel puţin odată în viaţa mea de misionar.
Ei fuseseră jefuiţi în totalitate de trei ori. Eram conştienţi de pericolul bandiţilor.
Când ne lăsa singure, administratorul nostru mereu spunea: „Dacă vin bandiţii
nu încercaţi să vă opuneţi. Lăsaţi-i să ia tot ce vor. Viaţa voastră valorează
mai mult decât banii sau bunurile. Obişnuiamsă mergem la culcare cu o lampă
de petrol aprinsă şi eu îmbrăcămintea chinezească lângă pat pentru cazul în
care trebuia să ne sculăm în grabă. O persoană era responsabilă mereu cu
paza. Unul dintre misionarii noştri a fost înjunghiat când a încercat să prindă
bandiţii.
Când am plecat din China, fiind nevoită s-o fac din cauza prigoanei
comuniste, coşmarurile mi s-au schimbat. Eram hăituită a c u m de bandiţi
chinezi. Ei erau în fiecare colţişor înarmaţi cu cuţite sau coborau un tunel
întunecat. Erau ori bandiţi, ori şerpi. Şerpii erau atâl de numeroşi , încât
nu puteam păşi nicăieri fără să calc peste ei. Unii erau uriaşi şi aveau
fălcile deschise la centimetri de faţa mea gata să mă înghită. Mă trezeam
lac de sudoare eu inima bătând puternic şi aceeaşi durere datorată fricii
în stomac. Aceste vise mă deranjau şi mă întrebam ce aş putea să fac. M-
am rugat pentru aceasta şi foloseam sângele lui Cristos atât dc des şi părea
că este degeaba. Am încercat să depăşesc frica cu toată puterea pe care o
aveam, dar în zadar.
— 238 —
în 1977, după cc Im i i ' . ru mulţi ani după ce m-am întors acasă în
Australia, m-am nitil.M inii nn .ill oraş neştiind ce are Dumnezeu pentru
mine şi am fost destul dc surprinsă când mi s-a deschis o uşă pentru a
plonja în lucrarea di' eliberare Pastorul < h a h a m Powell s-a apropiat de
mine şi m-a invitat sa I in-.oţcM eftnd sc ruga pentru femei. El se rugase
pentru cineva care să i se alăture şi i a venit în minte numele meu. Aşa a
început Dumnezeu sa m;i înveţe Aiei aş vrea să-I mulţumesc lui Dumnezeu
pentru slujirea pastorului l\>wcll şi pentru tot cc m-a învăţat prin el.
într-o zi s-a întâmplat sa pomenesc că am fost măcinată dc coşmaruri,
aşa că G r a h a m s-a oferii sa se roage cu mine. A început să se roage
împotriva duhuri lor de teama. In timp ce se ruga n-am simţii absolut nimic,
nici o manifestare, dar < iraliam a spus că a văzut duhurile părăsindu-mă.
Dc trei ori s-a rugai pentru mine după care am fost pe cont propriu.
Când călătorea cu autobuzul deseori foloseam acel t i m p poruncind
duhuri lor dc frică să ma părăsească. în linişte le porunceam în N u m e l e
lui Isus să iasă odată eu respiraţia mea. Era un exerciţiu de credinţă pentru
că nu am simţit nimic tulluiiându-sc înlăuntrul meu şi nici nu aveam vreo
indicaţie că ele mă părăsesc.
I.a începui nu înţelegeam de ce era necesar să continui să le poruncesc
zilnic. Ceea cc ştiam eu despre eliberare era ceea ce eu am văzul de câteva
ori la chemări le la altar si ceea ce am citit. Ideea care mi se formase în
minte era că duhuri le ieşeau la prima comandă şi după aceea deveneai
liber.
Totuşi eram deschisă spre lucrurile noi pe care le-am învăţat şi erau
multe de învăţat. în credinţă am continuat să le poruncesc să iasă şi să
plece. După un t i m p am observat că aceste coşmaruri începeau să se
rărească. Se întâmpla să nu am nici unul t imp de două săptămâni.
întrebarea care se pune adesea era: „ C u m ştii când eşti e l iberat?",
„ C u m ştii când tc-ai făcut bine când te duci la un doctor?" Când încetează
durerile şi s implomcle. Am urmărit s imptomelc care se răreau şi erau mai
puţin violente în manifestare şi prin aceasta am ştiut că Dumnezeu mă
elibera. Este bine să te opreşti din când în când, să te uiţi în urmă şi să
vezi cât de departe te-a dus D o m n u l şi vei vedea o mare schimbare.
Eu am continuat şi nu a trebuit mult să învăţ că nu este doar un singur
— 239 —
demon pe care trebuie sâ-1 scoţi, ci mai mulţi. La început nu am reuşit să
înţeleg acest lucru, dar a c u m ştiu din experienţă. Li nu intră câte unul, ci
mai mulţi. Li îşi tac o colonie întreagă, chiar şi într-un singur domeniu,
aşa că ai de-a tace cu mai mulţi demoni , nu doar cu unul.
Eu tot timpul porunceam în credinţă iară să simt nimic, dar era evident
că ceva minunat se întâmpla . Mă trezeam dimineaţa fără să mă simt
epuizată. Era minunat să ai un somn odihnitor după ani în care mă trezisem
cu senzaţia că nici nu mă culcasem. După vreo trei luni de zile coşmarurile
au încetat şi ce bucurie mi-a inundai inima ştiind că eliberarea era prezentă
şi era reală. Ar trebui să adaug că pe la sfârşitul eliberării am început să
casc de câteva ori. Era primul semn exterior că demonii mă părăseau.
R ă s c u m p ă r a r e a noastră totală pentru d u h , suflet şi t rup a fost
săvârş i tă la Calvar . Dacă p r i m i m sa lvarea prin c r e d i n ţ ă , a tunci ş i
eliberarea este prin credinţă. Este o parte a marii însărcinări dată de Isus
care este relatată în Marcu 1 6 : 1 5 - 1 8 - , A p o i le-a zis:,. Ducefi-vă în toată
lumea, şi propovăduiţi Evanghelia fa orice făptură. Cine va crede ţi se
va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. Iată semnele
care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor
vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte,
nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor
însănătoşi."
In primul rând este prediearea Evanghelici (salvării), în al doilea rând
es le botezul (în apă) şi în al t rei lea rând este s c o a t e r e a d e m o n i l o r
(eliberarea). Este dorinţa lui D u m n e z e u să-şi vadă poporul liber şi asta
poate ii o realitate. Dumnezeu nc-a dat "chei le împărăţ ie i " . Credinţa
întoarce cheia. Mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a pus " c h e i a " în mână
spunând: "El iberează-lc ! " , iar eu trebuie să mă ridic şi să o folosesc.
Pentru că şt iam atât de puţin despre eliberare, am început să cercetez
Cuvântul cu mintea deschisă şi mul te versete mi s-au luminat. Ele au
devenit îndemnuri pentru inima mea prin Duhul Sfânt şi le folosesc prin
credinţă. Cu trecerea t impului, credinţa mea a început să crească şi am
fost lansată într-o slujire de eliberare pentru alţii. Demonii sunt reali şi la
fel este şi eliberarea. D u m n e z e u este pe tron. Credinţa îl determină pe
D u m n e z e u să acţ ioneze, iar demonii fug din prezenţa Lui.
— 240 —
top related