é

Rt Rt Rt: tí* tît -îi* Rt Rt Rt Rt RtR*- Rf Rt R* -*l* Rt Rt Rt Rt Rţ R* R* R* Rt Rt Rt Rt Rt R* Rt ti* R* R* R ■*' ■ R* •*t R* Rt R Rt R Rf R* R Rt Rt Rt RtRtR*- Rt R*R*

m ii mli

m m !; m jj m n . [| m C/tS3"X> |j iEîîsA) jj C/S?Hi-**«- AL- Rţ R+ Rt Rt ->7<- -*;*■*ţt *tt Rt i* Rt --p át Rt R* R1- Rt •*► tir «f* Rt Rt R* Rt R Rt R Rt Rt Rt ti* t t Rt R Rt R* •*** R* Rt R* Rt Rt R* RtRtRt R R t

m í . - ’ / f r ' i v f '

W -c'Ú S~ ö

ZÁCH ARIA ANTINESCU

M TREÍANlDE VlOÉTAS U P L E M E N T

LA

OPERA EDITATA:

„AUTOBIOGRAPHIA MHA“

SJ.

M c.

L

SEŰ

UN YOIAGIÜ ÎN T IP DE 70 ANI.

P R O S A Ş I P O E S I A1896 - 1 8 9 9

Rţ

Nosce te ipsum.Gunósce te pe tine însuţi.

(Inscripţia de la Templul din Delphi)

Ora et labora. _B6gă-te si lucrézd.

(Locuţiune latină). G

PLOESCI, STABILIMENTUL GRAFIC „PROGRESUL“1 9 0 0 ....• -~ !- .

T—

Preţul 2 Lei şi 50 Bani.

«>o

%

Z A C H A R I A A N T I N E S C U

ÎNCĂ TREI ARI DE YIÜ ÉTAS U P L E M E H T

L A

O P E R A E D I T A T Ă :

„A U T O B IO G R A PH IA M EA“S É Ű

ÜN YOIAGIÜ ÎN TIMP DE 70 ANI. '---------0 0 0 =----------

P R O S A Ş I P O E S IA .1896 - 1 8 9 9

Nosce te ipsutn.Cunósce-te pe tine însumi.

(Inscripţia de la Templul din Delphi)

Ora et labora.Royă-te şi lucréza.

(Locuţiune latină).

P L O l E S C Î

S T A B I L I M E N T U L G R A F I C „ P R O G R E S U L “

1 9 0 0

<f ; i / \ r ■■_ I ö - ^

Tote drepturile reservate Autorului.

A devăraţilor Fii a! Rom ânieidin Secolul al XX-lea,

cari vor conlucra spre înălţarea şi fericirea ei, punând interessele generale alle scumpei nóstre Patrii mai pre sus de celle egoiste.

închină cu iubire acesta Operă modestă.

AUTORUL.

P R O L O G U .M otto : Respectézá pe Tatăl téü şi pe Mama ta, decă vrei

sâ ’ţi fiă ţie bine, şi sâ trăiesc! Ani mulţi pe păraent.

(Al 5 lea Precept divin din Decalogul dat lui Moisi pe Muntele Sinai).

Grloriă Ceriului, care ’mi-a mai acordat încă o viuăţă de trei Ani după ter­minarea ultimei melle Opere litterariă şi istorică, întitulată : „Autobiographia mea“, séű „Un voiagiă în timp de 70 Ani“, publicată în Anul 1896.

Am terminat acea Operă prin cuvintele :„Mé voiű sprijini în acest toiag al betrâneţelor ce 'In port, pană când, Gel ce ni a

lăsat în lume, me va chiăma din înaltul Imperiu al stellelor, prin curentul :„Vino !“

Acum după trei Ani, am reluat condeiul în mână, cu care scrisessem vo- luminósa mea „Autobiographiă“, dedicându-i şi lui câte-va strophe, care se termină ast-feliü :

„Acuma ni am ce (}ice, tu te-aî cam învechit,Şi amendouî di odată am şi îmbetrănit;

„Eu îţi uresă durată; dér tu în schimb ce ’mî dai ?„Mai vréi să'mi faci serviciu pân' voiu pleca la Raiă ? —

Rămâne acum sâ véd, de ’şi va ţinea parola dată condeiul meű şi pe vii­torii!, decă nu se va fi molipsit şi el în modul de aşi ţinea parola, după obiceiul Iurnei din Secolul presinte, care va espira în săra de 31 Decembre 1900.

Am reluat dór condeiul, sperând în voinţa divină, şi ’lű voiü conduce con- sciincîos, până când vocea Destinului ’mî va dice : ■

„Acum pune condeiul jos !“

Am pronunpîat cuvântul ,,Secolul presinte“ şi nu pot trece înainte, fâră a-i adressa câte-va cuvinte, mai ’nainte de a trece el în Eternitate :

„M’am născut şi trăiesc încă în imperiul dominaţiunei talie, Secolule al X lX -lea; cu tine să lăuda o parte din omenire, câ ai fi. „Secolul de aur“ , „Se­colul luminilor“ , şi tu ai fost Secolul de ferii. Mie nu ’mi-a plăcut athmosphera t a ; athmospheră de turburâri, de intrigi, de falşitate şi de perfidiă. Un spec­tator finiseit şi consciinţios dăcă ’ţi ar fi luat séma cu minuţiositate în durata ta, te-ar fi aflat culpabil până după urechi. Corrupţiunea odiăsă, mândria săcă, şi immoralitatea neruşinată a pătat omenirea de sus până jos. Sâ spuie Marengo, Austerlitz, Waterloo, Navarin, cât sânge omenesc s’a vărsat împrejurul lo r ; apoi masacrele engleze în Ind ii; Revoluţi unea Polonă şi Resbellul Secessiunei între Statele- Unite alle Americei, câte suflete de om nu a ucis ; execuţiunî şi assasinate, ca al lui Maximilian şi Lincoln câte nu s’aii comis ; invasiuni, assediurî şi revoluţiuni

— 6 —

comuniste ca la Paris, câte nu a oprimat pe poporul cult şi liniscit; câte victime inocente nu au sacrificat; şi acum mai în urmă, călcarea în piciére a onóreí, ca : questiunile: Panama, Dreifus şi alte câte nu aű loc şi astă(]i, este şi ruşine, pentru respec­tul câtre umanitate şi morală, de a le mai c ita ; aceste crime, şi multe altele, as­cunse încă, a provenit din spherele de sus alle Societăţii; când este însă vorba de classa de jos a popórelor inculte, ea este prea aprópe de abys, din causa relelor exemple, a scandalelor, ce se dau parte mare de la cei de sus. Vaiű celor puternici şi opressorilor, când trompetta resbunârei va răsuna !

Dăcă este vorba despre Epoca actuală, réul se vede crescând. Câci ce exemple vor lua copiii de la părinţii lorü indifferinţi pentru Educaţiunea lor morală, din <jiua de astăzi ? Onórea, respectul, sinceritatea, virtutea, sub dominaţiunea ta aű fost mai mult vorbe pompöse, false, de cât fapte, care în realitate nu sunt de cât mâsci de bal! Unde este respectul câtre Religiune, câtre Familiă, câtre Bătrâni, câtre viuăţa socială? Unde este Onórea şi Dreptatea ? Elle nu sunt astăzi de cât mărfuri care se vend pe ban i! Fiii tei denaturaţi a murdărit, a profanat aceste daruri ceresci prin idei stricate şi variate, care ameţesc lumea cu principii de Nihilism, Anarchism, Socialism etc. Principiile acestor Doctrine utopice, al câror scop este numai ego­ismul culpabil, interesul personal, iar nu pretinsul bine-general, trâmbiţat prin buze profane, conduc, în fine, numai la distrugerea a tot ce este sacru, raţional, integru şi onest, la desordinea viueţii pacinice, care nenorocesce omenirea. Astăcţî se póte vedea la omeni numai carne, sânge şi őse, dér Mintea, Drăpta raţiune, Morala christiană, Caritatea, Pietatea, la cea mai mare parte a omenirei rătă­cesc ameţite de propaganda principiilor destructóre, iar nu creatóre.

Materialismul este totul. Idealismul, Spiritualismul, astăŢi sunt idei de le­pădat, de prisos omenirei. Aşi procura cineva asemenea idei de cultură, de mo­rală, de adevărata civilisaţiune prin cârţi, costa parale ; mai bine preferă a nu avea asemenea idei salvatore alle luminei de cât a sacrifica materia metalică, prin care se póte corrupe tot nămul omenesc. Attracţiune spre decadenţă! At- tracţiune spre animalitate. Vaiű ţiă Omenire ! ! —

Secolule al XlX-lea I Tu ai făcut omenirea de ruşine în fayia Divinităţii! Bine câ te duci ! Să nu te mai reîntorci cu meşteşugirile télle önerőse, pline de orróre şi tumultuóse ! ’Mi pare bine câ am trăit sâ ’ţi pot adressa aceste complimente meritate !

Chiar Jehovah din Ceriuri s’o fi luând de gânduri — vorba genialului bătrân regretat Luca Caragiali— care spunea într’o conversaţiune, în mod comic, cu mult talent — câ în timpul resbelelor la bubuiturile armelor mortifere, din ce în ce mai perfecţionate, ordonă Arhistrategului Michail în Ceriuri cu cuvintele :

„La porţile Ceriului, Michaile! închide-le, câ omenirea pe care am creat’o, a înebunit; închide callea zurbagiilor, câ şi-au perdut mintea ! “—

Doresc din tot sufletul meü, ca propunerea tânărului Monarch al Russiei Nicolae ll-lea, pentru desarmarea generală, sâ se realiseze proiectul acestui Ţarii pru­dent în Conferinţa internaţională de la Haga, unde sunt adunaţi somităţile diplomatice şi savante din totă lumea, spre a ajunge la ţinta de a se face o legiferare in­ternaţională generală, şi sâ intrâm în secolul al XX-lea asiguraţi contra răului resbelelor, ce omóra popórele atât moralmente cât şi materialmente.

Dumnezeule a! popórelor ! Inspiră acestor înţelepţi ai pământului, simţimentele

7 —

de pace universală spre binele omenirei. Căci fiul téü prea iubit /sus a <]is tot- d’auna : „Pace voué D —

Mé adresez acum la tine, gingaşiule şi înaripatule copilaşifi, Secolu/e al XX-lea, vino pe pământ cu ramura de linie, symbolul pâcei, şi transformă omenireă în timpul duratei tale, precum este destinată şi făcută după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeii, cu devisa evangelică : ,,Iubiţi-vé unii pe alţii !Ll—

Am făcut acăstă digressiune, numai fiind-câ ne aflăm la finele secolului presinte, cerând scuzele melle Domnilor Lectori şi Dómnelor Lectrice, şi acum reviu la cadrul Operei ce presint Onor. public, amator de lectură.

O ESPXiICA.ŢIUKTE:

Când am terminat „Autobiographia meaLL la 17 August 1896 mai avém încă 17 cjille până la 2 Septembre, când am împlinit 70 Ani ai vifieţeî melle. In acest timp de câte-va ţlille nu am întâmpinat nimic din ce ar fi meritat sâ notez, fiind forte mult ocupat cu expedarea Exemplarelor Operei melle pe la prea sti­maţii şi generoşii mei Abonaţi, şi la numeroşii doritori de a posseda Opera mea, cari aii bine-voit a încoragia lucrarea mea titanică şi cari aii dorit a sei, cât póte întâmpina cine-va într’o vifiăţă de om de şăpte cţecimi de Ani, cârora le mulţumesc cu recunoscinţă. *

Acest Suplement să póte compara cu un puiu presupus de trei Ani al unei pasări; şi sperii câ citind cineva, va dori a cunósce şi pă bătrâna sea Mamă, care a putut duce o vifiăţă aşia de lungă, scăpând, ca prin urechi a Acului, de arma vânători ului comun.—

Şi acum sâ continuăm descrierea voiagiului meii încă de un timp de trei Ani, cu Dumnezeu înainte I

AUTORUla.

* Afara de D-nii şi D-nele Abonate, ara primit mai multe cereri respectabile pentru a trimite Opera mea interesantă doritorilor de a citi Viudţa unui betrân de 70 Ani, în voiagîul lui pe pámént cu tóté caşurile variabile. Cererile aü fost prea numerose, numai în urma Recensiunilor cărţii, citite prin ţ)iarele din ţ0rră şi străinătate, căci nu am depus la nici o Librărie, ci am anunţiat a sé procura cartea numai de la Autor din Ploiescî.

Spre cunoscinţa ade'/árulni şi convingere, public mai în jos numai doué cereri din celle multe, de la'doui Domni respectabili, cari mi-aii făcut onórea labórei melle îndelungate şi consciinţidse, şi s’aü interesat de a’mî citi voiagîul viueţii melle pe pámént, cârora le mulţumesc cu recunoscinţă :

Cabinetul Preşedintelui înaltei Curţi de Comturi.

Bucuresci ß/j8 Oct. 1896.

Onorate Domn !

Ve rog, bine-voiţî a’mî trimite un Exemplarm din Opera D-v„ pentru care alătur preţul in Timbre fiscale.

Priimiţi, Ve rog, încredinţarea osebitei melle consi­deraţii. m

G. I. Lahovary p.Str. Rotari 1

Bucuresci 11 Dec. 1898.

Domnul mm,

Ve rog să ’nn trimiteţi un Exemplarm din ,,Auto­biographia“ séű „Un voiagiü în timp de 70 Ani“ , arătân- du’mî costul, pe care ’lú veţi priimi îndată prin Poştă.

BUÍUCLIUConsilieriű la înalta Curte de

Cassaţiune şi de Justiţia.Strada Eldorado 3

— 9 —

I.

2. SEPTEMBRE 1896.-------- m .»■ —

J şjfegteptându-me din somn în dimi- neţa (Jillei de 2 Septembre 1896:

aniversarea «Jillei nascerei melle, prima cu­getare ’mi fu, de a înălţa mintea mea spre ceriü, de unde se pogóra tot ajutorîul fiinţelor umane, gi cu anima umilă, am pronuneíat urmétórele cuvinte :

„ Fiinţă prea înaltă! Tu care m’aî adus în lume, înainte cu 70 Ani, protegeazâ-me şi pe viitoriű pentru câte .fiille vei voi Tu de a’mi mai accorda!a

„Conservă’mî sănătatea şi cugetul bun, pentru tot ce este folositoriă omenireî şi mie!“

,, Protegează şi pe odraslele familiei melle, şi i îndrepteză tot-d’auna pe callea cea bună, spre a fi folositori Patriei, Apropeluî şi Familiilor lor / “

„Me prostern înaintea Ta, Creatorule al Universului; căci ce este micimea mea pe lângă Maiestatea şi Omnipotenţa Ta ? /“

„Ţ i mulţumesc pentru darurile cu care m’aî înzestrat; conservă’mi raţiunea, până ce me vei chîema la Tine, spre a lăuda Sânt Numele Téü şi în momentele celle din urmă alle viueţei melle!“

„Lăudat fiă marele Téü Nume, de iotă suflarea,până la finelesecolilor: Amin!“ —

Fericirea ce am simţit în acele momente nu o pot descrie, veijend câ am trecut limita celor 70 Ani. Mé simţem ugîor, învestit cu vivacitatea tinereţii.—

Yor surrîde Atheiştiî póte, cremend câ eü agiţi, fi bigot, fanatic. Nu sum, Dom­

nilor; dór ve întreb : Ce aţi cugeta* când v ’aţi afla într’un pericol mare la care nici o putere umană nu v ’ar putea ajuta ? N’aţi dori atunci un ajutmnă suprauman, lipsind cel uman, décá aţi avea dorinţa de a mai trăi ? Aţi face ca Baba bătrână care se văita de oboséla betrăneţelor, gi care totugi dorea să mai trăiască, punând pretextul, câ încă nu este gata a muri, fiind nepreparată încă sufleteşte. Şi eaîn- săgî cugeta sirmana, câ este cine-va mai superior ei, câreîa avea sâ dea séma de faptele ei bune séü rele din viuâţă. gi ea cugeta, câ mai bine este a muri dupe o viăeţă consciinţiosă în lume, a muri, dicii, fericită sub protecţiunea divină, de cât a dispărea din lume ca ori ce fiinţă necuventătore, neraţionabilă, după Doc­trina lui E pi cur, propagată de Malthus, care se coprinde în cuvintele : Ex ni­hilt), nihil.

Lăsând pe Babă la o parte, nu voesc a impune nimenui credinţa mea; câcî pe om l’a lăsat Dumnezeii cu intelliginţă, raţiune gi voinţă liberă; punu numai în faşia D-lor A theişti carinégá existenţa lui Dumnezeu Aphorismelea 40 celebrităţi, înaltă—cu- getătore, plus una modestă, din Secolul presinte şi din Anticitate, spre a se pro- nuncia şi a combate ideile lorü fiind eile ca mai inferiore (vorbă să fie!) gi ne voind a se convinge nici din citirea lor, atunci me mărginesc a le recomanda locuţiunea latină: Mundus vuit decipi, ergo decipitur,

* ( Câoi suntem fiinţe cugetător©).

— 10 -

séü pe romănesce: „Lumea voesce a fi încelată, aşîa dér, încelle-se!“ .

începând dér, cu celle 40 Aphorisme promisse, plus una a Eremitului modest din Carp aţi, sufletul meü este plin de mul­ţumire sufletescă, vexând câ pe tronul scumpei nóstre Romanii strălucesce cu lit- tere de aur Devisa principală :

1. „NIHIL SINE DEO“(Nimic fâră Dumnezeii)

CAROL 1-iü2. Decissiunile peului sunt totd’auna

nepătruns^; cu tóté acestea eile aruncă ra<je jur împrejur §i în timpul nopţii, §i orbirea este partea umilitului fiu al ţer- renei. Aischylos (Imploratorul apărârii).

8. In van atinge spiritul omului pe Per ! Ceia ce ne a învăţat părinţii, ceia ce a consacrat cursul contimporanilor, nici odarf» nu póte restorna un Proverb, de ar fi fructul spiritului celui mai prudent, cellui mai profund. Efiripides (Baechal).

4. Cine ţi-a dat ordin, de a anuncia poporului câ nu există nici o Divinitate ? Tu, care te entusiasmezi pentru acestă doctrină aridă şi nici odată nu te entu­siasmezi pentru Patrie ?—Cicerone învocâ contra trădătorilor atât sabia legilor cât şi ftllgerile ţoilor.—Când Socrate mergea la morte,el întreţinea pe Amicii sei despre nemurirea sufletului.—Când Leonida cu companionii sei de arme la Tkermopyle ţinu ultimul séü banquet şi avea inten- ţiunea de a executa deeissiunea cea mai curagiosâ, pe care virtutea umană a luat’o vr’odată, el învitâ pentru <jiüa urmétóre la un alt banquet pentru noua viuâţă. * Catone nu esita între Epicur şi Zeno.~ Stoicismul produse imitatori ca Brutns şi Catone până în secolii din anticitate, cari succedară până la decadenţa liber­tăţii Romane.—Stoicismul salvâ onórea natúréi umane, care a degradat depra- vaţiunea urmaşilor lui Cesar şi mai cu semă pacienţa cănescă a popórelor.— Robespierrc (Discours politique).

5. Fâră o Dumnezeire nu este pentru om nici ţintă, nici scop, nici speranţă, ci numai un viitoriü tremurând, un urît etern de ori-ce obscuritate. J. Paul (Selina)

6. O consciinţă fâră Dumnezeu este un tribunal fâră Judecător. Lumina con- sciinţei nu este alt ceva de cât reflexul ideii despre Dumnetjeü în sufletul ge­nului uman. Ştergeţi credinţa, şi se va face nópte în sufletul omului. Lamartine, j (Girondine). j

7 Dumnezeu este pretutindenea, unde se administrézá Dreptatea. Schiller (W. Teii).

8. Religiunea réü înţelesă se asemănăfrigurilor, care la cea mai mică ocasiune degenereză în furóre. Este propriü fana- j tismuluî, câ el înferbântă capetele. Toi- ! taire (Dictionaire philosophique). j

9. Minunile ce au făcut Christ şi Dis­cipolii séí, aü fost stellaglul, (Schela) nu clădirea. Schela se dărâmă după ce edi­ficiul este terminat. Leasing (Scrisori din discuţiunî theologice).

10. Guvernele înţelepte de şi aü aprobat totd’auna câ s’ar fi făcut în vechime mi­nuni, nu aü admis însă minuni noui. Kant (Religiune).

11. Ceia ce a fondat Jbus, şi ceia ce rémasse etern de la densul, acesta este doctrina despre libertatea spiritelor. Re­nan (La vie de Jesus).

12. Numai în miseriă sé recunósee mâna şi degetul lui DumneZeü, care con­duce pe omenii cei buni la bine. Goethe (Hermán und Dorothea).

18. Nici o Religiune nu are acela, care nu are umanitate. Sentinţă arabă.

14. Puţină Philosophiă depărteză de la Religiune—multă Philosophiă readuce la densa Baco.

15. Spre a posseda o Religiune, omul trebue sâ afle mai íntáiü umanitatea, şi el o află numai în iubire şi prin Iubire. Schleiermacher (Despre Religiune).

1H. Caritatea este scopul Religiune!, sufletul virtuţilor şi sâmburile legii. Bos- suet (Discours sur l ’histoire universelle).

17. Pentru Religiune sâ lăsâm pe Fiinţa supremă singură a îngriji. Noi toţi suntem orbi în acest câmp şi perduţi în óre-care rătăciri. Cine este atât de arrogant între noi sâ susţină, câ singura lui caile este ceadreptă? Friedrich 11-lea (Câtre Cari | de Würtemberg).* La morte pe câmpul de onóre.

18. Sunt numai trei feliurl de omeni : unii cari servesc lui Dumnezeii pentru câ l’a aflat; alţii, cari se ocupă de a’lü afla, pentru câ nu l’a aflat; şi iar alţii, cari trăese fâră a’lü căuta nici a’lü afla. Cei dintáiü sunt cu minte §i norocoşi; cei din urmă sunt nebuni şi nenorociţi; cei din mijloc sunt nenorociţi şi cu minte. Pascal (Pensees).

19. Scopul adevăratei Religiuni sâ fiă, a imprima basele moralităţii adânc în suflet. Nu sciü cum se întâmplă însă, câ omenii în genere, mai cu semă în ­văţătorii Religiunei a putut sâ se de­părteze aşia de mult de densa. Leibnitz.

20. Isus aduse lumină pe pământ. Discipolii sâî făcură din ea flacără. Ya- cano (Uci(Jetoti de pel).

21. Despre esenţa lui Dumneijeü nu este vocaţiunea ta de a cerceta; cerce- teză despre fiinţele pe care le-a creat el, Hűekért (înţelepciunea Brahmanilor).

22. Religiunea nostră este făcută de a extermina vieiurile, şi apoi a te acoperi, a te nutri şi a te anima. Montaigne. (Essais).

23. Nici ó forţare sâ nu fiă în Reli- giune. Adevărul este destul de clar în faşia falşitâţii. Koránul.

24. Protestanţii sunt în genere mai bine instruiţi de cât Catolicii, şi acesta se esplică prin aceia, câ Doctrina unuia pretinde discuţiunea critică, Doctrina ce­lui l’alt din contră, supunere orbă. Ca­tolicul trebue să primâscă decisiunea ce i să dâ, Protestantul trebue să înveţe dă a se decide singur. Rousseau (Ees Con- fessions).

25. Sânţii sculptaţi au făcut în lume mai mult, de cât cei viul de acum. Lich­tenberg (Variate Scrieri).

26. Voesci sâ ve$I pe Dumnezeu faclă în faciă cum este el în sine ? Nu ’lü căuta dincolo de nüori; tu ’lü poţi afla pretutindenea ori unde te afli. Privesce la viflăţa supuşilor sei, şi tu ’lü vetjl; supune-te lui iu însuţi, şi ’lü afli în peptul téü. Fichte.

27. Ce este în contra natúréi, aceia este în contra lui Dumnecjeü. Hebbel (Indith).

28. Omul trebue sâ recunoscă ceva mai sublim, mai divin, fiă în sine, sé.ü preste sine, este egal. Fâră a privi la ceva a- semenea va fi surprins şi va fugi ca pa­trupedele. Hämmerling, Danton şi Ro- bespierre.

29. Religiunea este cea mai bună care reunesce pe mulţi; care fortifică pe unul; care umilesce pe arrogant:; care ne face a iubi vifieţa şi a aştepta mórtea cu resigna- ţiune.Fenchtersleben (Despre Religiune).

30. Religiunea nu are nevoia de o protecţiune externă din partea Statului. Ea stâ în sanctitatea ei, sus, sublimă, preste tóté faptele şi provocările pămân­tesc!. Impuritatea pământului nu póte nici să turbure puritatea cerescă a exi­stenţei ei. Liebenstein (Cuvăntâri)

31. Religiunea este cea mai sublimă umanitate a omului. Herder.

32. îndată ce repreetul pentru Reli- giune să extermineză ; îndată ce numele lui Dumnezeü să anuleză din ânimUe umane—spiritul urei ’şi procură contra fiinţelor confraţilor noştri Ifesniciosă in­trare în asemenea ânimî seci. Caning (Poli­tical Speeches).

33. Dumnerjeü are mai multă amóre şi misericordiă, ca cât ar putea dăţora vre-o-dată un om. Lenaú.

34. Peil nu voese sânge omenesc; ei voesc ca sâ tráiéscá omul şi se prospe- reze Halm (Iphigenia)

35. Theologia este Antropologia. Feuer- bach (Fiinţa Christianigmului),

36. Nici o Philosophiă şi nici o Morală va putea vr’odată sâ substitue Religiu­nea la marea Mulţime. Schlosser (Istoria Universală).

37. Desperarea este purul Atheism. J. Pani.

38. Sunt omeni, cari sub pretext de a nimici superstiţia, caütä a face un feliü de Religiune din impietate. Impietatea este aristocraţicăr. Cugetarea despre o mare Fiinţă, care veghiază asupra ino­cenţei apăsaţilor şi pedepseşce crima triumphândă, este absolut populară. Decă nu ar fi un Dumne<Jeü, ar trebui a afla unul. Robespierre (Discurs politic).

— 12 —

39. Cugetări mari §i ânimă curată, a- cestea sunt, pe care sâ le cerem de la Dumnezeu. Goethe W. (Anii de peleri- nagiu al Maestrului).

40. Cel mai frumos omagiu, după o- piniunea mea, ce se póte aduce luî-Dumne- $eü, este de a primi protecţiunea lui fără măniă. El este însăşi Veritatea: Veritatea este fâră passiune. Voltaire. (Dictkmaire philosophique).

41. Totul este Dumnedefl, Dumnedeu este Total. Creatorul şi Creatura sunt una. Dumnezeii este scopul la Tóté, pentru câ Totul se va reîntărce în Ellő spre a, se răpausa nestrămutabil. Klltt este „ALMA PARENS RERUM«. Ellü, prin urmare, ca Prea bun şi Prea drept Părinte al lucrurilor, prin Sórele séű usucă Cămaşea săracului ca şi pe a bo­gatului ; a împăratului ca şi p’a cerşi- toriulul. Ellti răcoresce pământul spre a produce, ploend şi preste cei drepţi şi preste cei nedrepţi. Eremitnl din Carpaţî.

Sapienţi sat.

II.

t fericită visită fraternă priimi Ro­mánia a scumpilor noştri fraţi mai mari, de ginta latină, cu cea mai căldu-' roşiii iubire la 17 Septembre 1896.

In acesta <Ji sosesce în Bucureseî, pe linia Vârciorova, venind de la Congressul Pácéi ce s’a ţinut la Pesta, (la care Re- presentanţii României n’aü luat parte) un mare număr de Deputaţi şi Senatori italieni, işpanioli şi elveţieni, în semn de protestare contra şiovinismului ma­ghiar şi de simpatiă pentru causa Ro­mânilor.

La Vârciorova sunt întâmpinaţi de D-lü St. Sihleanu, din partea Guvernului, de D-nii Deputaţi B. St. "DWavrancea şi Bianu, din partea Representanţilor Ro­mâni ; iar la Severin de D-lü V. A. Ure- chiă, Preşedintele Secţiune! Române a Ligei interparlamentare de pace şi ar- bitragiü. ..

Sosind în Bucureseî sund găsduiţî la D-nii V. A. Urechiă, D. Bateidescu, N. Fleva, D-lü Apostol, ctc.

A doua <ji la 18 Septembre sosesce alt număr însemnat de Deputaţi şi Senatori italieni, cari împreuna cu cei sosiţi în ajun, iaü parte la un frumos dejun în salonul Hotelului Bristol, apoi visitâză Bucurescii şi monumentele lui celle mai importante : Athénéul Român, în care să aşezâ o placă commemorativă în amintirea acestei visite, Monetăria Statului, Arse­nalul, Pirotecnia şi alte monumente şi edificii alle Capitalei. Săra are loc un mare banchet îq Sala Hugo ce le-a offerit eolonia Italiană, cu care ocasiune se ri­dicară mai multe toaste importante.

La 19 avu loc în Sala cea mare din Scol a veterinară din Bucureseî un splen­did dejun, dat de Guvernul Român De­putaţilor şi Senatorilor Italieni et«, la care ţin toaste D-nii G. Paladi, Ministru Domeniilor, Profes. Locusteanu, Deputatid Campi, Senatorul Pierantonio, Marchisu Panddfi, D-na Sihleanu, Contessa Danieli, D~na Pozi, D-şdra Butculescu şi D-lü N. Fleva. După aceia mesenii visităză fa­brica de tutunuri a Regiei Monopolu­rilor Statului, unde D-lü Director D. Protopopescu le servi Şîampaniă, şi le pune la disposiţiune cutii de tutun spe­cialitate, anume fabricate pentru acea o- casiune ; asemenea şi Şcăla de poduri şi Şîosele.

Săra avu loc în Sala de marmoră a Hotelului Bulevard Banchetul oferit de Corpurile legíuitóre sub Presidenţia Prin­ţului Dimitrie Ghica, la care ia parte şi Ministru Italiei. La fine se pronunciară Discursuri, cu culorile române şi italiene, precum toaste de Prinţid D. Ghica, Pre­şedintele Senatiduî, D-nii P. S. Aurelian, Preşedintele Camerei, Senatorele Pieran­tonio şi D-nii I. Poienariü-Bordea, Nucito, V. A. UrecJiiâ, Santini, Galetti, Marchisu Becaria d’lncisa, B. St. Delavrancea, P. Grădişteanu şi N. Xenopolu.

La 20 Deputaţii şi Senatorii străini merg la Ploiescî unde sosesc la 10 ]j2 ore diminăţa, şi li se face o priimire splen­didă de un public numeros cu musica în frunte.

— 13 -

Dupö ce íaü parte în Gară la o mică gustare, ca care ocasiune se rostesc Dis­cursuri de bună venire de către Domnii 1 .I. Bomanescu, Zacharia Antinescu, Cal- musky, Senatorul Pierantonio gi N. Fleva, offerindu-li-se scumpilor ospeţî, gi graţio- selor nóstre surori italiene prea frumóse buchete de flori, plecă spre Sinaia, unde ajungend, sunt priimiţl în Audienţă de M. S. Begeh gi reţinuţi la dejun. Sera se întornă în Bucurescl.

La 21 Deputaţii gi Senatorii străini plecară de dimineţă sâ visiteze Podul

peste Dunăre; în tren li se servă un dejun de Direcţia Căilor ferate; dupé ce visi- teză Podul, unii se întornă în Bucurescl, pentru ca a doüa (ji să părăsescă ţerra prin Yârcîorova, Iar alţii pornesc spre Constanţa gi de acolo spre Constanti- nopole.

Presenţa dulcilor nogtri fraţi de lângă Capitoliü, făcu să vibreze cu căldurosă iubire cordele ânimei melle, agîa că Musa mea ’ml dictă următorele stropbe, pe care le-am pronunciat la gustarea oflerită la Gara Plolescî :

(DEDICAŢIE SEN ATO R ILO R ŞI D E PU TA ŢILO R ITALIEN I CU OCASIUNEATRE CE RE I LO R LA SINAIA).

Motto; Sângele apă nu se face. (Proverb Român).

” Ce ’şi întinde a ei ramuri în Italia frumdsă Şi ’şi umbresce solul mândru, productiv şi abundent;

Dâră Ea ca bună Mamă nici odăi nu dâ uitării Pe vlăstarele-aruncate lângă valurile Mâreî.

Preste Munţi şi Văi întinse, că’să d’acelaşi Element.

Ea în lungă decursă de Secolî cu materna ei iubire De copilul vechiei Borne îngriji sâ aibă scire,

Cum el creşce, cum viüézá la Danubiul bătrân;Şi adesea se convinse, că vlăstarea ei iubită

Merse drept pe caii ea trasă, p ’a străbunilor orbită, Sfărâmând cu vitejia pe duşman şi pe păgână.

In latinul măreţ Arbor strălucesce sântid sore,Pun senin cu dulce aeră, şi cu flori mirositóre,

Şi din când în când ajunge pân’la noi acest favor!Atunci Munţii Bomăniei înverUţescă de "bucurtâ

Şi apeh cristaline curgă, săltând de veseliă,Iar Bomânul este mândru, ’şi-simte peptul plin de dor.

’Şi-atfi aceiaşi bucuriă o simţim cu fericireCând voi nobili, fii ai Bornei, cu frăţâscă-ve iubire'

Aţi plecat din Capitoliü pe noi sâ ne visitaţi;Aţi luat stindardul păcei spre a lumeî înfrăţire;

Idealid vostru mare nu pdte—avea preţuire;Vreţi o lume nouă, mare, o Omenire de fraţi.

Astăcţî Tibrul, Cuadiana, şi cu Bhonul tot-d’odatăAu plecat sâ se ’ntălnescă^ci la Dimârea cea lată,

— 14

Ca sâ’şî dea o salutare, ca nişte hint frăţiori-,Şi acele ţerri fnmóse ne-a causăt o bucuria,

Ce condeiul nu-î în stare vr’o dată a o descrieTrimiţând fraţi de un sânge: Deputaţi şi Senatori.

** *Voi fii huni ai Italiei: ţerrâ dulce şi frumosa !

Aţi venit în Casa ndstră, priimirea nu-î luxosă, Dér Naţiunea ve offeră tot omagiul cel frăţescu;

Şi a nostră ’ntempinare-î cu amóre cordială,Toţi Românii ve offeră salutarea lor leală,

daţi venit în visitare pe pământul Românesc.

Iară când ve veţi întorce în Patria-ve iubită,Spuneţi scUmipei nóstre Mame: câ' vlăstarea-î înflorită

Sub un ceriu senin, ferice, la DanuMul numit;Şi la fraţii de la Tibru le trimitem salutare,

Şi un „ Vivat Italia11! strigăm toţi, eu mic, cu mare ;Iară Voué, fraţi illuştri, Ve urâm: „Bine-aţî venitu !!

Ploescf, (Romania) 20 Sept 1896. Z. ANTINESCU.---------------------- Profesor-onorificö.

Lupe punerea sub pressă a acestui „Salut“ am expediat pe Poştă la mai mulţi din scumpii noştri visitatorî ita­lieni câte un Exemplar din acéstá foia volantă, şi adăogând Portretul meii li-

tographiat în Lipsea, ca Suvenir din Romania (Gara Ploîescî) şi am priimit prin Poştă mai multe Cârţi de Yisită din Italia, între care sunt şi următorele:

0Razc(>c-s& cBiniamitio ffan boiji (Hom-m. élvv. q?îo|. iŞualtieio p a n to fi

Deputata al Parlamento Reputata al Parlamente»

avec Ies plus vifs remerciments.

p. r. Borna 8 Pierluigi da Palestina

Borna 25 Oct. 1896

< X o m m r8 T ? r s f re T P ie lr o I K o c i t a Ü n g r0 E r c e l e I ^ a d i c cDeputato al Parlamenio Deputato al Parlamenio

p. r.

présent ses meilleurs remerciments au Professeur Za- charia Antinescu pour le graciant envoi de son applaudi Salut â la Gare de Ploîeşci, qu’il gardera ainsi que son Portrait comme un de plus beaux Souvenirs des jours delicieux passâ en Roumanie.

m

- 15

Iii Antii 1882, pusessem sub pressă, după îndemnul mai multor Amici, pri­mele melle Poesii într’un Volum de 296 pagine, sub Titlul: „Flori do pe Carpaţi“ dedicându-Ie: Geniului bun al României conducétoriü la Gloria Patriei şi la Tem­plul Carităţii, ca omagiu profund, şi tot d’odată: „Memoriei regretaţilor mei Pă­rinţi decedaţi" ca regrette doüióse, şi „Copiilor meiu ca tribut de iubire.

Opera mea fu răspândită prin tóté părţile locuite de Români, cum şi în alte State străine pe la Literaţi şi Autori distinşi, ca omagiu eminentelor lor ta­lente, ca Suvenire din România, priimind şi eü de la dânşii prea preţiose Opere din partea lor. Mai multe Recensiuni séü făcut Operei meile prin publicitate, în Ţerră şi străinătate, cum şi încoragiârî particulare; bine-voitóre.

Trămit pe Onor. Lectori şi Lectrice, eu bună-voinţa D-lor, la Cloşca, (Auto- biographia mea) appărută de sub Pressă în Anul recent 1896) Mama acestui puiti lilerar şi istoric, întitulat „Încă trei Ani de viăeţă“ şi care este ca urmare a vitieţei ei, şi vor afla la pag. 136—139, o Re- censiune din partea învingetorîului de la Montpellier, primul Bard Român, F. Alexandri, şi încă o altă Recensiune a illustrului Professor Italian şi energic Filo-Român, Commandorul B. E. Mai- neri, publicată în „11 Diritou ţ)iarîul cel mai răspândit din Roma din acel An, reprodus în limba Română şi în „Au- tobiographia mea“ , cum şi o Epistolă din Cabinetul M. S. Regelui nostru.

Aducându-mi aminte de veteranul Filo- Român B. E. Maineri din Roma, am dorit a nu uita de a-i fi recunoscătorii! pentru Recensiunea sea făcută înainte cu 14 Ani, asupra „Florilor de pe.Car- paţî“ i-am trimis spre suvenire şi recu- noscinţă în Anul 1896 un Exemplar din „Autobiographia mea“ la Roma, şi am priimit următoriul răspuns printr’o Carte poştală în italienesce, pe care o public aici în traducţiune română.

Toirano-Genova 2 Noembre 1896Illustre şi-scumpe Domnule!

Departe de Roma de mai multe luni, |

priimesc aici acum „ Autobiographda meau pentru care Vă mulţumesc din totă ânima.

Mă bucur împreună cu D-v. de volu- minósa şi onorata Operă făcută de D-v. în Onórea Patriilor-Sororî, şi Vă rog de a priimi simţimentele de sincera şi inal­terabila mea stimă d’împreună cu ură­rile de prosperitate pentru D-v. şi pen­tru iubita România.

Ve strâng mânaB. E. M ain eri

Illustrului Professor Zacharia Anti- nescu Ploiesci [Romania).

In Revista săptămânală „Liga R o­mână“ din 21 Marte 1899 No. 12. Ci­tind câ acest distins Publicist, Amic şi energic filo-Român, apárátoriü al Româ­nilor în Jurnalistica italiană, decorat de M. S. Regele nostru Carol I cu Crucea de Officier al Ordinului „Corona Româ­niei“ , şi cu Medalia „Benemerenti CI. I “ a încetat din viăeţă în etate de 65 Ani, şi fu transportat la Toirano, Pro­vincia Genova, spre a fi înmormântat în Cavoul familiei, am trimis Fratelui séü urmátórea Telegrammá:

Ploiesci, 4 Apriliü 1899.

Pietro Maineri

Toirano (Genova).Profunde regrette pentru decesul illus­

trului Nestor filo-Român.Zacharia Antinescu.

Professor-onorific.

la care am priimit următoriul răspuns în italienesce, tradus aici în ro mânesce :

Toirano (Genova) 8 Aprilie 1899.

Illustrului Domn Professore Zacharia Antinescu Ploiesci.

Familia regretatului B. Emmanuele Maineri priimind adînc emoţionată miş­carea semtimentală de condoleanţă, ma-

- 16 —%

nifestată de D-v. prin Telegrammá de la 4 alle lunei curente, Ve esprimä po- liticóse mulţumiri, schimbându-le cu celle mai căldurose felicitări de prosperitate pentru D -v , Stimate Professor, şi pen­tru Patria D-v.

Cu Stimă, prea devotat

Pietro Maineri ~

III.

În celle 17 «Jille menţionate în Prolog —după cum am explicat acolo—am distribuit Exemplarele „Autobiographie!" pé la D-nii Abonaţi, ne uitând însă de

a trimite §i Onor. Pedacţiuni alle f ia ­relor din Ţerră şi din străinătate câte un Exemplariă, spre â anunpîa la Ru­brica „Bibliographiă“ appariţiunea 0 - perei melle litterâre şi istorice, şi spre a spune, de vor găsi eu caile, câ merită —şi câte-va cuvinte de Recensiune, dupé apreciare. .; Am trimis, mai la tóté Redacţiunile

cunoscute mie,—nu cu scop de a putea vinde mai multe Exemplare pentru in­teres precuniar,—mulţumindu-mă numai cu costul tipărirei—ci pentru folosul co­mun de a cunósce lumea, cât póte în- tîmpina şi a lucra un om—câruîa i place munca—într’un interval de 70 Ani.— Şcolă de Esperienţâ.

Am trimis şi la Comitetul „Ligei cul­turale Române“ din Bucuresci 80 Exem­plare gratis, spre a se trimite gratuit la tóté Secţiunile Ligei din Ţerră şi străi­nătate câte un Exemplar.

Am trimis şi la Paris o bună quanti- tate de Exemplare la Adressa A- S. R. Principessa Maria de Lusignan, desti­nate pentru fapte caritabile, de care se ocupa cu mult zel şi generositate A. 8. Regală. (Acum decedată).

Asemenea am trimis şi în Italia la mai multe persóne distinse prin posiţiunea şi erudiţiunea lor, tot spre scopă salu­tară şi umanitară, pentru Amici şi Eraţi de un sânge şi de un neam.

Răspunsul ce am priimit de la Paris,

se póte vedea la pag. 148 din „Auto- biographia mea“ însoţit fiind de Diploma publicată la sus menţionata pagină, prin care sum numit de A. S. R. Principessa Maria de Lusignan cu titlul de „Cava- leriă de önére al ordinului Regal „Me­lusine“ .

Reviă acum şi la valórea morală a „Au­tobiographie!“ melle.

Prima Recenssiune asupra acestei 0 - pere fu a ţ)iariului „Hesboiul“ din Bu­curesci, diD 26 Septembre 1896, dupé cum urmeză:

„Avem înaintea nostră o broşură volu- minosă, format 4, întitulată : „Aütobio- graphia mea,“ séu „Un Yoiagifl în timp de 70 anî“, prosă şi poesiă, cu 5 Illus- traţiuni fine şi pe copertă o illustraţiuue symbolicâ, representând vi0ţa omului în lume, (1826—1896), de d. Zacharia An- tinescu, Professor din Ploeşti.

Răsfoind eu atenţiă acestâ broşură— putem zice unica în felul ei la noi,— ne-am procurat într’adever câte-va mo­mente de disertaţie istorică şi literară ; câci drept vorbind, este o munoă de ti­tan d’a putea adnota di cu fji tóté eve­nimentele petrecute în viaţa unui om în restimpul de 70 de ani. In acéstá Bro­şură am dat preste multe evenimente po­litice petrecute atât în ţeră cât şi din­colo de graniţă, pe când Ţera românescă era călcată ori când şi de câtre ori-cine ; evenimente, cari aă fost date uitârii de mulţi, chiar de câtre contimporani şi ne­ştiute póte de generaţia actuală. Am dat şi preste multe Poesiî pline de accente patriotice dedicate Ţârei şi Armatei ro­mâne, etc. etc. cari multe din ele aă o adevărată valóre literară.

Aşa, ca amintire a unui Episod din 1848 în Transilvania, iată ce cetim la pagina 10-a:„Scânteia libertâţeî popórelor apăru în Paris şi incendiâ totă Europa. Acesta lu­mină electrică ajunse până la Orientul Europei şi electrizâ şi pe descendinţii lui Trajan din Dacia centrală.

„Se decisse a se ţine o adunare gene­rală a Românilor la Blaj în Transilvania, în câmpul numit al Libertăţii. Eraă preste 40,000 Români adunaţi, cu stindardele

- 17 -

naţionale: roşu, galben §i albastru, la oare le-au atârnat şi doué panglice cu culorile Imperiului : negru-galben.

Scopul Adunârei era spre a consulta poporul Român asupra unui Memoriu pen­tru drepturile naţiunei române, călcate în picidre de arroganţiî şi fanaticii urmaşi ai lui Atila, de Unguri.

„Adunării populare, care avu loc în primele zile ale lui Maiü, i se dete din partea Guvernului austriac o trupă ar­mată, sub comanda Generalului Schurter, spre asigurarea linişte!.—

„Ungurii turbasseră“ .„Studenţii maghiari din şcolele din

Aiud (Nagy-Enyed), făcusserâ cerere la Comandantul militar de la Blaj, ca sâ le permită a veni şi ei la Adunare, ne­greşit cu scop de a face contra manifes- taţiuni şi scandal, ameninţând câ ei tot vor veni, fiă-le permis sau nu.

„Atunci Generalul le trimisse vorbă, câ decă vor cuteza a veni, atunci nicî-un picior nu se va mai întorce la Aiud.— Studenţii se astemperară". —

Apoi urmdză descrierea Revoluţiuniî ungare din 1848 ; prima Adunare gene­rală la Braşov a Asociaţiunii transil­vane pentru literatura şi cultura popo­rului român; narraţiunea mai multor E- pisode din viaţa sea, cum şi descrierea unor evenimente din resboîul ruso-turco- român din 1877.—

Din parte-ne recomandam tuturor a- césta lucrare meritoria ; câci iată cum se exprimă însuşi Autorul în Prologul Câr- ţei sale :

„Este bine şi chiar o datorie morală „ca fie-care om sâ’şi facă o Dare de „semă de faptele sóle în vmeţă, lăsând

! „posterităţii o urmă despre existenţa sa i „în lume" ; şi apoi :

„Ca om am fost în contact cu diffe- „rite persóne ; am trecut prin multe cir­cumstanţe sociale; am participat la „multe evenimente şi am lucrat consciin- „cios în sphera mea pe cât mi-a fost „possibil; în descrierea ce fac însă, voiü „fi mai pre sus de persóne, orî-cine ar „fi ele ; voiü considera numai faptele „bunej salutarii, pentru care este lăsat „omul pe pământ“ .—

Broşura se compune din 40 cóle, are eincî IlustraţiunI, şi se vinde numai pe preţul de 6 lei. Doritorii se pot adresa cu Mandat poştal numai la Autor în Plcesci, strada Grădinari, No. 97.

** *

A doua Recensiune, fu cea promissă, dór neîndeplinită a pianului „Epoca“ din Bucurescî cu data 19 Nov. 1896, No. 308, după cum urmeză:

D. Zachariâ Antinescu, un venerabil veteran al Şcolei româneşti, Professor Iubit în Ploescî o viiieţă întregă, a pu­blicat un volum de memorie întitulat : „Autobiographia mea“ séü : „O călletoriă de 70 ania. E o publicaţiă interesantă din multe puncte de vedere, asupra că­reia îmi voiü face o deosebită plăcere sâ reviü mai pe larg într’o Cronică spe­cială. *

Dupé cum am publicat în „Autobio­graphia mea“, la 20 Iuliü 1889, am plecat la Paris cu Amicii mei D -n ii: Fraţi G. şi I. Alessiu; cu Amicul meü D-lü Pro­fessor C. Jennescu şi D-lü P. Ioneseu ca sâ visitez Exposiţiunea Universală. Descrierea acestui voiagiü interesant se începe de la pag. 206—236 a „Autobio- graphieî".

Cu acestă ocasiune am dorit sâ visitez şi Casa marelui Poet al Secolului al XIX-lea Victor Hugo, care prin mórtea sea, dupé opiniunea şi cererea Cetăţenilor Párisién! s’a immortalisat, priimind un Caracter sacru, cerând ca sâ deviă de atunci înainte Proprietatea Parisului.

Astă(]I acest Palat este devenit Museü şi Casă de pelerinagiü, deschisă în tóté pilléié de la 9 ore dimineţa până la 7 ore sóra. Museul este la Avenue Victor Hugo 124.

Acestă Casă mai ’nainte apparţinea ca proprietate a Alteţei Seile Regale, Mon- signîorul Guy de Lusignan, Principe şi unicul descendent al Regilor de odiniórá de Cypru, de Jerusalem şi Armenia, şi

* Celle l’alte Becensiuui vor urma în Ordine chronologicâ mai în josü.

33,816 2

- 18 -

actualmente (în urma morţii Augustei seile S09Ü) Mare Maestru al Ordimilor Re­gale, Ospitaliere şi Umanitare „Melusine“ şi „Sainte-Catherine du Mont-Sinai“ .

Acesta Augustă Familia acum locuesce la Yilla Lusignan 108. Avenue de Neuilly- Neuilly-Paris.

Cu ocasiunea mergerii melle la Paris, în (Jitia de 16 August 1889 am fost prii- mit în Audienţă cu multă graţiositate de A. S. R. dupé cum se póte vedea la pag. 220—226 a „Autobiographie! mele“ , offerindu-mi-se mai multe Suvenire prea interesante.—

Sciind câ la 25 Novembre, dupé Ca- lendarîul Gregorian, sâ serbeză cjiua S-tei

Ecaterina, Patrona Ordinului „SainteCa- therine-du-Mont-Sinaia—instituit în Anul 1063 dela Christ, dupé Regula Ordinului St. Yasilie cel Mare, de un Gentillom francez, numit Robert Sir de Lusignan, care fonda la Muntele Sinai un hospital dupé modelul celui de la St. Mormânt, care Ordinü s’a desfiinţat mai tărcjiii prin crudii Saracini, în lupta lor cu Creştinii— pe care acum Alteţa Sea Regală, Guy de Lusignan ’lü. reînviuâ în acest secol, în A- nul 1891, cu dreptul genealogic ce i păstreză Istoria, din Epoca Cruciaţilor, şi voind ai face o surpriză, i-am dedicat A. S. următorea Poemă, tradusă şi în limba franceză :

Alteţei Seile R egale, M onseigniorul GUY DE LUSIGNAN,

Om agiu, eu oeasiunea A niversarei

Patronéi O rdinului de Sainte-C atherine-du-M ont-S inai.

Acolo, unde-odată ardea în flamme rugul,Şi Iehova descinse pe Muntele Sinai,

Sâ dea pe doué Table lui Moisi Decalogul Pe care sâ’lu impună poporului1 spre traiă;

O voce ca de tunet,Cu fulgere prin vént, :

înfiora poporul,Cădind jos la pământ. .

Acolo, unde vocea rostise: „Eu sum Domnul! “— 0 candelă aprinsă ardea neîncetat

La un mormânt, de secolî, unde resida somnul Etern, şi fără visuri, precum fu destinat,

în el fu un thesaur,Odor nepreţuit;

Cu diamanţî, cu aur,Nu póte fi plătit.

în el fu îngropată frumseţea virginală, Nobleţea şi averea, sciinţî de Erudit;

Nâscută’n astă lume din viţa ei regală, Născută s’o admire şi simplul Eremit;

Acolo era corpul,Un corp divinisat

De angeli, sus pe munte De ei fu transportat.

- 1 9 -

Şi cine fu acesta Virgină şi Martiră,Ce ’nvinse în discuţii pe cinci-deci sapienţi,

Şi pe Pretorianii păgâni i convertiră La legea Christiană, făcendu-i mai prudenţi ?

Aü nu Ea, ’Catherina,Cu sufletul Ei pur,

Ce-aduse la Credinţă Pe toţi cei dimprejur ?— *

în Anul Măntuireî: trei sute doi spre cţece, Acéstá fiică piâ trăia în mod retras

în Urbea-Alexandria, nevrénd ca sâ se plece La ori-ce vanitate a lumeî ca un vas.

Şi Maximin tiranul La rotă-o condamnă

Să mdrâ; şi-al Ei suflet La certuri, sus, sburâ. **

L ’al Ei morment pioşiî fácéü pelerinare La sântele reliquii pe Muntele Sinai;

Şî-al Ei renume puse pe lume îadorare Mergând la Monastire ornată ca un Baiu

Dér însă Cruciaţii,Ai Crucii defensori,

Eroi ai legei sânte Făcu Sântei onori.—

în Anul una Miiă şi trei decimi şi şâse,Un Prinţ din Familiă, de sânge suveran,

înfiinţâ un Ordin ce el îhî proîectasse,Ca descendent Mustru al rasei Lusignan.

Şi-acesta era însuşi El, Bobért, braţ-de-fer,

Ce ascuţi cu-acésta Tot fend mortifer.

Dér în fatahd Secol, când braţid se- învinse,Ne mai putând sâ lupte cu erudit Saracinî;

Atunci câflu Emblema, şi faima ei se stinse De volbura uitării prin Secoliî străini.

Dér ori-ce faptă bună Bemâne ca un Phar,

Ce lurtdnézá ’n lume Un viitoriü Altar.

** *Acest Altar celebru, înalta Provedinţă

A decretat sâ fiă, O Prinţe, reservat

* Pierer’s Universal Lexicon. Band XVI. Altenburg 1843 pag. 62.'** Le grand Dictionaire historique. par M-re Louis Moreri. Prétre, Docteur en Theologie. Tome

II. Paris MDCGXXXII. pag. 630.

- ÖÖ -

Sâ ’lü reclădescî cu fală, cu antica credinţă,Ca Successor illustru al vechiului Regat.

Acesta-i splendid Ordin De Voi reínviuét,

Al Catherinei sânte Ce ’n secoli fu uitat.

Precum Lazar, Amicul lui Christ, odiniorâ Fu re’nviüét d’Acesta — fiind mort in mormânt;

Aşia şi Voi, O Prinţe, nu aţi lăsat sâ mdră Memoria Virginei: al Ei suvenir sânt;

Căci chiar tidpina Vostră Cu alte ei Vlăstâri

A fost lăsată ’n lume Spre ’nalte destinări.

Bine-voiţî dér, Prinţe, Ve rog cu reverinţă, A priimi Omagiul ce-un Cavaler loyal

In plina lui ardere depune cu credinţă,Ca un tribut Virtuţii: al Vostru ideal.

Şi-Ordimd Catherinei Şi-al E i re’nviăetoriă

ProUgă-i Ea, ca Sântă, în secoli viitori.

25 Nov. 1896 Ploiesci.

In „Vocea Prahovei“ tot d’odată, sâ publică urmă tó rele :

0 NOUĂ DISTINCŢIUNE.

Reproducem cu plăcere după ţ)iarîul „Democratul“ următorea noutate semni­ficativă :

La 25 Noembre 1895 s’a celebrat în Paris de câtre A. S. R. Principele Guy de Lusignan, Principe regal de Ierusalim, Cypru şi Armenia, aniversarea reîn- viüerií Ordinului cavaleresc, ospitalier gi umanitar „Sânta Ecaterina din Mun­tele Sinaiu, fondat în Palestina la Anul 1063 prin Robert Sir de Lusignan, în timpul primei Cruciade, care în Secolul al XYII-lea se stinse prin forţa cres­cândă a Saracinilor.

A. S. R. Principele Guy de Lusignan, ca descendent al Dinastiei illustrilor sei străbuni, în Anul 1891, reînviăâ acest Ordin salutariü pentru încoragiarea, pro- tegerea gi recompensarea laboréi a Ar­

telor, Sciinţelor, Litterilor, Agricultureî gi progressul Binelui umanităţii, gi în Anul trecut celebră în Villa sea din Paris aniversarea reínviüerei Ordinului.

Cu acesta ocasiune bătrânul nostru Concetăţen gi Professor onorific, D-lü Zacharia Antinescu dedică o Poemă A. S. R. Marelui Maestru, restauratorul a- cestuî Ordin antic gi sântu, pentru care fu onorat cu titlul de „Cavaler de Onóre al Ordinului S-tei Ecaterina din Mun­tele Sinai“, trimiţendu-î Diploma gi In- signiile (Crucea de Argint).

Felicităm pe mult-laboriosul nostru veteran, care la etatea de 70 Ani este încă activ, dând la lumină o importantă gi íolositóre carte întitulată: „Áütobio- graphia mea“ séü „Un voiagiü în timp de 70 Ani“ , din care póte a se folosi orî-cine, şi mai cu .semă „Tinerimea“, din esperienţa descrisă în mai mult de o jumătate Secol, gi pe care gî-o póte ori cine procura cu preţul de 5 Lei, în loc de 6 (preţul anterior) numai de la Autorul din Ploiesci, prin Mandat postai.

21

ORDRE DES CHEVALIERS DE SAINTE-CATHERINE DU MONT-SINAI.Fondé en Palestine /'An. 1063 par. Robert Sire de Lusignan.

KT O U 8

&UY IDE XIT7SIGKTA3NT

Prime Royal de Jerusalem, de Chipre et d’ Armenie, Grand Maître de V Ordre Chevaleresque de Sainte-Catherine du Mont-Sinai.

Appréciant les Mérites, Vertus et Tallents de Monsieur Zacharia Antinescu, et désirant lui donner une marque particuliére de Notre Estime et de Notre Satisfaction, lui avons conferó et conferons par le prósent Brevet et de par les Droits que Nous tenons de

Nos Ancétres, le Titre et les Insignes de Chevalier, de l’Ordre Royal, Hospitalier et Hu- manitaire de Sainte-Catherine du Mont-Sinai, dans l’espoire qu’ // sera fidéle aux devoirs imposós par ce Titre et ces Insignes, et que résume l’antique Devise de T Ordre: „POUR BAILLER SA FOI".

Donné á Neuilly-Paris en la Yille de Lusignan, le 29 Novembre 1896, et inscrit au Livre d’ Or, sous le No. BIO.

Marca Casei Re­

gale de Lusignan

Crucea St. Cathe­

rine cu Coronă

Le Chancelier LODOIS LA TASTE

Le grand Maîtrem.G U Y

Marca Casei Re­

gale de Lusignan.

Ca §i în Anul 188B, am simţit o mare bucuria când prea iubitul meü fiú mai mare, Victor, actualmente Preşedinte de Romanaţî la Tribunalul din Caracal, mi-a trimis Thesa sa de Licenţă în Drept, în­soţită de o Epistolă, (Vecji pag. 171—172 din „Autobiographia mea“ ) asemenea şi acum, prea iubitul meü liü Haralambie, ’mî trimise Epistola împreună cu Thesa sea d,e Licenţă în Drept, care tratâză despre Testament în Dreptul Roman şi Român, precum urmeză :

Brăila 21 Nov. 1896.

Sărut mâna, dragă Tată!

Prin presenta Epistolă, de şi cam tárcjiü, confirm celle spuse în Telegrama mea de la Novembre curent, plin de bucuria, câ dupe atâtea lupte grele cu miseriile viueţii, am reuşit a ajunge acolo, unde trebue sâ ajungă toţi, cari aü un Ideal.

Am întîmpinat multe în timpul Anilor

mei de studii, voiü întâmpina póte şi mai multe în cursul Carierei melle, totuşi cre4, câ le voiű putea suporta şi învinge pe tóté, fiind încoragiat câ mi-am făcut ultima detoriă, aceia de a avea un titlu ce se cere unui om în Secolul în care trăim, făcând tot d’odată şi bucuriă pă­rinţilor, cari aşteptă ca fiii lor sâ nu fiă mai pre jos decât dânşii.

Mâne vei priimi Tesa mea. Aştept sâ’mi respumji şi D -ta ; până atunci te rog priimesce îmbrăţişeri şi sărutări fi­liale.

HARALAMBIE -

Trimiţând câteva Exemplare din „Au- tobiographia meau Illustruluî Preşedinte al Academiei regale din Chieti „La Stella d’ Italia“ Rafaelje Tarantelli, pentru D-sea şi Biblioteci, me onora cu o Re- censiune asupra Operei melle menţio­nate, publicata în Diariul italian „lato-

— 22 —

ni©** ce appare în Vasto, trimiţendu-mi două Exemplare, dintre care unul Fam trimis scumpului şi eruditului meü Amic D. Michail Strajan, Profesor lyceal în Craiova, bine-cunoscător al litterătureî italiene.

Intr’una din rjille, prin factorul postai, am priimit din Craiova 2 Exemplare din Piaríul „Currierul Olteniei“ din 17 Fe- brtiârifi acelaşi Anü, prin amabilitatea bunului meu Amic sus-menţionat, co- pringend urmatórele :

ZACHARIA ANTINESCU.

Sa, fii septuagenar şi încă în totă vi- górea, şi în acest şir de Ani sâ fi trăit o viaţă senină, plină de emoţiuni şi sen­timente nobile, încoronată de fructele unei generöse activităţi, de virtuţi, de fapte bune, şi forte puţin turburată de nenorocirile sorţii, care cércá pe ori-ce muritor: iată o viueţă care se apropie de Ideal. Si imaginea acestei vuieţi o găsim în „ Autobiographia“ d-lui Zacharia An- tinescu, vechiü Professor pensionar din Ploeşti.

Credem a face o plăcere Cititorilor, şi mal ales numeroşilor amici, cunoscuţi ai d-luî Antinescu, comunicându-le critica şi aprecierile făcute de Jurnalul italian „Istonio“ ultimei sale scrieri întitulate:

„AUTOBIOGRAPHIA MEA“Séű „Un voiagiü ín timp de 70 de Ani“ . —

Protă şi Poesid.— Ca 5 IHustrap'uni. —Ploesci. Stabilimentul grafic „Progresul“ 1896.

„Acesta carte—zice Autorul italian— care palpită de şepte-zeci de ani de o generosă vieţâ a Patriotului şi Scriito­rului român, Professorul Zacharia Anti­nescu, decorat între benemeritaţi pentru Instrucţiunea şi Educaţiunea tinerimeî, póte fi privit ca un Monument.

„Cartea are pe eleganta sa Copertă o vignetă symbolică, şi e precessă de Por­tretul prin excelinţă simpatic al Auto­

rului. Ea e închinată: Fiilor Gintei la­tine ;—Martirilor pentru libertate;—Alină- torilor suferinţelor umane;—şi -lncoragîa- torilor literatureî romane,—ca omagiü pro­fund.

„Acöstä dedicaţiune exprimă întreagă inima Autorului, care a iubit atât de mult Italia; pe Martirii ţerei sale, cu cari a împărtăşit durerea şi gloria; care adoră omenirea suferindă şi voeşte tri- umphul Românismului în ţera sa natală.

Martor şi părtaşi al celor mai mari e- venimente ale Patriei sale; Martor al triumphuluî ideilor liberale şi umanitare din alte ţări; în relaţiune cu omenii mari de pretutindeni,—Autorul pe 300 de pagine ale volumului séü, ne dâ, cu o sinceră Iubire de adevăr, icóna vieţei sale, demnă de a servi ca model gene- raţiunilor tinere. De la el se póte învăţa mult. Şi toţi ar trebui sâ citescă ultima sea Carte, cunoscută deja nu numai în Transilvania şi România, ci şi în Spania Portugalia, Francia şi în iubita nostră Italia.

Zacharia Anlinescu are un mare nu­măr de Amici pretutindeni, şi în Italia este iubit de mulţi.—

In Anul trecut, când un număr de De­putaţi şi Senatori italieni, după Con- gressul de la Pesta, se duseră în Ro­mânia şi trecură prin Ploiesci, la 20 Sep­tembrie, venerabilul patriot Antinescu îi salutâ cu un Cântec pronunţat în pre- senţa lor şi apoi tipărit în Jurnalele din România, care-i procură multă simpatie în Ţera nostră.

Onorabilul Senator Augusto Pieran- toni, prea iubitul nostru Amic, avu oca- siunea de a’lü cunoşte şi de a’lü lăuda cu entusiasm.

Lui Zacharia Antinescu, Amicul Italiei, lui, care tot-d’auna şi-a exprimat bucuria sa pentru ori-ce faptă frumosă, folosi- tóre şi patriotică, cu pericolul vieţei, în timpuri grele ale independinţei române, îi trimitem salutarea amicilor Abruzezi, a acestui ţinut, care-1 cunoşte şi-l iu- beşce.

Fiă ca „Autobiografia“ sâ mărescă puterea spiritului generos al fiilor lui

- 23 —

Traian, şi sâ servésca de exemplu pen­tru mulţi, cari voeso binele poporului“ 1).

Rafaellé Tarantelli.Chieti 30 Ianuarie, 1897.

Intre scumpii fraţi italieni Savanţi şi mari Litteratori, cârora le-am trimis ca suvenir câte un Exemplar din „Auto- biographia mea“ este şi illustrul Preşe­dinte al Societăţii umanitară : „ Unione Umanitaria internationale : Edmondo Do- zin“ din Neapole, care avu gentileţa de a publica la Adressa mea în publica- ţiunea mensuală din Florenza, întitulată: „Religione e Patria“ din 17 Sept. 1894, despre care am menţionat şi în „Auto- biographia mea“, următorele strophe su­blime :

Public acestă Poesiă în original, pen­tru melodiósele accente alle limbei ita­liene, care înalţă mintea la sublimitate numai auţjindu-le séü citindu-le :

P A S S A T O.Al Rumeno poéta Zaccaria Antinescu.

Omaggio d'amicizia.

Laggiu, lontan, de l’ampio mare il gemito Si perde ne l’azzura solitudine;Sovra l’onda scintillanoVaghi i riflessi de la luce tremulaD ’un plenilunio argenteo.

E tra’l verde fogliame Vaura mormora Mesto linguaggio di parole mistîche;Baci d’amor fuggevoliDa la diente riviera al mite palpitoDi maggio, i fiori esalano.

Cosi, fra quesVebbrezze ehe sorridono, La voluttâ sognai e il dolce fremito D’un primo amdre timido;Cosi, la lotta di sorrisi e lacrime Provai nel cuor dolcissima.... i)

i) Venerabilul Autor al „Autobiographie!“, sper că nu ’mi va lua în nume de réü, dacă traducând acâstă elogiósá Dare de sâmă, nu m’am ţinut strâns de textul mult eruditului Autor Italian, ci am preferit o traducere li­beră. '

M. Strajanu.

Ma nel cupo segreto di quesV anima Dove aUor germogliava il fiore candido De l’innocenza teiera,Oggi e tina spina che il dolor fortificaţ E lento, inesorabüe,

Come, înfocata lava, il denso turbine Passb dei trişti eventi ed una lugubre Storia tessendo, misero Han reso il cor e quali nembi premono La mente malinconica.

Laggiu, lontano, del vasto mare il gemito Si perde ne Vazzurra solitudine;Sovra l’onda scintillanoVaghi i riflessi de la luce tremulaD ’un plenihtnio argenteo.

Edmondo Dozin.

IV.

Îndată dupé appariţiunea de sub pressă a voluminósei melle Opere

litterare şi istorice, întitulată: „Auto- biograpbia mea“ , séü, „Un voiagiü în

timpü de 70 Ani", m’am simţit détoriü a aduce Omagiele melle profunde, Au­gustei familii Regale, prin trimiterea a patru Exemplare, frumos legate şi puse câte doué în câte o cutia lucrată artistic cu Monogrammele respective aurite, pen­tru Majestâţile Lor Regele şi Regina, şi în a doua cutia assemenea pentru Alte­ţele Lor Regale, Principii moştenitori ai Tronului României, adresându-le cu câte o respectuosă Adressă prin Şeful Casei militare Regale, General Vlădescu, (Auguştii noştri Principi fiind absenţi atunci în străinătate) lipsindu’mi feri­cirea de a depune însu’mî în personă Operile melle, din causă de maladiă.

Cu Data din 17 Decembre 1896 am priimit următorea Epistolă :

CASA M. S. REGELUIDomnul meu!

Supuind M. S. Regelui lucrarea D-v. ce ’mi aţi trimis în acest scop ; Majes-

— 24 —

tatea Sea a biae voit a mé însărcina sâ I Yé transmit expressiunea înaltelor Seile | mulţumiri, pentru acesta amabilă aten­ţiune, şi profit de acostă ocasiune spre a Yé offeri, Domnul meu, încredinţarea prea osebitei melle consideraţiunî.

General Vlădescu —r-

După réíntórcerea din străinătate a Alteţelor lor Ilegale, Principii moşteni­tori : Principele Ferdinand şi Principessa Maria, cărora, dupé cura menţionez mai sus, le-am trimis două Exemplare din Opera mea „Autobiographia mea“ am priimit următorea Epistolă :

CAISA Â. Si R. PRINCIPELUI ROMÂNIEICotroceni 5 Aprilie 97

Domnul m m !

Am onóre a yé informa, câ lucrarea D-v. întitulată: „Autobiographia mea“ este adevărat câ s’a predat prin Cance­laria Palatului Regal la Palatul Cotroceni pe timpul absenţei Alteţei Sélle Regale;

, décá nu v ’am răspuns immediat, causa a fost câ nu s’a putut remitte Alteţei Sélle Regale de cât acum când s’a re­întors în Ţerră.

Acéstá însărcinare fiind astăcji înde­plinită, mă grăbesc a vă informa, câ Alteţa Sea Regală Principele a prii­mit Cartea Domniei-Yóstre, cu un viü interes, însărcinându-mă în acelaşi timp de â Yé adressa viüile Séle mulţumiri pentru buna D-v. atenţiune.

Priimiţi, Yă rog, Domne! meii, assigu- rarea prea osebitei melle consideraţiunî.

Maestrul Curţii Princiare

Genera/ Robescu —

La 10/22 Iuliü Alteţa Sea Regală Prin­cipessa Maria a României, serbăză Ani­versarea Sea onomastică.

In acest An 1897 să afla la Sinaia şi Augusta Sea Mamă: Maria, Marea Du- cessa de; Coburg-Gotha.

Ambele Auguste, Mama şi Fiia, cu a- celaşî Nume, ’şl sărbau Aniversarea ono­mastică, la Castelul Peleş, în millióéul Munţilor noştriî veriji şi romantici, în- congîurate de Augusta familiă Regală a scumpei nóstre Patrii.

Fiind o serbare splendidă, şi dorind a saluta acea (Ji fericită, onomastică, şi a’mi esprima bucuria pentru însănăto­şirea Principelui Ferdinand, am adressat Augustelor sărbătorite următorele mo­deste strophe :

Natura astăcfl frumos lucesce,Peleşiul mândru se veselesce De doué scumpe Aniversări;

Şi ’n fericire, în bucuria,Abundă falnic, Mamă şi Fiiâ,Ce dete Ceriul sântei Salvări.—

Iar eu ferice, cu umilinţă Dau mulţumire la Provedinţă Câ Fiiul Ţârrei e între vi u i;

Şi-aduc omagiul l’Aniversare,Mamei şi Fiicei, cu Nume mare,Şi gloriósei Lor Dinastii.

Z. A.

A doua <p am priimit de la Castelul Peleşiii următorea Telegrammá:

ZACHARIA ANTINESCUProfesor-onorific.

Sum însărcinată a vă aduce viüile mul­ţumiri alle Alteţei Sélle Regale, pentru simţimentele atât de frumos esprimate.

Marié ŰTeoíanu ~

Aflând câ a venit în Bucuresci marele savant şi orientalist Italian: Angelo de Gubernatis, care este un mare Philo- Român, Amic intim al marelui istoric şi Professor universitar, fost Ministru, şi Preşedinte de onóre al Ligeî culturale D-lü Yasilie A. Urechiă, am adressat Redacţiunei „Democratului“ din Ploiesci şi a „Universului" din Bucuresci, spre publicare, câteva strophe la Adressa iu­bitului confrate şi noü óspe venit la noi, ca dedicaţiune, sub titlu „Un Salut de bună venire“ .

— 25 —

Neobositul Redactor şi Proprietar al pianului „Universul“ , ’mi trimite urmă- tórea carte poştală cu Data 27 Febr. 1897, după ce a publicat Poesia urmă- tóre în „Universul illustrat“ :

Bucuresci 27/2 1897.

D-luî Zacharia AntineşcuFloîesă.

Vâ îngciinţâm câ Poezia D-v. „ Un Salut de bună venire" s’a publicat în nu­mărul de a<Ji al „Universului Ilustrat“ pe care vi 1’am §i trimis sub bandă. De asemenea am presentat gi D-luî Guber- natis versurile D-v, pentru care ve mul­ţumeşte forte mult. Primiţi salutările mele.

Cu stimăLuigi Cazzavillan.

DN SALUT DE BUNĂ-VENIRE.

Dedicaţiune marelui Savant şi Orientalist Italian ANGELO de GÜBERNATIS.

De lângă Capitoliü, de la a nóstrá Mamă, Când câte-odat’ appare pe ceriul Românesc

Câte o stea splendidă, atuncea ea ne chiamă Pe noi, şi toţi Românii cu drag ei o privesc,

Şi astă-cji, zi ferice, când un Savant ca tine La Istru tu venit’-ai sâ ’ţî vecii pe ai téi fraţi,

Al României sóre lucesce mult mai bine,Şi toţi Românii saltă de tine încântaţi.

Şi eü, septuagenariul, cu ânima mea jună, De şi ’sü bătrân acuma şi părul ’mi-a albit;

’Ţi-aduc al meü omagiu pătruns de voe bună, Şi-un dar de suvenire, urând: „Bine-ai venit" !

Z a ch a ria A n tin e şcu

Ploescî, 22 Febr. 1897.

Fiind câ este vorba de „ Universul“ las a se publica aici gi Recensiunea ce s’a publicat în „Universul literar“ asupra „Autobiographieî mele“ sub titlul:

AUTOBIOGRAFIA MBA.

Acesta este titlul unei Opere de valóre, scrisă de septuagenarul Professor din Plo- egtî, d. Zacharia Antineşcu.

Ir acostă Carte, pe care Autorul o mai intitulézá: Un voiagiă în timp de 70 de Ani, găsim multe evenimente petrecute atât la noi în ţâră cât gi în străinătate, gi ea póte fi. considerată, cu drept cuvînt, ca o muncă titanică, câci nu este uşor lucru sâ notezi tóté evenimentele petrecute în viiiăţa unui Om în timp de 70 de Ani.

Afară de acesta „ Autobiographia meau mai coprinde gi o mulţime de Poesiî de­dicate Ţârei gi Armatei române, care sunt pline de sentimentele cele mai patriotice.

Nu putem termina de cât făcând a- ceiaşî cugetare pe care o face gi d. An- tinescu în Prologul Cârţeî sâle, câ ar fi bine gi chiar o dătorie pentru ori-care Om de a face o Dare de sâmă de faptele petrecute în viiiâţa sa, câci ast-fel aceste Cârţi ar fi nişte adevărate Monumente istorice, care ar fi de mare folos pos- teritâţei.

Tóté piarele străine aü tăcut forte bune Recensiuni Operei d-luî Antineşcu gi mai ales piarele italiane aü sacrificat colóne întregi în care aduc Elogiuri bătrânului Profesor ploegtean.

Cartea se vinde pe preţul mic de 6 lei

Unui filo-Român, Professor de la Fa­cultatea din Leipzig (Lipsea) Dr. Gustav Weigand, care are mai mulţi tineri Ro* mâni ca Elevi, pe care-i iubesce pentru qualitâţile lor frumóse, gi care aü făcut un voíagiü în Transylvania spre a cu- nósce Ţârra gi locuitorii ei, din punctul de vedere sciinţific, am avut plăcerea de a-I trimite „Autobiographia mea" ca Su­venir din parte’mî.Ca răspuns, prin cartea sea poştală din 17 Marte 1897 : ’mî mul- ţumesce pentru amicalele urâri, însoţite cu alle Elevilor sâî, pentru onomastica sea gi pentru amabila trimitere a Operii melle, care a fost citită, privind în vieţa mea cu interes. Mă rogă sá-lü scusü câ nu a putut a ’mi răspunde mai ’nainte,

— 26 —

fiind forte grămădit tocmai acum cu Differite lucrări; preste3—4 Ani speră, rjice D-sea, a ve face cunoscinţa D-tale personală în Ploi es ci.

Salutări de înaltă stimă.Gustav Weigand.

Iată şi originalul:Leipzig 17|III 1997.

Sehr verehrter H err!

Empfangen Sie meinen herzlichen Dank für Ihre freundlichen Glückwünsche, so­wie für die liebenswürdige Uibei'sendung Ihres Werkes, das uns ja so manchen interessanten Einblick in Ihr Leben thun lässt. Verzeihen Sie, dass ich nicht eher geantwortet habe, aber ich bin mit Ar­beiten aller Art geradezu überhäuft. In 3 bis 4 Iahren hoffe ich Ihre persön­liche Bekantschaft in Ploiest zu machen.

Mit hochachtungsvollen Grusse.Gustav Weigand.

In luna Eebruariü 1897, am priimit din Lisabona (Portugalia) urmatórea A- dressă şi Statutele Societăţii Geogra- phice cu Diploma:

MarcaSocietăţii

Société de Geographie de LisbonneLisabonre, le 9 Mara 1897.

Monsieur!

Nous avons l’honneur de vous envoyer le diplome que constate votre nomina- tion de

MEMBRE CORRESPONDANT.La Société espére, Monsieur, qu’en ac-

ceptant ce titre comme un hommage rendű â votre mérite, vous voudrez bien lui accorder votre bienveillant concours, soit en collaborant â ses publications et â ses recherches, soit en contribuant â enrichir sa bibliothéque et ses collections.

Veuillez agréer, Monsieur, l’expression de nos sentiments Ies plus distingués.

Pour la direction Le Secrétaire génére!

Luciano Cordeiro.

A M. Zacharia Antinescu.

A S O C I A D A D E DE G E O G R A P H I A .XiISBO A

ELEGEN

SOCIO C O R R E SP O N D E N T E .

0 Ill-m° e Ex-m0 Snr. Zacharia Antinescu.em sessáo de 1 de Fevreiro de 1897.

O PresidenteFrancisco Jvapuin Fermin dramaral j

Os SecretariosC. Cordain Nedescifrabil j

Reg. sob No. 2785!*JlL,l!ii'UÜ{lllLiüiUlMlUL,liJIUlUlül|iüin|i,ll|,|i||i|iiill>i|>llil|i|ii*i|a"iifiiiiiHi!iiiiiiiiiiiiiiiiiMijjiiiiiiiiiii|ii|iinLl|ii|i«ii|lllllll,lli,ll,ll,,>IIIMI'

— 27 —

In 12 Marte 1897, s’a despărţit din m ijlocu l nostru un bun cetâţen, Amicul nostru, George Ionescu, la a căruia în­

mormântare rară în Oraşîul nostru, am ! dedicat următorea Elegiă la mormântul séü :

LA MORMÂNTUL LUI GEORGS 1011«

Sus pe bolta azuria într’o nópte—apropiată,Un splendid astru se stinse cu încetul lâncede,nd,

Şi d’asupra Urbei nbstre fenomenul de-odatâ Dispăru, într’o secundă, nici o urmă mai lăsând.

Trist eram, vedţend acesta: o fatală prevestire,Pentru sorta Urbei nbstre nesciind ce este scris:

Şi n’avém o consolare spre urgenta’mi liniscire,Dér... deştept eü véd acuma c’acest semn a fost un vis.—

Vis e şi viiUţa nostrâ ce gustăm în astă lume!Când din somn rne deşteptassem sufletul mi s’a ’ntristat,Aflând că pe patul morţii se stingea un nobil nume,

Al lui George Ionescu, om iubit şi respectat:

Om de inimă ş’onore, dér crescut în suferinţă,Şi născut în modest scutec, din poporul suveran ;

El prin munca sea onestă şi prin buna sea credinţă Se ’nalţâ la ’naltâ trâptă ca un erednie Cetăţen.

El şi-aicî nu era mândru; ura orî-ce falşitate,Pentru faptele lui bune nu erq, lăudăros;

El avea prudenţă mare şi sciea într’o dreptate ;Căci ori-ce fanfaron mândru tot d’auna cade jos.

Cetăţen constant în fapte pentru Ţbră şi Cetate;Sogiü doios, părinte nobil, Amic sincer ne’ntrecut;

Stâlp puternic cu Comercml; amator de libertate,Şi Protector studenţimei, el devisa şi-a avut.

Décá ’n lume omenirea Var conduce p’astă caile;Dâcă Urbea plină ’n doliu imitare-ar p’acest Om,

Tot creştinul cu simţire n’ar trăi în plâns şi jale, Fie-care fiü al Urbei ar fi prudent econom.

** *ţlecimele de corone simt symbol de nemurire

Pentru tine, Fericite, ce ’ţi ornézá drumul téü;Priimesce drept Coronă o lacrimă de iubire

Betrănescă, tu Amice, care pleci la Damneiţeiî,

Zacharia Antinescu.Ploîescî, 12 Martie 1897.

— 28

V .

f iind în relaţiunî intime încă din Anul 1892 cu inult regretatul Gri- gore Th. Ilrătianu, Preşedintele Ligei culturale şi al Comitetului central exe­

cutiv, după cum se póte vedea în „Au- tobiographia mea“ la pag. 159—160, am dorit a face o offrandă în folosul „Ligei“ cu o quantitate de Exemplare din Opera sus-menţionată, appărută de curénd, şi ’mî am esprimat acesta dorinţă către Presidenţia Ligei centrale din Bucuresci, la care am priimit răspunsul ce urmăză :

L I S A Bucuresci 26 Marte 1897pentru unitatea culturală a *>• Siratta Nouă. 6

tuturor Românilor.Comitetul central executiv.

Domnule Antinescu!

Priimind Scrisórea D-v. din 25 Marte 1897, mé grăbesc a vă răspunde, şi a vă ruga, ca Exemplarele ce voiţi a dărui differitelor Secţiuni alle Ligei culturale din meritósa D-v. lucrare, sâ bine voiţi a le adresa Comitetului Central al Ligei, care ’şi va face o deosebită plăcere a le trimite la differitele Secţiuni şi Biblio- tbeci publice din Ţărrile subjugate.

Priimiţi etc.S. Perieţeanu-BuzSă ~

La 7I1;, Aprilie 1897 am răspuns D-lui Preşedinte următărele :

Domnule Preşedinte!

Relativ la desluşirile ce a’ţi bine-voit a’mi comunica prin stimata D-v. Epistolă din 26 Marte a. c. am onăre a vă face cunoscut, ca astăzi am depus deocam­dată la Poştă 30 Exemplare din vAuto- biographia mea“ în valăre de 180 Lei, în favórea Ligei nóstre.

Ca curiositate vă anunşih, câ am avut o plăcută surprisă prin visita păstoriuluî George Cârţan, care m'a căutat înadins. I-am offerit şi lui un Exemplar din Opera

mea, şi . . pe care l’a priimit cu mare dragoste.

El este ahtiat de a visita şi pe fraţii noştri Spanioli şi Portugezi în Ţărrile lor, precum a visitat Roma, Parisul şi alte locuri. I-am urat sâ pătă a-şi în­deplini laudabila lui dorinţă.

Priimiţi etc.Z . Antinescu.

Săra de Duminecă 23 Marte 1897, a fost în Ploiesci în adevăr o sărbătăre adevărat archeologică, în Sala theatrului de la Grand-Otel, ţinând o Conferinţă forte interesantă neobositul Professor universitar şi distins Archeolog, D-lü Grigore G. Tocilescu în folosul copiilor săraci din Ploiesci şi Judeţul Prahova.

Reproduc după ţ)iarlul „Epoca" din 29 Marte 1897, Descrierea făcută şi pu­blicată asupra Conferinţei întitulată : „Monumentele Ini Tralan la Dunărea de jos“ , care fu frenetic aplaudată:

MONUMENTELE LUI TRAIANla

DUNĂREA DE JOSConferinţă de d. C S -r. Gr. T o c i l e s c u

Duminecă 23 Mart« a. c. d. Gr. G- Tocilescu sosind în Ploiesci la ora 5 p- m., a fost întâmpinat la Gară de Profe­sorii liceului şi de Institutori, în cap cu eminentul director al liceului d. N. Cra- peleanu, cari salutară de bună venire pe sePVantul profesor universitariü.

Săra la ora 9 Sala teatrului de la „Grand-Hotel“ era plină de un public ales, care venise să asculte Conferinţa ce Arheologul nostru a ţinut-o în folosul copiilor săraci din Ploiesci şi Judeţul Prahova.

Pe scenă, la drăpta şi la stânga, erau aşezate pe câte un suport modelurile în gips ale monumentelor restaurate, Tro- paeum Trajani şi Mausoleul de la Adam- Klissi, Iar la mijloc o minunată statuă a lui Traian lucrată tot în gips.

Distinsul conferenţiar e priimit în a- plausele auditorului.

D. Tocilescu saluta cu cuvinte mig- eătore pe concetăţenii Oraşului säü natal, unde acum 40 de ani mergea la gcolă cu cărticica la subţioră §i arăta cât de mare mulţumire sufletescă simte în sufletul séü, când vede aiji dinaintea sa gi pe unul din vechii séí dascăli, pe bătrânul Antinescu, care ’l a învăţat buchele du- cendu-i degetul pe nisip.

Intrând în desvoltarea subiectului, con­ferenţiarul pune în evidenţă mai íntíiü înaltele calităţi ale împăratului Traian, care n’a fost numai cel mai mare ge­neral din câţi aü suit treptele tronului Imperiului roman, dar gi cel mai bun gi însemnat Organisator. El este acela care cel d’întîiii a cugetat câ Statul are da­torii părintegti câtre cetăţeni, câ el trebue să îngrijescă de cregterea gi instruirea copiilor săraci, câci numai ast-fel acegtia devenind mari, aü se apere cu vitejia Patria ca pe o mamă a lor ce ’i a crescut.

D-lü Tocilescu arată cum augustul îm ­părat prin instituţiunile sale elementare, pe de o parte a uşurat sorta micilor plu­gari cărora le împrumuta bani pe ga­ranţie ipotecară, iar procentele acestor bani le consacra creşterii gi învăţăturii copiilor: minunată combinaţiune a in­stitutului de credit fonciar cu instituţiu­nile de asistenţă publică.

După aceea descrie în mod plastic gi atrăgător localitatea Adam-Klissi cu rui­nele sóle: Cetatea gi cele doué Monu­mente. Relateză pe scurt istoricul săpă­turilor şi apoi expune amănunţit partea architectonică, sculpturală, istorică gi ar­tistică a trofeului ridicat de Traian pen­tru eternisarea cucerirei Daciei. Explică cum existenţa unui atare Monument în acea localitate pentru o bătălie ce a tre­buit să dea acolo Traian cu Dacii gi cum conclusiunile sale deja depuse în opera tipărită, aü fost pe deplin confirmate prin descoperirea recentă a unui al doilea mo­nument—numai la 200 pagi mai departe de cel d’íntíiü, adica a Mausoleului.

Descrie gi acest Monument în tóté păr­ţile sale restaurate gi comenteză inscrip- ţiunea ce conţine dedicaţia lui Traian câtre vitejii barbaţî cari aü murit pentru Patrie gi lungile liste de soldaţi periţi

în luptă gi înşiraţi după ordinea corpu­rilor de armată din care fáceaü parte: pretoriani, legionari, auxiliari.

Mai dovedeşte pe consideraţiuni de natură epigrafică gi artistică, câ raor- mîntul e înălţat o dată cu trofeul, câ ambele sunt datorite vestitului architect Apolodor de la Damasc gi aü fost lu­crate cu braţe ostăşeşti.

Conchifjénd, d. Tocilescu scote în re­lief însemnătatea ambelor monumente atât pentm istoria artei în genere, cât gi pentru istoria nemului românesc în parte: Monumentul triumfal e actul de naştere al naţionalităţii române, docu­mentul monumental al origine! sale is­torice ; Mausoleul e actul de înmormîn- tare al eroilor cari ’gi aü vărsat sîngele p*ntru patria nostră. Şi u d u I gi altul aü fost redobîndite o dată cu Dobrogea prin vitejia soldatului român la Plevna, Smâr- dan gi Griviţa.

Se întrebă apoi: unde sunt Monumen­tele commemorative ale Eroilor picaţi în răsboîul pentru independenţă ? Salută ca un semn bun şi ca exemplu vrednic de imitat iniţiativa Pioieştenilor de a fi ri­dicat un monument batalionului al 2-lea de vânători, care a dat ultimul asalt de la Griviţa gi a scăpat cinstea ^illex de 80 August 1876. De aceea d. Tocilescu închină oraşului séü natal Plolesci celle doué monumente traianice, care împreună cu monumentul vânătorilor picaţi la Gri­viţa, vor putea da imaginea exactă a ideiei de patrie, care nu este de cât pre­ţuirea moştenirii din trecut cu voinţa de a face ca acestă moştenire să crescă în present gi s’o transmită viitorului.

Trecutul, termină Conferenţiarul, îl vom avea viü în celle doué monumente tra­ianice, presentul în monumentul bata­lionului II de vânători.

Aga crescuţi Românii nu vor străluci numai cu mintea lor ageră, dar gi cu braţul gi la trebuinţă vor şti sa lupte ca legionarii lui Traian gi ca eroii de la Griviţa.

După terminarea conferinţii ce a fost dese ori acoperită de aplausele asisten­ţilor, a urmat proiecţiunile fotografice, mai bine de 100.

— 30 —

Corpul profesoral a ţinut sâ ’şi mani­feste simpatiile sale pentru distinsul con­ferenţiar, oferindu-î un banchet care s’a terminat la ora 3 dimineţa. Numerose toasturi aii fost ridicate în sănătatea d-luî Tocilescu, domnind în tot timpul banchetului cea mai mare cordialitate şi veselie.

Sera de 23 Martie 1897 va rămânea adânc întipărită în mintea tuturor.

, După terminarea Conferinţei fostul dis­tins Elev şi bătrânul séü Dascăl de o- dinioră, să îmbrăţişară cu multă dragoste, cel din urmă bucurându-se din suflet, câ are înaintea sea pe savantul sâu Elev, care şciă lega pe numerosul Auditoriu, cu simpatica sea elocinţă şi cu isvorul sâu savaDt archeologic, preste 2 ore în cea mai religiosă tăcere şi atenţiune;

piarîul din Bucurescl întitulat „Foia pentru toţi“ din 28 Main 1897 No. 21 şi „Tribuna“ din Sibiü de* la 18/25 Iuliü acelaşi An, ne face Onórea cu câte o Be- censiune asupra Operei melle „A utobio- graphia mea“ séü, „Un voiagiă în timp de 70 Ani“ , pe care le publicăm, una după alta şi pentru care mulţumim cu rectinoscinţă On. Bedacţiunî respective, fiind forte măgulitore pentru bătrânul meü condeiu, care la etatea mea de 70 Ani, scrie încă cu vivacitatea tinereţii.

Tată-le :

Am priimit la Bedacţiă un frumos vo­lum întitulat „Autobiographie/, meau, séü, „ Un voiagni în timp de 70 Âniu,—Prosă şi Poesiă—cu 5 Illustraţiuni—de D-l Za- cbaria Antinescu, Professor onorific din Ploiesci.

D-l Antinescu este un veteran al con­deiului.

D -sea a mai publicat cârţi, dér acésta din urmă are un interes deosebit, câcl în ea se află schiţate tóté evenimentele şi mari şi mai puţin importante alle răs­timpului de 70 Ani, care e versta Au­torului.

Ne facem o plăcere a recomanda acéstá Carte atât pentru ek e o înregistrare de fapte, care e tot-d’auna folositóre, cât şi

— mai cu osebire — pentru câ din tóté reiese acel simţiment de patriotism, de iubire de ce e alü nostru, aşîa de rar acum. —

Noi urâm veteranului Professor şi Poet sâ mai trăiască ca să ne dea şi un Su- plement alü căllătorieî séle de până acum.

Cartea se află de venerare numai la Autor şi costă 5 Lei (în loc de 6). Se póte pro­cura prin Mandat poştal —

„Foia pentru toţi“ No. 21, din 28 Maiü Í897] "

„ T R I B U N A “ L I T E R A R A “.

ZACHARIA ANTINESCU.—„Autobiographia mea“ saü „Un voíagiű în

timp de 70 de ani“ . Prosă şi Pofsiâ. 1826—1896. Cu 5 Illustraţiuni. Ploeşti. Stabili­

mentul grafie „Progresul. 1896. —

Sub titlul de mai sus primim spre Be- ceDsiune o carte, cum rar, de tot rar, se ivesce în literatura nostră.

Sâ scrii o Autobiographiâ şi încă după o vieaţă atât de îndelungată — 70 de ani! — e într’adevăr eveniment de re­marcat, ales la noi. Sunt atât de multi­laterale şi de complicate condiţiile inhe- rente unei Autobiographiî, câ arare-orî se găsesc omeni cari să aibă şi materialul şi forţa şi curajul, inevitabil necesare u- nei asemenea întreprinderi literare. Şi apoi publicul, publicul nostru cetitor ! cât de pretensiv şi tot-odată sever e el faţă de asemenea apariţii literare !

Tóté acestea sunt însă prea puţin pen­tru un bărbat conscient de munca, ce a desfăşurat-o atâtea decenii de-a rîndul; conscient câ vieaţa întregă numai da­toria de om şi de Bomân ’şî-a făcut-o, din tóté ale sale puteri şi în cea mai no­bilă voinţă, fără subtile scopuri perso­nale, de timbrul egoistic ; conscient—în fine—de asprele recerinţe ale modestiei, în vieaţă ca şi în artă, şi de publicul cult, câruîa se adreseză.

Aşa prea puţin aü fost aceste împre­jurări, fatal legate de Autobiographi, şi pentru bărbatul, a câruîa Autobiogra­phie voim a o presenta în schiţă, fireşte,

- 31 —

fugitivă, ca de cadrul unui Articol in­formativ.

D-l Zacharia Antinescu face §i dînsul parte, ca gregar, din vechea generaţie de la 48, din generaţia aî câre! falnici anteluptători şi lucéferl aü fost figuri măreţe ca Lazar, Asachi, Eliade....

Pentru a judeca obiectiv omenii a- cestei generaţii, o condiţie se impune ca absolut indispensabilă. Oamenii aceştia, fii adevăraţi ai vremilor de sbucîum po­litic, Cultural şi social, Apostoli entu- siaşti şi fanatici ai Românismului—Ro­mânism în tóté şi pretutindeni—aü avut de percurs o cale pe cât de anevoiosă pe atât de încurcată în tóté direcţiile.Şi voind ei, cum natural se cerea, pro­gres pretutindeni, în tóté păturile so­cietăţii româneşti, şi în tóté direcţiile,—munca lor, de sine înţeles, a fost muncă titanică.

Aü muncit ei mult, în multe direcţii forte divergenate într’olaltă, şi ast-fel nu-’i de mirare câ munca lor uriaşă, cu cuvântul şi cu fapta, n’a puiuţ lăsa, ca fond urme adânci în literatura nostră. Căci nu poţi crea lucrări neperitóre, când din nimic şi pe nimic vrei şi trebue sâ creezi ceva în atâtea direcţii.

Aü lăsat însă urme cu atât mai nepe­ritóre în Istoria nostră. Eî aü fost în- nainte-mergătorii curentului adevărat li­terar, ce eî aü făcut sâ urmeze la n o i ; éí aü plivit şi aü muncit enorm, şi toc­mai de aceia fără system şi de multe-orl fără prea mult fond, pentru ca alţii, ur­maşii lor, să facă ordine, cu system sâ ducă munca mai departe, şi fond să pue în lardile catedre de desvoltare ce vechii luptători le-aü creat. —

D-l Zacharia Antinescu e originar din Transilvania, născut la Braşov. Şi nici­când în vieaţă n’a uitat veteranul — al cârui portret frumos împodobesce Auto- biographia sa — nici-când n’a uitat dîn­sul de Patria-Mamă, de la al cáréi sîn cald sorta vitrigă ’l-a smuls de cu vreme şi pentru tot-deauna.

Despre Copilăria, Tinereţea, Bărbăţia şi Bătrâneţea sa, d-l Antinescu ne dâ a- mănunte tot aşa de interesante şi bo­gate, ca şi plăcute şi forte instructive. |

Câcî dat ’i-a fost să trăiâscă într’o E- pocă hotărîtore pentru viitorul nâmuluî nostru, în Epoca generalei renaşteri na­ţionale.

Cariera, câreia s’a dedicat pe vieaţă, a fost sfînta carieră de Dascăl român. După-ce a muncit câtă-va vreme cu zel la şcolele elementare române din Braşov, s’a strămutat în România, ca Professor la o Şcolă de fete din Ploesci. Aici '1-aü ajuns marile evenimente de la 48 : re­voluţia din Ardeal şi din România; o- cupaţia austriacă a ţârilor de la Dunăre etc., evenimente la cari după putinţă şi împrejurări a luat şi dînsul parte şi în cari nu puţin a avut a suferi ca arestat la Ploeşti din partea Austriacilor şi dus în exil la Braşov, und9 a stat aprópe un an de zile, departe de familia sa.

Revenit între Ploescenî, a câror ge­nerală afecţiune ’şî-o câştigase prin în­suşirile şi devotamentul séü, d-l Anti­nescu ’şi-a raînceput cu înoite puteri munca de Professor şi Director al Şcolei pedagogice din Ploesci, şi a lucrat cu însufleţire şi zel şi pe terenul literaturii didactice şi beletristice cu predilecţie, pe cel al Poesiei ocasionale, de cari cu­prinde multe Volumul.

In cursul activităţii sale neobosite şi forte de votate, d-l Antinescu a fost mai de multe ori distins de opinia publică şi de înalţi factori ai vieţii nóstre pu­blice şi al străinătăţii. La 1878 Regele Caro! I-iü ’i-a acordat, pentru lucrări şi puMieaţiunî didactice, Medalia Bene-me- renti Cl. II. La 1882 a fost ales Membru activ la „Societatea geografică română din Bucureşti“ . In acelaşi An Princesa de Cypru, Ierusalim şi Armenia, Maria de Lusignan—al cărei Portret îl are Au- tobiographia—’l-a numit Cavaler al Or- dului regal de Melusine; iar’ Academia „La Stella D ’ItaliaJ l’a ales în unanimi­tate Membru al eî. Şi portretul Preşe­dintelui acesteia, Prof. Raffaele Taran­teln, îl dâ Autobiographia. ’L-aü mai distins şi alte Societăţi româneşti şi străine, precum : acum în urmă, „Socie­tatea geografică Regală din Lisabona“ ; „Academia umanitariă din Parisu şi fu numit de Principele Ouy de Lusignan din

- dâ

Paris-Officer cd Ordinidui S-tei Ecaterina din Muntele Sinai“ şi alte, pe cari nu ne iartă locul a le înşira aici.

Consecvenţi celor spuse la începutul Articolului, nu voim a ne lăsa în apre- ţiarea generósei activităţi a d-lui Anti- nescu.

Ne vom mulţumi, pentru publicul nostru, a releva câteva din momentele, în cari, cu vredniciă s’a manifestat d-sa ca naţionalist.

La 1868, când a debutat la Pioesci distinsa—a<jî nenorocita—artistă în vio- lină, d-şora Elisa Circa din Săcele (lângă Braşov), d-1 Antinescu, ca adevărat Tran­silvănean, a făcut tóté pentru succesul deplin al Artistei şi ’i-a dedicat o entu- siâstă Odă, care pe atunci a plăcut forte mult.

La 1889, când cu faimosul proces al Tofalenilor, faimos pentru barbaria, ce s’a dovedit şi atuuci din parte ungu- rescă faţă de bieţii Români, d-1 Anti­nescu s’a grăbit cu drag a agita în fa­vorul Tofalenilor şi spre a face cunos­cută îq lung şi lat barbaria ungurescă, a scris două Poesii de electrizător tem­perament, una : „ Ungurii şi un suspin românesc“ , cea-laltă riProvedinţau (dedi­caţie Domne! şi D-lui Dr. Raţiii), am­bele publicate în „Familia“ d-lui I. Vul­can.

In măreţul résboiü al independenţei (1877-78), d-1 Antinescu a fost asemenea la postul séü. de brav Român: a agitat mult întru a se da ofrande pentru oş­

tirea română. Atingând acest lucru, ve­teranul Autobiograph relevâză o scrisóre a d-nei Emilia Baţiu, care se plânge de multe neplăceri, ce ’í-s’aü făcut din par­tea autorităţilor ungureşti în chestia co­lectelor ce a pornit pentru ostaşii Bomâ- niei.

Nu putem lăsa neamintiţi doi strajnici Articol! naţionab’ştî ai Autobiographie!: unul despre Horea, Cloşca şi Crişan (cu portretele martirilor), celălalt despre „ MitteniuU de jalnică dér’ şi ridicolă a- mintire.

Am scris aceste spicuiri, pentru a da o idee despre „Autobiographiau domnului Zacharia Antinescu şi despre meritele septuagenarului Autor.

Drept încheiere, recomandăm cu căl­dură Cartea; cei-ce vor citi, sigur nu vor regreta; vor afla în ea bogate în­văţături şi pilde elocvente cum este a se munci conscient în vieaţă, şi pe lângă tóté, o distracţie plăcută şi recreatóre li se va oferi. O asemenea Carte rară, u- nică în felul ei, nu ar trebui sâ lipsescă din Bibliotheca fie-cârui Părinte, care ar dori sâ dea îu mâna Copiilor sei o Carte atât de bună şi mult folositóre.

Ascanio.„Tribuna" SIMM Iuliü 1897. No. 154.

La 10 Iuniü 1897, priimesc din Paris, cu surprindere, următorea Diplomă de Onóre:

Académie Jiumamtaire dl© France.

*V

QJiacun pour Tous, Tons pour Chacun.

Tout pour le Bien et par le Bien.

>♦<V

Courage et Dévonement. f

..V

• >1

>♦' şI

DIFIjOMX: 3D» HONKTEUnLe Conseil Supérieur vu, les Articles 14 <fc 84 de la Constitution, vu, Ies Titres qui

lui ont été soumis. Contére& Monsieur Zacharia Antinescu

Professeur â Pioesci (Roumanie) le titre de Vice-président cf Honneur

Enregistró an Livre d’ Or, a Paris le 10 Juin 1897.Le Directeur, Präsident flu Cousell, h. nedescifrabil.

**

— 33 —

VI.

IrX micul meü din Neapole D. Edmondo J U Dozin, Preşedintele Societăţii „Uni- one Umanitaria internazionale“ prin- tr’o Epistolă din 3 Main 1897, ’mi mul- ţumesce pentru offerirea Exemplari ului tri­mis „Âutobiographia mea“ ín favórea Bi­bliotecii séle şi a Societăţii, şi că ar dori să potă mai bine a înţelege limba nostră, pentru marea şi sincera sympatiă ce pro- feseză pentru Auguşti noştri Suverani, pentru înţeleptul popor Român şi pentru persoana mea proprie, şi regrettâ că nu este destul de instruit în limba nóstrá, de care se ocupă a o studia, şi adaogă, că dupe opiniunea sea şi dupé lucrarea mea citită, ar putea «Jice, că sunt cel mai modest şi una din celle mai frumóse fi­guri al litteratureî Române din acest secol.

îndată ce voíü termina complect cu ci­tirea cărţii vóstre, rjice D-sea, Redac- ţiunea va publica un demn Articol în „Re- ligione et Patria“ din Florenza şi altul în „La Tavola rotonda“ din Napoli, ca un frumos revanş la amintirea ce 'mi-aţi fă­cut, cu dedicarea mea făcută D-vostră, cu Poesia „Passato“ .

Şi terminând Epistola sea, adaogă cu multă dragoste în limba Română cuvin­tele : Ani mulţi ie vineţi în bună feri­cire cu familia!“ .

Salve et salus.cu perfectă afecţiune

Amicul D-v.Edmondo Dozin.

FIRENZE-PISTOIA.PE SL UN I j i b r o.

doi poéta rumeno Zaccaria Antinescu.

II venerando ed illustre poéta rumeno Zaccaria Antinescu ehe ha dedicata tutta quanta la sua vita al servizio della sua gran Patria ed in particolare modo alia istruzione della gioventfi, la quale da lui imparö ad amare ogni cosa bella e su­blime, ha pubblicato molto tempo fa un bellissimo ed aureo libro, in cui é des-

critta la sua vita piena di vicende trişti e gloriose. II lavoro, con molto senso pratico, s’intitola „Âutobiographia mea“ séü, „ Un voiagiü în timp de 70 ani“ ed é, si puó dire, una preziosa raccolta di esempi,. ehe potran fecondare nell’ animo dei forti giovani. Noi siamo dolenti di non aver potuto prima di oggi tributare le meri­tate lodi al chiarissimo Antinescu, il quale del resto vorrâ perdonarci.

Per quel pö di conoscienza ehe abbiamo della bella lingua di Rumenia abbiamo pur letto con sommo interessé tutte le 300 pagine del fitto volume ed abbiamo notato ed ammirato tutta la vigoria soave dello stile poetico deli’Autore. Zaccaria Antinescu non smentisce il suo carattere costante e da ogni pagina del libro spira un ardore di sentimenti liberali e patriot- tici ehe trasportano la mente di colui ehe legge. Anche la Religione ha il suo ri- flesso ed accanto a le tante altre ci piacé notare l’ode „0 plantă parassită“ in cui l ’autore combatte, con sublime maniera, le sette ehe sono, egli dice, una pianta perniciosa e pericolosa per la patria.

Ooncludendo, noi mandiamo da queste colonne il nostro piu gran saluto di am- mirazione al senerando Antinescu gloria vivente del gran popolo discendente di Traiano. Egli ha voluto con gentile pen- siero citare il nostro „Religione e Patria11 0a pagina 273) ehe nel 1895 pubblicö una poesia a lui intitolata da Edmondo Dozin, al quale il vecchio letterato tributa le lodi maggiori. E noi oggi con i noştri omaggi piu schietti mandiamo aH’illustr© scrittore l ’espressione dei noştri piu sin­ceri sentimenti di simpatia. „

La Redazione.

** *N A P O L I .

Zaccaria Antinescu. „Âutobiographia mea“ séü „ Un Voiagiü în timp de 70 ani.“ Ploiescî. Stabilimentul grafic „Progresul“ .

Zaccaria Antinescu é fra i letterati della forte terra Rumena, ehe ancor conserva memoria delle grandezze antiche, uno dei poeţi piu noti e piu vigorosi. Amico deli’ Italia, molto spesso egli ha illustrato nel

33,816 3

- 34

suo paese Io spirito dei noştri maggiori Uomini da GL B. Yico ad Ovidio Nasone. Con 1’animo acoeso ai piu nobili ideali di liberta e di grandezza egli ha dato

. alia sua Patria una quantitâ di pregevoli libri, ehe han riscosso il plauso e le lodi dei personaggi piu eminenţi, da Victor Hugo alia gentile Sovrana scrittrice Car­men Sylva.

Ed ora quest Uomo illustre ehe al culto della grandezza classica ha educato tutta una generazione, m’ invia questo forte libro di 300 pagine, ove con alcuni cenni autobiografici sono raccolti i versi piu belii della gran corona poetica creata dali’Autore. A leggere il volume tutto pieno d una poesia fresca come un’acqua pura non si direbbe mai ehe l’autore sia un vegliardo ehe serive, e che, con la giovialitâ tutta propria d’un giovane, mette nell’ animo del lettore una nota di sinceritâ e d’amore.

II lavoro interessantissimo dell’amico Antinescu, vigoroso per concetto e per forma rivela una gran fantasia poetica. Note voii nel volume sono le citazioni di motti scrittori italiani, il ehe prova quanto 1’ Autore sia informato della nostra lit- teratura. Bella e sentita fsa^tutte 1’ ode: nLa Romania“ , dedicata ai Sovrani di Bumenia.

Terminando io porgo le mie congrat- tulazioni all’ottimo poéta e lo ringrazio, da queste colonne, delle lodi ehe ha vo- luto a me tributare nella sua pubbliea- zione, per aicuni versi che a Lui io de­dicai su di un periodico fiorentino.

Edmondo Dozin.

V'

Sunt patru A n i! La Caraim an Läsaiü o scum pă fiore,

Şi ea s’o ve<J din A n în An Dorém eu m u lt ’ Am óre.

Iar sortea ’m î fu m are duşm an Sâ sufer o grea bolă,

Dér’ de u n tim p, ea de v r ’un An, Ea deveni domolă.

Dorinţ’ aeu m m é birui Ca sâ m a î ve<J Buştenii,

Cu dorul d ’a m ő leeui Sâ n u eom plae eü leniî.

Cu-al aburului sbor pleeaiü Sâ re-aflu aeea flore

Frum osă, şi o eäutaiü Prin sőre, şi réeóre.

Dér fu în van căutarea m ea Pe m u n te şi pe v ă i le ;

Câeî eü uitaíü unde e ea,Ca s’o ’ntălnese în caile.

îm i spuse însă-un eállétor Câ a veqlut’o tristă,

Cu doliü pentru sopior,Cu laeram î în batistă-

Şi n ’avuiü parte s’o ’ntâlnese S’alin a ei durere,

Prin glasul m eü , ee eü voese Sâ-î fac o m ăngăere.

Dér’ ast-feliü o m u -î destinat In lu m e sâ tráiéseá :

0 fericire nici odat’Măcar sâ întâlnâseă.

Câeî fericirea pe păm ânt E ’n veci tot sburătore;

0 afli n u m a i în m orm ân t Séü lângă-o bellă flore.

Zopliir.6 August, 1897.

L ’ IN ST IT U T DU MIDI.

Există un Institut în Toulouse (Francia) de un caracter absolut philantropie gi umanitar, pentru câ face servicii emi­nente Instrucţiune! publice, formând séü adăogând Museelor şcolare obiecte sciin- ţifice de care le lipsesc, prea adese ori, fără devotamentul şefilor universitari. Acest Institut propune de a donna cârţi clasice copiilor seracî, ai câror părinţi prea săraci, nu pot sâ le procure, gi prin

r — 35

acest mirjîloc, ajută pe Professor! în no­bila lor laboré, din fatalitate adeseori prea difficilă.

Acest Institut a format o Operă fe­cundă, făcând appel la Philantropî, Na- turaligti, Numismatici, Archeologî, Greo- grapbî, Literaţi, Pictori gi Sculptori, în fine la toţi omenii de Arte gi de Sciinţe, la Societăţile savante din Francia gi străi­nătate, singurul midiloc de a obţinea O- pere séü Egantilóne seiinţifice tot atât de variate pe cât precióse gi utile pentru Inveţiământ.

Tóté persónele doritóre de a se face utili gi a participa la acest Institut, vor fi détóre de a face cerere la fondatorul Institutului.

Membrii admigi nu aii a plăti vre-o co- tisaţiune anuală. Se priimesce însă suma de 25 Lei (odată pentru tot-d’auna) spre a veni în ajutoriü pentru spesele Diplo- milor, timbrelor, legalisârilor, correspon- denţă, spese de biuroü, Imprimate gi Bu­letine periodice, care se vor distribui gra­tuite Membrilor admigi.

Institutul ad mitte Membrii fâră distinc- ţiune de sex seu naţionalitate; fie care Membru va declara Secţiunea în care va crede câ va putea servi cu folos acestă Operă umanitară.

Offrandele priimite se vor distribui la Direcţiunile Instituţiunilor ce vor cere pentru Elevii sîrmani ajutore (Cârţî, 0 - biecte). Offrandele, primurile, gi distri­buirea obiectelor se vor publica indivi­dual în „Buletin Official de l ’Institut du Midi“ în fie care An odată seu de mai multe ori, dupe putinţă. „Buletinul“ se trimite gratis Membrilor.*

* Asemenea Institute ar trebui înfiinţate şi în Ţârra nóstrá de bărbaţi oneşti, caritabili, fi­deli consciinţei lor, devotaţi Culturei şi Instruc- ţiunei fiilor poporului român ; (fâră a se abusa de aceia, câri din pânea spirituală a poporului sirman împart ajutórele publice cu ei, poprind pe din două). Aflu câ acum în timp de tómét e, Suveranul şi Guvernul ajută cu Meíü pe Ţerran spre a’lü semăna; numai de s’ar distribui cons- eiinţios, nu pe din doué. Secta cunoscută specula­tivă, aflu, câ amăgesce pe Ţărrani ca sâ le vânflă lor Meiul pe bani buni.

Iată încă un usü al Secolului XIX , care este în agoniă. D-cjeü sâ’l ierte, Ticăitul!

AUTORUL.

Informandu-me de acestă alutaria In- stituţiune, am trimis D-lui M. J. Peres, Director gi Fondator al acestei Societăţi la Toulouse un exemplar din „Autobio- graphia mea“ pentru Bibliotheca sea, Iar’ D-sea, fidel Statutelor creaţiunei sélle, l ’a înaintat împreună cu alte „ Academiei Regale de Sciinţe din Lisabona", care i răspunde prin Adressa ce urmeză mai în jos, publicată în „Buletin Official“ din Anul 1897.**

ACADÉMIE ROYALE Lisbonne, le 3 Mai 1897.DBS SCIENCES

de Lisbonne.

Monsieur le Dr. J. Pérés,J ’ai eu l’honneur de presenter â 1’Aca­

demie Royale des Sciences de Lisbonne Ies exemplaires des ouvrages intitules : „Autobiografia mea“ , de M. Antinescu, 1 voi.

„La Science des Ingenieurs dans Ies travaux de fortification et d’architecture civile,“ 1 voi., que vous avez bien voulu offrir â notre Corporation.

L ’Académie en a ordone ie decot dans sa bibliothéque, et m’a cbargé de vous témoigner sa reconnaissance pour ce don vraiment précieux.

Veuillez agreer, Monsieur, l’assurance de ma considération la plus distinguée.

Pour le Secrétaire General:Le secrétaire de la classe des Sciences mathématiques, pbysiques et naturelles.

Ch. A. de Pina Vidai.

In urma acesteia se publică ín “Bulletin“ câ suna numit între Delegaţii Correspon- denţi estemi pentru Romania, trimiţân- du’mi gi Diploma următore ;

** Am publicat acestă Adresă, numai ca sâ se vecjă, cum lumea cultă şi onestă, respectă şi onoreză o singură Carte când este vorba de a ajuta. A ajuta studenţi săraci cu cârţî, este a înlesni tinerimii stúdiósé pânea spirituală, care conduce la cea mai importantă problemă socială care este: E ducaţiunea caracterului tineri­me! stúdiósé, recomandată de înţeleptul Direc­tor al Lyceului nostru D. Ión Nicolescu-Dacian în Discursul séü academic al solemnităţii anuale din Anul curent 1899. AUTORUL.

RÉPUBLIQUE MarcaRepublicii.

FRANCAISE.

INSTITUT DU MIDI".

Le Conseil Présidentiel de P „Institut du Midi“dans sa Seance du 28 Janvier Í896 et en vertu des róglements intériéurs, Nomme et in- stitu MONSIEUR ZACHAR1A ANTINE3CTJ. Professeur â Ploiesci (Rumanie).

M embre de la Seetion Litteraire, et lui déceme Le titre de CORRESPONDANT DÉLÉGAT POUR LA ROMÂNIE. Esperant que le

titulaire en sera toujours digne, nous lui dólivrons le present, afin de perpétuer au milieu de ces Ooncitoyens le souvenir de ses bienfaits. No. 303.

Fait au Siege de 1’ Institut Toulouse, le 6 Février 1896.

Le Sécrétaire P. Paulin m. p.

Institut i u M idi.Marca

Toulouse.

Le President3 . Pérés. C. de S-t. Pierre m. P-

Doué mari dorinţe am avut ín viüóta mea pe care încă nu le împlinissem : una în Anul 1889, de a visita Parisul cu Ex- positiunea universală şi cu colosalul turn Eifel, şi alta în Anul 1897, de a vedea Marea Negră în valurile ei furiose, Podul magnific de preste Dunăre şi Oraşîul Constanta cu Statua Martirului lui Au­gust, Ovidiii, Poet latin, mort aici în Exil (la anticul Torni în Dobrogea), 18 Ani din Era christiană.

Prima dorinţă, pentru care esclamam tot d’auna cuvintele : Sâ nu mor, până ce nu voiă vedea Parisul, centrul civi- lisaţiuneî“ mi s’a împlinit în Anul 1889, după cum se póte citi în ,, Aütobiographia mea“ la pagina 206—236, la Capitolul întitulat: „Dela Ploiesci la Paris şi îna­poi“ ; secunda dorinţă mi s’a împlinit în Anul 1897, de a vedea Marea Negră, (Pontul Euxin) şi pentru care dorém sâ am o ideîă evidentă despre furiósele ei furtuni, de alle cârei valuri era sâ. im înghiţit.

ţliua plecârei fu fixată pentru 14 Au­gust, ca sâ fiú adoüacji, în <Ji de serbă- tóre, în Constanta.

Am plecat din Bucurescî la 2 ore şi 52 m. postmeridiane cu trenul, însoţit de

Menagera mea, D-na Sophia Eădulescu, fâră de care nu agiü fi putut pleca sin­gur, la etatea mea de 71 Ani.

Am ajuns séra la 8 ore în Constanta, fiind multă lume sosită, câcî era tren de plăcere. Nu am putut găsi loc pentru nópte, fiind tóté Otelurile ocupate cu fa­milii sosite. Era atâta' aglomeraţia de străini în Oraşifi, încât multi aü fost si­liţi sâ umble tótá nóptea în birji, nea- vénd unde sâ’şi plece capul. Am căutat la un vechiü cunoscut, antreprenor al Otelului Bristol, şi chiar Camera lui era ocupată. Ce eram sâ fac, stăm acum pe gondurî în Birjă, nu mé aşteptam la aşia ceva.

Se presentâ la birja mea un om, care ’mi spuse, câ ar avea o cameră mobilată de dat cu chiriă pentru o nópte. Nu l’am mai întrebat de bucuriă cum se numesce, unde locuesce, strada şi numărul casei care este, şi plecarăm cu el la locuinţa sea.

Casa lui era situată la marginea Mârei, o casă simplă,"dér cu două etage; ne ur­carăm în camera de sus, aprinse lumâ­narea, şi gustarăm ceva înainte de a ne culca.

Stăpânul casei era un om de etate midl- lociă, locuia cu Tata şi Muma lui be-

- 37 —

trână, gi o soră a lui văduvă, (El nu era însurat) cari, afară de el, nu sciéü vorbi românesce, ci grecesce gi turcesce.

Eü fiind ostenit m’am culcat şi am a- dormit. Pe la ora 12 Menagera mea aucji pe cineva umblând prin sală. Nu mult după aceia densa auiji la uşîă împingând cu genunchiul de vr’o 3-4 ori. Menagera fiind degtéptá întrebă : „Cine umblă aici la ugia mea ?“ Atunci eü mé degteptaíü gi o întrebam câ acesta este ugia D-ei ? Dór din sală nu se răspunse nimic, gi încetă gi împingerea la uşîă. Atunci am înţeles câ suntem în pericol, cremend ei póte, câ suntem osteniţi gi nu ne vom deştepta gi vor putea intra în cameră.

Ce era de făcut în asemenea pericol neîncongîurabil ? Aprinseram lumânarea, ne îmbrăcarăm gi stăm la terestră, care era cu drugi de fer. Preste tot întunerec în vecinătate ; nimenea nu se auijea pe drum, afară de duruiturile a unor birji. Aşteptam a fi jefuiţi, póte şi omorîţi gi aruncaţi în Mare, care colcăia pe sub ga­leria din dos.

Stând lângă ferestră, se aurji un tropot de cal mergând în pas. Era călare un Officier gi Menagera mea i bătu în gem-. El se opri, gi se apropiâ de feréstra, gi-i <jise : „Vă rog, Domnule, faceţi un bine gi ne scăpaţi d’aîci, câcî suntem în pe­ricol. I spuse împrejurarea, gi adaose: „Domnul care este cu mine este un bătrân, aurind sguduitura ugii i s’a făcut râu şi vreasâmergălaPharmaciă“ . Acesta era un pretext al nostru. Atunci Officerul (Jise ca sâ eşim afară, şi i-s’a răspuns, câ nu avem curagiü a egi în antreü. Atunci el ne încuragîâ spuindu-ne, câ chiar el este Officerul gardiştilor de nópte, şi sâ nu a- vem témá, câci el nu se va mişca de aicea.

Atunci ne-am dat jos gi Officerul a trimis după un sergent de nópte şi ne-a adus o birjă, câruîa i am mulţumit cu recunoscinţă. Era preste tot întunerec, numai la o cofetăria era lumină. Am in­trat acolo gi am dat găsduitoriuluî nos­tru suspect, care venise cu noi gi cu Offi­cerul, câţi va lei pentru adăpostul ce ne-a dat în două óre. Un comerciante din Brăila ne având adăpost ca şi noi, s’a rugat sâ-’l priimim gi pe dânsul în birjă, au-

cjindu-ne câ noi vom merge la gară şi am mers împreună. Era 3 ore după mie­dul nopţii. Ajunşi acolo, am rugat pe am­ploiatul de la Telegraph, de a făcut sâ se aprindă lampa în Sala de aşteptare, unde am priveghiat până la <jiuă, repăo- sându-ne pe canapele. Apoi ne-am reîn­tors în Oragíü.

Ajungi acolo, cea dintâiu grijă ne-a fost sâ mergem la magnifica Cathedrală spre a mulţumi Maicii Domnului, (câcî era cji üa de 15 August, sânta Adormire) pentru minunea ce s’a întâmplat cu noi, scăpându-ne de a fi póte omorîţi, arun­caţi prin galeria din dos a caselor gi póte a fi gi mâncare pescilor din Mare.*

Am visitat apoi tot Oragîul gi am ad­mirat frumósele Edificii architectonice: Cathedrala, Scóla, Primăria, Hotel Carol I. şi alte edificii demne de văţjut ce are Oragîul Constanţa.

După dejun am visitat apoi Statua lui Ovidiü, care este forte artistic lucrată în bronz, gi la care privind, m’am pomenit inspirat de fiinţa lui, gi mândru, câ JEJo- mâniî nogtriî sciű a deifica pe străbunii lor, fiă mari în fapte, fiă mari în neno­rociri, ca gi Ovidiü din Sulmona.

Am visitat gi mahalaoa pe unde lo- cuesce colonia turcescă, într’o colectivi­tate adevărat impură. Am visitat cu trenul gi marginea Mârii la vii, de unde privém la Mare ca într’o oglindă de o întindere illimitată.

După ce am visitat tot Oragîul eram decişi a pleca la gară spre a lua trenul spre Ploiesci. Aşteptând la un casin spre a lua o birjă am avut fericita împreju­rare câ ne-am pomenit cu iubitul meü fiü Victor, Preşedinte la Tribunalul din Caracal, care făcea bâi de Mare aici, pe care nu’l vă^ussem de mult, gi pe care póte nu l’agi fi mai vă<jut vr’odată, decă s’ar fi întâmplat în nóptea trecută ceia ce, cam de sigur, putea sâ ni se întâmple.

In fine, pe când însera am plecat la gară. Era cam răcore şi pe peron mi se păru o mică negligenţă la servitorii gârei. Eraü gi copii mici cu Mamele lor cari plángóü de frig, fiind-că încă nu se des-

* Pardon, savanţilor Atheiştî! Autorul.

— 38 —

chise salónele de aşteptare; alţii ceréü un pahar cu apă şi nu putea dobândi fiind că lipsea un bufet; sâ sperăm însă, câ avendu-se în vedere frumosul viifcorîh ce are Constanţa, va fi şi Gara în con­formitate cu frumuseţea Oraşiului.

La 10‘ /2 ore am plecat din gara Con­stanţa cu trenul. De şi verjussem Podul preste Dunăre <|iüa, pe care l’am admi­rat, şi care i face Onóre D-lui Architect Saligny, modernul Apolodor al Românilor pentru sciinţa şi Arta sea, sera trecând pe el la înapoiere spre Ploiesci, multele lâmpi aprinse pe densul, lumina lor făcea un aspect feeric, prin reflectarea în apă, aşia câ parea câ trecem printr’un Alem de flori lucitóre de Diamant, ca şi stelele de Brilliant ce strálucóü atunci sus pe bolta Ceriului.

Ce plăcere a absorbi aerul dimineţii şi a vedea apparénd Aurora matinală în îuţâla trenului! !

La 5 ore dimineţa luam caféüa cu lapte în Restaurantul Gârei din Bucurescî.

La 9 ore eram în Camera mea, mul­ţumit câ nu am fost ÎDghiţit de valurile Mârei Negre, ca sâ pot descrie acest voíagíü de la Constanţa.

Regret, câ nu am vecjut cu ochii furia valurilor Mârii în timpul presenţeî melle acolo, ea fiind liniştită, şi nu am avut favórea de a o vedea în furia măniei ei, ceia-ce dorém mult.

Sosit acasă, şi reflectând asupra voia- giului meu. la Constanţa, mé gőndém, câ ceia-ce se putea întâmpla cu mine, se póte întâmpla şi altora, cu asemenea gasdă cu relle intenţiuni. Am scris D-lui Po- liţalu din Constanţa despre celle întâm­plate, fâră însă a-i putea indica casa cu pricina; însă l’am rugat, dâcă va voi a se interesa, sâ întrebe pe D-l Officer al Sergenţilor de nópte despre casa de unde m’a scăpat nóptea, şi va afla pe omul sus-

f>eet, de la casa cu portiţa din dosul ga- erieî în care lovea apa Mârei. Domnul

Poliţaifl, nu mé índoüiesc, câ ’şi va fi făcut datoria sea, spre a nu se întâmpla cu alţii ceia, ce putea sâ se întâmple şi noue.

Am rémas încântaţi de poziţiunea 0 - raşiului Constanţa, câruia i urez prospe­

ritate şi să deviă Pharul luminos între Occident şi Orient.

Dupé reîntorcere la Ploiesci, am pu­blicat în „Democratul“ următorea inspi- raţiune:

O M A G I Ü

LA STATUA LUI OYIDIU NASONEDIN

C O N S T A N Ţ A .

MOTTO : Cura subit illius tristissime noctis imago,Qúae mihi supremum tempus in Urbe fuiţ; Cum repeto noctem, qua totmihi cara relicjui; Labitur ex oculis nunc quoque gutta meis.

OVIDIUS, ELEGIAE.

Când ’mi amintez cea mai tristă imagine a nopţii!Care fu pentru mine ultima în sânta Cetate,

’Mi rechlämü acea nópte, care mé despărţi de to î [scumpii mei:

încă şi acum lacrămî îmi curgG în jos din ochi.OVIDIÜ, ELEGII.

Poet latin celebru născut la Sulmo ’n Laţiii, Din nobilă sămânţă, de Muse protegîat;

Amic al lui Virgilül şî-al probului JHoraţiii, Erai totdeodată de August favorat.

Seneca, o Ovidiü, pe tine te clasasse Ca primul ce în stropbe erai ingenios;

Şi alle télle scrieri pe lume animasse,Cu cânturi de Syrene cu ton melodios.

Poemelor divine cu-allese elemente,Tu fuseşi Autorul al „Fastelor“ antici;

Şi-apoi „Metamorphosa“ : briliante Monumente, Lâsat-ai lumii ’n urmă ca Opere classici.

Narraţiunî, Elegii, Epistolile télleMişcă ânimi de gliiaţă prin viui espressinni;

Cadenţele în Artă-ţi, aşia cum sunaü eile Sciéü transforma vorba ’n ardente passiunî.

Faimósa ta Poemă, sublimă ’n idealuri Cu titlul ei poetic: „Arta de a iubi",

Pe Iulia gentilă—ca un torrent cu valuri—Pe a lui Aügust fiică—ideîa o răpi.

August simţind acesta divină transformare Ce Arta ta, Ovidiü, în lume te-ajdistins,

Sé hotărî să pună voinţa-î în lucrare,Ca’n locuri depărtate tu sâ devii învins.

De la bătrânul Tibru te aruncâ cu ură,Te exilâ spre Istru, lângă Pontul Eüxin,

La Tomi ’n penitentă, cu ânima ta pură,Sâ duci a ta viiiăţă în lipsă şi suspin.

In şâpte Ani de silă tu n’ai vădut un bine, Lipsit d’Amici şi Rude, ţie ţărmul depărtat;

Luptatu»te-ai cu sortea trăind cu gânduri line, Şi-aici la Marea-Négrá tu sufletul ţi-ai dat.

— 89 —

Şi nouă-spre4ece secoli mormântu-ţî fu ’n uitare, Câci inulte-evenimente în lume-avură loc ;

Deră latinul sânge acum în deşteptare Sâ’nferbentâ ’n âst secol cu al Ambrei foc.

Şi fiii vechiei Dacii nu vrură-a da uitârei Pe un Poet ca tine, sublim, nemuritoríü;

Ei vrură al téü nume sâ’l dea eternisâreî Pentru posteritate, în secoli viitori.

Ei, nobila’ţi fiinţă, ’n metalică figură O re’nviüérá falnic p’un ’nalt piedestal,

Ca un omagiu al gintei, cu anima lor pură Urmaşilor o lasă ca nobil ideal.

De un atare stimul, cu-ardenta mea dorinţă De a’ţi privi figura aicea am venit;

Profundul meü Omagiu, modesta mea fiinţă Ţi-aduce, o Ovidiű, tributul cuvenit.

* * *Résimat de Piedestalul ce ţine-o adorare,

Profunda’mi cugetare d’odată a sburat La Sulmona ’n Abruzze, la locul cella care

Născut’a pe sublimul, Poetul exilat.

Eu, septuagenarîul din Dacia Traîană La voi, din depărtare, scumpi fraţi Abruzzieni,

Trimit o salutare, din ânimă Romană Italiei frumóse, la fiii Italieni:

Şi animat d’Amóre ce port eu României,Unde Ovidü ca óspe de doué mii de ani,

Acum reînviat’a, strig : „Vivat" Italiei.A nostră scumpă Soră, şi-ambiler Suverani

Zacharia Antinescu.15 August 1897.

PLOESCI

Acesta Poemă, împreună cu un Exem- plaríü din „ Aütobiographia mea“ , le-am trimis D-lui Primarfű din Sulmona (Italia, locul natal al lui Ovidiű) pentru vr’una din Bibliotecile urbei, pe lângă Adressa următore, tradusă în limba francesă:

Ploiesci (Romania) în Septembre 1897.

Mustre Domnule PrimaríüSulmona (Italia).

In Aügust luna espirată, eü septua- genariul emerit Professor public în Plo­iesci, am avut dorinţa de a visita ţermul Pontului-Euxin, şi Urbea antică Torni, (actualmente Constanţa) unde concetă- ţenul D-v. Celebrul Poet Ovidiű Nasone din Sulmona în Abruzzi, înainte cu 19 secoli fu exilat de Imperatorul August, şi dupé un exiliü de 7 Ani ellü repausâ aici.

Fiii Daciei Traiane amintindu-şi de martirul Poet, de sânge latin, animaţi de

amórea ce portă pentru Patria vostră, frumósa Italia, i ridicară o Statuă în me­moria lui.

Doritoriü de a vedea acest Monument istoric (mai ’nainte de a trece eü în Im­periul umbrelor), apropiindu-me de Sta­tua marelui Poet, am fost inspirat şi favorisat de generósa mea Musă, am com­pus o Poemă intitulată : „Omagiü la Sta­tua lui Ovidiű Nasone“ dedicată Statueî lui şi am dat’o publicităţii.

In acele momente, privind pe Ovidiű, cugetul meű a sburat la Patria sea na­tală, la Cetatea Sulmona, pe care aveţi distinsa onóre de a o representa, trimi- ţendu-i cu gândul un fratern şi călduros salut.

Ca părinte actual al faimósei Cetâţi natale a lui Ovidiű, viü şi astăzi a ve trimite un salut romanesc de frate, şi a ve ruga, sâ bine-voiţi a priimi, ca suve­nir fratern, un Exemplar din Opera mea literară-istorică, intitulată • „Autobiogra- pbia mea“ , séü „Un voiagiü în timp de 70 Ani“, precum şi doué exemplare din menţionata Poemă, pe care le offer unei Bibliotbeci publice din Urbea Vostră, la care credeţi câ s’ar cuveni.

Priimiţi, Yerog, Ulustre Domnule Pri­maríü, assigurarea despre înalta stimă şi consideraţiune ce ve conserv.

Zacharia AntinescuProlessor-onoriUc.

** *Relativ la acéstá Adressă, iată ce scrie

eruditul şi illustru Preşedinte al Acade­miei din Cbieti „La Stella d’Italia“ .

PER 0V1DI0 NASONE.

II nostro distinto amico Signor Cav. prof. Zaccaria Antinescu, celebre scrittore e poéta esimio della Romania, in Ploesci, cospicua cittâ presso Bukarest, ci porge una nuova occasione per parlare di lui con amore ed ammirazione, pel bene ar- dentissimo ehe nutre verso la nostra Italia.

Nel Settembre ultimo (1897) egli volle visitare 1’antica cittâ di Torni, sul bordo del Ponte—Eusinio, oggi Constanza, dove fu esiliato, diciannove secoli dietro, dall’- Imperatore Augusto, ii sommo poéta di

— 40 —

Sulmona, Ovidio Nasone, e dove egli mori lontano dalia Patria, ma vicino a tutti i cuori dei grandi romeni, che l’am- mirarono e ne piansero la misera fine!

II nostro carissimo Antinescu volle vi- sitare la colossale statua di bronzo che il popolo della Romania eresse colä ad Ovidio, e sciogliere ai piedi di essa un cantico sublime degno di tant’Uomo, la cui memoria non mórrá mai!

Abbiamq visto su di un giornale il ritratto del monumento di forma severa e colossale : il piedestailo marmoreo é di hello stile, e la statua rappresenta il Cigno di Sulmona, avvolto in un ricco mantello, in atto di doloroso pensiero, col braccio sinistro sul petto e l ’altro in su, pog- giandovi il meDto sulla manno aperta. Una stupenda iscrizione é sulla fronte del piedestailo, contornata di arabeschi, a tutto rilievo.

Il Democratul, giornal di Ploesci, ed i principali giornali di quel giovano e colto Regno hanno riportato la stupenda poe- sia delFillustre Antinescu ad Ovidio, e quella poesia ha commosso Romania e Italia.—Il canto, pubblicato sotto la data del 15 agosto, ha l ’impronta romana dei tempi d’oro, con saluţi ardenţi a Sul­mona, agii Abruzzi, all’Italia ed ai noştri amatissimi Sovrani.—Ovidio, con l’amore dei rumeni ed il Canto dell’Antinescu; il bajardo del patriottismo degli Stati del Basso Danubio; la fronte immacolata degli educatori rumeni; il sorriso di a- more per l’Italia e per la razza latina, fermento giammai spento della civiltâ dei popoli, del Mondo, é tornato a vivere in una terza vita di grandezza risorta, dopo ehe nella seconda vita fu chiamato dalia traduzione delle sue Opere, fatta dall’- onorando Canonico prof. Dorrucci, giâ Beputato al Parlamento Nazionale, pa­triota illustre, sceso troppo presto nella tómba, su cui gli allori della virtii e del sapere non ingialliranno mai.

La colta, gentile e spartana Sulmona, re­gina della superba văile marsicana, ricevé lettera, canto e qualche opera dell’illustre prof. Zaccaria Antinescu, in segno di affet- tuoso omaggio, e certo quell’ esimio Sin- daco l’avrâ solennemente ringraziato.

Alia gioventu sia d’esempio la vita di Ovidio Nasone, ehe ha dimostrato come l’uomo grande é sempre tale, in vita e ne'la memoria dei posteri; in patria ed altrove sino alia fine dei secoli e del pen­siero umano.

Onore alia Romania, plauso alia cittâ di Costanza sul Mar Nero, onore a Sul­mona, saluţi del cuore abruzzese a Zacca­ria Antinescu .

Raffaeh Tarantelli.Chieti, J9 gennaio 1898.

VII.

Între familiile distinse, care la sosirea mea în Ploiesci din Braşov în Anul 1848, una dintre celle din täiü cu care

am ve: it în contact cu dragoste şi sin­ceritate a fost familia Stanică Marin, pro­prietarii! în suburbia sf. Gfheorghe vechiü.

Acesta respectabilă familia avea atunci 2 f i i : Radu şi Iancu şi două fiice : Se- vastiţa şi Bălăşica, care ambele mi-aü fost distinse eleve în şcola publică, pe când eram Professor public la unica Şcolă de fete de p’atuncî din Ploiesci.

Fiii Radu şi Iancu eraü încă tineri, şi de la început ambii ’mî demonstrau frumóse simţimente durabile deaiiecţiune. Ambii eraü studenţi în şcolele din ţerră ; mai târziu Radu se devota Avocaturii, fiind şi inteligent, sincer, onest şi talen­tat în vorbire, iar Iancu, dupé ce şi-a terminat studiile lyceale în ţerră, fu tri­mis apoi la Pisa în Italia ca sâ studieze Dreptul. El era de constituţiune delicat, şi ’şi da prea multă silinţă la studiu, aşîa câ studiul era în desavantagiul sănătăţii lui ; şi într’o Epistolă ’ml scriea din Italia aceste cuvinte : „Sufletul este osârduito- rhî, îar corpul neputindosa şi apoi un NB. „Te ro r fa ascunde familiei nóstre a- ceste espresiunî, pe care ţi le confiez nu­mai D-taleu.

Eu am înduplecat cu încetul apoi pe părinţi a’l aduce acasă şi Radu, ca frate mai mare, fu trimis la Pisa de unde’lü aduse în sînul familiei. El muri; dér îna­inte de a espira <]ise lui Radu : „ Nene!

— 41 —

’ţi recomand pe D-l Antinescu să ’ţî fiă ca Amic pentru, tot d’auna, dupe cum l’am avut şi eü Amic sufletesc .

Tulpina acestei familii onorabile îm­bătrâni. Tata şi Mama, unul după altul trecură în lumea ceîal’altă. înţeleptul bă­trân, părintele lui Radu, mă cbiamâ în ultimile momente alle sélle sâ mă vedă, şi’mî (J-ise : „Domnule Antinescu, te cu­nosc pe de plin, te rog a fi mentorul lui Radu dupe mórtea meaa. Nu mult dupe acesta trecu la celle eterne şi înţeleaptă Sociă şi Mamă, D-na Joiţa.

Amiciţia cu Radu dură rjecimi de Anî, o Amiciă sinceră de. neîntrecut. Ne îu- bém ca douî fraţi; el ijicea câte odată: „Când te véd, pare că véd Pe părinţii mei şi pe fratele meüa.

Caracterul lui era sincer şi de multe ori în conversaţia lui spunea şi câte o ingeniosă glumă. Ast-fel după terminarea serviciului divin la îmormântarea bătrâ­nului Ioan Stoicescu, unde am ţinut un Discurs funebru, se adresâ câtre mine ast-felîii: „Nene Zahario, multe Discur­suri ai ţinut; doresc sâ trăîescî mult, dér când vei înceta din vmăţă am sâ ’ţî fac şi eü un Discurs mare cât tote Toţi asistenţii cari eraü înaintea Bise­ricii aü făcut haz, sciind glumele obici­nuite alle lui.

Simţimentele lui vis-â-vis de mine se póte înţelege din Epistola următore pe care mî-o a trimis de la vie, unde, fiind bolnav să retrăsese, înaintea morţii sóle pentru cât-va timp :

Scumpe Amice!

Am priimit cu multă plăcere amabila-’ţi Scrisóre, însoţită de broşiura „Recen- siuni“ asupra „Autobiographie!“.

'Ţi mulţumesc din tot sufletul.Broşiura o citisem de mai ’nainte la

vie, fiindu-’mî adusă de prietenul nos­tru Th. G-.

Sum fericit de elogiurile meritate ce ’ţi se consacră de aţâţi Savanţi, în urma Operií nemuritóre a voîagiului D-tale din decursul celor 70 Ani, ce-I porţi cu vigóre.

Mi-e impossibil sâ ’ţî descriü impres-

siunile mele nulese din citirea acestei cârţi. Dea-ţi Dumnezeii»plată meritată! „La mérf^-he încă nu aşiii vrea sâ ne despărţim, aşia de mult ţin la IMa ca vechifl'şi sincer Amic", iubire ce nü mi se póte tăgădui de nimeni“.

Eram convins câ vei prepara Poesia ce’mî anunţi ; dér inaugurarea Monumen­tului de pe Bulevard al Vânătorilor nu s’a fixat încă, fiind Regele nostru în străi­nătate, şi şî-a esprimat deja dorinţa d'a asista atunci. *

După o bună ploiă ne putem vedea în Oraşîă; dér de vréí să petreci cu mine o 4b atunci spune Secretarîului meü sâ ’ţi puie la disposiţie trăsura, care sâ te aducă fâră teamă.

Gătit plăcere mî-ai face!Devotat

Radu Stanian.

In mai multe <]ibe d’arîndul a trimis pe un om al séü ca se mă rége a’l vi- sita la vie, şi am tot amânat, din causă câ avem temă, fiind un mare urcuşîu, şi drumul cam periculos, repede. In fine, în diua de 2 Septembre 1897 mă pome­nesc cu omul séü, care fu trimis ca se mă ia cu orî-ce preţiii, câci m’agtéptá cu mare dor. M’am decis, în fine, a pleca. Sirmanul meü Amic, dorea a mai lua masa cu niine încă odată, înaintea morţii sélle pe care o simţea câ se apropie ga­lopând, şi încă la vie, unde este o ade­vărată posiţiune înaltă romantică, cu ae­rul dătătorîu de viflăţă.

In acea 4b înainte de a pleca, priimissem un prea frumos buchet de flori, fiind 4iăa aniversâreî nascerii melle, (2 Septem­bre) pe care ’lü luaíü cu mine.

Ajungând în curtea viei, Amicul meu mă aştepta sigur, fiind câ nu se îndouîa de affecţiunea mea pentru dânsul. I de- deiü buchetul meü cu cuvintele : „ Acest buchet pe care l’am priimit astăzi pentru ziua Aniversâreî naşterii melle ţi’l offer din tot sufletul meü cu ardenta dorinţă, sâ trăiesci mai mult ca 71 Anî, cîţî îm­plinesc eü astădi" ■ — El îmi mulţumi cu lacrămi în ochi, clătinând din cap.

* Era atunci densul Primariü al Oraşului Ploiesci.

42

In conversaţiunea nóstri^ ’lu íntrebaiü: ce l’a făcut ca ^tocmai în <|iu* de astăzi sâ me aducă la vie cu orî-ce preţ*şi mi-a răspuns surîijend : „Sciém din Aűtobiogra- phia ce mî-ai trimis, ca aceasta este ziua aniversâ/reî în care te-aî născut, şi am voit a o petrece cu mine aici, póte. . . aici ’lü înecă tuşea... şi continuă. .. pen­tru ultima oră!

Am stat la masă apoi amendouî, sub un nmbraríü, cu micii copilaşi ai D-lui Iuliü Brezoîanu şi Guvernanta lor şi încă un Amic. al casiî, şi toastâ urându’mi a trăi mult şi mulţumindu-mî, că l-am îm­plinit dorinţa, de care nu se îndoia.

încă fiind la masă, începu o ploicică cu picături mari, dér rari, şi ’mi <]ise : „Iată, frate Antinescule, o frumuseţe a naturii, o plde gentilă, ca şi presenţa D-tale aici. Şi pe lumea ceîaValtă’ţi vohi fi re- cunoscátoriü."

La plecare ne-am îmbrăţişat întrebân- du’lü când vine în Oraşiu, şi ’mî răs­punde că Sâmbătă ; el însă veni Mercuri séra, şi Joui adormi în Domnul.

Am mers de l’am vătjut, am fost mult mişcat, el părea că dórme în linisce su- fletescă.

Luni la 8 Septembre, într’o frumosă i i de sărbătore avu loc ceremonia fu­nebră officială, pe care aü făcut’o Ploies- cenii fruntaşiului lor.

Las aici jurnalisticii locale şi cellei din Capitală a descrie acesta rară Ceremonia funebră:

„Era o vrednică înmormântare, aceea pe care aü făcut-o Statul şi Ploieştenii fruntaşiului lor Radu Stanian. Se cu­noştea câ acest om, care timp de atâtea decenii a fost conducătorul politic al po­porului din Ploiesci,—era iubit în vîueţă eu acea dragoste pe care ştie s’o dea mulţimea acelora, cari i sunt un ideal în viueţă, şi-l rămân ca un ideal după morte. , Pot sâ fiă opiniile ómenilor din ţerră despre Sranian ori-carî ar fi, un lucru e , sigur : în Ploiesci el s’a bucurat de o popularitate fâră semăn, şi acesta s’a do­vedit mai ales erî, cu ocasia îmormen- târei lui.

De la casa defunctului şi până la ci­mitir, o distanţă de mai multe chilometre,

mii de omeni aü urmat cortegiul pe jos şi în trăsuri elegante. îar străzile, prin cari a trecut mortul, eraü tixite de lume. In total preste două zeci de mii de omeni aü adus lui Stanian ultimul omagiü.

înainte de ora 2 p. m., pentru înce­perea Ceremoniei, lume de ambe sexe, venite şi după afară, era în mare mişcare pe Bulevard, în faţa locuinţei decedatului.

După un mic serviciü divin la casa de­functului, la ora l ’ /2 cortegiul se pusse în mişcare.

In frunte an funcţionar comunal purta stégül Oraşiului Ploiesci. Urmaü coro­nele mari, trimise: de Guvern, de Par­tidul liberal, de Clubul liberal din Ploiesci, de Camera deputaţilor, de Consiliul ju- deţen, de Consiliul comunal, de magis­traţii din Ploiesci, de Baroul Advocaţilor din Ploiesci. Urmaü după acésta delega- ţiunile tuturor Societăţilor din Ploiesci

Í cu drapelele lor, Şcolele comunale de bă- ; îeţi şi de fete, Liceul, etc. După acestea

urmaü carele cu 43 corone, dintre cari citâm : a Adunării Deputaţilor, a Guver­nului, a Consiliului Comunal Ploiesci, a Consiliului judeţân, a Magistraţilor Tri­bunalului, a Baroului Advocaţilor, a Func­ţionarilor Comunei Ploiesci, a Clubului liberal, a Medicilor comunali, a Corpului Portăreilor, a Comunităţii israelite, a mai multor familii, persóne, rude şi Amici ai defunctului.

Un Ofiţer ducea decoraţiile pe cari Ie-a obţinut Radu Stanian în lunga sa carieră publică.

Un Pluton de soldaţi cu musica Re­gimentului local făcea onorurile cuvenite, defunctul possedând mai multe decoraţii.

; Pe un car alb tras de şâse cal era aşe- j zat cosciugul, înaintea câruia mergea tot I Clerul plolesclan, precum şi Archiereul I Nifon Ploiescîanu, venit anume din Bu- ; curesci împreună cu mai mulţi preoţi de I ai Mitropoliei. Urma apoi familia defunc- ; tului şi totă acea imensă mulţime care i venise sá’lü conducă la ultimul locaş.! De la casa defunctului, cortegiul a por­

nit spre biserica sf. Gheorghe vechiü, în curtea căreia s’a oficiat Serviciul divin. Sicriul luat de familia lui Radu Stanian, de fraţii Radovicî, de fraţii Brezoîanu,

43 —

de P -l Teodorini §i de fiul decedatului, fu aşezat pe un catafalc anume construit. Pupe oficiarea serviciului divin, se în­cepură Piscursurile. Cel d’ântâifi a luat cuvântul P -l Pimitrie Sturdza, care ve­nise din Sinaia cu un tren expres anume ca sâ asiste la înmormântare.

P -l Sturdza îşi începu cuvântarea ci­tind versul Apostolului Pavel care zice : ca sâ nu şedem pe lângă cei morţi, ase­meni acelora cari n’afi speranţe, ci sâ ne gândim câ dincolo de pragul vifieţei unde se legă şi se deslâgă marile mistere pe cari nu le cunóscem şi nu le vom cu- nósce nici odată, mai e o altă vifiâţa e- ternă şi de care ne vom împărtăşi odată cu morţii. Când vedem activitatea rod­nică a lui Radu Stanian; când vedem câ trei-zeci de ani el a stat în primele rîn- duri, printre cei mai vrednici, nu putem őre deduce câ dincolo îl aştâptă vifiâţa vecinică şi fericirea vecinică ? In Radu Stanian partidul liberal pierde un mare luptător şi un membru devotat.

Vifiâţa sa, activitatea sa, ar trebui sâ servâscă de pildă tuturor, pentru ca, lă­sând la o parte nemulţumirile, sâ se a- dune cu toţii la olaltă, trecând pe d’a - . supra neînţelegerilor personale. Vifiâţa lui Radu Stanian trebuie sâ servâscă mai ales de pildă celor tineri, pentru ca şi aceştia sâ se oţelâscă în lupta pentru nâm şi pentru ţârră, ca şi acella ale că­ruia rămăşiţe materiale le ducem acum la ultimul locaş.

Pupe P -l Pimitrie A. Sturdza a luat cuvântul P -l Romanescu, ajutor de pri­mar şi ofiţer al stârei civile, în nunţe|e . Consiliului Comunal. P-sa face elogii lui Radu Stanian, a câruia vifiâţă va fi o pildă vecinică pentru generaţiunile vii- târe, a câruia amintire va rămânea ne- peritóre printre Ploiesceni.

Pescriind activitatea lui Stanian, P -l Romanescu, un vecbifi Amic al defunc­tului e înecat în lacrimi, mâinile ’I tre­mură, şi câte-va minute o tăcere adâncă se face... Amintirile duíóse biruiseră pe acela care (JecI de Ani lucrase alături cu Stanian...

Mai vorbiră : P-l T. Georgescu, în nu­mele Professorilor, şi preotul Ghiţă Pu-

mitrescu în numele Clerului. Apoi corte­giul porni spre Cimitirul „Viişora" în or­dinea descrisă mai sus.

Tóté strâ<jile pe unde avea sâ trâcă Cortegiul erafi tixite de lume. Prăvăliile închise, felinarele de stradă, învelite cu zăbranic negru şi aprinse, dădâfi o deo­sebită solemnitate Cortegiului. In faţa Bâilor Municipale cortegiul se opri, Iar lăutarul care de atâtea ori cântase de veselie lui Stanian pe când trăia, îi cântă acum o ultimă doină duîosă din fluier, care produse în public o profundă emo- ţiune, cugetând fie-care la vanitatea a- cesteî lumi. Clopotile din Oraşifi şi Mu- sica funebră mişcă Oraşiul.

Cortegiul străbătu Bulevardul, Străzile: Rosetti, Sciinţeî, Justiţiei, Lipscani şi Câmpinei şi se opri la Cimitirul Viişora. înaintea Tribunalului înaintea unui Pra- pel negru, cortegiul se opri, Iar P . avocat Negulescu ţinu o scurtă cuvântare în nu­mele Baroului ploîescian al câruia mem­bru fusese defunctul. Localul Primăriei de alături ornat cu Prapele negre.

La Cimitir P. Zacharia Antinescu, forte emoţionat şi cu lacrămile în ochi, mai ceti o Elegiă care urmâză aici : apoi sicriul fu pogorît în mormânt după ce se căutase mai întâifi „Vecinică pomenire".

E ?L E G I ĂRostită în Cimitirul „Viişora“ la mormântul

regretatului decedat R A D U S T A K r X A K T

DEPUTAT Şl PRIMARÍŰ AL PL0ÍESCIL0R cu ocasiunea înmormeutărei séle la 8 Septembre 1897.

Deşert e tot ce vede semeţul ochiü sub sőre, Când ora cea diu urmă în fine a sosit;

Atuncea se cunósce şi omul care more Dup’o vifiâţă lungă sâfi scurtă ce a trăit.

Amară escî tu morte la omul ce gândesce Câ bune cfile avut’a trăind nesupărat,

Şi nu a simţit lipsă în tot ce îlfi privesce, Mergéndu-i tóté bine, şi ’n tóte-a prosperat.

Dér bună esci tu morte la omul ce ’i lipsesce Complecta existenţă, bátrán şi suferind;

Şi e ’nnecat în grijurî ce grefi îl necăjesce Ne-având vre o speranţă şi mórtea lui dorind.

— 44 —

Şi bietul om, sirmanul! ce ’n lume yegetezâ,- In viueţă ca sâ fia, prudent, cuviincios,El are a percurge trei drumuri ce ’ndruméza

Pe dânsul la destinul plácut saü odios.

Pe ’ntâîul drum dator e un om sâ mediteze: Acesta-i cel mai nobil ce ’l póte ferici;

Secundul drum e-acela pe care s’imiteze Acesta-i cel mai lesne în lume-a reuşi.

Şi-al treilea, din urmă, e al experienţei,■■ Ce cât trăiesce omul îl are ca un dar ; Acesta, vai! e acela, e drumul existenţei,

Şi carele din tóté, el e cel mai amar.

Aşa şi tu. Amice, până a veni mórtea,- ■.Umblat’aî p’aste drumuri în lume rătăcind; Oft toţ omul din lume, luptatu-te-ai cu sortea,

Dar fruntea ta senină mereu fu strălucind.

Căci ânima-ţi candidă nu vru sâ deraieze ■ Din drumurile drepte pe care ai umblat ;

Şpre Ceriu ’ţi-era speranţa; dóréi s’equîlibreze _ ; In fapte omenirea,—-cn sufletul curat.—

Nu s’aflâ-apoi în lume o altă fericire • Care sâ se compare când omul va avea Dn sincer Amic, sigur, cu intimă iubire,

Când doué âninaî bate vibrând ca o cordea.

Acea relaţiune cu uri amic amabilPe suflet îl descarcă de grele suferinţî;

El limpezesoe mintea: îl face caritabil,Şi-apoi îl îndrumeză colo—spre bunul simţ.

Produce gânduri nouă din bun punct de privire ;Virtutea-o fortifică şi-o face ideal;

Pe pasiuni le-astâmpăr, le-aduce la ’mblâncţire, Şi complectezâ faptul făcând pe om moral.

Aceste reguli sânte tu le-ai păzit în vraeţă,Şi ca amicii sinceri noi strict le-am conservat;

Mai mult ca tréi decenii trăit’am cu dulcâţă In barca Amidiei, cum fusse destinat.

Acum când suferinţa de boia ta întinsă Te doborî, tirana, pe tine-al meü Amic,

Dorit-ai înc’odată—voinţa’ţi neînvinsă —Sâ ne vedem la vie, la locul teii unic.

Dér, vai ! a ta fiinţă era de tot schimbată,Şi sufletul din mine cu totul fu ’ntristat;

De-aşi fi avut putere un Antidot îndată, Complectă vindecare din suflet ţi-aşî fi dat.

Trecură şepte cţ'lc de la acea ’ntâlnireCând doritoríü cu totul atunci te-am visitat;

A h ! Ce dulce mişcare ’nsoţitâ de iubire Simţit’am când buchetul de flori în mâni ţi-am

[dat.Ne-am cţis: „La Revedere!“ l’a nostră despărţire,

Dar însă în viueţă,—Ah. nu m’am aşteptat S’aud, oâ tu, Amice, plecaşi cu o grăbire

Spre bolta azuria, la locul destinat.—

In ultima’ţi Scrisóre cjicéí câ : „ Pân’la morte'. Şi chiar şi dupé morte“ doresc! sâ fim uniţi;Dér véd câ cu grăbire a fost dat d’a ta şorte

Ca tu să pleci ’nainte din doui amici iubiţi.

Şi dacă Provedinţei ’i plăcu sâ te prefere, Voinţa ei înaltă acum s’a împlinit;

Iar când Ea decreta-va viăâţa a’mi-o cere Atuncea viii la tine cu suflet liniştit.—

Acestâ voiagiare tot omul ce trăiesce Va fi silit s’o facă acum séü mai tárijiü;

C’aşa-i destinat om ul; sâ nasce şi-apoi cresoe Şi ’n fine décá móré din mort devine viii.—

Tu, scumpul meu Amice, ce’c lumea ceâ fatală Plinit’ai detona de Qm şi de Creştin;

Şi prin a télé fapte în ţâra ta natalăTe-ai înălţat cu merit, cu caraete.ru’ţî lin ;

Şi' ’n viueţa-ţi socială, trăit cu demnitate,Ou-al téü cara.cter dulce, n’avuşi nici un duşman;

Câ-ori-eine cunoscuta în tine o dreptate,Ce,rar în cţma d’astâdi o caut, dér în van.

Tu pleci acum, Amice, în huma subterrană, Gftci omul ce viüóza făcut e din pământ;

Intréga ta viuâţâîn astă lume, vanăLuptat’ai pentru bine pân’la al téü mormânt.

Önére fiă ţ ie ! Tu ţi-ai lăsat un nume '. Ce nu se póte şterge; de toţi eşti lăudat;C’acest nume’í oomóra ce lasă omu ’n lume,

Lăsând posterităţii un semn de ce-aü lucrat.

Şi-acum când al téü suflet se’nalţă cátré sóra, Şî-a ceriülui voinţă acum s’a împlinit;

O lacrimă ardentă ’i tributul de amóreCe ’ţi lasă-Amicnl care el siucer te-a iubit!

Zacharia Antinescu.

Printre cei cari urmau cortegiul, am observat pe D -n ii: Dim. Sturdza, P. S. Aurelian, Vasile Lascar, Grigorescu,

" Pelavrancea, N. San-Marin, Emil Pe- trescu etc. etc.

La Biograpliia lui nu putem nega a mărturisi, câ era bărbat politic dintre cei mai populari din P loîesci; în carriera sea politică de preste 30 Ani a fost ne­clintit soldat al partidului liberal, carac­ter integru, suflet energic, orator apre­ciat, natură din celle mai simpatice, el a fost un sprijin puternic al partidului liberal gi al Oragîului Ploîesci, câruîa î-a sacrificat totă activitatea viăeţeî séle. Onórea gi prosperarea Oragîului a fost devisa lui. Eternă fiă amintirea lu i!

— 45 —

4c. , ,' -• • * w

Acest Capitol tratând despre relaţiuni amicale în adevâr sincere între mine gi regretatul meii Amic decedat Radu Sta- fttan, sujetul este Amicia, care a durat decimi de Anî între amendouî, până când unul din noi a abandonat celle pămân­tesc! gi s’a mutat în lumea umbrelor, lă­sând în urmă pe pământ pe cellăl’alt Amic conviiieţuitoriii, până când va fi chiămat gi elfi a se supune legii eterne a morţii, care este comună tuturor fâră escepţiune, mai curénd séü mai tárrjiü, gi fâră a se Cunósce de fiinţele umane acel moment mysteriös.

Şi fiind-că Amicia este basată pe A- móre, care este fiica ceriului gi o con- solaţiune în viuâţa ómenilor, gi mulţi nu-i înţeleg adevăratul sens, de _gi.Mó­ráin evangelică ne âmintesce tot-d’auna ca sâ ne " iubim unii pe alţii, fiind fraţi gi fii ai aceluiaşi părinte ceresc, cred Câ ’mi împlinesc o detoriă morală a cita un număr de Aphoris'me din Literatura uni­versală a vechilor gi. noüilor Autori a- supra Amieiei, spre a se înţelege ce este Amicia gi cine* este Amicul adevărat al fie-cârui Om.- Aceste 50 Aphorisme.culese din „Car­tea Cărţilor“ ce eoprinde 5466. Apho­risme pentru tóté circumstanţele viueţiî umane, le dedic, ca tribut de iubire, Umbrei Amicului meii sus-meuţionat, ca citindu-le orî-cine, sâ potă , a se fo ­losi de dînsele în acestă vifiăţă trecé- tóre, în care omul nu este bine şă fiă singur nici în familia, nici în societatea în care trăiesce, fiind omul după na­tura lui sociabil.

începem dér:1, ,Un Amic este o fiinţă, care ne suf-

fere gi ne susţine cu tóté errorile gi de­fectele ilustre. - .

Förster,

2. Amicia este o legătură reciprocă, în urma cârei unul pe altul nu se des- preţuesc, de gi slăbiciunile' amândurora se pot prinde cu mâna.

* Hippe.

3. In adevâr, nu este mai puţin un Amic sincer cu inimă bine-voitoare gi clară, de cît chiar un frate loial.

Homer, (Odyssea).

4. Nu este nici o fericire eure <>re- cum alta sâ se poată asemăna cu de a poseda un Amic sincer gi sigur. Rela- ţiunea, cp dînsul veselesce gi ■ desgreu- neză süfletulj clarifică gi luminşză min­tea, produce? cugetări noul gi evidente, fortifică virtutea gi bunele cugetări, li- nistesce gi modereză passiunile, gi com- plectézá mai toate orele nósfre neocu- patc.

Addison, (Spectator.)

5. Omul fiind singur este o fiinţă Slabă, dér este tare fiind în legături' cu alţii, singur, adeseori‘âe " tístéfiegte îh zadar.

0 privire a Amicului îa anima sea, un cuvent al Consiliului lui lărgesce consoluţiunea sea, gi-î ridică ceriul cu­getării cel înjosit. ' ' 1

Herder.

6. Chiar Natura învăţă pe Animal de a’gi cunósce pe Amicul séü.

Shakespeare (Coriolamis).

7. Cine respinge Amicii nobili de la sine, acela’gi respinge propria sea viüétá, pe care o iubea.

Sophokles (Begeh Oedipm). ■

8. Fie-care mai bine ’gi alege de A- mic pe Onestul, pe Umănitariul, ba cluar pe bine-voitoriul, condescentul, consim- ţitoriul, de cît pe purul spiritualist. :

A. Schopenhauer (Lumea ca voinţă şi reprezentaţiune).

9. Amiciţia póte fi solidă numai în cócerea bătrâneţe! gi a minţii.

Cicero (D e Amiciţia).

10. Este réü a observa numai atunci, cînd nu ai Amici, decă în adeveraî ne- cessitate de Amici.

Plutarch (Discursuri morale)

11". La ce «m mai avea noi necessitate

— 46 —

de Amici, dăcă nu am avea nici odată necessitate de dînşii?

Shakespeare (Timon bf Athens)

12. Tot-d’a-una este bună prevenirea Amicului.,

Homer (Ilias).

13. Eü nu am necessitate de ün Amic, care totd’auna variăză cu mine, gi răs­punde la affirmârile capului m eu; căci acesta o face mai bine umbra mea.

Plutarch (Discursuri morale)

14. Oeia-ce ne împedică de a lăsa a privi în interiorul ânimilor nóstre Amicii noştri, este tot atât de puţin neîncre­derea pe care o punem noi în ei, ca în noi înşine.

La Rochefoucauld (Maximes)

15. Amicii revelează între dîngii mai lămurit tocmai aceia, ce fac între dîngii.

Goethe W. (Anii de pelerinagiű al Mă­iestrului).

16. Şi când Amicul te supără, iartă-lu gi înţelege câ: chiar lui nu-i este bine, câci altramente nu te-ar supăra.

Hűekért.(înţelepciunea Brahmanilor).

17. O Amicilor, nimenea nu este un Amic.

Aristoteles.18. Nici odată nu te allia prea tare

cu companionii; câci cu mai puţină bu- curiă simţi gi mai puţină întristare.

Martiales.19. Stratul Amiciei este desgustul.

Shakespeare (Timon of Athens)

20. Penlru câ tocmai cârora le-am fă­cut bine mă râneso mai mult.

Sappho.21. Pînă când vei voi sâ fii fericit)

vei avea sâ numeri mulţi Amici, gi cînd timpurile să vor înnixora, sigur câ vei rămânea singur.

Ovidius (Elegiac)

22. Cine nu póte sufferi inemiciî, nu este demn de nici un Amic.

Sehefer (Rugăciunea Profanilor)

23. Nu sunt mulţi una miiă de amici; un singur inemic este destul; pentru câ acesta este serios; Iară aceia sunt nu­mai un joc.

Hűekért,(înţelepciunea Brahmanilor)

24. Şi de la inemic trebue sâ învăţăm.Ovidius (Metamorph.)

25. Cine vrea sâ scape de ruină (cor- rupţiune) trebue sâ aibă Amici sinceri gi inamici irritaţî ; aceia ’lü înstruăză, a- cegtia 'lu injuriăză.

Plutareh (Discursuri morale)

26. Mărirea morală consista la vechil Greci în o iubire neschimbată atît câ- tre Amicii lor, cît gi o ură invariabilă contra inemicilor lor.

Lessiug (Laokoon)27. Ceîa-ce pot eü ’mi arată Amicul;

Iar ceia-ce sâ fiü eü, mé învăţă inemicul.Schiller.

28. Hiobü avea düoí Am ici; în ne- voiă unul este deja destul; în timpuri furtunóse Amicul este mai mult un Pi­lot trist, un Doctor care ne este pre­ţios gi rare-ori salvator.

Nu murmura când Amicii tăi cad ! Cînd ameninţă prima furtună, atunci cad gi frunzele.

Byron (Don Jüan.)

29. Numai nouă săracilor, cari posse- dâm puţin séü nimic, ne este acordat de a ne bucura de fericirea Amiciţiei, în măsură bogată. Noi nu putem înălţa pe Iubiţii noştri, nici prin milă, nici nu-I putem înainta prin favoare, nici a-i ferici prin daruri. Noi nu avem ni­mic de cît pre noi înşine. Acestui în­treg „E ău trebue sâ ne supunem.

Goethe W. (Anii de pelerinagiű ai Ma­estrului).

30. Căldura se face repede, dér se

— 47 -

récesce tot repede ; ceîă-ce ea priimesce lin, conservă mai lung timp. Acesta se apreciăză de mintea omului ca §i des­pre lemn şi petră; un Amic încălzit lesne, se va răci lesne

Hűekért(înţelepciunea Brahmanilor}-

31. Deliberaţi totul cu Amicul; dér fiind-câ pe fie-care ramură nu ’ţî cresce Amici, şi fie-care Amic nu este sănătos în méduvé, eumpănesce mai întâiu pe Amicul téü cu tine însuţi; stai finiseit şi studiază’lü, examinéza’Iü; nu alege repede, privesce la cel ales cu neîncre­dere ; decide-te cu decissiunea: recu- nósce’lü mai ’nainte de a te numi Ami­cul lui, apoi după aceia confiază-te până la morte. Acesta onorează pe Amic şi a tuncî ellü te stimézá mai mult.

Young (Night Thonghts.)

32. Cine nu este propriul séü Amic, Amic al téü nu poate fi; şi nici acela care este numai singurul Amic propriu al séü.

Hűekért(înţelepciunea Brahmanilor).

33. Ast-feliü ’mi disse mie Abdalah, Curdul: „Tu scii pentru ce m’am făcut Amicul téü, pentru câ tu asculţi şi taci, .cînd alţii vorbesc; pentru câ tu cânţi, când alţii benchetuesc; pentru câ a- tunci cînd Moslemii sé rugaü în genun­chi, tu Creştinule, tácéí respectuos. Când erai bolnav în dureri, tu plángéi numai nóptéa, şi dimineţa încălecai pe cal fâră temă. Nici odată nu te-am audit plăn- géndu-te pentru <Jiüa de eri, şi totuşi tu vorbesci frumos despre filele viitóre.

M. Hartmaun (Etern).

34. Adevăraţii Amici să numesc aceia cari ne ţin departe de celle relle, şi cu simţimente prudente dispun în favó- rea Amicului: cari ascund cu fidelitate secretul şi ce este bun anunşiă tare; la timp te ajută bucuros şi în nenorocire nu o tulesc în fugă.

Bhartrihari (Cânturi şi Sentinţe.)

35. In prea puţine ânimi umane este

sămânţa de a privi fără invidiă pe A- micul încongiurat de Benedicţinne.

Aesehylos (Agamemnon.)

36. Lovitură pentru lovitură este o regulă în acţiune, dér nu în Amiciă. COmmercîul şi Schimbul nu suffere nici o Amiciă, dér nici Amicia nu suffere Commerciul şi Schimbul.

Lessing.37. O prea amicală Societate ne pro­

cură un amic din depărtare, cînd noi ’lü cnnóscem fericit.

Goethe (Tasso.)38. Era un sublim mod de represen-

taţiune al înţeleptului, cum ’lü presupu­nea Stoicul, când să <jicea; „eü doróm a avéa un Amic care nu’mi procură a- jutorii în miseriă, în bolă, în temniţă, ci, ca sá’lü ajut eü şi sâ pot salva un Om.

Kant (Metaphisica Moravurilor).

39. Adevăratul téü Amic nu este a- cela, care ’ţî ţine oglinda linguşireî, în care ’ţi place ţie însuţi figura ta. Ami­cul téü adevărat este, care ’ţi ajută sâ vecii petele téllé, şi’ţi ajută a le şterge mai ’nainte de a ţi le descoperi ine- micii.

Hűekért(înţelepciunea Brahmanilor)

40. Decă ’ţi censurezi propriile télle errori cu ochii lâcrămîncji, pentru ce privirea ta la defectele Amicilor este aşa scrupulosă cât şi agerâ ?

Horatius (Satirae.)

41. Póte câ nici un semn mai mare de nebuniă nu se află, ca încercarea de a corrige slăbiciunile naturale alle ace- llora, pe cari i iubim. Cea măi frumosă compunere a Natúréi umane póte avea, ca şi cel mai frumos Porcelan o pată ; şi acésta este, mă temü, în ori-ce casü, egal neştersibilă, de şi modelul, cu tóté acestea, rămâne dă céa mai mare valóre.

Pielding (Tom Iones.)

42. Noi dicem în . limba usuală. séü familiară, câ un' om ar putea fi propriul

— 48 —

séü. inamic, gi dósa ivirea faptului fac8 expressiunea de a fi înţelesă. Dér ca un om sä fia cél mai amar inemic al Ami­cilor séi, coprinde o contrazicere într’un mod ou totul propriii.

I nnius (Lettern).

43. Agîa de strînsă este Amórea de Fortuna, în cît cine nu are trebuinţa de Amicyforte lesne ’lü află. Cine în ne­voia tentează pe Amicul falş, ’lü trans­formă la moment în inemicul séü.

Shackespeare (Hamlet).

44. Cine trăiesce, care sâ nu fiă sedus, •gi să nu seducă pe altul? Cine more, care nu ia cu sine în mormânt o urmă din mîna Amicului?

Shackespeare ( Timon of Athens.)

45. O timpule nefast! Nimic nu póte răni atît de adénc, ca atunci cînd afli în Amic pe cel mai reu inemic.

Shackespeare(Two Gentleman of Verona)

46. De la Ura Adversarîului, ar fi sâ se uite durerea! totuşi ca şi ghimpii ce se înfig în pept pe nesimţite, sunt de la aceia cari ne iubesc ? De la mâna cea mai agreabilă se înfig celle mai a- dénci săgeţi în ânimă.

Hamerling(Sentinţe şi Poesiî erotice)

47. Cui să ne mai confiem, când mâna nostră cea dreaptă sâ revoltă contra pep- tului nostru.

Shackespeare(Tu-o Gentlemen of Verona)

48. Fii ca Portocala auria, a câreia picătură dulce udă gura, care te-a rănit,

* llainerling(Sentinţe şi Poesiî erotice)

49. Eü încep a înţelege: câ trebue a privi în cel mai réü inemic pe Amicul viitoríü, şi pe Amicii mei vrei în viito- riü sâ-î ajut, ca pe aceia, cari pot de­veni inemiciî mei.

Sophokles (Aiax).

!

50. Nu aşiu sei sâ numesc o mai mare favóre, de cât a cunósce meritul ine- micului.

Goethe (Poesiî).

„La mórte-ne încă n’aşîii vreo. sâ ne despărţim, aşîa de mult ţin la D-ta, ca vechiu şi sincer Amic: iubire, ce nu mi se póte tăgădui de nimeni“ . i

Radu Stanian. I- ' Í

Ast-f'ellii se esprimâ neuitatul meü A- mic în Epistola sea trimisă de la viă la finele luneî August 1897, gi publicată în presenta Operă la pag. 41.

Mai póte cineva nega, câ asemenea cu­vinte nu coprind în sine o adevărată A- j miciă statornică, sinceră, inalterabilă gi | vechiă de Zecimi de Ani ? ]

Prin espresiunile lui concise, póte ori- j cine înţelege, câ Amicia dintre noi a fost ! de o solidaritate, ce nu se póte distruge ; nici cu o armată întregă de inemici in- Ş morali, cari servesc pe demonul reutâţiî, j pe inemicul omenirel pe pământ.

Atât am fost atins de dorinţa sea es- j primată de a fi nedespărţiţi gi la mór- j te-ne, în cât m’am decis ferm a cores- | punde la dorinţa lui în cas când el ar ! pleca în lumea ceia-l’altă înaintea mea.

Nici celor trecuţi dincolo de morment nu voîesc a le remănea datori, necum celor vilii.

M’am decis dór a’mi procura un loc în yia D o m n u l u i , (în cimitirul „Yiişora“ din acest Oragiü), aprópe de mormântul lui, dupé cum i-a fost dorinţa esprimată, încă fiind viii.

Fiind eü forte sigur, câ procedarea de a cugeta fie-care muritoriü la procurarea unui loc de repaos etern, fiă mai tim- puriü séu mai tárZiü, mai nainte de fi­nele vmeţii sélle, este naturală, gi fiind provocat gi de menţionata Epistolă a re­gretatului meü Amic, m’am decis a pune în lucrare acestă inevitabilă datorie încă fiind în vifieţă, m’am adresat Onor. Pri­mării a Comunei Urbane Ploiesci, pen­tru un loc gratuit alături cu acella al de­cedatului meü Amic îtadu Stanian, con­form ultimei sélle dorinţe.

— 49 -

Cererea ce am făcut’o, a fost argu­mentată pe următorele puncte, lăsând la aprecierea On. Consiliü Comunal, decă va bine-voi a le lua în eonsideraţiune :

1) Câ am funcţionat ca Professor pu­blic la Scóla de băeţi gi de fete 34 Ani în continuii, în acest Oragiü, instruind pe fiii şi fiicele Oragîului Ploiesci gi Jude­ţului Prahova.

2) Câ am renunşiat la salariul meü anual (pentru anul 1866) de Secretar al Comitetului Şcolar la summa de 3000 Lei vechi, în favórea fondului Primăriei locale, fiind fondurile restrânse atunci, după cura se póte vedea în „Autobio- graphia mea“ séu „Un voiagíü în timp de 70 Ani", (la pag. 31). gi

3) Câ am funcţionat ca Professor de limba Germană la Scóla secundară de fete, a Societăţii pentru Inveţiătura p o - porului Român, Secţiunea de Prahova, gi la Scóla pedagogică ca Professor de Religiune gi ca Director de studii al acei Scóle, în timp de 9 Ani, în care, împreună cu zeiogii mei Coilegi de p ’acel timp, am dat învăţători rurali apţi pentru Ju­deţele Prahova, Dâmboviţa, Argegiü, Muscel, Ialomiţa gi Buzéü (Anii 1868— 1877) alternativ, gratuit séü cu o mo­destă Diurnă. (Ve^i pag. 41—56).—

On. Primăriă, prin Adressa cu No. 7258 din 26 Septembrie 1897, ’mi comu­nică următorele la Cererea mea:

Domnule,

Consiliul Comunal în Şedinţa din 23 current, avénd în vedere cererea D-v. de a vi se ceda în mod gratuit un loc la Cimitirul „Viigóra" allături cu acela al decedatului Radu Stanian;

Avénd în vedere câ în apropiere de acel loch nu se află imediat altul,: a decis a vi se pune la disposiţiă în mod gra­tuit locui cu No. 3 din rondul cellui cum­părat de fraţii Christesci;

Am onóre a vé comunica de acesta spre a D-v. sciinţă gi regulă, adăogân- du-vă tot d’odată câ am dat Ordin Ad­ministratorului acelui Cimitir a vă pune la Disposiţiă locul menţionat mai sus.

Priimiţî. Ve rog, asigurarea osebitei melle consideraţiunî.

p. Primariű, D. Stefănescu

Secretariü, N. H. Poppescu ~

Domnieí-SélleDomnului Zacharia Antinescu, Professor Onorific.

Loco.

Aprobată fiind cererea mea cu bună­voinţa generală a Onor. Consiliü Comu­nal al Urbei Ploiesci. pentru locul men­ţionat în Cimitirul „Viigóra“ despre care se vorbesse în sus citata Adressă, m’am grăbit a’lii închide cu grilagih de feru. aurindu’lh pe la locurile correspunrje- tóre după Modelul aici reprodus, în care voih locui pentru eternitate, după ce voiu face cavoul gi când Angelul morţii mă va chiăma a pleca pe callea viheţei e- terne, gi a ocupa locul destinat.—

Pun în evidenţă cellor convieţuitori actualmente gi cellor viitori, împlinirea dorinţei fericitului meh Amic Radu Sta­nian.

Mulţumit de buna-voinţă a Onor. Con­siliu Comunal, sum satisfăcut, câ locul cedat este în apropiere de 2 -3 pagi de acela al Amicului meu regretat.

* * *

De la Creaţiunea lumei şi a fiinţelor umane până astăcjî, pământul a fost înghiţitoriul tutu­ror Creaturilor vifiî., causate prin mórtea lor, în urma păcatului strămoşesc în Paradis, pro­vocat prin Şeful Demonilor că (fut din Ceriu şi condamnat de Dumnezeu pentru Mândria lui, care distruse Armonia universală — şi aşia sé va urma până la finele secolilor.

Fiinţa umană căcţută astfeliü, supusă Morţii, se va putea ridica sufletesce în cursul vifteţii numai prin fapte bune, morale, ca atunci când va sosi la Uşia mormântului sâ pótá fi sigur de a ajunge în Imperiul Stellelor, în Imperiul fericire! eterne.

Salvarea este numai în devisa acésta : „ADORA PE DUMNEŞEU, FÂ BINE ŞI NU TE TEME DE NIMENEA“ .

Muritorilor, Sâ luăm aminte!Pace tuturor!

33,816 4

— 50 -

I

O CUGETARE.Decă sortea omenirei

E-a se nasce şî-a muri, Este: locul feridreî

Spre Ceriu, vecinie a trăi.

Mormântul magnific, ca şi modesta Cruce de lemn strigă fie-câruî trecétoriü ;

MEMENTO QUIA PULYIS ES. (Aduţi aminte câ tu eset pulbere)

Locuţiune latină.

NIMENEA NU ESTE FERICIT ÎNAINTE DE MÓRTEA SEA.

Solon (către prea-bogatul Krösus).

VIII.

JlSiuna Octombrie din Anul 1897, a '(Şpavut doüé Solemnităţi naţionale

prea importante, care a veselit íntréga Ţerră şi a entusiasmat tot Sufletul Ro­mânesc, ori pe unde sâ află viăeţuind.

Prima Solemnitate avu loc în fosta Muntenia, în Oraşiul Ploiesci, şi secunda în fosta Moldávia, în Oraşîul Iaşi.

Dincóce de Milcov a fost solemnisată Yitejia şi dincolo de Milcov Sciinţa.

Aici s’a adus sacrificii pe Altarîul ţ)eu- lui Marte şi dincolo pe Altarîul peessei Minerva.

Aceste doüe ţ)eitâţi protectóre aparţin naturalmente Românului, alü cárul fiú nici o putere lumescă nu î-o póte nega nici răpi, câcî, Proverbul vechili: „Ro­mânul nu piere“ nu se póte desminţi nici odată.

Dovadă „Griviţa“ şi „Athena Jijiei“ :laşiul.

La 12 Octombrie 1897 s’a inaugurat în Ploiesci Monumentul în Onórea Ar-

I

I

- 51

matei Române şi cu deosebire în a Ba­talionului al II-lea de Vânători, cei mai mulţi fii a-î Oraşiului Ploiesci şi a-I Ju- deţului Prahova ce s’aü illustrat la Gri- viţa, şi în 4iüa de 21 Octombrie s’a in- naügurat noul Palat al Universităţii din Iaşi.

Aceste doüé Serbări naţionale merită a fi cunoscute din generaţiuue în gene- raţiune, de strănepoţii strănepoţilor noş­tri, spre a continua cu successü cu ast- felm de fapte măreţe, care va conduce nemül Românesc la idealul desemnat în cartea de aur a Istoriei popórelor viul şi abile, destinate a deveni mari şi glo­riose ca şi străbunii lor.

Acesta mi-a fost scopul de a le repro­duce aici.

Voiü începe dór cu descrierea Solem­nităţii din Ploiesci, şi apoi va urma cea din Iaşi: ambele Sărbători, naţionale prin­cipale, scriindu-le, fiind în etate de 78 Ani, rne fac a simţi în fiinţa mea o pu­tere ce mé entusiasmézá, mé animeză şi mă întineresce.

Solemnitatea inaugurării Monumentu­lui ridicat în Ploiesci s’a executat în-

I tocmai după Program, pe care o publi- I câm după piariul local „Democratul“ cu

mici adăogiri precum urmeză:

INAUGURAREA MONUMENTU­LUI VÉNÁT0RIL0R

I.

jlşJrupe 20 de ani, de la resbelul fe- ricit ce a repurtat Armata română

pe câmpiile Bulgariei, în alianţă cu Ar­mata Rusiei, pentru liberarea Bulgariei şi Independenţa Statului nostru de sub vasalitatea Turciei, Cetăţenii Ploieşteni, printr’un număr de cinci persóne în Co­mitetul de acţiune şi anume: d-nii Ión Or. Sorescu, ca iniţiator, Zaharia Ovessa, Nicolae Pruşanu, Mihail Dimitrescu şi N. L. Gogoşe, aii putut, după o stăruinţă activă de şepte ani, sâ ridice primul Mo­nument pentru gloria armatei române.

Numele ce s’a dat acestui Monument, aşezat chiar pe noul Bulevard al Ploieş­tilor, construit după terminarea resbellu- lui, care portă numele de Independenţa, de şi este pentru Batalionul II-lea al Vânătorilor din Ploieşti şi Prahova; dér prin acesta el nu póte fi considerat nu­mai pentru onórea acestor Vânători, cari au fost puşi în fruntea colonel atacului de la 30 August, 1877* la fortul Griviţa de la Plevna, ci a întregei Armate ro­mâne, care ’şî a făcut datoria câtre Pa- triă, vărsându’şi cu abondenţă sângele peste tot locul şi cu succes până la ter­minarea resbeluluî. Cheltuelile cu ridi­carea acestui Monument fiind făcute prin contribuţiune din totă Ţerra; — Deci—şi Monumentul de la Ploeşti este al Ţârrei întregi. De aceia şi inaugurarea s’a cău­tat a se face de câtre Comitetul de ac­ţiune prin învitaţiuni cât mai întinse în Ţ0rră.

Precât de mare dór este însemnătatea acestui Monument, pre atât de mare şi pomposă a fost şi serbarea Inaugurâreî.

Preparativele aii fost correspunrjétóre cu fala Monumentului.

Gara Câllei ferate a fost ornată de Direc­ţiune cu tot luxul, prin stindarde, verdeţâ de brad şi flori atât în faşîă la intrare, cât şi în partea din n’apoi a eşirei câtre Ploiesci.—Salonul de primire asemenea.

Din partea Primăriei, doüé mari arcuri de triumf, unul ridicat la un cap al Bu­levardului, la eşirea din curtea Gârei şi altul la cel-l’alt cap, aprópe de centrul Comunei şi casa după Bulevard preparată pentru priimirea Regelui, proprietatea familiei decedatului deputat Ghiţă Io- nescu bancherul. In tot lungul Bulevardu­lui, de un chilometru până la Monument, cât ţine grădina şi de aci încă o jumă­tate chilometru până la cel-l’alt cap, unde este primul rond cu grădină, precum şi înainte, pe tóté stradele şi pieţele pe unde avea sâ vi<Jitese Regele, în doüé direcţiuni opuse, pe distanţe de câte trei chilometri, la Spitalul Boldescu şi Casar- mele-nouî, fálfáéü drapellele tricolore, puse de comună şi de câtre cetăţeni pe la casele lor, care eraü pavoasate cu co- vóre. ghirlande de verdeţă şi flori, pre-

— 52 —

cum asemenea §i casele publice. Pe.ron­dul de la Monument, un pavilion ornat în' tricolor şi flori, Monumentul aseme­nea învăluit în tricolor, şi tribunele ri­dicate şi ornate asemenea ; tóté acestea presintaü vederea cea mal frumosă. şi veselă a unei <jfle mari de Serbare na­ţională. • ■

Multă lume civilă şi militară a fost venită din judeţ, din alte parţi ale Ţerrei şi din Capitală. De la orele 12 stradele şi Bulevardul furnicau de bărbaţi, femei înbrăcaţi ca ’n (ji de serbătore. Mişca­rea publicului şi a mulţime! trăsurilor elegante eraü îndreptate către Monument şi la Gară. Acestă mişcare se făcea cu multă greutate din causa prea maréi a- glomeraţiuni, pe care n’o mai încăpea Bulevardul şi largile sóié trotoare pe lungi­mea d’un chilometru şi jumătate. Immensa mulţime era evaluată la peste 80 mii Ó- meni. Lumea se urcase pe case, pe ar­bori etc, ‘

La orele 2 p. m. sosind de la Sinaia trenul regal, M. S. Regele, însoţit de l primul ministru d. Dim. A. Sturdza, a fost primit de Prefectul judeţului şi Ad- jutorul de primar, de generalii Pilat şe­ful corpului al IlI-lea de armată, Sche- letti, Comănenu şi Candiano-Popescu; precum şi de cele-l’alte Autorităţi civile şi militare, Corpul professoral, Magistra­ţii, Primarii rurali, plus mulţimea cetâ • ţenilor cu drapelele mai multor Socie­tăţi, a Funcţionarilor şi Dómnelor care aü presintat M. Séíe buchete de flori pen­tru M. S. Regina.

Printre Generali se vedea şi Generalul Viădescu, şeful casei militare regale.

După revista companiei de onóre a Armatei cu musică şi drapel, înşiruită pe peronul Gâreî, unde se întreţinu cu mai multe persóne de distincţiune şi unde mai multe Domne i offeriră frumose bu­chete de flori pentru M: S. Regina. M.S. védénd pe septuagenarul Profesor o- norific. D. Zacharia Antinescu, cu înalta Sóa graţiositate i întinse mâna şi sün­ije nd i adresă cuvintele :. „Mal faci Poesii D-le'Autinescu M. Séa trecând apoi în Sala de recepţiune ’I s’a presintat pânea şi saréa, precum şi raporturi pentru sta­

rea Judeţului, a Comunei şi a Armatei. De aci Regele pornind pe Bulevard, ur­mat de suite, la orele 2 şi Vi-sui trep­tele pavilionului unde fu salutat şi ■în­tâmpinat de I. P. S. Metropolitul-Primat; care sosi încă de la 11 ore şi 40 minute însoţit de douî Arhierei şi alt cler, de d-nii miniştri Stolpjan, DjUvara, Canta- euzino, Brătianu, Haret şi d-nu General Berindei ministru de Resbel, de d. Eugen Stătescu, preşedintele Senatului, de d. P. S. Aurelian preşedintele Consiliului judeţăn, şi de d-nii membri ai Comite­tului pentru ridicarea Monumentului, fiind preşinţi şi o parte din d-nii Senatori şi Deputaţi ai judeţului, Cum şi mai multe Domne, între care d-na Sturdza. d-na Stolojan, d-na Haret, d-na general Bé­rűidéi şi d-na ■ Cantacuzino soţii ale Mi­niştrilor. Nu putem urma mai departe cu numele persónelor distinse venite din Capitală şi cu funcţionari înalţi la acésta festivitate. ■ * -

După oficierea făcută în pavilion servi-1 ciului divin, (Parastas) de către I. P. S. Me- tropolitul-Primat, d. Ión Gr. Sorescu, Pre­şedintele Comitetului de acţiune, a dat lectură unui discurs, pe care ’l vom re­produce mai la vale. După acesta; Ad- jutorul de Primar, d-nu Dim. Stefănesbu a dat asemenea lectură unui discurs care urmézá mai jos.

Apoi, M. S. Regele, printr’un discurs pronunţat cu căldură şi multă putere, a rostit următorele :

„In numele Armatei, aduc căldurosele „mele mulţumiri Orăşenilor din Ploîesci, „căci aü luat iniţiativa de a ridica un Mo­nument ca semn de recunoscinţă pentru „bravii .fii ai judeţului Prahova, căcjuţl „pe câmpul, de onóre.. „Mândru sunt că am fost în fruntea a- „cestor viteji, cari aü închinat viaţa lor „pentru neatârnarea Ţerrei şi mărirea Ro­mâniei.- „Neuitată a rămas <jiüa de 30 August, „când batalionul ui 2-lea, sdruneinat deja „prin o luptă crâncenă, s’a aruncat cu „îndrăsnelă în foc şi aü luat sóra tárdiü „reduta de la Griviţa, smulgând vrăj ma­rşului stegul sein .. „Două 4ecî de ani aü trecut d ’atuncea,

— 53 —

i, msă amintirea acestor vremuri mari, „pline de primejdia.ca gi bogate în fapte ..însemnate şi resultate fericite, mu sej, ppte şterge nici o-data din inimile no­astre. :

„Ploiescîul este înteîul O rag care a re- , cunoscut câ un trecut glorios trebuie ;;sâ fiă amintit generaţiunilor presente gi ^viitóre, prin un semn vădit.. „Conduşi de acest sentiment, a’ţi ri- „dicat acest frumos Monument care este „nu numai o podobă pentru Oraşul vos- „tru, însă mai este o mărturie câ răs­plata va fi pentru cei cari se jertfesc „pentru Patriă.

„Sâ cadă vălul acestui Monument (In acest moment Monumentul se desöopfere) „in­tere dinţat de acum înainte Oraşului care „m’a primit estă-^i în mod agă de căl- „duros. •

„Vă mulţumesc gi pentru cuvântările „aga de adânc simţite ce ’mi aţi adre- „Sat ■ > : ;;

Discursul Regelui a produs o adâncă impresiune asupra auditorului gi a. fost salutat cu urări prelungite atât la des- vălirea Monumentului, .cât gi la fine.

Regele dându-se jos din pavilion spre a merge sâ observe Monumentul din fa­clă, s’a oprit de a vedea pe fogtiî sol­daţi vânători de la Plevna, câţi veniseră la acestă ceremonie, dintre care au fost presentaţî de câtre d. general Candiano- Popescu, Grigore Ión; cél care a luat drapelul de la Turci, şi Nicölae Vasile fost sergent, câror M. S. a vorbit, mul- ţumindu-le de bravura ce aü arătat în resbel şi întrebându-i cum trăesc, ei au răspuns câ aü copii gi nu primesc ca pensiune de cât câte 12 lei pe lună, la care M. S. a <Jis, câ atât este puţin.

Regele a trecut apoi la Monument gi urcând treptele, ’l-a ocolit, observând Inscripţiunile şi bas-reliefurile în bronz, a câror descriere o reproducem mai jos.

Aci a fost presentat M. Séle, d. Vasi- lescu sculptorul Monumentului, care so­sise în ajun de la Veneţia, pentru a lua párté la inaugurarea neperitórei séle o- pere. M. S. a felicitat cu multă vioiciune pe talentatul Artist român. ;. -v r

Tot aci sus, la temelia Monumentului,

d. Sorescu Preşedintele Comitetului, pre- sintâ Regelui pergamentul gi un condeiü de aur în formă de pană, cu Inscripţie. După lectura dată, Documentul a fost subscris de Mi S., apoi de. Mitropolitul- Primat, de Miniştrii, de Membrii Comi­tetului de acţiune, de Prefectul judeţu­lui, de locţiitorul de Primar de Artistul exe- eutoriü şi de alte persóne,- spre memorie.

Iacă coprinsul Documentului gi Semnă­turile

j ; NOI CARO L I,Din gratia lui Dumnezeii şi voinţa naţională

Rege al României.La toţi de faţă şi viitori sănătate. °’Spre a păstra vecinică amintire vitejiei des­

făşurată; de Batalionul al 2-lea de, vânători, în (fina: de: 80 August, 1877, la luarea redutei Gri- viţa din faţa Plevnei şi în onórea. Armatei, care a reînălţat. gloria strămoşescă : cetăţenii Ploes- cenî, prin subscripţiune naţională aü ridicat a- cest; Monument, care s’a inaugurat astă-di,: 12 Octombrie, 1897, în presenţa Nostră, sânţindu-se acest semn al recunoscinţei poporului de către InaltPrea Sânţitul MitropolitPrimat Iosit Gheor- ghian, fiind faţă: guvernul Ţârreî, Autorităţile ci­vile şi militare alle Judeţului şi din Terra. Comi­tetul de acţiune, grupul de iniţiativă care aii sţâruit. pentru ridicarea lui, Artistul care l’a e- secutat şi mult popor din Regat.

(Subscrissu) PAROL.Mitropolit-Primat, Josif Qheorghian.Prim-Ministru şi Ministru de Externe, D. Stur-

dza; Ministru Domeniilor, A. Stolojan ; Ministru Financielor, G. Cantacuzino; Ministru de Rés- boíü, General Berindeiü; Ministru Cultelor, Sp. M arét; Ministru de Justiţie, Al. Djuvara ; Mi­nistru Lucrărilor Publice, I. I. Brătianu.

Prefect, Em. Petrescu. p. Primar, I). Ştefănescu.Consilier Comunal, D. N. Steriade.

. Comitetul de acţiune: lón Gr. Sorescu, Zaharia Ovesa, M. Dimitrescu, N. Pruşan , N. L. Gogoşe,Grupul de Iniţiativă: George Gr. Sorescu, Th.

Theodmini, : P. Bălăceanu, G. C. Bobrescu. S. C. Paraschiva, D . Alexandrescn , Lt. N. V. Tărgşorenu, Major Th. Petrescu,

Eseoutoriü, G. Vasilescu.

Acest Document s’a aşezat într’un tub de sticlă gi altul de metal, cu o nouă me­dalie a Monumentului, turnată în bronz, eu două monede de argint, gi două de- eorăţiuni, una Crucea trecerei Dunărei şi alta din Ordinul „Stéoa României". Tubul închis a fost depus sub temelia Monu­mentului şi piatra aşezată prin turnarea

— 54 —

de câtre M. S. Regele a ® parte de ci­ment cu mistria. La care, urârî entu- siaste aü isbucnit din tote părţile mul­ţime!.

In timpul aceste! ceremonii Corul co­mune! nóstre, condus de maestrul séü d. A. D. Vértanú, compus din 384 persóne,

i între care 120 fete din Şcola secondară, Elevi! clsseí V şi VI a! Liceului şi 70 persóne din Corul comune!, a cântat în două rânduri „Imnul Vânătorilor“.

Apoi saü împărţit Medaliile Comme- morative şi foile volante séü Poema: „Omagii! Armate! Române“ în mai multe sute, offerite de d-nul Professor onorariu Zaharia Antiüescu, ce se publică iha! în jos.

După sânţirea şi întărirea Monumen­tului, a urmat defilarea Armatei din Plo- eştî, în cântarea musicilor.

Defilarea s’a făcut înaintea Monumen­tului, în presenţa Regelui, cu primul Ministru, cu Ministrul de Resbel şi cei l’alţi Miniştri, etc. Mai înfâiu corpul o- fiţiresc şi generalii, sub comanda d-lui general Pilat, — Apoi o companiă de Vâ­nători a batalionului Il-lea aflat în gar- nisona de la Sinaia, cu drapelul séü. Dupé acesta regimentele 7 şi 82 de in- fanteriă, Escadronul de Călăraşi, pedestri şi călări, Pompierii. — Aú mai defilat Studenţii liceali din internat. Drapelele Societăţilor. Şi în fine, Musicile.

Totul fiind terminat, Regele urmat de Miniştri şi de suită, a mers la casa Ghiţă Ionescu, unde a avut loc presintârile ur- mătore: Clerul înalt, apoi Clerul judeţului cu Protoereul; Consiliul judeţean cu Pre­şedintele séü d. P. S. Aurelian; Consi­liul comunal cu Adjutorul de primar d. D. Stefăuescu; Comerţul având pe d. Spirea Protopopescu în locul Preşedin­telui Camerei de comerţ; Funcţionarii administraţiei cu Prefectul; Magistraţii cu primul Preşedinte al Tribunalului; Corpul professoral având înainte pe directorul Lyceului; Corpul medical a- vând înainte pe d. dr. Vasiliu; Comi­tetul de acţiune şi de iniţiativă al Mo­numentului ; şi ’n fine, Corpul înalt ofi­ţeresc.

De aci, Regele, după ce a mulţumit de

priimirea ce 'I s’a făcut, a mers sâ vi­ziteze pe cel mai vecbiü spital, Boldescu, apoi nouile casarme şi la orele 5, mer­gând la Gară, a pornit cu trenul regal la Sinaia.

Cu acestea s’a terminat marea Zi a j Inaugurârei Monumentului Vânătorilor. \

In timpul ceremoniei, Regele a expri- mat admiraţiune pentru marile progresse ce a făcut Ploeştii de când M. Sea n’a mai venit pe aici.

Eaeă şi descrierea Monumentului:Monumentul este o operă grandiosă, da­

torită tănărului şi talentatului sculptor român Vasilescu, al câruîa renume era I deja stabilit în Italia înainte de a ajunge la noi, când acest eminent Artist şi-a sta­bilit atelierul séü la Veneţia.

Monumentul întreg, adică soclul cu cele trei trepte ale sale şi obeliscul ridicat d’asupra, este de granit de Ravena. De j jur împrejur, patru vânători în pcsiţiuni diverse, dér aşeZaţi cu simetrie, par a păzi acest Monument al victoriei, de pe vârful câruîa un vultur gigant, cu aripele deschise, se înalţă voios şi puternic, ţi­nând în gură drapelul Român.

Talentul D-lui Vasilescu se manifestă | pe deplin, mai ales în executarea celor j două basreliefuri de bronz.

Primul cel din faţă, este o frumósá J alegorie a Victoriei. O femee în piciore i ţinând într’o mână o cracă de lauri, in- j tră în Oraş într’un car român, condus de doi cai sprinteni şi vesteşte Victoria ; ea trece cu earu-i triumfal peste un pod de lemn aruncat preste rîul Prahova. La ; drépta ei se află un grup dp omeni şi fe- | mei cari fac ovaţiuni ; la stânga ei un car cu boi şi pe lângă el ţărani şi ţărance. Totul este forte mişcător.

Al 2-lea bas-relief reprezintă atacul Vâ­nătorilor şi luarea drapelului de la Turci. Pe primul plan, un General tűre căZut şi nişte turci care încercă, dar prea tânjiu. sâ îndrepte un tun în contra vânătorilor.In fund se vede reduta de la Griviţa. Vânătorii înaintează cu drapelul lor, sfâ­şiat de glonţele inamicului. Trei vână­tori iaü drapelul de la Turci, cari nu mai j pot resista asaltului. j

— 55 —

Acest bas-relief, care este tm adevărat lî cap-d’operă, a fost premiat de Academia

din Veneţia.j E de observat câ tipurile de Turci şi I de Vânători sunt forte bine caracterisate.

De admirat şi mişcarea unui Venator care sună din trompetă şarja.

Pe dreapta se citeşte, tot pe o placă de bronz cu litere aurite, următorea In- scripţiune :

In anul M D C CCX CV II Sub domnia Regelui Carol I şi Regina Elisabeta

Cetăţenii Ploeştenî prin subscripţiune naţională Ridicat-aii acest Monument

Intru gloria Armatei Române şi a batalionului II-lea Venători

Cari au reînviat vitejia strămoşescă în răsboîul Independenţei

' M D C C C L X X V II "Iar de stânga se citesce Inscripţia :

Recunoştinţă eternă Venâtorilor din Prahova

Căţtuţî la asaltul Griviţeî în divta de X X X August M D C C C L X X V II

şi tuturor vitejilor luptători pentru Indepedenţa Ţerreî, Libertatea, Patriei

şi Mărirea neamului Românesa.Pe Obeiisc, dedesubtul unui motiv res-

boinic în bronz, se citeşte, în faciă, des­pre Gară, aceste cuvinte: Eroilor de la Griviţa ; iar în dos spre Oraş, cuvintele : j Vitejiei Româneşti. \

Alături de soclul ilonumentului, de o parte şi de alta, surit aşezate două tunuri, luate de la Turci; iar în cele patru col­ţuri în dreptul celor patru Vânători, câte un obuz.

Cei patru Vânători, turnaţi în bronz şi în ■ mărimea naturală, represintă un trompet în aşteptare, un soldat presén- tâpd arma, un altul în posiţie de atac şi’ cel de al patrulea în sentinelă. j

Coroanele: JPatru corone frumóse de laur şi imor- j

tale, cu panglici albe şi inscripţiunî ari fost depuse pe Monument.

Pe una din ele se citeşte : j„Onóre célor ce se sacrifică pentru

Patrie — din partea Regim. Mircea 32“ . j Pe alta :„Regimentul Prahova 7, în amintirea

Eroilor din batalionul II-lea Venători că- j j (Jiiţi pe câmpul de onóre la 30 August i 1877 pentru Indepedenţa Patriei“ \

Pe a treia : j„Regimentul 6 Călăraşi, ca o frumosâ

amintire bravilor Venători din răsboîul ! Indepăndenţei“.

In fine, pe a patra, de rose şi lauri: j j „Roşele pentru cei viuî, laurii pentru

ce i’ morţi.“ j

— 56 —

Discursul citit de d. Ión Gr. Soreseu, preşedintele Comitetului de acţiune:

Sire,

'.P 'Jt19 ar’câ este ieri de când Oraşul Plo- lesei avea în miijiulocul lui voinicul

Batalion al Vânătorilor. Compus aprópe numai din Prahoveni şi Ploiesceni, el era mândria Oraşului, bine instruit şi disci­plinat, făcea cinstea Comandantului sâu.

Peste 800 de voinici, unu şi unu, erau vânătorii Prahoveni, când Ţerra, încre<je- tóre în forţa Armatei, îi chema şi pe ei sâ apere moşia strămoşescă. piua de 30 August 1877 sosi, şi Vânătorii sburaü spre reduta Griviţeî, tot aşa de veseli şi vo­ioşi ca şi cum, cu câte-va luni mai în- nainte, egiaü din casarmă, spre a se pre­găti la fapte mari şi eroice.

Fost-a de Dumnezeu ursită astă lună August a coprinde în sine două date mari, în fastele nóstre militare: 13 August 1594 „Călugărenî“ , sőre sus pe cer înainte de sfinţit; 30 August 1877 „Griviţa“ , răsă­rit de sőre, răsărit de glorie neperitóre.

O di întrăgă a ţinut lupta, şi voinicii tot înaintam Oficerii şi soldaţii se reped ca leii şi după patru asalturi, date rând pe rând, 300 de Vânători periră.

Obosiţi de luptă, deci uiţi de morte, bra­vii noştri! Oşteni se acioiaü în jurul sto­gului lor, în faţa redutei vrăşmaşe, de unde mai eşîafi fulgere de puşti şi trăs­nete de tunuri.

In nfifjiulocul acestei lupte, Domnul Ţârreî le (lise : „Ce faceţi aici?“ „Ce sâ facem Măria Tau răspunde în naiva sa cuvântare un sergent cu faţa încă aprinsă de truda şi emoţiunile acelei dile, „ne-aü prăpădit păgânii şi uite câţi aü mai ră­mas din noi“ . „Cum ? întrebă marele Că­pitan, „dar voi câţi sunteţi faţă, sunteţi sdraveni şi voinici, gi colo mai véd şi alţi tovarăşi de a-1 voştri!; adunaţi-vă, mergeţi înainte ca vitejii, şi a vostră va fi isbânda de astă-(jl“ -

Un puternic „Ura“ fu răspunsul vâr­toşilor vânători. Bondurile se strâng, ba­talionul înaintâză sub comanda Maioru­lui Candiano, ei se aruncă cu furiă, cele-

l ’alte oşti îi urmeză gi cu toţii daű nă­vală şi intră în redută.

Soldatul Grigore Ión, ajutat de ser­gentul Stan Gheorghe gi de caporalul Nică Vasile, câte-şî trei din batalionul al II-lea de Vânători, iau drapelul din mâinile Turcilor, şi Griviţa cade în stă­pânirea vitejilor noştri! ostaşi.

După o 4i de luptă cruntă şi de ne­măsurate silinţe, după perderea a 10,000 de omeni, trâmbiţele anunţară victoria obţinută gi armatele aliate ale Euşilor gi

I Bomânilor, umplură valea Dunărei de stri- ! gătul „Trăiască învingătorii Griviţeî!“

Aü pierit vitejii Vânători, aü pierit os­taşii eroi, pentru ca ţera sâ trăiască. Ei aü pierit cu glorie pe câmpul de luptă, pentru ca memoria lor sâ rămână nepe­ritóre în generaţiunile viitóre.

Sire,

Aü trecut 14 ani de la răsboiul sacru pentru Independenţă; aü trecut 14 ani de când osemintele bravilor Vânători ai batalionului al II-lea záceaü în uitare, dincolo de bătrâna Dunăre, fâră ca un semn sâ se fi ridicat pe pământul Ţârreî românescl, a cărei neatârnare a ieşit din sîngele lor vitejesc.

Vătjend acesta cu întristare, noi câţi-va tineri cetăţeni, constituiţi în Comitet de acţiune, am hotărît a ridica în memoria acestor Eroi un Monument, care, reamin­tind vitejia trecută, sâ oţelescă pe vii­tor inimile soldaţilor noştri, gi sâ înfri­coşeze pe duşmanii Ţârreî, vă<|ând ce aü putut făptui opt sute de soldaţi Bomâni,

Iniţiativa nostră a fost, Majestate, cu căldură îmbrăţişată, şi, în timp de gâpte ani, peste două-d.eci de mii de omeni, din tóté clasele societâţei, aü dat obo­lul lor, pentru ridicarea acestui Monu­ment, expresiunea viüe a recunoscinţei noştre către cei ce aü sciut sâ’gî verse sângele pentru nemül lor.

Comitetul de acţiune a crezut câ locul cel mai bun unde trebue sâ fie agetjat Monumentul, este acel unde Eroul de la Călugărenî s’a odihnit în trecerea sa prin acest Oraş.

Da, Sire, aci Eroul Mihaiü-Vitézul, după

— 57 —

ce a împărtăşit Armata, şi a primit ju­rământul de credinţă, la biserica Dom- nescă din acest Oraş; aci, în acest loc, ţinu sfat cu Căpitanii sei, şi cu credinţa în Dumnezeul .strămoşesc şi nădejdea în vitejii sei oşteni merse înainte.

După aprópe trei sute de ani, Mărite Domne, pronia cerâscă dete mult-încerca- telor Ţerri române un alt Eroii, care tra­duse în faptă, prin biruinţă în afară şi înţelepciune în întru, visul de aur al tu­turor marilor Domni din trecut: „Inde­pendenţa Ţerrei“ .

Pe la anul 1867, spun bătrânii din Te- léjen şi Prahova, câ o suită domnéscá a trecut peste plaiurile munţilor, şi câ în mersul séű un Tenăr voinic, ce se <j.icea a ii Domnul Ţârrei, ar ii aruncat pretu­tindeni sămânţa virtuţii şi a datoriei că­tre Patiie şi neam. In amintirea acelei treceri, s’a înălţat pe platoul din spatele Brebului, o Cruce, care îi <jic §i astă-Z* „Crucea Domnitorului".

Acel Domnitor era Majestatea Ta, şi I din sămânţa aruncată atunci aű ieşit,

peste zece ani, vitejii de la Griviţa, cari Ţi-aă răsplătit munca şi Ţi-aă împlinit visul.—

Tresăltaţî de bucuriă umbre gloriose ale trecutului! umbre gloriose odihniţi în pace ! Regele Carol v ’a înţeles gândul. Eroul de la Griviţa veghezâ peste des­tinele Patriei.

Comitetul de acţiune exprimă cea mai profundă recunoscinţă Majestâţei Vóstre pentru buna-voinţă ce a-Ţi avut de a lua parte la acestă mare solemnitate; mul- ţumesce cu căldură generoşilor donatori şi rogă pe bunul Dumneţleu sâ acorde Majestâţei Yóstre Ani mulţi pentru bi­nele şi fericirea acestei Ţerri.

Sâ trăiască M. S. Regele Carol!Sâ trăiască buna nóstrá Suverană Re­

gina Elisabeta !Sâ trăiască Principele Ferdinand şi

Principe ssa Maria!Sâ trăiască Principele Carol şi Prin-

cipessa Elisabeta!Sâ trăiască Armata şi Poporul român !

Domnule Primar,Iată în fine ridicat în Ploiescî, falni­

cul Monument al vitejiei românesci. A- cest Monument va vesti acum şi în vii­tor, câ în răsboiul Independenţei din 1877, în care ostaşii români s’aü purtat ca nisce adevăraţi Eroi, fiii Ploieşcenilor şi ai Pra­hovei s’aü luptat cu atâta curagiü, şi aü desfăşurat atâta bărbăţiă, în cât cu drept cuvânt aü meritat gloriosul nume de vi­teji.

Pentru aceste fapte răsboînice, Ţârra întregă de la o margine la alta, răspun­zând cu multă bună-voinţă la apelul Co- mite tulul de acţiune, a dat răsplata bra- vurei lor. j

Domnule Primar, :încredinţam Oraşului Ploiescî acest

Monument, ridicat în gloria Armatei ro­mâne, condusă la biruinţă de marele ei Căpitan.

Bine-voiţi a’l păstra cu sfinţeniă, aşa ; cum este, ţâră a se ştirbi ceva dintr’însul. j Acest Monument sâfiăiconă sfîntă pen- j tru toţi cari îşi iubesc Patria şi nemül, j

Comitetul de acţiune ve mulţumesce, ;j D-le Primar, pentru bine-voitorul concurs j ce ’î-aţî dat, făcând a se sărbători acesta | Zi mare, care va rămânea memorabilă în t viaţa Ploieşcenilor şi a Ţerrei întregi.

Cuvîntare citită de Adjutorul de Primar al comunei Ploiescî d. Dimi- j

trie Ştefăneseu:Sire ! !

De secol! vitejia nâmulul românesc ză- | cea amorţită şi nu eşise la lumina Zilei- j Poporul se mângâia numai cu amintirea jj faptelor gloriose din trecut. Sub Domnia j i Majestâţei Yóstre Armata românescă a j înălţat din noü falnic stégurile ei şi din- 1 naintea lor ne închinăm astă-Zi cu Iu­bire şi mândriă. Istoria naţională înre- ; gistrâză iarăşi fapte gloriose, vrednice : de faptele trecutului.

Intre cele dintîi corpuri ale Armatei, cari s’aü ilustrat pe câmpul de bătae, este Batalionul Il-lea de Vânători, compus aprópe în întregime din Prahoveni şi Ploesceni; acest batalion a luat vestita i

33,816

58

fortăreţă a Griviţeî, într’un avént, care ’i-a atras lauda şi admiraţiunea lumeî.

In memoria acestor Eroi aî resboîuluî Independenţei s’a ridicat Monumentul fal­nic, a câruî serbătore sărbătorim astă-<ji.

Vânătorii ce staü de faţă, turnaţi în bronz, vor fi mărturii aî timpurilor glo­riose ale Armatei nóstre, condusă de Ma­jestäten Vostră, Marele ei Domn gi Că­pitan.

Cetăţenii Ploiesceni sunt mândri câ Ma- jestatea Vostră, aţi bine-voit a onora a- céstá serbătore a inimosului oraş Ploîesci.

Mulţumesc Comitetului de iniţiativă, care prin a lui strădanie a ridicat acest Monument, cedat astă-tji Oraşului, şi a- duc recunoscinţă tuturor acelor cari aü lucrat şi contribuit la ridicarea lui.

In numele cetăţenilor Ploiesceni:Urez sâ trăiască Majestatea Vostră!Sâ trăiască Majestatea Sa buna nostră

Regină Elisabeta!Sâ trăiască Principele Ferdinand şi

Principessa Maria cu întrega Dinastie !Sâ trăiască România independentă!

Din partea Subscrisului sé trimisesse Comi­tetului de acţiune următorea Adressă:

Onorabilului Comitet de acţiune pentru Monumentul Vânătorilor, Eroi

de la Griviţa!

Erumósa şi patriotica iniţiativă ce a luat On. Comitet de a eternisa printr’un Monument faptele heroice alle fiilor Plo­îesci] or gi Prahovei din Batalionul al II-lea de Venători, cari aü că<jut în luptă gio- riosă la luarea Grriviţei în resbelul din 1877-78, a entusiasmat totă ţera, dove- dindu-se acesta prin generósele offrande pentru realisarea acestui nobil scop.

Prima ideiă, din fericire, în present deveni o realitate, câci a sosit <jiüa de 12 Octombrie 1897, în care sé va des- veli gi inaugura cu mare solemnitate şi în presenţa M. S. Regelui Carol I, Mo­numentul în questiune, valorósa operă artistică a junelui Artist-sculptor, Georgio Vasilescu.

Pentru acesta mult dorită solemnitate fiind inspirat, am compus o Poemă ocâ-

sională, care am făcut sâ fiă pusă sub pressă, în mai multe sute de exemplare, gi care este ornată cu o litographiă, care represintă Monumentul în questiune.

La acesta cjl solemnă voind a eontribui şi eü cu un mic fapt, am onóre a pune la disposiţiunea onor. Comitet 400 exem­plare pe hârtie cu culorile Ţerrii, pentru care rog pe onor. Comitet, sâ bine-vo- îască a face, spre a se distribui, în timpul Solemnităţii,poporului asistent, ca suvenir al acestei gloriose ijille, pentru Urbea nostră Ploîesci.

Rog pe onor. Comitet, sâ bine-voîască a priimi din parte-mi assigurarea dis­tinsei melle consideraţiuni ce-î conserv.

Z. Antinescu.*

O M A G I UI â . n . M A T J Q Î n a i v i yA uxtiej

! şi cu deosebire BATALIONULUI AL II-lea DE VENĂT0RÎ, cu I ocasiunea inaugurârei Monumentului rădicat je Bu­

levardul Independinţei din Ploîesci la 12 i Octobre 1897, Iu memoria cellor căjuţi In luptă

la GRIVIŢA, în Anul 1877-78.

MOTTO : Daţi foc, luptat! viteji heroi!Căci DOMNUL CAROL e cu voi.

CARMEN SILVA. (Fazi Danărei)

TRECEREA DUNĂREI.Multe vecurî preste Ţirră cu furtuni aă parcural,

Şi menită să nu piară tot d’auna, a scăpat, Căci ea are-o Provedinţă, o protege Cellü de sus,

N ’a fost, n’a fost cu putinţă duşmanii s’o fi supus : \ Căci pământul Romănesciij E odorul strămoşeseâ.

: Românul nu vrea să scie de cât numai Dreptul séü,j Şi câ are-o România ce-o protege Dumneţleu;1 D ér’. . . mai are-o puşculiţă rămasă de la ai sei, j Ce pe strimta ei guriţă varsă focă şi glonţul ei;

E i o aü de la bătrâni Pentru leşîuri de păgâni.

Dela Michaiu-Vodă Bravul, dela Marele Stefan,Românii mai ca uitase ce e braţul herculan; —

Si simţea o sguduire prin vecine Regiuni;D ér’ Românul brav din fire sciu sâ■ facă minuni;

Sunt două rfecimî de Ani De la lupta din Balcani.

Colo la Plevna ’ntărită Semiluna, şi-a înfipt Colţurile-î ascuţite în pămentul ei prejipt,

Şi d’acolo să arunce împrejur focul mortal Preste oştea creştinescă ce căuta un Ideal :

Liberare şi-ajutoriii D e sub jugul sdrobitoriü.

- 59 —

Şi Bontanul gata’ndată la apelul rugătoriu Trecu Dunărea bătrână ca să niergă ’ntrajutoriü

Alliatului puternic ca sâ ’nvingâ pe păgânii Şi s’arate. că Românul tot d’auna e Românii.

Mergea Armata în rină Cu Marşiă repede cântând:

** *MARŞlULtT BRAVILOR

La A rm e! fraţi, la Arme ! Trompetta a sunat: Bomănî, stindardul ţerreî acum s’a înălţat;

Acum ori nici-odată, în Marşiu sâ ne grăbim, Duşmanul la hotare cu arma sâ’ lii poprim.

Umbre străbune Geniuri bune Să ne’nsoţiţi !Braţul ne-i tare Scopul ne-i mare Cu noi să fiţi!

La luptă fraţi, la luptă, năvală în duşman Să-i arătăm că suntem urmaşi ai lui Traian;

Cu Carot-Vodă ’n frunte viueţa ne-o jertfim,Căci pentru Ella şi Ţerrâ voim ca să murim !

Umbre străbune! etc. etc.

Cu spada strămoşescă în vigurosul braţă Din jugü voimă sâ scape iubiţii noştri fra ţi;

Ajunge-le sclavia sub jugul cel barbar,De secoli béű păharul robiei eu amar.

Umbre străbune! ete. etc.

j Cu toţi dér, înainte, ’nainte la duşmaniSă arătăm, la lume că suntem toţi Romani;

! Că pentru fiii noştri noi sângele vărsăm,O Ţerrâ gloriosă voim sâ le lăsăm.

Umbre străbune! etc. etc.

LUPTA.

încercând în prima luptă Românii aü dovedit Că-alle lor braţe vănjose acuma s’aú desmorţit,

Şi în peptü cu animare ca E roi făceu minuni Ca s’arate-acum la lume că sunt demni d’aî lor

[străbuni.Exemplele n’aă lipsit Dupe cum s’au dovedit.

Spuie Rahova şi Smărdan. Opanezul şi IfidinAü nu tremurau de groză de Domnul din Poradin ?*

Apoi CRII/IŢA superbă, asaltată de Eroi,Carii nu sciâ ei ce este: a se retrage ’n napoî;

Cine-atuncî a animat P ’al nostru vitéz soldat? —

Când asaltul s’ anunţase, din redutele turcescî Ploüaü glbnţe’ nflăcărate preste-ostaşiî Românesci;

însă ei mergéü ’nainte, scările, urgent urcând Şi cu arma lor ferbinte ochîaiipe duşman strigând:

Urra ! Urra ! neîncetat Cu avént înflăcărat.

* Quartirul general al Domnului Românilor.

Turcii de pe parapete furioşi ei se sforţau,Dér loviţi fără cruţare pe Allah ílú implorau.

Puternicul strigăt: „ Urra “ / al ostaşilor Români înecau strigarea tare a învinşilor păgâni.

Focă şi fúrni íncongíuraű Pe ceî-ce greu să luptau.

Jjuptă crâncenă sé ’ntinse între ambii luptători Şi ca snopii pe câmpia cadéu luptând cu fiori.

Trăsnetele mortifere dédéit morte momentan Şi păraele de sânge disputai al lor E lan :

Românii luptn,i cu dor Pentru-al Patriei Amor.

E i în luptă cuceriră mortifere cu mult zel' Şi din care ei formară o Corona de oţel,Care astătji strălucesce pe Augustul Cap prudent

Ce-i conduse Ja victorii cu un nobil simţiment: ELLŰ, Mustrai Căpitan !ELLU, augustul Suveran! —

Când grozavul L e i din Plevna la picior el fu rănit, Atunci lupta duşmănosă îndată s’a potolit; ^

Semiluna s’ ascunsesse palidă sub negrul năori, Şi Crucea sé înălţasse pe splendidul tricolori :

Tricolorul Romănescu Semnul nostru vitejescă. —

Voi. Ostaşi ai Ţerreî mele, şi Voi bravii Vânători Fiii Prahovei viteze, şîoitnî allegri sburătorî,

Cari aţi căşlut în luptă, n’aţi murit, voi veţi fi viii, Că-aţi fost demni de Mama vostră, Voi, ai Ro-

[mânieî fii;Ve aduc respectuos Omagiul m ei ca prinos.

* *

OMAGIU CELLOR CApUŢÎ.Dormiţi în pace umbre, Martiri ai Ţerreî melle!

Voi, ce cu arma ’n mână eăfjurăţi glorioşi;Al vostru nobil sânge a curşi prin Munţi, Vâlcelle,

în lupte cu păgânii, cu Turcul furioşi.

Voi stégül Semilunei, symbol de viclenia,Ca prinir’un ager trăsnet înjos l’aţî aruncat;

Pe Griviţa în locu-i, cu-a vostră vitejiă, Stindardul României frumos l’aţî arborat,

învinserăţi duşmanii, plinit-aţi détoria,V ’aţî dat şi chiar viiiţa, ne’nvinşilor E roi;

Acum, dormiţi în pace! . . . . cu voi e vecînicia, Priimiţî recunoseinţă profundă de la noi! —

*# *MONUMENTUL

Cetăţeni ai României, ce aici v’aţi adunat.Şi acestor Umbre sânte Monument aţi înălţat,

Meritaţi, Onóre Voué ! mare nume de Români,Că purtaţi recunoseinţă în al vostru nobil sini,

Pentru faptul împlinit Acelor ce s’aü jertfit.

— 60 —

Pentru-aî noştrii urmaşi tineri va fi acest Monu-[ment

Un stimul plin de Amare, un puternic simţiment D e a Ţerrei conservare menită a se mări,

Că ’ n a Destinului Carte aşîa s’a dat a se seri,Căci poporul Românesc E de nemű împărătesc.

Priviţi a’ste Sentinelle ce ’sit formate din metal, F iii voştni eu mândria le-or avea de Ideal,

Şi în ori-ce vijelia ca Aquilá vor sburaCu romăneseă bravură stégül sus a’lű arbora:

Căci aventul Românesc E un dar Dumnerfdesk

i-* H:Mult mişcat sum eü acuma când în á’stű moment solemn

In jurul astei Colóne s’adunâ un popor demn :Dór Onórea «Jülei d'astăqli se cuvine momentan:

Iubitei nóstre Armate Şi-Augustului Căpitan.Sâ traiéscá România !Regele şi Dynastia!

_______ Zacharia Antinescu.

La Banchetul ce s’a dat de Comitetul de acţiune al Monumentului Vânătorilor, în sera dilei de inaugurare 12 Octombrie, Veteranilor ostaşi presenţi în sala de la Hotel Concordia, fiind invitată şi Pressa, D-lü General Al. Candiano-Popescu, cel care a condus Batalionul de Venători al Ploescilor şi Prahovei la luptă pentru luarea fortului „Griviţa“ de la Plevna, a rostit următorul Toast-Discurs :

„Acum 20 de ani, pornind la atacul Griviţei, (Jiceam batalionului al II-lea de Venători :

Cei cari vor muri, vor trăi în amintirea Ţerrei.

Cei cari vor trăi, vor fi onoraţi şi răs­plătiţi de Ţerră.

Spusele mele s’aü adeverit. Monumen­tul ridicat Vânătorilor o dovedeşte. Acest Monument este un omagiu al recunoş­tinţei publice. Şi el nu va peri, căci nu e târnăcop, nici nu e vreme, care sâ dă­râme ceea-ce zideşte recunoştinţa unui neam cu întinsele aspiraţiunî câtre viitor. (Aplause frenetice).

„Invidia şi clevetirea aü lucrat cât aü putut sâ denatureze asaltul Griviţei ; cea dintâiii piatră pusă la temeliile acestui Monument a fost pentru dânsele piatra mormântală ce le-au astupat gura 1/ 1- plause).

„Şi voi, Veterani ai batalionului IT!oa de Venători, adunaţi din tóté unghiurile Ţerrei la această serbare, Voi, pe cari nu v ’am ve<|ut de 20 de ani şi cari sunteţi streini de ori-ce înrîurire, vă întreb aci în faţa tutulor :

„Cine a fost Comandantul vostru în cjiha de 30 August ? Cine a fost în mijlocul vostru în timpul celor 3 asalturi date redutei ? Cine a intrat în redută în frun­tea vostră ? Răspundeţi aci, neavénd alt îndemn de cât consciinţa vostră de cim ştiţi şi viteji.“

(Toţi veterani se ridicară în piciére şi începură a striga : „D-ta, şeful nostru, părintele nostru, D-ta, Maiorul Candiano- Popescu.)

(Adâncă impresie făcea celor de faţă acestă afirmare unanimă din partea celor cari înfruntaseră primejdiile dilei de 30 August.)

Apoi Generalul continua:„Nu v ’am pus aceste întrebări, ca sâ

provoc mie laude deşerte.Nu am trebuinţă de laudele nimănui,

nu am trebuinţă de cât de dreptate.Nu am făcut alt-oeva de cât sâ-mi în­

deplinesc datoria de soldat şi de român.Nu am avut nici un merit, dar am

avut un mare noroc : nu am murit în luptă şi am isbutit.

Iar sorta numelui meii o încredinţez Istoriei nepărtinitore. “

(După întrebarea făcută veteranilor ba­talionului şi după răspunsul primit de la denşii, acest ospâţ se schimbâ într’un neînduplecat Tribunal.)

„Sâ tremure clevetirea, câci (liüajude- câţei şi a osândei a sosit.

Aci, în faţa d-vostră minciuna a fost răstignită pe Crucea Adevărului.

Sâ iertâm însă, în asemenea momente solemne, pe cei păcătoşi şi sâ ne în-

— 61

dreptâm cugetul gi inima câtre idei şi simţăminte mari."

„închin întâiul pahar în sănătatea M. S. Regelui, suprema Căpetenie a óstei! (.Adamaţiunî şi urale entusiaste.)

„închin acest pahar în memoria lui I.C. Brătianu, Organisatorul victoriei, su­fletul răsboiului neatârnârei, a cárul a- mintire ar trebui sâ fiă nedeslipită de noi în tóté Sărbătorile nóstre naţionale.“ (A- plause frenetice şi prelungite).

„închin pentru tovarogii noştri de lup­tă, cari aü căţlut cu vitejiă în gloriósa <ji a asaltului Q-riviţei gi din ale câror jertfe s’a plămădit mândria nostră.“ (Aplause sgomotóse).

„închin pentru voi, Veterani, sfără- mături gloriose ale batalionului II lea de Vânători. “ (Aplause puternice şi prelungite.)

„închin pentru membrii Comitetului, cari aü ştiut sâ dea o pildă gi un în­văţământ Ţârreî, luând vrednica de laudă iniţiativă a ridicârei acestui neperitor Mo­nument, care va aminti pururea pe atâţea Eroi, morţi pentru datoriă gi neatârnarea Patriei!“ (Adamaţiunî şi urale entusiaste.)

(După acest Discurs, d. General Can- diano Popescu a fost nevoit, din cause neprevăzute de împrejurări de familiă, sâ părăsească Sala Banchetului gi sâ plece immediat la Bucureşti.)

II.A doua Serbare naţională a fost în

Iaşi cu ocasiunea inaugurării Universi­tăţii în Ziha de 21 Octombrie 1897, care a durat 4 <]iile dupe Program.

Luni în 20 Octombrie Trenul regal sosi la ora 10 de dimineţă cu toţi DD-nii Miniştrii, unde fură priimiţi de P. S. S. Mitropolitul. Moldovii în capul înaltului Cler, Prefectul Gheorghian al Judeţului, al Poliţiei, Preşedintele Curţii de Apel, Comandantul Corpului al IV-lea de A r­mată cu Officerii superiori, Rectorul Uni­versităţii Iaşi gi Corpul professoral gi toţi funcţionarii superiori. O companiă din Regimentul local de Infanteriă cu Drapel gi Musică făcu onorurile cuvenite.

De la Gară până la Reşedinţa Suve­ranilor tóté stradele erau pavoasate. Cor­tegiul Regal merse la Mitropoliă cu două

plutóne de Giandarmi călâri, Trăsura Prefectului Poliţiei, Trăsura M.M. L.L. Regelui gi Reginei, trasă de 6 cai. Cor­tegiul se încheia cu două plutóne de giandarmi.

„La Mitropoliă sâ officiâ un Te-Deum de câtre P. S. S. Mitropolitul Moldovei în fruntea înaltului Cler, asistând Mem­brii Corpului Diplomatic gi funcţionarii superiori din Iaşi.

Suveranii aü luat dejunul la Palatul de Reşedinţă ; la 2 '/.2 ore p. m. recepţia Corpului Diplomatic şi Autorităţilor din localitate de câtre M.M. L.L. Regele gi Regina.

Marţi 21 Octombrie, piüa inaugurâreî noului Palat al Universităţii, la 10 ore Suveranii sosiră la Universitate, unde fură priimiţi de câtre DD-nii Miniştrii, Rectorul Universităţii în capul corpului professoral gi cei l’alţi Demnitari ai Sta­tului.

M. S. Regele citi următoriul Discurs, încredinţândii Rectorului Universităţii noul Palat,

DISCURSUL REGELUIRostit la inaugurarea Universităţeî din Iaşi, în

fiua de 21 Octonîbrie curent (1897)

Domnilor,„Inaügurarea acestui frumos Palat în­

chinat Ştiinţei gi Literilor, este un- e- „veniment însemnat nu numai pentru „Iaşi, ci gi pentru Románia întreagă.

„Falnic gi măreţ el se înalţă în mij­lo cu l acestui Oraş care de a pururea a „fost în fruntea pornirilor patriotice pen- „tru Unirea şi Mărirea Patriei; el va „străluci ca o mărturiă despre recuno­ştinţa Ţârreî gi despre avîntul ce a luat „mişcarea intelectuală în a doua a Rostră „Capitală.

„De acum studiile înalte vor avea aicea „un locaş demn de dânsele, unde studenţii „se vor putea adăpa la isvórele curate „ale Sciinţei gi ale Patriotismului, spre a „se arăta odată urmaşi vrednici ai atâtor „omeni de Stat, născuţi în această parte „a Ţârreî, cari aü fost servitori credincioşi „ai Patriei gi înţelepţi consilieri ai Tro­cu lu i.

— 62 —

„Nu numai cu numărul soldaţilor şi cu „desvoltarea viiîeţei economice se măsură „astă-<ji puterea Statelor—Un factor de „căpetenia, póte cel mai însemnat, este „gradul de cultură. 0 direcţiune sănă- „tosă şi naţională a înaltelor studii ce se „urmăresc în Universităţi, este dar con- „diţiunea neapărată a adevăratei pro- „păşiri.

„Vouă, Domnilor Professor!, este în­credinţată misiunea cu grea răspundere, „a pregăti pentru Ţerră, pe acei frun­ta ş i ai viitorului, de a le înălţa vede­lnie, de a sădi în inima lor ambiţiuni „nobile şi generöse şi de a le încălzi „sufletul pentru toi, ce e drept, bun şi „românesc.

„Consciinţa naţională, redeşteptată prin „recăştigarea Independenţei. — Astă-<Ji „eondiţiunile viiieţei nóstre sociale s’au „lărgit şi înmulţit şi Ţerra are trebuinţă „de puteri nouî, spre a assigura mersul „neîntrerupt al desvoltărei nóstre naţi­onale.

„Aceste elemente de ponderaţiune în- „ţeleptă care urmeză a fi precumpănitore „în direcţiunea politică şi socială a Sta­te lor moderne, le aşteptăm de la acestă „Universitate, care se stabileşte astâ-(]i „în noul seu Palat.— Da, am încredere „câUniversitatea din Iaşi se va representa „la acestă înaltă menire şi că împreună „cu Sora sa din Bucureşti: aceste două „făclii luminöse vor răspândi scântei „de viiieţă sufletească asupra întregului neam Românesc.

„Regret câPrincipele Ferdinand, scum- „pul meü Nepot, care a pus piatra fun- „damentală a acestui aşefjămînt nu póte „fi faţă la inaugurarea lui, Grândul şi ini- „ma însă este cu noi în acest moment, „căci pătruns de recunoştinţă pentru „atâtea dovedi de iubire ce ’I s’aü adus „în timpul lunge! sale boale, cea mai „vie a sa dorinţă este de a aduce pri­nosu l séü. de muncă pentru binele scum­pei nóstre Romanii.

„Regina este fericită de a se găsi as- „tă^î lângă mine, spre a asista la acestă „frumosă Serbare închinată Literilor şi „Scinţei.

„Ea mulţumeşte împreună cu mine

„din suflet pentru căldurosa cuvăntare „şi bunele urări ce ne faceţi; larâudui „nostru îndreptam câtre Ceriu ragele cele „mai ferbinţi ca sâ reverse tóté bine­cuvântările Sale asupra iubitei nóstre a doua Capitală“.

La Discursul Suveranului a răspuns D-lfl Culianu, Rectorul Universităţii. S’a procedat apoi la punerea pietrei funda­mentale. M. S. Regele iscăli întâiir Per­gamentul care se va pune la fondaţiune. Subscrisse apoi M. S. Regina, Mitropo­litul Moldovei, DD-nii Miniştrii şi cel l ’alţi Demnitari ai Statului. M.M. L.L. visitară apoi noul Palat cu de- amănuntul. După amiadî visitară Seminarîul „Ve- niamin“ , Bisericile „Trei Ierarchî“ şi „Sf. Nicolae“ . Sera s’a dat o Represen- taţiă de G-ală la Teatrul Naţional.

Mercuri la 22 Octombrie în dimineţa pilléi, Suveranii visitară Şcola militară, Casarmele de la Copoü, Şcola de Meserii şi Şcola Normală „Vasilie Lupu“ . La 10 ore, M. S. Regina priimi în Audienţă Corpul professoral ai Universităţii Iaşi.

In interiorul noului Palat ai Univer­sităţii se află aşezată o prea frumosă piatră commemorativă, pe care sunt gra­vate Cuvintele urmetóre :

]v iâ .n o :x x î u i o s EA POPORULUI

R E G I N E I R O M Â N I E I E L I S A B E T H AG E N I U L L I T E R A R Ş I A R T I S T I C

care a Înălţat şi încăljit ânimile tdturor

CARMEN SYLVEÍD E D IC A

ACESTĂ TABLĂ COMMLMORATIVĂ UNIVERSITATEA DIN IAŞI

ÎN SEMN DE REGDNOSCINŢĂ ŞI VENERAflUNE. 2 2 O c t o m b r i e 1 8 9 7 .

M. S. Regina Elisabeta la recepţiunea Corpului professoral Universitar în Au­dienţă, unde se afla frumosă petră corn-

— 63 —

memorativă, ţinu urmátórea cuvântare academică, care entusiasmâ în cel mai înalt Grad pe Corpul professoral gi totă asistenţa, migcând ânimile tuturor:

CUVENTAREA M. S. REGINEI LA IAŞI.

„A fost pentru Mine un isvor de e- moţiune adâncă sâ citesc numele Meu săpat în piatră în acest Sanctuar de Sciinţă; căci acest loc II merit numai ca Şcolar fervent gi, póte, pentru arţjb- tórea Mea dorinţă de a vedea pe fii con­tinuând, în acelaşi spirit, cu aceliaşi bu- curóse jertfe, opera părinţilor lor.

„Cei mai glorioşi Maeştri pe cari’i-a născut frumósa nóstrá Ţeră, — Miron Costin, Istoricul-patriot; Dosifteü, evla­viosul traducător al Psalmilor; Vasile Alexandri, a cărui gură de aur a cântat ceea ce urechea-i ageră awjea: bătăile inimei Patriei sale — acegtia au. fost gi Dascălii Mei. Denşii M’aü îndrumat spre isvorul îmbelşugat; sufletul poporului, gura însă-gi a poporului din care curg rubine, în care cântă privighetórea tri­misă de D-zeii, ca un glas melodios al Firei vibrând în pădurile adânci ale României, pe livezile sale pline de sóre, pe aurul mişcător al lanurilor sale. Şi acolo, ca la sinurile Sfinxului, nesecate în haina lor, gi cu nesfârşita lui înţelep­ciune, sufletul va bea tot-d’auna apa curată, răcorosă gi înviorătore a stâncei.

„Cântarea poporului e cea mai sublimă din poesii. A cânta ínsémná a trăi, gi a trăi înseamnă a suferi.

„Cântarea poporului e cea mai adâncă din poesii. Ea ţâgneşte dintr’un strigăt de bucuriă saü de durere, de nădejde saü de chin, fie-care o simte pentru întâia oră.

„Numai acela are dreptul de a se numi Poet care a putut sâ o exprime.

„Acesta rară fericire Mi-a fost dată: Mi-a fost dat sâ aud cântarea romănescă încă ascunsă în necunoscut; gi printr’énsa, Am pătruns în inima poporului Meii, ca gi cum M’aşi fi născut într’ensa.

„Şi într’ânsa M’am născut a doüa oră.„Ce am ajuns o datoresc acestei Şcoli.„Lumea Legendei române M’a înfă­

şurat, M’a pătruns cu farmecul ei. Vocea

ei a vibrat în inima Mea. Intr’ensa, spre norocul Meü, am putut înveţa ; într’ensa, cât Voiu trăi, Voiü înveţa mereü.

„Maeştrii artei primitive cregtine zu­grăveau, (jice-se, în genuchi, rugându-se. Şi Eú. staü în genunchi: gi Eü Mé aflu în rugăciune înaintea acestei Poesii — cea mai curată din tóté câte a dat D-deii copiilor séí — ca înaintea cuvântului po­gorât din Ceriu pentru a împrăştia în­tunericul, şi care ne ridică spre acele culmi luminóse, unde spiritul omenesc gi copilăria sa, a vedut ca o cântare sublimă ridicându-se în razele Feţei lui D-zeii.

„Acesta trebue sâ amintească piatra pe care dragostea vostră Mi-a consa- crat’o. Mulţumesc adânc, cu bucuriă, pe cei cari învaţă împreună cu Mine.

„Trăiescă Cântarea, vecinie tânără a scumpei nóstre Ţerri.

„Trăiescă inimile tinere, care o vor repeţi de asupra cenugei nóstre gi câtre sufletile nóstre! Trăiescă toţi câţi în­vaţă, — gi trăîascâ toţi câţi dau învă­ţătură.

„Câci a da Învăţătură însemnă a în­văţa de două ori“ .

După dejun M. S. Regele -visitâ Aba- toriul cel nou, Expoziţia de vite gi Lo­calul cel noii al Bâîel comunale ; iar M. S. Regina visitâ Scóla normală de In- stitutóre gi mai multe Şcoli primare de fete. Sera s’a dat o Representaţiă la Theatrul Naţional, jucându-se „Meşterul Manole“ Piesă de M. S. Regina.

Joui 28 Octobre de dimineţă visitâză Spitalul Sf. Spiridon gi Lyceul Internat; iar M. S. Regina în acelaşi timp visiteză Conservatoriul de Musică gi Declama- ţiuue şi Şcola „Reuniunea Femeilor R o­mâne“ , dirigiată de D-na Gh. Mârzescu.

După dejun Suveranul visitâ Lyceul Naţional şi mai multe Şcoli primare.

Sera cu trenul Regal la orele 10 Su­veranii împreună cu D-niî Miniştrii pă­răsiră Iagiul şi Vineri la orele 10 dimi- neţa, trenul Regal sosi în gara Sinaia, de unde M.M. L.L. Regele gi Regina să îndreptară spre Castelul Peleg.

* *

— 64 —

Am terminat modesta mea descriere despre ambele Serbări naţionale din Luna Octobre 1897.

Sum mândru câ în Ţerra mea, Suve­ranii Ţârrei nóstre, cari ocupă Tronul României, în asemenea importante oca- siunl vorbesc poporului părintesce şi sunt admiraţi chiar de aceia, cari privesc chiar cu invidia pe poporul nostru gi moşia nostră strămogască. —

Nu flatez Tronul prin cuvintele mele, câci urâsc linguşirea; dar fiă-mi permis mie unui septuagenar, care nu va mai trăi cât a trăit, a fi entusiasmat, când vér} vorbind Naţiunel cu cuvinte de aur, M. S. Regele Carol I la Ploiescî, înco- ragind vitejia, gi la Iagi Sciinţele ; iar M. S. Regina-Poetă, Carmen-Sylva, vor­bind Corpului professoral şi poporului asistent din Iaşi, ca o doüiósa Mamă a Patriei, ca o adevărată fiică a Minervii, ceia ce nu am putut întâmpina în timpul viueţii mele aprópe de un secol, la altă Suverană de pe Tronurile Europei.

Vitejia gi Sciinţa, care sunt tăria unui Stat ce strălucesce pe Tronul scumpei nóstre Patrii, sunt celle două pârghii alle Tronului, care împreună cu vânjosul gi intelligentul popor Român vor face minuni, la care se vor închina inamicii noştri gi vitregii fii ai secolului present ce este în agoniă, gi a celluî viitor, pen­tru că : Iubirea poporului este tăria Tro­nurilor.

Sâ sperâm, câ schimbându-se acest se­col învechit gi bolnav, omenirea se va transforma, trăind într’o atmospheră mai salubră, care va însânătogi moralmente genul uman.

IX(Urmare)

Ir.Admirând Arta talentosului Artist- Sculptor Georgio Vasilescu, daü o

scurtă schiţă Biographică a lui. Născut în Craiova, Student în Şcola de Meserii, Professoriî séí observară talentul extra- ordinariü, ce avea pentru Sculptură. Ju­deţul dete o Bursă cu care sâ duse în

Italia. în scurt timp el fu remarcat de Maeştrii Veneţienî, gi numele lui fu cu­noscut în cercurile artistice.

Phisieul lui era scund, micuţ, dér cu o figurâ frumosă, plăcută gi mai mult tăcut de cât guraliv ; era cel ce a sciut însufleţi marmora, petrile gi bronzul, cel care a sciut sâ dea modele de viteji, de Eroi legendari, gi care vor servi de e- xemplu cellor l ’alte Stindarde în viitoriü, I ce vor mai avea sâ îea.... de la vrăjmaşi. j

Rătăcitorii) mereü între Romania gi Ita­lia, ellü alerga, muncea în continuă par’- c’ar fi sciut, câ nemilósa cosă a morţii, agla de curând ar voi sâ-I răteze firul viheţii; par’câ scia câ lucrările séle, care sâ’lu immortaliseze, trebuesc terminate ; dér cósa morţii răpi pe tânărul Artist- j Sculptor mai nainte de a putea participa la inaugurarea Operei seJle din Tulcea.

Mult regretatul Georgio Vasilescu între multele Opere de valóre ce a făcut, cea mai de valóre se presupune a fi Monu­mentul din Ploüiesci al Vânătorilor, la care Artistul şi-a pus nu numai talentul ci gi focul patriotismului seu.

Dovadă de marea valóre artistică, Mo­numentul a fost reprodus gi de impor­tanta Revistă „Iilustrazione Italiana“ din Venezia eu mari laude la Adressa D-lui Vasilescu.

O asemenea dovadă importantă se póte citi mai înjos într’o ocasiune din partea Contelui Camillo Soranzo, Directorul Bi- bliothecii Naţionale S. Marco din Veneţia.

Ca unul, câruia Provedinţa mî-a lăsat condeiul încă în mânâ pânâ la acéstá etate înaintată, cu totă iubirea gi admi- raţiunea am dedicat următorele strophe modeste tânărului Artist-Sculptor Geor­gio Vasilescu: publicate în <jiarul „De­mocratul

Am observat în lunga’mî visită, câ Naţiunile civilisate ca sâ ajungă unde sunt, ignorau nepăsarea gi neîngrijirea pentru tot ce este progressiv în tóté ra­murile. De se găsea un talent distins, chiar în Classa de jos, ’lü înălţa cu adoraţiune prin Elogiurî gi ’lü cănta, prin strophe spre încuragiare : iar când apunea sub pământ, spre semn de doliu general se

— 65 —

suspendaü momentan ori ce bucurii ge­nerale.

In acest prăpădit Secol, care sé află în agoniă, la noi, în asemenea casü, en-

OMAGIŰ ARTEI

tusiasmul era o amorţire, assemenea cu un cară greu încărcat gi tras de boi la

! deal, cu prea puţine excepţiuni. Minervo! j Ascunde-ţi facla!

SCULPTURALE.Dedicaţiune talentuosului Artist-Sculptor :

GEOEGIO YASILESCU.

Fiú al Oltului—ce curge majestos el din natură,Care-a dat Ţerrei din secoli figuri mari ce-aă illustrat

Scumpa nostră itomaniă, prin mari fapte de bravură Şi prin Artele frumóse—sâ fii bine cuvântat.

Tu abia-aî veŢut lumina, ea ţi-a presentat frumosul,Ea ţî-a luminat şi mintea, spre a soi ce sâ adori; t

Ca sâ imitezi natura, sâ presinţî lumii folosul,D ’a privi figuri gi lucruri, tóté ornate cu flori.

Tu din frageta-ţi etate cu o mare aplicareDevotatu-te-ai la Artă pe care tu ţi-ai alesă :

Tu pe anticul Phidias l’adorai cu poftă mare ;. Pe Canova, mare plastică, imitai agia de desu.

Tu prin Arta’ţi sculpturală, aşîa tîneră reuşit-aiSâ ne-aduci nouă aminte d’alle Armatei virtuţi;

D ’a Românilor bravură cu geniul teu amintit-aiCe făcură Komănagii, lăsând pe duşmani bătuţi.

Tu ne-ai presentat acuma cum scie sbura AquilaCând învinge pe vrăşmaşul răpindu-i stégül infam ;

Tu ai modelat cu Artă pe ostaşiul ce cu sila Cuceresce mortifere de Ia secta lui Islam.

Ai symbolisat cu Artă Crucea călcând Semiluna ;Ai format în modă metalică p ’ai Prahovei Venătorî,

Ce la G-riviţa învins-au—pe cei ce-apăraă minciuna—Cu romănesca bravură; ei fură biruitori.

Inspiraţia sublimă ce avuşi cu animareO admir; ea îţi promite un strălucit viitoru ;

Iară eă cu bucuria îţi ureză înaintare,Ţie, Artistule june, ca sincer admiratorii.

12 Octobre 1897. Z. Antinesou.Ploiesci.

33,816 5

66 —

A m trim is A m icu lu i m eü A r t is t -S c u lp ­tor G . Y a sile sc u , care se afla la B u c u - resci, c â te -v a E x e m p la re din „ D e m o ­cratu l“ ce con ţin ea D ed ica ţiu n ea m ea, şi am priim it u rm ătorîul réspu n s :

B u cu resc î, 1897 N o v 21.

Mustre Betrânule!

E dat óm en ilor m ari, cred, de la în - n altu l C reator nu n u m ai sâ lu m in eze o - m enirea prin sciin ţă şi p ro p ov ed u irî, dér şi prin S im patiile şi im pressinn ile ce pro ­duc asupra acelora ce trebue sâ se supuîe.

D a ţi’m î v o ia sâ v e aduc su punere şi ascultare, câcî la prim a ved ere fericita ce am avu t cu D -v . ’m i-a ţî părut un A p o sto l salvator, şi într’adever nu m ’am încellat.

V o m con serva cu sânţen ia P lio to g r a - pliia illu stră ce aţi b in e -v o it a ’m î pro- m itte , ve ro g , a m i-o trim ite aici în B u - curesci Str. G riv iţii 107 .

E ste forte fru m ósá Scrisórea ce v o iţi a trim ite cu O pera D -v . „ A ü to b io g ra p h ia “ C on telu i S o ran zo , D irectoru l B ib lioth eeii N aţion ale St. M arco din V e n e zia pentru acea B ib lioth ecă .

L u n i v o iü p leca la T u lcea , la M o n u ­m entu l anexârei D o b r o g e i pe care l ’am term inat, de un de cred a nié íntórce M iercu ri, oprin du -m é în P lo ie sc i câte-va ore pentru a saluta şi strân ge m â n a v e ­neratului şi illu strulu î m eu P rofessore , v oin d chiar în cursul sep tem ân ei sâ plec în italia .

V e m u lţu m esc din suflet p en tru fe li­citări şi Ju rn ale. S â trăiţi, D-zeü sâ ve lu n g escă v iu e ţa 'm u lt tim p , spre binele R o m â n ie i şi al S ciinţeî.

D e v o ta tu l D -v .G iorgio Vasilescu.

S cu lp tor .

E p isto la destinată, în lim b a fran ceză, pen tru C on tele S o ran zo , D irectoru l B i - b lioth eciî M arciane din V e n e zia , am tri- m isso îm preu n ă cu „ A ü to b io g ra p h ia m e a “ şi alte P iese , cu A d ressa u rm ătore :

! P lo ie c c î (R o m a n ia ) 4/lß N o e m b r e J897. |j i! Prea-lllustre Domnule Conte ! \|| L a 1 2 O ct. A n u l current avu loch , în ! p resen ţa M . S . R e g e lu i n ostru C arol J, j

inaugurarea M o n u m en tu lu i rid icat pe B u - ; levardul In d ep en d in ţei din P loiesci, în

M em oria A rm a te i D om äne, şi cu d eo se ­bire a B ata llion u lu i al I I - le a al V â n ă ­torilor, cari aü câ(Jut în lu ptă g lo rio să j la G riv iţa lân gă P levn a , în resbeilu l R o - i

Í m ä n o -R u sso -T u r c ü , în A n u l 1 8 7 7 -7 8 . ji I A rtis tu l-S c u lp to r , D - l G eo rg io V a s i- j [ lescu , confratele n ostru de sâ n g e latin ,

cu dom iciliu l în V en e zia , S . B arn aba 3 2 9 4 A . ş î -a în dep lin it m issiu n ea sea,

1 fiind la în ălţim ea A r te i séle sculpturale, ! Ü care a cu lessü aplaudele pop oru lu i asis- ! j ten t, lauda M . S. R e g e lu i şi adm iraţiunea ; li cellor ce privescű acest C a p -d e -O p e ră l|I artistic. i|I Cu acesta ocasiune, eü, septu agen aru l !

em erit P rofessor pu b lic la Ş colele din P lo ie sc i, adm irând acest o m a gi îi reaiu, i

| ce p op oru l R o m â n din totă Ţ erra a adus u m brelor sânte alle M artirilor R o m â n iei, am fost inspirat şi fa v o riza t de gen erósa |! m ea M u să , am com p us o P o e m ă in titu - |

j lată : „O m a g íü A rm a tei R o m â n e “ pe care ! j am d at’o pu blicităţii. I; N u m a i puţin m ’am im p ression at §i {

i; de gen ia lu l ju n e A r tis t m en ţion at, care ! j a creatü un M argäritariü preţios, cu care Í se o rn ézá a stă zi O raşiu l nostru , şi care ;! va servi ju n eler g en eraţiu n i v iitóre ca I | j exem p lu de em ulaţiune şi patriotism a- | părârei S cu m p ei n óstre P atrii, d ed icân - fl

'! d u -i o P o e m ă intitulată : „O m a g iü A r te i c j j sculpturale.“ .— j[ A m b e le aceste m odeste producte li - m j terare ’mî perm it, P rea Illu stre D o m n u le ;I C on te , de a v i le expeda separat prin j ! P o şte , îm preu n ă cu o E le g ia publicată ,

j m ult regretatu lui m eü A m ic ü , D e p u ta t || şi P rim arii! al P loîescilor : R a d u Stanian. j

| în fine, spre a’m î îm p lin i dorinţa m ea ! ardentă către „C etatea m in u n ilo r“ din II | fru m ósa Ita lia , sorora nostră m a i m are, ] j

V e ro g , P rea Illu stre D o m n u le C on te , I' sâ b in e -v o iţi a priim i şi un E xe m p lar din ultim a m ea O peră L iterară -Isto rică , întitulată : „A ü to b io g ra p h ia m e a “ séü i

„ U n v o ía g iü în tim p de 7 0 A n i “ , pe care j Y é rog . sä b in e -v o iţî a o offeri la renum ita j B ib lioth ecă M arcian a din P a la zzo D ú ca ié , ! ca o m a giü profu n d din partea u nui fiü | al D a ciei Trajan e.

P riim iţi.V ă rog , Illu stre D o m n u le C on te, assigurarea despre înalta stim ă şi cel m ai , profu nd d ev ota m en t ce vă con serv. j

P re a d e v o ta tu l D -v . !Z. Antinescu.

Ca răspun s, am priim it urm ătorea E p is - | tolă din partea B ib lio th e c ii M arcian e.

” 7 , i Y en ez ia 10 D icem b re 1897.

Eifclictâsattasicnals ilS. M a r c o . ’ i

Ve n e z i a , llhistrissirno Sifj. P ro fe s s o r s ! iC on anim o ricon oscen te ricevetti il di j

L e i grazioso dono per la B ib lio teca di i S . M arco, della di L e i „A u to b io g ra fia “ ii(D o cu m en to im perituro di una vita di j;settan t’ anni con su m aţi a beneficio d eli’ i

' u m anitâ) e di tri p rig ev o li co m p osizion i j: p oetich e in occasion e d eli’ inau gu razion e \\ del m on u m en to eretto cosi agii eroi di | G riviza , esegu ito dali’ esim io S cu ltore

| G io rg io V a sile sc o , d istinto allievo della i j n ostra A ccad em ia de B e lle -A r te . j| A n go ran d o la ancora lu n g h i anni di ! v ita , perm ette clie ai rin graziam en ti urfi-

ciali della B ib lioteca di S . M arc, unisca andre i m iei personali onde avere 1’ onore di dichiararm i.

; D e v o t iss im o S e rv ito re iY S 111mo Camillo Soranzo

S. B ib lio te ca r ie . |i * Ii £. JA j

în (parul „U n iv e r su l“ din 13 N o v . !1 8 7 8 N o . 3 0 3 , citeam u rm ătorea soire n e - ;

i asceptată, şi care este o m are perdere, H j pentru ţerră, care m ’a m işcat d u r e r o s :| „G e o r g e Y a silesc u , unul din em in en ţii ; j noştri S cu lptori, care a făcu t M o n u m en tu l |

V ân ătorilor din P lo îesc î, un adevărat Cap d ’operă, şi care acum era aprópe sâ ter- | m ine M on u m en tu l din T u lcea , în am in- ;

: tirea realipirei D o b r o g e î la P atria -M u m ă,| a încetat din vifieţă la orele o ll2 în sp i- j talul C olţea.| T én éru l S cu lptor G eo rg e Y a sile sc u , j care abia îm p lin isse versta de 3 4 A n i,

a so sit în capitală din V en eţia , în (Jiüa de 2 4 O ctobre trecut.

E l v o ia sâ se ducă de aici la T u lcea , ca sâ term in e m ăreţu l M o n u m en t de a - c o l o . . . d ér ’ firul v ifieţeî i se rupse !

E te r n ă iiă m e m o r ia l u i ! “*tji

A doua fii 27 O ctobre, Y a sile sc u pleca d ’acasă d in O allea G riv iţii N o . 107 în spre C allea E a lio v e i, u n de şedea fratele séü. P e drum se p om en i cu un ju n g liíü , care îi oprea răsuflarea şi fu n ev o it ca sâ se întorcă acasă.

C ăflu la p at şi după câteva fü lle M e ­dicii l ’au sfătu it sâ v ie la spitalul C olţea .

in trat aci, s ’a dat em inentului nostru S cu lp tor o cam eră separată, iar D - l D . Stu rza , P reşed in tele C on siliu lu i de M i­niştrii i -a trim is o Sororă de Caritate ca sâ ’lfi .în grijescă .

T o te silinţele m ed icilor au fo st însă zadarnice şi ieri G e o rg e Y a sile sc u în ­cetă din vifieţă.

E l fu în m orm ân tat ia C im itiru l B elu , în B u cu resci, aven d o cerem onie funebră fru m osă, cu corone şi D iscu rsu ri, şi p u ­b lic num eros.

T o ţi acei cari l ’aü cunoscut, perd în G e o rg e Y a silesc u un n eu itat prietin , iar Ţ 0rra una din g loriile sélie, A rtis t cu re­pu taţia etîropenă.

L a citirea acestei triste n ou tăţi n eas- ceptate, am fost tare atins de durere pen ­tru perderea ju n elu i m eü A m ic ă Y a s i­le scu : ju n ă celebritate talentată şi fiinţă sim patică.

S u n t triste pentru o Ţ 0rră asem enea perderi, şi m ai ales pen tru o Ţ erră ca a nóstrá, care abia începe sâ se d esvolte pe tărrenui A rtelor.

M o n u m en tu l anexare! D o b ro g e î la P a ­tria -M u m ă , ridicat pe colnicul „H o r a “ în T u lcea , e de m arm oră. P e soclu se află un D o ro b a n ţ cu pu şca pe um ăr şi cu górn a în m ân a dreptă. P e partea ceialaltă se află un V u ltu r . între acestea se află Inscrip ţia „C a r o l 1 D o m n şi R eg e al R o m â n ie i .“ D e -a su p ra sâ află In s ig - n ii le R e g a tu lu i R o m â n .

în p ia r u i „D e m o c ra tu l“ din P lo îe sc î, din 1 0 D ecem b re am p u b licat urm ătorea E le g ia , ca o m a giu regretatu lui m e ă A m ic :

6 8

O L A C R IM A A M IC A L AL A M O R M Â N TU L C E L E B R U L U I A R T IS T -S C U L P T O R

GEORGIO VASILESCU.

MOTTO: Ars longa, vita brevis.Proverb latin.

i

Cerescile mystere sunt tot neînţelesseDe simplele fiinţe umane pe pământ,

Şi mii de Ani trecură făcând cercetări dese,Fără a înţelege d’a sei élle ce sunt.

Ca plantele sădite ’n grădini ce le or nézd.Tomnaticele brume pe flori le veştejesc,

Un vént rece de gJtiaţă viuéta le scurtezăSubit, s'alle lor frunze pe jos se risipesc.

Atunci natura-i mortă, şi omul să’ ntristâză,Un doliü să ’ntinde ’n jiiru-i, la ânimă-i rănit,

Şi tâtâ fericirea ce ’l face ca să crâclăS’o aibă în continuu, o vede c’a perit.

Asia este destinul planetului pe careCu lacrămi şi necazuri cu toţii ’l locuim;

O di de fericire... şi ’ndată o schimbare!Ah! îată-ne cu fruntea în jos ne pomenim !

Bătrânul ce se mişcă cu multă greutate,Şi junele ce sboră ca vântul pe p/ământ,

Păşesc ambii ’n viueţă, aceiaşi caile bate,Dér amândoi poteca., o aü către mormânt.

A h ! diiia-î nesciută! Acésta te ’nspăîmăntă!Te eredi (jiűa ferice şi séra ai apus;

Betrânul tot sperasse, iar junele s’avântă,Dér unul ca şi altul ei morţii s'aü supus.

Aceste legi supreme, tu fără prevestireUrmaşi, Scumpe Amice, când eü am aştepdat

Ga să’mî respundi scrisori, trimisă cu iubire, Acum căte-va elitté, în locul elepărtat.

Venezia, Amice, gândem la ea cu fală,Credéndu-te acolo Val téu Atelier;

Şi tu erai aprópe, în Patria’ţi natalăŞi nu sciém că suferi de morbul mortifer.

— 69 —

Ca fulgerul sé ’ntinse fatala Anungiare,Că tu ’n câte-va dille 'n dureri ai sucombat;

Românii te regretă şi sunt în desolare,Şî-al teu talent îlă plânge. că el e îngropat.

Venezia nu scie de mórtea ta fatală;Tu ca Elev, Maestru. în Artâ-ai excellat:

Onóre făcuşi Térrel cu Arta-'ţi naturală,Şi fraţii de la Mare ei mult te-aü admirat.

Acest frumos Renume ’ţ-a dat recomandareD'a re'nvia prin Arta’ţi pe bravii Vânători,

Ceî-ce şî-aîi dat viuâţa la Griviţa cea tare, Luând'o cu bravură la Plevna în fiori.

Şi Monumentul ce-astăŞî pe Bulevard stă falnic,E Opera’ţi celebră lucrat de mâna ta ;

O lume îl admiră; iară Ţerranul harnicCu drag el îlu privesce—şi toţi nu te-or uita.

Dorinţa 'ţi fu ’mplinită;—Cap-d’ Opera ta chîamă Pe toţi la vitejiă,—cu ochii ai vedat,

Cum Regele te-aprobă. Poporul te aclamă,Faimos în totă Ţârra, toţi te-a recunoscut.

OmreaHi şi Talentul vru să te ’nsărcineseA ’nfiinţa şi ’n Tulcea ast-feliü de Monument:

A Dobrogeî unire pe veci să memorezePrin marmoră: al Ţerreî prea nobil simţiment.

Şi inspirat de Musa ce ’nviuâţă’ţi te condusse Ai ridicat la Tulcea celebrul Monument:

Vulturul, Dorobanţul, p'un colnic „Hora“ puse, Numai inaugurării lipsea primul moment.

Dér mórtea ’nvidiosă cc-aduce jale ’n lumeRăpi pe ne-aşteptate triumphu’ţi evident.

Făcu ca Térra ’ntréga sâ plângă al teu nume Celebru, ce adusse fatalul incident.

Şi adi cu gală mare spre porta veciniciei Te transportă o lume aUsă şi popor ;

Astădl e di de doliu, Şi tristă-a RomânieiCâ perde-un Artist-sculptor cu mare viitor.

Coronele mulţime ce-acopere sicriulManifestă iubirea ce te-a înconjurat;

Iar Operile teile dura-vor cât şi JiíülDe lângă al teu légun; tu fi-veî neuitat !

— 70 —

II

La pîatra’ţi sepulcrală, Amice de credinţă,Viii astădi a depune o lacrimă de foc,

Că'n timp numai de doul Ani făcurăm cunoscinţă,Şi între noi iubirea ferbintc avu loc.

Când la inaugurare Ploiescii ’nveseliăPe Bulevard stătusse de tot impacient,

Pe feţele mulţimei vedéi o bucuriaDorind ca să salute celebrul Monument.

ITodat Augusta voce a Begehn resună :„S â caţlă v elu l â ’sta acestui M o n u m en t,

P e care P lo îe sce n ii, gi totă Ţ erra bu n ă,L ’înalţă v ite jie i din n o b il s im ţim e n t !“

I f odată Yenătovii, postaţi pe socluri dureDe bronzu, ei re’nviüésse din recile figuri;

Părea că încă luptă ’n Redute, ca ’n pădure,Cu furia urmesă cu alle morţii guri.

Atunci te védui, June, ce Arta sculpturală Ea póte să producă prin omul talentat;

Şi în elanul mare, eü te-am privit cu fală;Român, öltén şi Frate, şi te-am îmbrăţişat.

D ’atunci datéza-a nóstrő, sinceră aniiciă,Când eü câte-va stropite plăcut Hi-am dedicat;

Iar tu, Artiste nobil, ca suvenire viué,P ortretu l şi C on d eiu l de aur mi Vai dat. *) —

Dér mare ’mi fa durerea acuma când d’odată Eii am aflat că mórtea viuéta Hi a luat

In flórea verstei talie; Familia ’ntristată,Amici, şi toţi Românii ei mult te-a regretat.

Acum lângă ţcrrena ce corpu’ţi înfăşidră,Stau plin de întristare, Amicul meu distins,

Şi peptul meu suspină, durerea-lü încongioră,Căci prea de timpurie viuéta ţi s’a stins.—

Depun cu regret mare o lacrimă ferbinte,In loc de o Coronă, —căci mult eü te-am amat,—

Pe pétra’ti sepulcrală, spre-aducere aminte,Când nobilul téü suflet spre astre s’a ’nălţat.

Dér’-am o rugăciune. P-rivesce din ’nălţime,S’inspiră cu-al téü suflet pe Geniul cel curat

Sâ, facă o unire în scumpa Romănime;Talente c’alle télle să plouă ne'ncetat!—

Ploescî, 16 Noembrie 1898.Z ach a ria A ntinescu .

*) A c e s te d ou é p r e c ió s e ca d o u r i tr im isse ca S u v en ire , m i se a d u se de la V e n e z ia p r in d-1 P . M a n u e lescu , P r o fe s s o r ly c e a l o n o r ific d in P lo e s c î , p re ţio su l m eu A m ic .

71

R ela tiv la am icalele cadouri m en ţion ate priim ite din V e n e ţ ia : „P ortretu l gi C on ­deiu l de aur“ dupe v r ’o trei diile p rii- m esc o Carte p oştala an on im a, în c o - prinderea u r m ă to r e :

Iubite Domnule şi Poete!

T e salut B ardu le de la P lo î e s c i ! E sc î încă tân ăr,* m e rg i înainte p e callea spre T e m p lu l lu i A p o llo n , v iitorîu l îţ i su rîd e** ca §i M on u m en tu l de pe B u lev a rd . N u pârăsi C on d eiu l ven eţian din m â n ă *51'* câci se póte ca sâ ru gin éscá gi la Cârjan nu v e i g ăsi de a u r .**** în ain te §i sincere fe lic ită r i !

Un P rieten .

D in tre fo ile volan te , ornate cu figura M on u m en tu lu i după C lişeu l z in co -gra p h ic ce fură îm părţite cu ocasiunea In a u g u ­rării M on u m en tu lu i V â n ă torilor pe B u ­levard la 12 O ct. 1 897 , am trim is gi la B rag lov câteva exem plare din P oe sia in ­titu lată „O m a g iu A rm a te i R o m â n e “.

D e acolo, ca răsp u n s, am priim it ur- m átórea Carte p o şta lă în ch isă , cu data

{? 8 9 7 .

Stimate Vere!

A m priim it fru m o su l O m a g iu , ’lü voiţi păstra ca pe o reliquiă. N ’am decât sâ v e fe lic it de fru m ósele gi m ăreţele in - spiraţiunî, ce, gi a stă z i ca to t d ’auna, aţi cântat bravura şi cu ragiu i bravilor noştri R o m â n i. D e a C eriul, sâ trăiţi în că m u lţi

I A n i , gi n eob osita D -s tr ă M u să gi inim a l tânără sâ v e inspire şi sâ ve conserve p en ­

tru a ne îm b o gă ţi T esau rele N a ţiu n e i.— M on u m en tu l este prea fru m os, dem n

de patrioţii P loiescen i, gi de cei cari au căijut pen tru n ém u l lor.

V e m u lţu m esc din ânim ă pentru su r- prisa p lăcu tă, gi V e ro g a priim i salutări.

D e la a D -v . s tim ă tore V erişoră

Susana Laslo.

P o e tu l G erm an , fo s t P rofessor de L i ­teratură germ ană la U n iv ersita tea din R o m a în Ita lia , C om an d oru l U li S ch an z, cu care am făcu t cu n oscinţă , v isitân du - m e espressii în P lo îe sc i, dupé cum se ved e la p a g . 144 , din „ A ü to b iog ra p h ia m e a ", la despărţirea n ostră m u lţu m im d u -m i de ospitalitatea ce î -a m dat, a p le ­cat în G erm an ia , P atria sea, (L ipsea) u n de se instala la B ib iio th eca regală ca B ibliothecari'u .

D u p ă u n tim p în d elu n gat nu am m ai sciut, nu sciă prin ce îm prejurare, unul de altul, p lácén d u -í a v o îa g îa m u lt, fâră a m a i sei unde se aflâ.

D iu întâm plare, p rin tr ’un alt A m ic al m eü din Ita lia , am aflat câ s ’a reîntors în Patria sea, unde ’gi are dom iciliu l.

C u n oscân d u -i D a ta n ascerii séle, pen ­tru acea c]l, î -a m făcut o surprisă, tri- m iţâ n d u -î un S alu t prin stroph ele ur­m ătore în lim ba R o m â n ă , pe care o în ­ţe leg ea binigor,. trăind în R o m a între fraţii noştri Ita lia n ! m ai m u lţi A n i ca P rofessor.

U N S A L U TV e c h iu lu i şi p r e ţ io s u lu i m eu A m ic C o m a n d o r -P r o fe s s o r U LI SC H A N Z

la (fiűa A n iv e rsa re i n ascer ii sé lle la 19 S op tem b re 1897.

T recu ră cin ci-sp re -(jece A n i. când ín tr ’o d i cu sőre D estin u l v ru a m é d ota cii-o falnică favóre,

. A c e ia d ’a m é ferici cü -a vóstra cu n oscin ţă ,Ş î -a v é cu n ósce ín cinci A n í a v ó strá locu in ţă .

* Cu ánim a, da !* * P r iv e s c e G r i la g íu l ! T e cred !* * * A p o i nu m é lasă e l !* * * * A c e s ta te cred . Z . A.

— 72 —

D é r (Jece A n i îm i fu fa ta li— a fo st o lu n g ă P a ü sá — T ăcerea am bilor A m ic i, era o tristă causă,

C ăci n u sciém sâ p o t a ’ţî seri şi n ’avém inform are,R a n a din p ep t v o iém s'alin : a m ea dorinţă m are.

A c u m când P rov ed in ţa vru ca s a m e veselescă ,S â aflu unde locu escî şi anim a sâ 'm i erescă,

V iü a stă z i sâ te fe lic it l ’a ta aniversareA cjillei ’n care te -a i n ă s c u t ; di septu agen are.

Ş i C eriu l fie ’ţi P rotector, câ esc i un om de bine,Ş i cât în lu m e v e i m a i fi sâ a ib i tjille senine.

P rim esce dér, M en to ru l m eii, sincera m e a urare,S â u m bli încă în m u lţi A n i în p lin ă p ro sp e ra re !

Z . A n tin escu .

M i-a m u lţu m it cordial prin tr’o E p isto lă .

p i áriul italian litterariü -artistic „B a ­b ilo n ia “ ce appare în F lo ren za , a p u b li­cat sub data de 22 D ecem b re 1 8 9 7 u r- m ătorea R ecen siu n e , asupra O p erei m elle, in titu la tă : „A u to b io g r a p h ie m e a " , trim i- ţe n d u -m i tot d ’odată şi alleturata D i ­p lom ă :

Zacharia Antinescu. „ Autobiographia medíl, séu „ Un vóíagiü în timp de 70 ani“ . {Prosă şi poesiă). P lo iesc i, Stab, grafic „P r o g r e su l“ 1 8 9 6 . f L . 6).

II chiarissim o letterato, autore di questo aureo libro , ehe addito ai m iei coetanei ed anche ai g io v a n i, certo di fare buona p ropagan da, ha settantun ann o, racco - m an d azion e questa che specialm en te per un u om o dél suo stam po, é la m igliore , offrendo tu tte le guaran tigie della pra- tica della vita.

II P rof. C av . Z. A n tin escu , ehe ebbe onori m eritaţi, com e ben em erito della Istru zion e e della E d u ca zion e dél popolo dal G o vern o di R u m an ia , con qu esto v o ­lu m e ha inn alzato un verő m o n u m sn to di sap ien za um anitaria, civile, politica e letteraria, ehe n on tu tti potran n o com ­pletam en te apprezzare, finché n o n sara tradotto n eg ii id iom i p m conosciuti.

II P rof. A n tin escu , dopo avere speso l ’ opera sua tan to proficua, in p r o ’ della g io ven tu R u m en a, ha dato splen dida prova

di sano criterio, di attiv itâ e di autoritâ ad onore della sua P atria con questa n u ov a p u bblicazion e. P recede il volu m e una m a gn ifica in cision e del n oto artista A . W e g e r , ehe n on p o tev a m e g lio rap - presentare la n ob ile effig ie d eli’A n tin escu . S eg u e la sem p licissim a, m a bella e p i- i grafe s e g u e n te : {

Fiilor Ginteî Latine;—Martirilor pen- i tru Libertate; — Minatorilor suferinţelor j umane; Şi Incoragiătorilor Literaturei ; române. —Ca, Omagiu profund.

In qu esto libro é racch iusa tutta la vita lab oriosissim a d ell’A u to re , ehe non solam ente ebb e un culto sp iccato per la libertâ della Patria sua, m a anche p a l- ! pitö per quelle della n ostra am atissim a ; ita lia e di altre n azion i. |

In qu esto aureo libro 1’A n tin escu si- j m ostra, qual é, p atrictta , filosofi), poéta j e letterato parfetto. N o n fu personale | a m b izion e che dettö al ch iarissim o au ­tore di altre opere in sign i questa A u to -

! b iografia ; m a am ore per Ie Istitu zion i J | liberali, am ore per le gen ţi ehe, a q u a - \ ! lunque n azion e apparten gan o, purché j

aspirino alia libertâ, sono sem pre d egn e | d ’inspirare anim e elette , di m eritare !a j sim patia dei buoni e di rim anere illésé ! dai raggiri, dalie insid ie, dalie calunnie,

J dalia m alvagitâ di chi, essen d osi fa tto sch iavo d ’ogn i principio avverso a vera libertâ , pur sentendo in cuore la santilâ del culto ehe tale prin cipio infon de a

| chi sa rendersene d eg n o, a ven d o vi r i-

— 73

n u n ziato , lo com b atte , lo ostacola , so ne fa acerrim o n em ico.

In R u m a n ia le opere d e ll’A n tin escu , e sp ecia lm en te qu est’u ltim a, ebe é sintesi sem p licissim a e leale della su a n ob ile e lab oriosa esisten za , sono d iven u te p o p o - lari. E g l i n on é m enő n oto n ella S p a g n a , in F ran cia , in Ita lia ed ovu n qu e altrove risplen de, lib eram en te o di sop p iatto , un bárium é di eiviltâ , d ’um anitä, di p ro - g re sso .

11 v o lu m e é degn o d ’en com io anebe per la parte tipografica.

G-iova n otare ebe quando, accolti fe s - tosam en te, Sen atori e D ep u tati italiani recaronsi in R u m an ia il 2 0 Setternbre, l ’A n tin escu , com m em orando con affetto il valore italiano, li salutö con un canto isp iratissim o, eb e fece il giro della stam pa del suo paese , e ehe n on rim ase sen za ! lode anebe in Italia , ove il ven eran do serittore e p oéta ha m oltissim i am ici e la sim patia di quanti ebbero la sorté d ’inspirarsi al sen tim en to ed alia retti- tndine ch ’eg li ebbe sem pre a gu id a , i nelle m an ifestazion i del proprio pen siero. L ’A n tin escu n on avrebbe potu to ra g - giu n gere quella m eritata iam a di cui g od e , sen za porre e spesso a repen taglio la propria p rezio sa resisten za, rim asta j illesa per ii bene d e ll’um anitâ. O g g i, a n - |

zia n o c o m ’é, ha sem pre n el cuore e nella m en te i su ci v e n t ’anni, e paria, serivé e canta com e se fo sse n el p ieno v ig ore della g io v in e z z a ; ciö p rova ebe eg li n on é ancor vecchio ; m a , quercia fortissim a, resiste ai ven ti con quella rob u stezza che solo a lle anim e elette é dato di ser­bare fino al com p im en to della loro sa - crosanta m ission e. N o n con osco p erso - n alm en te l ’A n tin e sc u ; m a so di n on es- serg li ig n o to , e p er la fe licita sua e per quella del suo paese g li auguro di poter serbare fino al v en tesim o lustro la se- ren itâ di m en te , l ’im parzialitâ di g iu d iz io , lo spirito filosofico , la g en erositâ d ’anim o, la n ob iltâ nel sentire e n e ll ’operare. ehe lo resero , q u al’é, u n a delle p iu speccbiate '■ p erson alitâ del secolo n ostro , in cui sono diven u ti p u r troppo si rari cam p ion i s i- m ili a lui, degrii J ’essere p ro p o sti a m o - d ello .

N e l v o lu m e in parola , é fa tto largo cenn o della nostra R . A cc a d em ia la Stella d 'Itaiia , e del suo prim o co n gresso in - tern azion ale . Y i h o n otato in oltre b e l- lissim e p a gin e dedicate alia principesca fa m ig lia dei L u sig n a n , b ellissim i ritratti del Principe G u id o , della fu P rin cip essa j M aria ed altri.

Carlo Carafa di Noja.

SEZIONE PRIN CIPALE FIOREN TIN A

H. iV.ccadomia „Xia Stella ci’ Italia“Fondata in Chieti nel 1881 dai Comra. Prof. B affaele T a ra n te ln sotto l’alfco Patronato delle Loro Maestä

II Re Umberto I e la Regina Margherita di Savoia,Stella Francesco Giuseppe, Imperatore d'Austria, Leopoldo 11. Re del Belgio,

*d’Itaiia e di S. A. B. il Principe Guido di Lusignan.

Il Consiglio Direttivo conferisce il presenteDIP I jO M A.

d i S oc io O n ora rio E ffe ttivo all* lllm o Sig. Z a cca r ia A n tin escu per i suoi alti meriţi come filantropo. pa- triotta e poéta insigne, eonfidando Che Egli vorra prestare sempre l’Opera sua a benefizio di questa Istituzione filantropica, scientinca, letteraria.

I l Segretavio: H Presidente onorario

Prof. Oav. Vittorio Cava, Prof. Augusto Conti.

Firenze 5 6 Dicembre 1897.

I l Presidente effettivo

Carlo Carafa di Noja.Sigiliul Secţiu­

ne! florentin.

33,816. 5 *

I Deodată cu Diploma acesta am priimit ! şi Adressa următore:

Sezlone Principale Florentina - « « « .« u n jam-ier m»s.\ D E L L A

| B. Accaâemia La Stella d'ItallaSEDE :

I 2. Via Marsilio Ficino. M o n s i m T !

j J ’ai fhonneur de vous informei-, que ! dans notre derniére Assemblée, vous

ayant proposé â Haut Membre Honoraire de notre Section, vous avez été nőmmé a l ’unanimité par acclamation.

Je vous remercie infiniment de l ’envoi ! si gracieux de votre „Autobiographie“ , i que je lue avec beaucoup d’intérét et dont Í fa i parié dans Revue, j Ci-joint, Diplome, Statuts et un exem-

plaire de la susdite Revue.I Je Yous prie, Monsieur, d’agréer i’ex- ; pression de ma haut considération.1 Victor Cava Charles Carafa de Noja '"*■

Secrétaire do la Section. President de la Section. P-

X.

Jg/éca am ajuns la etatea acésta înain- ®^tata, am avut grijă tot d’auna de a’mi conserva sănătatea, care este pâr­ghia viueţii în ori ce m od; de a duce o viüéfca liniscită, şi a’mi câştiga Amici buni şi sinceri. Sănătatea, Uniscea, şi A- miciî buni sunt celle trei daruri eeresci, care fach pe om fericit în viăâţa pă-

j méntésca.I Sănătatea corpului este perfectă, când, I de preferinţă, este şi mintea sănătosă; J liniscea este folositóre când lipsesce agi­

taţiunea ; iar Amicii buni, rari, trebuesc i căutaţi, probaţi şi numai atunci trebue

a se allia cineva cu dânşii.Despre Amiciă mai desvoltat ne putem

servi de Aphorismele coprinse în acestă Operă de la pag. 45—48.

Atât dincolo câtă şi dincóce de Car- paţi am avut şi am fericirea de a avea câţi-va Amici sinceri, die „câţi-va" câcî a avea prea mulţi Amici, fiice un Pro­verb, ínsemnézá a nu avea nici unul,

] mai cu séma acum, când şi dilletantul în Astronomia Rudolf Falb ne anunţâ des­

pre sfîrşitul lumei la 1 Novembre 1899, şi apoi se desminte pe sine, scuzeodu-se a fi. fost réü înţeles de lume. A 4*ce §i a se dedice, este ca icóna unui amic fals, <jis : taler cu două feţe.

Dér sâ lăsam conjecturile la o parte | şi sâ venim la Prochimen, cum (jicea bă-

' trânul Anton Pann.Când am scos de sub pressă în Anul

1896, Opera intitulata : „ Aătobiographia meaLL am trimis şi preste munţi la vr’o câţi-va Amici, adevăraţi Amici, câte unul séu două Exemplare, ca semn de sinceră Amiciă.

Unul dintre venerabilii mei Amici, scump şi vechiü Amic, care a trecut acum preste 80 Ani, pe care ’iü respectez cu devoţiune, a voit sâ ’mi facă o surprisă plăcuta, amicală, trimiţând, ca din partea mea, cu iubire, Exemplarîul seu unei per- sóne înalte şi respectabile, cunoscută mie, fâră ca sâ sciü eă.

La 28 Ianuariü 1898 am priimit prin Poştă un plic din partea acelei illustre persóne eclesiastice, cu o Carte de visitâ, în coprinderea următore:

„Priimiţî mulţumirile melle căldurose, de­ocamdată în modul acesta, până când. mé vom afla în posiţiune mai liberă de a-Ţî putea mulţumi în mod mai correspundé- torîu pentru deosebita atenţiune ce aî bine­voit a’mi arăta la diff 'erite ocasiunî. Şi până atunci îţi laud zelul şi activitatea admi­rabilă.11 u . p. E.

Acest fapt al Amicului în questiune, dovedesce o adevărată şi sinceră iubire şi Amiciă, la care mâ închin.—

Trec cu continuarea descrierii la eve­nimente din Anul 1898.

Atât la 2 Septembre 1897 cât şi la 2 Sept. 1898. aniversare alle nasceriimelle, când m’am desceptat diminâţa din somn, mai întâiu ’mi-am ridicat ochii spre Ceriu, mulţumind înaltei Provedinţe, ca

; şi în 2 Sept. 1896 când împlinissem 70 Ani ai viueţeî melle, cu o rugăciune de recunoscinţă, câ eram încă în viăeţă.

Eu crefj, câ e détoria fie-cârui om şi Christian, de a arăta mulţumire înaltului Creator al Universului nu numai din An în An, ci în tóté (Jillele când se deştâptă

; din somn, măcar cu cugetul décá nu şi

cu cuvântul; câci Salvatorul lumei în | Rugăciunea dominicală „Tatăl nostru“ ne învăţă a ne ruga cu aceste cuvinte:„Pânea nostră cea de tote d/illde, dâne-o nod a s tâ d f iceia ce se înţelege, câ fie­care di este un „Astă-ilî" (Astâfji) pentru om ; prin urmare în tóté (jillele trebuie a cere pânea, corporală şi spirituală, ca j ; nutriment trupesc şi sufletesc, decă vrem j a avea în tote (Jillele pânea, care ne dâ sănătate şi viflăţă.

Se esclud de la acestâ Regula D-nii Atheigtî, cari trâesc numai cu aer, fâră pâne, ca fie-care fiinţă vmeţuitore, fâră a’şi mai obosi mintea, raţionând despre asemenea questiuni utopiste, după cre­dinţa D-lor.—

Las pe orî-care fiinţă de feliül acesta i în instinctul séü,—déca nu voesce a se j servi de raţiune, crâdă cum va v o i ; iar eü voiü continua cu Darea mea de séma din Anul 1898-99, ca sé fiú consequent cu titlul O perei melle: „încă treîAnîdeviuâţă

încep dâră:A adora mai întâii! subiectul ce apar­

ţine Religiunei; a admira qualitâţile unui om ce ţine la Amóre şi Caritate şi a şef entusiasma de omul, devotat simţimen- tului de patriotism pentru înălţarea Pa-r trieí sélle, iată trei qualitâţî sublime ce trebue sâ posséda în vifinţa sea fie-care O m ; iata un Tablou sacro-sanct, care represintă celle trei virtuţi teologale: Credinţa, Amórea şi Speranţa.

Acestei Triade m’am supus în videţa mea, şi voiü urma cât voiü mai exista i pe pământ.—

Intre Amicii mei adevăraţi cari ’şi ser- j beză <jiüa onomastică la 7 Ianuariü în | fie-care An, şi în aceiaşi cji, sunt trei cu acelaşi nume Ioan. Cu ocasiunea cjlllel lor onomastice m’am decissü a le dedica câte o Odă, ca semn de sinceră iubire ' amicală, precum urméza mai jos.

Dér ca sâ nu sâ <jică câ Poeţii prin câte o Odă flatézá pe aceia cari în ade- vâr pentru faptele lor bune merită a fi lăudaţi, spre exemplul şi al altora, voiü face a preceda înaintea fie-câreî Ode motivul, care m’a îndemnat a le dedica câte o Odă, pentru ca Scumpii mei Lec­tori şi Lectriţe sâ judece, câ decă m’a în- |

demnat cugetul a face acesta a fost numai o pură şi leală impulsiune a sufletului meu pentru a lăuda ori-ce faptă bună.

Puteam sâ le adresez acestor distinse persóne pentru meritele lorü, câte-va cu­vinte în Proză; dér eü în entusiasmul sufletului meü am voit sâ le încoronez faptele lor meritóse eu cuvinte înflorite, cu cuvinte poetice, pentru câ faptele lor fiind sublime, trebue şi cuvintele pentru lauda lor sâ fiă înflorite, în loc de cu­vinte de argint merită a le da cuvinte de aur, basându-me pe cuvintele lui Leo­nard I . . . . care <]ice : „ Poesia este aur; puţin din frumosul metal, întins cu Artă, ajunge de a auri lumi întregii

Pot prosaicii a critica pe P oeţi; dér ei vor fi siliţi sâ ’şi plece fruntea îna­intea justei sentinţe a sublimei Carmen Sylvei, pronuncîată la recepţiunea Cor­pului professoral Universitar la Iaşi, îna- inteafrumosei pietre commemorative, prin cuvintele Ei da aur: „ Numai acela are drep­tul de a sé numi Poetü, care a putut sé o exprime.u{Cântarea poetică a poporului).--

Voiü începe cu primul Ioan, Amicul meü, Venerabilul Preot şi Protopop I 'iä al Braşîovului Ioan I e trie, un Octoge- nariü respectabil, carele şî-a păstorit ; turma sea sufletescă mai mult ca o ju- i metate de secol cu caracterul seü blând, cu erudiţiunea sea întinsă şi cu vocea i sea dulce şi consolatóre, ca un balsam j vindecător al turmei sélle spirituale. El j pană astă-iji (1899) trăiesce, fericit în i familia sea, cu înţelăpta sea tovaroşe a ; vineţii conjugale, o vilié ţa patriarebaiă şi i devotat missiunei sélle ca Preot şi Pro- j topop; el în acăstă respectabilă etate, de şi cu oboséla. bătreneţelor, servesce cu multă evlaviă înaintea Altariului; face vizite canonice şi a asistat în acest An la 57 Examene şcolare din Protopopiat, după Systemul obligatoriü în Spbera In­strucţiune! publice din Transylvania. Pentru distinsele sélle merite sciinţifice şi umanitarii i se conferi titlul de : „Mem­bru de Onóre“ al Academiei Regale ita­liano „La Stella d’ltaliau. Am crezut câ aduc un Omagiü acestei etâţi înaintate cu o vmăţă activă, liniscită şi respecta­bilă, pe care nimeni nu-lü póte contesta.

— 76 —

p D IN IO A R A ŞI............ ^ C U M A ,

(DEDICAŢIUNE LA piUA ONOMASTICĂ A REVERENŢIEI SÉLLE PÂR. PROTOPOP I-

IOAN PETHICÜ).

Când îmi aducü aminte din frageta’mi pruncia.Serbări religiöse cum eile se fácéü,

Ca flamma ce se stinge încet 1a. o făclia,Aşa îmi păreau töte ; ca visuri dispărem

Acum la bătrâneţe când îmi aduc aminteD ’acelle timpuri faste, ce-odată le-am gustat,

Dorire-aşT sâ reviă, cu ânima ferbinte,Sâ nu mai véijü poporul de viăeţă desgustat.

Unde-i acum frăţia şi sincera unireCe-atunci domnea în lume cu spirit creştineseu

Unde-i acum iubirea ce-aduce fericireIn sînul unui popul cu simţul romänescü?—

Eram copil atuncea, şi nu pot da uitării Serbarea Bobotezei în locul meü natal,

Când Preoţii cu stéguri la slujba botezârel Plecaü cu obştea ’ntrégá spre sântul Ideal.

De nu mé’ncellü, Ilustre, la ojiua Bobotezil,Acel ideal sacru era locul propus,

Unde sâ se întâlnească cu dragoste Eretjii Poporului, s’adóre pe dulcele Isus.

Mergéü sâ se unescă acel de pe TocileCu Obştea Parochiei Bisericii din Prundúr)

Ca sâ sănţescă Apa acelei sânte <ji^eIntru un An odată, cu-acel respect profund.

Acolo lângă Cruce cu două obşti unite Căntau Eclesiastii pe cel ce ’n Iordan

Plecâ sântul şeii Crescet sub mâni mult umilite Ce predica ’n pustie, Profetul loan.

Şi Căpitanu—acela ce crucea ridicase,*) **)Cu sute d’Ani ’nainte, acum ei e ’n mormânt;

Era Român de sânge, şi lumea deşteptasseSâ scie câ trăîesce ’n străbunul lor pământ.

La Crucea ’nquestiune al meü cuget sburasse In filele trecute,—ca Septuagenar,

Şi ml-aduseiü aminte—câci sufletu’mi săltasse — Sciind ’n acelle locuri un scump Octogenar.

*) O mică Piaţă înaintea Bisericii St. Nieolae. (Neta Autorului1-**) Crucea Căpitanului B ird de pe Tocile, lângă casele decedatului Preot:

Autorului).

iü AL BRAŞÎOVULUl

1

0

!

Voinea Pitişi. (Nota

— 77 —

Max mitóul tot-d’auna detöriu e l ’âllu mai mare Sâ-î venereze Anii de rugă la Altarü

De-o jumătate secol; şl-acestă venerare Omagiu e-adus acelui ce e Octogenarii.

Primesce dér, Illustre, Pástoriü cu demnitate Al turmei spirituale, omagiul meü profund;

Căci astărjl cu dorinţă al meü cuget străbate,Trecând Car păţii noştri, oprindu-se în Prund.

Cu sinceră iubire ve urezü Ani mulţi cu bine,Şi plin de sănătate mulţi Ani sâ păstoresci;

Şi cum ai fost aicea un Angel pentru mine,Chîamat fiind la Stelle, s’aibi sorţii îngeresc!.

Z. Antinescu-Ploiesci, 7 Ianuarie 1898.

Al doüilea Amic allü meü, Ioan, este D-lü Ioau G. Stroiescu, abilul, activul şi onorabilul Cassieriü allü Societăţii „Cooperativa“ din Ploiesci, care func- tionéza în acesta qualitate, asistat de intelligentul şi junele séü Ajutoriü, D-lü Ioan Stoian, încă dela îufiinţarea acestei Societăţi Anul 1880. Meritul acestui bun şi vechíú Amic al meü este, că déca „Coo­perativa“ astă-cj.1, după Bilanţul între­gului An social 1898-99, s’a încheiat la Incassâri şi Eşiri cu cifra de 5,769,052 Lei şi 04 bani, în qualitatea sea de Cas- sier, a conlucrat cu zelü şi punctualitate împreună cu Venerabilul séü Preşedinte D-lü Dr. N. Garofüd, Iniţiator ai acestei salutarii Instituţiuni. Afară de acesta, ca particolar, D-lü Stroiescu possedâ şi fru- móse qualitâţî umanitare, ajută ud pe Şco­larii lipsiţi de miţjlloce şi încoragindu-î din miijllócele sélle particolare. A dăruit şi un loc pentru clădirea unei Şcole în o parte a Oraşiuluî.

El se bucură de simpatiile tuturor A- sociaţilor şi a tuturor cellor ce i possed cunoscinţa, prin caracterul şi maniera sea ama,bilă către toţi. Palatul Cooperativei şi starea financiară îmfloritore a Socie- tâţei la care a conlucrat neîntrerupt, sunt evidente dovedi de activitatea şi ones­titatea sea. Aceste qualitâţî frumóse ce i possedă, m’a îndemnat de a-I dedica lă | (jiüa sea onomastică următorea Odă, fără j a mé teme de a fi desaprobat :

Adeverata Amicie... F iica Ceriului,(Dedicafiune la difia onomastică a preţiosului meö Amicü

D. Ioan G. Stroiescu.)

Nimicii nu e statornic aici în astă lume Care sâ dăînuîâscă etern p’acest pământ;

Dér tot este un lucru ce are al séü nume,Şi care nu se şterge nici chiar presta mormânt,

Acela-i Amieia, dér Amicia pură,Cu ânimă curată şi fără falşitâţî,

Ce se pronunţă ’n lume numai plecând din gură, Dér adevârul î-lipsă din vorbe d’alte daţi.

Şi cine e ferice sâ simţă Amicia A unui Amic sincer, probat de mai mulţi Ani,

El n’are a se teme de cei ce viclenia O aü de meseriă, şi ori-de-câţi duşmani.

Dór simţul Amiciei cellei adevărate Nu pot sâ l’inţelegâ ori-care doritoriu;

Câcî mulţi Râi s’află ’h lume, ce nu’î poţi numi[„Frate“,

Şi rar e cel cu suflet d’a fi nemuritoriü.

Aceste adevăruri nu pot ca sâ se nege De ómen ii cu minte, cu suflet nepătat;

Asemeni ceresci daruri nu pot a se’nţelege De ori care fiinţă născută vre-odat’ .

Aleşi sunt acei ómeni de 'nalta Provedinţă Ca sâ tráiéscá ’n lume spre binele comun.

S’aline-o'ri-ce durere, celor în- suferinţă, ,Sâ facă în vmeţă tot lucrul care-i bun.—

De mult dorem, Amice, sâ am ocasiune D’aţi exprima în faţiâ aceia ce tu esci;

Dér n’am voit vr’odată sâ ţi fac o lesiune Modestii, pe care tu prea mult o iubesci.

— 78 —

Caracterul integru, Prudenţa şi Onórea Ce nobila-ţi fiinţa le are cu prisos

Nu trebuescü atinse, câci eile ’ţî sunt ca űórea Ce nu se vestejesce; eile ’ţi aduc folos.

Activ în missiune, stimat în lumea mare, Dotat cu simţimente frumóse da creştin,

Ajuţi lumea séracá, şi faci încoragiare Şcolarilor cu merit, în tóté pe deplin. ,

Nu înzadar născut esci din viţă Romănescâ, Căci meritele tale încununate-au fost

Cu graţia regală, şi munca ta sâ crescă Aşia e destinată sâ fiă tot ou rostii.

Şi ca sâ potü aduce Omagiu virtuţii télle Alessam fiiüa d’astâfii, a Sântului Ioan,

Când Salvatorul lumii în planurile sóle Voi sâ se boteze în rîul Iordan.—

Primesoe dér, Amice, sincera’mi salutare,Ce plecă cu ard ore din sinul meii curat;

Ioan Botezatoriul, Patronul téü cel mareMulţi Ani sâ te protege sut) scutu-í ne’ncetat.

Şi ca un semn d’amóre şi de recunoscinţă ’Ţi-offercu dinadinsul un bustii septuagenar*);

Al celui ce te stimă în buna sea credinţă, Urându-ţi (ţii le multe voinic ca un stejar.

Zacharia Antinescu.Ploieşti, 7 Ianuarie 1S9S.

Al treilea Amic este D-lü Ioan Gr. Sorescn, iniţiat ar ul ridicării Monumen­tului Batalionului II de Yeuătorî depe Bulevardul Ploîescilor. Este destul acest merit al acestui june Român, spre a merita o ovaţiune pentru iniţiativa şea patriotică, care va rămânea neuitată ge- neraţiunilor viitóre. Odată I’am văijufc, când dupé terminarea inaugurării Mo­numentului pe Bulevard, şe dete jos din trăsură gi ’mî mulţumi, pentru foile vo­lante în număr de 400, ce i le-am trimis ca sâ fia împărţite în popor. Acestea coprindea Poema ocasională întitulată: „Omagiu Armatei Române". Este ade­vărat .câ nu-I avem cunoscinţa personală, D-sa trăind la Ţărră mal mult, unde se ocupă cu Agricultura, pe care o cultivă cu multă seriositate. şi sciinţă agricolă: dovédá ţliarul séü „ Primávéra“ care se redacteză de D-sea cu multă erudiţiune. Cu tóté acestea, pentru patriotismul séü, eü l-am dat numele de Amic, câci eü sum Amicul tuturor, cellor ce possed

*) Photographia mea.(Autorul)»

simţimentul de Iubirea Patriei, ca D-lü I; Gr. Soreseu.

l-am trimis acesta Odă la <}ina nu­melui séü, însă se vede câ nu a priimit’o fiind la Ţărră, nepriimind eü nici un răspuns.

Cu tóté acestea, i public Dedicaţiunea mea Ia cjiüa sea onomastică, faptul D-lui meritând tătă lauda, pentru a se sei gi pe viitoriü, câ Monumentul de pe Bule­vardul Ploîescilor este produsul minţii sélle excelente.

RELIG-IUNE— POPOR - PATRIOTISM.(Dedicaţiune Amicului mefi Ioan Gr. Sorescn la ‘iiici sea

onomastică)

Când Salvatorul lumeî voi sâ libereze,De cel Réü, omenirea pe care-o apăsa '

Cu negrile păcate,— veni sâ cerceteze.Fiinţele umane cu bunătatea sea.

O stea miraculósá pe firmament eşisse;Acesta fu semnalul, semnalul destinat,

Ce-avu sâ opereze în lume celle scrisşe,Şi el sosi în lume, născut,.... nu în palat.

Sosit... alese—Apostoli din classa populară Cu care Sâ lucreze; şi-aicea pe pământ

Aduse pacea lumeî, iubirea cea mal clară Prin sânta lui Doctrină în scopul lui cel sâptm

Şi opera cea mare, divină, salvatóre, <Ea lutninâ pământul, sâ’ntinse ’n infinit;

El fu al omenirei Acela splendid sőre, Ce-aduse înfrăţirea în omul rătăcit.

Şi El, fiul Marid, Kl. rafii a lucitóre,Sé umili sâ’şi plece al séü crescet uman

Sub mâna tremurândă, mâna botezătore,A lui Ioan Prophetul cu apă din Iordan.

El, ca sâ săvîrşâscă înalta-i missiune,Ales’aü omeni simpli, pescari, şi-industriali,

Cu cari repurtat'au triumphul cu minune,Ca sâ transforme lumea în omeni ideali.—

Aşia şi tu. Brav June, Român născut din sőre, Cu simţimente nobili şi bune patriot,

Când ţî-a venit ideia, nutrită cu ardóre De-a opera o faptă perfectă peste tot.

Ai imitat Doctrina ce Christ învaţă ’n lume De a alege bunul în classele de jo s ;

Ai propagat ideia de-a stabili-un renume Prin marmoră, bronz tare, Românului vânjos.

Alesu-ţi-ai Discipoli decişi a face bine ,Din ómeni ce n’ocupâ înalte demnităţi,

Nici din conducătorii politici pentru sine,Nici din moştenitorii d’averi de alte dâţi

— 79 -

Nici ómení cu avere ce-adun sâ risipescă....! Ci omeni ce şi câştiga o pâne greu muncind,

Ce strânge prin labóre ca sâ agoniséscá Modeste existenţe, părinţi abili fiind.

Din mica lor avere aű (lat şi ei Dinariul, Modest ş i ’n consciinţă spre scopul destinat:

Din timpul lor de muncă au dat şi ei salariul, Jertfit-au cu ardóre, şi toţi v’aţi achitat.

îndemnul , vostru nobil, voinţa vóstrá tare, Apelul vostru sincer pe toţi i aii mişcat,

Aţi deşteptat Cetatea şi Ţerra vostră mare, Dinariul vitejiei nu vi s’a refusat,

Aţi triumfat, cu fală, voi ómeni de labóre,' Voi inimi câldurose spre binele comun;

Aţi dovedit prin faptă, ce va făcut onóre,Câ prin unire strânsă tot lucrul ese bun.

Aţi ridicat Cetăţii un Monument de Artă, Ce-aratâ vitejia a bravilor soldaţi

Ce glorioşi căcjură la Griviţa turbată,Toţi fii al Urbei nóstre şi ai Prahovei confraţi.

Onóre voué fiă, voi inimi de Elită,I Ce-aţi dat un scump exemplu l’ai voştri fiişiorî, ; Ca ori când i va cere a lor Ţerră iubită

S’o apere cu sânge, ca bravii Vânători.

Dea Ceriul ca sâ crescâ pe pajiştea română Verdeaţă totd’auna; şi ’n sunetul Român

Sâ re’nviüeze sborul d’a merge mână ’n mână Toţi fii Ţerrei nóstre, cu sacrul focű în sind.—

Te-am admirat, Amice, în cţina destinată Când Bulevardul Urbei era sărbătorit

I Cu anima ardentă; iar lumea adunată ! Era atent la vocea-ţî cu spirit finiseit.

Putéi ca sâ fii mândru de fapta’ţi concepută Când ţi-aî vefiut ideîa câ s’a realizat,

Când Monumentul d’Artă, după dorinţ’avucă, Prin Suveranul Ţerrei măreţ s’a ’n’augurat,

i . D\r. 'BapiniuEnvoyé Iixtraorclinaire et Ministre Plenipotentiaire

de S. M. Le Koi de Honmanie.

Nu am uitat încă şi pe alţi câţi-va Amici vechi şi preţioşi, tot cu acest nume, cărora le datorez iubire eternă şi recunoscinţă profundă pentrudoveflile de iubire şi stimă ce ’mi-aü dat în viueţă, între cari primul

Posteritatea însă va sei sâ’şi amintezeC’aî fost cu corp şi suflet un demn iniţiator; ]

Ai vrut ca vitejia sâ se eternisezeŞi ori-cine sâ scie ce-i bravai Venator,

Căutam ocasiune, cu Musa mea divină,Ca sâ-ţi urezü augur bun într’o (ţi din ăst’An,

Şî-altă mai potrivită, cu fericire plină,N’aflain de cât Serbarea l’al téü Patron Ioan.

Primesce dér, Amice, urârile’mi ardenteŞi strophele’mi modeste ca un buchet de flori:

Admiră a ta devisâ: „frum óse sim ţim ente“ ,Şi ’n viâţa ta ferice s’aibi mulţi imitatori.

Z. Antinescu.PioiescX 7 Ianuarie 1998.

’Mi aduseiü aminte încă de un iubit Amic cu numele Ioan, fiu al Ploîescilor, care are o frumosă missiune înaltă în Ţerra nostră, căruia Guvernul nostru i încre­dinţa de mai mulţi Ani o missiune di­plomatică în străinătate. Este D-lü Ioan N. Papiniii, fiul Venerabilului Preot N. Ioachimescu din Ploiesci.

Era atunci, în acel An, Trimis extra­ordinar şi Ministru plenipotenţiar al M.S. Regelui României,la Belgrad în Serbia.

Pentru <jiüa sea onomastică l-am tri­mis, pe lângă Cartea mea de visită ca felicitare, şi un Exemplar din Opera mea literară şi istorică, întitulată : „Aüiobin- j graphia mea“ şeii „ Un voiagiu în timp de 70 Ania ca semn de înaltă stimă şi iubire. !

Ca răspuns, am priimit următorea carte j de visită : I

Mulţumesce venerabilului Professor D-lui Z&cha- riă Antinescu, pentru felicitările ce a bine-voit a-i trimite de S-tul Ioan,

Tot de odată exprimă D lui Z. Antinescu re- cunoscinţa sea pentru „Aiitobioffraphia’ ' ce a bine­voit a’î offeri; carte preciosă, care i aduce aminte Serbările la care ca Şcolar a asistat şi care şi a<JI îi înalţă inima. Fiă lăudat, Venerabilul Professor, deşteptătorii! al Simţtmentelor românesc! între Ploîescenî.

Belgrad, Ianúariü 1897.

loc ’lu ocupă Venerabilul meü vechiü şi sincer Amic D. Ioan I. Rîurenu, fostul Director al Internatului: Matheiü Bassa- rab din Bucurescî. Aşlfi dori sâ mai tră­iesc ca sâ pot a’mí împlini détoria şi

— 80 —

câtre asemenea omeni, cu suflet îngeresc, cari nu aü trăit în lume în zadar; câcî nu voiesc a le rămânea détoriü, fiind obicinuit în vîfieţa mea de a fi platnic onest.

IXI.

'u Data din Pisa (Italia) 12 Nov. 1897 Ş^*am priimit de la Academia Regală „Della Cultura moderna“ al cărei Preşe­dinte este Comandorul Dr. Enrico D’A,u- lerio, o Adressă, cu No. 124 prin care ’mî comunică, câ după îndemnul Ami­cului séü Duca Carlo Carafa di Nn ja, mé rogă în numele seu particularmente, de a-i da óre-oare Notiţe, şi anume : 1° asu­pra Dinastiei Lusigniane ; 2° asupra tu­turor Academiilor ce cunosc din ori-ee timp şi din orî-ce loc, existinte séü des­fiinţate (de se va putea şi numele Şe­

ii. Academia della Cultura moderna. Fisa.Comm. Dott. Enrioo d 'Aulerio

Laureato în Lettere e Fiiosofia ad honorem da tre Universita estere,

Presidente generale della R. Aceademia delia „Cultura moderna”

Preş. del Consiglio di vigilanza della B. Accademia NazionalePRESIDENTE ONORARIO,

Membbo onorario, B enemerito, E ffe ttiv o , Corrispondente di lâtituti E Sodalizii Umanitarii,

Scientifici, Letterarii ed Artistici I ţalian i ed E steri.

Direttore-Amm. della Rassegna „ta Galt ar a aoiema” ; Direttore della „Biblioteca deli Acc. della „C'iltura nodsrna“

Della „Collana Biografica4 E Della „B iblioteca popolare4.

T ipografia E ditrice E nrico d ’A ulerio.

No. 836 Registro III0Risposta alia lett, del 8 Febbr. 1898. No. 142.

O ggetto ’ Ringraziamenti.

Nomina accadem ica.

Venerando ed 111.22 Signore 11. Si«. Cav. Prof. Zaccaria Antinescn(Romania) P loesci.

filor) şi 3° asupra tuturor Ordinilor e- questre din orî-ce timp şi loc existente, seu desfiinţate.

Aceste Notiţe vor fi întrebuinţate pen­tru trei Opere, ce se vor publica în Bi- bliotbeca Academiei „della Cultura mo-

«——»Prin Adresa din Dec. 1897 ca No. 142,

mi sé comunică, câ răspunsul meü de con- simţiment a fost comunicat Consiliului directiv general şi în particular Amicului comun, Duca d’Carlo Carafa di Noja, şi câ ’mî mulţumesce cordial pentru marea lucrare ce priimesce a face, un valoros şi cult Roman, al nostru frate de sânge şi de gloriose tradiţiuni, şi conchide, ru- gându-mă, câ îndată ce voiü fini Notiţele asupra Lusignianilor,' să le trimit, fiind eile mai íntáíü de a se publica.—

Trimiţând Notiţele terminate asupra Dinastiei Lusigniane, în Marte am prii­mit urmatórea Adressă :

Pisa, 3 Marzo 1898.

Venerando e Ch.— Sig. Cavaliere!Ricevetti a suo tempo la graditissima Vostra del 6 Febbraio ultimo

scorso ed il plico raccomandato di essa in annunziava. Vene f o i piu vivi e calorosi ringraziamenti.

Noi tutti siamo gratissimi ed obbligatissimi a voi ed anche molto ammirati pél Vostro zelo.

Ricevetti pure lultima Opera Vostra, ehe gîa fa parte della Biblio­teca accademica. Poţreste favorirsi an che la altre Vostre Opere precedenţi ? Grazie fin d’öra.

Considerándo i predări meriţi della S. V. 111. 55* ed in special modo gli egregii lavori letterarii e storici, considerándo le alte dignitä delle quali V.-S. 111. é revâstita e considerándo pure ciö che voi avete fatto, finora per la nostra Istituzione e ció che avete promesso di fare, io, in virtu dei poteri concessimi dal vigenté Statute accademico, ho deciso di nominarvi, come effettivamente con questa mia Y. nomino, Vice-Presidente generale e Direttore della ß. Aecademia della „Cultura modema“ per la Ro­mania, sperando che il Vostro instamahile zelo e la Vostra abnegazione faranno in singular modo prosperare la nostra Istituzione.

Nella Vostra qualitä non mancato V : prego di proposse al nostro Consiglio direttivo generale quelle ricompénse morali che nella Vostra scienza e prudenza crederete si dehbano dare ai benemeriti del movimento Letterario-Scientifico-Artistico della Vostra nobile Nazione, noi Ve ne saremo riconoscentissimi.

Rieevete il Diploma subito dopo la futura adunanza generale, nella quäle esso sara, secondo il nostro uso, solennemente letto.

Conoscete illustri persone. che possano degnamente rappresentäre la nostra Aecademia in altri Stati ? Siate tanto cortese d'indicarmene gl’in- dirizi e le benemerenze.

Aggradite i sentimenti della mia piu alta stima e perfetta conside- razione, e mi vogliate, venerando ad 111.51? Sig. Cavaliere, credere.

Della S. V. 111.155devotissimo Servo

Enrico d’Aulerio —_________ P

în „Vocea Prahovei“ din 11 Ianuariü 1898, No. 2—85 citim urmátórele:

O faptă lăudabilă. Cunoscutul filan­trop D-l Frederich Bőssel, proprietarul de la Plopeni, acest Judeţ, a căutat sâ uşiureze pe cei săraci şi sâ aline multe suferinţe.

Ca în toţi Anii, şi acum —ni se face cunoscut câ, D-l Bőssel, prin Amicul nostru, bătrânul Professor onorific Za- charia Antinescu, a distribuit săracilor din Oraşiu. 15 stângini lemne de foc. De asemenea ni se anunţă, câ a făcut sâ se împarţă 24 perechi cisme copiilor săraci, dér silitorj, din Şcolele primare.

Fapta D-lui Bőssel fiind şi românescă şi creştinescă, noi i aducem sincerile nóstre mulţumiri în numele omenirei sufferinde şi a sirmanilor copilaşi pe cari î-a ajutat.

în acelaşi timpü dorim, ca fapta D-luî sâ găsescă mulţi imitatori. —Bine ar fi!

Ceva asupra presupuşilor Civilisatori ai Orieatuiui.

piarul „Universul“ ,care prin activi-* tatea sea nu laşa, nimic neobservat cu. ochii sei de Argus, şi publică tot posi­

bilul, ce esistă în tot Universul, după vocea sea care anunşia câ publică „celle din urmă scirî din lumea íntrégd“ — şi bine face, de cât sâ fia un Organ public fâră folos, fácénd numai politică, “passionată de personalităţi“ ,—în luna Ianuariü 1898 No. 19 publica o correspondinţă -asupra Saşilor,— cu politica lor dubiosă, nesinceră, având devisa: „Orî-cine va birui, Acel’ bârbâţel’mi-o fi! “ ,—despre cari nn am citit nimic de mult, şi cari suffere şi.e icaşi Bomânii, Cehii, ş. a. fiind-câ n’aü sânge unguresc.

Ca model de civilisaţiune asiatică, a- celor pe cari i privesc,—şi ea curiositate, o reproduc spre cunoscinţa Lectorilor mei, precum urmeză:

Memoriul femeilor Sase diu Ardei.Săsoaicele ameninţă eu revoluţia,.Am anunţat, câ o delegaţiune a Fe­

meilor şi Fetelor Sase din Transilvania a sosit la Viena, pentru a presinta îm­păratului o petiţiune contra legei, votată de parlamentul unguresc şi după care trebue sâ se schimbe în unguresce nu­mele Comunelor din Transilvania.

33,816 6

Iată câte-va din pasagiile acestui Me­moriu :

„Coprinse de grija gi durerea ce stă­pânesc (jilele acestea pe toţi locuitorii ne-maghiarî ai scumpei nóstre Patrii, ne luăm îndrăznela a veni înaintea Majes­tâţei Yóstre gi sâ Yé rugăm a ne asculta rugămintea.

„Legea asupra Numelui Comunelor pre- sintata de Guvernul unguresc Parlamen­tului din Pesta gi priimită de acest Par­lament, tinde sâ gtergă numele Oragelor, Târgurilor gi Satelor nóstre; tinde sâ facă a dispare amintirea întrupată în ele a unui trecut de 700 de ani de muncă; tinde sâ alunge sunetul german din Pa­tria nostră ardelenescă....

„Acum, după epuizarea tuturor mic]î- lócelor constituţionale pentru împiedica­rea acestei legi, Soţii gi Părinţii nogtri véd bine, câ nu le-a fost cu putinţă sâ scape mogtenirea gi onórea strămogilor lor.

„Noi însă, Femeile Sase, care am jurat la Altar, sâ nu părăsim pe Soţii noştri nici

| în pericol, nici în nevoile sufletesci, şi noi Fetele Sase, care ne aducem aminte de a patra poruncă, după care suntem datore sâ alinăm grijile părinţilor noş tri, mai înainte ca legea sâ fiă sancţionată de M. Y., ne adresăm inimeî părintesci a Majestâţei Yóstre, implorându-Ye a nu lăsa sâ se facă o aga mare nedreptate poporului Sas, care a fost în tot-d’a-una atât de credincios Majestâţei Vóstre, gi a nu sancţiona legea acésta“.

Acestea sunt părţile principale din Me­moriul femeilor gi fetelor Sase.

Delegaţiunea a sosit la Viena gi a ce­rut Audienţă la palat. I s’a răspuns însă câ, înainte d’a i se accorda Audienţa, tre- bue sâ se facă întrebare Guvernului un­guresc.

Manifestaţiile din BraşîovDómnele germane (Săsoice), care aii

fost la Yiena solicitând o Audienţă la împăratul Frantz losef, ca sâ-i înmânu- eze un Memoriü în contra legei de ma­ghiarizare a Comunelor, s’au întors Luni în Bragîov.

La Gară aii fost asceptate de mai multe sute de Domni, Domne gi Domnigóre ger­

mane, printre cari gx mai mulţi Români, în cap cu nenorocitul bătrân Axente Se­verii, unul din gefiî Revoluţiei de la 1848.

La capul peronului se aflau grupaţi vre-o 40 de Unguri, mai toţi funcţionari.

Trenul intrâ în Gară gi stogurile di­feritelor Societăţi germane sunt închi­nate în semn de Omagiu.

Lumea Săsescă, agitând batistele gi pălăriile, isbucnesce în strigăte entu- siaste de : Urra !

Abia se linisciră isbucnirile entusiaste ale Saşilor, când din capul peronului se aud ţipetele Ungurilor:

— Trăîescă R egele!— Trăîescă Bănffy!— Jos cu Săsoîcele!— Pfui ! !!Surprinderea era generală.— D. dr. Carol Lurtz vrea sâ adre­

seze câte-va cuvinte de bună venire Dóm- nelor, dér e întrerupt de răcnetele Un­gurilor.

Un minut se făcusse linisce. D. dr. Carol Lurtz íea din noü. cuvântul.

Dér’ abia rostesce câte-va cuvinte, când maginistul trenului deschide robinetele, gi magina lasă un fuin îngrozitor asupra lume! ce se afla pe peron.

Numai eră chip' de1 stat pe peron, cu atât mai vîrtos, câ mai multe Dame s’au făcut negre de fum.

Lumea se retrage în micjilocul ţipe- telor dă bucuriă ale Ungurilor.

Sé formeză un cortegiu de trăsuri. Ungurii se iaü gi el după acest cortegiu strigând mereu:

— Trăiască Ungurul!— Abzug SăsoîCele !lată civilisaţiunea asiatică în totă fru­

museţea ei !—

Amicul meü D-l Edmondo Dozin, Pre­şedintele Societăţii internaţionale umani­tare din Neapole, la iniţiativa differiţilor Publicigtî gi Artişti, voind a face o de- monstraţiune de Iubire gi de stimă câtre Directorul piaruluî din Florenza D. Carlo Lorenzini (Collodij care fondâ înainte cu 30 Ani ţiiarul artistic independent „Sca­ra inuecia“ în Florenza, a propus a se

— 83 —

offeri veteranului Fondator un Album, făcend apel la mai mulţi illuştri Amici distinşi ai Sciinţei, ca sâ facă câte o lu­crare sciinţifică, din care sâ se compuîă Albumul, legat elegant, spre a i se preda, cu Devisa: „Arta este cugetare, Apo­stolat şi Amóre“ .

Amicul meü ’mî făcu gi mie Onorşa de a mé invita sâ fac o lucrare sub ori­ce Temă, care sâ facă parte din Album; gi ce este mai mult, el care iubesce mult pe Români şi limba nostră Română, (de care se ocupă), m’a rugat sâ o fac în limba Română, spre a figura în acel Album gi limba Română.

La dorinţa sea, eü ’mî-am propus de a aduce un Omagíü profund veteranului gi valorosului piar artistic italian, „Sca- ramuccia“ când împlinesce trei decade de la nascerea sea.

Subiectul lucrării melle, a fost „Despre Artele frunióse italiene“ , arătând câ Artele celle mai principale cu care se póte mândri frumósa Italia, scumpa nos­tră Sor ora mai mare, sunt:

Fonderia de Statue — Sculptura - - Pictura — Musica — Architectura — gi Theatvu.

Am tratat aeestă lucrare mult mai pe larg ca a ici: citând pe Istoricii cei mai celebri ai Artelor; la Greci pe Paűsanias (486 ante Christ); la Romani pe Pliniü

| (62-115 după Christ); la Germani peWinckelmann (1717-1764); la Italieni pe Canova (1757-1822) gi pe alţii:

„Ca representant al Fonderiel în Metal în secolul XIV , am citat pe Andreade Cione în Florenza şi pe alţii cari ah suc- cesü prin secoli;—La Sculptură în Se­colul X II am citat ca representant, pe Fatti, Michel Angelo Bumarotti (1475) ; iar în Secolul X Y II pe Algardi gi Bemini. In 1822 muri Canova, celebrul Sculptor ita­lian, gi pe alţii. Nu am uitat a menţiona gi pe Georgio Yasilescu, modernul Sculptor Român, care fu în 1877-78, Autorul Mo­numentului Vănet orilor de pe Bulevardul PloiescUor.—

Pictura fu introdusă în Italia în Se­colul XIII, independentă de stylul Bi- santin. Am citat pe Solsernus din Spoleto (1207). In Italia s’a format differite Scoli:

Florentina în Florenza gi în ' Pisa, cu Oiottlino, Taddeo Gaddi; Iar culmea Pic- turei fu în timpul lui Leonardo da Vinci. Cel mai mari Maestri ai Veneţianilor a fost dupé Bocco Marconi, Qiov. Billini ş. a. Scol a milaneză appăru la 1500 cu Bra- mante de TJrhino. Trecü preste Scóla Bo- logneză. Pictura italiană ajunse sus prin Scóla Umbrică, pentru câ din acesta appăru Raphael celebru. Scóla Romană se fondâ prin Raphael şi Michel Angelo.

în Periodul al 4_lea între Pictorii cei noui se distinse Cignani în Venezia, Bat- toni în Roma gi mai în urmă Londi şi Camuccia.—

Musica în Italia înflori, mai cu séma cea bisericescă, în Regiunea neapolitană. Scarlatte gi Durante ca Maestri scósera mulţi Elevi, iar Musica instrumentală a înalţat’o CorelH, Vivaldim; iar Musica de sa) óné Lomenico Scarlatti, Tartini, gi Pagnani-Paganini, Bellini, Donizetti, Ros­sini, cucei mai noü gust italian. Rossini este representantul celluî mai noü gust italian.

Architectura este invincibilă la Itali­eni : este cea mai vechiă din tóté Artele. Din ea se mai nasc celle l’alte Arte cultu­rale. Ea deşteptă capacităţile gi perfecţiu­nile mecanice. Ea presintă Idealul în for- mărealâ. Ea are differite styl uri: Indiene, Egyptene, Hebreiă, Crece, gi acest din urmă se împarte în : styl doric, ionic, corinthic, toscanic (Etrustic) roman, bisantin, arabic, (Maűric) turc, persic, gotic, italian, fran­cez, chinez, modern etc. Cei mai celebri au fost Hiram, Architect tirian, care a dirigiat Templu lui Solomon din Ieru­salim gi Apolodor, câtre An. 180 d. Chr. care a făcut în timpul lmperatorului Trajan podul preste Dunăre.

Nu trebuie uitat gi modernul Archi­tect Român Anghel Saliguy, care a con­struit admirabihd pod preste Dunăre între Romania şi Dobrogea, gi care s’aü inaugu­rat în An. 1896 în presenţa M. S. Re­gelui Carol I.—

Arta dramatică italiană întâiu a în­ceput prin Farse în limba latină gi nu­mai în Evul-mediü se traduse în limbă Patriei. Cea mai vechiă Comediâ italiană se (jice, a fi: Floriana, scrisă în Terzine,

| imprimată în Venezia la An. 1523. Buz- •

— 84 —

zante a scris în Anul 1560 gése Comedii (burlesc!) în sfcylul ,*Comedia deli Arte“ . Carlo Cozzi serisse în Anul 1761. „Sulla Comedia deli Arte*4, Berlin 1826.—Mai târojiu vechia litteratură theatrală se nu­mea „Comedia erudita4* spre a se dis­tinge de cea dintáiü. Dér avu puţin suc- cessü, cu tote osten elele Ducelui Hercules de Ferrara, şi a lui Ludovico Sforza. In Secolul X V I Comedia italiană deveni mai naţională, mai spirituală, pur comică dér frivolă §i fără fríü. Mai íntáiü o a- meliorâ Cardinalul Bibiena la (Calandra) dupé ei Ariosto (1474-1533). Mai în urmă Della Porto, Chiari g. a. Am urmat apoi înainte până la Anul 1838, enumerând pe rőud Celebrităţile italiene. Acăstă lu­crare a fost forte întinsă şi am înche- iat’o eu următorele cuvinte :

Traversând repede, dér cu atenţiune şi modestiă prin Istoria Artelor f'rur raóse italiene, simţ o complectă satis- facţiune morală, câ pot eü, un iiu al Da­ciei Trajane, septuagenarii!, a aduce în genere un Omagiu profund Sororeí nós- tre mai mari, frumóseí Italie, care este Horea Artelor frumóse din Eüropa, şi apoi în parte, celluí mai vechiü, mai laborios şi mai illustru dintre Jurnalele theatrale italiene, care a veijut lumina ejiilei, pen­tru prima-órá, înainte cu 30 Ani, în mo­numentala Atlienă a Italiei, în Florenza, care cu drept cuvânt i s’a dat numele: „La Bella“ .

Tráiéscit Italia! Tráíéscá Romania !Septuagenarhil

Zacharia Antinescu.Professor onorific.

* *In piarul italian din Florenza, , Sca-

ramuccia“ din 20 Februarie 1899 No. 2, se citesce într’un Articol remarcat Nu­mele a 87 colaboratori ai Albumului în questiune: Professor!, Artişti dramatici, Redactori de ţiiare şi Reviste, Virtuoşi, Epistole de la Publicişti, Autographi, Compositori de Musică şi în Arte, Poeţi, etc. Aquarelle, ş. ai din tó ta Italia, şi din Triest, Fiume, Paris, Ploiesci (Romania), etc., etc. următorele : 1

„11 Prof. Zaccaria Antinescu da Plo­

iesci (Romania) ha nelV Album varie, in- teressanti e dotte patfine in liumeno, che sono un rapidissimo studio délle nostre Arti belle.“

Sosind timpul amintire! Epocelor is torice mai însemnate alle Naţiune! nós- tre, am adreşsat D-lui N. Crapelliahu, Directorul Lyceului „Petra gi Paul“ din Plöiescí, urmátórea Adressă:

Ploeseí în April 1898.

■ Domnule Director !Apropiindu-se diüa de 3 Maiü A. curent,

’mi-am adus aminte de <jiüa de 3 Maiü 1848, când preste 40,000 de suflete Ro­mâne din Transylvania gi Ungaria eraü întrunite în vasta piaţă a Blajului (Tran­sylvania), spre a se consulta, ca sé adre­seze Capului Statului austriac un Me- moriü, fiind gi Subscrisul presinte, ca De­legat al Săcelâlor, de lângă Braşov.—

Stindardul sub care se adunasse atâta popor la un loc, avea pe dânsul scrisă devisa: „Virtus Romana rediviva“ cu lit- tere de aur.

In memoria acelleî fjille, acum la Ju­bileul de 50 Ani, m’am decisü a offeri Secţiune! Ligeî Culturale din Ploiesci 3 Tablouri istorice, pe care, celle 2 lito- graphiate, unul la Roma (Italia) gi altul în Sibiu, le possed mai mult de 50 Ani, prin consecinţă mai aprópe de origina­litatea lor, An. 1523-1601, representând trei Epoce alle Naţiune! nóstre, adică :

1. Mórtea lui Michaiü Vitézül în câm­pul Turdei la An. 1601.

2. Portretul Tribunului Avram Iancu, Comandantul glótelor Române armate din 1848, gi

3. Devastarea Caselor D-rului Ioan Răţiu din Turda, Preşedintele Comite­tului naţional actual din Transylvania în Anul 1892, de câtre unguri, (Photogra- phiate).

Aceste trei Tablouri represinta trei Epoce: 1. Epoca lui Michaiü Vitézül; 2. Epoca din Anul 1848, gi 3. Epoca ac­tuală.

Spre explicarea Tablourilor adaog ur­mătorele desluşiri istorice:.............

- 85 —

In primul Tabloü se vede Cortul lui Michaiii Vitézül în câmpul Turdei. El fiind în Cort, Rivalul séü Basta,' Ungurul, trimise nişte ostaşi, numiţi Valloni, ca sâ ’lü ucidă. Apropiindu-se soldaţii cu Officerul care intrâ în Cort, acesta i rjise lui Michaiü: „Esel arestat!“ Michaiü i răspunse: „încă nu !“ şi doborî la pă­mânt cu sabia ce era atârnată în cüiü, pe unul din soldaţi; atunci Valonii ’lű străpunse cu suliţile, pe când soldaţii Români alergaü spre a scăpa pe Michaiü; dér era târziu.—

Al douilea Tabloü represintă Portretul lui Avram lancu, care se lupta contra Ungurilor, comandând glótele Române, şi pe Moţi, ce stetéü armate în munţi şi se pogoraü la câmpul de luptă măcelă­rind, nóptea mai cu séma, pe Unguri în favórea Austriacilor. împăratul Austriac după terminarea resbeluluî i conferi lui lancu o Decoraţiă; el o refusâ, răspun­zând, câ o va priimi după ce le va da mai íntáiü Drepturile Românilor. Ellü înebuni şi muri.—Ungurii nu tolerâză nici acum Românilor a ridica măcar un Mo­nument la mormântul lui, cu banii a- dunaţi.—

Tabloul al treilea represintă Portretele photographiate alle D-lui şi D-nei Emi- liă Raţiu, Casele din Turda şi Came-

rile .devastate de pretinşii civilisatorî ai Orientului, în urma cârora, fu silit a se muta din Turda în Sibiü, pentru tot d’a- una cu familia, cáütandu-lü în Turda sá-lü omóre.—

Domnule Director, voind a offeri Sec- ţiunei Ligei culturale din Plolesci aGeste trei Tablouri istorice,’ şi Liga ne având până acum localul séü propriü, unde sâ se aşeeje aceste Tablouri, am credut câ fac bine ca sâ vâ rog, sâ bine-voiţî a le conserva la Lyceü, până le veţi găsi un locü în Sala unde ’gi ţine Liga şedinţele, offerindu-le ca zestre a Secţiune! Ligei nóstre culturale.

Bine-voiţî, a priimi încredinţarea etc.Z. Antinescu.

Professor onorific.

In piarul local „Democratul“ No. 1437, se spune, câ fruntaşii Românilor de preste munţi aü făcut Apeluri în acest An 1898, pentru serbarea Aniversârei de 50 Ani a mişcării Românilor la 3 Maiü 1848, şi Guvernul unguresc a interzis acea ser­bare, emiţând Circulârî de oprire câtre Mitropoliţii Români de acolo, amenin­ţând d’a face usü de arme pentru orî- r e întruniri de popor. —L in acelaşi piariü am publicat urmă- B^ele strophe:

0 M A G 1 ÜP I L L E L O R D E 3 M A I Ü

1848 şi 1898.

Ca un vis de amintire revâZu Ziua de trei Maiü Dup’o jumătate secol, când la Blajiü eü asistaiü,

Şi în Câmpul Libert,âţei, preste patru Ze<h de Mii Români, cäutaü dreptatea: ai gintei latine Fii.

Când ’mi-aduc bine aminte de acea splendidă Zb Când Tribunii Romănimei începură a vorbi:

Un Bărnuţ1) Papiu1 2) şi Balint3 4), un QipariuP) şi un Butean5),Atunci Câmpul Libertăţii gemea greü ca un Ocean!

1) Principalul Orator fu condus de popor de la Satul Mănărade spre Blaiiü, cu caii deshămati de la trăsură.

2) Orator june, Istoric. Era numit dc Popor: Crăişiorul nostru cu fulgul albastru: fiind-câ avea un asemenea fulg la pălăria.

3) Preot şi conducătorii al glótelor armate în lupte contra Ungurilor, sub Comanda lui lancu.4) Mare limbistic; Canonic al Mitropoliei şi Vice-Preşedinte al -Âdunârei. - ’5) Tribun şi luptătoriv sub lancu. Fu prins -şi ucis de Unguri; . . :

— 8 6 —

Şi când Tricolora, bellă cu vént lin falnic s burând , Colo ’n Câmpiâ Libertăţii, Libertate anunşîând,

A b ! preţiose momente tot Românul cu simţiri Visa numai 1’ alle Ţerrei viitóre fericiri.

Şi în pacinica-Adunare peptul Român palpita,De al Patriei foc sacru, la mult bine s’aştepta;

Deră puii de năpârcă6) şî-aici ne-astămpăraţi Ei doréü o turburare sâ producă. între fraţi.

însă vocea cesarîană, prin Armaşiul séü numit,7)Pofta lor selbătăcescă la pământ o a trântit,

Şi poporu ’n liniscire Opera §i-a terminat, îar dorinţa generală o—aşternu la împărat.

Trecu cincî-cjecî de Ani astăzi de atuncea necurmat,Şi Dreptatea atunci mortă nici acum n’a ínviüét;

CâcI în cumpăna Dreptăţii s’apâsu multe uneltiri,Ce ’n torturi sâ ’ntrec acuma asiaticii Vampiri.

Aiji în doliű, sufferinţe, tot poporul Romanesc Suffere cu abnegare pe pământul strămoşesc,

De la Tisa pân', la Bârsâ nemilos sunt chinuiţi;Dér* Românii nici odată nu vor putea li striviţi,—

D’o potrivă cu Românii chiar şi alte Naţiuni Suffere cu resignare de la modernii nebuni;

Dér’ veni-va rjiüa mare când la toţi Drepiul divinRăsări-va cu Dreptate pentru ceî-ce sunt în chin.

Şl-atuncî, Vaiü! de ’nvingătorii ce Naţiuni răstignesc, Eiă Cesari séü Popóre pe tot globul pământesc;

Iar învinşii, drept răsplată vor fi liberi şi salvaţi,Şi striga-vor între dânşii: Salutare Vouă, Fraţi!—

* *

p i frumosă, şi eü astăzi, dupâ cinci decimi de Ani,Te salut cu bucuriă, cu-ai Naţiei veterani

Carii sunt încă ’n viüéjü, şi-al téü sőre l’aü privit Răvărsând racje splendide p’al Blajului câmp Iubit.

Salutare, Oraşiu mândru, al Sciinţelor focariü,Ce împrâstii tinerime! lumină» ca din Altariű.

Şalutâri, verde cămpiă, speranţă de libertăţi,Ce ’n Istoria Română strălucişi şi alte-dâţi.

Salutare balustrade de la Templul magnific,Unde la lumina Luneî lüam Adio de—Amic

6) Studenţii Unguri din Aíudű. ,7) Generáliul Scburter, care era dat cu oştire de Guvernul Austriac spre asigurarea ijiniscii

publice la Adunare.

De la fraţii Adunârei cu cari ne-am consultat,Pentrü-a Naţiiei salvare, pentru care ne-am luptat.

Salutare ’n fine, Urbă, în care-am fost ospătat,Sunt cincî-ejeci de Ani d’atuncea, nu te-oi uita nici odat’ ;

Şi lasü l!aî mei fii consiliu, fericită—a te vedea,—Décá nu voiü fi ’n vfiieţă—măcar dupé mórtea mea.—

, * **

Doue epoce unite din present §i din trecut,Fiind eü încă ’n viu0ţă cu respect adí ve salut.

Yé salut §i cu Am ore.—îară tu timp viitoríüFii cu mai multă favóre Românilor Protectoriü.—

3 Maiü 1898. SeptuagenarulPLOÎESCI. Zacharia Antinescu.

La 10 Maiü 1898, am citit în Cathe- drala Sf. Ioan la Te-Deum, următorea Poesiă ocasională, pentru care m’a feli­citat D-lü Generel Candiano jun. cu un deosebit entusiasm.

După Te-Deum, am mers pe Bulevardul Independinţei la defilarea frumösä a os- cireî, gi apoi la Primăriă, unde s’a ridicat mai multe toaste prin insufleţitoriul Champagne :

LA 10 MAIÜ 1898.Ţ)i frumosă, {ii sublimă, te salut cu bucuria,

p i cu flori deprimăveră, $i ’nsemnată (}eee Maiü, Tu esci fii de înălţare pentru scumpa Bomăniă,

AŞĂ poporul saltă vesel printre văi şi presteplaiu.

Cine nu’şi aduce-aminte când Aurora anungîasse Că lndependinţa perrel sus în Ceriu s ’a decretat?

Cine păte ca să uite când Stindardul se plantasse Sus pe Grivita faimósá, Tricolorul admirat!

Admirat, căci când poporul, el poporul când voesce, Se cutremură pămentul de voinţa lui de fe r ;

Din Carpaţi pan’ la Danubiu un current când sé[pornesce,

Orî-ce forţe adversare tóté ’naintea lui pierii.

Era timp odinioră când câmpiile ’nsmăltate Se credéü a fi o pradă celui mai întâiă sosit;

Dér Bomănii cu lungi plete şi cu pepturile late, E i sciéü ca să respingă ori ce scop réü uneltit.

Nu de mult oştea Bomână dovedi cu prisosinţă Pe câmpiile onórei ce e braţul valoros;

Şi din nobilul eă sânge eşi sânta ’ndependinţă Cu a ei Aureolă din trecutu-i glorios.

Şi Independinf aduse sus, pe Ceriul Bomăniei Un senin de libertate şî-un magnific curcubeu;

Ce’nsemneză înălţarea şi gloria vitejiei,Cu care-î dotat Bomânul din Ceriu, de la D-{leű.

Cine trase astă brasdă către drumul vitejiei,Decă nu Acel’ ce portă aţii Corona de Oţelu ?

Şi conduse cu prudenţă junii brafii ai Bomăniei La victoriă, la Lauri? Este El, da, este El.

El pe tronul lui Mustru şede falnic, şi-a lui mână Ţine mândru Sceptrul Ţerrei pe care Va câştigat

Cu iubita lui Armată, pentru Patria Română, Care prin a ei vigóre astăţlî sus s’a înălţat.

Dér veselia de astăejî s’o păstrăm cu demnitate;Să dureze neclintită pentru nemül românesc;

S’adorăm Cultul Moralei care să ne dea dreptate D ’a lăsa de moştenire fiilor noştri ce cresc.

Patria ce ne nutresce l’al ei sinii cu duîoşiâ Ea pretinde să se ’nalţe prin devotament fi'escü •

Şi să fiâ susţinută d'ai ei fii cu detoriâ .Prin concordiă leală, prin Amorul cel frăţesc.

S’o păzim d’ori-ee pericol ca p ’o Mama prea iubită;S’o stimăm ca p ’o Matronă, ca p ’ un preţios odor;

S’o iubim cu preferinţă să se simţă fericită, ■,Şi în pepturile nóstre sâ-i nutrim fiescul dor.—

Voi Stejari ai Ţârrei mele, ce-aţi luptat prin vijelia ■ Şi-aţi albit plini de onórepe pămentul strămoşesc;

Duceţi Barca Ţârrii bine, ori-cari din voi să fiă, Căci la voi este speranţa la tot mmu\ românesc.

Şi voi Bracji tineri ai Ţdrrei, Voi vl&starii Ţârrei■ ţmeie,

Fii. dc şioîmî cu suflet nobil, ce-aveţi mare viitor. Conservaţi .Moşia vostrâ şi-o păziţi de orî-ce relle,

Prin prudenţă, vitejiă, sub al Ţerrei tricolor.

Iară tu, brava Armată, tu Gloria României, _ Ce-ai făcut să te admire lumea tdtă în resbellu;.

Ţineţi fruntea tot d’auna sus; şi ’n focul vitejiei Strigaţi: Vivat Rcmănia! Fii duşmanilor flagelă.

8 8 -

Ori d'unde va bate vântul, tu aruncă’n datprivirea; . Tu esd Sentinella Ţerreî pentru că tu ai jurat

Ca s’o aperi pân’ la sânge, c ’aeolo este mărirea Unui popul ce-şi iubesce Ţărra ce-a ereditat.

Iar voi Mamelor Române ce-aţi dat Ţerreî fiice bune Şi heroi de România ce Patria a’nâlţat;

Să fiţi bine cuvîntate! Şlale vóstre ramuri june Să le creşteţi cu ’ngrijire printr’un cult adevărat.

Şi ’n fine, voi Fiice june, ce creşteţi frumos sub sáré, Voi ca flori de primăveră, şi al Ţerreî ornament:

Luaţi haina modestiei, căci e ţii de Sérbdtóre:, Setbátórea anuală ’n viitoriű şi în present.

Numai astfeliu Ţerra nostrâ va putea să prospereze Prin a fiilor unire, pentru binele comun:

Năzuind uniţi ca unul, tot răul să ’lü depărteze De pe solul scumpei Patriipen tru singurul scop bun.

Şi Acesta este unul: înălţarea României Prin Morală şi Sciinţă, prin iubirea între fraţi;

Atunci Era cea ferice, Era scumpă-a bucuriei Va domni ca o Eegină ’ntre Danubiii şi Carpaţi.—

„Sâ trăiescă România!“ Adîprin văi şi Munţîresună! Sâ trăiâsoă Suveranii Í mii de voci se reunesc;

Eu cu vocea mea bătrână, animat de voiă bună, Mai adaog: ,,Sâ trăiescă şi tot némul Românesc!.

Z. Antinescu.

Unul dintre celebrităţile Italiei este Professorui Comandor Raffaele Tarantelli, fondatorul gi Preşedintele Academiei Re­gale italienne: „La Stella d’Italia“ —

Sunt rari assemenea bărbaţi, în ori-ce Naţiune, cari sacrifică viiieţa cu devo­tament pentru umanitate, pentru orî-ce faptă umanitară gi Progressü.

Cunoscut în Europa prin scrierile sélle erudite, Amic al binelui, ai ómenilor de bine gi al progressului, elü fonda Aca­demia „La Stella d’Italia“ pusă sub înal­tul Patronagiü al M.M. L.L Italienne Umberto I gi Margherita di Savoîa, apoi al Suveranilor Austriei, Belgiei gi al Al- teţii Sélle Regale: Guy de Lusignan, Principe de Ierusalim, de Cypru gi de Armenia,a căreia devisă este : a încoragia pe toţi cari vor merita de la Patriă gi de la Umanitate, gi pe aceia cari vor fi întemeitorî ai Progressului, ai Agricul- turei, Industriei, Comercîuluî, Sciinţelor, Litteraturei gi ai Artelor, gi a orî-ce lucru fclositoriüi pentru pacea popórelor, gi a deştepta prin încoragîare sufletul tineri­me! la o nobilă emulaţiune atât în Studii cât gi în Labóre, care ínobiléza gi ónorézá.

Devisa socială a Academiei este: La- bórea gi Concordia—Perfecţionarea mo­rală gi Patria.

Ellü a înfiinţat mai multe Secţiuni alle Academiei în Italia, Francia, Spania Ger­mania, Romania gi alte State, chiar gi preste Ocean bine-facerile acestei Aca­demii se simte, prin activitatea acestui bărbat celebru, care fu cel mai intim Amic cu Victor Hugo, Patriarchul Litte- ratureí gi Poesieí secolului al X IX 'lea- El fu onorat eu mai multe titluri presiden- ţiale pe ori unde a umblat; este Mem­bru correspondent al Societăţii Geogra­fice Române din Bucurescî, gi peptul séü este ornat cu mai multe distincţiuni, pen­tru erudiţiunea gi activitatea sea.

De mai mult ca doué decade am fe­ricirea de a-î avea cunoscinţa, fiind Mem­bru gi Preşedinte al Secţiune! Române al acestei Academii.

în Anul espirat 1898 el împlini 50 de Ani ai etăţii sélle, gi este neobosit şi activ în salutariile sélle lucrări, şi chiar acuma, publică un Di ar săptămânal, po- litico-seientific gi Litterariu întitulat: „II Vezio“ ce appare în Chieti.

Cu ocasiunea împlinirel de 50 Ani ai laboriósei gi salutarei sélle viiîeţi, am adus Omagiü acestui Mecenat modern, ca dedicaţiune profundă prin strophele urmátóre :

OM AGI tiLA pIUA DIN slm IUNIÜ 1898

Dedicaţiune IllustruM Preşedinte general şl Fondator al Aca­demiei regale „La Stella d’ italia“ Prol. Comm. Raffaele

Tarantell, la împlinirea de 50 Ani al vlteţll sélle.-Voi araate, caro Tarantelli, i voştri com­

patrioţi ed avete spinta la vostra genero- •sitâ sino aii’ esagerazione1*.

„Vogiiate ricevere una cordiale stretta di mano“.

Victor Hugo.(In Epistola sa din Anul 1879).

1Sublim murmură astăcfi Pescara ’n limpetfire,

Şi Adria priveşee cu ochiul majestos,Cum apa-i cristalină lucesce cu mărire, :

Făcend figuri măreţe când curge ea în jos.

Şi spumele ce face lucesc , ca, brilliante Intórse cu lumina spre Urbea ce odat’

- 89 —

Náseu un prunc Mustru cu geniü eclatante, C’un viitoriü celebru, de Muse adorat.

Dér’ ce sâ fiá astă faşă surprindétóre La care ţeu l Mâreî privesce admirând,

La care Domnul diliéi contemulă cu splendóre Spre micul Rîu Pescara, ce-alérgá viü curgénd ?

E clară amintire de dma fericităD’o jumătate secol când ceriul fu clement

Chieti sâ sărbeze botezul de elită Al unui geniü mare.--Sublim eveniment!

JIO voce-armooiósá mé chîamă cu iubire

Sâ’roi spuiă câ Chieti adi e sărbătorit;Câ pruncul, mic odată, acuma cu ’ndrâgire

Cinci-deci de Ani plinit-a cu suflet 1 iniscit.

Câ ’n tóta-a lui viüéjjá, virtute, modestie, l-a fost devisa ’ntrăgă. şi este şi acum;

Câ’n Arta de a scrie ingenios, el scie,Lucrând cuuretivitate, câ’n lume tóté ’sü fum.

Cuvéntul lui convinge cu vocea-i elocinte P ’ori-cine îlu ascultă. Orator eminent;

Profundă cugetare şi juste arguminte Possedâ Celebratul cu nobil simţiment.

P ’ambele Emisphere principii-umanitare Yoesce sâ planteze cü-al séü zel infinit;

Divinâ-i e devisa, creând pe mic şi măre Spre-a fi creştin cu vedă şi cetăţen iubit.

Amic cu totă lumea, loyal al înfrăţireî,Intim cu Victor Hugo: al lumii Scenograph;—

Mysteriósa Voce, ca Echo al iubireî Mé chiamă ; şi aşiu merge cu-urgentul Pyro

[scaph.Sâ particip din suflet la Jubileul care

Sărbătoresce astáfií pe nobilul bărbat;Cu sinceră amóre, respect şi adorare:

Ce într’un semi-secol atât s’a înălţat.

IIIDe lângă vechiul Istru ce curge cu măndriă

Şi intră ’n furtunosul, faimosul Pont-Euxin,Ca un răspuns chiamâreî, produs de bucuriă.

Salut dma presentâ la care eu mă ’nchin.

Şi Secţia Română do la Academiă Ea felicită astăfiî p’al ei demn Fondator.

Ea Vé salută sincer, cu multă bucuriă,Şi róga Provedinţa sâ-ţi fiă Protector.

Priimesce dér’, Illustre, a mea felicitarePe care ’ţî-o-aducU astâdi unui quinquagenariü,

Urarea mea doresce d’aici din depărtare — S’ajungi cu fericire la Anul Centenariu!

Zacharia Antinesou.3 j6 lu n iü 1898. P ló íesc i (R om an ia ).'

Din vechia amorţire s’aă desceptat Ro- ! mânii, când aü auijit resunând Ţrompetta desceptătore de la Islaz.

Era 4iâa de 11 luniü 1848, când în urma resculârei generale din Europa, ră- sunâ şi Ţrompetta Română de la Islaz.

Am ascultat răsunetul ei, şi inima ’mî-a săltat cu vioiciune.

Am luat condeiul în mână. Mâna era mai teneră cu 50 Ani şi tremura, dór ânima ’mi sălta cu bucuriă.

Am început sâ Cânt: La Arme fraţi,la Arme ! Ţrompetta a sunat!“..........—dér acum sum mai bătrân cu 50 Ani, şi tot simţ o mişcare vibrátoré în mine, sângele pare câ ’mi fierbe, gândiridu-mă— unde? Tot Românul o scie acesta. Iacă în colo ! —

TR O M PET T A D E L A ISLA Z.

O D Ăla amintirea Revolnţlunel din 11 M l 1848 in România.

MOTTO: Toţi avem acelaşi Nume de-Român.Acésta ne înfrăfesce şi face sâ în­ceteze tóté intercssele, să stingă tóté urele.Pace dér vouö î Libertate voué!

tProclamaţia de la 1848)

Sunt cină-ţfecî Ani acuma când Stéűa Libertăţii, Lumină salvatore, pe Ceriu, a appărut,

Şi, la a ei lucire, în cumpăna dreptăţii O mare preschimbare popórele-aű veţhct.

Mişcarea generală ’n Europa cea bătrână Făaitu-s-im îndată electrică ’n Paris,

\ De unde se întinse ca fitil ger u ’ntr’o mânăîn tót’a ei furare cum sortea a decis. i

Scânteia Libertăţii cu furia, aprinseMai multe State-ajunse cu fruntea’n jos gemând, ,

Şi facla arij.étóre mai multe State stinseCu focul ce distrusse orî-ce ’n caile ntălnind.

Acest current resbelnic urma cu abnegare IDin partea tinerimei, cu spirit mai ales,

în contra generaţii bătrâne,-aceia care Voia ori-ce obstacol sâ pună la progres.

Să vede că sosisse momentul transformărei Europei-’mbătrănită în dese umiliri:

Când tutela străină, cu scopul răsturnară Lucra cu nepăsare la grele uneltiri.

Acostă vijăliă, ce aerul salvasseDe miasmele ’nvechite, ajunse şi la noi,

Şi-aicea lă Danubiü îndat’ Se deşteptasse Şi fiii Romaniă, ca şiointi şi ca Eroi.

33,816. 6*

— 90 —

Cü-acésta dovediră câ dînşiî din tulpină La marea familia cu totul aparţin.:

Latina gintă care-î a gintelor ReginăMai ’naltă în Cultură sub Ceriul cel senin.

Şi Romănaşiî noştri din Dacia centrală Se puseră pe lucru la ţermu danubian;

Ei, fiii României: Viuiţă naţională Doriră ca să aibă, Colonii lui Trajan.

Şi la Islaz d'odată trompetta deşteptâreî „Dreptate şi Frăţia“ sună într’un cuvent;

Şi-a Ţerreî Tricoloră, ce e podoba Ţerreî,. Ea falnic appărusse în sborul ei de vént.

Şi Ţirră fotó 'udată, de sănta Libertate Setosă, în unire cu toţi mâna ’şi-aă dat,

Să ’nalţe Rom ânia. Simţea că peptul bate Pentru îubireaMamei, precum, fu destinat.

Acesta resculare, făcu ca Semiluna Să fiâ mai palidă; şi după Afion,

Trămisse cu urgiă Armată turcă ’ntr’una S t stingă flamma-aprinsă akVM Orizon, r—

Colo, în Délul-Spireí acele fesuri roşii,Plătiră cu viiiiţa, trimişi de' Suzeran,

Şi Pompierii noştri!, voinici ca şi strămoşii,Le arătă c’aicea, Poporu-I Suveran.

Minune ostăşescă făcură Pompierii Culcându-i cu grămada p ’ai Turciei Spahii;

Iar’ Pompierii noştriî, de focul mortierii Căluţi în luptă sântă, vor fi pururea vini. —

Omagiu v’aducem Vouă, Martiri ai României,Ce pentru prima-oră voi sânge aţi vărsat;

Primiţi recunoscinţă, Omagiul vitejiei,Câ ’n luptă cu păgânii exemplu Voi ne-aţî dăt.

Căci cu al vostru sânge putut-a Romania Să sigileze faptul de. voi executat,

întemeind pe secolî solid *AutonomiaŞi-a Ţerreî destinată d’a fi.un mare Stat.-*-

Iar Voi, geniuri sublime, suflete neuitate,Ce aţi aprins lumina ’n poporul Romă/nesc,

Ca să cunóscd timpul sosit de Libertate Şi de Egalitate în sensul cel frăţesc.

Voi, Eliaii Brăteniî, Rosetti GolescÜ,Balcesóií, Teii, Magheru şi ambii Fleşoieni,

Ce-aţi animat Poporul, şi Ţerra, Bucurescii,'Ión QMca şi alţii de neam Patricieni.

Şi bravul Pnpa-Şapcă, cu Crucea înainte,Unit cu înţelepţii poporul a condus.

La callea Libertăţii, cu anima ferbinte;V’a admirat Europa cu-applăustt în sus.

Din Voi sunt unii carii pe lungi ţermuri străine „ Exiliă şuferit-aţfi şi ’n carcepe aflaţi; , ,

Iar alţii cheltuit-aţi averea pástra bine, y» Sacrificând’o Térreí, fiind vot exilaţi.

i Luceferi ai luminei! De Colosul de ghîaţă,I Si Suzeranitate, de arnbe ne-aţî scăpat,

D ’a fi cu totul liberi, şi a trăi viueţă <Constituţională, fără Protectorat.

Omagiu v ’aducem Vouă, o Umbre glorióse!Ce-acum v’aflaţi în Cerîurî la câmpul înstellat,

Omagiu profund cu lacrămî din suflete pióse V’aducem, căci exemple prudente ne-aţi lăsat.

Si Opera celebră cu care RomâniaChiar astăflî se măndresce, V“ué vc datorim,

Căci Voi aţi făcut planul. Voi pus-aţî temelia Regatului de astăflî, pe care îlii iubim,—

Si decă din vr’o parte vr’un geniu râd în Ţirră Ivi-s’ar să dividă poporul reunit,

Cu scopurile-ascunse, din întru séd d’afară,Noi, seim, Angeli de pace, că nu ne-aţî părăsit.

La orî-ce încercare nefastă, spre perire,Voi, Umbre sânte-atuncea veniţi să ne umbriţi

Cu ’nţelepeiunea Voştrâ ce duce la mărire,C’acesta v’a fostscopul; VoiMentori străluciţi! —

* * *Acesta ţii de astăflî, e mare Serbătâre,

Să o serbăm că-amâre în viiieţă cât vom fi ;O fraţi, sorori de sânge, vedeţi, şi sântul sőre

E radios el astăflî frumos a străluci.

Să venerăm Pleiada bărbaţilor ce-odată E i transformară ’n Ţirră regimul învechit,

Sí-acéstá fii solemnă uitată, nici odată Să fia părăsită, căci ea ne-a înoit.

Si să plantăm cu-amâre în'pepturile june Memoria-acestei rjille, c’un „nobil simţiment,

La copilaşii noştri să dăm exemple bune,Să nu uite trecutul ş’orî-ce eveniment.

Ei sunt speranţa Ţerreî. ei aü de moştenire,Lor le lăsăm o Ţirră bogată ’n qualitâţî.;

E i sunt detori s’o nalţe, s’o ducă la mărire Cu fapte virtuose: exemple d’alte dăţî.—

S’o apere, cu peptul, cu simţul de morală,Si s’o iubescă sincer, fugind de străinism;

Ea-i Ţirră Romăncscă şi strige toţi cu fală:E-a ndsţră moştenire, cuib de patriotism.

* * *Trăiască România! résund afli în Ţirră;

Trâiâsoă Suveranii de Patria iubiţi!Trăiăscă toţi Românii din Întru şi d’afară,—

Si'n'Patria străbună să fiâ fericiţi!Z. Antinescu.

î l Ioniü 1898.PLOÍESCI.

Fie-care muritori Ü, în viueţă întâmpină şi bune şi reile. Celle bune sunt plăcute şi bine priimite, celle relle sunt dureróse. Dér cine póte popri orî-care din aceste

— 91

caşuri eventuale ! Omul ? Acestea nu sunt j de resortul şeii, sunt mai pre sus de cât ellü ; numai speranţa este marele resort al sufletului omenesc. Adniit câ luna lui Mafii este cea mai plăcută a Anului, în care sperăm a avea momente liniscite; dér nici ea nu este cruţată de caşuri în- tristătore. întristarea aduce durerea, şi durerea nu se póte vindeca altfeiiă, de cât prin Recepta salutariă care prescrie : Pacienţă şi Speranţă.

O asemenea dimere am simţit şi eu în luna lui Mafii, nu atât pentru mine cât şi pentru alţii, căci durerea, este pentru toţi Omenii. Durerea mi s’a alinat prin condeiul, meu care a scris:

l i ' l i l l â MI A.

M,OTTO : Ort ce sosesc© vine cu-a sea plagă. Omul fiă gata ori ce-o li sâ tragă ; Arangîază-fi lucrul, sarcina de di, Domuu-aşla voesce, pórt’o cum o ii.

Ori-cum fiă diüa, fii în bună pace, Căci inpacienta mal mult raü îţi face ; In loc d’a te plânge sufere mereO, Las1 sâ se întemple cum vrea D-zeü.

Eremitúl din )C ar păţi,

Sufletul mé dóré ’n mine De ce védü a<Jî pe pământ,

Peptu ’mi ca între ruine Palpită ca de .mormânt.

Esu pe stradă dimineţa Sâ respir aer curat,

Tristă î ’mi sîmţiiu viiiâţa De ce am întîmpinat.

întâlnesc un Amic care E sincer şi fericit

Şi-I făcuiü o întrebare Amicului ,meü ijibit. ,

„Suni sii pe râ t ! Ah ! Amice?__ „Simţii acesta numai eü ; ,

„I-m i stă anima să ’mî pice,'„Scie numhi Dumnezeii !„—

Alt Amic mé întălnesce,Ilii véd trist şi desperat;

„Snm ’perdnt!" aşîa ’mi vorbesce, Insă eu l ’am consolat.—

Al treilea cu durere.Scump Amic, am întelnit;

Şi-încă doui, lină şi ’n tăcere întristaţi el mí-aü vorbit.—

Convins sum acum câ ’n lume Orî-ce om trăiesce ’n van;

Fiă mic saü mare Nume,I-arde ’n pept un greu Vulcan.

Decă şi a mea durereO simţ greü ; Nu sum Atheü ;

O support cu mângâiere Câ aşîa vrea Dumnezeu,

1 Maiü 1898. Z. A.

Este detoria unui popor, cjisse un înţe­lept, ca pe mormântul unul Cetăţen ce a lucrat totă viueţa pentru Patria şi lumina- ! rea Naţiunei sélle şi a fost devotat şi pas- i sionat până. la eştremitate pentru prospe- j rarea ei, pe mormântul lui fie-care Cetăţen de la mare până la mic, de la bogat până la sărac se depuîă câte un mänunchiü de flori pe lângă Laurii Greciei, Măslinul din Provence, Ciprul (Ciparosul) Vero- nei, şi sâ adăogâm pe frumosul : „Nu rne uita.“ —

La noi în Romănia un asemenea Ce­lebra Cetăţen a fost mult regretatul Con­stantin Es arc, Senator şi Correspondent al Academiei Române, Vice-Preşedinte al Ateneului Român, fost Ministru al Ro­mâniei la Roma, şi Ministru de Esterne sub Conservatori. Cel mai mare şi nepe- ritor merit este înfiinţarea şi conducerea Ateneului Român din Bueureseî, al cârui Vice-preşedinte a fost, şi conducerea în- floritóre ca Vice-preşedinte al Societăţii pentru învăţătura poporului Român. A- cestă Societate a înfiinţat prin impulsul lui, Secţiuni filiale prin tóté Capitalele Judeţelor, şi acestea aü înfiinţat în câte-va Oraşe, Scoli Normale. Cea dictăm a fost Secţiunea Prahovei, care a înfiinţat Şcola pedagogică pe care în timp de 9 Ani am dirigeat’o, încoragiat de acest illustru Ce- ţăţen, dând Comunelor rurale învăţători apţi, demni de Missiunea lor.

El a încetat din viiieţă ía 8 Iuniii 1898 la Govora, Unde se căuta de o maladia internă de care sufierea.

92

Este de regretat forte mult acesta per- | dere însemnată a unul Om de caracter, cu simţimente adevărat patriotice, mare Estetic şi de multă cultură.

El a lăsat prin Testament averea sea Ateneului, care aduce un venit Anual de 14,000 Lei.

Totă Capitala, şi de prin Districte a asistat la Ceremonia funebră, rară în fe­liül ei.

El era forte amabil cu toţi pe lângă înaltele sélle qualitâţi ca Om savant şi devotat binelui.

El într’o Epistolă menţionând despre Instituţiunile create de densul, ’mi se es- primâ astfeliu: „Acestea Domnule Anti- nescu, cu timpul vor face în popor un Cerc rotund, devenind în timp de pace un mare Fluviu f e c u n d Acesta era nestrămutata lui credinţă, care sâ şi realisâ încă fiind în viăâţă. Când m’a visitat în Ploesci, fiind eu ca Director al şcólei pedagogice şi Vice-Preşedinte al Secţiuneî de Prahova, a venit la mine şi mi-a mulţumit pentru zelul şi activitatea ce punü la Opera sea generală, la „propagarea luminii“ cum se exprimâ D-sea, cerendu-mî un Ra­port detalliat asupra mersului í^cóíeí pe­dagogice, care s’a publicat, în Diarul Societăţii pentru învăţătura poporului Român, lăudând însuşi tot personalul didacticii al Şcolei pedagogice, pentru zelul şi abnegaţiunea personală a Profes- sorilor acestei Şcole de p’atunci.

La Iubileul de 25 Ani al Ateneului, unde am fost Delegaţi trei membri din partea A- teneuluî din Ploîescî spre a participa lă Bucurescî împreună cu D-nii Constantin Iennescu, Al. Radovici şi Subscrisul, pri­văm la Banchet pe regretatul decedat stând la masa vesel şi mulţumit, vis â vis de Iliusfxul Bărbat, D-lu Vasile A. Ure­chi ă : cari împreună aü conlucrat la fon­darea Ateneului. Mi se părea câ véd doue colóne de foc luminătore: adevă­raţi propagatori ai luminei.

M’am simţit détoriü a aduce următo- riul Omagiü la mormântul acestui mare Cetăţen, mult iubitoriü al poporului ru­ral.

O MAGI ULA MORMÉNTUL LUI CONSTANTIN ESARCU.

MOTTO: Amintirea este singurul Paradis, din care nu ne póte nimenea alunga.

J. Paul.

Tu, ce ’n cursul viăeţel tale Cii-al teu spirit luminat

Străbătut-ai pe o caile ţii şi nópte ne ’ncetat:

Callea binelui, d’a face Lumină pentru popor,

D ’a avea ’n viueţă pace ţiile limperji. fără nüor.

Tu, cü-a ta intenţiune Salutariă, ce-aî avut

Sâ ridici pe Naţiune L ’al cuiturei tale scut;

A i făcut sâ se creieze Temple Huselor în Stat,

Şi cu spor sâ lumineze Pe popor din ver-ce Sat.

Cu bărbaţi, cu dor de Ţerră Ai format Societăţi,

Printr’o stăruinţă rară De sublime qualitâţi;

Şi din Templele create Mulţi Apostoli au eşit,

Preparaţi a da prin Sate La copii progres dorit.

Şi în zelul téü spre bine Ai ajuns la Apogeü,

Tu cu alţii, dér prin tine,Ai creat un Athenen,

In a Ţerrei Capitală,La poporul cultivat,

Şi âstu Pharü în marea-i Sală Lumineză ne’ncetat.

Dér’tu ’n dorinţele télle Lumină d’a da treptat

Şi în alte Capitale,Athenee ai creat,

Ca sâ ’ntimjî lumina ’n Ţerră Prin toţi Apostolii viul,

Şi ’ntunericul sâ piară De l’ai României fii.

— 93 —

Şi-astă InstituţiuneA se ’ntinde, tu sperai,

In intréga NaţiunePrecum odată ’mi seriéi:

„Şi ’n timpi, „«Jicéí,“ se va face „In popor un Cerc rotund,

„Devenind în timp de pace „Un mare Fluviu fecund."

Din acesta Propheţiă Cuvântu’ţi s’a întrupat,

Dup’un timp cu bucuriă Iubileul l ’am serbat

In majestósa clădire Pe care o ai proiectat

Şi prin marea ta iubire Tu o ai reálisát.

Ea mlreţă a<jl domnesce Capitala ’n dimineţi,

Cine-o vede ameţesceAdmirând’o în frumiiseţî,

Athénéul téu firesceAstăzi servă ca Altariü.

Al Muselöf. şi lucesceCa un scump Mărgăritariü.

N’ai cruţattnici timp, nici muncă, Sacrificii des jertfind,

Ca un Atlet ce s 'aruncă Pentru bine folosind;

Pentru alţii cu iubire ;Tu trăit’ai generos ;

Aşia-i fost născut din fire A fi ş’altor de folos.

Tu ’n vifiâţă’ţî ca Un sőre, Egoismul n’ai nutrit,

Ci ai luptat cu ardóre Pentru al Ţerrei profit;

Din Archivele străine Colecţat-aî Acte mari

Pentru Ţerră, şi al ei bine, Documente forte rari.

înălţat ai fost prin tine La înalte demnităţi,

Devotat a face bine Cu sublime qualitâţi;

Consciinţa naţională Desvoltatu-o-aî deplin

Prin faptele’ţi de morală,După preceptul divin.

Distins în Litteratură,In Sciinţe mult versat,

De o înaltă Cultură,Artele le-ai cultivat;

In Estetic’ fiind mare,In viueţă-ţî ne’ncetat

A l lucrat cu abnegare,De toţi ai fost admirat.

Ţi-aî împlinit missiunea In vifieţă pe păment,

Tu ’ţi-ai iubit Naţiunea Până la al téu mormânt.—

Suflet nobil, tu te-aventă Spre regiunile Ceresci,

Căci tu meriţi, unde cântă,Chorurile Angelesci! —

# * *

Faceţi loc, profană lume, Omului ce a plecat

Lăsând pe pământ un nume Cu care s’a illustrat.

El n'a trăit pentru sine,.Ci numai pentru popor,

Ca se ’l lumineze bine Spre folosul tuturor.

Respect profund cellui care Fâră seamen a lucrat,

Şi-acum mort fiind, e mare,Şi ’n veci va fi neuitat.

Câ umana detoriăCu sănţeniă-a ’mplinit;

Având ânima sea viué,El a murit fericit.

Tót’averea lui morală Ţerrei o-a ’ntrebuinţat,

Şi pe cea materială Poporului o-a lăsat.

Rar exemplu de , virtute La supra-vifieţultori

A lăsat, ca sâ s’ajute Şi s’afle imitatori.

Faceţi-’mi loc a<Jí şi mie Ca sâ merg l’acel mormânt

Celebru ; o detoriăSâ ’mplinesc l ’acel loc sânt.

Unde sacre osemifiteS’odihnesc într’un Sicriü,

Dér uumele-I escelinte Va fi tot-d'âuna viű.

— 94 —

*

Ara admirat tot’d-auna,Amice, virtutea ta,

Tu al meritat cununa,NicT ódat’ te voiu uita. ;

Tributul meü de iubire Depun pe momentul téü,

Şi ca semn de nemurire Primesce Omagiul m eü!

Z. AntinesouPloescî, 1898 Julie 1. ■ . •

Acum când véd o emigrare voluhtariă, aprópe generala a fiilor lui Israil din Ro­mânia în Palestina, Armenia, Creta, am cretjut câ fac bine a publica un Articol după „Neue Deutsche Zeitung“ întitulat: „Bismarck despre Ovrei“ ca sa se vecjă déca „Cancelariul de fier“ avea dreptate în răspunsul séü câtre o Delegaţiuhe Is- raelită séü nu. Am făcut acesta pentru ca sâ se facă lumină : Nu am răutate în mine, dér caüt numai Adevărul.

BISMARCK DESPRE OVREI

Iată. după Neue Deutsche Zeitung“ ră­spunsul prinţului Bismark câtre o dele-

j gaţiune ovreiască, pe care o primisse :D. Hildesheimer (conducătorul deputa-

ţiunei ovreeştî) a făcut alusine la rela- ţiunile personale ce mă leagă de voi şi la nobilele intenţiuni, de cari am fost condus faţă de voi, pe timpul Cât am stat la putere. M’a numit protectorul şi patronul ovreimeî. Nu pot lăsa ţâră nici o observare această distincţiune. Cariera mea politică am început-o ca antisemit pronunţat. Am spus-o verde în parlamen­tul Prusiei, câ sângele ’mî-ar sări'în fa­ţă pe ruşine, dacă când-va ar trebui să- ’mî caut dreptatea înaintea judecătorului ovreiă,

Am arătat atunci, cum clasa agrono­mă este exploatată de ovrei; cum există Ţerrî, în cari plugarii nu pot numi mo- gioarele strămoşeşti ale lo r ; Ţârr! în care până şi perina de sub cap esté a ovre­iului, ba chiar semînţa de bucate ovre­

iul o măsoară cu baniţa din bunul ţă­ranului. In alte Ţerrî lucrurile stau şi mai prost. Unde acum 25—30 ’ de ani ovreiul ş’a stabilit ca sdrenţar, astăzi el este moşier avut. Cei cari se găsesc pe pământurile strămoşeşti, acji nu sunt de cât argaţii ovreului, pe când fiii şi fe­tele lor lucrează în fabrica din apropi­ere. D-lor ! Toate acestea eü le-am pre- vedut, şi de aceia; încă de la 1847 am luptat pentru emanciparea ovreilor.

Silinţele mele aü rămas zadarnice, şi ast-fel ca om politic cuminte m’am găsit şi în stările noi. Ca diplomat, din con­sidera ţiuni de politică înaltă, n’am pu­tut sâ fac ca sâ răscol pe contrarii mei împotriva mea. ■ Când, deci, acuma vă plângeţi câ în Germania nu găsiţi pace, trebue sâ vă arât întru cât datoraţi a- celor oameni, cari nu vă sunt binevo­itori. Ca om care am luat parte activă pot sâ vă spun câ, după ce m’am re- ’ntors din răsboiu din 1871, poporul ger­man numai sentimente piietineşti a nu­trit faţă de voi. Cultura germană ’şi-a deschis tote porţile înaintea vóst.rá; aţi de­venit părtaşi tuturor privilegiilor nóstre; recunoştinţa amicală a însoţit activitatea vostră şi în tot d’auna scutul legei a fost în urma vostră. Cu încredere şi bună­voinţă rară v’a primit naţiunea, acea na­ţiune în contra câreîa acum ve plângeţi câ-i intolerantă şi nu vă póte suferi. Apoi, D-lor! dacă n’a succes sâ păstraţi prie- tinia binc-voitóre a acestui popor, aşa cred câ trebue sâ puneţi mânile pe inima vostră, ca sa găsiţi germenul acestei ne­înţelegeri. (Mişcâri). Voi înşivă v'aţî făcut nesuferiţi în tóté ramurile vieţeî publice: a'ţi înjosit religiositatea poporalul; alţi sub­minat temeliile Monarchien; ameninţaţi cu perire averile imobile ; nimiciţi comercîul prin falimentele vóstre ; sdruncinaţi feri­cirea pămăntescă; falsificaţi opinia publică prin jurnalistica vostră infectă şi ţineţi în agitaţiă poporul prin m ii'şi mii de obiceiuri rituale de ale vóstre. Acestea sunt tablourile activitâţei vóstre care pă­trund până şi în tainele cele mai ascunse ale democraţilor sociali ca o putere des- tructivă. (Övreii p totes teză şi contrazic.) Voi trăiţi o vifieţă vrednică de invidiat.

j,

ii

|

— 95 —

Cu tóté câ abia de câţi va ani aţi venit la noi §i n’aţî avut nimic afară de „pin- kelu“ din spate şi energia vostră n’a fost îtnpedicată de nici un fel de glas al con- şciinţei, gi cti tote câ aţi preferit orî-ce bucuria — fia eâ gi cea mal murdară — faţă de bucuria ce aduce munca cinstită, sé găsesc între voi 500 de Millionär!, din­tre car! fjece aü până la 20 milióne, unii de la 50 până la 100, ba unul chiar de la 500 până la 800 milióne de Mârci ar vere. Şi pe când Satele au datorii de m ili­arde, democraţii voştri! de la bursă au miliarde de. averi;

N’aveţi de ce sâ vé plângeţi. Trăiţi pe un păment ce ve aduce camătă bo­gată ; voi nici nu semănaţi, nici nu sece­raţi, dór spiritul vostru invenţics ve spune cât timp va putea acest păment produc­tiv suporta desfrănârile vóstre, ca sâ-î p0tă fructifica iarăşi puterile lui pro­ductiv^ Vedeţi, Domnii mei, acesta do- vedegce, câ nu noi purtăm vina dacă astă­zi voi nu aveţi pace. Noî v’am jertfit totul dar voi aţi abusat în mod murdar de buna nostră credinţă. Noi v ’am deschis callea în Parlament şi în Ministern, v ’am pus la posturi, de judecători şi în oficii co­munale; v ’am deschis Şcolile ncstre; v’am ridicat Burse, ba chiar şi copii şi fetele nóstre vi le-am dat ca sâ formám o So­cietate casnică, dar vouă nici atâta nu ve ajunge. Vouă nu ve trebue Statul şi Societatea cari v ’au priimit cu atâta os­pitalitate, şi nu voiţi sâ vé alăturaţi la acéstá muncă mobilizătore, căci voiţi a vé câştiga prepotenţa în Patria nostră şi nu vé liniştiţi până nu veţi submina Sasa. Creştinismului şi a împărăţiei.

V ’a succes a subjuga poporul agronom, j şi acésta aţi făcut’o în timpul când aţi j venit din Palestina, încărcaţi cu aurul j şi argintul furat din Egipt. Acolo aţi

aflat popor agricol de. la careraţî răpit bunul şi puterea. Ve înşelaţi, însă, când credeţi,, câ idealul principal al poporului ales : subjugarea poporului agricol, sé.va putea realjşâ,şi aicea în Germania. ‘ Ce sâ vii facem ? Sâ ve scótem din ţară. Unde ?• Câci în. momentul când v'arn a- runca peste hotarele Ţerrel, Statul vecin va opri transportarea vostră. Republica

francesă, care este sătulă de vestita Pana­ma, de affácérea Dreyfus şi de jidanii GeiS mani, de sigur câ ne ar face résboiu în­dată ce am transporta măcar numai Un Jidan peste hotarele ei.

Eă cred câ guvernul Otoman nu v ’ar primi nici în Palestina. Prin toate locu­rile v ’aţi făcut urgisiţi, nu numai la noî. Chiar şi Argentinenil retrimit vapórele încărcate cu Ovrei acolo de undé aü venit.

Voi ca omeni încrezuţi vé consideraţi de popor ales, cu tóté că lumea are altă pârere despre voi. Ce voiţi dar, când ve­niţi sâ vé plângeţi înaintea mea câ sta­rea vostră aici e insuportabilă? V ’am spus clar gi deschis câ nici antisemitul cel mai încarnat nu cugetă sâ surprindă pe Ovrei cu o a doua noapte a S-tuluî Bartholomei ori a Vecerniei siciliano; dór dacă mé gândesc la această a doua al­ternativă desperătore câ pămentul Eu­ropei ori rămâne Creştin, ori cu trup cu suflet, spiritualiceşte gi moraliceşte se o- vreiseză, atunci înţeleg cum mulţi ţin mai firesc gi salutar Expulsarea Ovreilor.

Ca Creştin bun ţin de a mea datorinţă sâ vé declar, câ nici un German nu a aflat pe acest păment acea fericire gi bine-cuvéntare ca gi voi, tocmai în ur­ma lubirel nóstre câtre de Aproapele, ceea-ce, durére, la voi nu se găsegce, câci noî în fie-care om vedem pe de-Apró- pele nostru, pe când voi nu. La,noi aţi aflat ospitalitate gi bună primire. Iar acum mé provoc la sentimentele vóstre şi întreb : până când veţi mai socoti pe Ţerrani de vitele vóstre?

In définitiv, fie-care îşi zideşte Iadul séu .propriu, pecă, deci, voi ve plângeţi câ împreuna vieţuire cu poporul Creştin este pentru voi un Iad adevărat, vé rog numai călcaţi pragul casei mele, ci cău­taţi pămentul mântuire!; mergeţi în Si- nâgbgă gi cântaţi â'Colo Cântările Vőstré de “durere.

„Voinţa Haţionălăude la 3 Ianuarie 1898

A consola pe cel ce are durere, este a-I alina durerea cât' de puţin. Acésta

— 96 —

este o faptă caritabilă. Am căutat acum, dór — am întâlnit Vanitatea. „Aşia este lumea, nu e vina mea“, picea neuitatul C. A. Bosetti.

VANITAS, VANITATUM !...

Şi’ntre Munţi, şi ’ntre vâlcele Oäutaiü pe Turturea,

Fiind gândurile melle p i şi nópte tot la ea.

Căutarea mea fu vană, înzadar... nu o-am aflat,

Suffere póte d’o rană,Ce sortea î-a preparat.

Şi ea acum de durere Sus pe Munte sa suit,

De la Creator a cere Sâ-î redea p ’al ei iubit.—

Căutarea mea la pole,Pe sub Munte fu ’nzadar,

Eü strângem mugchiü de cel mole, Ca sâ i ’lü daü eu în dar.—

Dér’... aşîa-i în a’stă lume,Tóté ’sü nestatornicii:

Omul móré, şî-al séü nume Piere trist dintre cei viüí.

Buşteni 23 Iuliii 1898. Zantip.

în cursul Anului 1898, între altele am priimit un Appel imprimat cu devisa e-

| vangelică: „Flămând am fost şi ni!aţi să­turat; setos am fost şi ni aţi adăpat; gol şi m’aţî îmbrăcat“ însoţit de Statutele Asociaţiuneî umanitare „Dilforag“ pen­tru ajutorarea săracilor în neputinţă de a munci; primul propuitoriü şi fondator fiind D-lü Dr. în Drept şi Medicină N. Garoflid.

Citind Apelpl şi .Statutele am fost miş­cat mult, şi m’am associat şi eü la acéstá

! faptă caritabilă, umanitară, pri n următorea ! declaraţiune către D. Preşedinte al So- I cietâţii „Dilforag“ .

Domnule Preşedinte!

Laudabila iniţiativă ce aţi luat, încon- gîurat de mai multe animi caritabile, de a înfiinţa o Associaţiune umanitară ce portă numele „Dilforag“ pentru ajuto­rarea săracilor în neputinţă de a munci, m’a mişcat forte mult.

Cu atât mai mult mé simţ entusiasmat, vécjénd câ între persónele fondatóre şi aderenţi la acéstá Asociaţiune se află mulţi bărbaţi philantropi, cari aü dat încă de mult şi daü încă şi astăzi dovedi de frumósele simţimente umanitare şi cari­tabile.

Sum sigur, eâ cu assemenea bărbaţi distinşi în qualitâţi morale, acesta nouă Societate va înflori şi va fi încununată cu succes, în fapte bune şi philantropiee, ştergând multe lacrămi alle adevăraţilor săraci, având de exemplu enormul şi exem­plarul resultat al Societăţii „Cooperativa“ de sub demna Presidenţie a D-v., care în urma prosperităţii ei crescânde, este o pârghiă financiare a Oraşiului care mişcă Societatea Ploiescenă, şi care face onóre Ţârreî, fiind în stare, pe lângă alte îm­bunătăţiri remarcabile, a fi şi un stimul părintesc, încoragind pe tinerimea stu- diosă care merită, şi cari vor fi viitorii Cetăţeni ai Urbei nóstre, imitând cu demnitate frumósele exemple alle părin­ţilor lor.

Pătruns profund de aceste considerante, I vé rog cu Onóre, D-le Preşedinte, sâ bine-voiţi a mé înscrie şi pe mine între Membrii contribuitori, pentru care scop alătur şi cotisaţiunea de 13 Lei pe un An şi o lună, ou începere de la 6 De­cembre 1897, cjiüa patronului Societăţii sf. Ierarch Nicolae, miluitorîul părinţilor săraci şi neputincioşi de a munci şi în- zestrătorul fiicelor lor.

Tot d’o dată am onóre a vé înainta un Numer de 30 Exemplare din Opera mea literară întitulată : „Aütobiographia mea“ sóü „Un Voiagiü în timp de 70 Ani.“ pe care le offerü Societăţii „Dilforag“ ca valórea lor de 180 Lei, sâ se adaoge la fóndul acestei philantropiee Societăţi. ,

- 87 -

Priimiţi, Yé rog, Domnule Preşedinte, încredinţarea despre înalta stima §i con- sideraţiune ce vâ conserv.

Septuagenarîul Professor onorific. Zacharia Antinescu.

Domniei- SélleDomnului Dr. N. Garoflid.

Preşedintele Comitetului Soc. „ Dilfnrag“ .Loco.

Relativ la declaraţiunea mea, am prii­mit următorea Adressá cu No. 40 din 15 Iuliü 1898.

Onorate Domnul meü!S’a priimit la Societatea nóstrá bine-

voitórea D-v. Scrisóre, prin eare vé în­scrieţi Membru (fondator, după plata ce aţi făcut şi în vederea Art. 5 din Sta­tute) şi s’a priimit asemenea şi darul ee aţi bine-voit cu acesta ocasiune a face Associaţiunei, prin celle 30 Esseinplare din preciósa D-v. lucrare, întitulată: „Aü- tobiographia mea“ séü, „Un voiagiü în timp de 70 de Ani.“

Exprimându-ve aci, osebita nóstrá mul­ţumire şi recunoscinţâ, în numele săra­cilor ce vé promitem a ajuta, avem, Dom­nul meu, osebita mulţumire a Vé co­munica, câ veţi priimi Diploma de So­cietarii!, mai târziii, nefiind acésta încă confecţionată,- iar pentru acum, vé a- nexâm aci quittanţa D-lui Cassieriu,, cu No. 65, despre contribuţiunea D-v. de Soeietariü, din Registrul cu matcă al Asso- ciaţiuneî.

Elogiósele cuvinte ce întrebuinţaţi, Domnul meü, în menţionata D-v. Seri- sőre, la Adressa personală a Preşedin­telui Associaţiunei, în bună parte, decă Subsemnatul le merită, le détorez şi D-v. care, după cum, ve aduceţi aminte, aţi fost cel d’întâiu, de la care am început a priimi Inveţîătura în Anii copilărie}, când D-v. Profesşpr, eü eram. ßcplffriü la Classa I 'ifl şi mai în urmă în a II a primară, ce D-v. conduceţi la Scóla pu­blică îd Ploîescî, designată atunci cu patrioticul Nume de „Scóla Doompşcă“. .. Vi le datorezü, cum <jicü, Dpmnuî meü, decă în adevérü merită, landele ce ’mi faceţi.

Astăzi suntem amândouî , bătrâni şi sunt fericit câ D-v. sunteţi mulţumit de lucrările melle în viăeţă : câci adueeţi-vă aminte, câte frumóse poveţe ne dedaţi, când eram încă Copii începători în Scóla, şi câte Exemple bune de laboré, activi­tate şi abnegaţiă aţi dat în totă durata •timpului, de atunci şi până acum la bă- trâneţele D-v. pe care le-aţi încununat cu Opera „Un voîagiă în timp de 70 Anl“, séü „Aütobiographia D-v.“ atât de preciósá şi instructivă în alle Patriei şi alle V iăeţii!... şi prenumărarea între Membrii atâtor Societăţi Umanitare şi Sciinţifice din Ţerră şi din Străinătate, pentru care încă, la acestă verstă—nu vé cruţaţi munca şi oboséla.

Aducéndu-vé deci, Onorate Domn, mul­ţumirile nóstre pentru Caritabila D-v. faptă, Vé aducem în acelaşi timp şi tri­butul de laude meritate, pentru bunul Exemplu ce daţi, şi care, rare ori se vede; eile se confirmă şi se arétá între altele prin Scrierea D-v. pronuncîată, impri­mată la versta de 70 A n î! Vârstă rară şi neajunsă, în genere, de cât de acelle fiinţe alesse, care aü trăit cu o consciinţă împăcată şi cu simţimentul Detoriei, cum aţi fost D-v.

O singură urare avem a Vé face!Aţi ajuns adânci bătrâneţe! Sâ vi le

conserv© Dumnezeii senine şi liniscite, încă, pe tot timpul cât doriţi! Câci sun­teţi încă folositori!

Bine-voiţi, Domnul meü, Vé rog, a priimi, cu acestă ocasinne, respectul nos­tru şi assigurare de distinsă considera- ţiune ce Vé păstrăm.Preşedintele Asso- ciatiuneî şi al Corni*

tetului diriginte:N. Garoflid, Doctor în Drept şi

în Medicină m.

Secretariü: I. D. G h r i s t e s c u j^p-

Cassieriu: N. G erm â n escu m-J ; P-

Domniei-SitiiéD-lui Zacharia Antinescu, Professor in pensiune, Membru al mai, multor Societăţi Umanitare şi Literare etc. etc.

33,816 7

— 98 —

•Buşteni ! Buşteni! Localitate muntosă,

romantică, doîosă, salubră din Judeţul nostru Prahova'! De câte ori te-am visi­tat în mai mulţi Ani de-a rândul îu lu­na Iuliü, spre a respira câte o (Ji-două aerul téü liber, curat, dátátoriü de víü- eţă; a visita o flóré de la pólele Oaraima- nuiuî, care în toţi Anii răsărea şi înflo­rea în totă voluptatea e i ; a contempla munţii tél ce te încongioră, sălbatici, dér majestoşîy alle câror piscuri ajung până la nüóri, §i a privi sosirea trenului de spre Braşov când ése din defileul de dinsns de Gară, cu svăgnitura infernală a aburu­lui, şiuerând ca o trompettâ gigantă, al cârei răsunet, răspuns de Echo, pare câ se pogoră din Vârful Caraimanului la -voiagiorii, cari aşteptă cu impacienţă pe Peronul Gârei!...

Te visítana de câţi va Ani neîntrerupt, până când o maladiă ’mî răpi în doui Ani aceste plăcute escursiuni; iar după restabilirea mea am reînceput anuala visitare, de 2-8 (jifl0 Pe Anü, alle aces­tei localităţi salubre, farmecátóre, care ’mi da liniscea, viueţa şi sănătatea: bogă­ţia vifieţeî omenesei,

Astfeliü în véra Anului 1898 am re­început visitarea a acestui locü, curativ prin escelinţă, al corpului şi aJ sufletului, obosit de valurile viueţii.

Am visitat frumósa Bisericuţă, localul Şcolei, cât şi pe Amicul meu D-nu Ioan Mateíescu, Pensionariü şi Proprietariü în frumósa sea Villa, aducând cu mine câ­te-va Exemplare ca suvenir din Opera mea' ulterioră. voluminosă, intitulată: „Autobiographia mea“ şeii „Un voiagiă în timp de 70 Ani,“ dintre care un E- xemplariu l’am destinat pentru Biblio- theca Şcolei, şi câte unul Pârochuluî şi altul Dirigintului Şcolei, pe cari nu am avut fericirea de a-î întâlni, de şi dorém mult : Dirigintele fiind unul dintre cei mai diliginţi foşti Elevi ai mei în Şcola Pedagogică, pe care o dirigém ódiniöra; Jar pe Părintele numai odată de mult, l-am visitat, nu’mi aduc aminte în care Ană.

Cărţile le-am lăsat la Şcolă, la Domi­ciliul Dirigintelui. Nu me îndoiesc câ eile sunt ia locul lor, de şi nu am pri­

mit nici un răspuns de priimire séü de mulţumire bunăoră.

Am avut mare dorinţă de a dota, ca mai ’naintepmai multe Biblioteci din Ţerră şi străinătate cu Opera mea menţionată. Do­rém mult a offeri şi la Bibliotecile Scólelor din Domeniul Coronei câte un Esemplar,■şi m’am adressat prin Epistole atât Pa- rochuluî cât şi Dirigenteluî Şcolei de a’mî da o Listă de Comunele din Domeniul Coronei, pe care nu le cunoscém; şi m’am mâhnit, câ după ce am repetat rugăciu­nea mea, tot nu am primit nici un rés- j puns de la persónele în questiune, în | schimb pentru dragostea ce le-am ară- i tat cu suvenirile mele. Am regretat; câ j m’am adressat spre-a putea a’mî îndeplini j dorinţa la Buşteni, fiind şi acéstá Co­mună, déca nu mă încellă, dintre Dome­niile Coronei, şi am crezut ca Stimatele persóne în questiune trebue sâ le cunós- cá şi ’mî va face în schimb un serviciu amical; cu tóté acestea nu s’a putut, fiind Buştenii prea sus; ast-felíű în acele Co­mune de model, puse sub Augustul patro- nagiü al Coronei, nu am putut pune şi modestul meü obol, din caüsa astmosphe- rei aristocratice, ce bănuesc câ s’aü ino­culat şi printre locurile muntóse, unde şi facerea de bine este o incomoditate, chiar când este vorba ;şi de o faptă bună. Pléca mai curând, Secolule al XLX-lea, cu poli­teţa ta odiosă! j

XII

Îată-me ajuns la 2 Septembrie 1898, (jiăa aniversată a nascerii melle! Ca şi în Anii trecuţi, am mulţumit Ceriului câ m’a învrednicit de a vedea lumina (Jillei cu în­

ceperea altei Aniversări natale. Eiă voia Sea! Voiü merge înainte cu dorinţa de a nu mai întâmpina obstacole, când voiesc o face vre un bine cât de mic.

Acesta este caracterul meü cu care a bi- ne-voit Divinitatea a me înzestra pe mine cellü. mai mic şi mai umilü între omeni; pe mine, un vierme al pământului, cum (jice Prophetul David, dintre toţi locui­torii1 de aceiaşi natură.

Am luptat în cursul vmeţii melle : câci a trăi este a lupta,—şi am véfiut, câ tote sunt în lume Apparinţe amágitóre.

în tinereţe sé véd lucrurile űn feliü, şi la bătrâneţe eile se transformă, până când în urmă se disolvă; iată credinţa mea : cât trăiesce omul sâ lucreze binele şi sâ lase dupe densul a se vedea o urmă din faptele lui salutarii,pentru Successorii sei, ca exemplu şi pentru alţii, ca sâ nu moră mortăciune ca ori-ce fiinţă necu- véntátóre; câci pentru aceia este lăsat omul pe păment. Cine are urechi de aufiit sâ au ej a ! Iată următoriul Esemplü:

APPAEINŢi! AMĂGITOEE.

MOTTO : Pentru un Dialectic lumea este un subiect, pentru ua spirit frumos este o figură, pentru un fanatic este un vis, şi pentru un scrutător este Adevérul. L. BRUCKNER.

In momente din vifieţă . Singuratice am fost Adesseori, ca ’ntro ceţă,

Şi cu rost şi fâră rost :Când răpit de bucurie,

Când trist; numai Domnul scie!.

Dér’ şi una şi-alta ’n lume Prea ades’ au variat,

Mai numai le sciü de nume,Elle-atât m’aü turmentat

Din frageta’mi tinereţe,Pân’acum la bătrâneţe.

Căutam ocasiúne Sufletul a’mi finisei,

Prin răbdare, fapte bune; .Vegetam fâră a se i:

Când prin firile nouróse,Când prin altele frumóse.

Ca sâ aflu consolare Dup’atâtea sguduirî,

M’am decis spre conservare Sâ adun la suvenir! f

Eiă flori şefi petrieelle,Séü collecţii de mărgelle.

Tóte-acelle preţiose Obiecte le-am adunat,

Şi’n entióre frumóse •De 4eci de Ani le-am păstrat;

In toţi Anii, ’n fii fixată,Le revisuiam odată-

Şi-acum îutr’o fii cu sőre Deschiseiü thesaürul meü,

Era fii de serbătore Lăsată de Dumnefieü.

Dér’, Vaiü ! Câtă întristare !Euiü pătruns: de desolare !

Etichetele pălitePar’c’ar ti de la Antici,

Şi Datele-abîa zărite Ca ciupite de furnici.

Timpul trece, timpul ródeCü-ai lui dinţi ; fapte schilode 1

Prima mică cutiorăCe-am deschis, vai, ce-am văfiut

Florile d’odiniorăNu erafi de cunoscut;

Elle eraü vestejite Şi uscate, prăpădite.

Acestea eraü culesse In copilăria mea,

Şi crescéü frumos şi desse,Le-am cules spre-a le avea;

Le-am cules în á .mea polă Când eram Elev la Şcolă.

Aici era florăria - Pe care-o am collectat

La Bâi, Paris, Mehadia Şi pe unde-am mai umblat.

Am adunat suvenire Pe unde-am aflat Iubire.

Avem şi frumos muşchiu verde—' De la Buşteni adunat,

Suvenir ce nu se perde,De el mult am suspinat;

Dér’ curând perdu colorea S’a uscat şi el ca flórea!

In Cutia cu mărgelle,SuvenirI ce am găsit,

Şi-alte Mărgăritărelle,Petrieelle1 şi L ignit;

Tóté eraü reci ca ghîaţa,Márgénu ’gî perdusse faţa»

- 100

CeJle Falte eutióre Cu differite hărţii,

Şî-obiecte ulterióre Din desse călletoriî;

Tóté erau transformate In ruină, desolate,

Ve<Jă-orî cine ce-î vifieţa A yer-cârei Creaţiuni:

E un ce, rece ca ghîaţa,După multe sec! minuni.

Nu este statornicire Intre biata omenire!

Omule, cauţi fericire Aici pe acest păment ?

Plecăţi fruntea ’n umilire,Privindu-ţi al téü mormont.

Vréí s’afli statorniciă ?La Cimitir pe veciă!

Z. A ntinesou5 Septembrie 1899

Ploîescî.

piarul „Adevărul din 16 Sept. 1898 pu­blică următorea Recensiune asupra Poe­sie! precedente, publicată în „Democratul“ din Ploîescî:

Bardul Antineseu.Onorabilele şi savantele Domn Z. An-

tinescu, cunoscutul Bard al Ploieşcilor, a început iar să ne cânte şi sâ ne în­cânte cu poieticele D-lui producţii în co­lonele ţii arului ploieştean Democratul. Şi iată, onorabili cititori şi stimabile citi­toare, cum glăsuieşte D-lui prin poesia Apparinţe amâgitdre:

In momente din viuâţă Singuratice am fost

Adesseori, ca ’ntr’o c0ţă,Şi cu rost şi fâră rost:

Când răpit de bucuria,Când trist; numai Domnul sciâ !

Şi apoi:Ca sâ aflu consolare

Dup’atfttea sguduiri,M’am decis spre conservare

Sâ adun la suveniri;Fiă flori sau petricelle,

Séű collecţiî de mărgelle.

Tóte-acelle preţidse Obiecte le-am adunat,

Şi’n eutióre frumóse De fleci de Ani le-am păstrat;

In toţi Ani, ’n «fi fixată,Le revisuiam odată

Şi mai apoi:In Cutia cu mărgelle,

Suveniri ce am găsit,Şi-alte Mărgăritărelle,

Petricelle şi L ign it;Tóté erau reci ca ghiaţa,

Márgénu 'şî perdusse faţa.

Aceasta după ce Bardul nostru revi- suisse deja cele-l’alte cutii cu suveniri, ale câror etichete — câci D-lui le şi etiche- tasse — erau. pălite de parcă arii fost de la Antici, iar Datele abia se mai zăreau de ciupite ce eraü ca de furnici.... Şi fina­lele ? De ! ca finalele orî-cârei vieţi de Poet pessimisto-antinist: „vrei s’afli sta­torniciă, la Cimitir pe veciă !„

Anar.

în piarul „Universul“ din 11 Nov. 1898 N. 301 se vede publicat un Articol Istoric, intitulat: „întemeierea Oraşiuliiî Plo- escî“ subşcrissfi de Ulustrul nostru Istoric D-l V. A. Urechiâ, pe care’lu. înserez cu mulţumire şi buna-voinţă a Autorului, în interessul iubiţilor mei Ploiesceni, în cor­pul volumului meü întitulat „încă trei Ani de viiietă“ ca o lucrare de la o autori­tate istorică a Românilor de pretutinde- nea, precum este D-sea :

ÎNTEMEIEREA o r a ş u l u i p l o î e s c î .Cei mai vechi Istorici ai Oragiülui Pio-

eştî. sunt: D-niî Zacharia Antineseu şi Ión Stoicescu; dar nici unul nici altul nu aduc informaţiuni despre adevăratul fon­dator al Oraşifiluî, şi cât pentru trecutul lui, D. Antineseu mai cu sémá, înainteză numai nişce conjecture. Aşa bună-oară, despre vechimea Ploieşcilor scrie, (op. pag. 4) câ: „Oraşifll Ploîeşci încă din tim­purile cele glorióse ale strămoşilor noş­t r i ! a fost o ereditate legală a Ploeş- „cenilor, întărită prin Hrisóve Domneşci „după timpuri.“

Ce Chrisóve după timpuri ?Autorul se mărgineşce a ne spune câ:

„In Epoca pe când Miréea I. organisâ puterea armata, localitatea aici fiind spre

— 10 L

munte, destină ca aici sa fia Cápitánatul Plăieşilor.“

Ce-i dreptul, D. Antinescu împrumută acéstánedocumentata asserţiune din Scri­erile Jui Bălcescu: „Puterea armată §i Arta militară.“

Ce e mai curios în afirmarea de mal sus e, câ D. Antinescu, gi după D-neluî D. Ión Stoîcescu, se grăbesc a arăta, câ de la Faptul câ în acest Orag s’a agecjat Căpitănatul Plăieşilor, aü născut numele de „Plălegcî“ sau „Ploiesci“ al Oraguluî.

Atâta este tot ce până la 1880 gcieafl. Ploegcenii despre întemeerea Oragiului lor, până ce, sunt puţini ani, am dat de o serie de Documente, despre cari într’o Conferinţă ce am ţinut la liceul din Plo- lescî, am vorbit eu mâi înteiu, gi cari do­cumente ne.avénd însă ó ocasiune sâ le

i public, de cât în resumat, cred câ ar ' putea cu folos sâ apară în „Universul.“, Intre Documentele moşiei „Băicoîuluî“! am aflat nigce Acte, cari ne-aü adus in- : formaţiuni precióse despre fondarea Plo- ; egcilor.! „Cel maivechiü din aceste Acte portă ; data de 7 Ian. 1610. E de la Radu Vo- : evod, nepotul răposatului Ion Basarab ţ Voevod. Este un pitac câtre Pătragcu gi i fiul séü Vintila: „ca sâ le fie lor mogie : la Báicoiü partea ce aü avut de bagtină | câtă se va alege; pentru câ în satul Bai- j coiü aü fost ómen! slobozi, apoi Megiagii ! din Sat câţi aü fost, s’aü vîndut reposa- , tuluí Mihaiü-Vodä gi aü vîndut gi Pă-

tragcu totă partea lui de mogie.„După aceia Manole Logofetul gi Ne-

culcea Logofetul aü avut mogie la Plo- egci. Apoi dacă aü cumpărat Mihaiü- Vodä Satul Ploegcii gi aü voit sâ facă Oraşiă în Satul Ploeşci, iar Manole Logofătul şi Neculcea Logofătul, frăţii hă Pătraşcu, ei

j n'aü voit să vîruţă părţile lor de moşie ră- I pasatului Mihaiü- Vodă pe bani, ci aü făcut j tocmélá cu răposatul. Mihaiü- Vodă, de aü \ dat réposatul Mihaiü-Vodă totă moşia şi ;j cu Românii cât aü fost cumpărat de la Me- ;j giaşi. Iar Marţole şi Remlcea ei, aü- dat ;; răposatului Miha,iă- Jlodă. părţile lor de, ’i moşie ăe la Pl0eşfii, mpşie pentru moşie si i a ü ,dat şi paftfitt hii Pătraşcu, frßte-seü- I După aceia Mânole Logofâtul, fratele lül

Pétragcu, nu s’aü îndurat de frate-séü Pétragcu sâ fie român, ci aü făcut Age- zămînt amendoî, ca sâ umble Pătragcu la óste aici în ţeră gi în ţări străine în locul frăţine-seă Manole Logofâtul, gi aü slujit cum aü <j's mai sus. Iar frate-séü Manole a dat lui Pătragcu parte lui de mogie, care a avut Pătragcu de bagtină gi s’a tocmit Manole cu frate-séü Pătragcu de a lor bună-voe gi cu gtirea tuturor Megiegilor dimprejurul locurilor gi măr­turii Logofăt de la Păulegti. Drept aceia am dat gi Domnia mea lui Pătragcu ca sâ-i fie lui mogie stătătore gi ohabnică j lui şi feciorilor lui, nepoţilor gi străne- | poţilor gi de nimenea sâ nu se clătescă j după zisa Domniei mele.“

Iată câ din acest Document appare lă- j murit, câ Mihaiü-Vitézul e înfiinţătorul | Oraguluî Ploiesci. In expediţiunile lui cu l oştiri în Ardeal, aci, la egirea din munţi, el simţi lipsa unui Oraş de aprovizionare; dar când voi sâ-1 înfiinţeze în Satul Plo­iesci, sâ împotriviră moşnenii de aci de j. a-gî vinde pământurile, ca sâ nu ajungă jobagî, ca omeni făr-de păment. Atunci j Mihaiü-Vitézul fu silit sâ cumpere Băi- 1 coiî gi numai dând pământ pentru pă- ! mânt, putu face domnesc Satul Ploeşci şi | all transforma în Oraş. i

Iată origina de la finea Secolului al j 16-lea a Oraşului important din Prahova, l i

Al 2-lea Document, din cele ce am | aflat, este de la 26 Iunie 7123 (1615). Nu i am găsit originalul Document, ci numai un | suret (o copie), făcut de Dascălul Lupu, i Dascăl slovenesc de la gcóla din Bucureşti ii la 1746. Documentul are Preambulul ur- J| mător: „Intru Hs. Dumnezeü bine-cre- j; dinciosul blagocestivul gi de Chr. Iubi- torul singur stăpâni torul Io Radu Voe- i vod, feciorul marelui şi răposatului Mih- ; ; nea Voevod, nepotul bătrânului gi in- j; slăvi tuluí răposatului Alexandru Voevod, ! j cu mila gi cu daruidul D-zeü stăpânind l| gi domnind totă féra Romănâscă, încă gi !| laturilor plaiurilor Alinagului gi Pagă- ii raguiul povăţuitQr, bine am voit Domnia ;j mea.... gi cu curată şi luminată lumină; ij a Domniei mele am proslăvit pre D-<jeü [: cel ce m’a proslăvit,pre mine şi ou mă- :: rire m’a înălţat pe scaunul răposaţilor

— 102

părinţilor Domniei mele ; iată, am dăruit Í Domnia mea, acest cu total cinstit, bine j închipuit şi mai în tél cinstit de acum, acest Chrisov al Domniei mele, Satului Báicoiü şi moşnenilor Satului anume Pa­vel şi Bustea şi Gravril cu toţi fraţii lor şi céta lor... sa le fiă lor jumătate de Sat de la.Bäicoiü...“ Mai departe, acest, Document este o restituire a Băîcoiului în favórea moşnenilor rămaşi iobagi, prin faptul câ şî-aă vîndut moşia lui Mi­haiü Vodă Viteazul. Radu Vodă descu- viinţeză asemenea vânzare, împarte ce' puţin şi în restul Documentului aminteşte de transacţiunea făcută de marele dom­nitor în favórea înfiinţârei Ploeşcilor.

Al 3-lea document ce cunoştem amin­titor transacţiunei făcută de Mihaiü Vo- evod, este de 3 Dec. 1675. Duca Vodă dâ Chrisov scris de Mihail Usil din Co- corâşci: aducând credinţa lui Pan Bar- bul Milescu Vel Comis, în favórea Băî- coîului. In contestul acestui Chrisov, care, de asemenea aiurea se va publica în în­tregime, se face din noii pe larg men­ţiune de cele petrecute ia fondarea Ora­şului Ploeşcî, de către Mihaiü Vitézül.

Istoria din a 2-a jumătate de Secolul al 18-lea, a Ploeşcilor este apoi Istoria lup­telor, ca sâ’şi păstreze indepedenţa după ce, în contra a orl-ce drept, Alexandru Ip- silant, prin Chrisov, dăduse Ploeşciî ca apanagiiî familiei Moruzi. Acéstá luptă, care es ce în deplină onóre a Ploescenilor, se póte urmări în cele 12 volume, din „Istoria Românilor“ , ce am publicat.

V; A. Urechiă

In luna Nov. 1898 am priimit de la Villa Lusignan din Paris o Opera isto­rică, întitulată: Lés Mystferes du Chateau du Lusignan par Jeanne Kieffer, Cheva- liére de l’Ordre Royal ele Melusine, eolla- boratrice littéraire â „l’Echo des Jeunes“ et a plusieurs Journaux parisiens.

Am mulţumit respectuos printr'o Epis­tolă pentru acésta plăcută surprisă. Pe neasceptate ’mî adusă Factorul postai următorea Epistolă : ,

le 25 Nov. 1898. Y*1!® L"fisn®n f??- A™nnede Neuilly —Nemlly—Pans.

Monsieur le Chevalier !

Son Altesse a reşu avec plaisir votre lettre. Elle est charmée. de voir que l’ouvrage de M'elle Jeanne Kieffer vous â été agreable.

Monseigneur â appris avec plaisir, que Vőtre Santé est toujours bonne, et puis- que votre lettre est arrivé juste pour la féíe de S4- Catherine, Monseigneur vous fera élever par le 'Conseil au gradă d’Officier. Je vous adresserai donc pro- chainement Ies Documents officiels de Votre promotion.

En attendant, Monsegnieur, Vous en- voie 1’ Histoire dqs Lusignan si Vous ne 1’ avez pas.

Avec Ses compJiments Je reste Votre devoué

M. Baudouin.,M : ANTINESCÜ

Ploiescî.

După câte-va <jdle am priimit urme- torşle Documente: ■. ;

ORDRE DES CHEVALIERS DE SAINTE- CATHERINE DU M0NTJ3INAÎ.

; (1003-1891)

GRAND MAÎTRE:S. A , R . G U Y D E L U S IG N A N

Prince de Jerusalem, de Chypre e t <f Armenie.

Villa de Lusignan 108. Avenue de Neuilly Paris.Neuijly, le 28 Novembre 1898.

No. 5Í0 bis.

Monsieur! . * lJ’ai l’agréable mission de vous annon- /

cer, que Son Altesse Royale Guy de Lu- | signan, Prince de Jerusalem, de Chypre ! et d’Armenie, prenant en considération vos mérites, a daigne vous nommer gra- ! cieusement:Officiér de POrdre Royal Hospitalier et Humanitaire dé Sainte-Catherine

du MoNt-Sinai*.Son Altesse est persuadée que cette

marque particulíére de Sa bienveillance ne fera que fortifier les Sentiments de devouement et de fidélité dönt Vous étes animé envers, Sa Personne et Sa Maison.

Eile ne doute pas que Vous conti- nuerez â vous rendre utile a l’Humanité, et partic'ulierement aux bonnes Oeuvres placées sous Son patronage.

Le courrier de ce jour vous apportéra le Brevet consacrant votre nomination.

Agróer, .Monsieur le Chevalier, l’assu- rance de ma considération trés distinguée.

p. Le Chancelier de V Ordre,M. Boudouin —p-

Monsieur Zacharia Antinescu, Littera- teur distmqae, Officier de V Ordre Royal de SL Catherine.

De odată eu acesta Adressă am priimit şi urmatórea Diplomă:

ORDRE DES CHEVALIERS DE SAINTE-CATHERINE DE MONT-SINAI.Eondó en Palesfine 1’ An. 1063, par Robert, Sire de Lusignan.

B e t a s t M r A n . 1891, par ß ü Y üe LU SIßN AN , PR1NCE R O Y A L de JERUSALEM , de Cliypre et d ’Armenie.Marca Insigniile Ordinului

Cassel de Lu- N O U S de Sainte-Catherinesignan. du Mont-Sinai.

G U Y 13 23 XjU S X G M A NPrince Royal de Iérusalem, de Chypre et d’ Arménie.

Grand Maître de 1’ Ordre Chevaleresque de Sainte-Catherine du Mont-Sinai.Appreciant les Mérites, Vertus et Talents de Monsieur Zacharia Antinescu, Litterateur Dis-tinque et dósirant lui donner une marque particuliére de Notre Estime et de Notre Satis- fection, lui avons conferé et conferons par le present Brevet et de par les Droits que Nous tenons de Nos Ancétres, le Titre et les Insignes de OFFICIER de T Ordre Royal Hospita- lier et Humaoitaire de Sainte-Catherine du Mont-Sinai, dans i’ espoir qu’ II sera fidele au devoirs impósés par ce Titre et ces Insignes, et que rósume ! antique Devise de P Ordre

,POÜR BAILLER SA EOI.“Dónné á Neuilly-Paris, en la Villa de Lusignan.le 28 Novembre 1898, et inscrit au Livre d' Or sous le No. 910 bis,

p. le Chancelier 'M. Baudouin. p ’

Le Grand Maître GUY _5;

p-

In luna Decembre 1898, D-lű Cassieriü allü Societăţii „Cooperativa“ din Ploíesci, D-lü loan Gr. Stroîescu avu amabilitatea de a mé conduce prin tóté încăperile noului Palat al „Cooperativei“ , după dorinţa mea espiimată, şi vé^énd spa- qiósele încăperi împreună cu admirabila Sală pentru' Theatru şi Concerte, execu­tate întocmai diipe frumosid plan apro­bat de D-nii Societari ai acestei impor­tante Societăţi economice, am admirat cu entüsiasm executarea întregului Palat, care fácé onóre Comitetului ei, în frunte cu Iniţiatorul şi Preşedintele Societăţii:

D-lfi Dr. Nicolae Garoflid, Doctor în Drept şi în Medicină.

D-nii Comercianţi, şi tot deodată So­cietari, Cetăţeni ai Ploiesciului, se pot felicita pentru Concursul general şi sus­ţinerea ce a dat acestei Societăţi eco­nomice, care a înfrumuseţat Oraşiul D-lor, eminamente Comercial, cu un assemenea Mărgărit arm pregiosii. ,

D-lor lasă fiilor lor tm frumos exem­plu de unire fraternă. Onóre lor!

Urmatórea dedicaţiune pentru Anul nou.' 1899, s’a publicat în „Democratul“ din 1 Ianuafiü 1899:

— 104 —

0 DORINŢĂ ÎMPLINITĂ(Dedicaţiune d-luî D r. N . G a roflid , Preşedintele

şi Iniţiatorul Societăţii economice „C o o p e r a t iv a " şi C om itetu lu i e i ) . ’

, Motto: Prin Concordii lu­crurile mici se fac mari, iar

( . prin discordii şi celle marise ruinézi.

Proverb latin.

în legile natúréi, orî-ce feliu d'Elemente Urmeză pe o caile ce li s’a destinat,

Sâ mérgei în continuu cu păsuri inocente Spre gloria divină, la fitul resultat.

Şi ţinta indicată resultă din mişcare D e aer, foc séü apă ce aű al lor effeet

Asupra omeniră, cu scop de prosperare.Prin care sé ajută la traiul ei direct.

Aşîa apa din munte eşind din isvoraşe.Ea curge ’n jos cu murmur în feliü-i cristalin,

Formând din ea mai multe plăpânde pârâiaşe,Şi din a lor unire se fac un rîu deplin.

Mai multe rîuri mindre ce apa le măresce Compun un fluviu mare in mersul lui curent,

Şi majestos el curge; la ţărmuri când sosesee In Ocean s’aruncă cu falnicu-î torrent.

Ast-feliű din pârâiaşe, mari fluviurî titane Formăndu-se ’n unire prin apă-au progressat;

Şi-acum navigatorii pe fluvii şi-Oceane Cu Bărci şi Bastimente plutesc neîncetat.

Şi-un bulgăr de zăpadă rostogolit d’a-dura.Cresce şi el, şi iată’hi un glob de respectat; —

Ca ori-ce lucru ’n lume.— aşîa a vrutú Natura— Să ’lu eresed, cu progresse, c ’aşîa fu destinat.

Din mică—acum e mare—şi „C o o p e r a t iv a "Pe care-ai plănuit’o sunt opt-spre-fiece Ani,

Cu spirit de unire; în viitor ea fi-va Thesaur de ajutore la omenii sirmani.

în jurul téü unit-ai—cu scop d’ Economiă—Mai mulţi bărbaţi de merit, lllustrule bărbat!

Şi prin laboré dreptă, eu dorul de frăţia, Ajuns-aţî lă ’nălţarea măreţului Palat.

A l vostru vis d’atuncea, afli e realitate.—De şi în îndomalâ eraü unii mai rari;—

Dér e vefiut acuma, câ mulţi prin unitate,Miei lucruri, ne’nsemnate, le fac, în fine, mari.

Cu Cadueeu ’n mână, Mercur sâ iubileze,La umeri şi călcâie de tot înaripat,

C’a reuşit el astă-fii ca sâ înfrumuseţeze Ploescii şi Comerciul c’un magnifiu Palat.

Şi-acest însemnat merit el Ţie se cuvine,Iniţiator măiestru, eu că l’alţi Cetăţeni,

Cu Comitetul harnic, ce-aţi scos la caile bine, Prin muncă un thesaur, Voi vrednici Ploieşcenî!

Ottóre fid Youe! căci aţi sciut a face O pârghia solidă Comerciidui Éománú

In Urbea Libertăţii; sprijin Classă sărace.Ce-a lor recunoscinţă admeű-o portă ’n simi­

la r d’astdglî înainte va sei posteritateaPrivind „ Cooperativă“ ce-i âst nou Monument,

Manifestând symbolic ce e frăţietatea Când se unesc spre bine bărbaţi cu simţiment.

Omagiu vé aduc vmé, bărbaţi de acţiune!Ce strâns uniţi făeură’ţi un fapt din celle mari:

Bătrânul ce v’aduce o Dedicaţiune,D e „Anulnoiri Yé-uréza: F i-ţi t o t -d ’aun a tâ r î! —

Zacharia Antineseu.

O faptă nobilă sâ recompensézá însăşi de sine, (pee Sophödes în admirabila séa Tragedia (Regele Oedipus) şi: „Questiuned Educaţiimei este pentru actuala Societate o questiune de v'rneţă séű de morte, o qiies- tiune de la care depinde viitorul“ . (]ice Renan, Autorul Scrierii {La Réforme in- tellectuelle et morale:).

De aceste idei am fost condus când m’am decissu a înainta Om Ministerin al Instrucţiune! publice şi al Cultelor în Februariü a. c. următorea declaraţiune:

Doifmule Ministru !

Deprins de a face bine, viü la D-v. respectuos, de a Ve comunica o dorinţa a mea nestrămutata.

Sum în etate de 72 A n i; am func­ţionat în Ploiesci 84 Ani ca Institutor public la Scóla No. 1 de băieţi, în care timp am dirigiat şi Scóla normală peda­gogică 9 Ani, predând şi lecţiuni de lîe- ligiune ca Professor allă acei Şcole, cum şi Professor de Limba germană la Sc,ola secundară de fete : Şcoli alle Secţiune! de Prahova. Astăzi sum în pensiune.

In cursul vineţii melle ’mî-am procu­rat Cărţi Române, Germane, Lranceze şi Italiene, dorind a ’mî forma o mică Bi- bliotbecă: ea până astăzi a. crescut la numărul' de aprópe 400 volume : Lexi- cóne enciclopedice, Dicţionare in differite Limbi, Opere istorice, Sciinţificg, didadicg, morale şi din tote ştiinţele umane, ce am

, dorit sä possed, pe care le-am ales dupo, | dorinţa mea; o mare parte din aceste.

— 105 —

volume sunt legate frumos, şi restul sunt numai în forma de Broşiurî, pe care ne- ; încetat le dau actualmente la Legători de Cărţi, dupe putinţă, spre a complecta Bibliotîieca eu Cârţi legate.

Dorinţa mea este, că fiind în durata viăeţii melle unü collaborator la lumina­rea tinerimei stúdiósé de ambe sexe, sâ fiü folositorii! poporului şi dupe încetarea mea din viăăţă, prip donaţiunea Biblio- thecii melle la o Instituţiune publica, spre eterna memoria.

Am ales dér a face acesta Donaţiune | a Bibliothecií melle Lyceuluî nostru | „Sf. Petru şi Paul“ din Plolescî, în Ora- j şiul în care am funcţionat neîntrerupt j aprópe o jumătate Secol, şi în care şi-au j terminat Copiii mei studiile lyceale cu j bun suceesă.

Vé rog dér, Domnule Ministru, sâ bine­voiţi a priixni acésta Donaţiune de Cărţi cu înalta D-v. bună-voinţă, pentru folo­sul publicului Ploíescén.

Tot-d’odată Vé rog, Domnule Minis- j tru, sâ bine-voiţi a ordonna de a mi se \ da un loc într’unul din Saló ne le Lyceu- ! lui, destinat pentru Bibliotheca generală , | şi un Dulap convenabil acestei Donaţi- uni, permittendu’mi-se de a se pune în fruntea lui cuvintele : DONAŢI UNEA : ZACHARIA ANT1NESCUPROEE8SÖR; lâsândumi-se cheia în păstrarea mea spre a avea o ocupaţiune, continuând a o îm­bogăţi şi cu alte Opere merítése prin cumpărare, cât voiă mai avea viăâţă, până când întrega Bibliotheca a Lyceu- lui va fi complectă şi formată, spre a fi deschisă şi a se pune la disposiţiunea publicului amator de Lectură.

Tocmai acum prelucrez Catalogul Căr­ţilor, arrangiat alphabeticesce dupe Nu­mele Autorilor şi specialitatea Sciinţelor, spre a ’lü pune immediat sub pressă, înaintând atunci Onor. Minister câte-va Exemplare, spre cunoscinţa specialităţii Cărţilor.

Data tipărire! unor Cârţi alle Bibli- othecii melle este încă din Secolul XVIII-lea începând cu Anul 1657—1797, iar din Secolul presinte cu Anul 1812— 1843 şi încoce până.astădi 1899, şi speră

a adăoga în continuă spre a îmbogăţi Bibliotheca mea pre cât va fi pcssibil. ' In speranţă câ D-v0st.ră, Domnule Mi­nistru, veţi aproba realisarea ardentei melle dorinţe, Vé rog sâ bice-voiţi ă priimi assigurarea despre înalta Stima şi consideraţiune ce Vé conservă.

Devotat servii.Z ach a ria A n tin eseu

Professor emerit.

Spre aprobarea dorinţei melle, am pri- imit următorea Adresă:

MINISTERIUL CULTELOR a««««*«« « Maru-mss. si

INSTRUCŢIUNE! PUBLICE.

Serviciul Gonstrucţiunilor şi Contenciosului.

Seria E. $o. 3405.

Domnule;Am önére a Ve face cunoscut, câ Mi-

nisteriul priimesce propunerea D-v. re­lativ la Cărţile ce voiţi sâ donaţi Ly- ceului din acel Oragiă, cu condiţiune, ca Cheia Bibliothecií sâ se păstreze la Bi- bliothecariul Lyceului, care în tóté pil­léié de la orele 8—11 şi 2—4 este pre- { sin te la Lyceă. j

Priimiţi, Vé rog, Domnule, assigura­rea Consideraţiei melle, j

m tMinistru, S. Haret ~j j

Ş efu l S e r v ic iu !ui, Nedescifrabil. \

Domniei-Sélle \D-lui Zacharia Antineseu, Plotesei.

Am (Jissă ín Preeuvéntarea volumino­sului Volum precedent, întitulat: „AÜ- tobiographia mea“ séh „Un yotagiu în timp de 70 Ani,“ la care face parte in­tegrantă actualul volum întitulat: „încă trei Ani de viueţă“ câ ’mi voiă descrie viăeţă cu totă veracitatea şi sinceritatea mea. Aici voiă face un scurt Sumariă despre viăeţa mea în genere, în ceia ce privesce aceşti Trei Ani din viUâţa mea acum din urmă, şi sihuaţiunea mea ac­tuală.

33.816. *7

— 106 -

Destinul omului de la nasoerea sea este de a fi sănătos în totă viiiăţa; gi decă se întâmplă în cursul viiieţei şi bólé, a- cestea provin, séu din neprevedere in­tern plătore, fără a v o i ; séű. din Abusü, la care se face însuşi Omul culpabil prin aplicare spre o viiiăţă neregulată, fără scrupul, la împlinirea détoriilor sélle mo- îale ca Om.

Ám avut fericirea de a fi sănătos în Copi- lăriă şi chiar, după ce am început a intra în etatea Adolescenţii (14—22 A ni): de- visa mea asupra sănătăţii a fost Locu­ţiunile adoptate: „Aurea mediocritas“ şi „lu medio virtus“ .—

In ambele Căsătorii am fost mulţumi tu, gi tot d’auna sănătos, finiseit, percend în fine şi pe adoua Soţiă. Din ambele Că­sătorii am avut Copii buni, cărora le-am dat necessaria Instrucţiune şi Educaţiune, bucurându-me astăzi de dânşii prin po- siţiunea lor onorabilă gi satisfăcătore.

Dór bătrăneţele vin fără încetare, şi eile tot d’auna nu vin singure. A tre­buit să fiă însoţite de vre-o maladiă, nu din culpa mea, dór din vr’o neprevedere, care este lucru uman. Eram singur şi bătrân, toţi copiii împrăsciaţi la desti­nul lor favorabil. In singurătate avém necessitate de un ajutoriü, de îngrijire bună gi de un tovarog, cu care se schimb două vorbe, după ce ’mî terminam ocu- paţiunea mea de lectură gi compunere, în locuinţa mea. Dór nu sciü din ce am contractat un Reumatism (: o fi Reuma­tismul bătrâneţilor!) ca să ’Iîx numesc aşia. Am visitat în câţi-va Ani Stabili­mentele balneare din Mehadia, Câmpina, Pucíósa gi Slănic în câte 2—3 Ani fie­care, însotjit de Menagera mea, D-na Sophia Marinescu. Reümatismul, după o căutare seriosă gi o îngrijire cu mult de­votament gi minuţiosă a Menagerei melle, m’a lăsat o parte, după ce am fost silit să păzesc patul 11 Luni, gi să nu aban­donez Camera mea doin Ani aprópe. Astăzi, G-raţia Ceriului, sum în stare de a umbla câte puţin fâră baston, gi a merge pe jos în tóté Dimineţile pe Bulevardul din apropiere, unde mé întâlnescfi cu scumpi, mei Am ici; gi mé mirü, cum pot face acum acéstá preumblare; cum pot

urca scara, sâ ’mi regulez Bibliotheca mea, donată Ljceului, fâră dureri, fâră genă, acum când am intrat în al 74-lea Auü allü vifieţei ? Acésta nu o pot atribui de cât înaltei Provedinţe, care m’a prote- giat şi mă protege, şi Menagerei melle D-na Sophia Marinescu, care în timp de aprópe 8 Ani, m’a îngrijit gi ’mi a ţinut Casa în regulă cu credinţă gi cu tot devo­tamentul unei bune gospodare, fiind prea mulţumit de devotamentul gi încrederea cu care mi-a condus Casa. ,

Ca sâ fiu plăcut lui Dumnezeii, gi ó- menilor cari Iubesc Caritatea, şi sâ ’mi arât recunoscinţa mea gi câtre o personă demnă, pe care o stimeză toţi cari mă vi- sitézá, pentru qualitâţile ei morale şi în­grijirea casei melle, m’am decis a face gi eü o faptă bună, morala, cu o femeiă singură, devotată binelui, gi credincîosă ; gi acóstá faptă este: de a-î da numele meii ca recompensă morală pentru viito­rul ei, presentându-mă cu D-na Sophia Marinescu în <jiua de 20 Marte 1899, la Officlerul Stârei Civile din Ploiesci, unde s’a săvîrgit căsătoria civilă între amendouî prin Officerul Stârii Civile, D-lu I. I. Romanescu, Actul fiind înregistrat la No. 186; iar Căsătoria Religiosă la 80 Mafii 1899, avu loc în casele D-lui Professor P. Manuelescu, fiind gi Naşi cu amabila sea Consortă D-na Adelaida, la a- céstá formalitate eclesiastică.

Sum mulţumit sufletesce câ am putut face aceste fapte bune, atât cu Căsătoria mea, cât gi cu Donaţiunea Bibliotheciî melle Lyceuluî din Ploiesci, urmând pre­ceptului evangelic: „Adoră pe Dumne­zeii, fâ bine gi nu te teme de nimic.—

Sunt momente în viiiăţă, care mişcă pe Om prin surprinderi plăcute de o re- ligiositate sublimă, mai cu sémá când eile vin pe neasceptate din locul natal.

Astfeliă în luna Iuniii am priimit o Insciinţare din parte Onorabilului Comi­tet al Bisericii gr. or. române a Sântei Adormiri din Bragiov—Cetate, câ la 5 Iuniii va sosi în Bragiov înalt prea Sân- ţia-Sea Domnul Archiepiscop şi Metro­polit gr. Or. Român Ioan Metian, spre

— 107 —

a sânii Biserica cea nouă din Centru Cetăţii la ehs Iuniü.

Onorabilul Comitet ’mi-a fâcut Onóre de a mé invita sâ asist gi eu la acesta religiosă Solemnitate, bine-voind a’mî tri­mite prin Poştă alléturatul Biliét de in­trare, conform Programme! anexate:

Biserica sfintei Adormiri din Braşov — Cetate.

S i t t e t d e J j n d r a r ein Biserica ceanoue gr. Or. rom. a sf. Adormiri

din Braşov CetateDUMIHECi. «|„ IUHIÜ 1899

COMITETUL PAEOCHIAL.Tip. A. Mureşianu. Braşov, Térgul Inului 30,

V-luî Z . Antinescu riousctPROFESSOR

Correspundénd Onóreí făcute, am tri­mis următorea Telegramă:

6 Iuniü 1899, Ploesci.

Sf. sé//e toan Peiric Protopop

BRAŞIOV.

Rog, Comunicaţi felicitările melle cor­diale Comitetului Párodnál, Bragiov-Ce- tate, pentru edificarea Bisericei sf. Ador­miri.

Omagiele melle respectuóse Eminen- ţiel Seite Metropolitul Meţian, Ponteficele Serbârei de astă-<Jî.

Urez prosperitate Cetăţenilor Bragio- venî gi Bragîovuluî, locul meü natal.

Septuagenarîul Professor onorific Zaoharia Anthssca.

Sum informat că felicitările gi urările mele au fost bine primite din partea a- sistenţilor, la acesta festivitate religiosă, a bravilor Cetăţeni Bragîovenî.

Este plăcută gi dulce amintirea, şi mai mult revederea locului unde te-aî năs­cut, unde ai fost legănat ca prunc, unde ai copilărit până la etatea Adolescenţii, cu cât esci mai înaintat în verstă. A- mintirea despre acest interval cu greu se póte şterge din memoriă, şi a o des­crie mai cu sémá, nu se póte, fără a nu’ţi

palpita peptul cu fericire, fiind gi intrat în al 74-lea An al vifieţei.

Dorém sâ mai vér]ü ce preschimbare s’a făcut după un timp îndelungat în Bra- giov gi la proprietatea părinţilor mei dece­daţi, la domiciliul lor în care m’am născut, împodobit cu o spaciosă grădină cu diferiţi Arbori fructiferi, pe lângă care curge un parálagiü cristalin, în care albele petri- celle fácóü apei mici valuri repezi, gi în care, ca Copilaşii! de câţi-va Anişori, mé scăldam, jucându-mă cu micuţii mei con­timporani.

Mai dorém a visita, după promissiunea mea tăcută, pe unii dintre sincerii mei Amici şi rude încă în vifieţă, cu carii avem dorinţă reciprocă de a ne mai re­vedea; gi a contempla gi unele localităţi memorabile din copilăriă şi alte curiosi- tâţi, după cum le descriu în „Aütobio- graphia mea“ la pag. 9. egită de sub pressă înaintre cu trei Ani.

Cum fjicü, nu mai véc]üssem Bragîo- vul de cât în Anul 1889 în ducerea gi reîntorcerea mea de la Paris, visitând Exposiţiunea Universală în voiagiul din acel An, precum se vede mai pe larg des- crissfi la pag. 206—236 în „Aütobiogra- phia mea.“

Penultima visitare a Bragîovului am făcut’o în Anul 1892 la sărbătorea Pas- celor, Săptămâna luminată, cu dorinţa de a vedea petrecerile tradiţionale alle Ju­nilor Români din Suburbia de sus, nu­mită Scheiü (Bolgarsec, în Bragiov:) so­lemnitate septămanală a Pascelor, avénd dorinţa ardentă spre a compara acesta fes­tivitate Română naţională din timpul men­ţionatului An, cu cea de odinioră din co­pilăria mea, descrisă în „Autobiographia mea“ la pag. 261, pe care vé^endü-o a- tunci, am esclamatde trei ori: Vaiü! cum timpul schimbă tote!

Aceiaşi dorinţă am mai avut’o acum în urmă, mai cu semă, câ dorém a ve­dea şi noua Biserică edificată acum a St. Adormiri în centrul Cetăţii, în Piaţa prin­cipală, în locul fostei Capelle gr. Or. Ro- manesci, (din fostele case alle lui C. Bo- ghicí, térgul Griului) gi m’am hotărît á visita încă odată Braşîovul după un timp de 7 Ani.

108 —

Am fixat dâră <Ji üa de plecare, cáré avu locú Sâmbătă, la 17 Iuliü acest An (1809) împreună cu Consórta mea, plecând cu trenul din Ploiescî la 10 ore a. m., gi am ajuns în Bragiov la B'/2 ore p. m. pe un timp forte frmnos.

Nu pot lăsa a nu menţiona, maî na- inte de a ajunge la Bragiov, impressiu- nea ce mi-a făcut acestă distanţă plă­cută gi singuratecă, locü romantic în totă puterea cuvântului. Până a ajunge la Preiei întâlnesc! Sinaia, care stâ mân­dră ca o tânără Cetate, cu magnificul Cas­tel Regal. Peleşiu, cu frumósa Monastire, ce este în reparaţiune, cu numerósele Viile architectonice de differite stiluri, în­conjurată de verdura munţilor ce le în- conglórá, şi cu Clara ce se impopuleză momentan la sosirea trenului, cu diffe­rite persóné civile gi militare din Bucu- rescî, Ploiescî gi din alte pârţî alle Ţâr- rei, şi cu gentilele jumătăţi vilegiatóre în aerulfi dătătorifi de viueţă al munţi­lor : totă lume elegantă, care represintă un Tablou admirabil în acel locü unde are în­tâlnire elita Societâţei în villegiatură.—

Dinsus de Sinaia spre Predel se înalţă mognâgul Caraiman cu chelia lui, cu pó- lele lui încongiurate de o verdeţâ volup- tuosă : o panoramă selbatecă, dór însă în- cântătore, într’o văile feerică este situat Buştenii, cu minunata Biserică în stil ar- chaic, gi Şcola de Model construită după tóté cerinţele unei asemenea Instituţi- uni. Posiţiunea Buştenilor este admira­bilă şi pi torescă, cu locuinţe presărate prin verdura arborilor, care se vâdu ca nişte puncte albe pe un câmp verde, pânâ a- própe de nüorí. Aerul de aici este forte salubru, de aceia, parte din visitatori pre­feră Buştenii, care are un viitoriă stră­lucit, ca loc de cură pentru aerü.

Trecând p ’aici cu trenul spre Bragiov, privâm spre regiunea muntosă gi cuge­tam la Amicii mei pe cari ’í sciâm veniţi aici cu familiile lor în villegiatură, gi carii avéü sus pe munte o locuinţă rustică, dér’ comodă, încongîurată de bradb ca . într’o fortăreţă, ce nu se póte lua agia lesne; le semnalam un Salut în trecerea nostră. Fiind timp frumos, gi acestă Gară era tot populată momentan la sosirea trenului.

■, De aici până la Predél nu se mai po- presce trenul. Aici este frontiera între Romania gi Austro-Ungaria. Josü passa- gerii! Josü Bagagele!

Visarea Paspórtelor gi visitarea bâga- gelor se face cu rapiditate, dér nu fără îmbulzeală, gi nu fără rigóre militară.—

Trenul fiind gata de plecare, ne-am mv cat în ellü. Iată-ne din vârful Predélu- lui ne pOgorîm lin de pre-Deal la văile: de ambele pârţî alle liniei ferrate sunt munţi mari şi mici, în differite forme, două gi­ruri de Munţi paralele, îmbrăcate cu ó verdeţă voluptuosă de bracjî bătrâni gi tineri, drepţi ca nisce spaliere de soldaţi, ca cum ar fi presentând Arma, nouă cel- lor din tren. Ajunşi la Vama de jos, (a- cum numai cu numele) de aici înainte munţii laterali încep a deveni deluleţe, şi spaciul dintre eile pare a fi ca nisce covóre veriji, din marginea cârora apparfi vârfurile brárjigorilor tineri, alle cârora rădăciore stau ascunse în văile.

Ajungi la Satul Dârste, egiţi dintre re­giunile muntóse, trecurăm pe lângă Gră­dina, în care, ca Şcolariu la Gymnasiul Ca­tolic unde urmam,—nefiind până atunci în Bragiov Gymnasiü Romanesc,—în diua de 1 Maiü petrecem de dimineţa până după armaţii, cu toţi Collegii mei de Şcolă gi cu Professoriî nogtriî la sărbătorei şcolară numită „Majales“ cu stégül Şcolei, cu mu- sica înainte, în dosul muntelui „Tâmpa" ce apără Bragiovul de ceia l’altă parte, cu înălţimea sea.

De aici se vede Gara Bragîovuluî, la care, după câte-va minute stâ trenul, spre a se da jos passagerii.

Drumul de la Sinaia până la Bragiov aşiu putea sâ ’lü numesc „Drumul sănă­tăţii“ , atât ca aeră salubru ce se absórbe de voîaglorî, cât gi ca frumuseţe natu­rală ce desfateză ochii.

Iată-ne dér la Braşov, sunt B'/2 Ore post-meridiane. Am tras în Cetate la H o­tel Europa. Am luat o cameră spâciosă cu două paturi, gi forte curată.

Cea dîntâiu grijă am avut de a gusta ceva, de gi avusessem provisiune pe drum. Ne-am dat jos în Restaurant, gi ni s’a răspuns câ nu are nimic sâ ne dea, câci s'a consumat tot la 12 ore punct, fiind

— 109 —

agîa obiceiul la Braşov de a se lua de- i ! junul. Ni s’a dat abia niţel Schweizer- I : käs şi Şi un cä, cu acestea ne-am alinatI fómea; promiţându-ne pentru seră la 8

ore punct, când lumea vine, a lua cina j dupé Obiceiü, când vom fi bine serviţi, j Eü cáré séra nu obicínuescü a’mi în- j j cărca stomachul cu mâncare multă, m’am

mulţumii a lua cu Soţia mea câte o Ca- fea cu lapte, forte bine preparată, la Oa- i

: sinul principal din Piaţă, unde consuma :: acest aliment pentru seră mai multe fa­j i milii străine.

Am plecat sâ. ne preumblâmfi prin ;! Piaţa mare privind pe la Magazine. O

j schimbare mare am ver]ut la rândul Ma­gazinelor. Acolea unde sciém câ era odi- niórá Capela Română într’un salonaşiu,

! am vérjut o preschimbare. In rend cu j Í Magazinele elegante era un Portal, care !

i i nu semăna a ceva Comercial. Privind ; în întru, véd o mulţime de lumînâri a- j prinse în Biserică, într’un Policandru, a- j

I césta era noüa Biserică a Sf. Adormiri.I Intrarămii în curte şi apoi în Biserică.*) i Am rămas uimit de frumuseţea inte­

riorului Bisericii. Amicul meü Parochul Bisericii, Protopopul Bartolomeiü Baîu- lescu celebra Serarea (Vecernia) ceremo-

1 nială, dupe ritualul orthodox, fiind Sâm­bătă séra.

Am asistat până la fine, şi am eşit mul­ţumit, vé<Jénd eleganţa interiórá şi ex­teriorul Bisericii, în feliül Bisericii din

: Bucurescî „Domniţa Bălaşa“ şi a fVumó- j sei Cathedrale din Constanţa. Cât pen- I; tru serviciul divin care se săvărşîa, am

admirat cu mullă Evlaviă regula servi- * i

*) La 9 Iuniü 1895 s?a pus petra fundamentală la acéstá Biserică sí la ®/n Iuniü 1899 s’a sântit prin I. S. S. Mitro­politul gr. or. Român al Ungariei şi Transilvaniei I. Meţian. Biserica este clădită în centrul Curţii. Lungimea 26 ni. 60

; cm. Lăţimea 12 m. 30 cm. în jurul ei are 21]2 metrii spa- C-iu gol. Din stradă se vede în Biserică până la St. Altariü,

i ;; Biserica are un. turn, în care sunt aşeijate 3 clopote cu o Cu- ! polă în stil bisantin şi acustică bună.

Interesante sunt figurile Sânţilor şi Inscripţiunile turnate ji' pe Clopote, pe care le-am copiat din prea importanta Bro-

şiură, intitulată: „SLonografta Comunei Bisericesc?, a St«, Adormiri gr. or. din Cetatea BraşiOTnlui,“ compusă de i: Părintele B. Baîulescu, Protopop şi Parochul Biserieei. Pri-

!j: mul Clopot cu S-tâ Adormire,are Inscripţia: T m i-vel dille îndelungate sâ plângi cu cet-ce fă lesc ; Cu sunete îndoiuşiate sâ

i împaci pe cei ce sé c ă i e s c n al 2-lea Clopot are pe St. Ioan Cură de aur cu inscripţiunea: v Tonul teâ ca şi învăţaturile Sântului Ioan G u ră . de aur sâ umple inimile ómenilor cu ere- dinţă*— k\ 3-lea Clopot,dedicat St.Vasllie cel tfareculns- cripţiunea: «Face f i jlrm oniă veclnică vestescă sunetul í£ő.u—■

Casele mari cu doüö etage în frontul Pietil centrale,, ce ;; încongîoră Biserica şi formézá Curtea Bisericii, acolo suni

ciulul divin care póte umili ori-ce su­flet Creştin.

A doua <]i Duminecă la 18 Inliu am asistat cu Soţia mea la Lyturghiă, cele- brând’o Părintele Baîulescu. Biserică era plină de Credincioşi din Cetate şi Su­burbii cu copii lor, asistând şi câte-va familii din România. Serviciul divin era umilitorii! şi cu tact. Predica rostită în Amvon, nu citită, de către acelaşm Preot lyturghisitoriü, fu forte edificatóre .fie- j câruî suflet creştin. I

Tema era despre vifieţa bună în fa- j miliă, Educaţiunea şi Instrucţiunea co­piilor şi îngrijirea părinţilor, de a iiu-I arunca, ori-cum ar fi,—pentru viitorul lor, ci a le assigura un viitoriü sigurü; a- céstá Temă a fost desvoltata ast-feliü, în cât mişcâ inimile numeroşilor părinţi ■ de ambe-sexe, care ascultară cuvintele j elocuente şi convingetóre alle Pástoriu- Ü lui lor sufletesc C u cea mai liniscită, dór j j încordată atenţiune. Soţia inea exclama íj câtre mine cuvintele: Acesta Predică a fost în adevér, un nesecat isvor de mo­rală !—

Décá toţi Păstorii sufletesc! în genere, j j de la cel mai superior până la cel din j j urmă ’şi-ar îndeplini toţi ca unul, ini- jj sssiunea lor Apostolică, şi decă Poporul ar jj avea pentru ce sâ vină la Biserică, cu co- j j piii, ca, împreună cu părinţii lor sâ asculte j! cuvântul lui Dumnerjeu, de la Preotul ur- j! cat pe Amvon (dacă acesta ar fi capa- j j bil de rolul şeii şi décá ii s’ar impune ; lor prin Circulare, strict executate, de Prea j Sânţiţii Episóopi) iar nu numai de a as­culta căntâri nearmonióse şi neînţelesse),

şi Camerile Parochiale în care locuesce actualul Paroch al Biserici!. Casele care represintă în Piaţă clădirea nouă şi modernă ca cea mal alésá din Braşov cu un turn în fa- Qiă, tot în stil bjsantin. indică Biserica şi Intrarea. Casele aüín parter doué prăvălii mari, spacióse şi frumóse cu chiri! avantagióse, -fiind în centrul Pieţti principale á Braşiovuluî.

Spre a avea Românii o ideiă complectă despre fasele is­torice, prin care a trecut questiunea acestei Biserici şi un ; frumos Suvenir şi exemplu al respectului câtre Religiune, i ar fi de dorit, ca fie-care Român s.â-ş! procure câte un exem- f plar din „Monografia^mentionată asupra Biserici! St. Ador­miri, din Cetatea Braşiovuluî, cu 274 pagine, şi iilustrată cu aspectul Biserici! din Cetate, a Capele! Române şi al Gymna- siuiuî Român din Gróveriü şi cu 8 Portrete ale vechiloV fon­datori a! Biserice! şi a altor Aşezăminte culturale române, j Preţul de 2 Fiorini este în favórea fondului Bisericii. Ma! i tärdiü va aparea de sub pressă. Listele contribuitorilor ge- I rieroşi actuali, într’o Broşîtiră separata, cu darurile fie-cârei pet*sQne. Este de dorit a se publica în acea Broşiură şi Bio- | gráphiiie şi Portretele actualilor 13 Membri ai Comitetului parochial-şi Epitropi ai Éisericií: a acestorü nobili Atleţi 'ai ■ Bisericii din Cetatea Braşiovuluî. Antonii.

— 110 —

atunci Religiunea ar fi la Apogeul ei; atunci nici părinţii nu ar avea sâ în­dure atâtea observaţiuni §i discuţiunî re­ligiöse de la copiii lor: observaţiuni care nu sunt de competenţa §i etatea lor, a- tunci Poporul, (]icü, ar fi fericit, §i bine­cuvântarea Ceriului ar plana asupra lor a tuturor; alt-feliix se va împlini cuvân­tul Psalmistulul: Bate-voiu Pástoriul şi se ror risipi oile.—

Dér sâ las aceste ulterióre caşuri regre­tabile, câci fie-care va dormi cum îşi va aş­terne; fiă Păstoriu. sufletesc séü Părinte trupesc, fiă fiii natural saii denaturat. Toţi în genere vor avea sâ dea séma înain­tea Tribunalului lor, care este drépta consciinţă,--de o vor avea.—având în fine răsplata cuvenită după Proverbul: Nici o faptă fără răsplată.—

Eşind de la Biserică, admirând acest Monument Religios ce au putut face bra­vii Cetăţeni Braşîoveni Români, în Ca­pitala Districtului lor, am plecat încântaţi pe strada Yâmei spre grădina numită No. Í, ca sâ luâm dejunul.

In callea nostră, trecând pe lângă Bi­serica Catolică, unde aurind căntâri în- so^te de Organe, am intrat în întru. Spa- ciósa Biserică era plină de lume îmbră­cată serbătoresce. (câci era Duminică) Bâncile eraü. tóté ocupate de Bărbaţi, Femei, Copii, toţi îngenunchiaţi în Bănci şi cu Cârţi de Rugăciune în mână.*) Ter- minându-se serviciul divin, am eşit din Biserică, admirând respectul pentru celle sânte ai acestor credincioşi ai Bisericii Apusului, şi am ajuns la Grădina No. 1.

Grădina era preparată cu mese, um­brite de arbori bătrâni, pentru ceî-ce a- véü főmé; dér nu se vedea nici o miş­care, pentru câ era ora 12 fára un sfert. Am luat loc la o mésá, asceptând sâ bată ora 12. D ’odată cu noi se aşe<Jâ la alta masa un Officier Austriac, ’şi puse şer-

*) Nu mi s’a întâmplat sâ véd, cum sâ obîcî- nuesce câte unde-va la noi, vorbind o persona una cu alta în timpul serviciului divin, nici a se observa Damele una pe alta, care cu ce haine este îmbrăcată, în timpul când lumea vine sâ afle consolare sufletului, adorând cu umilinţă pe D-fleü şi sâ-i mulţumescă pentru bine-facerile lui.

Vocea Bisericii au nu strigă: Să luăm aminte, Pace tuturor?!! Autorul.

vetül la gît, ceru chelnărului Lista de bucate, indicând care feliü de bucate sâ-î aducă. Chelnerul ’i arătâ orologiul seu. arâ- tându-î câmaî lipsesc încă 10 minute. Ofiî- cerul aruncă şervetul pe mésá, şâ sculâ şi plecâ supărat. Când mai,era 5 minute până la 12, d’odată se vecju venind o grupă a- mestecată de flămânzi considerabili de ambe-sexe, care ocupară tóté mesele în număr de 8, afară de a nostră, pe care o ocupassem. Chelnerii aurind bătând Orologiul 12 la turnul de la Sfat în Ce­tate, (Casa Magistratului) începură a a- lerga de la unii la alţii, aducând bucate la meseni, pe când Officerul nu mai re­veni. Am fost aici serviţi bine.

Fiind decişi a face o visită după a- mia<|i, la vechiul şi preciosul meii Amic, Părintele Protopop I al Braşiovuluî Ioan Petric, şi nefiind încă ora de a’lü vi- sita, am luat o Birjă ca sâ visitez mai întăiu locurile memorabile alle Copilă­riei melle. Am mers în lungul suburbii­lor St. Nicolae, (în Prund) şi (S-ta Treime) (Pe Tocile) trecând prin Uliţa mare şi pe lângă Crucea Capitaunluî Bird am mers înainte chiar pe lângă pó- jl lele muntelui, numit: „Costa Prundu­lui**) până la „Podul Creţului", şi în­ainte până la capul Braşiovului pe la Morile numite: „ Dintre Pietriî;“ aicea ne-am răpăusat puţin.

Inapoindu-ne tot pe acelaşi drum am ajuns la Móra unde se începe callea ce duce la Biserica S-ta Treime. Aici ne-am dat jos din Birjă şi am mers pe jos, ur­când puţin, am intrat în Curtea Bise­ricii. Paraclisîerxul îndată sosi cu cheile Bisericii şi o deschisse. In acéstá Bise­rică am fostü introdus ca prunc pentru pri- ina-oră, priimind Botezul la 5 Septemfcre 1826, fiind născut de 3 cjile. Aici a func­ţionat regretatul meii Părinte ca Profes-

**) Pe vérfal acestui munte unde este şi o Cruce de lemn zugrăvită cu Sânţi şi închisă ca un Pavillion, benchetuesc şi acum Compania Junilor Români din Suburbii, Marţi a treia (ţi de Pasci cu lăutari şi cu suilaşiul tradiţional asistaţi de Braşîovul întreg, fără distincţiune de naţionalitate, cu tricolora Română: roşiii, galbin şi albastru la pălării. Vecfi pag. 262 „Autobiogra- phia mea". Acum le este interflisă tricolora de stăpânirea maghiară.

111 —

sor particular şi ca primul Cantor în timp de 51 Ani.

Eşind din Biserică, în dosul ei am visi- tat movilita cu ierbă verde, pe care ge­bend în copilăria, ’mî învăţam lecţiunile, date de Professoriî mei normali şi gymna­sial!, cu multă înlesnire, cu o admira­bilă înlesnire, unde mé simţem inspirat de multe ori. Am mers apoi la mormân­tul regretatului meü părinte Ioan Anton, alias Antinescu,*) unde repauseză osemin­tele lui, şi pogorându-ne la Biserica sf. Nicolae din Prund, am visitat mormân­tul venerabilului meü Amic decedat, Doc­torul Nicolae Gănescu,**) şi am citit Epi- tapbul în versuri de pe piatra de marmoră roşia, compus de mine, dupe glăsuirea Testamentului séü.

Când am visitat Braşiovul în Anul 1875, m’am urcat şi pe „Costa Prundu­lui“ şi la Crucea de „Dupé g r ă d in isu- veniri dulci din copilărie. Aşm fi dorit şi acum la etatea de 73 Ani sâ mai vi- sitez aceste locuri înalte, dér povara A- nilor nu ’mi mai permitea a face acésta, fiind o questiune ce nu’mî convenea. Am renunţiat de a urca pe munţii care do­ream, fiind bătrân. (Am renunciat în fa- vórea Copiilor mei ca sâ se urce ei vre-o dată pe „Costa Prundului''1 triumfalnic, Vorba Doctorului Baţid.) Atunci mi-am amintit memorabilile cuvinte alle aces­tui mare bărbat, pronuncîate odinioră câtre niste Amici ai sei falşi, cari se siléü a-î întinde o cursă: El le (jlsse:

„Sum bătrân, nu pot sâ încalec Calul ca un voinic de 20 A ni; jandarmi mé prive- ghiază de aprópe. Spuneţi D-v. n’ar fi o ruşine neştersă ca eü, Batiu, sâ fiii îm­puşcat, şi suflarea Bomânâscă sâ afle cum glonţul a intrat prin spate, cum numai fu­garilor laşi le este dat sâ piară. Dumne- fleti e sus. El sâ mé judece. Puţin mai am. de trăit. Fericirea mea din urma şi cea mai mare va fi aceia., ca óséle melle sâ pu- trezescă în temniţile Ungariei. Din Cenu­şia lor se va ridica triumfalnic causa naţi- onalău—Putem şi eü acum în An. 1899, sâ suiü Muntele, fâră ca sâ nu fiü biruit de bătrâneţe?—*) Védi Biographiaseaîn .Autobiographiamea“ lapag.27—28.

**) Vedi Biographia sea în „Autobiographia mea“ Ia pag. 21—24.

Sosi ora 3, de a visita pe mult pre­ţuitul şi vechiul meü Amic, Protopopul Ioan Petric. Am poprit Birja şi ne-am îndreptat spre Apartamentul séü.

Aici am fost priimiţi cu multă bucuriă şi graţiositate de venerabila D-nă Petric şi de gentilele sélle Nepóte şi Nepoţi presinţi. Părintele era absent la bâî, spre a se recrea după multe ostenele. Portre­tul séü, după natură, exprima caracterul séü nobil; părea câ cjice: „ Bine aţi venit! “

După o petrecere plăcută de aprópe o oră am plecat şi am visitat, fiind în apro­piere, pe vechiul meü Amic şi Congcolar din copilăriă D-l George Belissimus, fost Professor şi Direotor al Şcolei normale, din Braşiov, acum retras la pensiune. Eram emoţionaţi când ne-am revăzut, mai cu séma amintindu-ne de lunga nós- tră amiciă sinceră şi de petrecerile nós- tre inocente în trecutul nostru. M’am bucurat vétjéndul tot cu caracterul séü vesel în etatea lui înaintată, având cu sine şi pe venerabilile sélle două so- rori, care sunt consoluţiunea sea.— Tre­când prin Groaver ne-am proprit câte-va momente la Capela Pomană, unde re- paosa osemintele Bardului tuturor Bo- mânilor, Andreiü Muregianu, Autorul Imnului naţional Bomân: „Deşteptăte jRoinane din somnul cellii de morte“ *) şi intrând în Cetate, am visitat Statua lui Hontems, marele Professor de odi­nioră al Saşilor; ridicată lângă Biserica evangelică, (Biserica négrá) în facla ma­relui edificii! seminarial al Saşilor; am luat apoi caféua cu lapte obicinuită şi ne-am retrassü spre Hotel.

A treia <ji Luni la 19 Iuliü am luat dejunul tot la Grădina No. 1. şi după mesă am luat o Birjă şi am plecat sâ visităm pe Verişor ele Dómnele Susana Laslo şi Susana Andreiü Murăşianu, am­bele Matrone venerabile ; nu le am aflat, fiind duse la Bâile de la Zaizon (Zizin) lăsându-le câte o Carte de visită acasă.— Am visitat îndată după aceia pe Beve- renţia Sea Părintele Protopop Bartolo- meiü Băiulescu, preţiosul meü Amic, Pa- rochul noüeí Biserici a S-tei Adormiri

* Cu o simplă Cruce la mormânt! Vaiă vouă ! Cui? . . . L o r '.—Autorul.

- 112 —

! din Cetate, ín frumósa sea locuinţă sus în facla Bisericii. Este o plăcere a con-

! versa cu Sânţia Sea. Figura Sea este un I tip adevărat apostoliccuvintele selle

j raţionabile sunt convingétóre. Era pre- i sintă prea iubită sea Fiică, respectabila

B-nă Băiulescu era la Băi. Am conver­sat împreună apró pe o oră gi apoi ne-am retras şi. am mers de am visitat pe D l Doctor Băiulescu, fiul Sf.-sélle, în ele­ganta sea Yillă; de acolea am mers spre bătrânul Aleiü, unde musica desfăta nu-

! merosul public elegant de ambe sexe, civili gi militari ; gi luând câte o înghiă- ţată, am plecat în Cetate ca sâ luam o- bicinuita Cafea cu lapte, şi apoi am ve­nit la Hotel.

In Programma voiagiului meu la Bra­giov, mai înainte de plecare din Ploiesci, 'mi luassem decissiunea de a petrece în Bragiov 2—3 cjille, gi tot atâtea ţjllle în Sibiiü, care ’mi-era cunoscut încă din Anul 1843, când studiém Theoiogia la Episcopia gr. or. sub bătrânul Professor de Theologi» loan Moga (*) fiind Epis­cop gr. Or. al Transylvaniei atunci Prea S-sea Yasilie Moga; iar Director gene­ral al Scólelor gr. Or. pentru Principatul Transylvaniei Yener. Protopop: Moisi Fulea. Scópul ’mî eradeavisita Sibiiul încă odată, gi pe Sudele melle mult do­rite, mutate din Torda la Sibiiü ; parte din Amicii cari vor fi mai trăind; cum gi frumósa şi bogata Bibliothecă a Ba­ronului Bruckenthal; Mai visitassem Si­biiul în Anul 1856, dér atunci obligat de lege, într’un processü politic nedrept contra mea, presentându-mă la Guvernul Transylvaniei, la Locoţiitoriul Guverna­torului Principele de Schwarzenberg (: că era absent:) am fost primit în Audienţă de Baron de Lebzeltern, unde m’am jus­tificat însu’mi în persóná. gi a recunos­cut inocenţa mea; iar pîrîgiul meu fu pe­depsit de Dumnezeu—

Aşîa dér, în luna lui Iuliü fiind sezonul Băilor m’am temut, câ doriţii mei vor fi ab-

*) Mi-aduc aminte o strophă poetică admoniţio - ă ce ne-o spusenoué Elevilor, explicándu-né asupra Răului, şi pe care nu o voiü uita nici odată :

„La început te ’mpotrivesce; că de nu—Ráulű tot cresce .'"—Sä luăm aminte! ;

Autorul.

senţi pe la Bâi gi nu voiü avea fericirea de a-I afla în Sibiiü; atunci am renun- şiat până la altă ocasiune, care sperü. (de’mi va mai acorda Dumnecjeü vîixeţă) câ nu va fi mult depărtată.

Ne-am decissü dér a ne reîntorce la Plolegcî pe (Jiüa de 20 Iuliü. Dér sâ ple­căm fâră a lua cu noi Suvenire din Bra­giov, nu ar fi avut haz. Pe lângă altele am cumpărat gi perspectiva photogra- phiată a Braşiovului, representând „ Bra- şlovul la lumina Luneî“ în câte-va E- j xemplare.— j

’Mí-aduseiü însă aminte câ Amicul meü D-lü loan Niculescu, actualul Di­rector al Lyceului „Petru gi Paul“ din j Ploiesci, mergend în toţi Anii în timpul | vacanţiei mari în Austria spre recreare, tot-d’auna, din dragoste, ’mî-a adus câte un Suvenir plâcut photographic; am voit sâ-I fac gi eü o surprisă; i-am trimis ; prin Poştă, înainte de plecare din Bra- ; şîov, o assemenea Photographiă, repre­sentând Braşîovul, însoţită de versurile următore :

Luna plină-î spectatóre Preste locul meü natal.

Şi’lu privesce cu Amóre,Câ-I scumpul meü ideal.

D'sicî a(|I eú cu-affecţiune '>Te salut, iubitul meu!

Sub ’nalta-i Protecţiune,Sâ te aibă Dumnecjeü !

Z. A.

Şi agia plecarăm din Bragiov spre Plo- iesci, unde am ajuns sănătoşi. |

In „Democratul“ din 15 August 1899 s’a publicat următorea felicitare onomas- || tică la o flore, din partea peului ven- i i turilor: j

0 felicitare onom astică unei Flori.De mu iţi Ani cu regreţte , ;

Ocasiunî sburară,Ce căutam cu sete

In Iarnă şi în Veră.

Iţf spun a mea plăcereCb^óred câ nú nu’ţi displace,

Când âiirma mea cere ;Sărutul téü Ce’ml place. , :

s- HB -

Aî fost şi eseí o flóré Ce inflorea-î pe mimte,

La mntjră şi la sóte Cil foile’ţi niărimte.

Dér acţi, ca schimb, în lume.Iţi dau o sărutare,

La 4'űa cu-al téű nume,Şi-a mea felicitare.

15 August 1S9S. . ZEPH1B (psal Viaturilor).

XIII

j ^ j í u n a August 1899 a trecut. După ; d r Călindarîul Iulian la 1 -iü Septem-

bre, Biserica Ortliodoxa îubileză Anul noii bisericesc. Astăfli 2 Scplembre 1899, este flirta aniversară a nascerií melle. As­tăzi se împlinesc: „încă trei Ani fle viiiflţă“,—după cel 70 Ani—care este Suplementui de trei Ani al „Autobio­graphie! melle“, de 70 Ani.

Mulţumesc Omnipotentului Creator cu cea mai profundă umilinţă, câ sum încă viü în acest moment.• Decă ţifi încă condeiul în mână, în­ţeleg, câ înaltul Creator, care este Dom­nul Vineţii §i al Morţii, Voiesce sâ ’lü inai conduc, până ’mi va dice : „Stâi, a- cvm. repăusează-teu /

Fiă voia ta Domne!, Dnmnefleule al puterilor!

Până aici ’mi-am împlinit promissiunea de a termina Suplementui „Aiitobio- graphieî mele“ întitulat: „Încă trei Ani de virtăţâ" care s’aü împlinit la 2 Şepr tembre 1899,

Merg dér : cn Pumncdeii înainte !

Mé simţ însă încă fericit de favórea pro­videnţială, că mal ţiu condeiul în mânâ, acum când Românii şăvirşesc un Act măreţ de recunoscinţâ, câtre marele Iin- perator al Romanilor Trajan, strâmoşlul nostru, depunénd o Goróná la Columna Ini Trajan Ia Roma, cu ocasîunea Con- gressului Orienţaliştilor, propus de IIlus- trul, f i eruditul Qrieştalist ş i mare Rilo- Român Contele de Gubernatis, care. în-

vitâ'şi pe România de a lua parte la a- cea Solemnitate internaţională, ca fh ai Grintel latine. :

Guvernul Român numi Delegaţi ai sél pe neobositul şi marele Patriot: D-lü Vu- silie A. Urechiâ, Professor universitar, eér lebru Istoric, Senator §i fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice al Kor mâiiieî ; pe distinsul Professor uni versi-, tar, eruditul Areheolog şi Senator, D-lü Gregoriü Tocilescu; pe D-lü Hói ban pre­cum şi pe Un Professor Román-Macedo- nén D-lü Milescu (decă nu mé íncellü) cari toţi şi-au înplinit misiunea în mod strălucit; pe lângă aceşti Delegaţi.offi- cialí, s’aü ataşîat şi vr’o 60 savabţî R o­mâni, cari la sosirea lor la Gară Romei aü format un cortegiu imposant, fáeénd o manifestaţiune frumósá, şi conducând Corona de Bronz, care se va depune la Columna lpt1. Trajan, fondatorul • Daciei Române, având în frunte pe Studenţii universitari din Roma, cu Musica comu­nală, ca Omagiu al Naţiunei Române.

Coróna, un, adevérab Cap d’opera, a fost lucrată în Bucurescî de câtre dis­tinsul pictor italian Caldani, şi preparată în turnătoria Şcolei de Arte şi Meserii a Statului Român.

La inaügürarea officială a Congressului la Campidoglio, unde se află Primăria Romei, îu marea Sală a Curîaţilor şi Oraţilor, splendid ornată, la 22 Sept. la al X ll-lea Cougressű Orientalist, D-ltí ßacceli, Ministru de Instrucţiune ăl Ita­liei, Representantul M. S. Regelui Ita­liei, a vorbit mai întâiă în limbă latină, pronunţând un erudit Discurs, salutând pe Orientalişti. Dupé densul, pentru Sin- dacul. (Primăriul) Romei, D-lü Ruspoli (care era bolnav) a vorbit D-lü Gaiuppi Prosindacul Romei, salutând pe Membri! Gongresşului iu numele Cetăţii eterne. Apoi Contele de Gubernăt'is, Preşedin­tele Comitetului Organisator, proclamând numele Preşedinţilor şi Secretarilor de Secţiunii Áü luat apói cuvéntu) Dele­gaţii differitelor State. D-lü Urechia ftt acclamat ca Preşedinte la o Secţiune,

In special ă fost forte frenetic aplau­dat Illustrui nostru Professor universi­tar Y. A. Urechiâ, pentru Discursul séü

8

frumos şi patriotic,! ,pe'care ’lü fini cu/uf? mátéreje cuvinte:

— „Noi Românii suntem aici, pentru1 ca „aici' este Róma, Mama nóstra. Suntem jjaici, pentm câ aplaudăm lucrările Dv. „lucrări, care vor ajuta mai bine de cât „ori-ce alt Gongressü de pace la' înfră­ţire ; şi bine-făcătorea pacificaţiune a po- „pórelor. Suntem aici,, pentru câ acum, ;când «celamaţi Cetatea eternă, sâ stri­c ă m împreună'cu Dv. „Tráíéscá Roma! jjTráiéscá Italia ! Tráíéscá Regele Um­b erto ! „marele Patron al Congressuluî“- j,Tráíéscá Ministru Bacceli!“ — D-lü Bac- eeii-strănse cordial mâna D-luiUrechia, l’a applaudat forte mult, şi ’lü tras se lângă Exelenţia Seapcu o iubire văzută Şi inult aplaudată de lume. ,

Pentru <|iâa manifestâţiunei Române, décá fiii ăin * putut şi eü a’rni împlini ar­denta dorinţă -ba sâ asist acolo' personal,1 d!úpé ctim dorém, la depunerea Cöróneí, fiind bătrân, am trimis la Roma1 D-lni V. A,IJrechiâprin Telegraph urmatóreleStro- phe. care a bine-voit On. Redacţia a „De­mocratului“ local din 19 Sept. No. 1570, a le însoţi cu următorea notită : . .

.... 0. Salutare la Borna.

Veteranul nostru Concetăţen şi Pro­fessor onorific, D-lu Zacharia Antinescu, entusiasmat, precum urméza a fi tot Ro- inâaul, de mergerea la Roma a unei De- legaţiunî Româue, pentru depunerea Co- rónei cU Inscripţiune din partea Cólo- ţiieî Române din Dacia la Columna lui Trajan. şi pentru susţinerea naţionali­tăţii nostie latini în Cóngresául inter­naţional, ce se ţine acolo, pentru care am publicat apelul cunoscut' al D-lui V. A. Urechiă, a trimis printr’o Telegrammá la Roma, urínátórea salutare poetică :

! V. A. Urechiă ,Pregedintele Delegaţiunei Bomânţ la Gongressü ,■ ii ■■ ' : lttnna.

r .. . Ca o Aquilă Romană ..V ’ ’ 1 ’ ' Cugetul meu a sbiirat ,

■’ i Lângă Columna Trajanâ i A-,mareLui Impârat. J .. . V v , j

Omagiu, ţie,lioinâ mare, ;■ .Ce lucasci atji ca un PharL.

Priimesee Salutare .De la un Octogenar, ,

Zacharia Antinescu, , . , Projessor-onorific.

1 ' ' Ploîesci* * * . ,

Dér’ spre a se cunósce' măi apriat tri- umphul Românilor repurtat la Rötoá, las a se însera Gorrespondenţa din piarîul „Tribuna“ dinSibiiü, priimită de la Roma, ca sâ cunóscá tótá lumea Română actu­ală şi cea viitóre, de dineocî şi de din­colo de Carpaţî, până în căminul Român eellü mai umilü, celle petrecute la Roma spre consolarea şi încoragiarea tuturor Românilor.

Eacă eoprinsül â.celei Coreepondinţe: ’„Roma, 12. Octombrie, {st. n.) Mândră şi

gloriósá <Ji pentru naţiunea română a fost (Jiiia cea de astă-iji, la Forum T ra­jain. ■: :

Era fjiüa când d. Urechiă, yecîniq tér nărui Român, avea sâ ’şî realiseze planul măreţ al unor manifestări latino-române chiar în 'Capitala. Italiei. Când 4r Nre- cliiă, a croit în mintea şa inventivă, pri de câte ori e vorba de cestiunea. naţi­onala, de sigur nu putea spera triumphul ce a obţinut astă-(Ji !

Intr’adever, D-Juî a luat iniţiativa unei Subscrieri pentru a se depune o Coronă de bronz la basea Columnei lui Trajan. Unii din înţelepţii cosmopoliţi din R o­mânia aii rîs, alţii s’aii grăbit a niitri- fnite nici nn ban... Cei mái puţini aü ascultat de .vocea caldă â lui Urechiă, §i> aii trimis cé aü 'putut. Cu cÍlíü cu yaiü s’a strâns şuma aprópe, neceSsarâ. *) Co­rona s’ă făcut de Sculptorul Cadorin şi a reuşit, admirabil în privinţa estetică, îii două săptămâni cât a durat Congressul Orientăliştilor, Românii, sub conducerea înţelăptă a lui Urechiă, aü mers ' din triumph în triiimpb- Ungurii dujie cé aü cercat sâ descbiijâ focul contră Româ­nilor ’şi-afi luat tălpăşiţa. Abia aü găsit

''*) Am trimis şi eu la redacţia „Universului“ cát vaióróza aprópe o frunză a Cofónei. Ah! ce mulţumire, sufletósál •; ; -Aútóral. I

— ii& —

o terfelóga obscură de Gazetă, care pe bani sâ publice' Articolele mincinóse ale lui Ováry.

Yămbery, cel-l’alt representant al Un­gurilor a fugit înainte de închiderea Con- gressulul.(*)

Professorul Hermán, om onest, a salutat frăţeşte pe Români.

Dar marele triumph 'al lui Urechiă a fost de a nu limita Sărbarea depunere! Coronei de bronz la Columna lui Trajan numai la presenţa Românilor. Ce a făcut, ce a dres, el a isbutit sâ facă din acesta. Serbare, pornită din iniţiativă privată Ro­mână, una oficială Italo-Română.

p i şi nópte a lucrat ca sâ ajungă la acest resultat şi a isbutit: Vuit Amor Patriae!

Şi aşîa asfcă-<ji, 12 Octombrie; la Porul lui Trajan avu loc o Serbare, care va tre­bui să umple de bucuriă pe toţi Românii.

La 8 ore dimineţa deja, d. Urechiă era în Forum, luând disposiţiunile pentru Serbare. Stradele de alăturea eraü îm­podobite cu drapele. O numerosă Armată municipală ţinea ordinea şi împodobea cu frumóse şi strălucite uniforme anticul Forum.

încet, încet veniră toţi Românii pre- senţi la Roma. Intre ei era şi Badea Cărţan, care nu se póte, veţli bine, sâ lipsâscă de la o Serbare naţională. Ro­mânii luară loc ladrépta Columnei lui Tra­jan, la stânga luară loc Filo-Românii Ita­lieni, în mare număr. Citam dintre ei pe Deputaţii şi Senatorii cari aü visitatacum doui ani Bucureşcii, în frunte cu Pier- antonio, Pandolfi, Felice, Santorino, No- cito etc. Representanţii Presse! romane eraü în număr complect.

De Columna lui Trajan se atârna tri­colorul român cu lupta macedo-română.

La 9 ore, exact, se începe Ceremonialul solemn. Muzica municipălă cânta imnul Regal italian. Armata presintâ armele. D-nii Urechiă, Tocilescu şi Hóiban, esü întru întâmpinarea Ex. Sale D-lui Mi­nistru Bacoelii, Immensele aplause a mii

*) O fi uitat bietul Vámbery *â aducă de la Buda» Opera scrisă în latinesc© întitulată i rDovedă câ Walachil nu sunt de Origină fiuwantf" publicată de Anonimal Philosoph din Haite în An. 1823, pe care a refutat’o Damaşchin T. Boiincă. în Opfern sa, sud titlul: „Râs'pundere' desgurzătSre la Uărtirra Cfi<i din Halle, din A n vl 1823, publicată în Românesc© <le .acesta la Buda în An. 1828. Autorul.

dă spectatori saluta sosirea Representant tului Guvernului italian §i a, Sindacului. (Primarul). Corul organisat de d.Urechiă, intonâ Imnul: „Gintea latină“ de Alexám dri, muzica de Marchetti! (Aplause mari.)

Apoi d. Urechiă luâ cuvântul şi rosteşte încr’o italiană perfectă Discursul şeii, în nenumărate rîndurl fu întrerupt de salve de aplause, care durară mai multe minute.

D. Bacceli strânse cordial mâna d-lui Urechiă şi ’l trase lângă Exelenţia Sa cu o iubire văzută şi mult aplaudată de lume.

Se depune Corona. 'Apoi urmâ Discursul admirabil ai Mi­

nistrului Bacceli, care provocă un en- tusiasm nedescriptibil. (neterminabile a- plause.) ‘

D-l Urechiă încredinţa în mâniie Pri­marului Romei frumosul pergament, con­statând petrecerea Ceremoniei.

Primarul—Prosindacul Galluppi, cele­brul Professor uni versitar,—rosti apoi Dis­cursul séü plin de cunoştinţe din Istoria Românilor. Mumele lui Horia provocă aplause de nesfârşit. Yé voiü trimite acest Discurs pe dată ce va fi imprimat.

D. Tocilescu luâ apoi cuvântul şi în 20 de minute rosti o Cuvântare plină de fapte istorice şi de o frumuseţe rară, (Aplause numerose).

D-na Smara urmâ cu cuvântarea ei poetică. După aceea urmară Discursurile în Seria acesta :

D. Sefendache, Omagiu lui Trajan din partea Severinului.

D. Milescu, representantul Societâţei de cultură „Macedo-Română“, din partea acesteia. (Aplause'.

D. Derviş Inja, în numele Albanezilor din România, cari se bucură văzând reînnodarea frăţiei Italo-Române,

D. Cazzavillan, într’o caldă cuvântare exprimă recunoştinţa Italienilor, cari tră­iesc în România, şi laudă Patria nostră în aplausile Italienilor.

D-na Attili, mare poéta italiană, citeşte îr.tr’un tunet de aplause, versurile ei : vAi frattelli di Romania“ cp vi lé anexă?.

Distinsul Fild-român 'Brutto- Amante ţine o caldă cuvântare în onórea Româ­nilor şi a lui Trajan. (Yii applause).

Seria Cuventârilor o încheîâ D -luD â

- 116 —

Lucea, Amic mai noü, dér viguros al Românilor,

Este' o adevărată beţie de entusiasm, lumea se îmbrăţişeză, Urechiă e asaltat de Italieni. Dó mnele italiene îi solicita mâna, cunoştinţa.. Nenea Cârţan, pare purta Stindardul tricolor Român, oferâ d-lui Bacceli Por­tretul séü fotografic. Ministrul îi strânge mâqa şi părintesce îl desmearda pe o- braz. (Aplause vii).

, După retragerea Ministrului Baccelii, Românii merg la Pantheon, unde depun o splendida Coronă de-flori pe mormân- ţul lui Victor Emanuel. D. Holbau <Jice câte*va cuvinte în memoria primului Rege al Italiei. Românii duc o altă Coronă la Monumentul lui Cavour. D. IJrechiă ros- teşce şi aci o Cuvântare aplaudată, amin­tind faptele marelui om în favoarea Ro­mânilor. O altă Coroană e depusă la Monumentul lui Garibaldi. D. Cazzavilan, un fost Garibaldian, rosteste aci o Cu­vântare bine simţită.

Ministrul Baccelii, entusiasmat de Cu­vântarea d-lui Urechiă, l ’a visitat îndată dupe terminarea Serbâreî, dar nu l’a aflat lâ Hotel, fiind în escursiune cu Congre- siştii la Palatul Cesarilor, unde Comi­tetul Congressului organisasse un punct.

Iată cum a triumphal causa românescă, graţie energiei şi înţelepcîfinei acelui care o urmăreşte de atâţia aniin Europa.„

Despre effectul ce a produs manifes­tările Românilor din Congresul Orienta- liştilor de la Roma, la Serbarea de la Forul lui T raj an, se vede după cum se affirmă, din căldurosele Articole, care a- bundă în presa italiană. — —

Expresiunea simpatiilor reciproce din­tre Naţiunea Italiană şi Română pornesc-e de ,1a tóté clasele culte ; de la cei mai însemnaţi specialişti şi bărbaţi de Sciinţă, câci eacă ce se mai spune:

„In entusiasmul lor, D-nii Doctori Carlo $Qssi şi Vineenzo Barnabai din Roma au trimis Medicilor Români, pe o Cartă poştala, care represintă Forul Roman şi Columna lut Ţrajan, salutări frăţeşci, în limba latină, prin care confirmă comu­nitatea şimţimentelor patriotice pentru ambele Naţiuni.

Carta poştală, dusă la Spitalul Oolţea, a fost remişsă D-lui D-r C. D. Severeanu. Iatâ-I cuprinsul în Latineşte şi cu tra- ducţiune Română:D-lor medici ai spitalului principal ai României

La BucureştiHodie, Rumenis siiam in Fora Trajani

latinitatem adfirmantibas, nos tantae civilis vereque romanae fortitudinis admiratores exempli, ignotis sed corde amatissimis, pa­triae causa communis, confratribus salutem dicimus.

VaieteDr. Carlo Rossi,

Dr. Vincenzo Bernabai.Roma 12 Oct. 1899

Astâ-cţî, când Românii îşi afirmă lati­nitatea în Fond lui Trajan, noi, admi­ratori ai unui exemplu de atâta bărbăţia cetăţenească şi în adever romană, trimitem urări pentru Patria comună confraţilor necunoscuţi, dér din inimă forte adoraţi.

Dr. Carlo Rossi.Dr. Yincenzo Berna bai.

Medici ai Spitalului „Consolazione“ de lângă Forul Roman.

In acest An s’aü mai ţinut Congresşe : StudenţescI universitare la Romnicul- Vâlcii ş i : Inveţătoresci din Comunele rurale la Ploîescî. Nu am cunoscinţe mai exacte despre eile, fiind cam bolnav în acelle r illo, şi bine uâ nu am cunoscut atunci detaliurile, după cum sum infor­mat, câ m’aşiu fi bolnăvit mai râu. ’Mi a- jung betrâneţele, dér sâ mai aflu ce facil ti- nereţele altora, care în adever vor trebui a deveni şi sunt viitorîul Ţârreî. Bardul Românilor, Andrem Murăşianu, (jicea în- tr’o Poemă întitulată: „O privire preste lume“ : La noi e putred merül, şi tot ce se sperezâ sunt sîmburiî din ettău. Ah ! trebuesc conservaţi sîmburiî cu mare în­grijire—vréü sâ (jicu, cu îngrijire mo­rală, educându-se caracterele pe când sunt încă fragede—ca sâ nu se pome- nescă şi ei (sîmburiî) intrând în Secolul al XX-iea, stricaţi şi aplecaţi spre pu-

; W -

trejune, din causa .nóstra ’cestor din Se­colul X lX-lea. cari băgâm politica şi în affaceriie culturale! Nu aşiii dori a plânge în viiieţa mea cu Proplietul Ieremia: „ Vaiü ţie Ierusalime / “ ,

■ Am prelucrat în acest An o Carte în­titulată : „Cheia universală a Sciinţelor amâne din Secolul al X IX 4ea“ , care este deja eşită de sub pressă, şi se póte procura personal numai de la şi prin Autorul acestei Cărţi în Plolescî, fiind editată de mine, numai în 500 Exem­plare. Ea coprinde pe scurt explicarea fie-cârel Sciinţe umane în 28 Capitole, cu tote Subdivisiunile Sciinţelor, şi pe lângă fie-care Sciinţă are câte 10 Apho- risme alle Savanţilor din vechime şi actu­alitate, relative la aceste Sciinţe, aşia că cu o aruncătură de ochi în fie-care Ca­pitol, póte ori-cine sâ albă o ideiă clară de acea Sciinţă. Am classificat în acea

<Sceorge .il. üahomriP reşedintele Înaltei Curţi de C ompturi,

ATHÉNÉUL ROMÂN ' . Bucuresci Novem. 1899.

Stimate Domn!Rog, scusâ-me câ de astâ dată

eovîrşit de lucra, nu pot face cum , doresc, un meritat Elogiu prinpu-

1 blicitateCârţil D-tale şi mai ales1 i Donaţiunei , Bibliothecii D-tale! . Lyceului din Plolescî., Decă aşia ar face mulţi Das-

; - căli ca noi, unde am fi ajuns ! Mulţumesc pentru Cărţile do-

•;1 ! 'nate Bibliotheceî Urechiă, şi Vă ; salut cu stimă,.deosebită.- f: - ' i> ! ' y V i A . Preohiă,. ■■■

D4uî Professor Emerit, Zacharia Antineseu! • , , _ _ . . . I n P l o e s c i v.

lucrare după fie-care Sciinţă, după na­tura Sciinţel, şi Cărţile din care se com­pune Bibliotheca mea, în aprópe de 400 volume, pe care am donat’o Bibliotheceî Lyceului nostru din Plolescî „Petru şi Paul“ , \

Am trimis pentru câte-va Bibliothecî din Ţerră şi Străinătate din acestă Operă prelucrată dupe un System noü, câte două Exemplare s. e. Bibliothecii Societăţii Geographice Române, adresşate D-luI Se­cretarii! general al Societăţii Geogra­phice ; — Bibliothecii: Donaţiunea V. A. Urechiă din Galatz şi—Bibliothecii Na­ţionale din Venezia (Italia), Adressa D-luI Conte Camillo Soranzo s. Bibliotecarii!.

Spre cunoscinţa publicului despre va- lórea sus-numitel lucrări, nouă în feliül ei, public răspunsurile numai de la a- ceste Bibliothăcî însemnate : unul pe o Carte poştală şi alte două prin câte o Epistolă,

Ve mnlţumesce pen tru interesanta l)-v. Operă, ce aţi avut amabilitatea a -i trimite.

Sâ trăiesci încă mulţi Ani, ca sâ poţi scrie multe ' asstmenea Curţi fo lo s itó re .

* /l4 Novem. 181)9. •

Biblioteca Nazionale Venezia. Novembre is99* l.

S. 31A1ÎC0v e n e z i a

Illustrissimo Sig. Cav.Grazie infinite Le rendo pel

gentili invio delFinteressanti suo libro „Cheia Universală“ tanto utile, nou solo alia stúdiósa gio- ventu ma anche agii Adulţi. ■ ■

Egregio Sig. Cav. La prego a , ’ \ non1 risparmiarmi caso mai abbi- ! i soguasse qualehe notizia dalia

nostfo 'Biblioteca, desiderosa, come sono, di dimostrarmi li ■

tutto suo déditissimo Servo ;* * i - ■ . C. Soranzo — • )

pÄI Chini'isélmo Sig. Cäv Prof. SJ Zaccaria Antinescu

Memljro di varie Accademie etc, etc. Plojesii (Rumespia),

— 118 -

* *Ám publicat aceste dbué Correspon-

dinţe respectabile din Bucuresci ca Oma­giu laboréi acestor doui bărbaţi illustri, cari riu obosesc, în etatea înaintată în care aii ajuns cu fericire, a lucra în continuii pentru Binele §i Prosperitatea Patriei, recunoscuţi de totă lumea ca

| Atleţi zeloşi al Progressului şi ai Sciin- ţelor Istorice şi Geograpbice.

Assemenea şi Epistola Illustrissimuluî Domn Contele Camillo Soranzo, eruditul Bibliotecarii! al Bibliotbecii Naţionale S-t., Marco din Yenezia (: Italia:) pentru înalta appreţiâre ce face modestei melle Opére, întitulată „Cheia Universală*. 0 - magiile melle !—

Mé mir însă de unii bărbaţi Onora­bili, cărora le-am trimis pentru D-lor şi pentru Biblioteci cărţi gratuite din O pe­rilé melle, cu multă dragoste, şi s’aü a- rătat forte greoi la scris, şi mal puţin erudiţi, în a avea politeţa, după cum cere echitatea, de a recunósce, câ sunt

i datori a affirma ori-ce priimire a Obiec­tului trimis, mai cu sémá gratuit, ori de unde, fir şi fără un simplu „mulţumesc“ ; dér pole Câ nu sunt D-lor cei indiffe- rinţi, — ca sâ nu <jic culpabili — ci Se­colul al XIX-lea, care plecă acum pen­tru eternitate, fâră ca sâ’lu regretăm.

* * *O coincidinţă curiosă se întemplâ când

cumpăram în (jillele trecute un Călindariu pe Anul 1900. Intre altele citim un A- nuncifi. regretabil — la finele secolului al XIX-lea — al Editurei Oăiindarîultiî Re- vistei „Lumea ilustrată* de la Librăria Ig. Hertz din Bucuresci în coprinderea ur- mătore la pagiua 7. josu.

— „De bre-ce Călindariul nostru se vinde namai cu bani gata, sunt mulţi Librari cari—-cer éndiClü pe Credit—nu'lü vend bu­curos. Assemenea unele• (ţiare nu vor sâ-î anurgiă appariţiunea cu nid un preţrn, din causa interesselor personale. De aceia ne adressăm Onor. noştri Cititori, rugăn- du-i sâ recomande tuturor Amidlor şi Cu­noscuţilor d-lor Călindariid nostru, pentru ca sâ putem ast-feliă ajunge sâ ne reáli­sam dorinţa ce avem, de a'lü face din An în Anmai frumos şi mâi interesant.—* Eaitomi.

Acest Anun pi ü dâ ö fatală reputăţiune ;! acestui Secol de ferü, tare ca Oţelul,— ;

M’am adressat gi eii la mai mulţi Li- | brarî din Ţerră, cunoscuţi după Anua­rul general al României, ca sâ priimescă ; trei Opere litterale alle melle; (Aütobio- graphia mea“ séü „Un voiagiü ín tiinp : de <0 Ani“— „Încă trei Aul de vitiétii“, ; (ca Suplement) şi „Cheia universală a Sciinţelorumane din Secolul al X IX ’lea“ spre ale desface cu bani gata, déeá vor ; bine-voi a primi, dându-le rabatul cuve­nit d-lor, şi nu am priimit răspuns de cât de la 2 -3 Librari, mai politicoşi şi con- sciinţioşi, iar cei l’alţi aü tăcut ciim tacé pescele.—Myster!— :

Assemenea m’am adressat în Septem­brie a. c. la 13 Bed acţiuni de ţfiare din Bucuresci (Număr fatal) la 3 din Iaşi. la 2 din Craiova şi la 1 din Romnicul-Să- rat, trimiţând şi câte două Exemplare re­comandate pe Poştă la fie-care Red ac­ţiune, din ultima Operă cu rugăciune, ca sâ bine-voiască sâ publice appariţiunea Operií melle: „Cheia universală“ şi sâbine voiască a trimite şi Autorului un singur Număr cu Publicaţiunea în questiune, spre a avea cunoscinţă; şi numai de lâ o singură Redacţivme—la care sum a- bonat—am citit unica publicaţiune sim­plă de tot, în două şiruri, pe când la alte publicaţiuni era de tot înflorite. N’am pri­mit însă ceia-ce am dorit.

Se vede câ nu s’a mulţumit On. Re- dacţiuni cu preţul de trei Lei alle am- ) belor Exemplare, pentru o înserare, pe când Autorul le cerea numai câte un Nu- 1 mér în valóre de 10 bani, preţul unui Exemplar.—Alt Myster!—

De aceia mé adresez şi eü Onor. Lec­tori şi Lectrice rugâhdu-i sâ recomande tuturor Amicilor şi cunoscuţilor O perile melle, alle unui muncitoriü în etate de aprópe 74 Ani, pentru ca sâ pot a le des­face, pe care le-am publicat cu spesele melle, nu pentru folos pecuniar ci pen­tru folosul Naţiune! melle, scâ(Jându-le preţul numai pentru costul tiparîuluî, fâră a pretinde vr’un sprijin moral de la a- ceia, cari pot, dér nu vor, din caüza in- teresselor personale şi ă adoraţiunei că­tre ţ)ei.l Mamona, care în acest Secol

— 119 —

suflă,ca sâ stingă lumina Sciinţelor umane, cellor ce doresc ale poseda.—Sper că în e- tatea mea înaintată, nu am sâ-î mal rog vre-odată de vr’un sprijin moral, plă­tit, conform declaraţiunei mell9 ce facil mai jos.

Eü sum dator sâ public Adevérul §i în acest Suplement al „ Aütobiograpbieí melle, despre tot ce mi s’a întâmplat în viuâţă; câcî atunci Opera mea nu ar mai fi o „Áütobiographiá fiidelă, după cum ’mi-am luat angagîamentul de la început în Prologul Volumului primii ast-feliü: „Jn descrierea vineţii melle ce facă, vom fi mai presus de persbne, orî-cine ar fi eile; voiă considera numai faptele bune, salu­tarii, echitabile şi correcte, pentru care este lăsat omid pe păment.“

Repet, câ doresc, ca Secolul acesta sâ

plece mai repede cu Atmospbera sea im­pură ; şi urez ca Secolul al XX-lea sâ vinâ mai curând şi sâ aducă cu sine o Atbmospheră mai pură, mai favorabilă Binelui general, cu mai multă Morală, cu Pace, Sănătate şi între Omeni Bună- voire!

Şi acum depun Condeiul jos, obosit de bătrâneţe, cu mulţumire, ca sâ mé re- pausez cât voi mai respira, după o la­boré continuă până în etate de 73 Ani trecuţi. Am făcut ce am putut; las dér urmaşilor mei se continue cu fericire, dânşii, de unde am lăsat eü, acum la fi­nele Secolului al XIX-lea !

I —

T A B L A D E M ATERIIasupra cellor întâmplate şi lusrate de mine in timpul acestor trei Ani 1896—1899.

Pag.

Dpdicaţiunea . - ...................................... 3Prologul.....................................................&— 7

CAPITOLUL I-iu.2 Septembre 1 8 9 9 ................................. 9 — 104L Apiorisme asupra Divinităţii. . . 10 -12

CAPITOLUL II.Yisita Senatorilor şi Deputaţilor italieni

în Romania şi în Ploiescî . . . . 12 — 13 Un salut din Romania (Poesiâ) . . 13 — 14Opera „Flori de pe Carpaţi“ şi Recen-

siunile ei. (P o p s i i ) ............................. 15Mórtea regretatului Filo-Român B. E.

Maineri din Toirano Genova (Italia) 15 — 16

CAPITOLUL IV.Epistolile D-lor General Vlădescu şi

General Robescu de la Palatul Re­gal din Capitală şi alta de la Pala­tul Princiar din Cotroceni . . . . 23—24

O felicitare onomastică A. S. R. Prin- cipessa Maria (Poesiâ). . . . . . 24

„Un Salut de Bună-venire“ în Bueú- resci: Dedicaţiune Ulustrului Filo-Ro- mân : Contele De Gubernatis (Poesiâ) 24 —25

Recensiunea „Universului literar“ asu­pra „Autobiographie! melle“ . . . 25

Professorul Dr. Gustav Weigand din Lipsea, un Filo-R'mân şi Răspunsuls é ü ............................................... 2 5 -2 6

Societatea Geographică din Lisabona. 26 La mormântul lui George Ionescu, Ban-

quier (P oesiâ )....................................... 27

CAPITOLUL III. CAPITOLUL V.Opera „Autobiographia mea" şi Exem­

plarele oflferite gratis ........................Recensiunea piariului „Resboîul“ asu­

pra , Autobiographie!“ mele. . . .Recensiunea pianului „Epoca“ idem . Visitarea Locuinţei marelui Poet Vic­

tor Hugo la P a r is .............................Dedicaţiune A. S. R. Mg5î; Guy de Lu- . signan ca Omagiu Patronului Ordi­nului St- Catherine du Mont-Sina'i,(Poesiâ) . ........................ .... . . .

O noúé D istincţiune.............................O Fpistolâ a fiului meu Haralambie tri­

misă mie cu Thesa sea de Licenţăîn D rept. . . . . ........................

Recensiunea Preşedintelui Academiei . Regale „La Stella d’ Italia“ Comm. Rafaellé Tarantelli, asupra „Autobio­graphie! melle“ tradusă din italienesce de D-l M. Strajan, Professor Lyceal în Craiova cu o introducţiune măguli- tóre pentru Autor . . . . . .

fassato „Poesiâ italiană dedicată Auto­rului „ Autobiographie! melle“ de Pre­şedintele Societăţii „Unione Umani­tari». internaţionale“ Edmondo Dozin din Neapole...........................................

16

16-1717

17

18 20 20 21

21

21 -23

23

Relaţiuni cu Liga Română................... 28Conferinţa neobositului Archeolog D.

Grigore Tocilescu în Ploiescî . . . 28—30 Recensiunea ţiariului „ Foia pentru

Toţi“ asupra „Autobiographie! “mele. 80Recensiunea ţ>i>riului „Tiibuna“ din

Sibiiü asupra „Autobiographie!“ mele 30 32 O Diplomă de Onóre din Francia . . 32

CAPITOLUL VI.Doué Recensiuni italiene din Neapol

şi Florenza asupra „Autobiographie! melle“ şi Amicul meu Edmondo Dozin. 33—34

La o flóré dispărută (Poesiâ) . . . . 84L ’Jnstitut du M id i..................................... 34—86Voiagîul meü la MareaNégrá(Constanţa) 36— 38 Omagiu la Statua lui Ovidiü Nasone

(P o e s iâ ) ................................. 38—890 Epistolă Sindicului (Primăriului) din

Sulmona (Ita lia ).................................. 39Raffaelle Tarantelli „Per Ovidio Na­

sone) . .................................................... 8 9 -4 0

CAPITOLUL VII.Familia Stănică Marin din Ploiescî . 40-r-41

— II -

_Pag-Ultima Epistolă a Amicului meü Radu

Stanian, Fiul acestei On. familii men­ţionate, şi visitarea mea la Viea sea,fiind e* bolnav.................... . 41—42

Înmormântarea Deputatului şi Primă­riului Urbei Ploiescî, Radu Stanian . 42 -43

Elegia rostită la Mormântul lui RaduStanian la Cimitirul Viişora (Poesiâ). 43—44

50 Aphorisme asupra Amiciei. . . . 45 -48 Locul şi Grilagiul de fer al Mormân­

tului meü la Cimitirul „Viişora“ . . 48—50

CAPITOLUL VIII.

Doué Solemnităţi naţionale, Spre falaRomânilor de pretutindeni . . . . 50—51

Inaugurarea Monumentului Vânătorilor de p j Bulevardul independinţei dinP lo i e s c î ............................ 51—52

Discursul M. S. Regelui şi celle l’alte Discursuri la Inaugurarea Monumen­tului. .....................................................52—58

O adressâ câtre Comitetul de Acţiunepentru Monumentul Vânătorilor . . 58

Omagiu Armatei Române (Poesiâ). . 58 -6 0 Toastul Generalului Al. Candiano-Po-

pescu la Sanchetul dat de Comitetul de Acţiune Veteranilor Ostaşi, ce aüluat parte la luarea Griviţeî şi la inau­gurarea Monumentului . . . . . 60—61

Inaugurarea Universităţii din Iaşi . . 61Discursul M. S. Regelui la Inaugurarea

Universităţii din I a ş i ........................61—62Recepţiunea Corpului professoral Uni­

versitar din Iaşi şi Cuvântarea M. S.Reginei Elisabetha . . . . . . . 62—63

CAPITOLUL IX.

Cine era Georgio Vasi!eseu ? . . . . 64—65 Omagiu Artei Sculpturale (Poesiâ). . 65O Scrisóre priimită de la Georgio Va-

silescu, Autorul Monumentului Vână­torilor din P lo iescî............................. 66

O Epistolă câtre Contele Soranzo, Di­rectorul Bibliotecei Marciane din Ve­nezia şi Răspunsul priimit . . . . 66-67

Mórtea Artistului Sculptor Georgio Va- silescu, Autorul Monumentului Vână­torilor de la Ploiescî şi al celui din Tulcea pentru anexarea Dcbrogei laPatrîa-Mumă . . ............................... 67

O lacrimă amicală la Mormântul cele­brului Artist-Sculptor Georgio Va-silescu (Poesiâ)........................... 68—70

O Cartă poştală anonimă (Un Prietin). 71O Cartă poştală închisă din Braşov . 71Un Salut la Aniversarea nasoereî ve­

chiului meu Amic Comm. ProfessorUli Schanz (Poesiâ)...................71 72

Recensiunea ţliaTÎuluî italian „Babilo­nia" din Plorenza asupra „Autobio­graphie! m e l l e " .......................72—74

|1 C A P IT O L U L X .II O frumosă şi sinceră snrprisă amicală.

2 Septembre 1897 şi 1898 ..................Odinioră şi Acum. Dedicaţie la cjiiia o-

nomastică a Reverenţiei sâlle Proto­pop al Braşiov .lui Ioan Peiric, la 7Ianuarie 1897 (Poesiâ)........................

„Adevérata Amiciă... Fiica Ceriului“. De- dicaţiune Amicului meü D. Ioan G. Stroiesc", la d'üasea onomastică. .

Religiune- Popor- Patriotism. Dedicaţiune Amicului meü D. Ioan Gr. Sorescu,la c[iüa sea on om astică ...................

O plăcută Amintire a mai multor Amici cu acelaşi nume de Ioan ...................

CAPITOLU L X I.

O Adressă de la Academia Regală „Cul­tura moderna din Pisa" şi Răspuns de la Ulustr. Sea Preşedintele Comm.Dott. Enrico d’ A u le r io ...................

Vocea Prahovei despre D-l FredericB őssel.....................................................

Ceva asupra presupuşilor Civilisatorî aiO rien tu lu i...........................................

Un Memoriü al femeilor Sase din Ar­dei câtre împăratul Franz losif alAustro-Ungariei..................................

Manifestaţiile din B r a ş o v ...................Amicul meü D. Edmondo Dozin şi Al­

bumul pentru ţiiariul „Scaramuccia"cu Lucrarea m ea .................................

0 Adressă câtre fostul Director al Ly- •ceului din Ploiescî D. Mcolae Cra-p e ll ia n u ................................................

Omagiu cjillelor de 3 Maiü 1848—1898(P o e s iâ ) ................................................

La 10 Maiü 1898. _ . .............................Omagiü la cjiüa din Iuniü 1898, la

împlinirea de 50 Ani aí viüe(ü Illus- trului Fondator şi Preşedinte al Aca­demiei Regale „La Stella d’ltalia“ Comm. Rafaellé Tarantelli (Chieti),(P oesiâ ).................................................

Trompetta de la Islaz (Poesiâ) . . .Durerea mea (Poesiâ).............................Mórtea Celebrului Cetăţân Constantin

Esarcü.....................................................Omagiü la Mormântul lui C Esarcü . .Bismark desprâ Ovrei.............................Vanitas Vanitatum. (Poesiâ) . . . . Societatea Umanitara „Dilforag“ din

Ploiescî. Adresă şi Răspuns. . . .Buşteni! Buşteni! ..................................

Ca p i t o l u l x i i .

2 Septembre 1898 .................................Apparinţe amágitóre (Poesiâ) . . . . I)iarul „Adevărul“ şi Bardă! Ân'tinescu. întemeierea Oraşîuluî Ploiescî. . . . O Surprisă plăcută de la Villa Lusignan

din Paris . . . . . . . . . .

Pag.

7474-75

75-77

77—78

73-79

79-80

80-81

81

81

818i

82 -84

8 4 - 85

8 5 - 87 87 -88

88 -89 89 -90

91

91-92 92 -94 94-9595 - 96

96 97 98

9899

10*100-102

102-103

- III -

i Palatul ,, Cooperativei“ din Plolescî. .0 Dorinţa împlinită. Dedicaţiune D-lui

D-r. Nicolae Garoflid, Iniţiatorul şi Preşedintele „Cooperativei“ şi har­nicului Comitet al ei, la 1 Ianuariü1899 (P o e s iă )......................................

O Declaraţiune la Ministerul Instruc­ţiune! publice, relativ la Donaţiunea Bibliothecii melle Lyceului din Plo­iesci „Petru şi Paul“ ........................

Sumariű despre viheţa mea a cellor 3 Ani, coprinsă în actuala Operă: ..lncâ3 Ani de viueţă . . ....................

O invitaţiune prea plăcută pentru Bra-• ş îov ................... ....Un voíagiü la Braşiov în luliü 1899 .înapoierea la Ploiesci.............................Braşiovul la Lumina Lunei. (Suvenir

unui Amic iubit)................... .... . . 112O felicitare onomastică unei Flori (Poesiă) 112

împlinirea cellor 3 Ani de viiieţă. . . 113Cu Dumnezeii înainte! ......................... 113Congresul Orientaliştilor la Roma . . 113O Salutare la Roma (Poesiă) . . . . 1140 Correspondenţă originală din. Roma

către ţhariul „Tribuna" din Sibliü . 114Nenea Cărţan la Roma cu Stégül tri­

color al României 116O Carte poştală illustrată fră ţescă de

la R o m a ............................................ 116Doué Congresse culturale la Râmnicul--

Yâlcii şi la Ploiesci................ 116Opera sciinţifică: Cheia Universală a

Sciinţelor umane din Secolul X IX . 117O coincidenţă curiosă................ 118Deocamdată: Jos Condeiul ! . . . . 119

Pag.103

104

104-105

105-106 j

CAPITOLUL XIII.

Pag.

106- 107107- 112

112

h