VIATA AFECTIVA

CUPRINS

I. DEFINIREA VIETII AFECTIVE

II. CLASIFICAREA TRAIRILOR AFECTIVE

III. SISTEMUL NERVOS CENTRAL SI COMPORTAMENTUL AFECTIV

IV. MANIFESTARILE CLINICE ALE VIETII AFECTIVE (PSIHOPATOLOGIA)

I. DEFINIREA VIETII AFECTIVEViata afectiva (afectivitatea) este reprezentata de totalitatea proceselor psihice generate de relatiile dintre obiect si subiect manifestate sub forma de trairi, de stari emotionale(emotii, dispozitii, sentimente, pasiuni).Starile emotionale ne coloreaza viata, suntem gri de invidie, rosii de furie, sau albastrii din cauza tristetii. Starile afective positive ( dragostea, dorinta) sunt cele care aduc placere vietii, iar cele negative( frica, depresia, furia) pot aduce numeroase implicatii nedorite.Viata afectiva este reprezentata de fenomenul de rezonanta a lumii in subiect , vibratia excesiva a subiectului social in lumea sa. Emotia este nu numai traire subiectiva dar si comunicare evaluative, este nu numai o functie dinamico-energetica selective dar si o conduita afectiva. (Paul Popescu Neveanu, 1977,p.468).Desi se afla in stransa legatura cu celalalte fenomene psihice, procesele afective isi au propriul lor specific: Afectivitate si cognitie Asa numitele teorii cognitiviste sustin ca exista o interactiune intre afectiv si cognitie. Psihologii sustinatori a acestei teorii au apreciat ca emotiile sunt declansate de informatiile ce vin din exterior, insa prin natura lor sunt trairi tensionate generate direct de motivatie.Experimentul facut de Stanley Schachter si Singer a aratat ca excitatia poate fi etichetata in mod diferit, in functie de situatia in care se afla indivizii. Informandu-I ca se studiaza efectele anumitei vitamine asupra vazului ,acestia au injectat a parte din subiecti cu adrenalina, hormon ce intensifica excitatia autonoma, si celorlalti subiecti li s-a injectat o solutie inactiva in conditii de informare, seminformare, ignorant si placebo. Rezultatele constatate au fost ca emotiile puternice apar in situatiile de seminformare si ignoranta. Afectivitate si motivatiePavelcu (1972) reda sugestiv relatia dintre cele doua procese, autorul arata ca afectivitatea nu este un simplu insotitor al motivului, desi capata o mare valoare propulsatoare pentru conditia umana. Motivatia sau impulsul este un proces nervos care impinge organismul spre o anumita actiune sau scop a carei obtinere are ca rezultat diminuarea impulsului(J.Fulton). Actiunile pot fi positive sau negative sau de evitare. Esenta motivatiei rezida in caracterul placut al experientei.

II. CLASIFICAREA FUNCTIILOR (TRAIRILOR) AFECTIVE

1. Procesele afective primare, sunt spontane, mai aproape de biologic (instinctiv) si mai putin elaborate. In aceasta categorie intra :

Tonul afectiv al proceselor cognitive, se refera la reactiile emotionale ce insotesc si coloreaza afectiv orice act de cunoastere: o senzatie, o reprezentare, o amintire, un gand.. trezesc in noi stari afective de care nici nu ne dam seama (placere/neplacere). Trairile afective de provenienta organic, sunt cauzate de buna sau proasta functionare a organismului Afectele , forme afective simple, primitive si impulsive, puternice, foarte intense si violente, de scurta durata cu aparitie brusca si desfasurare impetuoasa : groaza, mania, frica, spaima, accese de plans zgomotos, rasul in hohote.etc.2. Procesele afective complexe, sunt constientizate, si intelectualizate. Aici se cuprind: Emotiile curente care sunt forme afective de scurta durata, active, intense, provocate de insusirile separate ale obiectelor. Emotia este un mod de simtire si un mod de actiune. Ea reprezinta tendinta unui organism catre un obiect sau tendinta de a se indeparta de acel obiect, insotite de modificari importante ale corpului. Emotii : bucurie, tristete, simpatie, entuziasm, admiratie, dispret, speranta, deznadejde, placere, dezgustetc. Emotiile superioare , se leaga de o activitate pe care o desfasoara individual, pot aparea in activitatile intelectuale, in reflectarea frumosului din realitate, in realizarea comportamentului moral. Spre deosebire de afecte ele se supun in mai mare masura invatarii, existant chiar o forma de invatare numita invatare afectiva. Dispozitiile afective, sunt stari difuze cu intensitate variabila si cu durabilitate relativa. Cauza dispozitiei poate fi identificata si inlaturata sau retinuta si amplificata in cazul celor positive. Daca dispozitiile se repeta se pot transforma in trasaturi de caracter. Spre exemplu firile inchise, taciturne, anxioase, la fel ca si cele deschise, bine dispuse, vesele, entuziaste se formeaza tocmai prin repetarea si prelungirea in timp in personalitatea individului.

3. Procesele afective superioare se caracterizeaza printr-o mare restructurare valorica, situata nu la nivel de obiect ci la nivel de personalitate, depasind prin continutul si structural or starile emotionale disparate si tranzitorii. In aceasta categorie intra:

Sentimentele trairi afective cu character stabil, de lunga durata, si bine motivate (iubirea fata de membrii familiei). Daca emotiile se pot manifesta sub forma de manie, angoasa, iritabilitate brusca, indispozitie subita, sentimentele se pot manifesta prin forme cu caracter complementar:Simpatic- antipaticIubire-uraGelozie-incredereOrgoliu-lasitateRusine-obraznicieSentimentele se pot instala relative repede si pot dura multa vreme.

Pasiunile, sunt stari afective de mare intensitate, si de lunga durata. Se instaleaza lent, nu se epuizeaza, se transforma, se modeleaza amplificandu-se cu timpul si devenind stabile. Ele marcheaza profund personalitatea putand determina sensul conduitelor, modul de a gandi al individului ca o adevarat vocative a acestuia.Pasiunile reprezinta o forma superioara , evoluata a vietii afective a individului. Pot fi pozitive : inclinatii catre ordine, frumusete,adevar,progres sau negative: inclinatii catre dezordine, anrhie, revolutie, patimi, vicii.Pasiunile pot domina viata psihica iar prin intesitatea lor pot umbri judecata. Fara pasiuni- scria autorul francez Amiel- omul nu este decat o forta latenta

III. SISTEMUL NERVOS CENTRAL SI COMPORTAMENTUL AFECTIV

Viata emotional-afectiva are la baza structuri neurofiziologice bine individualizate in creier. Cercetarile experimentale de neuropsihologie au adus numeroase dovezi legate de participarea sistemului nervos central in comportamentul emotional-afectiv. Un rol deosebit in acest sens il are sistemul rinencefalic( bulbii, caile olfactive, girus cinguli, hipocampul memoria de scurta durata, amigdala- frica, agresivitate, corpii mamilari).Formatiunile anatomice cerebrale implicate in mecanismele neuropsihologice ale vietii emotional-afective au fost sistematizate de Papez, intr-un system de cai nervoase si centre nervoase care sunt cunoscute sub denumirea de circuitul lui Papez. Circuitul lui Papez este format din urmatoarele formatiuni ale rinencefalului : girus cinguli, hipocamp, fornix, corpii mamilari, thalamus.Reprezentarea schematica se regaseste in figura de mai jos.

Separat de acest mecanism neuropsihologic de factura pur psihofiziologica, a vietii emotional afectiva, mai exista un mecanism incriminat in procesul reglarii vietii afective. Acesta este mecanismul humoral biochimic. Adica, la nivelul sistemului limbic al encefalului exista neuroni care secreta substante cu actiune psihotropa de grupul MAO monoaminooxidaze, substante de a caror concentratie depind ritmurile vietii emotional-afective.Aceste substante sunt metabolizate in creier si au un rol de reglare a starilor de dispozitie afectiva, precum si a reglarii ritmului somn/veghe al individului. In acest mecanism este implicat si hipotalamusul.Productia de MAO este considerata a fi responsabila de aparitia tulburarilor psihice de tip afectiv. Productia normala de substante MAO asigura starea de echilibru emotional-afectiv.Alaturi de neurohormonii de tip MAO mai exista si alte substante cu actiune neuro-psihotropa cu efecte asupra vietii afective : alcoolul, cofeina, amfetaminele. Produc o stare de euforie, logoree, buna dispozitie, senzatie de forta fizica. In doze crescute insa conduc la un comportament dezorganizat, cu stari afective neplacute.

IV. MANIFESTARI CLINICE ALE VIETII AFECTIVE (PSIHOPATOLOGIA)

In psihopatologia psihiatrica se intalnesc o mare varietate de manifestari clinice legate de patologia afectiva. Caracteristici: tulburarile afective cresc sau de diminueaza starea de dispozitie si activitatea indivizilor duc la disfunctii comportamentale, psihologice, cognitive, neurochimice si psihomotorii.

Sindroamele afective majore sunt :

Tulburarea depresiva majora denumita si tulburare unipolara ce se caracterizeaza prin proasta dispozitie, tristete, plans, facies imobil suferind, apatie, idei de suicid, delir cu continut trist catastrofic.Exista si o depresie mascata ce se manifesta prin modificari din sfera somatic de tipul anxietate, constipatie, greturi, diaree, cefalee, insomnia.

Anxietatea, forma cea mai frecventa si cea mai zgomotoasa a tulburarilor din sfera emotional-afectiva. Se manifesta printr-o stare permananta de neliniste, teama subita asociata cu sentimentul insecuritatii, tulburari neurovegetative variate(transpiatii, tahicardie, paloare, apnee), toate constituind un tablou clinic.

Tulburarea afectiva bipolara, denumita si psihoza maniaco-depresiva, este cea mai dramatica forma de manifestare a tulburarilor afective. Pacientii cu astfel de suferinta oscileaza intre depresie si manie, separate de perioade normale. Crizele de manie se caracterizeaza prin labilitate emotionala, stare de agitatie, de euforie cu sentimente de omnipotenta si incredere nelimitata in fortele proprii, logoree, fuga de idei( o multitudine de idei care se succed rapid in mod necontrolat), euforie, insomnia, impulsivitate, agresivitate, stare de iritabilitate extrema, delir de grandoare, un comportament sexual anormal(libido crescut, dezinhibitie )

Tulburarea distimica sau distimia, reprezinta o tulburare psihica , un gen de nevroza depresiva, are multe asemenari cu depresia majora. Principalele simptome sunt : Stima de sine si incredere scazuta sau sentimente de inadecvare Pesimism, disperare, lipsa de speranta Pierderea generalizata a interesului, placerii Retragerea sociala Oboseala cronica, fatigabilitate Sentimente de vinovatie cu privire la trecut Dificultati de gandire, concentratie scazuta, indecizie, slaba capacitate de memorareTratamentul consta in antidepresive si psihoterapie interpersonala si cognitiv-comportamentala.BIBLIOGRAFIE :

1. ANITEI MIHAI, FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI,EDITURA UNIVERSITARA 2010

2. CONSTATIN ENACHESCU , NEUROPSIHOLOGIE, EDITURA VICTOR BUCURESTI 1996

3. MIELU ZLATE, FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI, EDITURA UNIVERSITARA BUCURESTI 2006

4. F.TUDOSE, C.TUDOSE, L. DOBRANICI, TRATAT DE PSIHOPATOLOGIE SI PSIHIATRIE PENTRU PSIHOLOGI, EDITURA TREI 2011