ultim_teste_gastroenterologie_2014_3_va_mod.doc

Teste la modulul Gastroenterologie pentru anul de studii 2013-2014

Complement simplu1. Disfagia mai pronunţată la solide decât la alimentele lichide este caracteristică pentru:

A. Esofagul BarrettB. Acalazia cardieiC. Diverticuli esofagieniD. Boala de reflux gastroesofagianE. Adenocarcinom

Răspuns: E

2. Pentru care maladie pirozisul este semnul patognomic?A. Cancerul gastricB. Acalazia cardieiC. Boala de reflux gastroesofagianD. Gastrita cronică tip AE. Gastrita cronică cauzată de Helicobacte pylori

Răspuns: C

3. Metaplazia gastrică sau intestinală a mucoasei esofagiene este prezentă în:A. Ulcerul esofagianB. Stenoza esofagiană C. Esofagul BarrettD. Esofagita erozivăE. Esofagita candidozică

Răspuns: C

4. Monitorizarea pH esofagian este o metodă de diagnostic în:A. Hernia gastrică paraesofagienăB. Esofagul BarrettC. Spasmul esofagian difuz D. Acalazia cardieiE. Boala de reflux gastroesofagian

Răspuns: E

5. Boala de reflux gastroesofagian se defineşte prin:A. Prezenţa refluxului gastroesofagianB. Prezenţa refluxului gastroesofagian patologic (> 50 epizoade / 24 ore)C. Prezenţa obligatorie a leziunilor mucoasei esofagieneD. Creşterea tonusului esofagian superiorE. Creşterea tonusului sfincterului esofagian inferior

Răspuns: B

6. Măsuri generale în cadrul tratamentului bolii de reflux gastroesofagian sunt cele enumerate, cu excepţia:A. Regimul alimentar în prânzuri mici şi frecvente B. Evitarea alimentaţiei înainte de somnC. Evitarea alimentelor picanteD. Somn cu extramitatea craniană ridicată – unghiul - 90°E. Excluderea alcoolului

Răspuns: D

7. Prezenţa cancerului esofagian se confirmă prin:A. Prezenţa regurgitaţiei

1

B. Prezenţa disfagieiC. Pierderea în greutateD. AnemiaE. Esofagogastroscopia cu preluarea biopsiei mucoasei esofagului şi studiul histologic

Răspuns: E

8. Complicaţiile posibile ale herniilor prin alunicare sunt următoarele, cu excepţia:A. Esofagită erozivăB. Boala de reflux gastroesofagianC. Pneumoniile recurente prin aspiraţieD. Disfagie funcţionalăE. Hemoragia de „etajul” superior gastroesofagian

Răspuns: D

9. În acalazia cardiei pot fi depistate următoarele semne radiologice, cu excepţie:A. Îngustarea segmentului inferior al esofaguluiB. Dilatarea esofaguluiC. Esofagul cu peristaltism redus sau lipsa peristaltismului esofagianD. Gastropareză E. „Cioc” de pasăre

Răspuns: E

10. Complicaţiile posibile ale herniilor paraesofagiene sunt următoarele, cu excepţia:A. Hemoragii gastroesofagiene superioareB. Anemia feriprivăC. Strangularea hernieiD. Diverticuli esofagieniE. Eroziunea pungii herniane

Răspuns: D

11. Ţesut caracteristic pentru mucoasa esofagului:A. Epiteliu scuamos pluristratificatB. Epiteliu columnarC. Epiteliu glandularD. Ţesut conjunctiv laxE. Ţesut muscular

Răspuns: A

12. Anastomozele porto-cavale esofagiene sunt situate: A. În porţiunea proximală a esofaguluiB. În treimea medie a esofaguluiC. În porţiunea distală a esofaguluiD. Pe tot traiectul esofaguluiE. Lipsesc la nivelul esofagului

Răspuns: C

13. Ce prezintă odinofagia?A. Miros neplăcut din cavitatea bucalăB. Durerea ce însoţeşte procesul de deglutiţieC. Dificultate de înghiţire alimentelor lichideD. Senzaţie de arsură în proiecţia esofaguluiE. Durerea retrosternală însoţită de mers pe scări

Răspuns: B

2

14. În patologia esofagului examenul radiologic baritat al esofagului oferă următoarele informaţii, cu excepţia:A. Particularităţi de formă şi poziţie ale esofaguluiB. Caracterul unghiului HisC. Activitatea propulsivă a esofaguluiD. Stenoza esofagianăE. Stenoza gastrică antrală

Răspuns:E

15. În patologia esofagului endoscopia digestivă superioară oferă următoarea informaţie, cu excepţia:A. Gradul esofagiteiB. Activitatea propulsivă a esofaguluiC. Stenozele esofagieneD. Malformaţiile esofagieneE. Metaplazia în epiteliul ciclindric intestinal specializat

Răspuns: B

16. Pentru esofagospasm afirmaţia incorectă este:A. Poate fi consecinţa influenţelor psihoemoţionaleB. Esofagul îşi păstrează capacitatea de a propulsa în mod peristaltic bolusul alimentar către stomacC. Diagnosticul se confirmă prin examen endoscopicD. Diagnosticul se confirmă prin apariţia disfagiei pentru solide şi lichide, cu caracter brusc şi tranzitoriuE. Se manifestă prin dureri retrosternale, pot iradia în spate, umeri, mandibulă, cedează la nitroglicerină şi

nifedipinăRăspuns: C

17. Metode informative pentru diagnostic al bolii de reflux gastroesofagian necomplicat sunt următoarele, cu excepţia:A. pH-monitorizare intraesofagiană B. Prezenţa pirozisului, durerei retrosternaleC. Examenul radiologic baritatD. Esofagogastroscopia E. Manometria esofagiană

Răspuns: C

18. Infecţia Helicobacter pylori: căile de transmitere sunt următoarele cu excepţie:A. Fecal-oralăB. ParenteralăC. Oral-oralăD. Gastro-oralăE. Prin apă potabilă

Răspuns: B

19. Sinonimul noţiunii gastrita cronică tip „B" este:A. Gastrită rigidăB. Gastrită granulomatoasăC. Gastrită autoimunăD. Gastrită indusă de Helicobacter pyloriE. Gastrită hipertrofică

Răspuns: D

20. Boala Menetrier reprezintă gastrita cronică:A. Hipertrofică giganticăB. AutoimunăC. Granulomatoasă

3

D. PolipoasăE. Helicobacter pylori pozitiv

Răspuns: A

21. Factor etiologic principal al gastritelor cronice hiperacidice în rânduri tinerilor este:A. Refluxul duodeno-gastralB. Infecţia Helicobacter pyloriC. AlcoolulD. Acidul acetilsalicilicE. Fumatul

Răspuns: B

22. Cea mai răspândită cauză a gastritelor cronice medicamentoase este utilizarea:A. ColereticelorB. ProchineticelorC. Steroizilor anaboliciD. Antiinflamatoarelor nonsteroidieneE. Glicozidelor

Răspuns: D

23. Durata tratamentului de eradicare a Helicobacter pilori constituie:A. 3 săptămâniB. 4 săptămâniC. 8 săptămâniD. 10-14 zileE. 60 zile

Răspuns: D

24. Factorul care nu posedă agresivitate contra celulelor mucoasei gastrice:A. Prostaglandinele B. Acizii biliariC. PepsinaD. Acidul clorhidric E. Fosfolipaza şi proteazele secretate de Helicobacter pylori

Răspuns: A

25. Pentru ulcer la senili o afirmaţie încorectă este:A. Se asociază cu anemia feriprivăB. Evoluţie cu simptomatică clinică ştearsăC. Se localizează de obicei în stomacD. Se localizează de obicei în duodenE. Au dimensiuni mari, complicate cu hemoragii

Răspuns: D

26. Localizarea cea mai frecventă a tumorilor asociate sindromului Zollinger – Ellison este în:A. StomacB. DuodenC. Ganglionii limfaticiD. Splină E. Pancreas

Răspuns: E

27. Gastrita cronică poate fi cauzată de:A. Diabetul zaharatB. Ciroza hepaticăC. Mixedemul

4

D. Insuficienţa cardiacăE. Helicobacter pylori

Răspuns: E

28. Infecţia Helicobacter pylori nu provoacă:A. Ulcer duodenal Helicobacter pylori +B. Limfomul MALTC. Gastrita tip „B” (bacterian)D. Ulcer gastric E. Gastrita autoimună

Răspuns: E

29. Standard de diagnostic al gastritei cronice este:A. Examen clinicB. Examen radiologicC. Examen histologic în timpul gastrosocpiei cu biopsia mucoasei gastriceD. Examen biochimicE. Manometria esofagiană

Răspuns: C

30. Simptoame clinice a ulcerului duodenal necomplicat sunt:A. Dispariţia matităţii hepatice (la percuţie)B. Semnul Murphy pozitivC. Dureri la percuţia apofizelor spinoase T10 - T12D. Dureri la palpare în regiunea epigastricăE. Vomă cu „zaţ de cafea”

Răspuns: D

31. Medicamentul care formează pelicula de protecţie pe baza ulcerului este:A. RabeprazolulB. CimetidinaC. De-nolulD. MetronidazolulE. Omeprazolul

Răspuns: C

32. Alimentaţia recomandată pacienţilor cu Dumping – sindrom include:A. Dieta cu glucide uşor asimilateB. Alimentaţie lichidăC. Dietă solidă şi semisolidă bogată în proteineD. Dieta lacto-vegetalăE. Dieta îmbogăţită cu fibre vegetale

Răspuns: C

33. Risc înalt de malignizare îl au:A. Polipii adenomatoşiB. Polipii hiperplaziciC. HamartomulD. LeiomiomulE. Fibromul

Răspuns: A

34. Care dintre factorii numiţi nu sunt prioritari în apariţia ulcerului duodenal?A. Hipersecreţia acidului clorhidric (HCl)B. Duodenita

5

C. ColecistitaD. Infecţia cu Helicobacter pylori E. Fumatul

Răspuns: C

35. Gastrina este secretată de celule:A. ESLB. GC. ParietaleD. PrincipaleE. Mucoide

Răspuns: B

36. Pepsina este secretată de celule:A. ESLB. GC. ParietaleD. PrincipaleE. Mucoide

Răspuns: D

37. Bicarbonatul este secretată de celule:A. ESLB. GC. ParietaleD. PrincipaleE. Mucoide

Răspuns: E

38. Helicobacter pylori:A. Trăieşte sub stratul mucos şi în celulele epiteliale gastriceB. Preia amoniacul şi-l transformă în uree, care este nocivă la nivelul mucoasei gastriceC. Se găseşte numai la nivelul sfincterului pyloricD. Determină gastrită tip „B”E. Se găseşte pe insule de metaplazie duodenală în stomac

Răspuns: D

39. Factori etiologici de ulcer cronic duodenal sunt:A. FumatulB. Infecţia H. pyloriC. Stresul cronic psihoemoţionalD. Factori ereditariE. Abuzul de alcool

Răspuns: B

40. Factori etiologici de ulcer cronic gastric Hp- sunt:A. Fumatul B. AINSC. Stresul cronic psihoemoţionalD. Factori ereditariE. Abuzul de alcool

Răspuns: B

6

41. Helicobacter pylori poate dezvolta rezistenţa la: A. ClaritromicinaB. OmeprazolC. De-nol D. EritromicinaE. Sucralfat

Răspuns: A

42. La pacienţii cu enteropatie glutenică excluderea glutenului din alimentaţia durează:A. Până la ameliorarea clinicăB. Până la normalizarea funcţiei intestinuluiC. Toată viaţaD. Până la normalizarea morfologiei mucoasei intestinaleE. Până la normalizarea concentraţiei folaţilor serici

Răspuns: C

43. Particularităţile diareei la pacienţii cu insuficienţa exocrină pancreatică sunt:A. Materiile fecale cu mucus şi puroiB. Diareea cu steatoreeC. "Diareea falsă"D. Diareea apoasăE. Diareea sangvinolentă

Răspuns: B

44. Medicamentul care încetează peristaltizmul intestinal este:A. Domperidon B. Metoclopramid C. LoperamidD. CisapridE. Indapamid

Răspuns: C

45. Inflamaţia caracteristică pentru Boala Crohn este:A. Difuză a colonuluiB. Difuză a ileonuluiC. Segmentară a oricărui segment al tractului gastrointestinalD. Difuză a oricărui segment al tractului gastrointestinalE. Segmentară limitată la nivel de ileon

Răspuns: C

46. Macroscopic pentru colita ulceroasă sunt caracteristice:A. FistuleB. Stenoze C. Ulceraţii superficialeD. Granulom sarcoidE. Fisuri

Răspuns: C

47. Pentru menţinerea remisiunii în colita ulceroasă este recomandat:A. PrednisolonulB. CiclosporinaC. MesalazinaD. Metronidazol E. Claritromicina

Răspuns: C

7

48. Din patologiile intestinului gros cea mai frecventă este:A. Diverticuloza intestinalăB. Colita pseudomembranoasăC. Colita ulceroasă D. Colita limfocitarăE. Sindromul colonului iritabil

Răspuns: E

49. Pentru sindromul colonului iritabil nu este specific:A. DiareeB. Dureri şi disconfort în abdomenC. Eliminarea mucusului la defecaţieD. Hemoragie digestivă inferioarăE. Constipaţii

Răspuns: D

50. Complicaţiile posibile ale sindromului de colon iritabil sunt: A. Hemoragiile intestinaleB. Malignizarea procesului patologic în intestinC. Pseudopolipii intestinuluiD. Anemia feriprivăE. Complicaţiile intestinale nu sunt cunoscute

Răspuns: E

51. Tablou endoscopic în sindromul de colon iritabil relevă:A. PseudopolipozaB. Ulceraţii unice în intestinC. Mucoasa neschimbatăD. Erozii unice ale mucoasei intestinaleE. Prezenţa diverticulelor intestinale

Răspuns: C

52. Diseminarea cancerul colonic este posibil prin:A. Invazia localăB. ImplantareC. Calea hematogenăD. Toate enumerate nu sunt posibileE. Toate enumerate sunt posibile

Răspuns: E

53. Steatoreea este definită ca:A. Prezenţa fibrelor musculare în scaunB. Scaune frecvente şi abundenteC. Cantităţi mari de grăsimi în scaunD. Scaun acolicE. Toate elementele enumerate în funcţie de gravitatea steatoreei

Răspuns: C

54. Fibrele alimentare au un rol de factor:A. De risc pentru cancerul colorectalB. De risc pentru cancerul gastricC. Protector faţă de cancerul gastricD. Protector faţă de cancerul colorectalE. Nu se cunoaşte rolul lor

Răspuns: D

8

55. Cel mai frecvent cancerul rectal debutează prin: A. Rectoragii masiveB. Rectoragii oculteC. Ocluzie intestinalăD. FisuriE. Proctalgie

Răspuns: B

56. Pentru colita ulceroasă sunt caracteristici:A. Polipi adenomatoşiB. FistuleC. FisuriD. Ulceraţii superficialeE. Prolaps rectal

Răspuns: D

57. Medicamentul de elecţie pentru menţinerea remisiunei în colita ulceroasă este:A. MetotrexatB. DexametazonC. CiclosporinaD. MesalazinaE. Metronidazol

Răspuns: D

58. Cea mai frecventă patologia intestinului subţire este:A. Colita ulceroasă B. Diverticuloza intestinului subţireC. Boala CrohnD. Sindromul de contaminare a intestinului subţireE. Tumorile maligne ale intestinului subţire

Răspuns: D

59. Pronosticul în sindromul colonului iritabil este:A. NefavorabilB. FavorabilC. Complicat cu hemoragiiD. Complicat cu pseudopolipiE. Complicat cu fisuri

Răspuns: B

60. Simptomul de bază al sindromului de colon iritabil este:A. Durere în hipocondriul dreptB. Durere în hipocondriul stângC. Durere abdominală asociată cu dereglari de scaunD. Durere în formă de semicenturăE. Scădere ponderală

Răspuns: C

61. Pentru colita ulceroasă macroscopic este caracteristic:A. Relief de „pietre de pavaj”B. Eroziuni punctiformeC. Polipi adenomatoşiD. Mucoasă neschimbatăE. Hemoragii de contact

Răspuns: E

9

62. Simptom nespecific al sindromulului de colon iritabil este:A. Durerea cronică abdominalăB. Durerea nocturnă C. Ameliorarea durerii prin defecaţie D. Emisie de gaze E. Mase fecale dure, fragmentate

Răspuns: B

63. Steatorea se defineşte ca:A. MelenaB. Scaun cu mucus în cantităţi mariC. Scaun cu cantităţi mari de fibre musculare D. Scaun cu cantităţi mari de grăsimi E. Scaun cu cantităţi mari de amidon Răspuns: D

64. Creatorea se defineşte ca:A. Scaun pleocromic B. Scaun cu puroiC. Scaun cu cantităţi mari de fibre musculare D. Scaun cu cantităţi mari de grăsimi E. Scaun cu cantităţi mari de amidon

Răspuns: C

65. Amilorea se defineşte ca:A. Scaun cu mucus în cantităţi mariB. Scaun cu sînge neschimbatC. Scaun cu cantităţi mari de grăsimi D. Scaun cu cantităţi mari de amidon E. Scaun cu cantităţi mari de fibre musculare

Răspuns: D

66. Pentru sindromul colonului iritabil este caracteristic: A. LeucocitozăB. AnemieC. VSH-majoratD. Mucus în masele fecaleE. Flora patogenă în scaun

Răspuns: D

67. Cancerul rectal mai frecvent debutează prin:A. ProctalgieB. FisuriC. Rectroragii masiveD. Rectroragii oculteE. Ocluzie intestinală

Răspuns: D

68. Pentru Boala Crohn este caracteristic un nivel de:A. Proteina C-reactivă crescutB. Trombocite scăzuteC. Hemoglobină crescută D. Fibrinogen normalE. Protrombină scăzută

Răspuns: A

10

69. Celulele hepatice care funcţionează ca macrofage:A. Celulele ItoB. Celulele PitC. Celulele KupfferD. PlasmociteleE. Macrocitele

Răspuns: C

70. Apariţia steluţelor vasculare este cauzată de:A. HipoestrogenemieB. HiperglucagonemieC. HiperestrogenemieD. HiperaldosteronemieE. Hiperinsulinemia

Răspuns: C

71. În ciroza hepatică pot fi identificate următoarele semnele tipice:A. Afte bucaleB. Gingivită necrozantă C. Edeme labialeD. Buze de „lac”E. Glosită atrofică

Răspuns: E

72. Hiperecogenitatea hepatică difuză la examenul ecografic poate sugera:A. Hemangiom hepaticB. Metastaze hepaticeC. Steatoză hepaticăD. Cancer hepatic E. Chisturi hepatice

Răspuns: C

73. Citoliză hepatică se manifestă laborator prin:A. Scăderea pseudocolinesterazeiB. Creşterea ALTC. Scăderea ASTD. HipergamaglobulinemiaE. Creşterea fosfatazei alcaline

Răspuns: B

74. Nivelul majorat de gamaglutamiltranspeptidază este tipic în:A. Ulcer duodenal Hp+B. Pancreatită cronicăC. Hepatopatie alcoolicăD. Colecistită cronicăE. Gastrita autoimună

Răspuns: C

75. Semnul necaracteristic al hepatitei alcoolice acute este:A. Scăderea nivelului de IgA sericăB. Creşterea nivelului de gamaglutamiltransferazăC. Creşterea nivelului de transaminazeD. Scăderea numărului de trombociteE. Creşterea numărului de leucocite

Răspuns: A

11

76. ADN-virus care poate cauza:A. Hepatita AB. Hepatita BC. Hepatita CD. Hepatita DE. Toate

Răspuns: B

77. Markerul infecţiei HBV nedetectabil în sânge este:A. HBcAgB. HBsAgC. Anti-HBcD. HBeAgE. Anti-HBe

Răspuns: A

78. Patologia care poate fi declanşată de infecţia cu virusul C este:A. Hepatita autoimunăB. Colangita sclerozantăC. Ciroza biliară primarăD. Infecţia cronică HDVE. Infecţia cronică HBV

Răspuns: A

79. Gradul activităţii hepatitelor cronice se stabileşte defenitiv prin:A. Evoluţia îndelungată, peste 6 luniB. Markerii autoimuniC. Aspectul histologicD. VSH acceleratE. Hipergamaglobulinemia importantă

Răspuns: C

80. Fazele principale ale infecţiei cronice HBV nu includ:A. Faza de toleranţă imunăB. Faza de reactivare imună cu AgHBe pozitivC. Faza de reactivare imună cu AgHBe negativD. Faza de eliminare completă a HBsAgE. Faza de control imun

Răspuns: A

81. Hepatită cronică se defineşte prin evoluţia minimă de:A. 3 luniB. 5 luniC. 9 luniD. 6 luniE. 12 luni

Răspuns: D

82. In caz de infecţia HBV cronică terapia antivirală este indicată:A. În faza de control imunB. În faza de reactivare imunăC. În ambele fazeD. Independent de faza infecţiei, în caz de hiperaminotransferazemieE. Independent de faza infecţiei, în caz de normoaminotransferazemie

Răspuns: B

12

83. Anticorpii antimitocondriali M2 sunt caracteristici pentru:A. Hepatita acută AB. Ciroza alcoolicăC. Ciroza biliară primarăD. Boala Wilson - ConovalovE. Colangita sclerozantă primitivă

Răspuns: C

84. În ciroza biliară primară următorul simptom apare precoce:A. IcterB. FebrăC. Prurit cutanatD. Dureri în hipocondrul dreptE. Ascită

Răspuns: C

85. Medicamente care nu sunt indicate în tratamentul cirozei biliare primare:A. AzatioprinaB. ColestiraminăC. Vitamine liposolubileD. SilimarineE. Acid ursodeoxicolic

Răspuns: D

86. Sindromul pe baza căruia putem presupune evoluţia hepatitei spre ciroză hepatică este:A. Sindromul asteno-vegetativB. Sindromul de citolizăC. Sindromul imuno-inflamatorD. Sindromul de colestazăE. Sindromul de hipertensiune portală

Răspuns: E

87. Semnele histologice difinitive pentru ciroza hepatică sunt:A. Infiltrat inflamator limfo - plasmocitar portalB. Necroza celularăC. Distrofia hepatocitelor D. Steatoza hepaticăE. Noduli de regenerare

Răspuns: E

88. Decompensarea cirozei hepatice se manifestă prin sindrom:A. De hipersplenismB. Imuno-inflamatorC. Asteno-vegetativD. Insuficienţei hepatice celulareE. De colestază

Răspuns: D

89. Hemoragia digestivă superioară în ciroza hepatică este cauzată mai frecvent de:A. Ruptură de varice esofagieneB. Sindrom Mallory-WeissC. Ulcer gastricD. Eroziuni esofagiene de refluxE. Gastrită hemoragică

Răspuns: A

13

90. La un pacient cu ciroza hepatică encefalopatia nu poate fi declanşată de:A. Regim alimentar hiperproteinicB. Regim alimentar hiperglucidicC. HipokaliemieD. Hemoragie digestivăE. Tratament neurosedativ

Răspuns: B

91. În ciroza hepatică hipoalbuminemia este determinată de:A. HipocatabolismB. Insuficienţa sintezei hepaticeC. Gastroenteropatie exsudativăD. Sindrom de malabsorbţieE. Proteinurie

Răspuns: B

92. Pentru cancerul hepatic nu sunt caracteristice:A. AscitaB. HepatomegaliaC. Dureri în hipocondrul dreptD. DiareaE. Icterul tegumentelor

Răspuns: D

93. Din tumorile hepatice maligne cea mai frecventă este:A. ColangiocarcinomulB. Hepatocarcinomul C. AngiosarcomulD. HepatoblastomulE. Carcinosarcomul

Răspuns: B

94. Pentru cancerul hepatic este caracteristic:A. EritrocitozaB. TrombocitozaC. Nivel majorat de -fetoproteina D. HipercalciemiaE. Prezenţa CA -19-9 în ser

Răspuns: C

95. Hipertensiunea portală la nivel sinusoidal este caracteristică pentru:A. Ciroza hepaticăB. Tromboza venei cave inferioare C. Boala venoocluzivă hepaticăD. SchistosomiazaE. Sindromul Budd-Chiari

Răspuns: A

96. Dimensiunile normale ale ficatului apreciate prin metoda Curlov sunt:A. 10 x 9 x 8 cmB. 9 x 8 x 7 cmC. 8 x 7 x 6 cmD. 10 x 9 x 7 cmE. Toate enumerate

Răspuns: E

14

97. Icterul tegumentar apare în caz de hiperbilirubinemia:A. > 10 mcmol/lB. > 20 mcmol/lC. > 60 mcmol/lD. > 40 mcmol/lE. > 80 mcmol/l

Răspuns:D

98. Mecanismul care nu determină dezvoltarea icterului:A. Sporirea producţiei de bilirubină, ce depăşeşte posibilitatea hepatocitului de captare şi metabolizareB. Alterarea procesului de captare a bilirubinei la nivelul suprafeţei sinusoidale a hepatocituluiC. Scăderea producţiei de bilirubinăD. Defecte de glucuronconjugareE. Alterarea excreţiei fie prin leziuni hepato-membranare ale polului biliar al hepatocitului, fie prin obstrucţia

canalelor biliare intra- şi extrahepatice Răspuns: C

99. Paracenteza diagnostică este absolut contraindicată în caz de:A. Ascita refractarăB. Abdomen acut, care necesită tratament chirurgical urgentC. Ascita la debutD. Suspecţia de peritonită bacteriană spontanăE. Suspecţie la tuberculoză

Răspuns: B

100. La factori de risc ai infecţiei VHB nu se referă: A. Utilizarea drogurilor injectabile B. Transplant sau hemotransfuziaC. Relaţii sexuale multiple D. Dializa repetatăE. Vaccinarea contra VHB

Răspuns: E

101. Măsurile de profilaxie secundară a hepatitei cronice C nu include:A. Evitarea folosirii alcooluluiB. Vaccinarea contra hepatitei CC. Evitarea folosirii medicamentelor hepatotoxice fără prescripţia mediculuiD. Vaccinarea contra hepatitei B E. Tratamentul adecvat al hepatitei

Răspuns: B

102. Care sânt căile de transmitere al VHC:A. Calea percutană şi parenteralăB. Sexuală C. Habituală D. Perinatală – transmiterea verticală E. Toate cele enumerate

Răspuns: E

103. Metoda veridică de prelucrare a instrumentelor medicale pentru prevenirea infectării cu virusul hepatitei B este:A. Fierbere timp de 10 minuteB. Prelucrare în alcool etilic de 70% timp de 1 oră C. Prelucrare în autoclav timp de 20 minute la presiunea de 2 atmosfereD. Prelucrarea cu razele ultaviolete timp de 30 minute E. Prelucrarea minuţiosă cu apă şi săpun

15

Răspuns: C

104. Coloraţia galbenă a palmelor şi tegumentelor fără ictericitatea sclerelor şi a mucoaselor este caracteristică pentru:A. IcterB. Hepatita toxică medicamentoasăC. CarotinemieD. Persoane sănătoaseE. Hepatita cronică C

Răspuns: C

105. Medicamentul care cel mai frecvent cauzează hepatita medicamentoasă este:A. Acid acetilsalicilicB. IzoniazidăC. MetotrexatD. FuradoninăE. Paracetamol

Răspuns: E

106. Indicii normali ai bilirubinei serice sunt:A. 0,1-0,7 mcmol/lB. 2,5-8,5 mcmol/lC. 8,5-20,5 mcmol/lD. 3,5-6,5 mcmol/lE. 7,6-12,6 mcmol/l

Răspuns: C

107. Criteriul cel mai important pentru stabilirea diagnosticului de hepatită cronică este:A. Rezultatele examenului histologic al ficatuluiB. Suportarea hepatitei virale în anamnesticC. Prezenţa în ser a HBsAgD. Subfebrilitate periodicăE. Dureri în hipocondriul drept

Răspuns: A

108. În ciroza biliară primară în stadiile iniţiale nu este caracteristic:A. IcterB. Hemoragii esofagieneC. Prurit cutanatD. Dureri în hipocondrul dreptE. Ascită

Răspuns: B

109. Boala hepatică care necesită tratamentul imunosupresiv este:A. Hepatita autoimunăB. Ciroză biliară secundarăC. Hepatită cronică viralăD. Adenocarcinom hepaticE. Hemocromatoză

Răspuns: A

110. Criteriul decisiv pentru stabilirea diagnosticului de hepatită cronică este:A. Rezultatele examenului histologic al ficatului preluat prin biopsia hepaticăB. Suportarea hepatitei virale în anamnesticC. Prezenţa în ser a HBsAgD. Sindrom algic tipic

16

E. Alfa-fetoproteina serică crescutăRăspuns: A

111. Creşterea paralele a bilirubinei directe şi indirecte este caracteristică pentru:A. Sferocitoza ereditarăB. Sindrom GilbertC. ColedocolitiazăD. Cancer al pancreasuluiE. Hepatită cronică cu activitate moderat-maximală

Răspuns: E

112. Care este semnul de bază al cirozei hepatice:A. Prezenţa sindromului citoliticB. Prezenţa sindromului de colestază C. Prezenţa sindromului de insuficienţă hepatică celularăD. Icter extrahepaticE. Dezorganizarea arhitectonicii ficatului prin studiul histologic

Răspuns: E

113. Care este semnul de bază al cirozei hepatice:A. Prezenţa sindromului citoliticB. Prezenţa sindromului de colestază C. Prezenţa sindromului de insuficienţă hepatică celularăD. Dezorganizarea arhitectonicii ficatului depistată prin studiul histologicE. Icter extrahepatic

Răspuns: D

114. Simptomul precoce al cirozei biliare primare este:A. AscitaB. Pruritul cutanatC. Varice esofagieneD. IcterE. Splenomegalie

Răspuns: B

115. În comă hepatică se limitează:A. GlucideB. Proteine C. GrăsimiD. LichidE. Vitamine

Răspuns: B

116. Hepatita virală B se deosebeşte de alte afecţiuni hepatice prin:A. HepertransaminazemiaB. Hepatomegalia C. Prezenţa ADN HBV în serD. SplenomegaliaE. Icterul mai puţin pronunţat

Răspuns: C

117. Examenul cel mai informativ pentru determinarea nivelului de obstrucţie a circulaţiei portale este:A. Pancreatografia retrogradă endoscopicăB. LaparoscopiaC. Ecografia abdominală

17

D. AngiografiaE. Biopsia hepatică

Răspuns: D

118. Melena în asociere cu hepatosplenomegalia sugerează:A. Hemoragie din ulcer duodenalB. Hemoragie din ulcerul gastric C. Tromboza arterei mezentericeD. Hemoragie din varicele esofagieneE. Colită ulceroasă

Răspuns: D

119. Sindromul citolitic este maximal în:A. Hepatita acutăB. Sindrom GilbertC. Hepatită cronicăD. Litiază biliarăE. Ciroză hepatică

Răspuns: A

120. Enzima deficitul căreia apare cel mai rapid în pancreatita cronică este:A. α-AmilazaB. LipazaC. TripsinaD. ElastazaE. Chimotripsina

Răspuns: B

121. Nu este specifică pancreatitei cronice:A. Durerea intermitentă, pregnantă, cu durată de ore, zile şi chiar săptămâniB. Sediul durerii epigastric ori în hipocondriul stâng, cu iradiere în spate sau "în centură"C. Durerea care se ameliorează la aplecarea anterogradă a trunchiului D. Durerea care se ameliorează după prânzuriE. Durerea persistentă, profundă, sâcâitoare

Răspuns: D

122. Testul cu secretină-pancreozimină pentru diagnosticul pancreatitei cronice este necesar în caz de:A. Prezenţa calcificărilor pancreaticeB. Prezenţa steatoreei pancreaticeC. Lipsa atât a calcificărilor pancreatice, cît şi a steatoreei şi diabetului zaharatD. Prezenţa diabetului zaharat pancreatogenE. Prezenţa atât a calcificărilor pancreatice, cît şi a steatoreei şi diabetului

Răspuns: C

123. Mai frecvent din maladiile pancreasului se întâlneşte:A. Pancreatita cronică ereditară B. Pancreatita cronică recidivantăC. Pancreatita cronică indurativă D. Chistadenocarcinomul pancreaticE. Adenocarcinomul ductal

Răspuns: B

124. Pancreatita cronică la adulţi mai frecvent este determinată de:A. Disfuncţia sfincterului OddiB. Intoxicaţia cronică alcoolicăC. Hipercalciemia

18

D. ObezitateaE. Diabetul zaharat

Răspuns: B

125. Examenul cel mai veritabil pentru diagnosticul diferenţial între pancreatita cronică şi neoplasmul pancreatic prin metode neinvazive:A. Cercetarea enzimelor pancreatice serice B. Testul cu secretină-pancreaoziminăC. Testarea curbei glicemice D. Rezonanţa magnetică nucleară în regim colangiopancreatografic cu contrastE. Testarea markerilor tumorali (CA 19 - 9)

Răspuns: D

126. Dozarea preparatelor enzimatice complexe se efectuează după conţinutul de:A. AmilazăB. LipazăC. TripsinăD. ElastazăE. Chimotripsină

Răspuns: B

127. Manifestarea clasică a insuficienţei exocrine pancreatice este:A. AnemiaB. Diareea cu steatoreeaC. CreatoreaaD. HemoragiileE. Diareea falsă

Răspuns: B

128. Stetoreea poate fi obiectivizată prin:A. Dozarea azotului din fecaleB. Coloraţie cu Sudan III a materiilor fecaleC. Efectuarea unei pancreatografiiD. Explorări radioizotopiceE. Radiografia abdominală cu contrast

Răspuns: B

129. Apariţia icterului la un pacient cu pancreatita cronică este suspectivă pentru:A. Dezvoltarea unui neoplasm la nivelul capului pancreasuluiB. Hemoliză sporită prin creşterea enzimelor pancreatice în serC. Insuficienţă hepato-celulară în cadrul sindromului de malabsorbţieD. Dezvoltarea unui neoplasm de corp de pancreasE. Toate cele enumerate

Răspuns: A

130. Testul cel mai informativ pentru evaluarea funcţiei exocrine a pancreasului este: A. Toleranţa la glucozaB. Coeficientul amilază serică / creatinină serică C. Activitatea serică a transaminazelorD. Testul cu secretină - pancreoziminăE. Fosfataza alcalină

Răspuns: D

131. Manifestarea tipică a insuficienţei exocrine pancreatice este:A. Diareea sangvinolentăB. Diareea falsă

19

C. Diareea cu mucusD. Diareea cu polifecalieE. Diareea secretorie

Răspuns: D

132. Fermenţii pancreatici menţin activitate înaltă în caz de pH:A. Mai mică de 6B. Mai mică de 4C. Mai mare de 6D. Mai mică de 3E. Mai mare de 2

Răspuns: C

133. Maldigestia în pancreatita cronică apare când distrugerea masei exocrine a pancreasului depăşeşte:A. 10%B. 30%C. 50%D. 90%E. 70%

Răspuns: D

134. Pentru pancreatita cronică patognomic sunt:A. Calcificări pancreaticeB. Dureri tipice pancreaticeC. Dereglări de scaunD. Dereglări de digestieE. Dereglări nutritive

Răspuns: A

135. Pancreatita cronică alcoolică este determinată de:A. Fibroza perilobulară şi intralobulară B. Prezenţa dopurilor obturaţionale de proteină, care ulterior se calcifică în ductele dilatateC. Atrofia parenchimului exocrin şi a lobulilor rezidualiD. Toate cele enumerate nu sunt valabileE. Toate cele enumerate sunt valabile

Răspuns: E

136. Semnul clinic principal în pancreatita cronică este:A. Scăderea ponderalăB. IcterulC. Durerea cronică abdominală tipicăD. DiareeaE. Constipaţia

Răspuns: C

137. Indicator al insuficienţei exocrine a pancreasului este:A. Elastaza-1 specifică pancreatică în fecale < 300 μg/g fecaleB. Elastaza-1 specifică pancreatică în fecale < 200 μg/g fecaleC. Elastaza-1 specifică pancreatică în fecale < 500 μg/g fecaleD. Elastaza-1 specifică pancreatică în fecale > 200 μg/g fecaleE. Elastaza-1 specifică pancreatică în fecale > 300 μg/g fecale

Răspuns: B

138. Care investigaţie nu este informativă pentru diagnosticul pancreatitei cronice:A. Cercetarea Ag Helicobacter Pylori în fecaleB. Cercetarea elastazei-1 în fecale

20

C. Cercetarea chimotripsinei în fecaleD. Tomografia computerizată a organelor abdominaleE. Cercetarea tripsinogenului în serul sangvin

Răspuns: A

139. Sindromul clinic caracteristic perioadei precoce a pancreatitei cronice este:A. EndocrinB. Dolor abdominalC. Al insuficienţei exocrine a pancreasuluiD. DispepticE. Alergic

Răspuns: B

140. Măsurile de profilaxie acutizării pancreatitei cronice sunt:A. Excluderea consumului de alcoolB. Renunţarea la fumatC. Alimentaţia conform cerinţelor dietetice, raţională, fracţionată de 4-5 ori/ziD. Toate cele enumerate sunt valabileE. Lucrul fizic intensiv grav

Răspuns: D

141. Scăderea secreţiei de enzime şi bicarbonaţi, cu volum secretor în normă este caracteristică pentru dereglări în secreţia exocrină a pancreasului de tip:A. HipersecretorB. HiposecretorC. Obstructiv, bloc superiorD. Obstructiv, bloc inferiorE. Ductular

Răspuns: B

142. Tratamentul etiopatogenetic în pancreatita cronică autoimună:A. AntibioticoterapiaB. CorticoterapiaC. Terapia cu prochineticeD. Terapia cu spasmoliticeE. Antidepresante

Răspuns: B

143. În dezvoltarea pancreatitei cronice factorul dominant de risc este:A. Consumul excesiv de grăsâmi B. Consumul excesiv de alcoolC. HiperlipidemiaD. FumatulE. Hipercalciemia

Răspuns: B

144. În pancreatita cronică cu puseu acut valorile maximale ale lipazei se determină la: A. La 2 - 4 oreB. La a II – IV-a ziC. La 6 - 8 oreD. La a II – IV-a săptămânăE. La 5 ore

Răspuns: B

145. Peste cât timp de la debutul puseului acut al pancreatitei cronice nivelul α-amilazei pancreatice atinge valori maximale în serul sanguin?A. La 2 ore

21

B. La 8 oreC. La a II – IV-a ziD. La a II – IV-a săptămânăE. La 10 ore

Răspuns: A

146. Simptoamul care nu este caracteristic pentru o pancreatită cronică:A. Durere abdominaleB. SteatoreeC. CreatoreeD. Diabet zaharatE. Melena

Răspuns: E

147. Numiţi investigaţia mai informativă pentru diagnosticul sindromului de malabsorbţie?A. Testul de toleranţă la glucozăB. Testul cu D-xilozăC. Sondajul duodenalD. Cercetarea radiologică a intestinului subţireE. Colonoscopia

Răspuns: B

148. Cel mai informativ test pentru reflectarea funcţiei exocrine a pancreasului este:A. Testul cu D-xilozăB. Testul cu secretină-pancreoziminăC. Indicii activităţii tripsinei şi lipazei în serul sanguinD. Coeficientul amilază-creatininăE. Indicii activităţii amilazei în serul sanguin

Răspuns: B

149. Cauza cea mai frecventă a pancreatitei cronice este:A. Duodenita cronicăB. DuodenostazaC. Alcoolismul cronicD. Disfuncţia sfincterului OddiE. Colecistita cronică

Răspuns: C

150. Semnele colangitei sclerozante primare includ:A. IcterB. Prurit C. AstenieD. Hepatomegalie E. Toate cele enumerate

Răspuns: E

151. Tratamentul colicii biliare include următoarele medicamente, cu excepţia:A. AtropinăB. Algocalmină C. PapaverinăD. NitraţiE. Morfina

Răspuns: E

152. Semnul care nu este tipic pentru litiaza biliară:A. Durere în hipocondrul drept B. Iradierea durerilor în umărul şi omoplatul drept

22

C. Iradierea durerilor în regiunea inghinalăD. Sindrom dispepticE. Manevra Murphy pozitivă

Răspuns: C

153. Examenul cel mai frecvent utilizat pentru identificarea litiazei biliare este:A. Examenul radiologic panoramic al abdomenuluiB. Colangiografia endoscopică retrogradăC. Colecistografia oralăD. Ecografia abdominalăE. Tomografia computerizată

Răspuns: D

154. Factorii etiopatogenetici ai colecistitei cronice sunt următoarele, cu excepţia:A. Calculi biliariB. Procesele infecţioaseC. Esofagul BarrettD. OpistorhozaE. Diverse tipuri de disfuncţii ale vezicii biliare şi ale căilor biliare extrahepatice

Răspuns: C

155. Semnul care nu este caracteristic pentru litiaza biliară: A. Dureri în hipocondrul dreptB. Diaree osmoticăC. ConstipaţiiD. Stază vezicularăE. Dispepsie

Răspuns: B

156. În etiopatogenia litiazei biliare nu are un rol patogenetic: A. Hipertensiunea arterială B. HipodinamiaC. ObezitateaD. HiperlipidemiaE. Vârsta înaintată

Răspuns: A

157. Medicamentul care se indică în terapia de dizolvare orală a litiazei biliare este:A. SpasmoliticeB. M-holinoliticeC. Miolitice selectiveD. Acidul ursodeoxicolic E. Ulei de măsline

Răspuns: D

158. Cel mai frecvent agent patogen cauzal al angiocolitei este: A. StafilocociiB. PneumocociiC. Esherihia coli D. StreptocociiE. Fungii

Răspuns: C

159. Calea de infectare a sistemului biliar este: A. HematogenăB. Limfogenă

23

C. AscendentăD. Toate cele enumerate nu sunt valabileE. Toate cele enumerate sunt valabile

Răspuns: E

160. Medicaţia colecistitei cronice include: A. Antibiotice B. Derivaţii 5-nitrofuranuluiC. Derivaţii 8-oxichinoliniciD. Regimul igieno-dieteticE. Toate enumerate

Răspuns: E

161. Cel mai caracteristic semn clinic al litiazei biliare este: A. DispepsiaB. FebraC. EructaţiaD. Steatoreea E. Colica biliară

Răspuns: E

162. Care din semnele de mai jos nu se include în tabloul clinic al coledocolitiazei? A. Dureri biliareB. Icter C. Pirozis D. Febra E. Hepatomegalie

Răspuns: C

163. Disfuncţia sfincterului Oddi de tip pancreatic se defineşte prin:A. Durerea tipică cu durata mai mare de 20-30 minB. Reţinerea contrastului în ductul pancreatic > 10 min C. Elevarea lipazei/amilazei în timpul accesului D. Simptome recurente cu diferite intervale, nu neapărat zilniceE. Toate cele enumerate

Răspuns: E

164. „Standard de aur” în diagnosticul disfuncţiei sfincterului Oddi este:A. HepatobilioscintigrafiaB. FEGDSC. Manometria sfincterului OddiD. USGE. Efectuarea testului cu morfină

Răspuns: C

165. Colangita sclerozantă primară nu se caracterizează prin:A. Fibroză periductală (în foi de ceapă)B. Proliferare ductulară, ductopenieC. Infiltrat inflamator periductularD. Infiltrat inflamator portalE. În parenchim aspect de hepatită cronică sau ciroză biliară secundară

Răspuns: D

166. Autoanticorpii care se întâlnesc în 60 - 80% cazuri în colangita sclerozantă primară sunt:A. Anticitoplasmă a neutrofilelor: p-ANCAB. Anti antigen-solubil hepatic: SLA

24

C. Antinucleari: ANAD. Antimicrosomi hepatici şi renali: anti-LKM-1E. Antimitocondriali: AMA

Răspuns: A

167. Colangiografia retrogradă endoscopică relevă pereţii căilor biliare cu aspect neregulat, aspect de “arbore mort în picioare”, de “şireag de mărgele” în patologia:A. Ciroza biliară primarăB. Ciroza hepatică de geneză viralăC. Colangita sclerozantă primarăD. Carcinomul hepatocelularE. Boala alcoolică a ficatului

Răspuns: C

168. Colecistectomia în litiaza vezicii biliare asimptomatică nu se recomandă în caz de:A. Corticoterapie de durată B. Veziculă de porţelan, calcificatăC. Calculi mari, peste 3 cmD. Calculi colesterolici miciE. Vezica biliară afunctională

Răspuns: D

169. Criteriile diagnostice ale disfuncţiei vezicii biliare nu include:A. Episoade de durere continuă, localizată în epigastru sau în hipocondriul drept, cu durata > de 30 min;B. Simptomele se manifestă > de 1-2 ori timp de 12 luni;C. Este prezentă dereglarea funcţiei vezicii biliare D. Sunt dovezi de afectare organică a vezicii biliareE. Nu sunt dovezi de afectare organică, care ar favoriza simptomele caracteristice;

Răspuns: D

170. Care din maladiile enumerate mai frecvent se asociază cu colangita sclerozantă primară?A. Artrită reumatoidăB. ColecistectomieC. AlcoolismD. Colită ulceroasă E. Tuberculoză pulmonară

Răspuns: D

171. Examenul cel mai ieften pentru diagnosticul disfuncţiei vezicii biliare este:A. Sondajul duodenal polifracţionatB. USGC. Colecistopancreatografia endoscopică retrogradăD. RMN standardE. Biliscintigrafia dinamică cu preparatul radiofarmaceutic ”HIDA” Tc

Răspuns: A

172. Metoda cea mai simplă şi răspîndită în diagnosticul litiazei biliare este:A. Sondajul duodenalB. USGC. Colecistopancreatografia endoscopică retrogradăD. FGDSE. Biliscintigrafia dinamică cu preparatul radiofarmaceutic ”HIDA” Tc

Răspuns: B

25

Compliment multimplu

173. Semne caracteristice pentru acalazia cardiei sunt:A. Regurgitaţii cu alimenteB. Dureri în rebordul costal stîng C. Scădere ponderalăD. Dureri retrosternale în timpul glutiţieiE. Perna udemă

Răspuns: A, C, D, E

174. Disfagia este definită ca o senzaţie de încetinire sau oprire a tranzitului bolului alimantar prin:A. Cavitate oralăB. FaringeC. Segmentul proximal al esofaguluiD. Segmentul piloricE. Segmentul distal al esofagului

Răspuns: A, B, C, E

175. Disfagia poate apărea în: A. Sclerodermie sistemicăB. ObezitateC. Miastenia gravisD. Acalazia cardieiE. Cancerul esofagian


176. Acalazia cardiei se defineşte prin: A. Insuficienţa de relaxare a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiţieiB. Zone de metaplazie a epiteliului malpighian al esofaguluiC. Mucoasa columnară a esofagului netedă sau cu cicatriceD. Insuficienţa de contracţie a sfincterului esofagian inferiorE. Absenţa undelor peristaltice propulsive ale corpului esofagian

Răspuns: A, E

177. Complicaţiile posibile ale bolii de reflux gastroesofagian sunt:A. Esofagul BarrettB. Ulcerul esofagianC. Hemoragia digestivă superioarăD. Stenoza piloricăE. Cancerul esofagian


178. Medicamente indicate pentru tratamentul patogenetic al bolii de reflux gastroesofagian sunt:A. Antibacteriene pentru eradicarea Helicobacter pyloriB. Antisecretorii - IPPC. CitoprotectoriD. ProkineticeE. Beta- adrenoblocante

Răspuns: B, D

179. Medicamente care provoacă refluxul gastroesofagian sunt: A. DomperedonulB. Isosorbid dinitratC. AtropinaD. TheophyllinaE. Metoclopramidum

Răspuns: B, C, D

26

180. Examinările informative pentru diagnosticul bolii de reflux gastroesofagian sunt:A. Monitorizarea pH-ului esofagianB. Endoscopia digestivă superioară C. Manometria esofaguluiD. Examenul radiologic baritatE. Examenul ecografic

Răspuns: A, B, C, D

181. Examinările informative pentru diagnosticul complicaţiilor bolii de reflux gastroesofagian sunt:A. Monitorizarea pH-ului esofagianB. Endoscopia digestivă superioarăC. Test cu D-xylozăD. Manometria monitorizată a esofagului E. Examenul histologic al fragmentelor de mucoasă esofagiană

Răspuns: B, E

182. Pentru stabilirea diagnosticului de disfagie funcţională:A. Este suficientă prezenţa senzaţiei de dificultate la deglutiţieB. Este necesar de exclus patologia esofagiană organicăC. Este necesar de exclus acalaziaD. Este necesar de exlus boala de reflux gasroesofagianE. Nu este valabilă nici una din strategiile enumerate

Răspuns: B, C, D

183. Factori care intervin în producerea herniilor transhiatale prin alunicare sunt:A. Slăbirea sistemelor de fixare a segmentului eso-cardio-tuberozitarB. Lărgirea hiatusului diafragmaticC. Refluxul gastroesofagianD. Creşterea presiunii abdominaleE. Dispepsie funcţională

Răspuns: A, B, D

184. Sindromul dolor toracic de origine esofagiană se diferenţiază de durerea în angina pectorală prin: A. Localizarea retrosternală a dureriiB. Încetarea la administrarea antiacidelorC. Apariţia durerilor este în legătură cu stresul psihoemoţionalD. Micşorarea durerii la administrarea IPPE. Calmarea durerilor după administrare de nitroglicerină

Răspuns: B, D

185. Pentru sindromul dispeptic funcţional sunt caracteristice: A. Disconfort în regiunea epigastricăB. Dureri abdominale, care se ameliorează după defecaţieC. Meteorism D. Saţietate precoceE. Dureri în epigastru

Răspuns: A, D, E

186. Variantele clinice ale dispepsiei funcţionale sunt: A. Cu predominarea durerii epigastriceB. Cu predominarea greţeiC. Cu predominarea senzaţiei de saţietate precoce, plenitudine epigastricăD. Cu predominarea balonăriiE. Cu predominarea diareei

Răspuns: A, C

27

187. Stările patologice care necesită o explorare paraclinică pentru diferenţierea dispepsiei funcţionale şi organice:A. SubfebrilitateB. Simptome nocturne C. Vârsta tânărăD. Vârsta peste 55 aniE. Scădere ponderală nemotivată

Răspuns: A, B, D, E

188. Peristaltismul fiziologic al esofagului include:A. Unde peristaltice primareB. Unde peristaltice secundareC. Unde peristaltice terţiareD. Contracţii segmentare nonundulareE. Lipsa contracţiilor peristaltice

Răspuns: A, B

189. Sfincterul esofagian inferior:A. Corespunde zonei cu presiune crescută în locul trecerii esofagului în stomacB. Conţine fibre musculare striate C. Conţine fibre musculare netede D. Se supune influenţelor neurohormonaleE. Are presiune stabilă

Răspuns: A, C, D

190. Disfagia este posibilă în caz de:A. Pareze, paralizii ale nervilor glosofaringian, hypoglosus B. AchalazieC. Pirozis funcţionalD. Boala de reflux gastroesofagianE. Dispepsie funcţională

Răspuns: A, B, D

191. Hemoragia este posibilă în caz de:A. Esofagite eroziv-ulceroaseB. Cancer esofagianC. Pirozis funcţionalD. Ciroză hepaticăE. Sindrom WPW

Răspuns: A, B, D

192. Monitorizarea pH-ului intraesofagian:A. Prezintă “standardul de aur” în diagnosticul refluxului gastroesofagian patologicB. Poate determina corelaţia dintre simptome şi refluxul gastroesofagianC. La persoanele sănătoase nu înregistrează nici o secvenţă de reflux pe parcursul diurnei D. Apreciază prezenţa complicaţiilor în boala de reflux gastroesofagianE. Determină eficienţa contracţiilor peristaltice esofagiene

Răspuns: A, B

193. Manometria esofagiană este contraindicată în: A. Esofagite acute destructive B. Anevrism de aortăC. Diabet zaharatD. Vomă incoregibilăE. Sclerodermie

28

Răspuns: A, B, D194. Diverticulii faringoesofagieni Zenker sunt:

A. Diverticuli de tracţiuneB. Diverticuli de pulsiuneC. Diverticuli dobândiţi D. Diverticuli congenitaliE. Situaţi pe peretele posterior la nivelul joncţiunii faringo-esofagiene

Răspuns: B, C, E

195. Medicamentele cu efect prokinetic sunt:A. DomperidonB. MetoclopramidaC. ItopridD. LoperamidE. Atropină

Răspuns: A, B, C

196. Hipotonia esofagului se dezvoltă în caz de:A. SclerodermieB. Dereglări de inervaţie a esofaguluiC. Achalazie decompensate D. Hipersensibilitate visceralăE. Administrare de preparate colinoliticele de durată


197. Diagnosticul achalaziei cardiei se bazează pe:A. Tabloul clinic tipicB. pH-metrie intraesofagianăC. Manometrie esofagianăD. Testul cu antiacideE. Examen baritat al esofagului

Răspuns: A, C, E

198. Boala de reflux gastroesofagian:A. Se asociază în mod constant cu leziuni ale mucoasei esofagieneB. Se complică cu esofagul BarrettC. Este factor de risc pentru adenocarcinom esofagianD. Se exclude în caz de prezenţă a leziunilor esofagieneE. Este cea mai frecventă patologie esofagiană

Răspuns: B, C, E

199. Leziunile esofagiene în boala de reflux gastroesofagian se datorează acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a:A. Conţinutului gastric acidB. Helicobacter pilory C. Acizilor biliariD. Factorului ischemicE. Florei din cavitatea bucală

Răspuns: A, C

200. Prin ce se caracterizează boala de reflux gastroesofagian endoscopic negativă, comparativ cu varianta cu esofagită de reflux?A. Prognostic mai favorabil şi risc minimal de dezvoltare a complicaţiilorB. Simptomele de reflux cedează mai rapid la tratamentul antisecretorC. Prevalenţă mai mare a esofagului BarrettD. Necesită examen endoscopic repetat în termeni scurţiE. Nu necesită examen endoscopic repetat în termeni scurţi

29

Răspuns: A, E

201. Simptomele tipice ale bolii de reflux gastroesofagian sunt:A. GreaţaB. RegurgitaţiileC. DisfagiaD. PirozisulE. Voma

Răspuns: B, D

202. Endoscopia digestivă superioară este recomandată în caz de:A. Suspecţie la boala de reflux gastroesofagian indiferent de vârsta pacientului şi vechimea simptomelorB. Simptome de reflux prezente la pacient cu vârsta >50 aniC. Simptome de reflux prezente mai mult de 10 aniD. Boală de reflux gastroesofagian cu disfagieE. În dinamica tratamentului cu IPP după ameliorarea simptomelor

Răspuns: B, C, D

203. Pacienţii cu simptome de reflux nonresponderi la tratamentul empiric cu IPP timp de 4 săptămâni necesită următoarele tactici:

A. Precizarea diagnosticului prin pH-monitorizare intraesofagianăB. Majorarea dozei de IPPC. Continuarea tratamentului substituind IPP cu antiacideleD. Precizarea diagnosticului prin endoscopie digestivă superioarăE. Operaţie antireflux

Răspuns: A, B, D

204. Risc crescut de complicaţii ale bolii de reflux gastroesofagian este în caz de:A. Ineficacitate a tratamentului acidosupresiv empiricB. Istoric îndelungat al simptomelor de refluxC. Boală endoscopic negativăD. Pacienţi după operaţii antirefluxE. Dispepsia funcţională asociată

Răspuns: A, B

205. La pacienţii cu simptome de reflux tratamentul empiric cu IPP este indicat în caz de:A. Asociere cu durere la deglutiţieB. Asociere cu sindrom anemicC. Pacient tânăr D. Debut al simptomelor după vârsta de 50 aniE. Lipsă de simptoame alarmante

Răspuns: C, E

206. Eradicarea infecţiei Helicobacter pylori în caz de boală de reflux gastroesofagian:A. Este necesară în caz de teste serologice pozitiveB. Este contraindicatăC. Nu majorează efectul clinic al tratamentului antisecretorD. Poate fi efectuată în caz de teste pozitive la dorinţa pacientuluiE. Sporeşte efectul clinic al tratamentului antisecretor

Răspuns: C, D

207. Esofagul Barrett reprezintă:A. Displazia epiteliului squamos esofagian B. Metaplazia epiteliului squamos esofagian cu celule intestinale C. Orice modificare a mucoasei esofagiene proximal de linia ZD. Complicaţia bolii de reflux gastroesofagian cu risc crescut pentru adenocarcinom de esofagE. Diagnosticul endoscopic şi histologic pozitiv

30

Răspuns: B, D, E

208. Pirozisul funcţional poate fi diagnosticat:A. La orice persoană ce prezintă pirozis în lipsa modificărilor endoscopice esofagieneB. În caz de rezultate pH-monitorizării patologice şi prezenţa pirozisuluiC. În caz de rezultate pH-monitorizării normale şi prezenţa pirozisuluiD. După exluderea cauzelor organice ale pirozisuluiE. După semne clinice şi endoscopice

Răspuns: C, D

209. Complicaţiile posibile ale esofagitelor sunt:A. Hemoragii digestive superioareB. Stricturi esofagieneC. Boala de reflux gastroesofagianD. Perforaţii de esofagE. Atrezia esofagului

Răspuns: A, B, D

210. Criteriile diagnostice pentru gastrita autoimună sunt: A. Autoanticorpii anti-celule parietaleB. Semne endoscopice de gastrită atrofică fundalăC. Anemie pernicioasăD. Semne endoscopice de gastrită antralăE. Autoanticorpii anti-factor intrinsec


211. Gastrita cronică de tip „A" este:A. Gastrita fundală B. Gastrita de reflux biliarC. Gastrita asociată cu Helicobacter pyloriD. Gastrita autoimunăE. Gastrita limfocitară

Răspuns: A, D

212. Tratamentul gastritei de reflux biliar include: A. MetoclopramidB. Acid ursodeoxicolicC. AtropinăD. DomperidonE. Prednisolon

Răspuns: A, B, D

213. Semnele caracteristice pentru sindromul Zollinger-Ellison sunt: A. DiareeaB. Ulcerele refractare la tratament standardC. Sindromul algic pronunţat, ce se supune greu tratamentului antiulceros standardD. ConstipaţiileE. Leucopenia

Răspuns: A, B, C

214. Afecţiunile stomacului cu risc crescut de transformare în cancer sunt: A. Gastrita hiperacidăB. Gastrita cronică atrofică cu metaplazie C. Gastrita de reflux biliarD. Boala MenetrierE. Gastrita eozinofilică

31

Răspuns: B, D

215. Care din următoarele patologii au etiopatogenie comună cu gastrita granulomatoasă? A. Boala CrohnB. TuberculozaC. SarcoidozaD. Infecţia cu Helicobacter pyloriE. Sifilisul


216. Tratamentul gastritei acute necomplicate include:A. Medicamente antiinflamatoare nesteroidieneB. Propranolul per os sau în lavajC. Întrerupea contactului cu substanţe iritanteD. Pungă de gheaţă pe regiunea epigastricăE. Omeprazol per os

Răspuns: C, E

217. Simptomele care caracterizează ulcerul duodenal sunt: A. Dureri epigastraleB. XerostomieC. Simptoame dispepticeD. Alternanţa diaree-constipaţieE. Meteorism

Răspuns: A, C

218. Fibrogastroduodenoscopia este indicată în caz de suspecţie la: A. Abdomen acutB. Hemoragie digestivă superioarăC. Ulcer gastricD. Ulcer duodenalE. Varice esofagiene

Răspuns: B, C, D, E

219. Complicaţiile ulcerelor pot fi: A. PerforaţiaB. StenozareaC. MalignizareaD. Esofagita de reflux E. Penetraţia


220. Tratamentul chirurgical este recomandat în ulcer cronic în caz de: A. Hemoragia digestivă de orice gradB. PerforaţiaC. Ulcer postbulbarD. Stenoză decompensatăE. Ulcer cronic gastric

Răspuns: B, D

221. Patologii precanceroase sunt: A. Boala MenetrierB. Ulcerele cronice duodenaleC. Polipii gastrici adenomatoşi D. Ulcerele cronice cauzate de AINS E. Gastrita hiperacidică

32

Răspuns: A, C

222. Neoplasm gastric se poate manifesta prin: A. Dureri abdominale colicative B. Anorexie selectivă, mai ales pentru carneC. Vărsături cu alimente ingerate în urmă cu mai mult de 24 oreD. Diaree cu polifecalie E. Dureri în epigastru care nu sunt ameliorate de alimentaţie

Răspuns: B, C, E

223. Alterările biologice ce pot apărea în neoplasmul gastric sunt: A. Prezenţa antigenului carcinoembrionarB. Scăderea hemoglobineiC. Creşterea VSH-uluiD. LeucopenieE. Creşterea acidului uric

Răspuns: A, B, C

224. Factorii ulcerogeni sunt:A. Bacteria Helicobacter pyloriB. Hipersecreţia HClC. Mărirea secreţiei de bicarbonaţiD. Hipersecreţia de pepsină E. Mărirea sintezei de prostaglandine

Răspuns: A, B, D

225. Factorii de protecţie în patogenia bolii ulceroase sunt: A. Mărirea secreţiei de prostaglandine B. Mărirea secreţiei de pepsinăC. Mărirea secreţiei de bicarbonaţi D. Creşterea concentraţiei serice de gastrină E. Regenerarea normală a mucoasei

Răspuns: A, C, E

226. Semnele caracteristice ulcerului duodenal sunt: A. Lipsa poftei de mâncareB. Durerea difuză C. Durerea localizatăD. Ritmicitatea şi periodicitatea sindromului dolor E. Mărirea secreţiei gastrice

Răspuns: C, D, E

227. Medicamentele antisecretorii sunt: A. Famotidina B. Rabeprazolul C. RetabolilulD. OmeprazolulE. Metronidazolul

Răspuns: A, B, D

228. Schemele de eradicare a Helicobacter pylori includ: A. PlatifilinaB. PantoprazolulC. AmoxicilinaD. Preparatele de bismutE. Metronidazolul

33


229. Schemele de prima linie pentru eradicarea Helicobacter pylori includ: A. OmeprazolulB. ClaritromicinaC. AmoxicilinaD. CiprofloxacinaE. Metronidazolul


230. Schemele de a 2-a linie pentru eradicarea Helicobacter pylori includ: A. TetraciclinaB. OmeprazolC. Preparatele de bismutD. LevomicetinaE. Metronidazolul


231. Semnele caracteristice pentru Dumping-sindrom sunt: A. Palpitaţii postprandialeB. Disfagie C. Astenie fizică pronunţată postprandială D. Necesitatea în alimentaţie lichidăE. Ameliorarea stării în poziţie verticală

Răspuns: A, C

232. Risc oncologic majorat este în caz de: A. Ulcerul duodenalB. Gastrita cronică a bontului gastricC. Duodenita cronicăD. Sindromul de ansă aferentăE. Ulcerul gastric

Răspuns: B, E

233. Factorii patogenetici în duodenita cronică sunt: A. Agresiunea acido-pepticăB. Dereglarea troficii mucoasei C. Hipertensiunea arterialăD. Reflux gastro-esofagianE. Staza duodenală

Răspuns: A, B, E

234. Factorii etiologici ai duodenitei cronice sunt: A. Helicobacter pylori B. Corticosteroizi C. Antiinflamatorii nonsteroidiene D. Lamblia intestinalisE. Clostridium difficile


235. Simptomele tipice în duodenita cronică sunt: A. Durerea de tip ulcerosB. Colică abdominalăC. Durerea de tip dispepticD. Pierdere ponderală progresivăE. Dispepsia

34

Răspuns: A, C, E

236. Polipectomia endoscopică este indicată în următoarele cazuri:A. Polipii adenomatoşiB. Polipii hiperregeratoriC. Polipii mai mare de 20 mmD. Polipii până la 20 mm E. Formaţiunea protruzivă cu baza mare de implantare

Răspuns: A, D

237. Semnele clinice ale gastritei atrofice autoimune sunt: A. Sindrom anemicB. Fenomene neurologice degenerativeC. Sindrom de intoxicaţieD. Sindrom dispepticE. Diaree hemoragică

Răspuns: A, B, D

238. Inflamaţia granulomatoasă în tractul gastrointestinal este caracteristică pentru: A. TuberculozăB. SarcoidozăC. Boala CrohnD. SifilisE. Amiloidoză


239. Factorii etiologici principali ai ulcerului gastric/duodenal sunt: A. Bacteria H. pyloriB. AINSC. AspirinaD. Diuretice tiazidiceE. Fumatul

Răspuns: A, B, C

240. Ulcerul gastric:A. Are incidenţă maximă între 30-40 de aniB. Are incidenţă maximă între 50-70 de aniC. Are potenţial de malignizare majoratD. Este mai frecvent decât ulcerul duodenalE. Frecvent este cauzat de AINS

Răspuns: B, C, E

241. Ulcerul duodenal:A. Are incidenţă maximă între 30-40 de aniB. Are incidenţă maximă între 50-70 de aniC. Este mai frecvent decât ulcerul gastricD. Are potenţial de malignizare majoratE. Mai frecvent este cauzat de infecţie H.pylori

Răspuns: A, C, E

242. Fumatul în ulcerul gastric/duodenal:A. Este considerat agentul patogeneticB. Este considerat agentul etiologicC. Scade secreţia de mucus gastricD. Stimulează secreţia de prostaglandineE. Stimulează secreţia de pepsinogen

35

Răspuns: A, C, E

243. Factorii de risc în ulcerul gastric/duodenal sunt:A. Predispoziţia geneticăB. FumatulC. Excesul de grăsime în dietăD. AlcoolulE. Excesul de glucide în dietă

Răspuns: A, B, D

244. Factorii endogeni de agresiune a mucoasei gastrice/duodenale sunt:A. Acidul clorhidricB. Pepsinul C. MucinaD. HistaminaE. Bicarbonatul

Răspuns: A, B, D

245. Factorii endogeni de agresiune a mucoasei gastrice/duodenale sunt:A. GastrinaB. Pepsinul C. ProstaglandineleD. HistaminaE. Bicarbonatul

Răspuns: A, B, D

246. Factorii endogeni de protecţie a mucoasei gastrice/duodenale sunt:A. GastrinaB. Mucusul C. ProstaglandineleD. HistaminaE. Bicarbonatul

Răspuns: B, C, E

247. Prostaglandinele în boala ulceroasă:A. Inhibă secreţia de HClB. Stimulează secreţia de pepsinăC. Inhibă secreţia de bicarbonatD. Stimulează secreţia de bicarbonatE. Inhibă secreţia de bicarbonat

Răspuns: A, D

248. Hormonii şi mediatorii care intensifică secreţia de HCl sunt:A. GastrinaB. HistaminaC. SomatostatinaD. SecretinaE. Motilina

Răspuns: A, B

249. Ulcerul cronic este o pierdere de substanţă care:A. Nu depăşeşte mucoasaB. Nu depăşeşte submucoasaC. Nu depăşeşte musculara mucoaseiD. Depăşeşte musculara mucoaseiE. Poate penetra întregul peretele gastric/duodenal

36

Răspuns: D, E

250. Ulcerele simptomatice sunt asociate de:A. Sindrom Zollinger-EllisonB. Sindrom BarrettC. Sindrom JilbertD. HiperparatireozăE. Hipotireoză

Răspuns: A, D

251. Formele de bază a ulcerelor gastrice/duodenale simptomatice sunt:A. Ulcerele de stressB. Ulcerele endocrineC. Ulcerele troficeD. Ulcerele asociate refluxului gastro-esofagian E. Ulcerele hepatogene


252. Pentru ulcerul gastric/duodenal sunt caracteristice:A. Stratul de mucus mai subţireB. HipergastrinemiaC. Secreţia scăzută de prostaglandineD. Secreţia sporită de bicarbonatE. Hipersensibilitatea celulei parietale la histamină

Răspuns: A, D, E

253. Tabloul clinic clasic în ulcerul duodenal include:A. Durera epigastrică postprandială precoceB. Durera epigastrică „pe foame”C. Durerea nocturnăD. Lipsa poftei de mâncareE. Sindromul dispeptic

Răspuns: B, C, E

254. Tabloul clinic clasic în ulcerul gastric include:A. Durera epigastrică postprandială B. Durera epigastrică „pe foame”C. Sindromul dispepticD. Scăderea poftei de mâncareE. Diareea

Răspuns: A, C, D

255. Diagnosticul de ulcer gastric/duodenal poate fi confirmat prin:A. FGDSB. Examenul radiologic baritatC. USGD. Monitorizarea pH gastricE. Monitorizarea pH duodenal

Răspuns: A, B

37

256. Biopsia şi examinarea morfologică sunt obligatorii în caz de:A. Ulcer cronic gastricB. Ulcer cronic duodenalC. Gastrită antrală erozivăD. Gastrită atroficăE. Polipi gastriciRăspuns: A, D, E

257. În ulcerele duodenale semnele clinice sunt:A. Poate lipsi numai în ulcerele miciB. Poate determina scădere ponderalăC. Apare în legătură cu meseleD. Apare în perioada nopțiiE. Nu apare de noaptea

Răspuns: C, D

258. Cele mai informative simptome pentru ulcer duodenal sunt:A. Durerea epigastrică nocturnăB. Durerea postprandială precoceC. Ameliorarea după alimentaţieD. SitofobiaE. Greaţa şi discomfortul postprandial

Răspuns: A, C

259. Semnele radiologice „directe” în ulcerul gastric sunt:A. „Nişa” de conturB. „Nişa” de reliefC. Convergenţa pliurilorD. Deformarea cicatricialăE. Pliurile gastrice voluminoase

Răspuns: A, B

260. Metodele de diagnostic al infecţiei cu H.pylori includ:A. Testul respirator cu uree marcatăB. Aprecierea antigenului H.pylori în masele fecaleC. Testul rapid cu ureazăD. Testul rapid cu D-xilozăE. Testul histologic


261. Metodele de diagnostic al infecţiei cu H.pylori includ:A. Depistarea antigenului H.pylori în materii fecaleB. Depistarea antigenului H.pylori în sângeC. Depistarea anticorpilor anti-H.pylori în materii fecaleD. Testul bacteriologicE. Testul rapid la urează

Răspuns: A, D, E

262. Explorările paraclinică în ulcerul gastric/duodenal includ:A. RadiologiaB. EndoscopiaC. Evidenţierea Helicobacter pyloriD. pH-metria esofagianăE. CT cu substanţă de contrast în stomac

Răspuns: A, B, C

38

263. Diagnosticul diferenţial al ulcerului gastric se efectuează cu:A. Dispepsia funcţionalăB. DuodenitaC. Esofagita de refluxD. Cancerul gastricE. Cancerul în partea inferioară a esofagului

Răspuns: A, D, E

264. Testul serologic cu depistarea anticorpilor anti-H.pylori poate fi utilizat pentru:A. Confirmarea eradicării infecţieiB. Diagnosticul infecţiei cu Helicobacter pyloriC. Diagnosticul infecţiei în caz de hemoragieD. Diagnosticul infecţiei în caz de atrofie gastricăE. Diagnosticul infecţiei în caz de MALT-limfom

Răspuns:B, C, D, E

265. Pentru evaluarea eradicării infecţiei H.pylori după tratament respectiv sunt recomandate:A. Testul respirator cu uree marcată peste 4 săptămâni după finisarea tratamentului de eradicareB. Testul respirator cu uree marcată imediat după finisarea tratamentului de eradicareC. Testul de determinare a antigenului H.pylori în materiile fecale peste 4 săptămâni după finisarea

tratamentului de eradicareD. Testul de determinare a antigenului H.pylori în materiile fecale imediat după finisarea tratamentului de

eradicareE. Testul serologic

Răspuns: A, C

266. Complicaţiile ulcerului gastric/duodenal includ:A. PenetrareaB. PerforareaC. Stenoza bulbului duodenalD. DiverticulozaE. Hemoragia


267. Antiacidele neabsorbabile sunt:A. Bicarbonatul de sodiuB. Carbonatul de magneziuC. MaaloxD. FosfalugelE. Almagel

Răspuns: C, D, E

268. Antiacidele care conţin aluminiu:A. Induc diareeB. Induc constipațiaC. Influenţează absorbţia unor medicamente D. Fixează sărurile biliareE. Au durata lungă de acţiune – 8-10 ore

Răspuns: B, C, D

269. Inhibitorii pompei de protoni:A. Sunt cele mai active antisecretoriiB. Inhibă H+/K+-ATP-aza C. Stimulează H+/K+-ATP-azaD. Au eficienţă maximă când celula parietală este stimulată E. Au acțiunea la nivelul receptorilor H2 histaminici

39

Răspuns: A, B, D

270. Terapia de linia 1 de eradicare a H.pylori include:A. Inhibitorii al pompei de protoni în doza standard dublatăB. Inhibitorii receptorilor H2 histaminiciC. ClaritromicinaD. AmoxicillinaE. Metronidazolul


271. Terapia de linia 2 de eradicare a H.pylori include:A. Inhibitorii al pompei de protoni în doza standardB. Inhibitorii al pompei de protoni în doza standard dublatăC. Bismut subsalicilat/subcitratD. TetraciclinaE. Metronidazolul


272. Terapia de linia 2 de eradicare a H.pylori poate fi:A. Terapia secvenţialăB. Quadruploterapia cu bismutC. Triplaterapia cu levofloxacinăD. Triplaterapia cu levomicitinăE. Quadruploterapia cu claritromicină

Răspuns: A, B, C,

273. Helicobacter pylori poate dezvolta rezistenţa la:A. MetronidazolB. TetraciclinăC. ClaritromicinD. Bismul subcitratE. Bismut salicilat

Răspuns: A, C

274. Diareea cronica are următoarele mecanismele patogenetice: A. Insuficienţa veno-mezentericăB. Mărirea presiunii osmotice intralumenaleC. Tranzitul intestinal accelerat D. Hiperexudaţie intestinalăE. Scăderea presiunii osmotice intralumenale

Răspuns: B, C, D

275. Simptomatica clinica a sindromului de malabsorbţie este: A. Scădere progresivă în pondereB. Edeme şi ascităC. Dureri în oase şi paresteziiD. Artrite reactiveE. Disbalanţa electolitică scăderea Ca++, scăderea K+)


276. Sindromul de malabsorbţie poate fi condiţionat de: A. Insuficienţa exocrină a pancreasului în stadiile tardive a pancreatitelor croniceB. Deficitul acizilor biliari în rezultatul bolii colestatice a ficatuluiC. Enteropatia glutenicăD. Patologia funcţională a intestinului grosE. Sindromul colonului iritabil

40

Răspuns: A, B, C277. Sindromul de malabsorbţie se tratează cu:

A. Administrarea parenterală de vitamine din grupul B, CB. Indicarea preparatelor de antifermenţiC. Administrarea prokineticelorD. Administrarea parenterală de preparate proteiceE. Administrarea parenterală de calciu, potasiu, sodiu

Răspuns: A, D, E

278. Sindromul de maldigestie se manifestă prin următoarele fenomene paraclinice: A. Creşterea ceruloplasmineiB. HipoalbuminemieC. Hipovitaminoză polivalentăD. Micşorarea Ca şi KE. Scăderea nivelului fierului seric


279. Metoda de bază a tratamentului enteropatiei glutenice este excluderea din alimentaţie a produselor: A. GrîuB. OrzC. SecarăD. OvăzE. Orez


280. Afecţiunile intestinului subţire sunt cercetate prin următoarele teste paraclinice: A. Examen radiologicB. Examen endoscopicC. Examinare coprologicăD. Test cu secretina - pancreoziminăE. Test de toleranţă la lactoză


281. Boala Crohn poate evolua cu următoarele complicaţii extraintestinale: A. Diabetul zaharatB. Pioderma gangrenosumC. Spondilita anchilozantăD. Eritemul nodosE. Artrita reactivă


282. În tratamentul patogenetic al bolii Crohn se utilizează: A. Mesalazina B. CorticosteroiziiC. Papaverina D. Azatioprina E. Famotidina

Răspuns: A, B, D

283. Colita ulceroasă nespecifică macroscopic se caracterizează prin: A. Leziuni cu caracter segmentarB. Aspect de „piatră de pavaj"C. Friabilitate mucosală D. FistuleE. Ulceraţii superficiale

Răspuns: C, E

41

284. In colita ulceroasă nespecifică endoscopic se constată: A. Relief în „piatră de pavaj"B. Ulceraţii polimorfe superficialeC. Friabilitatea mucoaseiD. Ulcere liniare profundeE. Ştergerea luciului, edem, hiperemie

Răspuns: B, C, E

285. In stadiile avansate ale colitei ulceroase nespecifice irigoscopia denotă: A. Scurtarea colonuluiB. Dehaustrarea colonuluiC. Spiculi marginali/pete baritateD. Colonul cu aspect tubularE. Fistule


286. In colita ulceroasă nespecifică se atesta următoarele complicaţii colonice: A. Megacolonul toxicB. Hemoragia digestivă inferioarăC. Complicaţiile intestinale nu-s cunoscuteD. PerforaţiaE. Stenozele cu ileus intestinal

Răspuns: A, B, D

287. Dezvoltarea cancerului intestinului gros este favorizata de următorii factori de risc: A. Polipoza familiară multiplăB. Polipii adenomatoşi intestinaliC. Cancerele familiale nepolipoaseD. Diverticulii intestinaliE. Colita ulceroasă nespecifică


288. Sindromul colonului iritabil se caracterizează prin:A. Dereglarea tranzitului conţinutului intestinalB. Proces inflamator cronic în intestinC. Prezenţa durerilor şi disconfortului în abdomenD. Proces distrofic în mucoasa intestinului E. Lipsa substratului organic de afectare

Răspuns: A, C, E

289. Sindromul colonului iritabil poate fi exclus în cazul prezenţei simptoamelor: A. Diaree cu mucusB. Hemoragie intestinalăC. Dureri în abdomenD. Temperatură subfebrilăE. Scăderea progresivă a masei corpului

Răspuns: B, D, E

290. În terapia sindromului colonului iritabil se include: A. Psihoterapia B. Gimnastica curativăC. Tratamentul de substituţieD. Mebeverina E. Fizioterapia


42

291. Ca tratament medicamentos al sindromului colonului iritabil se indică: A. MesalazinăB. Mebeverină C. AtropinaD. FuradoninaE. Drotaverina

Răspuns: B, C, E

292. În sindromul colonului iritabil varianta cu diaree se indică preparatele: A. SmectaB. Loperamid (Imodium) C. Cărbune activatD. Carbonat de calciuE. Levomicetină


293. Care afecţiuni evoluează mai frecvent cu diaree:A. Ulcerul duodenal B. DizenteriaC. CarcinoidulD. Ileita terminalăE. Colita ulceroasă nespecifică


294. Care maladii evoluează mai frecvent cu diaree: A. Boala AddisonB. HipotiroidismulC. Colita ulceroasă nespecificăD. Amiloidoza ereditarăE. Boala Crohn

Răspuns: C, E

295. Care din preparatele și alimentele de mai jos pot modifica culoarea scaunului, conferindu-i aspect pseudomelenic? A. Preparatele cu conţinut de fierB. Utilizarea murilorC. Preparatele de bismutD. Sfeclă roșieE. Preparatele cortizonice


296. Care din afecţiunile de mai jos prezintă risc crescut de malignizare? A. Colita ulceroasă nespecificăB. DizenteriaC. Polipoza colonicăD. Diverticuloza colonicăE. Sindromul colonului iritabil

Răspuns: A, C

297. Steatoreea poate avea următoarele consecinţe clinico-biologice:A. Scăderea ponderalăB. HipovitaminozeC. Apariţia edemelorD. Instalarea asciteiE. Icter

43

Răspuns: A, B

298. Sindromul colonului iritabil are următoarele forme clinice: A. Cu predominarea constipaţieiB. Cu predominarea disfuncţiei vegetativeC. Cu predominarea diareeiD. Cu predominarea astenieiE. Cu predominarea balonărilor şi durerilor

Răspuns: A, C, E

299. Următoarele manifestări sunt caracteristice sindromului intestinului iritabil:A. TenesmeB. Senzaţia evacuării incompleteC. Defecaţie cu efortD. Dureri abdominale, mai frecvent postprandialeE. Emisie cu mucus


300. Boala Crohn are următoarele sinonime:A. Ileită terminalăB. Enterocolită granulomatoasăC. Colită regionalăD. Boala ischemică a intestinuluiE. Enterită regională


301. Macroscopic pentru boala Crohn este caracteristic:A. Ulceraţii intense şi profundeB. Fisuri transversaleC. Mucoasă intactăD. Fisuri şi stenozeE. Eroziuni punctiforme şi ulceraţii


302. Microscopic pentru boala Crohn este caracteristic:A. Inflamaţie transmuralăB. Edem limfaticC. Infiltraţie limfocitarăD. Leziunile se limitează la mucoasa şi stratul superficial al submucoaseE. Microabcese


303. Simptomele locale intestinale în boala Crohn sunt:A. Dureri abdominale postprandialeB. Garguiment intestinalC. DiareeD. Scaun cu sânge, mucus, puroiE. Meteorism


304. Simptomele generale extraintestinale în boala Crohn sunt:A. AnemieB. FebrăC. Scăderea ponderalăD. Artrite reactive, iridociclită

44

E. SclerodermieRăspuns: A, B, C, D

305. Sindromul de malabsorbţie clinic se manifesta prin:A. Edeme şi ascităB. Dureri în oaseC. Scădere în pondereD. Artrite reactiveE. Sângerare mărită


306. Sindromul de malabsorbţie se tratează prin:A. Tratament paranteral cu macroelementeB. Administrarea paranterală cu preparate proteiceC. Fermenți pancreaticiD. Administrarea prokineticelorE. Tratament paranteral cu vitamine din grupul B, C


307. Testele de laborator caracteristice pentru sindromul de malabsorbţie:A. Testi cu D-xilozăB. HipoalbuminemieC. Creşterea ceruloplasmineiD. Hipoavitaminoză polivalentăE. Nivelul ferului seric scăzut


308. Macroscopic pentru colita ulceroasă nespecifică este caracteristic:A. Ulceraţii superficialeB. FistuleC. Sîngeraţie spontană şi de contactD. Pseudopolipi E. Leziuni cu caracter segmentar

Răspuns: A, C, D

309. Care sunt simptomele vegeto-neurologice în sindroamele colonului iritabil:A. MigrenăB. Nod în gîtC. InsomnieD. Slăbiciuni musculareE. Dismenoree


310. Care sunt simptomele clinice în sindromul colonului iritabil:A. Diareea matinalăB. Diaree nocturnăC. Mucus în masele fecaleD. Scădere ponderalăE. Mase fecale fragmentate

Răspuns: A, C, E

311. Care sunt simptomele bolilor concomitente funcţionale ale tractului gastrointestinal în sindromul colonului iritabil:A. Greutate în epigastruB. GreţuriC. RegurgitaţiiD. Dureri în rebordul costal drept

45

E. Dureri în formă de semicenturaRăspuns: A, B, C, D312. Ce nu este caracteristic la examenul coprologic pentru sindromul colonului iritabil:

A. Prezenta leucocitelor în masele fecaleB. SteatoreaC. Mucus în masele fecaleD. Creatoreea E. Eritrocite în masele fecale

Răspuns:A, B, D, E

313. Selectează preparate de elecţie utilizate pentru tratamentul hepatitei cronice virale C în faza de reactivare:A. AzatioprinaB. Peg-Interferon α-2αC. Peg-Interferon α-2βD. RibaverinaE. Telaprivir


314. Selectează preparate utilizate pentru tratamentul etiologic al hepatitei cronice virale C:A. AzatioprinaB. Peg-Interferon α-2αC. Peg-Interferon α-2βD. RibaverinaE. Telaprivir


315. Enumeraţi stările clinice în cazul cărora se atestă mărirea bilirubinei neconjugate: A. Cancer hepatocelularB. Anemia hemoliticăC. Hepatită alcoolică cu sindromul ZieveD. Hepatită medicamentoasăE. Sindrom Gilbert

Răspuns: B, C, E

316. Enumeraţi stările clinice în cazul cărora se atestă mărirea fracţiei bilirubinei conjugate.A. Sindromul GilbertB. Cancerul papilei FaterC. Sindromul Dubin-DjonsonD. Anemia B12 - deficitarăE. Cancer al capului pancreasului

Răspuns: B, C, E

317. Enumeraţi stările în care este dereglată conjugarea bilirubinei cu acid glucuronic.A. Icterul fiziologic al nou-născuţilor B. Cure de foame îndelungată C. Sindromul GilbertD. Sindromul Crigler-NajjarE. Sindromul de colestază

Răspuns: A, C, D

318. Pentru hepatita cronică virală B sunt caracteristice următoarele teste serologice:A. AntiHBcor IgM+B. Anti HBcor+C. Anti HCV+

46

D. Anti HBe+E. Ag HBe+

Răspuns: A, B, E

319. Numiţi afecţiunile care nu se asociază cu hiperbilirubinemie?A. Hepatitele (acute, cronice) şi cirozeleB. Colestaza medicamentoasăC. Hemangiomul hepaticD. Icterul recurent din cadrul sarciniiE. Calcinate hepatice

Răspuns: C, E320. Hepatomegalia este caracteristică pentru:

A. Tromboza venelor hepaticeB. Boala MenetrieC. Boala Wilson D. Hemocromatoză E. Steatoza hepatică


321. Clasificarea etiologică a hepatitelor cronice include: A. Hepatita autoimunăB. Hepatita virală BC. Hepatita medicamentoasă D. Boala WilsonE. Malt-Limfom


322. Clasificarea etiologică a hepatitelor cronice include: A. Hepatita autoimunăB. Hepatita cronică virală BC. Hepatita medicamentoasă sau toxicăD. Boala WilsonE. Malt-Limfom


323. Care sunt cauzele insuficienţei hepatice fulminante? A. Hepatitele virale acuteB. Hepatitele medicamentoaseC. HemocromatozăD. Intoxicaţiile acuteE. Sindromul Jilbert

Răspuns: A, B, D

324. Într-o afecţiune hepatică pruritul poate orienta către: A. Steatoză hepaticăB. Chist hidatic hepaticC. Ciroză primară biliarăD. Colangită sclerozantă primitivăE. Hemangiom

Răspuns: B, C, D

325. Apariţia febrei în afecţiunea hepatică poate sugera:A. Hemangiomului hepaticB. Hepatitei alcoolice acute

47

C. Instalării angiocoliteiD. Prezenţei abcesului hepaticE. Sindromului Pickwick

Răspuns: B, C, D

326. Care din manifestările enumerate pot fi sugestive pentru o hepatopatie cronică ?A. Eritem palmarB. Steluţe vasculareC. GinecomastieD. Eritem nodosE. Erupţii urticariene

Răspuns: A, B, C

327. Creşterea evidentă a consistenţei hepatice la palpare este caracteristică pentru: A. Metastaze hepaticeB. Hepatită acutăC. Hemangiom hepaticD. Steatoză hepaticăE. Ciroza hepatică

Răspuns: A, E

328. Sindromul de colestază se caracterizează prin:A. Fosfataza alcalinăB. Bilirubina conjugatăC. ASAT (aspartataminotransferaza)D. Gamaglutamiltranspeptidaza (GTP)E. ALAT (alaninaminotransferaza)

Răspuns: A, B, D

329. Sindromul hepatopriv se caracterizează prin:A. HipersideremiaB. HipoalbuminemiaC. Scăderea protrombineiD. Creşterea ceruloplasmineiE. Scăderea lipazei

Răspuns: B, C

330. Ce semnificaţie poate avea creşterea fosfatazei alcaline în prezenţa icterului ? A. Sindrom RotorB. Sindrom Budd-ChiariC. Cancer de cap de pancreasD. Litiază biliarăE. Sindrom Gilbert

Răspuns. C, D

331. Ce semne întâlniţi mai frecvent în icterul prehepatic ? A. Urina decoloratăB. Fecale decolorateC. Fecale intens colorateD. Leziuni de grataj determinate de pruritE. Splenomegalie

Răspuns: C, E

332. Icterul obstructiv se caracterizează prin semnele: A. Hiperbilirubinemie pe seama componenţei indirecte

48

B. Hiperbilirubinemie pe seama componenţei directeC. Stercobilină prezentă în cantităţi mari în materii fecaleD. Prezenţa bilirubinei în cantităţi mari în urinăE. Hipolipidemie

Răspuns: B, D

333. Ce afecţiuni pot evolua cu ascită ? A. Hepatita cronicăB. Carcinomul hepatocelularC. Pericardita constrictivăD. Pneumonia acutăE. Carcinomatoza

Răspuns: B, C, E

334. Steatoza hepatică alcoolică este definită ca: A. Formă benignăB. Formă reversibilăC. Acumulare de lipide în ficatD. Formă malignă, ireversibilăE. Prezenţa depozitelor de Cu

Răspuns: A, B, C335. Afectarea etilică a ficatului se caracterizează prin:

A. Epizoade repetate de „hepatită acută"B. Manifestări ale hipoavitaminozeiC. Etilismul în anamnezăD. Autoanticorpi către membrana hepatocitelorE. Icter pronunţat îndelungat

Răspuns: A, B, C

336. Ficatul gras macroscopic se caracterizează prin: A. Micşorat în volumB. Mărit în volumC. De culoare roşieticăD. De culoare galbenăE. De culoare brună

Răspuns: B, D

337. Care din analizele de laborator redate mai jos sunt sugestive pentru o hepatopatie etanolică ? A. Scăderea gama-globulinelorB. Creşterea importantă a IgAC. Creşterea ureeiD. Creşterea indexului AST/ALTE. Creşterea acidului uric

Răspuns: B, D

338. Hemocromatoza se caracterizează prin următoarele manifestări clinice: A. HepatomegalieB. Pigmentare brună sau cenuşieC. Diabet zaharatD. Icter colestaticE. Sindrom extrapiramidal

Răspuns: A, B, C

339. Hepatita de etiologie HDV este posibilă în caz de: A. Coinfecţia HBV+HDVB. Superinfecţia HDV/HBV

49

C. Coinfecţia HDV+HCVD. Superinfecţia HDV/HCVE. Monoinfecţia HDV

Răspuns: A, B

340. Care sunt indicaţiile tratamentului antiviral în hepatitele cronice virale B? A. Existenţa replicării virale cronice prin prezenţa în hepatocite al Ag HBc nuclear şi ADN HBV în ser

>2000 UI/mlB. Existenţa replicării virale cronice prin prezenţa în ser a Ag HBe, ADN VHB şi anti Hbcor IgMC. Histologia de hepatită activă cu date de replicare viralăD. Nivelul anormal al ALAT >2 ori în comparaţie cu norma, independent de faza infecţiei viraleE. Nivelul normal al ALAT, independent de faza infecţiei virale

Răspuns: A, B, C

341. Tratamentul antiviral pentru hepatita cronica B trebuie inițiat în prezența următoarelor date: A. Nivelul ADN-HBV > 2000 IU/ml B. Nivelul ADN-HBV > 200 IU/ml C. Pacienţii cu ALT mai sus de limita superioară a valorilor normale D. Pacienţii cu activitatea necroinflamatorie de grad moderat sau sever şi / sau fibroză, cel puţin moderată E. Indiferent de activitatea procesului de necroză și inflamație și de stadiul fibrozeiRăspuns: A, C, D

342. Care sunt contraindicaţiile tratamentului cu alfa-interferon în bolile hepatice virale? A. Maladiile autoimuneB. Ciroza hepatică virală decompensată C. Diferite afecţiuni cronice decompensate non-hepaticeD. Leucopenie pronunţatăE. Ciroza hepatică de etiologie virală compensată

Răspuns: A, B, C, D343. Ce efecte secundare puteţi obţine după administrarea corectă a interferonului ?

A. Deprimarea măduvei hematoformatoareB. AlopecieC. Endocardită fibrinoasăD. Infiltrate pulmonare tranzitoriiE. Labilitate emoţională, depresie

Răspuns: A, B, E

344. Care sînt simptoamele caracteristice hepatitei autoimune? A. ArtralgiiB. DisproteinemieC. AscităD. Temperatură subfebrilăE. Hipertensiune arterială

Răspuns: A, B, D

345. Pentru hepatita autoimună sunt caracteristici următorii autoanticorpi:A. Anticorpii antinucleariB. Anticorpii antimicrosomali hepatici şi renali C. Anticorpii către musculatura netedăD. Anticorpii antistreptolizina OE. Anticorpii antiproteină ficat specifică


346. Tratamentul hepatitei autoimune include următoarele grupe principale de preparate:

50

A. ImunostimulatoriB. GlucocorticosteroiziC. InterferoniD. AzatioprinaE. β-blocante

Răspuns: B, D

347. Care din elementele de mai jos caracterizează hepatita autoimună ? A. Din punct de vedere anatomo - patologic presupune hepatită periportală, infiltraţie preponderent limfo-

plasmocitarăB. Apare mai frecvent la bărbaţi tineriC. HipergamaglobulinemieD. Etiologia este predominant medicamentoasăE. Este caracteristica evoluţia severă

Răspuns: A, C, E

348. Enumeraţi indicii de laborator caracteristici hepatitei autoimune:A. IgG >1,1N B. ALT, AST >5NC. HipergamaglobulinemieD. Mărirea evidentă a bilirubinei neconjugateE. Trombocitoza

Răspuns: A, B, C

349. Care sînt preparatele cu acţiune benefică asupra inflamaţiei mezenhimale în hepatitele autoimune? A. SilimarinaB. Vitaminele B6, B12 C. Fosfolipide esenţialeD. AzatioprinaE. Prednizolona

Răspuns: D, E350. Ce manifestări extrahepatice puteţi întâlni în hepatita autoimună ?

A. EndocardităB. PericardităC. Sindrom articularD. Manifestări cutanate (purpură vasculară, etc)E. Astm bronşic

Răspuns: B, C, D

351. Caracteristic pentru hepatita autoimună este:A. Hiperalbuminemia B. HipoglobulinemiaC. Hipergamaglobulinemia semnificativă (peste 20 g/l)D. IgA - crescutăE. IgG - crescută accentuat (peste 20 g/l)

Răspuns: C, E

352. Pentru ciroza hepatică virală sunt caracteristice următoarele semne cutanate: A. Eritem facialB. Eritem palmarC. AcrocianozăD. Steluţe vasculareE. Eritem nodular

Răspuns: B, D

353. Reducerea funcţiei de sinteză în caz de ciroză hepatică se manifestă prin: 51

A. HipoalbuminemieB. HipergamaglobulinemieC. Scăderea indicelui protrombineiD. Creşterea nivelului lactatdehidrogenazeiE. Creşterea fosfatazei alcaline

Răspuns: A, C

354. Care sînt semnele morfologice caracteristice cirozei hepatice neactive. A. Distrofia hepatocitarăB. Dilatarea ducturilor portaleC. Noduli de regenerare hepatocitarăD. Septuri conjunctive aparente, care înconjoară nodulii de regenerareE. Necroze în puncte

Răspuns: C, D

355. Care sînt factorii precipitanţi ai encefalopatiei hepatice?A. Hemoragii digestiveB. Tratamentul intens cu diureticeC. Administrarea de dizaharide non absorbabileD. Administrarea benzodiazepinelorE. Creşterea catabolismului proteic

Răspuns: A, B, D

356. Cauzele peritonitei bacteriene spontane la cirotici sunt: A. ParacentezaB. Focarul de infecţie în diverse organeC. Intervenţiile chirurgicaleD. Permeaţia din intestinE. Transfuzii de albumină


357. Elementele definitorii pentru hipersplenism sunt: A. AcromegalieB. LeucopenieC. Anemie normocitară, normoblasticăD. TrombocitopenieE. Leucocitoză

Răspuns: B, C, D

358. Cele mai frecvente manifestări ale hipertensiunii portale sunt: A. SplenomegalieB. Dilatarea varicelor esofagieneC. "Сapul de meduză"D. Hipertensiunea arterialăE. Trombocitoză

Răspuns: A, B, C

359. Care este atitudinea terapeutică în encefalopatia hepatică? A. Administrarea de lactulozăB. Administrarea sedativelorC. Perfuzii cu Dextran D. Dieta bogată în proteineE. Administrarea Ornitinei

Răspuns: A, E

52

360. Tabloul clinic al colangiocarcinomului este caracterizat de următoarele simptoame:A. Pierdere în pondereB. IcterC. HepatomegalieD. Hemoragie gastricăE. Anorexie


361. Hepatita cronică:A. Poate fi considerată un sindromB. Semnifică persistenţa obligatorie a markerilor autoimuni timp de mai mult de 6 luniC. Este o afecţiune necro-inflamatorie a ficatului care persistă peste 6 luniD. Se complică cu ciroză biliară primitivăE. Poate determina complicaţii severe precum ciroza hepatică şi carcinom hepatocelular

Răspuns: C, E

362. Despre etio-patogenia hepatitelor cronice se poate spune:A. Cea virală B este determinată de virusul hepatitic BB. Etiologia hepatitei autoimune este incertăC. Boala Wilson: cauza este o anomalie congenitală a metabolismului cupruluiD. Cauzele cirozei biliare primitive şi a colangitei sclerozante primitive rămîn incerteE. Deficitul de a-1 antitripsină se datorează unei anomalii ereditare a enzimei

Răspuns:A, C, D, E

363. Bilirubina:A. Dozarea este obligatorie în patologia hepatică cronicăB. Se utilizează în stadializarea cirozei hepatice după Child-PughC. Creşte în toate tipurile de hepatite croniceD. În hepatita autoimună creşte aproape constantE. Creşte în obstacole extrahepatice în circulaţia portă

Răspuns: A, B

364. În diagnosticul de hepatită cronică sunt utile:A. Teste imunologice dacă se suspectează hepatită autoimunăB. Teste bacteriologiceC. Examenul histologic al bioptatului hepaticD. Teste moleculare virusologice, dacă se suspectează etiologia viralăE. Teste de laborator pentru cercetarea sindroamelor hepatice de laborator


365. Examenul histologic în hepatitele cronice:A. Este indispensabil pentru diagnosticul de hepatită cronicăB. Permite evaluarea activităţii necroinflamatorii şi a fibrizeiC. Hepatocitele în sticlă mată sunt caracteristice infecţiei VHBD. Steatoza sugerează ciroza biliară primitivăE. Modificările degenerative ale hepatocitelor includ balonizarea, încărcarea grasă şi rozetarea

Răspuns: A, B, C

366. Indicii de laborator, incluşi pentru aprecierea stadiului cirozei hepatice după Child-Pugh sunt:A. Nivelul bilirubineiB. Nivelul albumineiC. Nivelul proteinei generaleD. Prelungirea timpului de protrombinăE. Nivelul ALT

53

Răspuns: A, B, D

367. Efecte adverse ale interferonului sunt următoarele:A. AnemieB. PruritC. FebrăD. ArtralgiiE. Neutropenie


368. Contraindicaţii absolute în tratamentul cu interferon al infecţiei cronice cu VHC sunt:A. Depresia severă necontrolatăB. Diabetul zaharat necontrolatC. Ciroză hepatică cu scor Child-Pugh 5-7 puncteD. GraviditateaE. Boli autoimune

Răspuns: A, B, E

369. În tratamentul hepatitei cronice virale pot fi utilizate:A. Adefovir pentru infecţia cu VHBB. Entecavir pentru infecţia cu VHBC. Ribavirina pentru VHB plus VHDD. Lamivudina pentru VHBE. Tenofovir pentru infecţia cu VHB


370. Markerii serologici pentru infecţia cu VHB sunt:A. AgHBsB. Ac anti HBcoreC. AgHBeD. AgHBcoreE. Ac anti HBe


371. Obiectivele tratamentului hepatitei cronice în cazul etiologiei virale cu VHB sau cu VHC sunt:A. Pentru VHB – dispariţia HBsAg circulant şi realizarea seroconversiei HBsAgB. Pentru VHC – eliminarea infecţiei cu VHCC. Pentru VHB – suprimarea susţinută a replicării VHBD. Pentru VHC – clearance-ul Ac anti HBcE. Pentru ambele – prevenirea carcinomului hepatocelular


372. Selectaţi afirmaţiile corecte despre indicaţiile pentru terapia cu preparate antivirale în hepatita cronică virală CA. Toţi bolnavii cu HCV care nu au primit anterior tratament pot fi consideraţi candidaţi pentru tratamentB. Se supun tratamentului bolnavii cu fibroză moderată – scor F2 şi tratamentul este promt pentru bolnavii cu

activitate necroinflamatorie şi fibroză scor F3, F4 – METAVIRC. Indicaţiile pentru bolnavii cu forme de hepatită mai puţin gravă se hotărăsc individualD. Bolnavii ar trebui să fie luaţi în consideraţie pentru tratament doar atunci cînd au viremia înaltăE. Bolnavii ar trebui să fie luaţi în consideraţie pentru tratament doar atunci cînd au ALT mai sus de limita

superioară a valorilor normaleRăspuns: A, B, C

373. Hepatita cronică virală D:A. Poate fi urmarea coinfectiei B plus D sau a suprainfectiei D la un infectat VHB

54

B. Suprainfecţia se poate manifesta ca o agravare a infecţiei VHBC. Se confirmă prin cercetarea ARN HCVD. În general nivelul transaminazelor este crescutE. Este necesară diagnosticarea infecţiei VHD la toate cazurile de agravări ale cursului infecţiei VHB


374. Factorii predectivi pentru răspunsul eficient la tratamentul antiviral în hepatita cronică virală C sunt:A. Genotipul viral (genotipul non-1)B. Vîrsta înaintatăC. Prezenţa fibrozei în punţi sau a cirozeiD. Sexul femininE. Lispa coinfecţiei cu alte virusuri hepatotrope

Răspuns: A, D, E

375. Selectaţi afirmaţiile corecte despre indicaţiile pentru terapia cu preparate antivirale în hepatita cronică virală B:A. Unul dintre criteriille necesare pentru tratamentul antiviral este HBV ADN >2000 IU/mlB. Indicaţiile de tratament antiviral se bazează, în principal, pe o combinaţie de trei criterii: niveluri serice ale

ADN HBV, nivelurile serice ale ALT, severitatea bolii hepaticeC. Unul dintre criteriille necesare pentru tratamentul antiviral este ALT mai sus de limita superioară a

valorilor normaleD. Unul dintre criteriille necesare pentru tratamentul antiviral este HBV ADN >200 IU/mlE. Unul dintre criteriille necesare pentru tratamentul antiviral este activitatea necroinflamatorie de grad

moderat sau sever şi/sau fibroză, cel puţin, moderată (respectiv: gradul A2, stadiul F2 după METAVIR)Răspuns: B, C, E

376. Hepatitele autoimune, în majoritatea cazurilor:A. Evoluiază cu prurit intensB. Prezintă splenomegalieC. Apare la femei tinereD. Prezintă simptomatică de afectare hepaticăE. Au titru semnificativ de autoanticorpi specifici


377. Există suprapuneri ale hepatitelor autoimune cu:A. Ciroza biliară primitivă B. Colangita sclerozantă primitivăC. Colangita autoimunăD. MucoviscidozaE. Boală alcoolică a ficatului

Răspuns: A, B, C

378. Semne diagnostice caracteristice pentru hepatita autoimună sunt:A. Gamaglobulinele sunt crescute dublu faţă de valorile normaleB. Raportul Fosfataza alcalină /AST este >3C. Raportul Fosfataza alcalină/ AST este <1,5D. Titrul anticorpilor ANA, ASMA sau anti-LKM1 peste 1/80E. Prezenţa anticorpilor antimitocondriali

Răspuns: A, C, D

379. Care dintre cele enumerate sunt caracteristice pentru ciroza biliară primară:A. Elevarea nivelului IgAB. Elevarea nivelului IgGC. Elevarea nivelului IgMD. Prezenţa anticorpilor anti-LKM1E. Prezenţa anticorpilor antimitocondriali

55

Răspuns: C, E

380. Tratamentul hepatitelor autoimune:A. Include prednison în monoterapie sau asociat azatioprineiB. La bolnavii cu ciroză inactivă se indică o perioadă de inducţie cu prednisonC. Prezenţa hirsutismului contraindică începerea tratamentului cu prednisonD. Transaminazele ca marker al activităţii hepatitei sunt mai specifice decât gamaglobulinele serice pentru

hepatita autoimunăE. O anumită doză de prednison se menţine cel puţin 1 săptămână

Răspuns: A, E

381. În hepatitele autoimune tip 2 se determină:A. Anticorpi anti-microsomali ficat-rinichi în titru înaltB. Anticorpi anti-nucleari în titru înaltC. Elevarea nivelului IgMD. Elevarea nivelului IgGE. Elevarea nivelului IgA

Răspuns: A, D

382. Efectele tratamentului hepatitelor autoimune poate include:A. Diabet insipidB. Normalizarea nivelului transaminazelorC. Ameliorarea tabloului histologic hepaticD. Remisiune clinică şi biologică la 3-6 ani de tratament la 80% din pacienţiE. Rezoluţie histologică cu 36 de luni mai târziu decât cea clinică sau biologică

Răspuns: B, C

383. Alternativele terapeutice în tratamentul hepatitei autoimune includ:A. Monoterapie cu azatioprină la cei cu anemie, leucopenie şi trombocitopenieB. MetotrexatulC. AntibioticoterapieD. TacrolimusE. Ciclosporina A

Răspuns: D, E384. Pentru formele overlap în hepatitele autoimune se indică:

A. Prednisolon plus acid ursodeoxicolic la cei cu asocierea cirozei biliare primitiveB. Doar Prednisolon la cei cu asocierea colangitei sclerozante primitiveC. Acid ursodeoxicolic plus prednisolon în asocierea colangitei sclerozante primitiveD. Acid ursodeoxicolic plus prednisolon în asocierea colangitei autoimuneE. Doar acid ursodeoxicolic în asocierea colangitei sclerozante primitive

Răspuns: A, C, D

385. Care din următoarele semne clinice întâlnite în ciroza hepatică se pot datora hipertensiunii portale?A. AscitaB. IcterulC. SplenomegaliaD. Dezvoltarea circulaţiei colaterale în “cap de meduză”E. Steluţele vasculare

Răspuns: A, C, D

386. Hipertensiunea portală poate determina apariţia:A. Hemoragiilor digestive superioare din varicele gastroesofagieneB. HemoroizilorC. AsciteiD. Febrei

56

E. ApraxieiRăspuns: A,B,C

387. Hipertensiunea portală se dezvoltă în rezultatul:A. Creşterii volumului fluxului venos portalB. Scăderii rezistenţei în circulaţia porto-hepatică C. Creşterii rezistenţei în circulaţia porto-hepaticăD. Creşterii debitului cardiacE. Hipersplenismului

Răspuns: A,C

388. La pacienţii cu care patologii se poate dezvolta steatoza hepatică nonalcoolică: A. Diabet zaharatB. Obezitate C. Deficienţa α1-antitripsineiD. Sindrom metabolicE. Hepatita alcoolică

Răspuns: A,B,D

389. Enumeraţi markerii de laborator al sindromului de colestază:A. Fosfataza alcalinăB. AlaninaminotransferazaC. -glutamil-transpeptidazaD. Bilirubina conjugatăE. Proteina totală

Răspuns: A,C,D

390. Selectaţi manifestările clinice ale sindromului colestatic: A. Prezenţa pruritului cu leziuni de gratajB. Icter cu nuanţă verzuie (verdin)C. Edemele gambieneD. Icter cu nuanţă galbenă (flavin)E. Prezenţa xantoamelor, xantelasmelor

Răspuns: A, B, E391. Selectaţi factorii declanşatori ai insuficienţei hepatice la pacienţii cu ciroză hepatică:

A. Hemoragia din varicele esofagieneB. Consumul de alcoolC. Tratamentul diuretic adecvatD. Peritonita bacteriană spontanăE. Administrarea preparatelor hepatotoxice

Răspuns: A,B,D,E

392. Selectaţi factorii ce pot provoca insuficienţa hepatică:A. Administrarea preparatelor hepatotoxiceB. Consumul proteinelor de origine vegetalăC. Tratament diuretic neadecvatD. Administrarea drogurilorE. Paracenteză cu evacuarea lichidului ascitic în cantităţi mari, fără transfuzii compensatoare

Răspuns: A,C,D,E

393. Selectaţi afecţiunile pot evolua cu ascită?A. Cirozele hepatice B. Procese canceromatoase C. Insuficienţa cardiacă D. Pneumonia franclobarăE. Tuberculoza

57

Răspuns: A,B,C,E

394. Indicaţiile pentru paracenteza diagnostică sunt:A. Ascita la debutB. Abdomen acutC. Suspecţia de peritonită bacteriană spontanăD. Ascita refractarăE. Suspecţie de malignizare, tuberculoză şi alte patologii rare (boli hematologice, granulomatoza, ş.a.)

Răspuns: A,C,D,E

395. Care sunt complicaţiile posibile ale paracentezei terapeutice:A. HemoragiiB. IcterC. Hemoperitoneum acutD. Perforaţia intestinalăE. Trombocitoză

Răspuns: A,C,D

396. Care din următoarele afirmaţii caracterizează infecţia cu VHB?A. Virusul VHB se depistează în cea mai mare concentraţie în sânge şi în concentraţie mai mică în spermă,

salivăB. Virusul VHB se depistează în cea mai mică concentraţie în sânge şi în concentraţie mai mare în salivăC. Virusul VHB se păstrează în mediul ambiant mai mult de 7 zile inclusiv şi pe obiectele neînsufleţite fără

prezenţa semnelor de sânge vizibile D. Virusul VHB nu este rezistent în mediul ambiant E. Infecţia cu virusul VHB este de 100 ori mai puţin contagioasă în comparaţie cu infecţia HIV

Răspuns: A,C

397. Morfologic, hepatita cronică activă se caracterizează prin:A. Existenţa unui infiltrat inflamator limfo- şi plasmocitar periportal, inter- şi intralobularB. Prezenţa piecemeal necrosisC. Prezenţa unui infiltrat inflamator, cu celule mononucleare în spaţiile porteD. Respectarea plăcii limitanteE. Necroză focală

Răspuns: A,B398. Morfologic, hepatita cronică lobulară se caracterizează prin:

A. Prezenţa unui infiltrat inflamator, cu celule mononucleare în spaţiile porteB. Inflamaţie intralobulară C. Necroză focalăD. Existenţa unui infiltrat inflamator limfo- şi plasmocitar periportal, inter- şi intralobularE. Prezenţa piecemeal necrosis

Răspuns: B,C

399. Căile de transmitere ale infecţiei cu virus hepatitic B sunt:A. Calea percutană şi parenteralăB. SexualăC. RespiratorieD. Perinatală – transimterea verticalăE. Habituală – transmiterea orizontală

Răspuns: A,B,D,E

400. Markerii serologici ai infecţiei cu virus hepatitic B sunt:A. HBs AgB. Anti HBc totalC. Anti VHCD. HBe Ag

58

E. Anti HBeRăspuns: A,B,D,E

401. Markerii serologici ai infecţiei cu virus hepatitic C sunt:A. Anti VHCB. Anti HBsC. HBe Ag D. Anti VHC Ig ME. Anti HBe

Răspuns: A,D

402. Markerii serologici ai infecţiei cu virus hepatitic D sunt:A. Anti VHCB. Anti VHDC. Anti VHC Ig MD. Anti VHD Ig ME. ARN VHD

Răspuns: B,D,E

403. Infecţia ocultă cu VHB se caracterizează prin: A. HBsAg se determină în serB. HBsAg nu se determină în serC. ADN HBV nedetectabil în serD. ADN HBV detectabil în ficatE. Anticorpi anti-HBcor cu sau fără anti-HBs se determină în ser


404. Enumeraţi factorii de risc în achiziţionarea virusului hepatitic B: A. Tatuaje, piersing şi acupuncturăB. EleviiC. Tratamentul stomatologicD. Lucrători medicali expuşi la inocularea accidentală cu sînge infectatE. Membrii familiei care au contact sexual sau habitual cu pacientul HBV pozitiv

Răspuns: A,C,D,E

405. Factori de risc în achiziţionarea infecţiei cu virus hepatitic B pot fi:A. Administrarea percutană a medicamentelor şi drogurilor cu utilaj medical nesterilB. Persoane din instituţiile penitenciareC. Persoanele care nu au contact cu sângeD. Copii născuţi de la mame infectate cu VHBE. Procedurile medicale

Răspuns: A,B,D,E

406. Selectaţi contraindicaţiile pentru vaccinare contra infecţiei cu virus hepatitic B:A. Tratament stomatologicB. Reacţia de anaflaxie la prima doză de vaccinareC. Sistem imun competentD. Reacţia anafilactică la drojdii E. Vaccinare contra infecţiei cu VHB cu 5 ani în urmă

Răspuns: B,D

407. Selectaţi afirmaţiile care caracterizează răspunsul neadcevat la vaccinare contra infecţiei cu virus hepatitic B:

A. Rata joasă de răspuns la vaccinare poate fi asociată cu obezitatea, fumatul, imunosupresia, vîrsta înaintată

59

B. Rata joasă de răspuns la vaccinare nu poate fi asociată cu obezitatea, fumatul, imunosupresia, vîrsta înaintată

C. Aproximativ 25-50% de persoane, care iniţial nu răspund la vaccinare, vor răspunde la o doză adiţională de vaccin, iar 50-70% vor răspunde la a 2-a seria de 3 doze

D. Vaccinarea cu o singură doză trebuie repetată la fiecare 2-3 ani E. Vaccinarea cu o singură doză trebuie repetată la fiecare 5-10 ani , dacă titrul anticorpilor anti-HBs este

insuficientRăspuns: A,C,E

408. Pentru virusul hepatitei D (VHD) este caracteristic:A. VHD este un ARN-virus defectiv, pentru expresia şi patogenitatea căruia este necesară funcţia ajutătoare a

VHBB. Virusul VHD nu se poate replica singur şi este total dependent de prezenţa virusului B pentru a-şi asigura

multiplicareaC. VHD este un ADN-virusD. Tropismul hepatic al virusului este condiţionat de învelişul HBs AgE. Replicarea acestui virus are loc numai în hepatocite


409. Pentru determinarea infecţiei cu virusul hepatitei C sunt folosite următoarele investigaţii:A. Anticorpi anti HCV B. ARN VHC calitativ C. Anti- LKMD. ARN VHC cantitaiv E. Anti- SLA

Răspuns: A, B, D

410. În ciroza hepatică pot fi întîlnite următoarele semne clinice:A. AscităB. SplenomegalieC. Dilatarea varicoasă a venelor stomaculuiD. Dilatarea venelor superficiale ale abdomenului tip „cap de meduză”E. Hiperalbuminemia


411. Pentru ciroza hepatică sunt caracteristice:A. AscitaB. Steluţe vasculareC. Dilatarea venelor esofagieneD. Frecventă asociere cu pielonefrita cronicăE. Activitate mai crescută a AST comparativ cu ALT


412. Care din următoarele reprezintă complicaţii ale cirozei hepatice:A. Insuficienţa hepaticăB. Hemoragia din varicele esofagieneC. Tulburări de conductibilitate atrio-ventricularăD. EncefalopatiaE. Sindrom hemoragic


413. Pentru ciroza biliară primitivă sunt caracteristice următoarele:A. Prurit cutanatB. Icter

60

C. XantelasmeD. Activitate crescută a fosfatazei alcalineE. Prezenţa de calculi renali

Răspuns: A,B,C,D

414. Pentru hemocromatoza hepatică este caracteristic:A. Hiperpigmentarea tegumentelorB. HiperglicemieC. Conţinut crescut de fier în ficatD. Conţinut crescut de fier în serE. Conţinut redus de fier în ficat

Răspuns: A,B,C,D

415. Tactica curativă a bolnavului cu ciroză hepatică include:A. Excluderea consumului de alcoolB. Excluderea preparatelor medicamentoase hepatotoxiceC. Evidenţă la dispensarD. Evidenţa periodică a indicilor biochimici hepaticiE. Terapia cu androgeni

Răspuns: A,B,C,D

416. Tactica de tratament al ascitei în ciroza hepatică prevede:A. Dieta fără sareB. Administrarea de SpironolactonC. Administrarea de FurosemidD. Administrarea de Acid ursodeoxicolicE. Paracenteză

Răspuns: A,B,C,E

417. Tratamentul diuretic agresiv al cirozei hepatice poate induce următoarele complicaţii: A. HiperalbuminemieB. Encefalopatie hepaticăC. Tromboză în sistemul portalD. Hipotonie pronunţatăE. Hiperkaliemie

Răspuns: B,C,D418. Sindromul de hipersplenism include:

A. LeucocitozăB. EritrocitozăC. TrombocitopenieD. LeucopenieE. Eozinofilie

Răspuns: C,D

419. Pentru ciroza hepatică este caracteristic:A. IcterulB. Hipertensiunea portalăC. Insuficienţa hepaticăD. Hipertensiunea arterialăE. Encefalopatia hepatică


420. În ciroza hepatică pot fi prezente următoarele:A. IcterB. Insuficienţă hepatică

61

C. Micşorarea ficatului în dimensiuniD. Dezorganizarea arhitectonicii hepaticeE. Arhitectonica hepatică nemodificată


421. Pentru ciroza biliară primară este caracteristic:A. Icter persistentB. Prurit cutanatC. Activitate majorată a fosfatazei alcalineD. Degete în formă de „beţe de tobă”E. Osteoporoza

Răspuns: A,B,C,E

422. Particularităţile morfologice distinctive ale hepatitelor virale cu virus HCV sunt:A. Destrucţii de căi biliareB. Steatoză hepaticăC. InflamaţieD. NecrozăE. Fibroză extinsă

Răspuns: A, B

423. Care sunt semnele şi manifestările hipertensiunii portale:A. Vascularizaţie colateralăB. SplenomegalieC. Hemoragie din varicele esofagieneD. AscităE. Icter

Răspuns: A,B,C,D

424. Care din cele enumerate sunt indicatori ai sindromului citolitic în patologia hepatică:A. ASTB. ALTC. LDHD. Fosfataza alcalinăE. Glucoza

Răspuns: A,B,C,E425. Selectaţi indicatorii sindromului colestatic în patologia hepatică:

A. ALTB. Proba cu timolC. LactatdehidrogenazaD. Gama-glutamiltranspeptidazaE. Fosfataza alcalină

Răspuns: D,E

426. Care din cele enumerate sunt indicatori ai sindromului de inflamaţie mezenchimală în patologia hepatică:A. Proba cu timolB. Proba cu antipirinăC. Globulinele sericeD. Proba cu brom-sulfaleinăE. Conţinutul de colesterol

Răspuns: A,C

427. În care din următoarele maladii mai des poate fi prezentă hepato- şi splenomegalia:A. Boala Wilson B. Infarct miocardic

62

C. Anemie ferodeficitarăD. Hiperbilirubinemie funcţionalăE. Ciroză hepatică

Răspuns: A,E

428. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte pentru hepatita autoimună:A. Se poate dezvolta poliserozită B. Deseori se determină hiperbilirubinemieC. Se determină conţinut crescut de gama-globuline în serD. Efect pozitiv de la tratamentul cu preparate antihipertensiveE. Efect pozitiv de la tratamentul cu prednisolon

Răspuns: A,B,C,E

429. Pentru sindromul colestatic este caracteristic:A. Hiperbilirubinemie directăB. Fosfataza alcalină crescutăC. Nivel crescut de colesterolD. Ureea serică majoratăE. Nivel crescut al acizilor biliari în sânge

Răspuns: A,B,C,E

430. Tabloul clinico-paraclinic al unei hepatite cronice cu activitate moderată include:A. IcterB. HepatomegalieC. VSE crescutăD. Activitatea majorată a AST şi ALTE. Ureea serică majorată

Răspuns: A,B,C,D

431. Pentru icterul mecanic (prin obstrucţie) este caracteristic:A. Debut acutB. SplenomegalieC. BradicardieD. Scaun acolicE. Hiperbilirubinemie

Răspuns: A,C,D,E432. Selectaţi indicatorii sindromului citolitic în patologia hepatică:

A. Fosfataza alcalinăB. ALTC. MonofosfataldolazaD. ColesterolulE. Albuminele

Răspuns: B,C

433. Selectaţi indicatorii sindromului colestatic în patologia hepatică:A. Fosfotaza alcalinăB. Transaminazele (ALT, AST)C. LactatdehidrogenazaD. 5-nucleotidazaE. Acizii biliari în ser

Răspuns: A,D,E

434. Selectaţi indicatorii sindromului hepatopriv în patologia hepatică:A. Albumina serică scăzutăB. Gama-glutamiltranspeptidaza crescută

63

C. Activitatea ALT crescutăD. HipoprotrombinemiaE. Factorii de coagulare a sângelui scăzuţi

Răspuns: A,D,E

435. Sindromul citolitic este mai caracteristic pentru:A. Hepatită alcoolică acutăB. Sindrom GilbertC. Hepatita medicamentoasăD. Hepatită virală cronicăE. Hemocromatoză

Răspuns: A,C,D

436. Pentru boala alcoolică a ficatului sunt caracteristice:A. Dezvoltarea precoce a icteruluiB. Polineuropatie perifericăC. Nivel crescut al GGTPD. Prezenţa de anticorpi antimitocondrialiE. Valori majorate ale Ig A în ser

Răspuns: B,C,E

437. Pentru ciroza hepatică sunt caracteristice următoarele:A. Hipertensiune arterialăB. SplenomegalieC. TeleangiectaziiD. GinecomastieE. Ascită

Răspuns: B,C,D,E

438. Hepatomegalia semnificativă se poate dezvolta în:A. Adenocarcinom hepaticB. Insuficienţă cardiacă de stazăC. Hiperbilirubinemia GilbertD. Ciroză hepatică macronodularăE. Hemocromatoză

Răspuns: A,B,D,E439. Semne caracteristice ale cirozei hepatice sunt:

A. Steluţe vasculareB. GinecomastieC. HepatosplenomegalieD. Accentuarea colateralelor pe peretele anterior al abdomenului (caput medusae)E. Hipertensiune arterială

Răspuns: A,B,C,D

440. Selectaţi cauzele comei hepatice:A. Hemoragia din varicele esofagieneB. Administrarea de diuretice tiazidiceC. Administrarea de durată a barbituricelorD. Exces de proteineE. Administrarea preparatelor hepatoprotectoare

Răspuns: A,B,C,D

441. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte pentru steatoza hepatică alcoolică:A. Procesul hepatic este reversibil în caz de abstinenţă totală de la alcoolB. Este indicat tratamentul coleretic

64

C. Este prezentă hepatomegaliaD. Necesită tratament cu citostaticeE. Nu este însoţită de activitate crescută a transaminazelor

Răspuns: A,C,E

442. Selectaţi factorii etiologici ai pancreatitei cronice: A. AlcoolismulB. Diabetul zaharatC. ReumatismulD. Disfuncţii ale sfincterului OddiE. Tireoidita autoimună

Răspuns: A, D

443. În patogenia pancreatitei cronice sunt implicaţi următorii factori: A. Activarea enzimelor proteolitice în duodenB. Afectarea ducturilor endoteliali ai pancreasuluiC. Refluxul colangio-pancreaticD. Activarea enzimelor proteolitice în ducturile pancreaticeE. Refluxul duodeno-gastral

Răspuns: B, C, D

444. Pentru pancreatita cronică sunt caracteristice următoarele semne clinice:A. Dureri postprandialeB. Steatoree C. Simptomul Kernig pozitivD. SplenomegaliaE. Limfadenopatia

Răspuns: A, B

445. Pancreatita cronică în faza de acutizare se manifestă prin:A. HiperamilazurieB. Durere epigastrică cu iradiere în centurăC. Simptomul Curvuazie pozitivD. HiperlipazemieE. Proteinuria

Răspuns: A, B, D446. În tratamentul pancreatitei cronice în acutizare se utilizează următoarele grupe de medicamente:

A. GlucocorticosteroiziB. AntisecretoareC. AntispasticeD. Fosfolipide esenţialeE. Analgetice

Răspuns: B, C, E

447. Măsurile întreprinse pentru tratamentul pancreatitei cronice cu sindrom algic persistent includ: A. Dieta cu evitarea prânzurilor abundente bogate în grăsimi şi proteineB. Înlăturarea aportului de alcoolC. Terapia cu somatostatinăD. Terapia cu imunostimulatoareE. Terapia cu enzime pancreatice


448. În diagnosticarea pancreatitei cronice sunt utilizate următoarele metode: A. Examenul coprologicB. Ecografia abdominală

65

C. Tomografia computerizatăD. Colangiopancreatografia retrogradă endoscopicăE. Colecistocolangiografia perorală


449. Selectaţi complicaţiile pancreatitei cronice:A. Icterul mecanicB. Diabetul zaharatC. Deficitul de vitamine liposolubileD. Sindromul Mallori-VeissE. Sindromul Zollinger-Ellison

Răspuns: A, B, C

450. Pentru pancreatita cronică sunt corecte următoarele afirmaţii: A. Evoluţia îndelungată poate conduce spre malabsorbţieB. Scăderea secreţiei de enzime proteolitice predomină asupra scăderii secreţiei de lipazăC. Durerea se accentuează postalimentarD. Evoluţia bolii poate avea caracter cronic-recidivantE. Diabetul zaharat poate fi o complicaţie a pancreatitei cronice


451. Selectaţi medicamentele utilizate în tratamentul sindromului algic din pancreatita cronică: A. Somatostatina B. Analgezicele nonopioideC. NicotinamidaD. Enzimele pancreatice, forma tabletatăE. Riboxina

Răspuns: A, B, D

452. Drept mecanisme ale apariţiei durerii în pancreatita cronică în prezent sunt recunoscute următoarele:A. Creşterea concentraţiei de glucagonăB. Inflamaţia perineurală şi fibroza nervilor intrapancreaticiC. HiperinsulinemieD. Obstrucţia ductală cu mărirea presiunii intraductaleE. Afectarea de vecinătate a peritoneului şi /sau duodenului

Răspuns: B, D, E453. Pentru diagnosticarea în stadiile precoce a unui puseu acut al pancreatitei cronice sunt utile următoarele

explorări:A. Amilaza sericăB. Testul ŞhillingC. Lipaza sericăD. Testul cu D-xilozăE. Aspartataminotransferaza serică

Răspuns: A, C

454. Durerea pancreatică se caracterizează prin următoarele:A. Localizare retrosternalăB. Durere în hipocondrul stâng cu iradiere în fosa iliacă stângăC. Cedează la administrarea i.v. de fenobarbitalD. Se accentuează postprandialE. Dureri în epigastru cu iradiere în centură

Răspuns: D, E

455. În etiologia pancreatitei cronice sunt recunoscuţi următorii factori:A. Etilismul

66

B. Patologia căilor biliareC. Factori nutriţionaliD. HipercalciemiaE. Hipolipidemia


456. Care din următoarele reprezintă complicaţii ale pancreatitei cronice:A. Formarea pseudochisturilor pancreaticeB. Cancer pancreaticC. Diabetul zaharatD. Insuficienţa hepaticăE. Insuficienţa respiratorie

Răspuns: A, B, C

457. Sindromul de maldigestie în pancreatită cronică include:A. Scaune anormale: polifecalie, consistenţă păstoasă, grăsosB. Pierdere ponderalăC. CreatoreeD. Disfagie E. Steatoree


458. Caracteristicele durerii în pancreatita cronică sunt:A. Durerea se instalează sau se intensifică la ingerarea alimentelor B. Durerea poate fi calmată de ingerarea de alimenteC. Durerea poate lipsi dimineaţa, apărînd după prînz, se accentuează spre searăD. Durere epigastrală cu iradiere în centurăE. Durerea se agravează în decubit dorsal


459. Pentru un scaun „pancreatic” tipic este caracteristic:A. PolifecalieB. Conţine mucus şi sîngeC. Consistenţă păstoasăD. Neformat – sub formă de terciE. Culoare galbenă-surie, aspect grăsos

Răspuns: A, C, D, E460. Examenul obiectiv în pancreatită cronică poate atesta:

A. Ginecomastie la bărbaţi B. Pigmentare surie în proiecţia pancreasului (simptomul J. Bartelheimer).C. Hiperpigmentare pe partea stîngă laterală a abdomenului (simptomul lui Culen).D. Hiperpigmentare în jurul ombilicului (simptomul Terner).E. Eritem palmar

Răspuns: B, C, D

461. Diagnosticul definit cert de pancreatita cronică este valabil în prezenţa unuia sau a mai multor dintre criteriile indicate:A. Calcificări ale pancreasului.B. Leziuni moderate sau marcante (severe) ale ductului pancreatic (conform clasificării Cambridge).C. Insuficienţă pancreatică exocrină marcantă sau persistentă exprimată prin steatoreeD. Modificări histologice specificeE. Modificări ductale minime (conform clasificării Cambridge)


462. Diagnosticul probabil de pancreatită cronică se stabileşte în prezenţa unuia sau mai multor criterii indicate:

67

A. Modificări ductale moderate (conform clasificării Cambridge).B. HepatomegalieC. Pseudochisturi recurente sau persistente.D. Teste funcţionale pancreatice exocrine pozitiveE. Insuficienţă endocrină (testul toleranţei la glucoză - modificat).

Răspuns: A, C, D, E463. Manifestările clinice ale pancreatitei cronice pot fi incluse în următoarele sindroame:

A. HemoragiparB. Dolor abdominalC. EndocrinD. Al insuficienţei exocrine a pancreasuluiE. Dispeptic

Răspuns: B, C, D, E464. Complicaţiile precoce ale pancreatitei cronice sunt:

A. Perioade de icter tranzitor, apărut după criza de durere B. Formarea chisturilor şi pseudochisturilor pancreaticeC. Stenoză duodenală şi ocluzie duodenală cronicăD. Eliminare de grăsimi în cantităţi mari prin fecaleE. Infecţii locale, anemie

Răspuns: A, B

465. Care din următoarele tipuri de celule formează pancreasul endocrin?A. (alfa)B. (beta)C. (delta)D. PPE. Acinoase


466. Hormonii secretaţi de celulele (insulociţii bazofili) ale pancreasului endocrin sunt:A. InsulinăB. AmilinăC. GlucagonăD. SomatostatinăE. Polipeptide pancreatice

Răspuns: A, B

467. Enzimele proteolitice sunt:A. TripsinaB. ChimotripsinaC. ElastazaD. LipazaE. α-Amilaza

Răspuns: A, B, C

468. Care din enzimele pancreatice se secretă în forma activă?A. RibonucleazeleB. ElastazaC. TripsinaD. LipazaE. α-Amilaza

Răspuns: A, D, E.

469. Hiperamilazemia serică poate indica:A. Puseu acut de pancreatită cronică

68

B. Pancreatita acutăC. Hepatită acutăD. Hepatită cronicăE. Ciroză hepatică

Răspuns: A, B

470. Explorarea funcţională indirectă a pancreasului include următoarele teste:A. Enzimele pancreatice în serul sanguin a jeunB. Enzimele pancreatice în serul sanguin după teste de stimulare a funcţiei exocrine a pancreasuluiC. Enzimele pancreatice în urină şi fecaleD. Studierea acţiunii secreţiei pancreatice la procesele de digestieE. Activitatea enzimelor pancreatice în conţinutul duodenal în dinamica testului secretin-pancreoziminic


471. În pancreatita cronică cu insuficienţa funcţiei exocrine şi endocrine (diabet zaharat) a pancreasului pot fi atestate:A. SteatoreeB. CreatoreeC. AmiloreeD. Stări hipoglicemice frecvente pe fonul insulinoterapieiE. Chetoacidoză


472. În colangita sclerozantă primitivă pot apare următoarele complicaţii:A. Malabsorbţie B. Bronşite acute repetateC. ColangiocarcinomD. AdenocarcinomE. Pericardită cronică

Răspuns: A, C473. Angiocolita (colangita) reprezintă o inflamaţie acută sau cronică nespecifică a:

A. Vezicii biliareB. Căilor biliare intrahepaticeC. Căilor biliare extrahepaticeD. Căilor biliare şi veziculei biliareE. Ducturilor pancreatice

Răspuns: B, C

474. Enumeraţi factorii etiopatogenetici ai colangitei:A. Diabetul zaharatB. Ulcerul cronicC. Ischemia acută a peretelui veziculei biliareD. Contaminarea cu germeni bacterieni a căilor biliareE. Obstrucţia completă sau parţială al căilor biliare

Răspuns: D, E

475. Tratamentul colicei biliare include:A. Colekinetice B. Antispastice C. AntiacideD. AnalgeziceE. Coleretice

Răspuns: B, D

476. La formarea calculelor biliari participă următorii factori:A. Staza biliară

69

B. Infecţia cronică a căilor biliareC. Prezenţa ulcerului duodenalD. Schimbările litogenice ale bileiE. Prezenţa ulcerului stomacal

Răspuns: A, B, D

477. Care din investigaţiile numite sunt informative pentru diagnosticarea colecistitei cronice?A. RMN standardB. Ecografia abdominalăC. Tubajul duodenal şi biliculturaD. DuodenoscopiaE. Gastroscopia

Răspuns: A, B, C

478. Sindromul postcolecistectomic include următoarele suferinţe:A. Disfuncţia sfincterului OddiB. Abcesele hepaticeC. Bontul cistic lungD. Litiaza reziduală postoperatorieE. Icterul parenchimatos

Răspuns: A, C, D

479. Colangita cronică se manifestă prin:A. Dureri în hipocondrul drept B. IcterC. Febră şi frisoaneD. HepatomegalieE. Dureri în regiunea paraombilicală


480. În dezvoltarea calelitiazei colesterolice participă următoarele mecanisme:A. Creşterea concentraţiei de colesterol în bilăB. Reducerea transformării colesterolului intrahepatocitar în acizi biliari primariC. Scăderea secreţiei biliare de acizi biliari şi fosfolipideD. Creşterea cantităţii de bilirubină neconjugată în bilăE. Hiperfermentemie pancreatică

Răspuns: A, B, C

481. Medicaţia colecistitei cronice alitiazice include: A. Drenante biliare (preparate coleretice)B. H2 - blocatoriC. Tratament antimicrobianD. Preparate antispasticeE. Antiinflamatorii nonsteroidiene

Răspuns: A, C, D

482. Sindromul postcolecistectomic se manifestă prin: A. Dureri de tip biliarB. Intoleranţa faţă de alimentele colecistochineticeC. Frison şi febrăD. Icterul episodic sau continuuE. Diabetul zaharat


483. Care din semnele sonografice sunt relevante pentru diagnosticul de colecistită cronică în acutizare ?A. Hiperreflectivitatea parenchimului hepatic

70

B. Îngroşarea peretelui veziculei biliare peste 4 mmC. Colecţie fluidă pericolecisticăD. Lipsa de vizualizare a veziculei biliareE. Toate semnele de mai sus în faze diferite de evoluţie a bolii

Răspuns: B, C

484. Factorii predispozanţi ai litiazei biliare sunt:A. Obezitatea B. Hipercolesterolemia C. Administrarea de hormoni androgeniD. Tratamentul cronic cu glucocorticoiziE. Dietele bogate în proteine

Răspuns: A, B

485. Colica biliară tipică se manifestă prin:A. Iradierea durerii în spate pe sub rebordul costal stângB. Iradierea durerii spre vârful scapuleiC. Debut brusc al durerilorD. Localizare paraombilicalăE. Localizare în hipocondrul drept sau în epigastru

Răspuns: B, C, E

486. Complicaţiile litiazei veziculare sunt:A. Neoplasmul vezicularB. Pancreatita acutăC. Hidrops vezicularD. Colesteroloza vezicularăE. Colecistita acută


487. Medicaţia durerilor colicative biliare include:A. Acidul ursodeoxicolicB. Cefalosporine din generaţia a III-aC. AntispasticeD. AnalgeticeE. Anticolinergice

Răspuns: C, D, E488. Preparatele cu efect litolitic al calculelor biliari sunt:

A. Acidul ursodeoxicolicB. Himecromonul C. PancreatinaD. AntibacterieneleE. Acidul chenodeoxicolic

Răspuns: A, E

489. Criteriile disfuncţiei sfincterului Oddi de tip biliar veridic (I) includ:A. Durere biliară tipică cu durata mai mare de 20-30 minB. Coledoc dilatat > 12 mmC. Reţinerea contrastului în coledoc (la CPGER) > 45 min. D. Elevarea AST şi/sau FA de 2 ori şi mai mult în timpul accesuluiE. Micşorarea albuminei serice


490. Tipul biliar posibil (II) al disfuncţie sfincterului Oddi se caracterizează prin:A. Durere biliară tipică cu durata mai mare de 20-30 min

71

B. Durerea tipică asociată cu unul sau două dintre criteriile: coledoc dilatat > 12 mm, reţinerea contrastului în coledoc > 45 min. şi elevarea AST şi/sau FA de 2 ori şi mai mult în timpul accesului

C. Modificări structurale ale sfincterului OddiD. Modificări structurale ale ampulei VaterE. Dereglări funcţionale ale sfincterului Oddi

Răspuns: A, B, E

491. Efect relaxant asupra sfincterului Oddi posedă:A. Acidul ursozdeoxicolicB. Mebeverina hidrocloridC. HymecromoneD. SilimarinaE. Drotaverina

Răspuns: B, C, E

492. Screeningul de laborator de pentru diagnosticul disfuncţiei sfincterului Oddi include:A. UreeaB. AST, ALTC. Fosfataza alcalinăD. Lipaza şi amilaza sericăE. Glicemia

Răspuns: B, C, D

493. Particularităţile colangitei sclerozante primitive sunt:A. Inflamare şi fibroză în căile biliare întrahepatice şi extrahepaticeB. Tendinţă către progresare ce conduce la dezvoltarea cirozei biliare secundareC. Inflamare şi fibroză doar în căile biliare întrahepaticeD. Scleroză sistemicăE. Asocierea diabetului zaharat

Răspuns: A, B

494. Pentru colangita sclerozantă primară sunt caracteristice următoarele afirmaţii:A. Preponderent se observă la bărbaţii de vîrstă tînără şi medieB. Preponderent se observă la femeile de vîrstă tînără şi medieC. Dureri repetate în hipocondrul drept, simptomul Ortner pozitiv, subfebrilitateD. Icter slab pronunţat îndelungat, practic permanentE. Prurit cutanat


495. Modificările sugestive pentru diagnosticul colangitei sclerozante primare sunt:A. Creşterea FA şi a GGTP în combinare cu majorarea semnificativă a ALTB. Creşterea gama-globulinelor, din contul IgMC. Majorarea CICD. Stricturi multiple în căile biliare întra- şi extrahepatice conform datelor colangiografiei retrograde.E. Prezenţă în hepatocite a corpusculilor Mallory


496. Indicaţi complicaţiile colangitei sclerozante primare:A. Ciroza biliară secundarăB. ColangiocarcinomulC. Insuficienţa vitaminelor hidrosolubileD. SteatoreaE. Malabsorbţia vitaminelor: A, D, E, K


497. Care sunt complicaţiile acute ale litiazei veziculare?

72

A. Colecistita acutăB. Pancreatita acutăC. Hepatita acută D. Litiaza coledocului (CBP), angiocolita (colangita) acută E. Ileus biliar (dupa perforaţia veziculei biliare si realizarea unei fistule bilio-digestive inalte spontane)


498. Indicaţi factorii de risc pentru formarea calculelor biliari:A. FoameaB. ObezitateaC. Genul masculinD. GraviditateaE. Caracterul alimentaţiei: alimente grase, bogate în colesterol

Răspuns: A, B, D, E 499. Caracteristicele hipertonusului veziculei biliare sunt:

A. PirozisulB. Colicele biliare frecvente, dar de intensitate mai redusă, decât colicele biliare litiaziceC. Gustul amarD. Greţurile, vomele bilioase E. Constipaţia

Răspuns: B, C, D

500. În hipotonia vezicii biliare sondajul duodenal polifracţionat va constata: A. Majorarea cantităţii bilei în porţia B (mai mult de 60 ml)B. Reducerea timpului fluxului bilei în porţia BC. Sporirea timpului fluxului bilei vezicaleD. Reducerea duratei etapei sfincterului Oddi „închis „ < 3 min (hipotonia sfincterului)E. Volumului normal al vezicii biliare

Răspuns: A, C, D

501. Indicaţi simptomele clasice caracteristice pentru acutizarea colangitei cronice:A. Dureri în hipocondrul dreptB. FebrăC. IcterD. PirozisE. Dureri retrosternale

Răspuns: A, B, C

502. Următoarele afirmaţiile sunt adevărate pentru colangita primară sclerozantă:A. ≈ 30% bolnavi suferă concomitent de colita ulceroasă sau boala CrohnB. Diagnosticul se confirmă prin colangiopancreatografie endoscopică retrogradă C. Boala se întâlneşte preponderent la bărbaţiD. Tratamentul constă în stabilirea anastamoze chirurgicale între căile biliare îi intestin E. Pentru suspectarea bolii este importantă elevarea fosfatazei alcaline în ser


503. Sindromul algic în colica biliară se caracterizează prin:A. Localizarea: în pătratul superior abdominal, din dreapta – epigastru şi hipocondru dreptB. Durerea iradiază în/sub omoplatul drept, în umărul dreptC. Durerea se ameliorează după consumul alimentelorD. Accesul poate fi provocat de consumul alimentelor copioaseE. Durerea este de mare intensitate


504. Particularităţile evoluţiei colangitei cronice septico-lente sunt:73

A. Dureri surde permanente în hipocondru dreptB. LeucocitozăC. HiperglicemieD. FrisoaneE. Creşterea bilirubinei, fosfatazei alcaline


74

ultim_teste_gastroenterologie_2014_3_va_mod.doc

Documents