UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA DREPT

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : ZI

ANUL II

REFERAT

DREPT FISCAL

Titlul de creanță fiscală

PISICĂ ELENA-ROXANA

GRUPA 2

1 | P a g e

Titlul de creanță fiscalăDrept al uneia dintre persoanele care sunt subiect

într-un raport juridic de obligație, denumită creditor, de a pretinde celeilalte părți, denumită debitor, îndeplinirea obligației acesteia. Individualizarea obligației fiscale se realizează prin titlul1 de creanță2 fiscală.

Titlul de creanță bugetară reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plată ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil. Titlul de creanță se întocmește sau se confirmă de către organele ce compun aparatul fiscal al statului și cărora le revine competența de a calcula impozitele și taxele datorate bugetului de stat. Obligația fiscală fiind o obligație impusa in mod unilateral de către stat contribuabilului, și titlul de creanță ce o individualizează este un act juridic unilateral. Titlul de creanță fiscală, ca act juridic unilateral, dă naștere unui drept de creanță al statului având ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului general consolidat, precum și obligației ce revine contribuabilului de a păti aceste sume în cuantumul și la termenele stabilite.Legal, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind “actul juridic prin care se constată și se individualizează obligația bănească a fiecarui plătitor de venituri bugetare”3 atat a impozitelor si taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de

1 Act sau fapt juridic ce constituie temeiul unui drept ; Vladimir Hanga, Diana Calciu, Dictionar juridic, Editura Luminalex, Bucuresti, 2007 , pag 178.2 Drept in temeiul caruia o persoana(creditorul) poate constrange pe o alta(debitor) sa-i dea,sa-i faca sau sa nu-i faca ceva ; idem,pag.703 I.Oliga, drept financiar, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1975, pag.108.

2 | P a g e

organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.

Particularitățile titlului de creanță fiscală:- este un act juridic declarativ de drepturi si obligații. Prin emiterea sau confirmarea titlului de către organele competente se constată dreptul statului de a încasa sumele de bani datorate bugetului de stat și obligația în acest sens ce revine contribuabilului;- este executoriu de drept. În măsura în care contribuabilii nu își execută la termenele stabilite obligația de a plati sumele cuvenite bugetului de stat, organele fiscale au dreptul de a trece direct la executarea silită a acestor sume.

- contestarea -procedura prealabilă(amiabilă) și – procedura în Instanța, a contenciosului administrativ

Titlurile de creanţă fiscală pot fi clasificate după mai multe criterii.

A. După scopul urmărit, putem distinge:- titluri de creanțe fiscale întocmite exclusiv în acest scop, denumite și titluri de creanță explicit. Aceste titluri de creanță sunt reprezentate de actele de impunere întocmite în formă scrisă de organele fiscale, diferite în funcție de categoria de impozite sau taxe pe care o constată . Exemple: 1)procesul-verbal de impunere; în baza acestuia, organele fiscale vor comunica subiectului plătitor,înainte de termenul la care impozitul trebuie plătit,o înștiințare de plată, care conține precizarea sumei pe care acesta o datorează bugetului de stat. Se practică pentru impozitele și taxele locale cum ar fi impozitul pe clădirile persoanelor fizice,impozitul pe terenurilor ocupate de clădiri și construcții, taxa asupra mijloacelor de transport,si pentru aprobarea normelor privind metodologia de calcul și formularistica corespunzătoare referitoare la

3 | P a g e

așezarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale; reglementate prin Lege nr.571 din 22 decembrie 2003 a impozitelor și taxelor locale și impozitul agricol .

2)declarația de impunere –Pentru anumite categorii de impozite,titlul de creanță fiscală îl reprezintă chiar declarația de impunere întocmită de contribuabil și depusă la organul fiscal competent. Organul fiscal va verifica exactitatea datelor înscrise în declarația de impunere și a calcului impozitului datorat, calcul cuprins în aceeași declarație,dar nu va emite un alt act care să aibă natura unui titlu de creanță. Declarația de impunere pentru obligațiile bugetare locale provenite din impozite,taxe locale și orice alte contributii,care se emite de autoritatile administratiei publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora pe baza declarațiilor depuse de contribuabili,sau alte documente privind materia impozabila. Declarația de impunere trebuie să cuprindă:

a)denumirea organului fiscal emitentb)data la care a fost emis și data de la care își

produce efectelec) obiectul actului administrativ fiscald)motivele de fapte)temeiul de dreptf) numele și semnătura persoanelor împuternicite,

potrivit legiig)ștampila organului fiscal emitenth)posibilitatea de a fi contestat, termenul de

depunere a contestației și organul de soluționare competent

i) mențiuni privind audierea contribuabilului

Contribuabilii persoane fizice sau juridice romane sau straine, inclusiv institutiile publice, sunt obligati sa depuna declaratii de impunere ori de cate ori se modifica materia impozabila sau situatia

4 | P a g e

contribuabililor, chiar daca, potrivit legii, sunt scutiti de la plata impozitelor sau taxelor locale ori pentru bunurile pe care le detin in proprietate nu datoreaza impozite sau taxe locale. Declaratia de impunere se intocmeste prin grija si pe raspunderea contribuabililor, prin completarea unui formular specific impozitului sau taxei locale respective. La cererea contribuabilului acest formular se pune la dispozitia sa, in mod gratuit, de catre compartimentul de specialitate . Pentru anul urmator,se depun de catre contribuabili la organele fiscale locale pentru unele impozite, cum este cazul impozitului pe profit.

3)documentul de evidență întocmit de contribuabil ; in cazul impozitului pe profit, contribuabilii depun declaratii trimestriale și anuale privind impozitul pe profit, în temeiul cărora se efectuează plăți trimestriale și anuale ale acestui impozit;Un alt venit fiscal, pentru care titlul de creanță fiscală este reprezentat de declarația întocmită de contibuabil și verificată de organele fiscale, este taxa pe valoare adaugată.

4)declarația vamală; in ceea ce priveste taxele vamale , titlul de creanta fiscala il va reprezenta declaratia vamala de import intocmită de importatorul-debitor al taxelor vamale. - acte care implicit sunt și titluri de creanțe fiscale, denumite titluri de creanțe implicite. Sunt intocmite de organele financiar-contabile sau de alte organe ale statului.; exemple: 1)documentele de plată a salariilor și a altor drepturi salariale impozabile, documentele de plată a veniturilor sau altor drepturi bănești cuvenite colaboratorilor externi pe baza unei convenții de colaborare și documentele ce constată plată către asociați sau acționari a dividendelor cuvenite după repartizarea profitului net.

5 | P a g e

2)actul constatator întocmit de organul de control financiar

B. După relaţia ce se poate stabili cu alte categorii de acte juridice există:

titluri de creanţe fiscale principale; titluri de creanţe fiscale complementare

NATURA JURIDICĂ A TITLURILORDE CREANŢĂ FISCALĂ

Dreptul procedural fiscal cuprinde totalitatea reglementărilor ce se referă la modalităţile de realizare în concret a dispoziţiilor fiscale, sau altfel spus, totalitatea normelor ce reglementează modalităţile de realizare a actelor de administrare fiscală.

Prin lege se arată că, prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

înregistrarea fiscală; declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea

impozitelor, taxelor contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;

6 | P a g e

soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte sume datorate bugetelor publice (ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale) se pot stabili, fie prin declaraţie fiscală întocmită şi depusă de către contribuabil, fie prin decizie de impunere emisă de către organul fiscal.

Declaraţia fiscală este documentul care se depune, în mod obligatoriu, la organele fiscale, de către persoanele stabilite prin lege şi care conţine, în principiu, o declarare a obligaţiilor fiscale ori a bunurilor sau veniturilor din a căror deţinere decurg obligaţii fiscale, ale subiectului de la care emană declaraţia.

Pentru întocmirea declaraţiei fiscale contribuabilul completează un formular pus la dispoziţie gratuit de către organul fiscal, care trebuie să fie corect, complet şi de bună credinţă , care se depune la registratura organului fiscal , prin poştă sau prin mijloace electronice .

Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere, dar nu înainte de înştiinţarea contribuabilului despre faptul că a depăşit termenul de depunere a declaraţiei fiscale şi că după trecerea unui termen de 15 zile de la comunicarea înştiinţării4.

Decizia de impunere este actul administrativ fiscal, emis de către organul

competent şi care cuprinde obligaţia fiscală de plată, ce cade în sarcina contribuabilului, desemnat prin acel

4 Cristina Oneţ, Dreptul Finanţelor Publice ,Ed. Lumina Lex ,Bucureşti , 2005, pag. 144-145

7 | P a g e

document, având obligaţia de a îndeplini toate condiţiile de formă pentru această categorie de acte.

În plus aceasta trebuie să cuprindă şi următoarele :

tipul de impozit, taxă , contribuţie sau altă sumă datorată bugetelor publice ;

baza de impunere ; cuantumul impozitului datorat de către contribuabil

pentru fiecare perioadă impozabilă;

Decizia de impunere produce efectul juridic de individualizare a unei creanţe fiscale iar în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor fiscale , pe baza ei se porneşte executarea silită. Pe baza şi cu ajutorul datelor cuprinse în deciziile de impunere se întocmesc registrele de evidenţă a contribuabililor denumite „ roluri fiscale”.

Conţinutul fundamental al raportului de drept financiar public îl constituie obligaţia stabilită unilateral de către stat în sarcina contribuabililor ( persoane fizice sau juridice ) de a plăti o anumită sumă de bani, la termenul stabilit, în contul unuia din bugetele publice.

Izvorul obligaţiei bugetare este întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie şi reglementează un venit al bugetului de stat.

Obligaţia concretă de plată se naşte dintr-un act care se numeşte generic titlu de creanţă.

Beneficiarul obligaţiei financiar-fiscale este statul, reprezentat prin organele fiscale create în cadrul administraţiei de stat.

Condiţiile de stabilire, modificare şi stingere a obligaţiei fiscale sunt reglementate în mod unitar pentru toate categoriile de venituri fiscale. Modificarea obligaţiei bugetare poate fi determinată pe de o parte de cauzele

8 | P a g e

prevăzute în general de actele normative care reglementează veniturile bugetare. Stingerea obligaţiei fiscale se realizează prin modalităţi comune şi altor obligaţii juridice cum ar fi : plata, executarea silită sau prescripţia sau prin modalităţi specifice cum ar fi scăderea sau anularea obligaţiei bugetare.

Legiuitorul prin Codul de procedură fiscală reglementează titlul de creanţă fiscală pe care îl defineşte ca fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potivit legii .

Titlurile de creanţă nu se referă doar la obligaţiile

fiscale (impozite şi taxe) acesta putând să conţină şi

alte categorii de obligaţii de natură pecuniară ( amenzi

sau alte venituri nefiscale) .

Prin Ordonanţă nr.92 din 24 decembrie 2003, titlul de creanţă bugetară a fost stabilit de către legiuitor ca fiind actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare , întocmit de către organele de specialitate , sau de persoane împuternicite,potrivit legii.

Analizând cele două definiţii date titlurilor de creanţă , în opinia specialiştilor aceştia consideră că , vechea terminologie de „titlu de creanţă bugetară” era mai corectă decât cea de „titlu de creanţă fiscală „ utilizat în legislaţia în vigoare.

În privinţa naturii juridice a titlurilor de creanţă fiscală , în literatura juridică de specialitate , s-au conturat două mari opinii :

9 | P a g e

conform doctrinei de drept financiar , se susţine că titlul de creanţă fiscală , este un act de impunere şi are natura juridică a unui act unilateral de drept financiar public ;

conform doctrinei de drept administrativ , se susţine că titlul de creanţă este un act administrativ ;

Ţinând cont de legătura dintre dreptul administrativ şi dreptul finanţelor publice şi având în vedere faptul că titlul de creanţă fiscală se bucură de o mare parte din caracteristicile actelor de drept administrativ, consider că titlul de creanţă fiscală are natura juridică:

a unui act administrativ în privinţa formei, deoarece manifestarea unilaterală de voinţă are loc în cadrul activităţii executive, de organizare a executării legii şi de executare în concret a acesteia, provenind de la persoane calificate, în sensul de organe ale statului specializate în activitatea financiară sau de alte persoane împuternicite potrivit legii;

a unui act de drept al finanţelor publice, chiar de drept fiscal, în privinţa conţinutului5.

Astfel rezultă că titlurile de creanţă fiscală au o natură juridică mixtă de act administrativ-fiscal .

BIBLIOGRAFIE:

5 idem, pag. 153- 154

10 | P a g e

1. Cristina Oneţ – Dreptul Finanţelor Publice , Partea

Generală – Editura Lumina Lex , Bucureşti, 2005

2. Gheorghe Gavrilaş- Finanţe Publice , Universitatea

„ Petru Maior” – Tg. Mureş , 2004

3. Legea nr. 571/2003- Codul Fiscal

4. http://www.euroavocatura.ro/articole/61/

Titlul_de_creanta_fiscala

5. Petre Lăzăroiu-Drept finanicar-fiscal român ,

Editura Valand, București-1999

6. Dan Drosu Șaguna, Dan Șova-Drept fiscal , ediția

3, Editura C.H.Beck

7. Diana Calciu, Vladimir Hanga – Dicționar juridic

A-Z, Editura Luminalez, Bucuresti, 2007

8. Ioan Condor, Silvia Cristea Condor – Drept vamal

și fiscal , Editura Luminalex , București, 2002

11 | P a g e