Tipuri de intelligence

Curiozitatea reprezintă forţa motrice a dezvoltării omenirii. Dorinţa

de a şti mai mult a călăuzit toate marile personalităţi ale omenirii, iar dorinţa

de a cunoaşte ceea ce ceilalţi ar dori să rămână necunoscut a reprezentat una

din cela mai mari tentaţii omeneşti. De aceea nu este de mirare ca astfel de

activităţi sunt la fel de bătrâne ca şi omenirea.

Scopul governmental intelligence este de a aduna, evalua şi analiza

informaţii obţinute clandestin sau în mod deschis de la o organizaţie sau de

la un guvern pentru a le transmite şi valorifica într-un joc de control asupra

unor sfere de influenţă ori resurse strategice. Acest tip de intelligence este

structurat pe mai multe componente.

Political intelligence este orientat spre obţinerea unor informaţii

despre activitatea politică care influenţează mediul decizional al unui stat,

atât în interior, cât şi în realţiile acestuia cu alte state.

Military intelligence are ca scop să intre în posesia informaţiilor

privind forţele armate şi potenţialul militar al unei ţări aliate sau duşmane. În

acest domeniu cea mai importantă direcţie este reprezentată de strategic

intelligence. În acestă sferă se culeg informaţii secrete cu scop clar în

determinarea orientărilor strategice ale unei ţări. Această activitate specifică

de intelligence este organizată de cele mai înalte instanţe de comandă

militară şi sunt culese în permanenţă, pentru a permite observarea

efectivelor, stării şi desfăşurării forţelor armate ale adversarului pe diferite

teatre de operaţiuni, pentru a realiza care sunt caracterul şi metodele de

ducere a războiului, potenţialul său economic de război, starea şi

perspectivele armamentului şi tehnicii militare, mai cu seamă cele ale

mijloacelor de distrugere în masă, măsurile pentru pregătirea de război,

pregătirea teatrului de operaţiuni etc. Principalele eforturi sunt concentrate în

direcţia descoperirii la timp a acumulărilor de arme strategice ale

adversarului şi identificarea gradului său de pregătire pentru executarea unor

lovituri, precum şi a începerii pregătirilor pentru un atac nuclear.1

Economic intelligence caută, ca prin mijloace specifice acestor

activităţi, să obţină informaţii menite să aducă câştig în plan economic

statului (palier de activităţi ce nu trebuie confundate cu business intelligence

sau competitive intelligence ce se focusează pe competiţiile comerciale

dintre firmele particulare). Informaţiile economice sunt comandate în

vederea studierii capacităţilor economice ale unei ţări.

Pot avea un caracter macro sau micro :

primele reprezintă un element al informaţiilor strategice secrete şi, în

general, ţine de competenţa inteligence-ului guvernamental;

în al doilea caz, acestea sunt solicitate de firme particulare, spionajul

economic fiind practicat de către structurile de intelligence particulare

(competitive intelligence), în profitul anumitor beneficiari direct

interesaţi.2

În acest context, obţinerea acestui tip de informaţii are ca scop

stabilirea configuraţiei unei pieţe comerciale, identificarea corectă a

concurenţei şi anticiparea deciziilor acesteia pe plan comercial sau

industrial. În acestă direcţie sunt solicitate informaţii, care trecute prin filtrul

intelligence, să concure la achiziţionarea unor capacităţi tehnologice mai

dezvoltate decât nivelul competitorului.

1 Vezi pe larg Stan Petrescu, Informaţiile a patra armă, Bucureşti, 1999.2 Deosebirile dintre informaţiile macro şi cele micro în ceea ce priveşte răspunderile este greu de făcut şi depinde, în mare măsură, de politica ţării avute în vedere, de mărimea şi de rolul firmelor sau a pieţelor aflate în joc, de domeniul economic avut în vedere şi de rolul lobby-urilor industriale. În numeroase ţări se află încă în curs de dezbaterea un proiect ce vizează controlul serviciilor oficiale de informaţii privind implicarea acestora în spionajul economic.Vezi pe larg Nigel West, Games of Intelligence, London, 1989.

Intelligence-ul guvernamental serveşte securităţii şi intereselor

strategice ale unui stat, în timp ce inteligenţa economică priveşte în mod

esenţial întreprinderile care trebuie să fie mereu mai competitive. Aceste

două tipuri de intelligence se confundă oarecum astăzi, pentru că tehnicile

uneia interesează pe cealaltă şi pentru că, mai ales în contextul geopolitic

actual, interesele statului sunt acum cu deosebire de ordin strategic dar mai

ales economic.

Lupta economică este nemiloasă. Fiecare întreprindere vrea să se

impună şi să prospere, iar pentru îndeplinirea acestui deziderat trebuie să

domine pieţele şi să cucerească altele, protejându-se în acelaşi timp de

concurenţă. Că vrea sau nu, o întreprindere nu poate să se sustragă în nici un

fel de la asigurarea informaţiei. Toate marile companii vor fi la un moment

dat implicate într-o operaţiune de intelligence.

În mod tradiţional, direcţia vizând informaţiile în şi din domeniul

economic era tratată de către serviciile de informaţii oficiale sub un unghi

strategic. Respectiv, era vorba ca o ţară să facă o apreciere a capacităţilor

sale militaro-strategice şi a impactului economic asupra evoluţiei sale

politice. În schimb, într-un context de război economic, noua formulă –

informaţii economice secrete, vizează mai ales microeconomicul şi conferă

acestor activităţi un plus de ofensivitate. Obiectivul este clar: cercetarea şi

cucerirea pieţelor, din punct de vedere al produselor sau în termeni

geografici, raspunzând astfel mizelor strategice din perioada post-Război

Rece.

Apărut la sfârşitul anilor ‘80 în SUA, acest concept exprimă mai

multe fenomene :

a. alunecarea mizelor politico-militare către cele economico-

industriale;

b. participarea agenţiilor de informaţii la culegerea de informaţii

secrete din domeniul industrial;

c. apariţia pe piaţa informaţiilor secrete a firmelor particulare.3

Această activitate nu este nouă în sine, dar acum s-a conceptualizat.

În Europa, această evoluţie a fost legată de necesitatea urmăririi, prin

activităţile de intelligence, a noilor ţinte definite după încheierea Războiului

Rece şi a globalizării pieţelor care implică existenţa absolut necesară a unor

structuri de informaţii speciale pentru industriaşi.

În această sferă, deseori intelligence-ul este confundat cu activitatea

de spionaj, contraspionaj, de investigaţii, cu operaţiunile clandestine sau cu

procesele complicate de analiza şi procesare a informaţiilor. În fond,

activitatea de intelligence subsumeaza toate aceste categorii, atâta timp cât

va păstra şi un cadrul legal.

Culegerea de informaţii nu reprezintă singura activitate în cadrul

sferei activităţilor intelligence-ului. Importante sunt şi modalităţile de

obţinere a informaţiei, de prelucrare a acesteia, de evaluare şi coroborare cu

alte informaţii, produsul final constituindu-l o analiză care stă la baza unei

decizii, fie ea militară, politică, economică sau socială. Acesta este în fond şi

ultima etapă parcursă de informaţie în procesul de intelligence: repartizare

către cei care au comandat-o. De multe ori intelligence-ul este afectat de

feed-back-ul produs, care desigur se poate materaliza într-un succes sau un

eşec.

Dacă activitatea de prelucrare şi de difuzare nu are nimic spectaculos

şi diferă de alte activităţi doar prin gradul lor de secretizare, în schimb

3 În SUA, de la începutul anilor ‘70, servicile de informaţii private s-au înmulţit, ele ajungând la circa 5-600, dintre cele mai cunoscute sunt: Society of Competitive Intelligence Profesionals (SCIP), Washington Researchers, Fuld and Compay Inc., American Institute for Bussines Researh etc. Aceste organizaţii folosesc în mare parte ca bază de informaţii, sursele deschise, respectiv mass media şi băncile de date informatice internaţionale. Vezi pe larg şi la Vasile Păun, Competitivitate prin informaţir, Ed. Paideia, Bucureşti, 2006.

culegerea informaţiilor este o activitate cu totul aparte care de fapt a

influenţat opinia publică şi a făcut-o să confunde adesea intelligence-ul doar

cu activităţile strict legate de spionaj.

O structură de intelligence nu se va bizui însă niciodată numai pe

rapoartele agenţilor săi, ci le va completa cu informaţii rezultate din lectura

atentă a presei, din urmărirea emisiunilor de radio şi tv, cu rapoartele

diplomaţilor, cu studiul istoriei zonei sau ţării respective şi al psihologiei

locuitorilor acesteia. După o analiză competentă vom avea o imagine cât de

cât clară a unui aspect ce interesează din arealul respectiv. Tot acest întreg

proces este de fapt intelligence.