Tema 5. Instrumentele financiare primare de creanţă (Obligaţiuni)

1. Obligaţiuni: concept, elemente definitorii, caracteristici fundamentale

2. Criterii de clasificare şi tipuri de obligaţiuni

3. Ierarhizări ale obligaţiunilor efectuate de agenţii specializate

4. Registrul deţinătorilor de acţiuni sau obligaţiuni, extrasul din registru, deţinătorul nominal.

Noţiuni de bază

Obligaţiune, valoare mobiliară de stat, creanţă, valoare nominală, scadenţă, cupon de dobîndă, grad de

atractivitate investiţională a obligaţiunilor

1. Obligaţiuni: concept, elemente definitorii, caracteristici fundamentale

În procesul activităţii financiare, unele societăţi pe acţiuni duc lipsa de capital suplimentar. Pentru

satisfacerea nevoilor financiare, societăţile pe acţiuni pot procura bani, folosind mai multe procedee. În

primul rînd, societatea îşi poate majora capitalul social printr-o emisiune suplimentară sau societatea poate

solicita credite de la o bancă, dar, există şi cel mai avantajos procedeu pentru societate – „de a apela la

emiterea unor titluri de credit” . În acest scop, societatea va emite obligaţiuni - titluri care constată un drept

de creanţă asupra societăţii pentru o sumă de bani la scadenţă. Datorită venitului fix adus de obligaţiuni,

acestea se mai numesc valori mobiliare cu profit fix.

Spre deosebire de acţiuni care reprezintă proprietatea - o cotă-parte dintr-o companie – „obligaţiunile

reprezintă un imprumut dat companiei emitente de către deţinătorul obligaţiunilor”.

Titularul unei obligaţiuni primeşte plăţi ale dobinzii, şi nu dividende, nu are drept de vot şi i se promite la

scadenţă, restituirea valorii împrumutului.

Emitenţi ai obligaţiunilor pot fi statul şi autorităţile publice locale, precum şi societăţile comerciale care

îşi procură pe această cale resurse împrumutate.

Ca urmare, obligaţiunile pot fi numite ori ca valori mobiliare corporative, ori ca titluri de stat.

Investitori pe piaţa obligaţiunilor, ca şi pe cea a acţiunilor, sînt persoanele fizice şi juridice din ţară şi

străinătate, care deţin capitaluri băneşti temporar libere, cu o mică diferenţă - acţionarii sînt membri ai

societăţii pe acţiuni, pe cînd deţinătorii de obligaţiuni sînt „creditori ai societăţii” pentru dobînzile

aferente.

Obligaţiunile au fost definite în doctrină ca fiind „titluri de credit emise de societate în schimbul

sumelor de bani împrumutate, care incorporează îndatorirea societăţii de a rambursa aceste sume şi de a

plăti dobînzile aferente” sau „obligaţiunea este titlu financiar, instrument de datorie, reprezentînd o

creanţă a deţinătorului titlului asupra emitentului” sau „obligaţiunea dă dreptul la incasare a unei dobinzi

(exprimată prin cupon) şi urmează să fie răscumpărat la scadenţă de către emitent”.

Obligaţiunile reprezintă un titlu de creanţă asupra societăţii emitente care are nevoie, la un moment dat,

de finanţare şi se împrumută, prin intermediul emisiunii de obligaţiuni, de la persoane fizice şi juridice.

1

Obligaţiunile concurează cu alte instrumente de credit pentru banii investitorilor. Cel mai frecvent,

finanţarea prin obligaţiuni este analizată ca o alternativă a împrumutului bancar.

Fiecare obligaţiune are înscrisă o valoare nominală, pe baza căreia se calculează dobînda. Rata acesteia

trebuie să fie competitivă, în raport cu alte instrumente de credit.

Obligaţiunile sunt produse financiare primare, tranzacţionabile pe pieţele bursiere organizate. Ele sunt

valori mobiliare cu risc scăzut şi venit fix. emise de societăţile comerciale private sau de colectivităţile

publice (stat, organisme interstatale, întreprinderi de stat, municipalităţi etc.) pentru contractarea de

împrumuturi pe termen mediu şi lung.

În literatura de specialitate, se întîlnesc mai multe definiţii ale obligaţiunilor, precum:

Obligaţiunile reprezintă instrumente de credit Acestea certifică dreptul deţinătorului de a încasa o

dobîndă şi de a recupera suma investită în întregime la scadenţă sau în tranşe pe durata de viaţă a

obligaţiunii.

Obligaţiunile „reprezintă titluri de creanţă care materializează angajamentul debitorului faţă de

creditorul, care îi pune la dispoziţie fondurile disponibile“.

Obligaţiunile sunt titluri de valoare care certifică deţinătorilor calitatea de creditori asupra

emitenţilor: statul, organismele publice, societăţile comerciale etc.

Obligaţiunile sunt titluri de valoare sau înscrieri în cont (înregistrări electronice) prin care se

materializează dreptul de creanţă al investitorului faţă de emitentul împrumutat.

Mai relevantă pare a fi următoarea definiţie:

Obligaţiunile sunt valori mobiliare care reprezintă creanţa deţinătorului asupra emitentului,

rezultată în urma unui împrumut pe care acesta din urmă îl lansează pe piaţă, asumîndu-şi obligaţia de a plăti

o dobîndă şi de a răscumpăra titlul emis la o dată viitoare.

Obligaţiunile se mai numesc „instrumente de datorie" sau valori mobiliare cu venit fix, deoarece

generează un venit cert - dobînda fixă.

Legea privind societăţile pe acţiuni nr.1134-XIII din 02.04.97, defineşte obligaţiunea ca fiind un titlu

financiar de imprumut, care atestă dreptul deţinătorului de obligaţiuni de a primi de la emitent valoarea

nominală sau valoarea nominală şi dobinda aferentă in mărimea şi in termenele stabilite prin decizia de

emitere a obligaţiunilor (art.16 alin.(l) din Legea privind societăţile pe acţiuni).

Obligaţiunile conferă deţinătorului său anumite drepturi, precum:

dreptul de a încasa de la emitent dobînzile datorate pentru sumele împrumutate;

dreptul de a recupera întreaga sumă la scadenţa obligaţiunilor.

Pentru emitentul obligaţiunii, aceasta comportă un dublu angajament:

să plătească creditorului o remuneraţie anuală sub formă de dobîndă, a cărei mărime este fixată încă la

emisiune;

să ramburseze capitalul atras în conformitate cu condiţiile emisiunii.

2

Obligaţiunile pot fi emise de:

o societăţile comerciale: obligaţiuni corporative;

o stat (emise direct sau prin diverse organisme subordonate, centrale sau locale): obligaţiuni de stat,

obligaţiuni municipale.

Pentru a prezenta caracteristicile obligaţiunilor, vom incerca să facem o analiză comparativă dintre

obligaţiunile corporative şi acţiunile corporative prezentînd diferenţele esenţiale dintre acestea.

Diferenţe esenţiale dintre acţiuni şi obligaţiuniAcţiunea este un titlu de proprietate. Obligaţiunea apare ca un titlu de creanţă (adică

reprezintă o datorie a emitentului).Acţiunea nu are durată de viaţă (durată nelimitată).

Obligaţiunea este valabilă numai pană la scadenţă.

Dividendele pot sau nu fi distibuite acţionarilor dacă rezultatele obţinute sunt necorespunzătoare sau dacă se decide de către Adunarea Generală a Acţionarilor să nu se distribuie dividende.

Emitentul obligaţiunii işi asumă obligaţia faţă deinvestitor de a plăti dobanzile in mod regulat,indiferent de rezultatul obţinut.

Riscul asumat de investitorul in acţiuni este mai mare decît riscul pe care il implică investiţia in obligaţiuni.

Riscul asumat de investitorul in obligaţiuni este mai mic.

Riscuri mai mari:- risc de evoluţie nefavorabilă a afacerilor firmei (nu primeşte dividende);- riscul de a pierde fondurile investite, în cazul lichidării firmei

Riscuri mai mici:- riscul de nerambursare (dispare în cazul unei garanţii de stat);- în cazul lichidării firmei, creditorii au prioritate în faţa acţionarilor.

Acţiunile pot să rămană independente o perioadă detimp nedefinită.

Obligaţiunile trebuie răscumpărate de emitent lascadenţă.

Dividendele pe acţiuni se distibuie din profitul net.

Dobanda este o cheltuială a emitentului.

Acţionarii devin proprietari ai acţiunilor, pe cîndacţiunile sunt părţi dintr-o asociere ce implicăparticiparea acţionarului in dezvoltarea şi in riscurile intreprinderii.

Deţinătorii de obligaţiuni sunt creditori şi, ca urmare, trebuie achitaţi inaintea acţionarilorpreferenţiali sau ordinari, dacă apare situaţia deintrare in faliment

Acţiunile se vind cu număr de unităţi (1, 10, 100 etc.)

Obligaţiunile se vind cu valoarea (100 unităţi)minus discontul.

Acţiunile pot fi emise numai de societăţile pe acţiuni.

Obligaţiunile pot fi emise atit de societăţile pe acţiuni, cit şi de instituţii de stat, guverne, precum şi de autorităţile publice locale.

Acţiunea este o valoare speculativă, deoarece profita bilitatea ei variază in funcţie de valoarea beneficiului inregistrat de societate.

Obligaţiunea este valoarea de plasament, deoareceprofitabilitatea ei este dată de o dobandă fixă.

Persoana care a cumpărat o acţiune a companiei, practic cumpără o prte a patrimoniului companiei

Cumpărătorul obligaţiunii însă creditează compania la valoare obligaţiunii.

În cazul prosperării soietăţii emitente acţionarul contează pe majorarea capitalurilor investite în acţiuni din creşterea preţurilor la acţiunile deţinute şi din creşterea dividendelor aferente.

Sporirea preţului obligaţiunilor este condiţionată de fluctuaţiile ratei dobînzii bancare pe piaţă.

3

Drept de vot în adunarea generală. În principiu, nici un rol.Totodată, de menţionat că obligaţiunea în comun cu acţiunea poate avea şi unele caractere

asemănătoare, şi anume:

a) Obligaţiunile sint titluri negociabile. Obligaţiunile emise de societate sint titluri care incorporează

anumite valori patrimoniale, de aceea sint considerate titluri de valoare, fiind denumite şi valori mobiliare,

care pot fi transmise altor persoane.

b) Asemenea acţiunilor, obligaţiunile sint indivizibile. Prin analogie cu prevederile art.24 alin.(2) din

Legea privind societăţile pe acţiuni şi art.161 alin.(7) Cod civil, care prevăd că, dacă o obligaţiune

nominativă devine proprietatea mai multor persoane, pentru exercitarea drepturilor rezultate din titlu, acestea

trebuie să desemneze un singur reprezentant.

c) Obligaţiunile dispun de o formă specială. Conform art. 4 alin.(1) din Legea cu privire la piaţa

valorilor mobiliare şi art.161 alin.(3) Cod civil, in Republica Moldova obligaţiunile ca şi celelalte valori

mobiliare, pentru identificarea obligatarului, pot fi numai nominative, emise in formă materializată (sub

forma unui certificat de obligaţiuni pe suport de hirtie prin metodă tipografică), sau in formă

dematerializată (prin inscrieri in cont analitic deschis in registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale

societăţii).

Prin această afirmaţie ajungem la ideea că legea autohtonă interzice circulaţia pe teritoriul Republicii

Moldova a obligaţiunilor la purtător.

Cele mai sigure obligaţiuni sunt considerate cele guvernamentale, care pot fi emise de trezoreria statului

(obligaţiuni de stat) sau de autorităţile locale (obligaţiuni municipale).

Valorile mobiliare de stat sau titlurile de stat sunt înscrisuri care exprimă o creanţă financiară asupra

emitentului, garantate, în mod expres şi necondiţionat, de către stat. Titlurile de stat constituie împrumuturi

ale statului în monedă naţională şi/sau în valută.

Titlurile de stat pe termen scurt se emit pentru acoperirea nevoilor de trezorerie ale statului (a

decalajelor temporare dintre veniturile şi cheltuielile unui an bugetar).

Autorităţile publice contractează împrumuturi pe termen mediu şi lung pentru realizarea unor obiective de

investiţii.

Elementele constitutive ale obligaţiunii sunt:

denumirea de obligaţiune;

seria şi numărul de emisie;

locul şi data emiterii;

numele şi adresa emitentului;

numele şi adresa investitorului (beneficiarului titular), în cazul obligaţiunii nominative;

numărul total al obligaţiunilor emise;

numele şi sediul băncii depozitare;

imprimări speciale pentru a îngreuna falsificarea;

semnătura emitentului etc.

4

Şirul elementelor constitutive poate fi completat prin următoarele elemente tehnice:

valoare nominală;

valoare la subscriere sau preţ de emisiune;

termen de rambursare;

rată nominală a dobînzii;

rată a dobînzii la termen;

cupon de dobîndă;

dobîndă netă;

dobîndă acumulată;

curs al obligaţiunii;

modalităţi de rambursare;

cost al rambursării etc.

Obligaţiunile clasice sau obişnuite sunt obligaţiuni cu scadenţă determinată, iar dobînda (fixă) se

plăteşte periodic.

Cele expuse mai sus, cu referinţă la obligaţiuni, vizează tratări general-toretice sau reflectă diferite

practici internaţionale.

Conform Legii Republicii Moldova privind piaţa valorilor mobiliare,

obligaţiunea se defineşte în felul următor:

Obligaţiunea este un titlu financiar de împrumut, care atestă dreptul deţinătorului de obligaţiuni de a

primi, de la emitentul ei, valoarea nominală sau valoarea nominală şi dobînda aferentă în mărimea şi în

termenele stabilite prin decizia de emitere a obligaţiunilor.

Conform aceleiaşi legi, deţinătorii de obligaţiuni apar în calitate de creditori ai societăţii şi au dreptul

preferenţial faţă de acţionari la primirea unei părţi din profitul societăţii sub formă de dobîndă sau alt profit.

Valoarea nominală a obligaţiunii societăţii trebuie să fie divizibilă la 100 de lei.

Termenul de circulaţie a obligaţiunilor va fi de, cel puţin, un an.

Obligaţiunile se plătesc numai cu mijloace băneşti şi nu pot fi plasate în scopul constituirii,

întregirii sau majorării capitalului social al societăţii.

Valoarea nominală a tuturor obligaţiunilor plasate ale societăţii nu trebuie să depăşească

mărimea capitalului ei social.

Societatea este în drept să achiziţioneze sau să răscumpere obligaţiunile plasate de ea numai cu scopul

de a le stinge. Achiziţionarea şi răscumpărarea obligaţiunilor de emitent au loc pînă ia expirarea perioadei

pentru care ele au fost emise sau la sfîrşitul perioadei respective. în conformitate cu decizia de emitere.

Deţinătorul de obligaţiuni are dreptul să ceară de la emitent răscumpărarea obligaţiunilor plasate

înainte de termenul de scadenţă, în cazul în care emitentul nu respectă termenul de achitare a dobînzilor

aferente.

5

Legislaţia autohtonă prevede utilizarea certificatului de valori mobiliare. Acesta se eliberează pentru

una, cîteva sau toate valorile mobiliare de o clasă.

Certificatul de obligaţiuni este un document aparte care atesta dreptul de proprietate asupra unui

anumit număr de obligaţiuni de aceeaşi clasă, precum şi drepturile proprietarului lor faţă de societatea

emitentă.

Certificatul de obligaţiuni cuprinde următoarele elemente constitutive:

denumirea întreagă a societăţii emitente, sediul ei,

denumirea documentului de „Certificat de obligaţiuni",

numărul de ordine al certificatului etc.

În Republica Moldova, emisiunea obligaţiunilor este reglementată de Legea privind piaţa valorilor

mobiliare.

Certificatul de o bligaţiun i

Legenda:

1 - rata cuponului (exprimată ca o cotă procentuală din valoarea nominală ce urmează să fie plătită

în mod regulat deţinătorului obligaţiunii; în exemplul considerat, pentru o obligaţiune de 1000 $, deţinătorul

ei va primi 12 3/8%, sau 123.75 $ pe an);

2 - scadenţa (indică momentul expirării împrumutului şi al retragerii obligaţiunii; în cazul de faţă,

anul 2015);

6

3 - valoarea nominală (suma pe care deţinătorul obligaţiunii o va încasa la scadenţa împrumutului;

de regulă este de 1000 $, în Republica Moldova valoarea este de 100 lei);

4,5,6 - imprimări speciale pentru a împiedica falsificarea;

7 - semnătura persoanei autorizate de emitent;

X - numele beneficiarului;

Pentru deţinătorul X, acest document consacră poziţia sa de creditor al emitentului BBB, ca şi poziţia

sa de investitor într-un titlu financiar. Pentru firma BBB obligaţiunea este un instrument de mobilizare a

capitalului de împrumut.

Elemente tehnice ale obligaţiunilor

a) Valoarea nominală - aceasta reprezentînd raportul dintre împrumutul lansat pe piaţă şi numărul

obligaţiunilor emise:

VNI

N

unde: VN - valoarea nominală; I - mărimea împrumutului, N - numărul obligaţiunilor;

b) Valoarea la subscriere sau preţul de emisiune, este determinată de emitent, de regulă, sub

valoarea nominală, pentru a se asigura atractivitatea investiţiei:

Pe = VN – pe; unde: Pe - preţul de emisiune; VN - valoarea nominală; pe - prima de emisiune.

c) Termenul de rambursare este intervalul cuprins între momentul subscrierii şi cel al

răscumpărării.

d) Rata nominală a dobânzii, este acea rată care aplicată asupra valorii nominale, permite

determinarea cuponului de dobândă.

e) Cuponul de dobândă reprezintă fructificarea plasamentului în raport de valoarea nominală a

obligaţiunii.

CD VNRd100

unde: CD - cuponul de dobândă; VN - valoarea nominală a obligaţiunii; Rd - rata nominală a dobânzii;

Dacă plata cuponului se face la intervale mai mici de un an, atunci cuponul de dobândă se determină

după relaţia:

CD VN Rn

d 100 360

f) Rata dobânzii la termen, este rata dobânzii fixate în momentul actual, pentru un contract de

împrumut a cărui execuţie va avea loc în viitor. Între rata dobânzii şi termenul care reflectă maturitatea

fluxurilor de lichiditate, există o relaţie pusă în evidenţă de structura ratei dobânzii în funcţie de termen.

Astfel, se deosebesc:

structura plată, când rata dobânzii nu depinde de termen;

structura ascendentă, cînd rata dobânzii creşte în timp;

7

structura descendentă, când rata dobânzii descreşte în timp;

structura complexă, când rata dobânzii diferă de la un moment la altul, sensul variaţiei fiind ascendent

sau descendent.

g) Cursul obligaţiunii este preţul de piaţă al acesteia:

C PVN

100

unde: C - cursul obligaţiunii; P - preţul de piaţă al obligaţiunii; VN - valoarea nominală a obligaţiunii;

Cursul se exprimă în procente şi poate fi egal, mai mare sau mai mic decât valoarea nominală.

h) Cursul rambursării. Dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului. Rambursarea

se face cel puţin la valoarea nominală. Dacă rambursarea se realizează la o sumă mai mare decât valoarea

nominală, costul rambursării este determinat de nivelul primei de rambursare:

Pr=VRr-Pe unde: Pr - preţul de rambursare; VRr - valoarea reală de rambursare; Pe - preţul de emisiune.

i) Modalităţile de rambursare:

o singură dată la scadenţă, când întregul împrumut este rambursat în ultima zi a duratei de viaţă;

rambursarea prin anuităţi constante, adică restituirea în fiecare an a unei sume constante,

reprezentând rambursarea şi dobânda aferentă;

restituirea în rate anuale egale.

RaVN

T

unde: Ra - rata de rambursat; VN - valoarea nominală a obligaţiunii;

T - numărul de ani pentru care se contractează împrumutul;

8

Exemple:

1. Sa se calculeze valoarea nominala a obligatiunii „A", daca valoarea împrumutului constituie 100.000

u.m., iar numarul de obligatiuni emise este de 25000 unitati.

Rezolvare:

VN-valoarea nominala; Vi - valoarea imprumutului; N-numarul de obligatiuni

Concluzie: valoarea nominala a obligatiunii constitute 4 u. m.

2. O obligatiune aduce un venit anual fix de 140 u.m. Care este, în mod normal, cursul pe piata de

capital în conditiile in care rata dobanzii este de 10%?

Rezolvare:

C – cursul D – dobanda d*- rata medie a dobînzii pe piata

Concluzie: cursul teoretic al obligaţiunilor “A” constituie 1400 u.m.

Nota: este evident, ca în practica, cursul unui titlu este influentat nu doar de catre rata dobanzii şi

venitul pe care îl aduce titlul la un moment dat. La acestea se adauga previziunile privind evolutiile ratei

dobanzii, amploarea riscului, reactia detinatorilor de economii şi de titluri faţă de factori conjuncturali de

ordin economic, social, politic etc., care determina o anumita evolutie a cererii şi ofertei de titluri şi, deci,

abateri într-un sens sau altul ale cursului efectiv fata de cel teoretic (calculat).

3. Cuponul unei obligaţiuni este egal cu 5000 u.m., iar rata anuală a dobînzii este de 10%

Să se determine cursul obligaţiunii. Cum se va modifica cursul obligaţiunii dacă rata dobînzii

creşte pînă la 20%

scade pînă la 5%

Rezolvare:

Co - pretul minim unitar de oferta D – dobanda d - rata anuala a dobanzii

9

Concluzie: dacă rata dobînzii scade, preţul obligaţiunii creşte

2. Criterii de clasificare şi tipuri de obligaţiuni

În funcţie de necesităţile societăţilor emitente, precum şi în scopul sporirii atractivităţii pentru investitori,

au fost create numeroase tipuri de obligaţiuni, care ţin cont de diverse caracteristici ale investitorilor:

profilul de risc al acestora, randamentul pe care îl aşteaptă, durata pentru care sunt dispuşi să investească,

scopul urmărit de aceştia etc.

Reieşind din aceasta, obligaţiunile pot fi clasificate în baza mai multor criterii:

a) din punct de vedere al modului în care creanţele sunt materializate:

obligaţiuni sub formă de hîrtie document. La fiecare obligaţiune, sub formă de înscris, se ataşează

cupoane detaşabile, pe care se înscrie dobînda de plătit periodic. Numărul cupoanelor este egal cu numărul

perioadelor de plată. În practica internaţională, dobînda se plăteşte, de regulă, o dată sau de două ori pe an.

obligaţiuni înregistrate sau contabile: obligaţiunile, care nu există ca document imprimat, ci figurează

numai în documentele contabile ale emitentului, iar investitorul primeşte doar confirmarea scrisă;

La obligaţiunile înregistrate în cont, dobînda se înregistrează, de asemenea, periodic în cont şi se

plăteşte sau se capitalizează, conform condiţiilor emisiunii.

b) din punct de vedere al identificării deţinătorului de obligaţiuni:

obligaţiuni nominative: obligaţiunile care, pe lîngă numele emitentului, conţin şi numele

investitorului (beneficiarului titular). Transmiterea lor se face pe bază de cesiune.

obligaţiuni la purtător: obligaţiunile care nu conţin numele titularului, iar transmiterea lor se face

prin simplă tradiţiune (înmînare). Se pot identifica numai pe baza seriei şi numărului de emisiune.

c) din punct de vedere al gestiunii creanţei:

o obligaţiuni garantate de un bun material, denumit colateral, conţinînd şi numele colateralului, care

trebuie să fie un bun material negrevat de alte datorii. Se disting:

obligaţiuni garantate de capitalul fix;

obligaţiuni ipotecare (debenture bonds):

obligaţiuni pentru care împrumutul este garantat cu ipotecă generală pe toate activele

imobiliare ale emitentului, fară a se specifica un activ imobiliar determinat;

10

obligaţiuni asigurate (collateral trust bonds): obligaţiuni, pentru care împrumutul este

garantat cu valori mobiliare asupra terţilor, deţinute de emitent şi depuse garantului, specificat în

conţinutul obligaţiunii;

obligaţiuni cu fond de răscumpărare (sinking fonds bonds): în cazul unei asemenea

obligaţiuni, emitentul se obligă să alimenteze, la anumite date, un fond din care se vor rambursa

la maturizare obligaţiunile respective;

oobligaţiuni negarantate: obligaţiuni de bonitate, emise pe bază de onoare, singura garanţie

constituind-o semnătura emitentului.

d) din punct de vedere al venitului pe care îl generează:

obligaţiuni participative: obligaţiuni, care dau investitorului dreptul de a participa la rezultatele

favorabile ale societăţii în care a investit. Astfel, pe lîngă dobînda stabilită iniţial, posesorul de obligaţiuni

participative mai primeşte sume suplimentare alocate din profitul net sau din rezerve special constituite în

acest sens;

obligaţiuni cu dobîndă variabilă: obligaţiuni, în cazul cărora, renunţînd la fixitatea ratei dobînzii,

emitentul se obligă să modifice rata dobînzii pe durata de viaţă a obligaţiunii, pentru a asigura o

fructificare a plasamentului în conformitate cu condiţiile pieţei;

obligaţiuni cu cupon zero: obligaţiuni pentru care nu se plăteşte distinct dobînda (deci, nu au cupon),

cîştigul investitorului rezultînd din faptul că sunt emise la un preţ subparitar, iar la scadenţă se

rambursează la valoarea nominală (cu alte cuvinte, dobînda cuvenită îmbracă forma unei prime de

emisiune).

e) din punct de vedere ai modului de achitare:

rambursabile: obligaţiuni, care acordă investitorului dreptul de

a returna emitentului, în orice moment, titlul financiar deţinut pentru a i se rambursa valoarea

nominală;

obligaţiuni rambursabile prin anuităţi constante: obligaţiuni

la care emitentul va plăti investitorului anual o sumă constatntă (anuitate) care include atît dobînda

aferentă creditului, cît şi o parte din valoarea împrumutului.

obligaţiuni rambursabile prin tragere la sorţi: obligaţiunile,

care sunt rambursate anticipat de emitent. Stabilirea obligaţiunilor, care vor face obiectul rambursării

anticipate, se realizează prin tragerea la sorţi.

obligaţiuni speciale cu cupon ce poate fii reinvestit

(OSCAR): obligaţiuni, care dau dreptul deţinătorului să aleagă între a primi cupon de dobîndă în

numerar sau a primi obligaţiuni identice cu cele iniţiale;

obligaţiuni cu cupon unic: obligaţiuni la care dobînda nu se

plăteşte periodic, ci se capitalizează şi se plăteşte o singură dată la scadenţă.

f) din punct de vedere al clauzelor speciale pe care le conţin :

11

obligaţiuni revocabile sau retractabile (callable bonds): obligaţiuni, ce pot fi răscumpărate de

emitent înainte de data maturizării. Acestea conţin clauze pentru protejarea intereselor emitentului,

dar şi clauze pentru protejarea intereselor titularului de obligaţiuni:

- clauza de revocare/răscumpărare, care permite emitentului să răscumpere obligaţiunile înainte de

scadenţă, cînd dobînda zilei scade sub nivelul dobînzii nominale şi i se oferă posibilitatea să contracteze noi

împrumuturi mai ieftine. Ea este urmată de o clauză de protejare a investitorului, prin care se stabileşte

perioada în care emitentul nu poate recurge la răscumpărare. Preţul de răscumpărare este format din valoarea

nominală plus dobînda, plus prima de răscumpărare cînd valoarea reală pe piaţă este mai mare decît valoarea

nominală;

- clauza returnării împrumutului, la o dată premergătoare maturităţii, instituită în favoarea investitorului,

care poate cere returnarea cînd dobînda pieţei este mai mare. Ea este urmată de o clauză de protejare a

intereselor emitentului, prin care se precizează data pînă la care investitorul nu poate cere returnarea

împrumutului. Preţul de returnare este format din valoarea nominală plus dobînda şi minus prima de

returnare.

obligaţiuni restrictive: obligaţiuni, care conţin clauza prin care emitentul se angajează să nu

contracteze credite adiţionale pentru acelaşi obiectiv. Se are în vedere protejarea intereselor

investitorului. întrucît suplimentarea cererii de credit, pentru acelaşi acelaşi obiectiv, ar duce la

proliferarea obligaţiunilor de tipul respectiv, fapt ce ar determina scăderea valorii reale la bursă.

obligaţiuni convertibile: obligaţiuni în care este stipulată clauza referitoare la convertibilitate, prin

care investitorul îşi rezervă dreptul să solicite convertirea obligaţiunii în alte titluri de valoare ale

aceluiaşi emitent. Preţul de conversiune se stabileşte la emisiune. Raportul dintre valoarea nominală

şi preţul de conversiune se numeşte rată de conversiune,

obligaţiuni cu bonuri de subscripţie de acţiuni: asemenea obligaţiuni sunt clasice, emise cu o

dobîndă inferioară dobînzii pieţei. La fiecare obligaţiune de acest gen, sunt ataşate unul sau mai multe

bonuri (engl. warrants), detaşabile imediat şi negociabile la bursă. Warrantele dau dreptul

deţinătorului de a subscrie, după modalităţile prestabilite la emisiune, una sau mai multe acţiuni ale

emitentului sau ale unei societăţi din grupul său; în orice moment dintr-o perioadă de mai mulţi ani; la

un preţ cunoscut (ab initio), care să fie eventual, progresiv în timp. Warrantele se emit pe termen mai

lung decît drepturile de subscriere. Preţul lor creşte proporţional cu creşterea valorii mobiliare a

warrantului.

g) după tipul emitentului:

o obligaţiuni corporative: cu grad ridicat de risc, emise doar de societăţile pe acţiuni (de regulă, nou-

create fară istoric). Sunt extrem de volatile, dar, în anumite situaţii, pot aduce venituri sensibil mai

mari decît obligaţiunile clasice;

o obligaţiuni municipale: obligaţiuni negociabile, emise de organele administrative teritoriale în

vederea finanţării unor programe şi obiective social-economice regionale sau locale, dobînzile şi

12

împrumuturile aferente acestora se achită din impozite locale şi din venituri obţinute prin exploatarea

obiectivelor astfel finanţate;

o obligaţiuni de stat: obligaţiuni, ce exprimă relaţia de creditare a statului (în special, pentru

acoperirea deficitului bugetar şi a investiţiilor importante). Se emit pe perioade cuprinse între 10-30

de ani, sunt negociabile, revocabile, purtătoare de dobîndă (de regulă, competitivă). Datorită garanţiei

guvernamentale, de care beneficiază în mod automat, prezintă un grad ridicat de atractivitate pentru

investitori.

Obligaţiunile de stat se mai numesc valori mobiliare de stat sau titluri de stat.

Tulurile de stat sunt instrumente de credit emise de autorităţile publice centrale pentru procurarea unor

resurse cu caracter temporar şi rambursabil în scopul acoperirii deficitului bugetar sau pentru

nevoi de trezorerie.

Un titlu de stat constituie o atestare a unei datorii publice, sub formă de bonuri, certificate de trezorerie,

obligaţiuni sau alte instrumente financiare, care pot fi emise în moneda naţională sau în valută.

Titlurile de stat sunt emise sub formă dematerializată (dreptul de proprietate se evidenţiază într-un cont

de titluri deschis în evidenţele intermediarului autorizat) şi se identifică printr-un cod unic (codul ISIN -

International Securities Identification Number). Guvernul oricărei ţări poate apărea pe piaţa de capital atît în

calitate de emitent, cît şi în calitate de investitor.

Investitorii în titluri de stat pot fi atît persoane fizice, cît şi juridice, rezidente sau nerezidente.

Achiziţia obligaţiunilor de stat poate fi realizată pe piaţa primară sau pe piaţa secundară.

Titlurile de stat sunt de două categorii:

cu discount. respectiv titluri de stat nepurtătoare de dobîndă, vîndute la un preţ iniţial mai mic decît

valoarea nominală, diferenţa dintre preţul iniţial şi valoarea nominală fiind discountul, care reprezintă

beneficiul cumpărătorului;

purtătoare de dobîndă, respectiv titluri de stat vîndute la valoarea nominală, cu discount sau cu

primă şi pentru care emitentul plăteşte periodic dobînzi, conform condiţiilor şi termenelor cuprinse în

prospectul de emisiune al seriei.

Pentru realizarea unor obiective de investiţii, autorităţile publice contractează împrumuturi pe termen

mediu şi lung.

Pentru acoperirea nevoilor de trezorerie ale statului (a decalajelor temporare dintre veniturile şi

cheltuielile unui an bugetar), se emit titluri de stat pe termen scurt.

Titlurile de stat pe termen mediu sau lung se mai numesc şi titluri de tip benchmark (titluri de referinţă).

în cazul obligaţiunilor de stat de tip benchmark, seria de titluri emise şi aflate în circulaţie poate fi completată

ulterior de către emitent, dacă se menţin caracteristicile iniţiale de bază ale emisiunii, cum ar fi rata dobînzii,

data la care se fac plăţile şi data scadenţei.

În practica internaţională, denumirea şi caracteristicile titlurilor de stat diferă şi în funcţie de termenul

pentru care se emit. Astfel, se deosebesc:

13

obligaţiuni publice (de stat) (T-bond'), emise pe termen lung (10-30 de ani) pentru finanţarea unor

obiective majore de interes public (pentru o destinaţie cunoscută, concretă şi singulară);

bonuri de tezaur („T-notes"), emise pe termen mediu, de la 1 la 10 ani, pentru acoperirea deficitului

bugetar. Se vînd la licitaţie sau prin subscriere directă şi pot fi achiziţionate atît de investitori

individuali, cît şi de cei instituţionali;

bilete de trezorerie („T-bills"), emise pe termen scurt, de pînă la 1 an, de trezoreria statului pentru

acoperirea golurilor de trezorerie. Acestea nu sunt purtătoare de dobînzi, fiind vîndute cu discount.

Cumpărătorii de bilete de trezorerie sunt investitorii instituţionali (bănci şi instituţii financiare), care

participă la licitaţiile organizate de trezoreria statului.

Autorităţile publice locale emit obligaţiuni pe termen scurt pentru a acoperi deficitul temporar dintre

veniturile şi cheltuielile bugetare locale.

Principalele obligaţiuni emise de autorităţile publice locale sunt:

obligaţiunile municipale generale;

obligaţiunile cu venit.

Obligaţiunile municipale generale sunt garantate de veniturile municipalităţii. În cazul nerambursării

împrumutului, creditorul poate face apel la colectarea de impozite şi taxe sau alocarea de fonduri de către

emitent, conform legislaţiei.

Obligaţiunile cu venit sunt rambursabile dintr-o sursă de venit specificată, în condiţiile în care proiectul

de investiţii realizat cu aceste fonduri este generator de profit.

Principalele surse de rambursare sunt veniturile bugetului local; depozitele special constituite; profiturile

viitoare, obţinute din utilizarea productivă a împrumutului obligatar; veniturile din chirii, caracteristice

împrumuturilor pentru construcţia locuinţelor, spaţiilor comerciale, birourilor.

Conform legii Republicii Moldova cu privire la piaţa valorilor mobiliare, valorile mobiliare de stat pot

fi definite în felul următor:

Valorile mobiliare de stat sunt titluri financiare emise sub formă de contract de împrumut, exprimat în

monedă naţională sau în valută legitimă, încheiat între Republica Moldova, în calitate de debitor, şi persoane

juridice sau fizice în calitate de creditor.

Practica naţională cu privire la obligaţiunile de stat este asemănătoare celei internaţionale.

Valorile mobiliare de stat se emit sub formă de înregistrare în cont sau sub formă fizică şi sunt

considerate documente juridice scrise şi reprezintă instrumente negociabile.

Valorile mobiliare de stat se emit pe termen scurt, mediu sau lung.

În Republica Moldova, valorile mobiliare de stat emise pe termen scurt sunt:

bonurile de trezorerie - valorile mobiliare cu scont emise sub formă de înregistrări în cont, cu

scadenţa la 28, 91, 182, 273 şi 364 de zile, în scopul acoperiri necesităţilor de trezorerie;

14

bonurile de acoperire a decalajului de casă - titluri de valoare cu scont emise sub formă de

înregistrare în cont pe orice termen de pînî îa 365 de zile, în scopul concordării veniturilor şi

cheltuielilor bugetului.

Valorile mobiliare de stat pe termen mediu şi lung (obligaţiunile de stat) pot fi emise sub formă de

înregistrare în cont sau sub formă fizică.

Datorită faptului că guvernele sunt capabile să ofere titluri pentru care riscul este mai mic, valorile

mobiliare de stat, care cuprind un diapazon larg de scadenţe, constituie un instrument investiţional solicitat.

În afară de criteriile enunţate anterior şi obligaţiunile corespunzătoare acestora, în practică, se mai

întîlnesc şi alte tipuri de obligaţiuni (vezi anexa 2 a temei).

3. Ierarhizări ale obligaţiunilor efectuate de agenţii specializate

Din varietatea de obligaţiuni, investitorul va alege acel tip, care se potriveşte cel mai bine cu profilul şi cu

necesităţile sale. Lucrul cel mai important, pe care trebuie să-1 analizeze investitorul, este gradul de risc al

respectivelor titluri (prin aceasta se înţelege pericolul ca emitentul să înceteze plata dobînzilor sau chiar să nu

ramburseze împrumutul).

Evaluarea acestui risc se efectuează de agenţii specializate (care efectuează evaluări cu privire la riscul

neonorării obligaţiilor de către emitent). Aceste evaluări iau în considerare mai mulţi factori derivaţi din

activitatea emitentului şi, mai ales, cîţiva indicatori ce se referă la performanţele acestuia: indicatori de

profitabilitate, de lichiditate, de îndatorare, de gestiune etc. oferind informaţii privind bonitatea unui emitent

prin acordarea unor calificative acestuia.

Cele mai prestigioase clasificări cu recunoaştere internaţională sunt efectuate de companiile americane

Standard&Poor's (S&P) şi Moody's. Acestea au elaborat şi publică ierarhizări conform tabelului 3.1.

Gradul de atractivitate investiţională a obligaţiunilor Tabelul 3.1

Gradul de atractivitate investiţională S&P Moody'sObligaţiuni de cea mai înaltă calitate AAA AaaObligaţiuni de bună calitate AA AaObligaţiuni de bună calitate, mai sensibile la schimbări economice A AObligaţiuni de calitate medie BBB BaaObligaţiuni cu puţine calităţi, speculative BB BaObligaţiuni de calitate scăzută B BObligaţiuni cu riscuri majore CCC CaaObligaţiuni de mare speculaţie CC CaObligaţiuni de cea mai scăzută calitate C CObligaţiuni în imposibilitate de plată D D

Pentru un plus de fineţe, în clasificarea S&P şi Moody's" (grupele AA pînă la CCC) se utilizează şi

semnele „+" şi"-". De asemenea, clasificările provizorii sunt marcate cu menţiunea „p".

Notificarea „N.R." (No Rating) indică faptul că obligaţiunea respectivă nu este clasificată în

conformitate cu regulile prevalente pe piaţă, din diverse cauze (emitentul nu a solicitat clasificarea titlului,

informaţiile disponibile sunt insuficiente sau compania respectivă nu clasifică titluri din această categorie).

15

Primele patru categorii (pînă la BBB/Baa inclusiv) prefigurează investiţii în titluri cu un potenţial de

piaţă cert, cu diferenţierile de rigoare.

Obligaţiunile din grupa AAA sunt considerate că dispun de un potenţial puternic de îndeplinire a

tuturor obligaţiunilor asumate de emitent prin prospectul de emisiune. Obligaţiunile BBB/Baa sunt cotate ca

avînd capacitate adecvată, corespunzătoare primelor patru grupe. Aceste obligaţiuni sunt utilizate şi pentru

investiţiile bancare.

Obligaţiunile clasificate în categoriile cuprinse între BB şi CC sunt considerate titluri financiare

speculative, existînd pericolul potenţial ca emitenţii să nu-şi poată îndeplini obligaţiile de plată asumate.

Pentru obligaţiunile din grupa C nu se plătesc cupoane, iar emitenţii obligaţiunilor din grupa D sunt în

imposibilitate de plată (emitent insolvabil).

4. Registrul deţinătorilor de acţiuni sau obligaţiuni, extrasul din registru, deţinătorul nominal.

Sursă informativă (act normativ) “Regulamentului cu privire la modul de ţinere a registrului

deţinătorilor de valori mobiliare nominative de către registrator şi deţinătorul nominal”

Fiecare emitentul este obligat să asigure ţinerea registrului deţinătorilor de valori mobiliare nominative

de sine stătător sau de către un registrator independent, în modul stabilit de legislaţie.

După semnarea contractului, pentru formarea şi efectuarea înscrierilor în registru, emitentul transmite

registratorului independent documentele necesare pentru înscrierea valorilor mobiliare (anexa 1)

Registratorul nu este în drept să delege altei persoane, fără acordul emitentului, drepturile şi

împuternicirile, primite în conformitate cu contractul de ţinere a registrului.

Deţinătorul nominal este obligat să ţină de sine stătător registrul clienţilor săi, evidenţa drepturilor de

proprietate a cărora se ţine la contul colectiv, în conformitate cu cerinţele stabilite de legislaţie.

 Registratorul/deţinătorul nominal este obligat să ţină pe suport de hîrtie următoarele registre:

registrul de evidenţă a documentelor de intrare;

registrul de evidenţă a documentelor de ieşire;

registrul de evidenţă a dispoziţiilor de transmitere;

registrul de evidenţă a extraselor din registru;

registrul de evidenţă a cererilor de grevare a valorilor mobiliare cu obligaţiuni;

registrul de evidenţă a gajului valorilor mobiliare;

registrul de evidenţă a certificatelor valorilor mobiliare materializate eliberate, stinse sau pierdute.

  Transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare dintr-un cont personal în alt cont

personal se efectuează în baza dispoziţiei de transmitere, care se semnează de către persoana înregistrată care

transmite valorile mobiliare sau de către o altă persoană stabilită de legislaţie, pe de o parte, şi de către

persoana (fizică/juridică), ce primeşte valorile mobiliare, pe de altă parte.

În cazul transmiterii valorilor mobiliare nominative ca rezultat al tranzacţiei efectuate la bursa de

valori, dispoziţia de transmitere se semnează şi de persoana împuternicită de către membrul bursei de valori.

16

Dispoziţia de transmitere va fi semnată unilateral de către partea care transmite valorile mobiliareşi

partea care primeşte valorile mobiliare.

În cazul în care persoana înregistrată este persoană juridică, dispoziţia de transmitere va fi semnată de

către reprezentantul acesteia.

Dacă valorile mobiliare transmise se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane,

dispoziţia de transmitere trebuie să fie semnată de către toţi coproprietarii sau de către persoana împuternicită

de către aceştia în baza procurii autentificate conform legislaţiei.

Înscrierile în sistemul registrului se introduc la dispoziţia emitentului, proprietarului sau

reprezentantului acestuia, deţinătorului nominal, CNPF, instanţei judecătoreşti sau altor organe competente,

în conformitate cu legislaţia în vigoare.

17

Extrasul din registru este un document care confirmă informaţia înscrisă în contul personal al persoanei

înregistrate în registru.

Extrasul din registru poartă un caracter informativ, reflectînd situaţia valorilor mobiliare pe contul

personal, şi trebuie să conţină menţiunea, conform căreia extrasul din registru confirmă drepturile persoanei

înregistrate asupra valorilor mobiliare la data menţionată în extras, nu este o valoare mobiliară, iar

transmiterea lui nu are drept consecinţă transmiterea drepturilor asupra valorilor mobiliare indicate în extras.

Persoana înregistrată este în drept să ceară registratorului/deţinătorului nominal, iar acesta, la rîndul său, este

obligat să elibereze persoanei înregistrate sau reprezentantului ei extrasul din registru cu privire la valorile

mobiliare înscrise pe contul ei.

Registratorul/deţinătorul nominal este obligat să elibereze extrasul din registru în termen de 3 zile

lucrătoare din ziua solicitării eliberării extrasului.

Eliberarea primului extras din registru persoanei înregistrate se face din contul emitentului. În cazul

eliberării aceleiaşi persoane celui de-al doilea sau următorului extras, care confirmă drepturile asupra valorilor

mobiliare de aceeaşi clasă, se stabileşte o taxă ce nu va depăşi cheltuielile reale de perfectare a extrasului, dacă

statutul societăţii sau contractul cu registratorul nu prevede eliberarea extraselor de acest gen din contul

emitentului.

Persoanei înregistrate sau reprezentantului acesteia i se pot elibera următoarele tipuri de extrase:

a) extras din registru privind soldul valorilor mobiliare - conţine informaţia care reflectă soldul

valorilor mobiliare din clasa respectivă, înscrise pe contul personal al persoanei, înregistrate la momentul

eliberării extrasului;

b) extras din registru privind înscrierea în cont a valorilor mobiliare - conţine informaţia privind

înscrierea valorilor mobiliare în contul personal al persoanei înregistrate;

c) extras operaţional - conţine informaţia privind transferul valorilor mobiliare;

d) extras din registru privind un număr anumit de valori mobiliare - conţine informaţia privind

confirmarea numărului indicat de valori mobiliare înscrise pe cont, care nu depăşeşte numărul tuturor valorilor

mobiliare din clasa respectivă, înscrise pe contul personal al persoanei înregistrate la momentul eliberării

extrasului;

e) extras din registru privind retragerea din cont a valorilor mobiliare - conţine informaţia privind

retragerea valorilor mobiliare din contul personal al persoanei înregistrate;

f) extras din registru privind operarea grevării cu obligaţiuni - conţine informaţia privind

înregistrarea în contul personal al persoanei înregistrate a restricţiilor asupra dreptului de înstrăinare a valorilor

mobiliare indicate în extras;

g) extras din registru privind închiderea contului personal - conţine informaţia privind înregistrarea

în contul personal al persoanei înregistrate a temeiului şi datei închiderii acestuia.

Eliberarea extrasului din registru privind înscrierea în cont a valorilor mobiliare, precum şi eliberarea

extrasului din registru privind retragerea din cont a valorilor mobiliare, se efectuează după înregistrarea

transferului valorilor mobiliare.18

Modul de completare a dispoziţiei de transmitere a valorilor mobiliare de la un deţinător la altul Anexa 1

Capitol "DENUMIREA REGISTRATORULUI"

Denumirea registratorului Se indică denumirea completă a registratorului căruia i-a fost transmisă spre executare dispoziţia de transmitere

Capitol "PERSOANA ÎNREGISTRATĂ CARE TRANSMITE VALORILE MOBILIARE"

Numărul contului personal Se indică numărul contului personal din sistemul de ţinere a registrelor deţinătorilor de valori mobiliare nominative pentru ţinerea evidenţei drepturilor persoanei înregistrate

Tipul contului Se indică codul tipului contului personal al persoanei înregistrate: P-proprietar, C-coproprietar, N-deţinător nominal

N.P. sau denumirea completă a persoanei juridice Se indică numele, prenumele persoanei fizice sau denumirea completă a persoanei juridice care transmite valorile mobiliare

Codul personal sau fiscal Se indică pentru persoane fizice: Codul personal al persoanei fizice: pentru persoane juridice: Codul fiscal atribuit persoanei înregistrate de către Inspectoratul Fiscal de Stat

Tipul persoanei Se indică codul tipului persoanei înregistrate: F-persoană fizică, J-persoană juridică

Persoana în cauză este insider/nu este insider al societăţii (de subliniat)

Subliniind textul "este insider", persoana respectivă confirmă că ea corespunde cerinţelor art.59 alin.(1) al Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare. Subliniind textul "nu este insider" persoana respectivă confirmă că ea nu are nici una din poziţiile indicate în art.59 alin.(1) al Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare

Document de identificare

Tipul Se indică pentru persoana fizică: denumirea documentului care legalizează persoana fizică: pentru persoana juridică: certificatul de înregistrare de stat a întreprinderii

Data Se indică data eliberării documentului de identificare a persoanei înregistrate

Seria Se indică seria documentului de identificare a persoanei înregistrate

Numărul Se indică numărul documentului de identificare a persoanei înregistrate

Organul care l-a eliberat Se indică organul, care a eliberat documentul de identificare a persoanei înregistrate

Data naşterii Se indică ziua, luna şi anul naşterii persoanei fizice înregistrate

Adresa de reşedinţă (juridică) Se indică datele complete privind adresa de reşedinţă (juridică) a persoanei înregistrate

Capitol "PERSOANA ÎMPUTERNICITĂ PENTRU TRANSMITEREA VALORILOR MOBILIARE"

Se indică informaţia despre persoana care este împuternicită să semneze dispoziţia de transmitere, dacă aceasta există

N.P. sau denumirea completă a persoanei juridice Se indică pentru persoana fizică: numele, prenumele persoanei împuternicite pentru transmiterea valorilor mobiliare: pentru persoana juridică: denumirea completă a persoanei împuternicite pentru transmiterea valorilor mobiliare

Codul personal sau fiscal Se indică pentru persoane fizice. Codul personal al persoanei fizice împuternicite pentru transmiterea valorilor mobiliare; pentru persoana juridică:Codul fiscal al persoanei juridice împuternicite pentru transmiterea valorilor mobiliare.

Tipul persoanei Se indică codul tipului persoanei împuternicite pentru transmiterea valorilor mobiliare: F-persoană fizică; J-persoană juridică

Documentul care confirmă împuternicirile de reprezentare

Tipul Se indică cu litere denumirea documentului în baza căruia persoana înregistrată a transmis împuternicirile de transmitere a valorilor mobiliare

Data Se indică data eliberării documentului, care confirmă împuternicirile de reprezentare a persoanei respective

Seria Se indică seria documentului, care confirmă împuternicirile de reprezentare a persoanei respective

Numărul Se indică numărul documentului, care confirmă împuternicirile de reprezentare a persoanei respective

Organul care l-a eliberat În cazul cînd persoana înregistrată e persoană fizică - se indică persoana juridică abilitată care a legalizat documentul de confirmare a împuternicirilor persoanei respective. În cazul cînd persoana înregistrată e persoană juridică - se indică organul care a eliberat documentul de confirmare a împuternicirilor persoanei respective

Adresa de reşedinţă (juridică) Se indică datele complete privind adresa de reşedinţă (juridică) a persoanei împuternicite pentru transmiterea valorilor mobiliare

Se completează dacă persoana împuternicită pentru transmiterea valorilor mobiliare este persoană juridică

N.P. persoanei împuternicite a persoanei juridice Se indică numele, prenumele persoanei fizice împuternicite a persoanei juridice

Documentul de identificare

Tipul Se indică cu litere denumirea documentului care legalizează persoana fizică

Data Se indică data eliberării documentului de identificare al persoanei împuternicite a persoanei juridice

Numărul Se indică numărul documentului de identificare a persoanei împuternicite a persoanei juridice

Seria Se indică seria documentului de identificare a persoanei împuternicite a persoanei juridice

Organul care l-a eliberat Se indică numărul oficiului care a eliberat documentul de identificare a persoanei împuternicite a persoanei juridice

Adresa de reşedinţă Se indică datele complete privind adresa de reşedinţă a persoanei împuternicite a p.j.

19

Capitolul "PRIN PREZENTA ROG SĂ EFECTUAŢI ÎNSCRIEREA PRIVIND TRANSMITEREA URMĂTOARELOR VALORI MOBILIARE"

Denumirea emitentului Se indică denumirea completă a emitentului valorilor mobiliare, care constituie obiectul transmiterii

Clasa valorilor mobiliare Se indică clasa valorilor mobiliare care constituie obiectul transmiterii: Ca exemplu,acţiuni ordinare de clasa I,II,III etc. sau acţiuni preferenţiale cu dividende fixate de clasa I,II,III etc.; obligaţiuni de clasa I,II,III etc.

Numărul înregistrării de stat a VM Se indică codul ISIN al clasei valorilor mobiliare, atribuit de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

Numărul de valori mobiliare Se indică cu cifre şi cu litere numărul de valori mobiliare care constituie obiectul transmiterii

Valoarea nominală Se indică cu cifre şi cu litere valoarea nominală a unei valori mobiliare

Suma tranzacţiei Se indică cu cifre şi cu litere suma tranzacţiei. În cazul reorganizării emitentului se indică suma tranzacţiei egală cu valoarea activelor ce se primesc/transmit. - Rubrica dată nu se completează în cazul cînd valorile mobiliare se transmit în/din deţinerea nominală a deţinătorului nominal

Tipul tranzacţiei Se indică cu litere: vînzarea-cumpărarea valorilor mobiliare; moştenirea valorilor mobiliare; schimbul valorilor mobiliare; fuziunea, asocierea, divizarea, separarea persoanei înregistrate; transmiterea valorilor mobiliare în posesia nominativă a deţinătorului nominal; retragerea valorilor mobiliare din posesia nominativă a deţinătorului nominal; hotărîrea organelor judecătoreşti; alte operaţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare

Temei pentru transmiterea valorilor mobiliare Se indică denumirea documentelor, care prezintă temei pentru executarea operaţiunii de transmitere

Achitarea valorilor mobiliare Se completează prin bifarea modalităţii de plată corespunzătoare. Dacă achitarea se efectuează prin "virament" sau "alte" se va indica tipul documentului care confirmă achitarea, numărul şi data întocmirii acestuia.

Capitolul"PERSOANA, ÎN CONTUL CĂREIA URMEAZĂ A FI ÎNSCRISE VALORILE MOBILIARE"

Numărul contului personal Se completează numai în cazul cînd persoana, în contul căreia urmează a fi înscrise valorile mobiliare, are deja un cont corespunzător în registru şi există numărul contului personal *Necompletarea rubricii date nu poate servi temei pentru refuzul de a executa transmiterea valorilor mobiliare

Tipul contului Se indică codul tipului contului personal al persoanei date: P-proprietar, C-coproprietar, N-deţinător nominal

În cazul proprietăţii comune asupra valorilor mobiliare, dispoziţia de transmitere se completează pe numele unuia din coproprietari, desemnat de coproprietari: se anexează lista celorlalţi coproprietari completată cu datele cerute de prezentul capitol

N.P. sau denumirea completă a persoanei juridice Dacă persoana, în contul căreia urmează a fi înscrise valorile mobiliare, este persoană fizică - se indică numele, prenumele persoanei fizice: dacă este persoană juridică - se indică denumirea completă a acesteia

Codul personal sau fiscal Se indică pentru persoane fizice. Codul personal al persoanei fizice: pentru persoane juridice: Codul fiscal atribuit persoanei juridice de către Inspectoratul Fiscal de Stat

Tipul persoanei Se indică codul tipului persoanei: F-persoană fizică, J-persoană juridică

Persoana în cauză este insider/nu este insider al societăţii (de subliniat)

Subliniind textul "este insider", persoana respectivă confirmă că ea corespunde cerinţelor art.59 alin.(1) al Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare. Subliniind textul "nu este insider", persoana respectivă confirmă că ea nu are nici una din poziţiile indicate în art.59 alin.(1) al Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare

Persoana în cauză, în urma transferului valorilor mobiliare, de sine stătător sau împreună cu persoanele sale afiliate va deţine/nu va deţine (de subliniat) mai mult de 25%, 50% din valorile mobiliare ale emitentului.

Subliniind textul "va deţine", persoana respectivă confirmă că persoana în contul căreia sunt transmise valorile mobiliare, în urma transferului va deţine de sine stătător sau împreună cu persoanele sale afiliate (conform noţiunii date în art.3 din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare) mai mult de 25% din valorile mobiliare ale emitentului în cauză. Subliniind textul "nu va deţine", persoana respectivă confirmă că persoana în contul căreia sînt transmise valorile mobiliare, în urma transferului, nu va deţine de sine stătător sau împreună cu persoanele sale afiliate (conform noţiunii date în art.3 din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare) mai mult de 25%, 50% din valorile mobiliare ale emitentului în cauză.

Persoana sau orice persoane care acţionează în comun, în urma transferului valorilor mobiliare, va deţine/nu va deţine (de subliniat) mai mult de 5% (10%, 25%, 33%, 50%) (de subliniat) din valorile mobiliare ale emitentului - se completează în cazul emitentului-bancă.

Subliniind texul "va deţine", persoana respectivă confirmă, că persoana sau orice persoane care acţionează în comun, în contul căreia sînt transmise valorile mobiliare, în urma transferului, va deţine (conform art.15 al Legii instituţiilor financiare) mai mult de 5% (10%, 25%, 33%, 50%) din valorile mobiliare ale emitentului - bancă, subliniind, totodată, cota concretă deţinută. Subliniind textul "nu va deţine", persoana respectivă confirmă, că persoana sau orice persoane care acţionează în comun, în contul căreia sînt transmise valorile mobiliare, în urma transferului, nu va deţine (conform art.15 al Legii instituţiilor financiare) mai mult de 5% (10%, 25%, 33%, 50%) din valorile mobiliare ale emitentului - bancă.

20

Document de identificare

Tipul Se indică pentru persoana fizică: denumirea documentului care legalizează persoana fizică: pentru persoana juridică: certificatul de înregistrare de stat a întreprinderii

Data Se indică data eliberării documentului de identificare

Seria Se indică seria documentului de identificare

Numărul Se indică numărul documentului de identificare

Organul care l-a eliberat Se indică organul de stat, care a eliberat documentul de identificare a persoanei date

Data naşterii Se indică ziua, luna şi anul naşterii persoanei fizice, în contul căreia urmează a fi înscrise valorile mobiliare

Adresa de reşedinţă (juridică) Se indică datele complete privind adresa de reşedinţă (juridică) a persoanei în contul căreia urmează a fi înscrise valorile mobiliare

Adresa pentru corespondenţă Se completează numai în cazul cînd adresa pentru corespondenţă diferă de adresa de reşedinţă a persoanei date

Telecomunicaţii Se indică numerele de telefon; fax; adresa E-Mail ale persoanei date

Modul de achitare a dividendelor Se indică modul prin care persoana dată doreşte să primească dividende

Necompletarea datelor din următoarele rînduri ale acestui capitol nu poate servi temei pentru refuzul de a executa transmiterea valorilor mobiliare

Denumirea băncii Se indică denumirea băncii în care este deschis contul curent al persoanei date pentru transferul dividendelor

Codul OFI Se indică cu cifre codul OFI al băncii

Cont Se indică numărul contului curent în bancă al persoanei, în contul căreia urmează a fi înscrise valorile mobiliare pentru transmiterea dividendelor

Semnătura persoanei care transmite valorile mobiliare Se semnează de către persoana înregistrată în registru ca deţinător de valori mobiliare şi care transmite dreptul de proprietate asupra valorilor mobiliare respective sau persoana împuternicită pentru transmitere. Ca exemplu, în cazul moştenirii valorilor mobiliare, în baza prezentării certificatului de moştenire autentificat notarial, dispoziţia de transmitere poate fi semnată de persoana în contul căreia urmează a fi înscrise valorile mobiliare. În cazul efectuării înscrierilor în baza deciziilor organelor de stat împuternicite (judecătoria, organele fiscale, etc.), dispoziţia de transmitere se semnează de către executorul deciziilor acestor organe

Semnătura este autentificată de Se indică denumirea persoanei juridice abilitate pentru autentificare conform legislaţiei: numele, prenumele, semnătura şi se sigilează de către persoana care a autentificat semnătura

Semnătura persoanei în contul căreia se transmit valorile mobiliare

Se semnează de către persoana în contul căreia se transmit valorile mobiliare, după caz.

Semnătura este autentificată de Se indică denumirea persoanei juridice abilitate pentru autentificare conform legislaţiei: numele, prenumele, semnătura şi se sigilează de către persoana care a autentificat semnătura

Dispoziţia de transmitere este înregistrată Se indică data înregistrării dispoziţiei de transmitere de către specialistul registratorului/deţinătorul nominal, care ţine registrul valorile mobiliare ale căruia fac obiectul tranzacţiei

Ora Se indică timpul (ora şi minutele) recepţionării dispoziţiei de transmitere de către specialistul registratorului/deţinătorului nominal

Sub nr. Se indică numărul de înregistrare a dispoziţiei de transmitere în registrul cronologic al dispoziţiilor recepţionate de către registrator

Registratorul Se semnează şi se sigilează de către specialistul registratorului care a primit şi a înregistrat dispoziţia de transmitere, cu indicarea numelui şi prenumelui acestuia

Prin semnarea prezentei dispoziţii semnatarii confirmă executarea prevederilor contractului ce a servit drept temei juridic pentru transmiterea valorilor mobiliare şi veridicitatea informaţiei conţinută în aceasta.

Semnînd dispoziţia de transmitere, persoana înregistrată, cît şi persoana, în contul căreia urmează a fi înscrise valorile mobiliare, confirmă executarea întocmai a prevederilor contractului ce a servit drept temei juridic pentru transmiterea valorilor mobiliare, precum şi faptul că informaţia ce se referă la ea este veridică. Dacă dispoziţia de transmitere se semnează de către reprezentantul persoanei înregistrate şi/sau persoanei în contul căreia se înscriu valorile mobiliare, acesta confirmă executarea prevederilor contractului ce a servit drept temei juridic pentru transmiterea valorilor mobiliare şi faptul că informaţia ce se referă la persoana pe care o reprezintă şi la ea este veridică.

Anexa Se indică toate documentele şi se anexează copiile lor la dispoziţia de transmitere: - documentele ce confirmă împuternicirile reprezentantului; - contractul de vînzare-cumpărare; - contractul de donaţie; - certificatul de moştenire; - contractul de schimb; - permisul Băncii Naţionale a Moldovei - în cazul cînd în urma transferului prin

tranzacţie se va obţine o cotă mai mare de 5% (10%, 25%, 33%, 50%) din capitalul emitentului - bancă

- documentul care confirmă achitarea valorilor mobiliare; - documentele de certificare a reorganizării persoanei înregistrate; - decizia organelor judecătoreşti, organelor fiscale - lista coproprietarilor cu datele acestora;

21

Anexa 2

Alte tipuri de obligaţiuni

obligaţiuni perpetue : obligaţiuni, care nu au data scadenţei, sunt irevocabile. Pentru acestea, se

achită în mod permanent dobînzi constante;

obligaţiuni cu durata de viaţă variabilă : obligaţiuni, care dau dreptul emitentului sau posesorului

să le modifice scadenţa (prelungirea duratei împrumutului sau rambursarea înainte de scadenţă). Oricare din

aceste operaţiuni, în funcţie de solicitant şi de sensul acesteia (prelungire sau scurtare), implică plata unor

bonusuri sau penalizări la suma de rambursat; obligaţiuni în serie: titluri emise în cadrul aceleiaşi emisiuni,

diferenţiate prin date diferite de maturitate şi revocare;

obligaţiuni indexate (index linked bonds): obligaţiuni ale căror dobîndă şi capital împrumutat

variază, în acelaşi timp urmînd un indice determinat (de exemplu, RPI: Retail Price Index-indicele preţurilor

cu amănuntul). Indicele este ales de comun acord cu investitorul (creditorul);

obligaţiuni străine : titluri emise de către societăţi din alte ţări decît cea din care se realizează

împrumutul;

euroobligaţiunile (eurobonds): obligaţiuni exprimate în euro-valute, plasate şi tranzacţionate

simultan pe pieţele de capital a mai multor ţări, de către un consorţiu bancar internaţional (sindicat bancar);

obligaţiuni speculative : obligaţiuni (corporative) cu grad ridicat de risc, emise de societăţile nou

create, fără istoric. Sunt extrem de volatile, dar, în anumite situaţii, pot aduce venituri sensibil mai mari decît

obligaţiunile clasice (decît obligaţiunile de trezorerie).

obligaţiuni „ murdare" (junk bonds): obligaţiuni care comportă un grad de risc foarte mare,

deoarece banii mobilizaţi sunt folosiţi pentru afaceri a căror reuşită este incertă, dar cu un profit potenţial

imens. Nivelul dobînzilor este proporţional cu riscul pe care îl implică aceste afaceri.

22