suport curs radti_radtp_radta - 02.06.2010_avizare

MAGENTA 2 PROSIMPEX SRL str. Vitejiei nr.2, sector 2 Tel. 0314156159;0722433070 Bucuresti

Acest document este proprietatea SC Magenta 2 Prosimpex SRL. Multiplicarea lui, fara acordul proprietarului, este strict interzisa.

1

SUPORT DE CURS

PENTRU ATESTAREA RESPONSABILILOR

CU AVIZAREA DOCUMENTATIILOR DE

INSTALARE/DOCUMENTATIILOR PRELIMINARE

DE MONTARE SI/SAU REPARARE PRECUM SI A

DOCUMENTATIILOR DE AUTOMATIZARE

RADTI/RADTP/RADTA

LA INSTALA łII SUB PRESIUNE

Prezentul suport de curs este întocmit în conformitate cu cerinŃele Ordinului nr. 465/2009, emis de către Inspectorul de Stat Şef al ISCIR.

Temele conŃinute sunt următoarele: LegislaŃie, standarde, normative specifice activităŃii AtribuŃii şi responsabilităŃi specifice activităŃii conform prevederilor prescripŃiilor tehnice

aplicabile Lucrări de instalare care necesită obŃinerea avizului obligatoriu de instalare Întocmirea/Avizarea documentaŃiilor tehnice de instalare Întocmirea/Avizarea documentaŃiilor tehnice preliminare de montare şi reparare la: - cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune - cazane de abur şi cazane de apă fierbinte; - conducte de abur şi conducte de apă fierbinte; - conducte metalice pentru fluide; - recipiente metalice stabile sub presiune; - instalaŃii de distribuŃie a GPL; - recipiente cisterne, containere şi butoaie metalice



2

InstalaŃii şi sisteme de automatizare pentru:

- cazane de abur şi cazane de apă fierbinte; - cazane de apă caldă cu puteri mai mari de 400 kw şi cazane de abur de joasă

presiune cu presiune de cel mult 0.5 bar; - instalaŃii de automatizare aferente centralelor termice şi instalaŃiei termomecanice

anexată cazanelor. - CerinŃe pentru instalaŃii şi sisteme de automatizare

Întocmirea/Avizarea documentaŃiilor tehnice de automatizare

AplicaŃii practice, studii de caz

TEMA : LegislaŃie, standarde, normative specifice activităŃii Atribu Ńii şi responsabilităŃi specifice activităŃii conform prevederilor prescripŃiilor tehnice aplicabile

1.1 LegislaŃia referitoare la organizarea şi funcŃionarea ISCIR

Legea 64 din 2008 – privind funcŃionarea în condiŃii de siguranŃă a instalaŃiilor sub presiune, instalaŃiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil; Hotărârea nr. 1340 din 2001, modificată şi completată prin H.G. nr.182/2005 si H.G. 920/2009 privind organizarea si functionarea ISCIR 1.2 LegislaŃia referitoare la introducerea pe piaŃă a instalaŃiilor/echipamentelor din domeniul

ISCIR Hotărârea Nr. 453 din 2003 - privind stabilirea condiŃiilor de introducere pe piaŃă a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi; Hotărârea Nr. 454 din 2003 - privind stabilirea condiŃiilor de introducere pe piaŃă a recipientelor simple sub presiune; Hotărârea Nr. 584 din 2004 - privind stabilirea condiŃiilor de introducere pe piaŃă a echipamentelor sub presiune; Legea nr. 10 din 1995 - privind calitatea în construcŃii OUG nr. 49/2009 - privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania



3

1.3. Standarde si normative

Ordin 5/2009 al ANRE - executia instalatiilor de distributie gaze naturale I 13/1-2002 - Normativ pentru proiectarea si executarea instalatiilor de incalzire centrala I 31 – 1999 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate – GPL GP 051 – 2000 - Ghid de proiectare, execuŃie şi exploatare a centralelor termice mici NP 037-99 - Normativ de proiectare, executie si exploatare a sistemelor de alimentare cu GPL pentru autovehicule 1.4 PrescripŃiile Tehnice ISCIR

1.4.1. A1-2010 - Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos cu puteri nominale ≤ 400 kw 1.4.2. C1-2010 - Cazane de abur, cazane de apă fierbinte, supraîncălzitoare şi economizoare independente 1.4.3. C4-2010 - Recipiente metalice stabile sub presiune 1.4.4. C6-2010 - Conducte metalice sub presiune pentru fluide 1.4.5. C8-2010 - InstalaŃii de distribuŃie gaze petroliere lichefiate 1.4.6. C9-2010 - Cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune 1.4.7. C10-2010 - Conducte de abur şi conducte de apă fierbinte sub presiune 1.4.8. C11-2010 - Sisteme de automatizare aferente centralelor termice şi instalaŃii de ardere aferente cazanelor 1.4.9. C12-2010 - Cisterne, containere şi butoaie metalice pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune

1.1 LegislaŃia referitoare la organizarea şi funcŃionarea ISCIR

Pentru toŃi cei implicaŃi în domeniul ISCIR este esenŃială cunoaşterea principalelor reglementări referitoare la existenŃa, funcŃiile şi atribuŃiile acestei instituŃii.

În continuare sunt prezentate extrase relevante din actele normative în acest sens. 1.1.1 Legea nr. 64 din 21 martie 2008

Legea nr. 64 din 21 martie 2008 privind funcŃionarea în condiŃii de siguranŃă a instalaŃiilor sub presiune, instalaŃiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil reprezintă reglementarea de bază în domeniu. Legea cuprinde principiile de bază referitoare la măsurile privind funcŃionarea în siguranŃă a acestor echipamente şi instalaŃii. În continuare sunt prezentate extrasele relevante în contextul prezentei lucrări avânda la bază textul actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 17 noiembrie 2008.



4

Art. 1 (1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru funcŃionarea în condiŃii de siguranŃă a instalaŃiilor sub presiune, instalaŃiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil. (2) Sunt exceptate de la prevederile prezentei legi instalaŃiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 1. CondiŃiile de funcŃionare în siguranŃă a acestor instalaŃii şi echipamente se reglementează prin legi specifice. Art. 2 În scopul funcŃionării în condiŃii de siguranŃă, instalaŃiile sub presiune şi instalaŃiile de ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil şi componentele acestora, prevăzute în anexa nr. 2, precum şi instalaŃiile sub presiune, instalaŃiile de ridicat, unele instalaŃii din cadrul obiectivelor nucleare, precum şi componentele acestora, prevăzute în anexa nr. 3, se supun regimului de autorizare şi de verificare tehnică, potrivit prevederilor prezentei legi. Art. 3 (1) Introducerea pe piaŃă, punerea în funcŃiune şi/sau utilizarea instalaŃiilor şi echipamentelor prevăzute la art. 2 sunt admise numai în condiŃiile stabilite de prezenta lege. (2) În situaŃia în care instalaŃiile şi echipamentele prevăzute la art. 2 sunt reglementate prin directive europene, acestea se supun regimului de autorizare şi verificare tehnică dacă prin această cerinŃă nu se aduce atingere directivelor europene aplicabile, transpuse prin reglementări tehnice. Art. 4 (1) InspecŃia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi InstalaŃiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul de specialitate al administraŃiei centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor de funcŃionare în condiŃii de siguranŃă a instalaŃiilor şi echipamentelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, denumite în continuare instalaŃii/echipamente. (2) ISCIR exercită următoarele funcŃii: a) de autoritate în domeniul instalaŃiilor/echipamentelor, care asigură controlul respectării prevederilor referitoare la condiŃiile de introducere pe piaŃă şi punere în funcŃiune a instalaŃiilor/echipamentelor, precum şi urmărirea şi controlul regimului de autorizare şi verificarea tehnică a instalaŃiilor/echipamentelor; b) de reglementare, prin care se asigură elaborarea documentelor cu caracter normativ pentru domeniul său de activitate. .................... Art. 8 (1) ActivităŃile de construire, montare, instalare, punere în funcŃiune şi control nedistructiv, precum şi cele ce privesc supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare, reviziile, reparaŃiile şi lucrările de întreŃinere pentru instalaŃii/echipamente se realizează numai de către persoane fizice sau juridice autorizate, în condiŃiile stabilite de prescripŃiile tehnice şi de prezenta lege. (2) Producătorii care prestează activităŃi de construire, montare, instalare, punere în funcŃiune, revizie, reparaŃii şi lucrări de întreŃinere pentru instalaŃiile/echipamentele realizate de către ei fac excepŃie de la cerinŃa de autorizare prevăzută la alin. (1). (3) ActivităŃile persoanelor autorizate, prevăzute la alin. (1), se realizează în limita competenŃelor şi responsabilităŃilor stabilite prin documentul de autorizare.



5

Art. 9 (1) Verificările tehnice prevăzute în documentaŃiile tehnice şi prescripŃiile tehnice se realizează de către ISCIR sau, după caz, de către persoanele autorizate pentru construcŃie, montare, instalare, punere în funcŃiune, revizii, reparaŃii, lucrări de întreŃinere, autorizare a funcŃionării sau verificări tehnice în utilizare; responsabilităŃile privind realizarea verificărilor tehnice şi corectitudinea rezultatelor obŃinute revin ISCIR sau persoanelor autorizate, după caz. (2) Pentru verificările tehnice stabilite în prescripŃiile tehnice ca fiind în competenŃa de realizare a ISCIR, aceasta nu poate autoriza alte persoane conform prevederilor alin. (1). .................... Art. 12 Persoanele fizice sau juridice autorizate conform prevederilor prezentei legi au următoarele obligaŃii şi responsabilităŃi, după caz: a) să presteze activităŃile pentru care au fost autorizate, în limita competenŃelor şi în condiŃiile pentru care sunt autorizate; b) să pregătească şi să asigure condiŃiile pentru realizarea verificărilor tehnice a instalaŃiilor/echipamentelor; c) să folosească în lucrările aferente activităŃilor pentru care au fost autorizate, potrivit prevederilor prescripŃiilor tehnice, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de sudare aprobate de ISCIR, sudori autorizaŃi ISCIR, precum şi personal autorizat ISCIR, care execută examinări prin mijloace sau metode nedistructive; d) să întocmească documentaŃia prevăzută de prescripŃiile tehnice şi să o pună la dispoziŃia deŃinătorului/utilizatorului odată cu predarea/recepŃia instalaŃiei/echipamentului; e) să informeze imediat producătorul sau deŃinătorul/utilizatorul despre orice neconformitate constatată; f) să asigure realizarea lucrărilor de revizii, precum şi activităŃile de reparaŃii şi întreŃinere, la termenele scadente; g) să monteze şi/sau să instaleze instalaŃii/echipamente numai dacă este emis şi se respectă avizul obligatoriu de instalare. Art. 13 (1) Prevederile art. 12 lit. b) - g) se aplică şi producătorilor prevăzuŃi la art. 8 alin. (2). .................. Art. 19 (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi, ISCIR, prin reprezentanŃii săi, are dreptul: a) să solicite informaŃii şi documente de la persoanele fizice sau juridice ce construiesc, montează, instalează, pun în funcŃiune, repară, întreŃin, asigură realizarea reviziilor, deŃin, utilizează şi/sau comercializează instalaŃii/echipamente; b) de acces, cu scopul efectuării controalelor prevăzute la art. 4 alin. (2), la sediul şi/sau în locul în care îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice sau juridice ce construiesc, montează, instalează, pun în funcŃiune, repară, asigură realizarea reviziilor, întreŃin, comercializează, deŃin şi/sau utilizează instalaŃii/echipamente, precum şi în locurile în care sunt utilizate instalaŃii/echipamente, indiferent de forma de deŃinere a acestora. (2) Persoanele ce deŃin/utilizează instalaŃii/echipamente, precum şi cele care desfăşoară activităŃile prevăzute la art. 8 alin. (1) au obligaŃia să permită accesul şi să pună la dispoziŃia



6

reprezentanŃilor ISCIR informaŃiile şi documentele referitoare la instalaŃii/echipamente, pe care aceştia le solicită. ....................... Anexa 1 InstalaŃii şi echipamente exceptate de la prevederile prezentei legi 1. Recipientele pentru aer aferente instalaŃiilor şi echipamentelor de frânare, basculare şi semnalizare, montate pe autovehicule 2. InstalaŃiile şi echipamentele sub presiune, instalaŃiile şi echipamentele de ridicat montate pe nave 3. Conductele de gaze naturale de alimentare din amonte, conductele aparŃinând Sistemului naŃional de transport al gazelor naturale, precum şi cele aparŃinând sistemelor de distribuŃie şi instalaŃiilor de utilizare a gazelor naturale 4. InstalaŃiile sub presiune, instalaŃiile de ridicat şi aparatele consumatoare de combustibil din administrarea Ministerului Apărării Anexa 2 InstalaŃii sub presiune şi instalaŃii de ridicat clasice, aparate consumatoare de combustibil şi componente ale acestora 1. Cazane pentru abur, pentru apă caldă sau fierbinte 2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari 3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari 4. Macarale, ascensoare, elevatoare, instalaŃii de transport pe cablu, instalaŃii de ridicat pe plan înclinat, poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat 5. Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos 6. Arzătoare cu combustibil lichid sau gazos 7. Accesorii de securitate pentru instalaŃiile, echipamentele şi aparatele prevăzute la pct. 1 şi 3 - 6 8. Aparatură şi instalaŃii de automatizare aferente instalaŃiilor şi echipamentelor prevăzute la pct. 1 - 7 9. InstalaŃii şi echipamente destinate, montate şi utilizate în cadrul parcurilor de distracŃii 1.1.2. Hotărârea Guvernului nr. 1340 din 27 decembrie 2001 FuncŃiile şi atribuŃiile ISCIR sunt reglementate şi actualizate prin ultimele modificări şi completări ale Hotărârii Guvernului nr. 1340 din 27 decembrie 2001privind organizarea şi funcŃionarea InspecŃiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi InstalaŃiilor de Ridicat. ..................... Art. 3 (1) În realizarea obiectului său de activitate, ISCIR are următoarele atribuŃii principale: a) elaborează strategii şi programe de dezvoltare privind activitatea ISCIR; b) elaborează, actualizează şi supune aprobării, în conformitate cu prevederile legii, prescripŃii tehnice ce privesc condiŃiile şi cerinŃele tehnice referitoare la instalaŃii şi echipamente şi/sau la activităŃi de construire, montare/demontare, instalare, punere în funcŃiune, exploatare, utilizare,



7

sudare şi control nedistructiv, de supraveghere şi verificare tehnică în utilizare, de revizie, de reparaŃii şi întreŃinere instalaŃii şi echipamente, după caz; c) autorizează, în conformitate cu cerinŃele tehnice şi în condiŃiile stabilite în prescripŃiile tehnice şi de Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, persoane fizice sau juridice care realizează, pentru instalaŃii şi echipamente, activităŃi de construire, montare/demontare, instalare, punere în funcŃiune, supraveghere şi verificare tehnică în utilizare, lucrări de revizie, reparaŃii şi de întreŃinere, precum şi persoane fizice şi juridice care efectuează verificări tehnice în utilizare la instalaŃiile şi echipamentele la care se solicită stabilirea duratei remanente de viaŃă; pentru instalaŃiile/echipamentele din domeniul nuclear se vor respecta şi dispoziŃiile Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranŃă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităŃilor nucleare, republicată; d) autorizează, în conformitate cu cerinŃele tehnice şi în condiŃiile stabilite în prescripŃiile tehnice, punerea în funcŃiune şi funcŃionarea instalaŃiilor şi echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1; e) autorizează, în conformitate cu cerinŃele tehnice şi în condiŃiile stabilite în prescripŃiile tehnice, persoanele fizice care practică ocupaŃiile prevăzute în anexa nr. 1^1; f) participă la activităŃi de omologare de instalaŃii şi echipamente; g) aprobă proceduri de sudură, dacă prin prescripŃiile tehnice se impune acest lucru; h) emite, în conformitate cu cerinŃele şi în condiŃiile stabilite în prescripŃiile tehnice, avize obligatorii de instalare pentru instalaŃiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 1^2; i) în cazuri justificate, de forŃă majoră sau de pericol iminent, poate dispune oprirea din funcŃiune sau împiedicarea punerii în funcŃiune a instalaŃiilor şi echipamentelor şi aplică sigilii; j) efectuează controale periodice şi inopinate la instalaŃiile şi echipamentele aflate în funcŃiune, dispune măsuri şi aplică sancŃiuni în condiŃiile legii, atunci când constată că nu sunt respectate cerinŃele aplicabile acestora; k) supraveghează, prin acŃiuni periodice şi inopinate, persoanele fizice şi juridice pe care le-a autorizat şi decide menŃinerea, suspendarea sau retragerea autorizaŃiilor emise; l) elaborează şi aprobă prin ordin al inspectorului de stat şef procedura de evaluare şi autorizare a persoanelor fizice ce solicită a avea calitatea de experŃi ISCIR; ordinul pentru aprobarea acestei proceduri se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I; m) realizează supravegherea pieŃei în domeniul de activitate pentru care a fost nominalizat; n) participă, la solicitarea organelor de cercetare penală, la anchetarea cauzelor în care s-au produs accidentele la instalaŃiile şi echipamentele supuse controlului ISCIR, evaluează efectele produse şi dispune măsurile ce se impun privind siguranŃa în funcŃionare a acestora, după caz; o) organizează şi derulează campanii de informare în scopul îmbunătăŃirii siguranŃei în funcŃionare a instalaŃiilor şi echipamentelor; p) avizează, potrivit legii, furnizorii de formare profesională care organizează programe de formare profesională pentru ocupaŃiile prevăzute în anexa nr. 1^1; condiŃiile şi cerinŃele pentru avizarea furnizorilor de formare profesională se stabilesc prin ordin al inspectorului de stat şef al ISCIR, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I; q) participă la elaborarea de standarde în domeniul său de activitate; r) participă la elaborarea şi validarea standardelor ocupaŃionale relevante în domeniul de activitate al ISCIR;



8

s) elaborează şi supune aprobării, prin ordin al ministrului economiei, lista tarifelor aplicate pentru activităŃile prestate de către ISCIR; ordinul ministrului economiei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I; t) editează şi publică materiale specifice domeniului, în scopul realizării siguranŃei în funcŃionare şi al prevenirii accidentelor şi avariilor; u) colaborează cu instituŃii similare şi cu organisme din alte Ńări, stabileşte şi poate încheia cu acestea, în condiŃiile legii, convenŃii şi protocoale de recunoaştere reciprocă, reprezintă interesele României în organizaŃii şi instituŃii internaŃionale, în domeniul său de activitate, în calitate de membru observator sau de membru cu drepturi depline; v) realizează activităŃi de cercetare-dezvoltare în domeniul său de activitate; w) coordonează şi derulează programe cu finanŃare internă şi/sau internaŃională. (2) ISCIR îndeplineşte orice alte atribuŃii stabilite în responsabilitatea sa potrivit legislaŃiei în vigoare. ..................... Anexa 1 InstalaŃii/echipamente pentru care se autorizează funcŃionarea

Nr. Crt.

Tip de instalaŃii /echipamente

InstalaŃii/echipamente şi parametri

1. Cazane pentru abur, pentru apă caldă sau pentru apă fierbinte

Cazane de abur şi cazane de apă fierbinte având PS x V > 60 (bar x litru) Cazane de apă caldă şi de abur de joasă presiune cu P > 400 kW

2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bar

Conducte metalice pentru fluide tehnologice Conducte pentru abur şi apă fierbinte InstalaŃii de distribuŃie gaz petrolier lichefiat (GPL) - la autovehicule şi la consumatori casnici şi/sau industriali Cisterne şi containere metalice pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune, cu excepŃia celor reglementate potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 941/2003 privind stabilirea condiŃiilor de introducere pe piaŃă şi utilizare repetată a echipamentelor sub presiune transportabile, cu modificările şi completările ulterioare Recipiente pentru gaze, cu excepŃia celor de categoria I, stabilită conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 584/2004 privind stabilirea condiŃiilor de introducere pe piaŃă a echipamentelor sub presiune, cu modificările şi completările ulterioare Recipiente pentru lichide, cu excepŃia celor de categoria I, stabilită conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 584/2004, cu modificările şi completările ulterioare

3. Macarale, ascensoare, elevatoare, instalaŃii de transport pe cablu, instalaŃii de ridicat pe plan înclinat,

Macarale cu S_n > 1 t, cu excepŃia celor cu acŃionare manuală Stivuitoare autopropulsate şi translatoare stivuitoare, cu excepŃia celor cu acŃionare manuală Platforme ridicătoare nedeplasabile/deplasabile pentru persoane şi/sau materiale, cu S_n > 1 t, cu excepŃia



9

poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat

platformelor ridicătoare pentru persoane cu dizabilităŃi Elevatoare pentru vehicule, cu excepŃia celor acŃionate manual Mecanisme de ridicat având S_n > 1 t, cu excepŃia celor cu acŃionare manuală Maşini de ridicat la care, constructiv, există posibilitatea montării mai multor tipuri de elemente purtătoare de sarcină şi care pot lucra în regim permanent/nepermanent de macara, stivuitor, platformă ridicătoare şi altele asemenea Ascensoare, cu excepŃia celor având S_n < 100 kg, destinate transportului de materiale InstalaŃii de transport pe plan înclinat pentru persoane/materiale, scări şi trotuare rulante InstalaŃii de transport pe cablu pentru persoane/materiale Mecanisme şi instalaŃii de ridicat pentru teatre, cu excepŃia celor acŃionate manual

4. InstalaŃii şi echipamente destinate, montate şi utilizate în cadrul parcurilor de distracŃii

Echipamente pentru agrement, cu excepŃia echipamentelor pentru spaŃii de joacă

Anexa 1^2

InstalaŃii/echipamente pentru care se emite aviz obligatoriu de instalare

Nr. crt.

Tip de instalaŃii /echipamente

InstalaŃii/echipamente şi parametri

1. Cazane pentru abur şi apă fierbinte

Cazane de abur şi cazane de apă fierbinte având PS x V > 60 (bar x litru)

2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bar

InstalaŃii de distribu Ńie gaz petrolier lichefiat - GPL

1.2 LegislaŃia referitoare la introducerea pe piaŃă a instalaŃiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR

Cunoaşterea unor prevederi de bază ale acestor acte normative este importantă din perspectiva personalului tehnic de specialitate deoarece trebuie analizat fiecare echipament sau instalaŃie în legătură cu care se intenŃionează efectuarea unei lucrări şi din punct de vedere al legalităŃii privind introducerea sa pe piaŃă. Să nu scăpăm niciodată din vedere că personalul tehnic de specialitate reprezintă cea mai tehnică interfaŃă între deŃinătorul/utilizatorul echipamentului sau instalaŃiei şi ISCIR. Prezentarea succintă a unor informaŃii esenŃiale vine în sprijinul celor care folosesc acestă lucrare şi constituie poarta de intrare către informaŃii mai detaliate, dacă se consideră necesar.



10

1.2.1. Hotărârea Guvernului nr. 453-2003 privind stabilirea condiŃiilor de introducere pe piaŃă a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi Art. 1 (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică: a) aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi, folosite pentru gătit, încălzit, producerea apei calde, refrigerare, iluminare sau spălare şi având, când este cazul, o temperatură normală a apei care nu depăşeşte 105 grade C; precum şi b) arzătoarelor cu aer insuflat şi corpurilor de încălzire care urmează să fie echipate cu astfel de arzătoare, denumite în continuare aparate; c) dispozitivelor de siguranŃă, de control sau de reglaj şi subansamblurilor, altele decât arzătoarele cu aer insuflat şi corpurile de încălzire care urmează să fie echipate cu astfel de arzătoare, care sunt comercializate separat şi sunt destinate să fie încorporate într-un aparat sau asamblate cu scopul de a constitui un aparat, denumite în continuare echipamente. (2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică aparatelor prevăzute la alin. (1), special destinate folosirii în procese industriale care se desfăşoară în incinte industriale.

1.2.2. Hotărârea Guvernului nr. 454-2003 privind stabilirea condiŃiilor de introducere pe piaŃă a recipientelor simple sub presiune Art. 1 (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică recipientelor simple sub presiune executate în serie în Ńară sau importate, reglementând cerinŃele esenŃiale de securitate impuse acestora pentru a fi introduse pe piaŃă şi puse în funcŃiune. (2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică: a) recipientelor simple sub presiune special destinate folosirii în domenii nucleare, care prin avariere ar cauza emisii radioactive; b) recipientelor simple sub presiune special folosite pentru instalare în interiorul navelor maritime sau aeriene ori pentru propulsarea acestora; c) stingătoarelor de foc. Definirea unor termeni Art. 2 În înŃelesul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc astfel: a) recipient simplu sub presiune - orice recipient sudat, supus unei presiuni interioare relative mai mari de 0,5 bari, care este destinat umplerii cu aer sau azot şi care nu va fi expus la foc, denumit în continuare recipient; b) introducere pe piaŃă - acŃiunea de a face disponibil un produs pentru prima dată, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii şi/sau utilizării. CondiŃii tehnice impuse la construcŃia recipientelor Art. 3 (1) Recipientele se execută:



11

a) fie dintr-o parte cilindrică de secŃiune circulară, închisă la capete, cu funduri bombate spre exterior şi/sau plane, având aceeaşi axă de revoluŃie cu partea cilindrică; b) fie din două funduri bombate spre exterior, care au aceeaşi axă de revoluŃie. (2) Piesele componente şi ansamblurile care contribuie la rezistenŃa recipientelor se execută fie din oŃel de calitate nealiat, fie din aluminiu nealiat sau aliaje din aluminiu rezistente în timp. (3) Presiunea maximă de lucru a recipientului nu trebuie să depăşească 30 bari, iar produsul PS x V (presiunea x capacitatea recipientului) nu trebuie să depăşească 10.000 bari x litru. (4) Temperatura minimă de lucru nu trebuie să fie inferioară valorii de -50 grade C. (5) Temperatura maximă de lucru nu trebuie să fie superioară valorii de 300 grade C pentru recipientele din oŃel şi valorii de 100 grade C pentru recipientele din aluminiu şi aliaj de aluminiu. Art. 4 (1) Recipientele la care produsul PS x V este mai mare de 50 bari x litru trebuie să satisfacă cerinŃele esenŃiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1. (2) Recipientele la care produsul PS x V este mai mic sau egal cu 50 bari x litru trebuie fabricate conform practicilor inginereşti din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi trebuie să poarte marcajele prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 2, cu excepŃia marcajului european de conformitate CE, prevăzut la art. 15. 1.2.3 Hotărârea Guvernului nr. 584-2004 privind stabilirea condiŃiilor de introducere pe piaŃă a echipamentelor sub presiune Domeniu de aplicare şi definiŃii Art. 1 Prezenta hotărâre se aplică la proiectarea, fabricarea şi evaluarea conformităŃii echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor care au o presiune maximă admisibilă PS mai mare de 0,5 bar şi stabileşte condiŃiile de introducere pe piaŃă a acestora. ...................... Art. 3 Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică: a) conductelor formate din Ńevi sau dintr-un sistem de Ńevi, destinate pentru transportul fluidelor sau al substanŃelor de la sau către instalaŃii terestre ori marine, începând cu şi incluzând ultimul dispozitiv de închidere aflat în perimetrul instalaŃiei, şi tuturor echipamentelor auxiliare special proiectate pentru conducte, mai puŃin echipamentelor sub presiune standard, ca cele care pot fi găsite în staŃiile de reglare a presiunii sau în staŃiile de compresoare; b) reŃelelor de alimentare, distribuŃie şi descărcare a apei şi echipamentelor auxiliare, precum şi aducŃiunilor hidrocentralelor, cum sunt: conducte forŃate, puŃuri forŃate sau galerii sub presiune, şi accesoriilor specifice asociate acestora; c) echipamentelor reglementate de actele normative în vigoare prevăzute la lit. A din anexa nr. 7; d) echipamentelor care, conform prevederilor art. 12, ar putea fi cel mult de categoria I şi care sunt reglementate de actele normative în vigoare prevăzute la lit. B din anexa nr. 7; e) echipamentelor care fac obiectul producŃiei sau comerŃului cu arme, muniŃii ori materiale pentru război;



12

f) produselor special proiectate pentru utilizare în scop nuclear şi a căror defectare ar putea produce emisii radioactive; g) echipamentelor pentru controlul forajelor de explorare şi extracŃie în industria petrolului, gazului natural sau exploatărilor geotermale, industriei extractive, precum şi al depozitelor subterane destinate menŃinerii şi/sau reglării presiunilor la gurile de sondă, cum ar fi: capete de erupŃie, prevenitoare de erupŃie, manifolduri, precum şi echipamentele acestora montate în amonte; h) echipamentelor cuprinzând carcase sau maşini, la care dimensionarea, alegerea materialelor şi regulile de fabricaŃie se bazează în principal pe cerinŃele privind rezistenŃa mecanică, rigiditatea şi stabilitatea pentru a se realiza efectele funcŃionale statice şi dinamice sau alte caracteristici funcŃionale şi la care presiunea nu reprezintă un factor esenŃial pentru proiectare. Din aceste echipamente pot face parte următoarele: - motoare, inclusiv turbine şi motoare cu ardere internă; - maşini cu aburi, turbine de gaz sau abur, turbogeneratoare, compresoare, pompe şi dispozitive de comandă; i) furnalelor, inclusiv sistemelor de răcire a acestora, recuperatoarelor de căldură pentru preîncălzirea aerului, separatoarelor de praf, epuratoarelor de gaze, cuptoarelor de reducere directă, inclusiv sistemul de răcire a acestora, convertizoarelor cu gaz, oalelor de topire, retopire, degazare şi de turnare pentru oŃel şi metale neferoase; j) carcaselor pentru echipament electric de înaltă tensiune, cum ar fi: echipamentele de comutare, echipamentele de control, transformatoarele şi maşinile rotative; k) conductelor sub presiune pentru cămăşuirea sistemelor de transmisie, cum ar fi: cablurile electrice şi telefonice; l) platformelor marine mobile, navelor, rachetelor şi aeronavelor, precum şi echipamentelor special destinate pentru a fi montate pe acestea sau destinate propulsării lor; m) echipamentelor sub presiune care constau într-o manta flexibilă, cum ar fi: anvelope, perne de aer, mingi destinate activităŃilor sportive, bărci gonflabile şi alte echipamente asemănătoare; n) amortizoarelor de zgomot pentru evacuare şi admisie; o) sticlelor sau dozelor pentru băuturi carbogazoase destinate consumului public; p) recipientelor pentru transportul şi distribuŃia băuturilor, care au valoarea produsului PS x V de până la 500 bar x litru şi o presiune maximă admisibilă care nu depăşeşte 7 bar; q) echipamentelor care fac obiectul reglementărilor europene şi internaŃionale de transport prevăzute la lit. C din anexa nr. 7; r) caloriferelor şi conductelor pentru sisteme de încălzire cu apă caldă; s) recipientelor proiectate să conŃină lichide la care presiunea gazului aflat deasupra lichidului nu depăşeşte 0,5 bar. CondiŃii de introducere pe piaŃă Art. 4 (1) Se admite introducerea pe piaŃă şi punerea în funcŃiune a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor definite conform prevederilor art. 2 alin. (1) numai dacă, atunci când sunt instalate, întreŃinute corespunzător şi utilizate conform scopului lor, nu afectează securitatea şi sănătatea persoanelor şi, după caz, a animalelor sau a proprietăŃii.



13

(2) AutorităŃile competente pot emite, dacă este necesar, reglementări care cuprind cerinŃe specifice pentru protecŃia persoanelor şi, în special, a muncitorilor care utilizează echipamente sub presiune sau ansambluri, cu condiŃia ca respectivele reglementări să nu conducă la modificarea unor astfel de echipamente şi ansambluri, într-un mod care nu este specificat în prezenta hotărâre. .......................... CerinŃe tehnice, clasificare şi evaluarea conformităŃii Art. 8 (1) Echipamentele sub presiune prevăzute la alin. (2) - (5) trebuie să satisfacă cerinŃele esenŃiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1. (2) Recipientele, cu excepŃia celor prevăzute la alin. (3), destinate să conŃină: a) gaze, gaze lichefiate, gaze dizolvate sub presiune, vapori şi lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura maximă admisibilă depăşeşte cu cel puŃin 0,5 bar presiunea atmosferică şi care: (i) pentru fluidele din grupa 1, au volumul mai mare de 1 litru şi produsul PS x V mai mare de 25 bar x litru sau presiunea PS mai mare de 200 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 1; (ii) pentru fluide din grupa 2, au volumul mai mare de 1 litru şi produsul PS x V mai mare de 50 bar x litru sau presiunea PS mai mare de 1.000 bar, precum şi toate stingătoarele portabile şi buteliile pentru echipamentele de respiraŃie, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 2; b) lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura maximă admisibilă nu depăşeşte cu mai mult de 0,5 bar presiunea atmosferică şi care: (i) pentru fluide din grupa 1, au volumul mai mare de 1 litru şi produsul PS x V mai mare de 200 bar x litru sau presiunea PS mai mare de 500 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 3; (ii) pentru fluide din grupa 2, au presiunea PS mai mare de 10 bar şi produsul PS x V mai mare de 10.000 bar x litru sau presiunea PS mai mare de 1.000 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 4. (3) Echipamentele sub presiune cu arzător sau încălzite în alt mod, unde există pericol de supraîncălzire, destinate pentru producerea aburului ori a apei fierbinŃi la o temperatură mai mare de 110 grade C şi având un volum mai mare de 2 litri, precum şi oalele de gătit sub presiune se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 5. (4) Conductele destinate pentru: a) gaze, gaze lichefiate, gaze dizolvate sub presiune, vapori şi acele lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura maximă admisibilă depăşeşte cu cel puŃin 0,5 bar presiunea atmosferică şi care: (i) pentru fluide din grupa 1, DN este mai mare de 25, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 6; (ii) pentru fluide din grupa 2, DN este mai mare de 32 şi produsul PS x DN depăşeşte 1.000 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 7; b) lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura maximă admisibilă nu depăşeşte cu mai mult de 0,5 bar presiunea atmosferică şi care:



14

(i) pentru fluide din grupa 1, DN este mai mare de 25 şi produsul PS x DN depăşeşte 2.000 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 8; (ii) pentru fluide din grupa 2, presiunea PS este mai mare de 10 bar, DN mai mare de 200 şi produsul PS x DN depăşeşte 5.000 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3, diagrama 9. (5) Accesoriile de securitate şi accesoriile sub presiune destinate echipamentelor prevăzute la alin. (2) - (4), incluzând şi cazurile în care astfel de echipamente fac parte dintr-un ansamblu funcŃional, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităŃii potrivit anexei nr. 3 pct. 2 şi 3. ....................... Art. 10 Echipamentele sub presiune şi/sau ansamblurile destinate să funcŃioneze la valori mai mici sau egale cu valorile limită prevăzute la art. 8 alin. (2) - (4) şi, respectiv, cele prevăzute la art. 9 trebuie să fie proiectate şi fabricate în conformitate cu practicile inginereşti, pentru a se putea asigura utilizarea acestora în deplină securitate. Echipamentele sub presiune şi/sau ansamblurile din această categorie trebuie însoŃite de instrucŃiuni de utilizare adecvate şi trebuie să fie marcate astfel încât să poată fi identificat producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia. Astfel de echipamente şi/sau ansambluri nu trebuie să poarte marcajul CE prevăzut la art. 18.

1.3 Standarde si normative 1.3.1. I 31 – 1999 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate – GPL

1.1.Obiectul prezentului normativ este stabilirea măsurilor şi condiŃiilor privind proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate.

1.2. Prin termenul de gaze petroliere lichefiate (G.P.L.) se înŃelege, în prezentul normativ, amestecul cu hidrocarburi menŃinute în stare lichefiată, sub presiune, ce poate fi utilizat în stare gazoasă drept combustibil.

1.3. Domeniul de aplicare al prezentului normativ îl constituie sistemele de alimentare cu G.P.L. destinate utilizării la consumatori pentru: - instalaŃii de încălzire centrală şi locală - instalaŃii pentru prepararea apei calde de consum - prepararea hranei - laboratoare (sanitare, şcolare, etc.) - clădiri cu activităŃi de producŃie şi fluxuri tehnologice 1.4. Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea şi realizarea sistemelor noi de alimentare cu G.P.L. precum şi la lucrările de extindere, modificare, modernizare, reabilitare şi reparaŃii capitale ale sistemelor de alimentare cu G.P.L. existente, alimentate din recipiente mobile (butelii de 26-100 l) sau din recipiente fixe, individuale sau în baterie, cu capacitate de maximum 30000 l, volum de apă. .......



15

1.3.2. I 13/1 – 2002 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaŃiilor de încălzire centrală 1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplică la proiectarea şi executarea instalaŃiilor de încălzire centrală din clădiri, a reŃelelor termice şi a surselor termice (centrale termice, puncte termice) aferente acestora, a instalaŃiilor de preparare a apei calde de consum, folosind global, în continuare, denumirea convenŃională “instalaŃii de încălzire centrală”. 1.2. Domeniul de aplicare a normativului este cel privind: - instalaŃii din clădiri noi; - instalaŃii din clădiri existente, la care se introduc, se modernizează sau se transformă instalaŃiile după criterii funcŃionale, de siguranŃă, ecologice, economic-energetice şi – eventual – altele specifice. 1.3. Prevederile normativului care se referă la probleme de siguranŃă, ecologice, la cele care pot pune în pericol viaŃa oamenilor sau pot afecta construcŃii sau alte valori materiale, precum şi cele referitoare la asigurarea cerinŃelor de calitate specificete au caracter de obligativitate. 1.4. În conŃinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaŃiile de încălzire centrală, cum ar fi cele privind elementele constructive ale clădirilor, siguranŃa la foc, intercondiŃionări cu alte categorii de instalaŃii etc. Respectivele prevederi fac trimiteri la alte prescripŃii tehnice; ele nu se substituie acestora şi nu au prioritate faŃă de acestea. Prevederile menŃionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu problemele de încăzire centrală, specifice capitolului respectiv. .... 1.3.3. GP 051 – 2000 - Ghid de proiectare, execuŃie şi exploatare a centralelor termice mici 1.1.1. Prezentul ghid se referă la proiectarea, executarea şi exploatarea centralelorv termice mici cu puterea maximă de 0,3 MW care alimentează cu agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum, consumatori grupaŃi într-o singură clădire. 1.1.2. Ghidul se aplică centralelor termice aferente următoarelor categorii de clădiri noi sau existente: - individuale sau colective de locuit; - administrative ; - financiar-bancare ; - comerciale ; - de cultură ; - de sănătate ; - de turism ; - cu funcŃiuni mixte. 1.1.3. Centrale termice prepară agent termic pentru următoarele folosinŃe: - încălzire; - încălzire şi preparare apă caldă de consum; - preparare apă caldă de consum; - ventilare. 1.1.4. Amplasarea centralelor termice se poate face:



16

- într-o încăpere având doar funcŃiunea de centrală termică; - în încăperi care au şi alte destinaŃii (holuri, băi, bucătării etc.) fără blocarea căilor de evacuare sau reducerea gabaritelor acestora. 1.1.5. Agentul termic produs la centralele termice mici este apa cu temperatura de maximum 950C şi presiunea maximă de 6 bar. SR EN 1856-1/2004 - Coşuri de fum. CondiŃii pentru coşuri de fum metalice. Partea 1: Componete ale sistemelor coşurilor de fum SR EN 1856-2/2004 - Coşuri de fum. CondiŃii pentru coşuri de fum metalice. Partea 2: Tubulaturi şi elemente de racordare metalice SR EN 1857/2004 - Coşuri de fum. Componente. Canale interioare de beton SR EN 1858/2004 - Coşuri de fum. Componente. Blocuri canal de beton cu pereŃi simpli sau cu mai mulŃi pereŃi

1.4. PrescripŃii tehnice ISCIR

1.4.1. A1-2010 - APARATE DE ÎNCĂLZIT ALIMENTATE CU COMBUSTIBIL SOLID, LICHID SAU GAZOS CU PUTERI NOMINALE ≤ 400 kW 1.4.2. C1-2010 - CAZANE DE ABUR, CAZANE DE APĂ FIERBINTE, SUPRAÎNCĂLZITOARE ŞI ECONOMIZOARE INDEPENDENTE 1.4.3. C4-2010 - RECIPIENTE METALICE STABILE SUB PRESIUNE 1.4.4. C6-2010 - CONDUCTE METALICE SUB PRESIUNE PENTRU FLUIDE 1.4.5. C8-2010 - INSTALAłII DE DISTRIBUłIE GAZE PETROLIERE LICHEFIATE 1.4.6. C9-2010 - CAZANE DE APĂ CALDĂ ŞI CAZANE DE ABUR DE JOASĂ PRESIUNE 1.4.7. C10-2010 - CONDUCTE DE ABUR ŞI CONDUCTE DE APĂ FIERBINTE SUB PRESIUNE 1.4.8. C11-2010 - SISTEME DE AUTOMATIZARE AFERENTE CENTRALELOR TERMICE ŞI INSTALAłII DE ARDERE AFERENTE CAZANELOR 1.4.9. C12-2010 - CISTERNE, CONTAINERE ŞI BUTOAIE METALICE PENTRU GAZE COMPRIMATE, LICHEFIATE SAU DIZOLVATE SUB PRESIUNE 1.5 Alte documente legale pentru sfera de activitate a responsabilului cu avizarea documentatiilor 1.5.2. Legea nr. 10 – 1995 privind calitatea în construcŃii ... Art. 2 Prevederile legii se aplică construcŃiilor de orice categorie şi instalaŃiilor aferente a-cestora, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaŃii ale acestora. …



17

Art. 13 Verificarea proiectelor se va face numai de către specialişti verificatori de proiecte atestaŃi, alŃii decât specialiştii elaboratori ai proiectelor

1.5.3. Ordin 5/2009 al ANRE - executia instalatiilor de distributie gaze naturale

1.1. (1) Obiectul prezentelor norme tehnice este proiectarea, executarea şi exploatarea în condiŃii de siguranŃă a sistemelor de alimentare cu gaze naturale combustibile, cu presiunea egală sau mai mică de 6·105 Pa (6 bar), aflate în aval de staŃiile de reglare – măsurare - predare ale operatorului Sistemului NaŃional de Transport (SNT). (2) Calitatea gazelor naturale combustibile respectă prevederile reglementărilor tehnice în vigoare.

1.2. Domeniul de aplicare a prezentelor norme tehnice îl constituie sistemele de alimentare cu gaze naturale, respectiv ansamblul compus din sistemele de distribuŃie şi instalaŃiile de utilizare, destinate să asigure alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor din clădiri civile, industriale şi din alte amenajări din intravilan şi extravilan.

1.3. Prevederile prezentelor norme tehnice se aplică la: a) proiectarea şi /sau executarea lucrărilor din sistemele de alimentare cu

gaze naturale, proiectate sau executate după intrarea în vigoare a prezentelor norme tehnice; b) modernizarea, reabilitarea, modificarea şi reparaŃiile capitale ale

sistemelor de alimentare cu gaze naturale existente; c) exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale în funcŃiune; d) construcŃiile şi instalaŃiile care afectează sistemul de alimentare cu

gaze naturale. 1.4. Nu fac obiectul prezentelor norme tehnice:

a) conductele de transport gaze naturale, conductele de alimentare din amonte şi staŃiile de predare / preluare a gazelor naturale aferente acestora;

b) instalaŃiile tehnologice din câmpurile de producŃie petroliere şi gazeifere, staŃiile de comprimare din câmpurile de producŃie petroliere şi gazeifere şi din SNT;

c) staŃiile de comprimare din instalaŃiile de utilizare, cu presiunea nominală mai mare de 6·105 Pa (6 bar);

d) instalaŃiile specifice infrastructurii din domeniul gazelor naturale comprimate pentru vehicule, gazelor naturale lichefiate şi gazelor petroliere lichefiate;

e) proiectarea şi executarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi. 1.5 Sistemele de alimentare cu gaze naturale, inclusiv construcŃiile şi instalaŃiile aferente, se

proiectează şi execută astfel încât să corespundă cerinŃelor esenŃiale de calitate în construcŃii, în conformitate cu Legea nr. 10/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

1.6 (1) Termenii utilizaŃi în prezentele norme tehnice sunt definiŃi în Anexa 26 şi se completează cu termenii definiŃi în Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi în Anexa 1 din Codul tehnic al sectorului gazelor naturale, aprobat prin Decizia nr. 616/2002 a preşedintelui ANRGN.



18

1.5.4. OUG nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania

Art. 1 . Prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza cadrul general al libertatii de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii pe teritoriul Romaniei. ........................ Art. 4 . (1) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica atat serviciilor furnizate de catre prestatorii stabiliti in Romania, cat si serviciilor furnizate transfrontalier, in Romania, de catre prestatori stabiliti in alt stat membru. …........................ Art. 16. (1) Prestatorii stabiliti intr-un alt stat membru au dreptul de a furniza servicii pe teritoriul Romaniei. (4) Autoritatile administratiei publice pot aplica, in conformitate cu legislatia nationala armonizata, propriile reguli in ceea ce priveste conditiile de angajare, inclusiv cele stabilite in contractele colective. …........................ Art. 26. (1) Prestatorii au obligatia de a pune la dispozitia beneficiarilor urmatoarele informatii: a) numele sau denumirea prestatorului, forma de organizare, adresa unde este stabilit, precum si date care sa permita contactarea rapida si comunicarea directa cu acesta, dupa caz, prin mijloace electronice; b) in cazul in care prestatorul este inmatriculat intr-un registru, numele acelui registru si numarul de inregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente in acel registru; c) in cazul in care activitatea este supusa unui regim de autorizare, datele autoritatii competente care a eliberat autorizatia; d) in cazul in care prestatorul exercita o activitate care este supusa TVA, numarul de identificare mentionat la art. 153, 153 1si 154 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare; e) in cazul profesiilor reglementate, orice ordin profesional sau organism similar la care prestatorul este inscris, titlul profesional si statul membru in care a fost acordat acest titlu; f) conditiile si clauzele generale de prestare a serviciului, daca exista, utilizate de catre prestator; g) clauze contractuale cu privire la legea aplicabila contractului si/sau la instanta competenta daca sunt folosite de catre prestator; h) existenta unei garantii postvanzare care nu este impusa prin lege; i) pretul serviciului, in cazul in care acesta este stabilit, in prealabil, de catre prestator, pentru un anumit tip de serviciu; j) principalele caracteristici ale serviciilor, in cazul in care acestea nu reies deja din context; k) asigurarea de raspundere civila profesionala sau garantiile profesionale, daca exista, si, in special, datele de contact ale asiguratorului sau ale garantului, precum si teritoriul pe care este valabila. ....................... (3) La cererea beneficiarului, prestatorii ofera urmatoarele informatii suplimentare: a) pretul serviciului, in cazul in care acesta nu este stabilit, in prealabil, de catre prestator, sau, daca



19

nu poate fi comunicat un pret exact, o metoda de calcul al pretului, astfel incat acesta sa poata fi verificat de catre beneficiar, sau un deviz suficient de detaliat; b) in ceea ce priveste profesiile reglementate, o referire la normele profesionale aplicabile in statul membru de stabilire si mijloacele prin care se poate obtine accesul la acestea; c) informatii cu privire la activitatile conexe si la parteneriatele prestatorilor, agreate pentru desfasurarea acestor activitati, care sunt legate de serviciul in cauza, precum si cu privire la masurile luate pentru a se evita conflictele de interese. Aceste informatii se includ in orice document informativ in care prestatorii ofera o descriere detaliata a serviciilor lor; d) codurile de conduita la care a aderat prestatorul si adresele de internet la care aceste coduri pot fi consultate, specificand limba in care sunt disponibile; e) in cazul in care unui prestator ii este aplicabil un cod de conduita sau este membru al unei asociatii profesionale ori al unui organism profesional care instituie posibilitatea de a recurge la mecanisme de solutionare pe cale extrajudiciara a litigiilor, informeaza beneficiarii cu privire la posibilitatea utilizarii acestora; prestatorul trebuie sa indice modalitatea prin care beneficiarii pot obtine informatii detaliate cu privire la modalitatile extrajudiciare de solutionare a litigiilor. (4) Prestatorul ofera informatiile mentionate la alin. (1)—(3) in mod complet, corect, precis si in timp util inainte de incheierea contractului sau, in absenta unui contract scris, inainte de prestarea serviciului. (5) Intervalul de timp de la furnizarea informatiilor mentionate la alin. (1)—(3) pana la contractarea sau prestarea efectiva a serviciului nu poate fi mai scurt de 5 zile. Cu acordul scris al beneficiarului, termenul de 5 zile poate fi redus. (6) Prezentul articol nu aduce atingere altor dispozitii legale prin care sunt reglementate cerintele de informare.

1.6. Atribu Ńii şi responsabilităŃi specifice activităŃii conform prevederilor prescripŃiilor tehnice aplicabile

1.6.1. AtribuŃii şi responsabilităŃi generale: a) să cunoască legislaŃia în domeniu, prescripŃiile tehnice specifice, ColecŃia ISCIR, standardele şi normativele în vigoare privind activitatea pentru care a fost autorizat; b) să completeze la zi registrele de evidenŃă a lucrărilor efectuate c) să urmărească obŃinerea avizului de instalare obligatoriu, înainte de începerea lucrărilor de instalare/montare, conform prevederilor prescripŃiei tehnice acolo unde este cazul; d) să verifice documentaŃia tehnică întocmită pentru lucrările efectuate sub aspectul respectării prevederilor prescripŃiei tehnice, precum şi concordanŃa instalaŃiei cu documentaŃia respectivă; e) să încheie documente de verificare în care să consemneze constatările şi rezultatele verificărilor şi examinărilor, precum şi dispoziŃiile obligatorii; f) să aplice stampila pe documentele întocmite, conform modelului de mai jos:



20

Numele şi prenumele:

Atestat RADTI/RADTP/RADTA

Nr.:

AVIZAT CORESPUNDE: PT.................

Data: Semnătura:

g) să participe la instruirile periodice organizate de către ISCIR. TEMA 2: ÎNTOCMIREA/AVIZAREA DOCUMENTATIILOR TEHNICE DE INSTALARE

1. Pentru cazane de apa calda si abur de josa presiune

Cerintele privind situatiile, conditiile precum si modul de intocmire a documentatiilor tehnice sunt mentionate in prescriptia tehnică A1-2010 precum si prescriptia tehnica C9-2010. Ca referinte pentru proiectare trebuie respectate cerintele din normativul GP051/2000 precum si cele din normativul I13-1-2002. ConstrucŃia sălii cazanelor trebuie să fie în conformitate cu prevederile actelor normative aplicabile, în vigoare. În situaŃiile în care, conform legii, este necesară obŃinerea unor avize suplimentare specifice, această obligaŃie revine deŃinătorului/utilizatorului cazanului. NOTĂ: Pentru instalaŃia de alimentare cu gaze petroliere lichefiate se aplică şi prevederile prescripŃiei tehnice aplicabile. Pentru cazanele reglementate de prescrip�ia tehnică C9-2010 Cazanele se instalează în săli proprii amplasate la subsolul, demisolul, parterul sau etajele clădirilor de producŃie din categoriile C, D şi E de pericol de incendiu, ale clădirilor de depozitare a materialelor necombustibile şi ale clădirilor civile, conform actelor normative în vigoare. Nu se admite amplasarea sălii cazanelor având perete comun sau imediat sub încăperi cu persoane care nu se pot evacua singure, ca de exemplu spitale, şcoli, grădiniŃe de copii, creşe sau similare, sau sub căile de evacuare ale acestora. Sala cazanelor trebuie să fie separată de încăperile alăturate prin pereŃi sau planşee cu rezistenŃă mecanică corespunzătoare, uşi necombustibile şi fără goluri pentru ferestre.

Instalarea cazanelor se efectuează în baza unei documentaŃii tehnice de instalare, avizată de către RADTI, care trebuie să respecte condiŃiile precizate de producător în documentaŃia tehnică de însoŃire a cazanelor şi anexelor aferente şi care trebuie întocmită în conformitate cu actele normative în vigoare. La documentaŃia tehnică de instalare menŃionată la alin. (1), se anexează următoarele documente avizate de către RADTI:



21

a) instrucŃiunile de exploatare ale centralei termice; b) schema termomecanică; c) fişa centralei termice conform modelului de mai jos.

În cazul centralelor termice automatizate se anexează şi documentaŃia tehnică de automatizare avizată de către RADTA. Se exceptează de la prevederile de la alin (1) - (3), cazanele mobile, cele utilizate în foraj, pe şantiere sau similare şi cazanele cu funcŃionare temporară până la maxim un an.

FIŞA CENTRALEI TERMICE întocmită la data ..................................

PROPRIETAR/DEłINĂTOR ……………………………………………. Adresă: …………………………………….. …………………………………………….

CENTRALA TERMICA Adresă: …………………………………….. ……………………………………………. Parametrii cazanelor din centrala termică:

Cazan 1 Cazan 2 Etc.

Putere/Debit Putere/Debit Putere/Debit Presiune Presiune Presiune Temperatură Temperatură Temperatură Combustibil Combustibil Combustibil

Personal de deservire: Fochişti autorizaŃi nr. Tipul supravegherii: Permanentă sau Nepermanentă la ore Înscrieri minime în registrul de supraveghere a centralei termice: Cazan apă caldă Cazan abur de joasă presiune - presiune agent termic: tur - presiune abur: retur



22

- temperatură agent termic: tur retur - presiune combustibil: - presiune combustibil: - altele: - altele:

R.A.D.T.I. DeŃinător/utilizator (Semnătură şi ştampilă) (Semnătură şi, după caz, ştampilă)

.............................................. ..................................

Cazanele de apă caldă şi cazanele de abur de joasă presiune pot fi instalate în container dacă prin documentaŃia tehnică a acestora se prevede acest lucru de către producător. Amplasarea containerului trebuie să respecte condiŃiile prevăzute de legislaŃia în vigoare, limitele exterioare containerului asimilându-se limitelor exterioare sălii cazanelor. DocumentaŃia tehnică de montare cuprinde următoarele:

a) documentaŃia tehnică preliminară de montare avizată de RADTP; b) declaraŃii de conformitate pentru elementele componente (armături, dispozitive de siguranŃă

şi altele asemenea) care echipează cazanul, după caz; c) procesul-verbal în care sunt consemnate rezultatele încercărilor de casă şi prin care se

confirmă că în continuare cazanul poate fi supus verificărilor tehnice în vederea obŃinerii autorizaŃiei funcŃionării;

d) declaraŃia întocmită conform modelului. GP 051-2000 Normativ pentru proiectarea si executia centralelor termice mici Domeniu de aplicare Prezentul ghid se referă la proiectarea, executarea şi exploatarea centralelor termice mici cu puterea maximă de 0,3 MW care alimentează cu agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum, consumatori grupaŃi într-o singură clădire. Amplasarea centralelor termice Centrala termică se amplasează: a) în exteriorul clădirii într-o construcŃie proprie, sau într-o încăpere dintr-o clădire alăturată; b) în interiorul clădirii. Centralele termice pot fi amplasate la orice nivel al clădirii (subsol, parter, etaj curent, ultimul nivel sau pe terasă), cu excepŃia centralelor termice funcŃionând cu GPL care nu se pot amplasa la subsol.



23

Se interzice amplasarea centralelor termice:

o sub încăperile din categoria A sau B de pericol de incendiu sau alipite de acestea; o sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale acestora; o sub încăperile şi dormitoarele pentru copii de vârstă preşcolară – când se utilizează

drept combustibil gazele naturale; o sub saloanele de bolnavi sau sălile de operaŃii din clădirile spitaliceşti; o în zonele clădirilor cu înălŃime peste 28 m înălŃime, cu excepŃia centralelor termice

de apartament; o în spaŃii cu risc mare şi foarte mare de incendiu.

Centralele termice se montează în încăperi la care se asigură ventilarea acestora. Coşurile de fum şi instalaŃiile de evacuare a gazelor de ardere se proiectează, execută şi exploatează astfel încât să respecte cerinŃele din normativele P 118, I 13, I 13/1 şi I 6 precum şi STAS 3417. Proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu combustibil a arzătoarelor trebuie făcută corespunzător normativelor Ordinului 5/2009 ANRE1; I 33; I 13. Scheme funcŃionale Stabilirea schemei funcŃionale şi de automatizare a centralei termice se face Ńinând seama de:

o natura consumatorilor (încălzire; încălzire, ventilare şi apă caldă de consum, etc.); o parametrii de temperatură ceruŃi de consumatori (încălzire cu corpuri statice, încălzire

prinradiaŃie, încălzire cu aer cald, preparare apă caldă de consum); o puterea termică a centralei; o numărul de cazane; o timpul combustibilului; o caracteristicile tehnice ale echipamentului.

Se recomandă utilizarea unor scheme funcŃionale cât mai simple, care să satisfacă strict necesităŃile de asigurare şi adaptare la cerinŃele consumatorilor. Schemele utilizate să fie prevăzute cu un grad de automatizare prin care să rezulte siguranŃă în exploatare şi p întreŃinere facilă. Schemele funcŃionale trebuie să fie concepute cu trasee cât mai scurte şi mai simple între aparatele şi utilajele centralei termice şi să cuprindă toate elementele de protecŃie necesare funcŃionării în siguranŃă a instalaŃiei. Reglarea debitului de căldură furnizat de centrala termică se realizează prin variaŃia:

o temperaturii agentului termic (reglare calitativă); o debitul agentului termic (reglare cantitativă).

Realizarea reglării sarcinii termice a consumatorului se face prin următoarele mijloace: o acŃionarea asupra debitului de căldură furnizat de cazan prin acŃionarea asupra

arzătorului,variind temperatura agentului termic produs de cazan; o reglarea temperaturii agentului termic livrat prin intermediul unor robinete cu 3 sau 4

căi care realizează amestecul dintre agenŃii termici ducere de la cazane şi cei de întoarcere de la consumatori;

o prin pornirea-oprirea în cascadă a cazanelor, completate cu una din variantele menŃionate mai sus.

Schemele funcŃionale şi de automatizare trebuie să cuprindă întregul echipament pentru asigurarea instalaŃiilor şi o exploatare eficientă.



24

Schemele prezentate în ghid nu sunt limitative; în funcŃie de condiŃiile concrete de aplicare pot rezulta combinaŃii între variantele prezentate sau alte scheme. Tipuri reprezentative de scheme funcŃionale Schema nr. 1 (fig. 1) Centrală termică cu 1 cazan pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum cu 1 circuit direct de încălzire SoluŃia este recomandată pentru consumatori care necesită aceiaşi parametri pentru agentul termic de încălzire. Prepararea apei calde de consum se face cu prioritate faŃă de încălzire. SoluŃia nu este recomandată pentru sistemul de încălzire prin pardoseală. Reglarea sarcinii termice se face global pentru toŃi consumatorii de încălzire corespunzător temperaturii exterioare citită de o sondă exterioară şi a graficului de reglare din memoria regulatorului electronic al centralei termice. În cazul în care centrala termică asigură încălzirea unei singure unităŃi locative, reglarea se poate face cu un termostat de interior. Temperatura agentului termic – ducere este măsurată de sonda de temperatură Sc. Regulatorul electronic acŃionează asupra arzătorului corespunzător necesarului de căldură al consumatorului. Prepararea apei calde de consum se face cu un boiler, alimentat cu agent termic de la cazan. Pornirea-oprirea pompei de circulaŃie PS, se face în funcŃie de temperatura apei calde din boiler măsurată cu sonda SB.



25

Schema nr. 2 (fig. 2) Centrală termică cu 1 cazan pentru încălzire cu un circuit cu reglare prin amestec SoluŃia este recomandată pentru consumatori de puteri mici sau medii cu ramuri de încălzire cu cerinŃe de temperatură ale agentului termic diferite (încălzire cu corpuri statice şi încălzire prin pardoseală). Reglarea sarcinii termice pentru consumatori de încălzire cu corpuri statice se face corespunzător temperaturii exterioare (măsurată prin sonda SE) şi a graficului de reglaj din memoria regulatorului electronic, prin măsurarea temperaturii agentului termic ducere. Pentru consumatorii care necesită temperaturi mai scăzute ale agentului termic (încălzire prin pardoseală) reglarea se face prin amestec prin intermediul unui robinet cu 3 căi, motorizat, corespunzător temperaturii interioare indicate de o sondă de temperatură SI, cu limitarea temperaturii maxime. Prepararea apei calde se face identic ca şi la schema nr. 1.



26

Prevederea pompei se recirculare PR este opŃională în funcŃie de distanŃa de amplasare a consumatorilor de apă caldă faŃă de centrala termică. CirculaŃia agentului termic este asigurată cu pompe de circulaŃie prevăzute pentru fiecare ramură.

Centrale termice cu cazane de perete Cazanele de perete (microcentralele) sunt echipate cu toate elementele de siguranŃã, protecŃie şi automatizare, inclusiv pompele de circulaŃie si vasul de expansiune. Cazanele funcŃioneazã cu arzãtoare automatizate alimentate cu gaze naturale sau gaze lichefiate (GPL). Cazanele sunt specializate şi preparã: numai agent termic de încãlzire, numai apã caldã de consum, sau atât agent termic de încãlzire cât şi apã caldã de consum.



27

SoluŃiile de racordare şi alimentare cu energie termicã a consumatorilor dintr-o clãdire de la cazanele de perete trebuie sã Ńinã seama de:

o natura consumatorilor; o tipul agentului termic necesar; o parametrii agentului termic necesar; o posibilitãŃile de amplasare a cazanului de perete.

Corespunzãtor tipului de cazan (centralã termicã) utilizat – cu condensaŃie sau fãrã condensaŃie – instalaŃia va fi completatã, dupã caz, cu un neutralizator pentru condensatul rezultat şi o instalaŃie de evacuare a acestuia. Unele cazane fiind prevãzute cu instalaŃia de neutralizare proprie, nu necesitã decât prevederea instalaŃiei de evacuare a condensatului. Cazanele de perete necesitã urmãtoarele spaŃii: a) Montarea aparentã

o minimum 300 mm deasupra cazanului; o minimum 500 mm de la pardosealã pânã la partea inferioarã a cazanului; se

recomandã ca înãlŃimea de montare sã fie 1,50 m de la pardosealã pânã la partea inferioarã a cazanului Ńinând seama de necesitãŃile de exploatare;

o minimum 500 mm în faŃa cazanului; o minimum 300 mm faŃã de pereŃii laterali.

DistanŃa faŃã de alte elemente ale centralei termice (boilere) montate pe acelaşi perete nu este normatã, acestea putând fi montate alipite, dacã sistemul constructiv al acestora permite. b) Montare în nişe Cazanele pot fi montate în nişe deschise sau închise. În cazul amplasãrii în nişe închise, se prevãd deschideri pentru ventilare şi asigurarea aerului necesar arderii. Se prevãd urmãtoarele distanŃe minime:

o 100 mm între pãrŃile laterale ale cazanului şi pereŃii nişei; o 300 mm între partea superioarã a cazanului şi acoperişul nişei; o 100 mm între partea frontalã a cazanului şi elementul de închidere al nişei.

Amplasarea centralelor termice modulate Elementele componente ale centralelor termice alcãtuite din module specializate (modul cazan, modul preparare apã caldã de consum, modul de reglare, modul de siguranŃã etc.) se monteazã astfel încât sã rezulte legãturi hidraulice cât mai scurte, Ńinând seama şi de indicaŃiile producãtorului de echipamente. Dacã spaŃiul permite, se recomandã ca modulele sã fie montate în lungul unui perete pentru a avea acces facil la toate modulele. DistanŃa între module sau între acestea şi perete nu este normatã, dar se Ńine seama de indicaŃiile producãtorului. În faŃa modulelor se recomandã prevederea unui spaŃiu de minimum 800 mm şi de 300 mm faŃã de pereŃii laterali.



28

Pentru panourile frontale care se deschid prin rabatare, se recomandã ca spaŃiul prevãzut în faŃa acestora sã fie cu 300 mm mai mare decât lãŃimea panoului cel mai mare, dar nu mai mic de 800 mm. DistanŃele dintre modulele montate “spate în spate” nu sunt normate, ele putându-se monta lipite. SpaŃiile frontale se asigurã Ńinând seama de posibilitatea de circulaŃie în jurul modulelor prin prevederea unui spaŃiu de minimum 800 mm mãcar pe trei din cele patru pãrŃi. Amplasarea cazanelor pe pardosealã La amplasarea cazanelor pe pardosealã se Ńine seama de urmãtorii factorii:

o tipul cazanului; o numãrul cazanelor; o tipul combustibilului utilizat; o tipul arzãtorului; o asigurarea posibilitãŃilor de curãŃire şi demontare; o asigurarea stabilitãŃii; o mãsuri de atenuare a vibraŃiilor şi zgomotelor; o evacuarea corectã a gazelor de ardere.

Pentru o corectã amplasare a cazanelor vor fi respectate indicaŃiile producãtorului. Pentru cazanele din oŃel se recomandã urmãtoarele distanŃe de montare:

o de la pãrŃile laterale pânã la perete sau alte elemente de construcŃie – minimum 500 mm;

o în spatele cazanului – minimum 500 mm; o în faŃa arzãtorului cazanului: o minimum 1000 mm – pentru cazane funcŃionând cu combustibil lichid sau gazos o minimum 1500 mm – pentru cazane funcŃionând cu combustibil solid.

DistanŃa între partea superioarã a cazanului şi planşeu incombustibil rezistent la foc nu se normeazã. La stabilirea acesteia se Ńine seama de modul de racordare al cazanului la instalaŃie, de amplasarea şi funcŃionarea elementelor de siguranŃã, de înãlŃimea necesarã accesului personalului etc. Se recomandã ca aceastã distanŃã sã fie de minimum 800 mm. Amplasarea altor elemente componente ale centralei termice Amplasarea vaselor de expansiune, a pompelor de circulaŃie, buteliilor de egalizarea presiunilor, se face astfel încât sã fie permis accesul la acestea în vederea executãrii operaŃiilor de exploatare şi întreŃinere. Rezervorul de combustibil pentru consum zilnic nu se va monta deasupra cazanelor, pe direcŃia de evacuare a gazelor de ardere sau a clapetelor de explozie. Rezervorul de zi nu se monteazã pe direcŃia arzãtorului ci lateral la o distanŃã de minimum 2,50 m de arzãtor. Când aceastã distanŃã nu poate fi asiguratã, alimentarea cu combustibil se face direct din rezervorul depozitului necarburant sau din rezervorul de zi montat în altã încãpere. Amenajãri constructive Accesul în centrala termicã se face astfel încât sã conducã direct în spaŃiul de Centralele termice prevãzute cu cazane cu introducerea aerului şi evacuarea forŃatã a gazelor de ardere (tip “ventuzã”) nu necesitã guri de introducere a aerului separate.



29

În fig. de mai jos sunt indicate câteva soluŃii de introducere a aerului şi evacuarea gazelor de ardere la centrale termice prevãzute cu coş tip “ventuzã”.

La cazanele de tip mural montate în nişe, se asigurã suprafeŃe libere în peretele frontal al nişei cu o suprafaŃã totalã minimã de 600 cm2. Aceste suprafeŃe sunt astfel amplasate (la partea inferioarã şi superioarã a cazanului) astfel sã se asigure o ventilare eficientã. Pentru situaŃiile în care nu poate fi asiguratã ventilarea naturalã a centralei termice se prevede ventilarea mecanicã a acesteia. Pentru centralele termice funcŃionând cu combustibil gazos vor fi respectate prescripŃiile din Ordinul nr 5 din 2009 ANRE, privind asigurarea aerului necesar arderii. Evacuarea gazelor de ardere Evacuarea gazelor de ardere şi dispersia lor în atmosferã se face astfel încât sã rezulte o concentraŃie a noxelor sub limitele admise. Evacuarea gazelor de ardere se face de regulã prin tiraj natural, cu excepŃia situaŃiilor în care cazanele sunt prevãzute din construcŃie cu tiraj forŃat sau cu coşuri de fum tip “ventuzã” (numai pentru aparatele omologate, certificate sau agrementate cu astfel de sistem). La cazanele cu evacuare mecanicã se prevede oprirea automatã a arzãtorului în cazul opririi exhaustorului.



30

Coşurile de fum se realizeazã conform prevederilor STAS 6793, STAS 6724, STAS 3417, normativul P 118 şi a altor prescripŃii în vigoare. Se admite racordarea mai multor cazane la un coş de fum cu tiraj natural, cu condiŃia ca la funcŃionare parŃialã şi în condiŃiile cele mai defavorabile, viteza gazelor de ardere sã se încadreze în limitele recomandate de STAS 3417. SecŃiunea coşului de fum (în cazul racordãrii unui singur cazan la acesta) nu va fi mai micã decât secŃiunea racordului de evacuare a gazelor de ardere de la cazan. Coşurile sunt prevãzute cu guri de vizitare etanşe şi cu ştuŃuri de evacuare a condensatului amplasate la partea inferioarã. Se recomandã ca lungimea canalelor de fum sã fie minimã şi sã nu depãşeascã 1/3 din lungimea coşului. Canalele de fum au panta ascendentã de minimum 10% spre coş. Pe racordurile dintre cazane şi canalele de fum se prevãd dispozitive de reglare a tirajului, piese de compensare a dilatãrilor şi guri de vizitare etanşe. Coşurile cazanelor cu combustibil lichid şi gazos se prevãd cu clapete de explozie. Se recomandã ca racordarea mai multor cazane la coş sã se facã prin canale de fum cu secŃiune variabilã numãrul schimbãrilor de direcŃie va fi redus la minimum.

ÎnãlŃimea coşului de fum cu tiraj natural se calculeazã conform STAS 3417, Ńinând seama de tipul cazanelor racordate la coş, tipul arzãtoarelor (atmosferic, presurizat) şi de condiŃiile cele mai defavorabile de funcŃionare (sezonul cald). Pentru coşurile înalte la care se produce o rãcire a gazelor se prevede o secŃiune variabilã a coşului, aceasta scãzând de la bazã cãtre partea superioarã, condiŃie necesarã pentru a pãstra o vitezã cât mai constantã a gazelor. Coşurile de fum se prevãd cu termoizolaŃie pentru realizarea tirajului şi evitarea scãderii temperaturii gazelor de ardere sub temperatura punctului de rouã. Coşul de fum situat la mai puŃin de 1,5 m în plan orizontal, de coama acoperişului, trebuie sã depãşeascã coama cu minimum 0,5 m pentru învelitori incombustibile şi 1 m pentru învelitorile combustibile. Coşul de fum amplasat la distanŃe mai mari de 1,5 m faŃã de coama acoperişului va



31

avea înãlŃimea de cel puŃin 1 m faŃã de învelitoare. Coşurile de fum se protejeazã contra trãsnetului conform prevederilor din normativul I 20. ÎnãlŃimea coşului faŃã de terasa acoperişului trebuie sã fie de minimum 1 m. Coşurile de fum trebuie sã depãşeascã cu minimum 0,50 m înãlŃimea elementelor de supraînãlŃare a terasei (atice, ziduri antifoc etc.) când sunt situate la mai puŃin de 3 m de marginea terasei şi cu minimum 1 m, când sunt situate la peste 3 m de marginea terasei. Când evacuarea gazelor de ardere nu poate fi efectuatã direct în exterior de la cazanele de perete, acestea pot fi racordate la o instalaŃie de evacuare mecanicã. Racordarea poate fi fãcutã prin tubulaturã comunã de pe aceeaşi verticalã (fig. 8) sau prin tubulaturã individualã legatã direct la exhaustor (fig. 9).



32

Racordarea prin tubulaturã comunã necesitã prevederea unui dispozitiv de securitate colectiv care detecteazã funcŃionarea normalã a dispozitivului de extracŃie a gazelor de ardere şi opreşte funcŃionarea cazanelor, în caz de defecŃiuni. Coşul de evacuare a gazelor de ardere tip “ventuzã” de la cazanele tip mural etanş, cu pantã de maximum 2‰ spre exterior (fig. 10). Orificiile de evacuare ale coşurilor tip “ventuzã” se monteazã la distanŃe minime faŃã de elementele constructive ale clãdirii, astfel încât sã nu se producã o poluare a spaŃiilor interioare.



33

ÎnãlŃimea minimã de amplasare a coşului “ventuzã” faŃã de zona pietonalã este de 1,80 m. Alimentarea cu combustibil Proiectarea instalaŃiilor de alimentare cu combustibil se face Ńinând seama de normativul I 13, Ordinul nr. 5-2009 ANRE, P 118. La centralele termice funcŃionând cu combustibil solid se admite depozitarea în sala cazanelor a maximum 2 m3 combustibil într-un buncãr metalic. Depozitarea cenuşii rezultate în urma arderii combustibilului solid se face în exteriorul clãdirii într-un spaŃiu închis, cu pereŃi incombustibili şi rezistenŃi la foc. Se asigurã cãile de acces ale autovehiculelor la rezervoare, buncãre de combustibil solid şi depozite de cenuşã. Se iau mãsuri de ancorare a rezervoarelor îngropate, acolo unde nivelul maxim al apei freatice este mai ridicat decât partea inferioarã a rezervorului. Este interzisã montarea conductelor pentru alimentarea cu combustibil în încãperi, canale şi ghene în care se pot produce explozii sau incendii datoritã acestuia, sau pe cãile de evacuare, casa scãrilor sau staŃiile pompelor de incendiu, respectând şi precizãrile din normativul P 118. InstalaŃia de alimentare cu combustibil lichid se realizeazã Ńinând seama de recomandãrile producãtorului privind distanŃele maxime pe verticalã (H) şi orizontalã (L) între arzãtor şi rezervor). Depãşirea distanŃelor duce la neasigurarea debitului de combustibil necesar, uzura pompei şi apariŃia de zgomote în instalaŃie. Se recomandã ca ori de câte ori este posibil arzãtoarele sã fie alimentate prin conducte individuale de combustibil lichid. Pot fi racordate pânã la 3 cazane la o singurã conductã de alimentare. Dacã arzãtorul nu are filtru propriu, acesta se prevede pe conducta de ducere. Totodatã se prevãd robinete de sectorizare şi robinete de prelevare probe pe aceastã conductã. Arzãtorul se racordeazã la conducta de combustibil prin racorduri elastice. Indicativ: I 13 – 02 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaŃiilor de încălzire centrală Domeniul de aplicare al normativului este cel privind:

o instalaŃii din clădiri noi ; o instalaŃii din clădiri existente, la care se introduc, se modernizează sau se transformă

instalaŃiile după criterii funcŃionale, de siguranŃă, ecologice, economic - energetice şi - eventual – altele specifice.

Amplasarea centralelor termice Amplasarea centrelor termice folosind gazul natural drept combustibl se va face, obligatoriu, cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 5-2009, ANRE. Amplasarea centralelor termice folosind gazul petrolier lichefiat (GPL) drept combustibil se va face, obligatoriu, cu respectarea prevederilor din “Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL) - I 31.



34

La amplasarea centralelor termice se va Ńine seama, obligatoriu, de prescripŃiile tehnice ISCIR şi de reglementările de siguranŃă la foc. Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării, ca: staŃii de hidrofor, staŃii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat. Centralele termice înglobate în clădiri, în mod oblgiatoriu, nu se amplasează :

o în şi sub încăperi din categoria A sau B de pericol de incendiu, nici alipite acestora ; o în şi sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate, sub scene şi sub

încăperi cu aglomerări de persoane; o în încăperile de zi şi dormitoarele colectivităŃilor pentru copii de vârstă preşcolară,

precum şi sub acestea în cazul în care se utilizează gazele naturale sau gazele petroliere lichefiate (GPL) drept combustibil ;

o în şi sub săli de clase, laboratoare sau săli de gimnastică din clădiri pentru învăŃământul elementar şi mediu ;

o în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de bolnavi sau sub săli de operaŃii ;

o la subsolul clădirilor, în cazul în care se foloseşte drept combustibil gazul petrolier lichefiat(GPL) ;

o în interiorul clădirilor înalte (peste 28 m), exceptând porŃiunile care nu ating această înălŃime; se exceptează de la această prevedere centralele termice de apartament ;

o în spaŃii cu risc mare de incendiu din clădiri civile, definite conform Normativului P 118.

În clădiri civile se recomandă să nu se amplaseze centrale termice, direct, sub sau alături de încăperi de locuit sau încăperi în care se desfăşoară o activitate sensibilă la zgomot, trepidaŃii sau exces de temperatură. Montarea cazanelor din instalaŃiile de încălzire de apartament se face în încăperi bine aerisite, care nu sunt folosite drept camere de dormit sau cămări şi care nu prezinte pericol de incendiu. Amplasarea cazanului se face astfel încât să se asigure acces uşor la cazan, să nu se stânjenească alte activităŃi şi să se respecte cerinŃele din cartea tehnică a cazanului. Echiparea cu cazane Se recomandă echiparea centralelor termice cu cazane având randament ridicat şi emisii de noxe reduse. Se are în vedere un randament înalt al instalaŃiilor de ardere, recuperarea căldurii din gazele de ardere - obŃinute convectiv şi prin condensarea vaporilor - şi completa automatizare. Cazanele vor avea randamente globale, la puterea nominală, de minimum :

• 90 % pentru combustibil gazos (gaze naturale GPL) ; • 89 % pentru combustibil lichid (combustibil lichid uşor, motorină etc.);

• 80 % pentru combustibil solid (cărbune) . Scăderea randamentului la funcŃionarea în sarcină redusă nu poate fi mai mare de 3 %. Noxele rezultate în urma arderii combustibilului la cazane se limitează, în funcŃie de tipul combustibilului, la următoarele valori maxime de emisie a poluanŃilor: · pentru combustibil gazos (gaze naturale, GPL) :

o monoxid de carbon (CO): 100 mg/m3 N ;



35

o oxizi de sulf (SOx): 35 mg/m3 N ; o oxizi de azot (NOx): 350 mg/m3 N ;

· pentru combustibil lichid (combustibil lichid uşor, motorină etc.) : o pulberi: 50 mg/m3 N ; o monoxid de carbon (CO): 170 mg/m3 N ; o oxizi de sulf (SOx): 1700 mg/m3N ; o oxizi de azot (NOx): 450 mg/m3N ;

· pentru combustibil solid (cărbune, lemn) : o pulberi: 100 mg/m3N ; o monoxid de carbon (CO): 250 mg/m3N ; o oxizi de sulf (SOx): 2000 mg/m3N ; o oxizi de azot (Nox): 500 mg/m3N ;

La alegerea numărului de cazane se Ńine seama de cronograma consumului de căldură, de raportul consumurilor în funcŃie de perioada de consum (iarnă-vară) sau de natura lor (încălzire, preparare apă caldă de consum), de posibilităŃile de amplasare a echipamentelor în centrala termică, precum şi de implicaŃiile provocate de avarierea unui cazan. Se urmăreşte obŃinerea unor indici optimi ai consumului de combustibil prin exploatarea intensivă a utilajelor şi evitarea funcŃionării la sarcinii reduse. Ca orientare, numărul de cazane funcŃie de sarcină termică nominală poate fi :

o un cazan la centrale cu capacitate sub 0,1 MW ; o două cazane la centrale cu capacităŃi între 0,1 MW şi 2 MW ; o minim trei cazane la centrale cu capacităŃi peste 2 MW .

Cazanele instalate în centrala termică, care prepară un singur fel de agent termic sunt, de regulă, de acelaşi tip şi mărime. In funcŃie de perioada şi natura consumurilor de căldură se pot folosi cazane de mărimi diferite, de exemplu, pentru prepararea apei calde de consum în perioada de vară. La stabilirea schemei funcŃionale a centralei termice se va Ńine seama de:

o tipul şi numărul consumatorilor (încălzire, apă caldă de consum, ventilare etc.) ; o parametrii de temperatură ceruŃi de consumatori ; o puterea termică a centralei şi numărul de cazane ales ; o caracteristicile tehnice ale echipamentelor ; o cerinŃe de exploatare .

Se urmăreşte adoptarea unor scheme care să asigure deplina siguranŃă şi funcŃionalitate a centralei termice şi care să permită acordarea regimului de funcŃionare al centralei cu sarcina termică a consumatorilor (funcŃionarea cazanelor “în cascadă”, autonomia circuitelor hidraulice al cazanelor şi al consumatorilor prin utilizarea “pompelor de sarcină cazan”, “buteliei de egalizare a presiunilor” şi “pompelor de reŃea”, utlizarea robinetelor de amestec, cu 3 căi, pentru reglarea temperaturii agenŃilo termici furnizaŃi etc.). În vederea protejării cazanelor faŃă de şocuri termice şi creării în cazane a regimului necesar la începutul perioadei de funcŃionare, se pot prevedea pompe de recirculaŃie a apei la fiecare cazan de apă caldă. In cazul în care cazanele sunt prevăzute de producător cu pompe proprii se va Ńine seama de aceasta în schema termică a centralei.



36

În centralele termice care folosesc combustibil gazos în perioadele cu sarcini termice medii şi combustibil lichid la vârful de consum, se recomandă folosirea arzătoarelor mixte gaze-păcură (combustibil lichid uşor), în vederea creării posibilităŃii de a trece uşor de la un combustibil la celălalt. Pentru centralele termice cu cărbune se recomandă ca, la alegerea tipului de cazan folosit, să se aibă în vedere următoarele :

o combustibil aprovizionat trebuie să poată fi ars direct fără să mai fie necesară o preparare locală ;

o alimentarea cazanelor cu combustibil şi îndepărtarea cenuşii să se facă mecanizat. În cazul utilizării drept combustibili a unor resurse locale (lemne, rumeguş, deşeuri agricole etc.) este necesar ca instalaŃia de ardere a cazanelor să fie adaptată corespunzător iar alimentarea cu combustibil şi evacuarea cenuşii să se facă, pe cât posibil mecanizat. La centralele termice de apartament funcŃionând pe combustibil gazos sau lichid se recomandă utilizarea cazanelor cu cameră de ardere închisă şi control automat al arderii. InstalaŃii pentru alimentare cu combustibil Alegerea tipului de combustibil pentru centrala termică se face în funcŃie de: disponibilitatea combustibilului, posibilităŃile de procurare şi stocare, condiŃiile de mediu, gradul de asigurare a consumatorului, modul de exploatare al centralei termice etc. În cazul consumatorilor care impun o mare siguranŃă în funcŃionare şi la care există posibilitatea întreruperii sau diminuării alimentării cu combustibil (cum ar fi, de exemplu, gazele naturale) se poate prevederea folosirea a doi combustibili (gaze naturale şi combustibil lichid, combustibil lichid şi GPL), adoptându-se soluŃiile tehnice adecvate (arzătoare mixte, specializarea cazanelor pe tip de combustibil etc.). La proiectarea instalaŃiilor de combustibil gazos din centrale termice se va Ńine seama de “Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” I6 şi de “Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL) I31. În cazul utilizării gazului petrolier lichefiat (GPL) drept combustibil pentru cazane, acestea vor fi alimentate numai de la depozite exterioare. Depozitele de GPL care deservesc centralele termice vor fi realizate (soluŃii constructive, capacităŃi, distanŃe de amplasare) în conformitate cu prevederile Normativului I31. Este interzisă alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale mobile de GPL, indiferent de amplasarea acestora (în exteriorul sau interiorul clădirii). În clădirile civile şi industriale se admite depozitarea a maximum 10 mc lichide combustibile necesare folosirii în centrala termică din clădire (combustibil lichid uşor, motorină, păcură). Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul clădirii prin pereŃi şi planşee. Se prevăd praguri pentru evitarea împrăştierii lichidelor revărsate în caz de avarie, asigurarea golirii rapide şi instalaŃii de semnalizare şi stingere a incendiului. La aceste încăperi nu se prevăd dispozitive pentru evacuarea fumului în caz de incendiu şi nici panouri de deburare (explozie). În interiorul sălilor de cazane independente, alipite clădirilor sau înglobate în acestea, se admite amplasarea unui rezervor de combustibil lichid de consum zilnic, cu capacitate de maximum 2 mc. Rezervorul de consum zilnic nu se va monta deasupra cazanelor, ci lateral, la o distanŃă de cel puŃin



37

2,50 m de injectoare şi nu pe direcŃia eventualelor rateuri de gaze sau pe direcŃia de evacuare a gazelor de ardere, la deschiderea clapetelor de explozie. Depozitarea în exterior a combustibilului lichid se face atunci când aceasta este posibilă şi când soluŃia se dovedeşte mai economică. Depozitele pot fi supraterane semiîngropate sau îngropate. Depozitele îngropate, având o capacitate de cel mult 30 mc se pot amplasa fără restricŃii de distanŃă faŃă de construcŃie. Depozitele având o capacitate de peste 30 mc şi cel mult 200 mc se amplasează la o distanŃă de minimum 15 m de orice construcŃie. DistanŃa se reduce cu 25 % pentru depozite semiîngropate şi cu 50 % pentru cele îngropate. In scopul protecŃiei mediului, rezervoarele metalice de combustibil lichid pentru depozite semiîngropate şi îngropate se vor prevedea, fie cu pereŃi dubli, cu instalaŃie automată de detecŃie a prezenŃei combustibilului în spaŃiul dintre pereŃi şi montare direct în sol, fie cu pereŃi simpli şi montare în cuvă de beton. Pentru un grup de rezervoare se prevede o cameră de comandă, în care se montează armăturile de închidere pe conductele instalaŃiei de combustibil şi instalaŃiile corespunzătoare de semnalizare, iar camera va avea o gură de acces. Cuvele rezervoarelor pentru combustibilii de ardere nu se prevăd cu panouri de deburare şi dispozitive de evacuare a fumului, accesul asigurându-se printr-o trapă. Rezervoarele de combustibil lichid, indiferent de capacitatea lor, se prevăd cu: conducte de alimentare (dacă alimentarea se face pe sus, aceasta se prelungeşte până la 50 cm de la fundul rezervorului), conducte de plecare, conducte de recirculare (dacă plecarea se face prin pompare), conducte de preaplin cu indicatoare de nivel care nu vor fi din sticlă şi cu conducte de aerisire comunicând direct cu exteriorul şi având la capătul exterior opritoare de flăcări. În clădirile centralelor termice se admite amplasarea depozitelor de combustibil solid cu o capacitate de 20 mc. Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul construcŃiei prin pereŃi şi planşee realizate conform art.10.26 din prezentul normativ. În sălile de cazane funcŃionând cu combustibil solid, cu alimentare manuală a focarelor, se admite depozitarea a maximum 2 mc combustibil. Buncărele cu o capacitate de cel mult 2 mc, pentru fiecare unitate de cazan, pot fi amplasate în interiorul sălii cazanelor. Buncărele cu o capacitate mai mare de 2 mc, pentru alimentarea cazanelor, vor fi amplasate într-un spaŃiu separat de sala cazanelor, conform prevederilor art.10.27 din prezentul normativ şi vor avea o capacitate corespunzătoare consumului pentru un schimb, pentru fiecare unitate de cazan. Depozitarea cenuşii şi zgurii se va face în spaŃii exterioare, adăpostite de vânt (eventual cu parapet incombustibil). La depozitele de zgură şi cenuşă cu capacitatea peste 50 mc se vor prevedea instalaŃii fixe de stingere cu apă. Alimentarea cu aer de combustie Pentru admisia aerului de combustie se prevăd prize sau ferestre cu ochiuri mobile în pereŃii exteriori ai centralei, de regulă în peretele din spatele cazanelor sau în zonele adiacente acestuia din pereŃii laterali. Dacă aceste soluŃii nu pot fi adoptate, prizele se amenajează în peretele frontal sau în



38

zonele adiacente acestuia din pereŃii laterali; în aceste cazuri, aerul de combustie este condus prin canale de aer până în zona din spatele cazanelor. În toate situaŃiile, aerul se introduce cât mai aproape de tavanul sălii cazanelor pentru a se utilize excedentul de căldură din zona superioară şi pentru a se asigura ventilarea întregului spaŃiu. SecŃiunea liberă a prizelor de aer pentru combustie se detemină prin calcul, în funcŃie de capacitatea centralei, de felul combustibilului utilizat şi de soluŃia de introducere a aerului în focare. În caz că nu est posibilă asigurarea aerului de combustie prin ventilare naturală (grile de admisie sau prize cu canale), se prevăd, în acest scop, ventilatoare. Nu se prevăd, pentru acestea, unităŃi de rezervă. Centrala termică se prevede cu guri de evacuare a aerului viciat a căror suprafaŃă liberă este cel puŃin egală cu secŃiunea totală a coşurilor de fum. Evacuarea gazelor de ardere Evacuarea gazelor de ardere se face în atmosferă, cu condiŃia obligatorie de a se lua măsurile necesare pentru ca noxele conŃinute de gazele de ardere, după pătrunderea în atmosferă şi dispersia lor, să se încadreze în limitele admise pentru concentraŃiile din aer şi de la sol. Incadrarea în limitele admise se referă atât la noxele evacuate de centrala termică cât şi, separat, la ansamblul format de această centrală şi alte surse de noxe existente sau previzibile în zonă. La centralele termice funcŃionând cu combustibil solid se va analiza necesitatea prevederii de dispozitive de reŃinere a cenuşii, pentru a nu se depăşi concentraŃia admisibilă de noxe în atmosferă. ÎnălŃimea coşului de fum - prin care se evacuează gazele de ardere în atmosferă - se determină printr-un calcul specific gazodinamic şi de dispersie a gazelor de ardere. În calcul se au în vedere şi :

o necesităŃile funcŃionale ale cazanelor ; o conŃinutul de noxe al gazelor de ardere ; o parametrii meteorologici locali (direcŃia şi viteza vânturilor dominante, stratificarea

termică verticală etc.) ; o situaŃia clădirilor din zonă (poziŃionarea faŃă de coş şi vânturile dominante; regimul

de înălŃime) ; o caracteristicile altor surse de noxe din zonă.

Evacuarea gazelor de ardere se face, când este posibil, prin tiraj natural, Ńinând seama şi de tipul de cazan folosit. Tirajul forŃat se prevede în cazurile în care :

o tipul cazanului impune aceasta ; o căldura gazelor de ardere a fost parŃial recuperată ; o condiŃiile particulare impun coşului o înălŃime mai mică decât cea necesară pentru

funcŃionarea cu tiraj natural (de ex.: vecinătatea unui aeroport, obligativitatea înglobării coşului de fum într-o clădire cu înălŃime insuficientă, amplasarea într-un ansamblu arhitectonic ce nu permite coşuri înalte etc.) ;

o înălŃimea coşului de fum cu tiraj natural nu este suficientă pentru asigurarea dispersiei noxelor în atmosferă, necesară încadrării în limitele admise ale concentraŃiei de noxe în atmosferă.

Coşul de fum va depăşi coama acoperişului cu minimum 0,50 m, iar în cazul învelitorilor



39

combustibile cu minimum 1 m, luându-se şi măsurile de protecŃie faŃă de elementele combustibile ale acoperişului. La terase, coşul de fum va depăşi cu minimum 0,50 m elementele de supraînălŃare ale terasei (atic, zid antifoc), dacă distanŃa faŃă de elemente este sub 3 m şi cu minimum 1 m, dacă distanŃa faŃă de acestea este de peste 3 m. n ansamblurile de locuinŃe, coşurile de fum ale centralelor termice funcŃionând cu combustibil lichid sau gazos se alipesc sau se înglobează în cele mai înalte clădiri din ansamblu. În cazul în care viteza gazelor de ardere nu se încadrează în limitele recomandate şi dacă secŃiunea liberă a coşului depăşeşte 2 mp, iar pierderile de sarcină prin canal şi coş nu se pot acoperi prin tiraj natural, după caz, se pot prevedea coşuri separate sau se compartimentează coşul. Compartimentarea se face pe toată înălŃimea coşului, prevăzându-se canale de fum orizontale separate, pentru fiecare compartiment al coşului. Pe racordurile dintre cazane şi canalul de fum se prevăd dispozitive pentru reglarea tirajului cazanelor în funcŃiune, pentru închiderea traseului gazelor de ardere - la cazanele care nu funcŃionează - şi pentru compensarea dilatărilor. Pentru măsurarea temperaturii, prelevarea probelor pentru analiza gazelor de ardere, precum şi pentru măsurarea tirajului, se prevăd ştuŃuri din Ńeavă Dn 32 pe racord de fum al fiecărui cazan, precum şi la baza fiecărei secŃiuni a coşului de fum care asigură tirajul unui grup de cazane. Lungimea canalului de fum va fi minimă şi nu va depăşi 1/3 din înălŃimea coşului de fum. În cazul folosirii unui singur coş pentru mai multe cazane cu tiraj forŃat, fiecare ventilator de gaze de ardere se prevede cu canal independent de fum, până la coşul de fum. Racordarea canalelor la coşul de fum se face astfel încât să se evite influenŃa negativă în funcŃionarea cazanelor. Canalele de fum realizate din diferite materiale (tuburi metalice, materiale ceramice, zidărie) se protejează la interior, în funcŃie de temperatura şi de caracterul agresiv al gazelor de ardere. Coşurile de fum din zidărie, înglobate în clădire se şamotează, la partea inferioară, pe cca.10 m din înălŃimea lor. Pe restul înălŃimii, aceste coşuri se căptuşesc cu cărămidă obişnuită, astfel încât secŃiunea interioară a coşurilor să rămână constantă, dar fără să se împiedice dilatarea liberă a căptuşelii de şamotă. Coşurile de fum din zidărie, înglobate în clădiri, se amplasează astfel încât nici una din laturile lor să nu fie inclusă în vreun perete exterior al clădirii. Dacă această soluŃie nu este posibilă, se iau măsuri constructive pentru evitarea apariŃiei condensului. Coşurile de fum metalice, din Ńeavă de oŃel, se protejează anticoziv la interior şi se termoizolează la exterior. Probleme specifice ale evacuării gazelor de ardere de la cazanele centralelor termice de apartament vor fi rezolvate conform ghidului GP 051 “Ghid de proiectare, execuŃie şi exploatare a centralelor termice mici”, normativului I6 “Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” şi normativului I 31 “Normativ pentru proeictarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL)”.



40

Organizarea spaŃiilor din central ă termică Dimensiunile centralelor termice se stabilesc Ńinând seama de tipul, numărul şi gabaritul utilajelor, de spaŃiile necesare pentru montarea, exploatarea şi întreŃinerea lor. Se va Ńine seama de posibilitatea de extindere în viitor a centralei termice. Organizarea spaŃiilor şi amplasarea utilajelor se face astfel încât distanŃele străbătute de personalul de exploatare să fie minime, iar supravegherea utilajelor şi operaŃiunile de exploatare şi întreŃinere să se facă uşor. Se asigură, după caz, spaŃiul necesar pentru revizii, reparaŃii, control etc. SpaŃiile libere indicate vor avea înălŃimea utilajelor respective, dar nu mai puŃin de 1,80 m. În faŃa cazanelor se lasă un spaŃiu liber (culoar), a cărui lăŃime va fi stabilită în funcŃie de necesităŃile de exploatare, întreŃinere şi curăŃire, Ńinând seama şi de recomandările producătorului cazanului şi arzătorului (pentru combustibil lichid sau gaze). La cazanele alimentate cu combustibil solid, la stabilirea acestui spaŃiu se Ńine seama de sistemul de alimentare al cazanelor şi de evacuarea cenuşii şi zgurii, la care se adaugă un spaŃiu de siguranŃă şi circulaŃie de 1 m. La cazanele alimentate cu combustibil lichid sau gaze, pentru care nu se prescriu condiŃii special de exploatare, întreŃinere şi curăŃire, spaŃiul liber (art.10.3) se consideră de la elementul cel mai ieşit în afara cazanului. În funcŃie de suprafaŃa de încălzire a cazanului, lăŃimea spaŃiului liber se recomandă a fi :

o până la 10 mp circa 1,00 m o între 10 şi 30 mp circa 1,50 m o între 30 şi 55 mp circa 1,75 m o între 55 şi 90 mp circa 2,00 m o peste 90 mp sau peste 1 MW circa 2,50 m

În cazul amplasării cazanelor pe două fronturi, cu focarele faŃă în faŃă, lăŃime culoarelor din faŃa cazanelor se aleg cu 1 m mai mari decât cele stabilite pentru cazanele amplasate pe un singur front. DistanŃa de la mantaua laterală a cazanelor până la elementele de construcŃie ale sălii cazanelor sau până la limita platformei deschise, respectiv până la mantaua cazanului vecin - dacă nu sunt şi alte indicaŃii ale producătorului - este de:

o 0,80 m la cazanele având suprafaŃa de încălzire până la 100 mp ; o 1,00 m la cazanele având suprafaŃa de încălzire peste 100 mp.

Dacă condiŃiile de control şi întreŃinere permit, cazanele se pot aseza în grupuri de câte două, fără distanŃă între cazanele din acelaşi grup. Între părŃile laterale cele mai ieşite ale cazanelor şi pereŃii laterali ai centralei termice trebuie să rămână un spaŃiu liber de cel puŃin 0,50 m. DistanŃa de la spatele cazanelor până la canalul de fum şi coşul de fum se stabileşte conform indicaŃiilor producătorului, pentru a prmite accesul, supravegherea şi întreŃinerea instalaŃiilor de evacuare a gazelor de ardere. ÎnălŃimea minimă liberă între părŃile cele mai ieşite în afară ale cazanului şi elementele cele mai apropiate ale instalaŃiilor din centrala termică (conducte, vane, suporturi, aparataje ş.a.) este de 20 cm. La schimbătoarele de căldură, pentru scoaterea, întreŃinerea şi repararea elementelor



41

demontabile, se lasă un spaŃiu liber pe acea parte pe care se scot elementele demontabile. SpaŃiul va fi suficient de mare pentru operaŃiunile de scoatere şi întreŃinere, urmând ca repararea să se facă, eventual, într-un alt spaŃiu special amenajat. Pe celelalte părŃi ale schimbătoarelor de căldură montate până la înălŃimea de 1,80 m se prevăd spaŃii libere de cel puŃin 0,8 m. În cazul montării schimbătoarelor de căldură la înălŃimi peste 1,80 m deasupra pardoselii, distanŃa minimă laterală până la alte aparate, până la preŃii încăperii sau până la limita platformelor deschise este de 0,50 m. DistanŃele menŃionate se prevăd dacă nu există alte indicaŃii ale producătorului. Pompele din centralele şi punctele termice se montează la pardoseală, pe postamente sau pe conducte. Pompele montate la pardoseală se amplasează astfel încât să ofere posibilităŃi de supraveghere uşoară. Ele se montează, pe cât posibil, grupate şi aliniate. Nu se admite montarea pompelor în spatele cazanelor. SpaŃiul liber din jurul pompelor montate pe postament se stabileşte în funcŃie de mărimea pompelor, a diametrelor conductelor de racordare, cât şi de mărimea şi poziŃia de montare a armăturilor de pe aceste conducte, dar nu mai mic de 0,5 m (socotit de la postamentul pompelor). Când tipul şi greutatea pompelor permit, se pot monta două pompe pe un postament comun. La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spaŃiului necesar se face Ńinând seama de construcŃia pompelor (cu ax vertical sau orizontal), de modul de îmbinare (cu flanşe sau filet) şi de faptul dacă sunt pompe simple sau gemene. În jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaŃii de acces de minimum 0,50 m. Aceste spaŃii pot fi micşorate pe două luni la 0,10 m, dacă rezervorul poate fi deplasat pentru revizii şi reparaŃii. Dacă rezervorul este prevăzut pentru a fi izolat termic, el va avea asigurate pe toate laturile spaŃii de acces de cel puŃin 0,50 m. Rezervoarele având suprafaŃa bazei peste 5 mp se montează pe suporturi, asigurând sub rezervor un spaŃiu de minimum 0,20 m. Deasupra rezervoarelor care au gura de vizitare cu acces din partea superioară, se lasă un spaŃiu liber cu înălŃimea minimă 0,60 m. Montarea separatoarelor de impurităŃi se face astfel încât să existe acces la organele demontabile pentru curăŃirea sitelor şi eliminarea depunerilor. În situaŃiile în care pentru curăŃire şi eliminarea depunerilor se impune demontarea separatorului din instalaŃie, se prevăd în amonte şi în aval tronsoane din Ńeavă cu îmbinări demontabile (mosoare); Tronsoanele demontabile se montează între separator şi armăturile de închidere din amonte şi aval ale acestora şi se prevăd cu prize de presiune. Cazane Capacitatea termică (puterea termică) totală acoperită de cazanele din centralele termice se determină însumând necesităŃile orare de căldură, Ńinând seama de simultaneităŃile în funcŃionare pentru:

o încălzire, conform SR 1907 şi cap.3 din prezentul normativ ; o ventilare ; o prepararea apei calde de consum, Ńinând seama, în cazul consumului cu vârfuri şi a

celui discontinuu, de existenŃa şi mărimea acumulării ;



42

o consumuri tehnologice, în funcŃie de cronograma consumurilor de căldură ale

aparatelor consumatoare de căldură ; o acoperirea pierderilor de căldură din reŃelele de transport şi distribuŃie a căldurii.

Pierderile de căldură din reŃelele de transport şi distribuŃie au ca efect reducerea temperaturii cu ∆tp(oC) , determinată cu relaŃia: ∆tp=qxL (oC) în care L = distanŃa între sursele de căldură şi punctul de consum, în km; q = indicele reducerii de temperatură a agentului termic datorită pierderilor de căldură, în oC/km; ReŃelele de distribuŃie a căldurii se izolează termic pentru a nu se depăşi o valoare maximă q = 0,5 oC/km. Pentru a avea la punctul de consum temperatura nominală Tn (0 (oC), pentru care se proiectează instalaŃia de încălzire centrală, este necesar ca, la plecarea de la sursa de căldură la cazane, agentul termic să aibă temperatura reală Tr (oC) determinată cu relaŃia: Tr = Tn + q x L (oC)

2. Pentru cazane de abur si de apă fierbinte Cerintele privind situatiile, conditiile precum si modul de intocmire a documentatiilor tehnice sunt mentionate in prescriptia tehnică C1-2010. După pericolul pe care-l prezintă efectele dinamice pe care le-ar putea produce în caz de explozie, cazanele se clasifică în cinci categorii de la A la E în funcŃie de valoarea indicelui de clasificare (i) şi de caracteristicile tehnice ale cazanului, conform tabelului 1.

Tabelul 1 Categoria cazanului

Indice de clasificare (i)/caracteristici tehnice

A i > 150 B 75 < i ≤ 150 C 25 < i ≤ 75 D i ≤ 25

E

Cazane de abur cu sau fără focar şi la care următoarele caracteristici tehnice nu depăşesc limitele: - presiune maximă: 10 bar; - suprafaŃa de încălzire: 2 m2; - diametrul interior al tamburului: 400 mm; - capacitatea: 100 l (conŃinutul de apă până la nivelul maxim admisibil al apei din

cazan; în cazul în care nu se poate stabili cu exactitate aceasta, se ia în considerare capacitatea întregului spaŃiu sub presiune al cazanului).

Indicele de clasificare se calculează cu relaŃia: i = V (Ts - 100ºC)

unde: i = indice de clasificare (fără unitate de măsură); V = volumul de apă din cazanul de abur umplut cu 100 mm peste nivelul minim din tambur

sau volumul total de apă din cazanul de abur cu străbatere forŃată, din cazanul de apă fierbinte sau din economizorul independent, în m3;



43

Ts = temperatura de saturaŃie a aburului sau temperatura maximă a apei la cazanele de apă

fierbinte şi economizoarele independente, în ºC. Din punct de vedere al supravegherii cazanelor în timpul exploatării, acestea se clasifică în următoarele categorii:

a) cazane cu supraveghere în regim permanent - notate S0; b) cazane cu supraveghere în regim nepermanent sau cu supraveghere periodică - notate S1.

Cazanele care pot fi încadrate în categoria S1 sunt cazanele de abur având debitul maxim 10 t/h şi presiunea maximă 16 bar şi cazanele de apă fierbinte având debitul maxim 5 Gcal/h, la care producătorul prevede acest lucru. În funcŃie de intervalele de timp maxime după care este obligatoriu ca operatorul să fie prezent în centrala termică pentru efectuarea verificării instalaŃiei (24 sau 72 de ore), regimurile de funcŃionare fără supraveghere permanentă sunt notate cu S1-Sp-24 şi, respectiv S1-Sp-72. În cazul în care în aceeaşi sală sunt instalate separat cazane şi baterii de cazane, categoria de clasificare se stabileşte luând în considerare indicele de clasificare cel mai mare pentru fiecare cazan sau baterie de cazane în parte. Atunci când în aceeaşi sală sunt instalate cazane diferite ca mărime şi caracteristici tehnice, categoria de clasificare se stabileşte luând în considerare cazanul cu indicele de clasificare cel mai mare. Cazanele de abur cu străbatere forŃată cu debitul nominal până la 10 t/h inclusiv, cazanele de apă fierbinte şi economizoarele independente cu debitul caloric nominal până la 5 Gcal/h inclusiv, precum şi supraîncălzitoarele independente de orice debit intră în categoria de clasificare C, indiferent de rezultatul calculului efectuat pentru stabilirea categoriei.

Cazanele menŃionate mai jos intră în categoria de clasificare D, indiferent de rezultatul calculului efectuat pentru stabilirea categoriei de clasificare:

a) cazanele cu Ńevi de fum (ignitubulare) a căror suprafaŃă de încălzire este construită numai din Ńevi cu diametrul exterior de cel mult 102 mm şi care îndeplinesc următoarele condiŃii:

1) suprafaŃa de încălzire este de cel mult 30 m2; 2) conŃinutul de apă este de cel mult 50 l/m2 suprafaŃă de încălzire; 3) presiunea nominală este de cel mult 6 bar.

b) cazanele ignitubulare verticale la care plăcile tubulare inferioare sunt neglijabile ca suprafeŃe de încălzire faŃă de suprafaŃa Ńevilor de fum;

c) cazanele acvatubulare cu suprafaŃa de încălzire de cel mult 50 m2 şi presiunea nominală de cel mult 6 bar, construite din Ńevi cu diametrul exterior de cel mult 51 mm şi colectoare cu diametrul exterior de cel mult 100 mm. În functie de categoria cazanului se stabilesc conditiile referitoare la sala cazanului, după cum urmează:



44

Sala cazanelor de categoria A

Cazanele de categoria A se instalează în săli proprii amenajate în clădiri amplasate la nivelul solului. În sala cazanelor se pot monta cazane de abur de joasă presiune (cu PS ≤ 0,5 bar) şi cazane de apă caldă (cu T ≤ 110ºC), schimbătoare de căldură care folosesc ca agent primar aburul sau apa caldă produs (produsă) de cazane, precum şi instalaŃii auxiliare care deservesc cazanele (ca de exemolu: pompe, buncăre pentru combustibil solid sau rezervoare de zi pentru combustibil lichid, instalaŃii pentru prepararea combustibilului, ventilatoare, rezervoare de apă, instalaŃii de tratare a apei), astfel încât să nu împiedice buna deservire şi supraveghere a cazanelor. Sala cazanelor se amplasează la o distanŃă de cel puŃin 10 m faŃă de orice clădire industrială sau civilă, de marginea drumurilor destinate circulaŃiei vehiculelor sau de axa liniilor de cale ferată, cu excepŃia celor prevăzute anterior. Pe cel mult două laturi ale sălii cazanelor se admite construirea, la o distanŃă mai mică de 10 m, lipite sau având pereŃi comuni, a unor încăperi care pot fi folosite ca săli pentru maşini de abur, turbogeneratoare, suflante, ateliere de întreŃinere sau pentru lucrări de reparare, ateliere de fabricaŃie sau anexe ale acestora, magazii şi depozite de materiale necombustibile, laboratoare, birouri şi grupul sanitar ale centralei termice, toate făcând parte din categoriile C, D şi E de incendiu, conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor. PereŃii despărŃitori trebuie să aibă rezistenŃa mecanică corespunzătoare şi să nu fie prevăzuŃi cu goluri de comunicare directă spre sala cazanelor cu excepŃia unei uşi de comunicare între sala cazanelor şi sala maşinilor de abur, a turbogeneratoarelor sau a suflantelor. De asemenea, poate exista o uşă de comunicare între sala cazanelor, birourile centralei termice, laboratoare şi grupul social, dacă acestea din urmă deservesc numai sala cazanelor. În cazul cazanelor care funcŃionează cu combustibil lichid sau gazos, peretele despărŃitor dintre sala cazanelor şi sala maşinilor poate să lipsească. Peretele din faŃa frontului cazanelor trebuie să rămână liber, pe cât posibil. Nu se admite construirea de etaje peste sala cazanelor de categoria A.

Subsolul sălii cazanelor nu trebuie să fie folosit decât pentru montarea instalaŃiilor auxiliare ale cazanelor. Se admite ca unul din pereŃii cazanului ca de exemplu cel posterior sau cel lateral, să facă parte din pereŃii exteriori ai sălii cazanelor, cu condiŃia ca:

a) pe aceşti pereŃi să nu existe dispozitive sau elemente care condiŃionează funcŃionarea cazanelor;

b) să se evite pierderile suplimentare de căldură. Sala cazanelor de categoria B Cazanele de categoria B se instalează în săli proprii amenajate în clădiri amplasate la nivelul solului.

În sala cazanelor se pot monta cazane de abur de joasă presiune (cu PS ≤ 0,5 bar) şi cazane de apă caldă (cu T ≤ 110ºC), schimbătoare de căldură care folosesc ca agent primar aburul sau apa caldă



45

produs (produsă) de cazane, precum şi instalaŃii auxiliare care deservesc cazanele ca de exemplu pompe, buncăre pentru combustibil solid sau rezervoare de zi pentru combustibil lichid, instalaŃii pentru prepararea combustibilului, ventilatoare, rezervoare de apă, instalaŃii de tratare a apei, astfel încât să nu împiedice buna deservire şi supraveghere a cazanelor. Sala cazanelor se amplasează la o distanŃă de cel puŃin 5 m faŃă de orice clădire industrială sau civilă, de marginea drumurilor destinate circulaŃiei vehiculelor sau de axa liniilor de cale ferată, cu excepŃia celor prevăzute anterior.

Pe cel mult două laturi ale sălii cazanelor se admite construirea, la o distanŃă mai mică de 5 m, lipite sau având pereŃi comuni, a unor încăperi de producŃie industriale sau anexe ale acestora, ateliere, magazii şi depozite de materiale necombustibile, laboratoare, sau a grupului sanitar, toate făcând parte din categoriile C, D şi E de pericol de incendiu, conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor.

PereŃii despărŃitori trebuie să aibă o rezistenŃă mecanică corespunzătoare normativelor de proiectare şi de realizare a construcŃiilor şi să nu fie prevăzuŃi cu goluri pentru comunicare directă ca de exemplu uşi, ferestre şi altele asemenea spre sala cazanelor. Poate exista o uşă de comunicare între sala cazanelor, laboratoare şi grupul social, dacă acestea din urmă deservesc numai sala cazanelor. Peretele din faŃa frontului cazanelor trebuie să rămână liber, pe cât posibil. În subsolul sălii cazanelor de categoria B se pot amplasa încăperi de producŃie şi depozitare a materialelor necombustibile sau instalaŃii deservite permanent sau ocazional de persoane, cu condiŃia separării acestora de sala cazanelor, conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor.

Nu se admite comunicarea directă între aceste încăperi şi sala cazanelor. Subsolul trebuie să comunice direct cu exteriorul cel puŃin printr-o uşă cu deschidere în exterior. Nu se admite construirea de etaje peste sala cazanelor de categoria B.

Sala cazanelor de categoria C si D Cazanele de categoria C se instalează în săli proprii amenajate în clădiri amplasate la nivelul solului.

În sala cazanelor se pot monta cazane de abur de joasă presiune (cu PS ≤ 0,5 bar) şi cazane de apă caldă (cu T ≤ 110ºC), schimbătoare de căldură care folosesc ca agent primar aburul sau apa caldă produs (produsă) de cazane, precum şi instalaŃii auxiliare care deservesc cazanele ca de exemplu pompe, buncăre pentru combustibil solid sau rezervoare de zi pentru combustibil lichid, instalaŃii pentru prepararea combustibilului, ventilatoare, rezervoare de apă, instalaŃii de tratare a apei astfel încât să nu împiedice buna deservire şi supraveghere a cazanelor.

Sala cazanelor se amplasează la o distanŃă mai mare de 3 m faŃă de orice clădire industrială sau civilă, faŃă de marginea drumurilor destinate circulaŃiei vehiculelor sau faŃă de axa liniilor de cale ferată, cu excepŃia celor prevăzute anterior.



46

Cazanele de categoria C pot fi instalate şi în săli proprii, făcând parte din clădiri de producŃie industriale, de categoriile C, D şi E de pericol de incendiu sau în clădiri de depozitare a materialelor necombustibile, conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor, cu condiŃia ca sala cazanelor să nu fie lipită de încăperi cu aglomerări de persoane sau de căile de acces ale acestora.

PereŃii despărŃitori trebuie să aibă o rezistenŃă mecanică corespunzătoare şi să nu fie prevăzuŃi cu goluri de comunicare directă ca de exemplu uşi, ferestre şi altele asemenea spre încăperile industriale sau anexele acestora, ateliere de întreŃinere, magazii şi depozite de materiale necombustibile, laboratoare, grup social, lipite sau având pereŃi comuni cu sala cazanelor. Poate exista o uşă de comunicare între sala cazanelor, laboratoare şi grupul social, dacă acestea deservesc numai sala cazanelor. Dacă în sala cazanelor se instalează cazane cu suprafaŃa de încălzire formată numai din serpentine, pereŃii despărŃitori interiori pot fi sub nivelul luminatoarelor încăperii industriale, iar sala cazanelor poate fi fără tavan. În subsolul clădirii în care este înglobată sala cazanelor se pot amplasa încăperi de producŃie şi de depozitare a materialelor necombustibile sau instalaŃii deservite permanent sau ocazional de persoane, cu condiŃia separării acestora de sala cazanelor conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor. Nu se admite comunicarea directă între aceste încăperi şi sala cazanelor. Subsolul trebuie să comunice cu exteriorul cel puŃin printr-o uşă cu deschidere în exterior. Nu se admite construirea de etaje peste sala cazanelor de categoria C. Cazanele de categoria D pot fi instalate în săli proprii (în încăperi separate) amplasate la subsolul, demisolul, parterul sau la etajele clădirilor de producŃie din categoriile C, D şi E de pericol de incendiu, ale clădirilor de depozitare a materialelor necombustibile şi ale clădirilor civile conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor. Cazanele de categoria D se instalează în săli proprii sau în încăperi destinate pentru ateliere, hale de producŃie, grup sanitar, laboratoare şi altele asemenea situate la subsolul, demisolul, parterul sau etajul clădirii, cu excepŃia clădirilor care se încadrează în categoriile A şi B de pericol de incendiu conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor.

Nu se admite amplasarea sălii cazanelor având perete comun sau sub încăperi cu persoane care nu se pot evacua singure ca de exemplu spitale, magazine, şcoli, grădiniŃe de copii, creşe şi altele asemenea, sau sub căile de evacuare ale acestora. Sala cazanelor trebuie să fie separată de încăperile alăturate prin pereŃi sau planşee cu rezistenŃă mecanică corespunzătoare conform normativelor tehnice de proiectare şi de realizare a construcŃiilor, cu uşi din materiale necombustibile şi fără goluri pentru ferestre. Sala cazanelor de categoria E Cazanele de categoria E pot fi instalate în săli proprii sau în încăperi destinate pentru ateliere, hale de producŃie, grup social, laboratoare şi altele asemenea situate la subsolul, demisolul, parterul sau etajul clădirii, cu excepŃia cazului în care aceste săli sunt în clădiri care se încadrează în categoriile A şi B de pericol de incendiu conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor.



47

În încăperile învecinate cu sălile cu aglomeraŃie de persoane ca de exemplu săli de spectacole, săli de clasă, săli de spital, magazine şi altele asemenea, pot fi instalate cazane având presiunea maximă de 4 bar şi capacitatea de cel mult 100 de litri. Astfel de cazane pot fi instalate în încăperi alipite sălilor de operaŃii din spitale, chiar dacă există uşă şi fereastră de comunicare, cu condiŃia ca în acelaşi timp să fie în funcŃiune numai un singur cazan. PereŃii şi planşeele sălii cazanului (cazanelor) trebuie să fie executate din materiale necombustibile şi să aibă o rezistenŃă mecanică corespunzătoare. Încăperea trebuie să aibă cel puŃin un perete liber prevăzut cu ferestre a căror suprafaŃă trebuie să fie de cel puŃin 10% din suprafaŃa pardoselii încăperii. Se evită amplasarea ferestrelor spre străzile cu circulaŃie intensă. Peretele care desparte sala cazanului (cazanelor) de încăperile cu aglomeraŃie de persoane nu trebuie să aibă goluri pentru uşi sau ferestre. Sala cazanului (cazanelor) trebuie să aibă o bună ventilaŃie şi iluminare naturală şi artificială. Armăturile, aparatura de măsurare şi control şi instalaŃiile anexe ale cazanului trebuie să fie în permanenŃă bine iluminate. SpaŃiile de acces libere, pentru deservire şi pentru verificare, trebuie să fie de cel puŃin 1,5 m în faŃa cazanului şi 0,5 m pe celelalte părŃi. Pe una din părŃile laterale, precum şi în spatele cazanului, se poate renunŃa la distanŃa de 0,5 m cu condiŃia ca pe aceste părŃi să nu existe armături sau dispozitive care necesită manevrarea şi supravegherea în timpul funcŃionării cazanului. CondiŃia este obligatorie şi în cazul în care cazanele se instalează grupat sau sunt înglobate în instalaŃia tehnologică pe care o deservesc. Cazanele care străbat peretele instalaŃiei tehnologice pe care o deservesc ca de exemplu cazanele de la cuptoarele de panificaŃie, trebuie să aibă liberă numai partea frontală unde trebuie să existe amplasate toate racordurile, armăturile şi aparatura de „protecŃie-semnalizare-comandă” ale cazanului. CondiŃiile de instalare a cazanelor de categoria E trebuie să permită o instalare şi o demontare uşoară a acestora pentru verificări şi lucrări de reparare. În sala cazanelor care funcŃionează cu combustibil lichid se admite existenŃa rezervorului metalic de combustibil de zi având o capacitate până la 20 de litri.

Instalarea cazanelor înglobate în linii tehnologice Cazanele de abur sau de apă fierbinte cu un debit de cel mult 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, care fac parte dintr-o linie tehnologică ca de exemplu instalaŃii de calandre, instalaŃii de uscare lapte praf şi altele asemenea, pot fi instalate în aceeaşi încăpere cu instalaŃia tehnologică respectivă, cu următoarele condiŃii:

a) să deservească, în exclusivitate, instalaŃiile tehnologice din care fac parte; b) să fie împrejmuite cu grilaje (plase) pentru a se evita accesul persoanelor străine, altele decât

cele care asigură exploatarea acestora; c) să fie automatizate corespunzător concepŃiei constructive şi funcŃionale a acestora; nivelul de

automatizare trebuie să fie compatibil şi integrat cu sistemele de automatizare ale proceselor



48

d) tehnologice în care sunt înglobate, iar funcŃionarea acestora (pornirea, reglarea şi oprirea) să fie strict legată de procesele tehnologice respective;

e) în încăperea respectivă să fie montate numai instalaŃia tehnologică şi cazanul aferent. Instalarea cazanelor recuperatoare Cazanele recuperatoare, indiferent de categoria de clasificare, pot fi instalate în aceeaşi încăpere cu instalaŃia tehnologică generatoare a gazelor sau a altor fluide fierbinŃi, în apropierea instalaŃiei respective. Cazanele recuperatoare trebuie să fie împrejmuite cu grilaje (plase) pentru a se evita accesul persoanelor străine, altele decât cele care asigură exploatarea acestora.

Instalarea cazanelor în aer liber

Cazanele, indiferent de categoria de clasificare, pot fi instalate parŃial sau total în aer liber dacă prin documentaŃia tehnică a acestora se prevede acest lucru. Pentru aceste cazane la instalare, trebuie să se asigure:

a) protecŃia corespunzătoare a zidăriei şi a părŃilor metalice împotriva degradării (din cauza precipitaŃiilor atmosferice şi a intemperiilor);

b) protecŃia personalului de deservire, a dispozitivelor de alimentare cu apă şi combustibil, a instalaŃiilor de tratare a apei, a aparatelor de măsurare şi control, precum şi a instalaŃiei de automatizare la nivelul fiecărui element al acesteia; în acest scop, se prevăd incinte/încăperi închise şi încălzite (sau condiŃionate climatic, după caz), astfel încât să poată fi realizată o supraveghere corespunzătoare şi uşoară a întregului cazan;

c) protecŃia conductelor şi a armăturilor cazanului împotriva îngheŃului, precum şi a conductelor de impuls ale traductoarelor, aparatelor de măsurare şi control şi ale instalaŃiei de automatizare; în acelaşi context al protecŃiei faŃă de eventualele consecinŃe ale temperaturilor exterioare necontrolabile, se prevăd soluŃii de protecŃie a elementelor instalaŃiei de automatizare individuale împotriva temperaturilor ridicate excesive, după caz, împotriva umidităŃii, coroziunii şi acŃiunii vântului şi viscolului;

d) protecŃia ventilatoarelor de aer de ardere, de recirculare şi de gaze arse. La stabilirea nivelului de dotare cu instalaŃii de automatizare a cazanelor instalate parŃial sau total în aer liber, precum şi a condiŃiilor tehnice pentru aparatura şi echipamentul din dotarea acestor instalaŃii, se Ńine seama de condiŃiile climatice specifice zonelor în care se montează. În jurul cazanelor montate în aer liber, cu excepŃia celor instalate temporar ca de exemplu pentru foraj, pe şantiere sau similare, precum şi a celor încadrate în linii tehnologice, trebuie să se asigure o îngrădire care să nu permită accesul persoanelor străine de exploatarea acestora. Cazanele de abur montate în aer liber, cu presiunea nominală până la 5 bar inclusiv, se instalează la distanŃa stabilită conform celor precizate anterior, în funcŃie de categoria în care se încadrează.



49

Cazanele cu presiunea nominală de peste 5 bar se instalează la o distanŃă minimă de 20 m faŃă de orice clădire civilă, de marginea drumurilor destinate circulaŃiei vehiculelor sau de axa liniilor de cale ferată. În cazul în care aceste cazane deservesc clădiri industriale de producŃie, distanŃa până la aceste clădiri trebuie să fie cel puŃin egală cu distanŃa pentru cazanele instalate în săli, în funcŃie de categoria cazanului. Clădirile industriale respective trebuie să fie de categoriile C, D şi E de pericol de incendiu, conform normativelor de siguranŃă la foc a construcŃiilor. Cazanele, indiferent de categorie, care fac parte din linii tehnologice pot fi instalate aproape de, sau înglobate, în liniile tehnologice respective. DistanŃele faŃă de clădirile industriale sau civile, de drumurile destinate circulaŃiei vehiculelor, precum şi faŃă de celelalte utilaje din cadrul liniilor tehnologice se stabilesc prin documentaŃia tehnică de însoŃire a cazanelor şi se avizează de RADTI. În cazul construirii, pe una sau mai multe laturi ale cazanului, a unor pereŃi de protecŃie similari cu cei ai sălilor de cazane, distanŃa de 20 m indicată la art. 34 alin. (3) poate fi redusă, pe laturile respective, până la distanŃele conform celor precizate anterior în funcŃie de categoria de clasificare a cazanului.

Instalarea cazanelor în container

Cazanele, indiferent de categoria de clasificare, pot fi instalate în container dacă prin documentaŃia tehnică a acestora se prevede acest lucru de către producător. Amplasarea containerului trebuie să respecte condiŃiile prevăzute anterior, în funcŃie de categoria de clasificare a cazanului, limitele exterioare containerului asimilându-se limitelor exterioare sălii cazanelor.

ConstrucŃia sălii cazanelor Sala cazanelor trebuie să fie astfel proiectată şi construită încât instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea tehnică a cazanelor să fie efectuate în condiŃii optime de lucru şi de siguranŃă. De asemenea, proiectarea şi construcŃia sălii cazanelor trebuie să respecte prevederile normelor referitoare la asigurarea protecŃiei împotriva incendiilor, ale normelor sanitare în vigoare, ale normelor privind protecŃia mediului şi a muncii, ale normativelor specifice privind proiectarea şi construcŃia clădirilor având ca destinaŃie centrale termice, precum şi condiŃiile din prezenta prescripŃie tehnică. În acest sens, proiectele sălilor de cazane trebuie să fie avizate pentru a deveni aplicabile. ConstrucŃia sălii cazanelor trebuie să fie de gradul I sau II de rezistenŃă la foc şi din materiale necombustibile, conform normativelor tehnice privind siguranŃa la foc a construcŃiilor. Se pot admite săli de cazane executate din materiale combustibile ignifugate sau greu combustibile numai pentru instalaŃii de cazane cu funcŃionare temporară de maxim un an şi a căror suprafaŃă totală de încălzire nu depăşeşte 150 m2. Pardoseala din sala cazanelor, cu excepŃia cazurilor de la art. 31, nu trebuie să fie sub nivelul terenului înconjurător.



50

Nivelul platformei de deservire a focarului şi, pe cât posibil, a cenuşarului nu trebuie să fie sub nivelul pardoselii din sala cazanelor. În cazul în care pardoseala este confecŃionată din plăci de oŃel, acestea trebuie să aibă suprafaŃa striată, pentru a se evita alunecarea personalului de deservire. Acoperişul sălii cazanelor trebuie să fie realizat astfel încât să se asigure evacuarea aburului în cazul unor eventuale avarii. Nu se admite construirea de poduri/mansarde sub acoperişul sălii cazanelor de categoriile A, B şi C. Uşile sălii cazanelor trebuie să fie aşezate, de preferinŃă, pe peretele din faŃa frontului cazanului sau lateral, în apropierea locului principal de deservire a cazanului. Acestea trebuie să se deschidă uşor spre exteriorul sălii. Numărul, dimensiunile şi poziŃia uşilor trebuie să fie astfel alese încât să asigure posibilitatea evacuării uşoare a personalului şi, pe cât posibil, introducerea sau scoaterea elementelor cazanului ca de exemplu tamburi, tuburi focare, Ńevi şi altele asemenea.

Ferestrele sălii cazanelor trebuie să fie în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare referitoare la existenŃa suprafeŃelor vitrate în funcŃie de categoria combustibilului utilizat. Iluminatul sălii cazanelor, precum şi a principalelor locuri de muncă, trebuie să respecte prevederile actelor normative în domeniu. Pentru sălile cazanelor al căror debit total este mai mare de 10 t/h, respectiv 5 Gcal/h, spaŃiile de mai jos trebuie prevăzute cu un sistem de iluminare de siguranŃă pentru continuarea lucrului, conform prevederilor reglementărilor în vigoare la:

a) frontul cazanelor şi trecerile dintre cazane; b) panourile cu aparate de măsurare, control şi automatizare; c) indicatoarele de nivel; d) spaŃiile pentru evacuarea cenuşii; e) spaŃiile ventilatoarelor de aer şi de gaze de ardere; f) spaŃiile rezervoarelor de apă, de combustibil şi al degazoarelor; g) platformele şi scările de acces; h) spaŃiile pompelor de alimentare cu apă şi ale pompelor de combustibil; i) morile de cărbune; j) spaŃiul instalaŃiei de alimentare cu cărbuni.

Ieşirile din sala cazanelor trebuie să fie marcate cu semne luminoase, de preferinŃă de culoare galbenă, pentru a fi găsite uşor în caz de inundare cu abur a sălii cazanelor. Sala cazanelor, încăperea cenuşarului, precum şi încăperile auxiliare şi sociale trebuie să fie asigurate cu instalaŃie de ventilaŃie naturală sau mecanică cu priză de aer direct din atmosferă. VentilaŃia din sala cazanelor trebuie să servească pentru asigurarea aerului de ardere, evacuarea surplusului de umiditate, de gaze nocive, de praf, precum şi pentru asigurarea temperaturii admisibile.



51

Temperaturile admisibile în diferite locuri din sala cazanelor trebuie să fie:

a) în zona de lucru principală, adică în zona unde se găsesc în permanenŃă fochişti, temperatura aerului trebuie să fie cel puŃin 15ºC iarna şi să nu depăşească cu mai mult de 10ºC temperatura exterioară, la umbră, vara;

b) în zona platformelor de lucru aflate în partea superioară a sălii cazanelor, destinată staŃionării permanente a personalului de deservire, temperatura aerului nu trebuie să depăşească cu mai mult de 10ºC temperatura din zona de lucru principală, fără însă a depăşi 40ºC. La locurile de muncă cu caracter de scurtă durată, temperatura aerului nu trebuie să depăşească cu mai mult de 15ºC temperatura din zona principală de lucru. Pentru personalul de deservire al sălii cazanelor trebuie să fie amenajate încăperi în incinta acesteia pentru grupul social, în conformitate cu prevederile reglementărilor igienico-sanitare în vigoare.

SpaŃii de deservire a cazanului Amplasarea cazanelor sau a bateriilor de cazane în sală trebuie să se facă astfel încât să se asigure o deservire şi o supraveghere corespunzătoare a cazanelor şi posibilitatea efectuării reparaŃiilor şi înlocuirilor elementelor cazanului. DistanŃa liberă de la frontul cazanelor sau al antefocarului până la peretele din faŃă al sălii cazanelor trebuie să fie stabilită în funcŃie de înălŃimea cazanului, astfel încât deservirea, întreŃinerea şi supravegherea să se poată efectua în condiŃii bune. Această distanŃă nu trebuie să fie mai mică de 3 m, cu excepŃia cazanelor de categoria E, pentru care această distanŃă este conform celor anterior precizate. În cazul în care unele elemente ale instalaŃiei de ardere depăşesc frontul cazanelor, se admite ca distanŃa de la aceste elemente la peretele din faŃă să fie de cel puŃin 2 m. Se admite instalarea pompelor, ventilatoarelor şi a distribuitoarelor în faŃa frontului cazanelor, dar amplasate astfel încât să nu împiedice buna deservire a cazanelor, iar lăŃimea trecerii libere de-a lungul frontului să nu fie mai mică de 2 m. Pentru cazanele cu debit nominal de cel mult 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, distanŃele minime de 3 m, respectiv de 2 m, indicate mai sus, pot fi reduse până la 2 m, respectiv până la 1,5 m. Atunci când sunt baterii de cazane aşezate faŃă în faŃă, spaŃiul liber între fronturi trebuie să fie de cel puŃin 5 m. În cazuri speciale, în acest spaŃiu se pot monta pompe şi alte accesorii sau trape îngrădite pentru deservirea unui eventual subsol, numai dacă aceste instalaŃii sau trape nu împiedică deservirea focarelor şi dacă rămâne un spaŃiu liber de trecere de cel puŃin 1,5 m de fiecare parte. SpaŃiile libere de acces între două cazane alăturate sau dintre peretele cazanului (zidăria sau izolaŃia) şi peretele lateral al sălii cazanelor trebuie să fie de cel puŃin 1,5 m. Dacă sunt părŃi ieşite din zidăria sau izolaŃia laterală a cazanelor sau din zidurile clădirii sau alte elemente fără funcŃii dinamice, atunci spaŃiul liber de trecere rămas între acestea poate fi redus până la 0,8 m, cu condiŃia ca în acest spaŃiu să nu se găsească rampa de combustibil, capul de alimentare cu apă, clapete de explozie, guri sau uşi de vizitare ale cazanului sau alte armături şi dispozitive care



52

necesită manevrare sau supraveghere. În cazurile în care sistemul de sprijin al cazanului (fundaŃie, sanie sau similare) depăşeşte nivelul planşeului, iar marginile sistemului respectiv ies în afara zidăriei sau izolaŃiei cazanului, distanŃa între marginile respective trebuie să fie de cel puŃin 1 m. La cazanele neînzidite (izolate), spaŃiul între peretele cazanului şi peretele lateral al sălii poate fi redus până la 0,8 m, în cazuri justificate tehnic prin proiectul sălii cazanelor şi avizate de RADTI, cu condiŃia ca pe latura respectivă a cazanului să nu existe armături sau alte dispozitive care necesită manevrare sau supraveghere. Totuşi, în cazul pereŃilor sălii cazanelor construiŃi din materiale combustibile ignifugate sau greu combustibile, distanŃa între peretele cazanului şi peretele sălii cazanelor nu trebuie să fie mai mică de 1 m. DistanŃa liberă dintre peretele posterior al cazanului şi peretele sălii cazanelor trebuie să fie de minim:

a) 0,7 m la cazanele cu un debit nominal de până la 10 t/h, respectiv 5 Gcal/h, inclusiv; b) 1,5 m la cazanele cu un debit mai mare de 10 t/h, respectiv 5 Gcal/h.

De la partea superioară a zidăriei/izolaŃiei cazanului sau de la oricare platformă de deservire situată pe aceasta şi până la elementele inferioare ale construcŃiei acoperişului sălii cazanelor trebuie să fie o înălŃime de minim 2 m, atunci când aceste elemente sunt din material necombustibil, şi de minim 3 m, atunci când elementele respective ale acoperişului sunt din material combustibil. În cazul în care nu se respectă înălŃimea conform alin. (1), în baza unui memoriu tehnic de justificare, se poate accepta micşorarea spaŃiului, pe baza unei derogări acordate de către ISCIR. În cazul cazanelor verticale neînzidite, spaŃiul din faŃa focarului trebuie să fie de cel puŃin 1 m, iar faŃă de ceilalŃi pereŃi ai sălii cazanelor sau între cazane de cel puŃin 1 m. Pentru cazanele verticale, deasupra cărora nu este necesar accesul în picioare, distanŃa până la elementele inferioare ale acoperişului trebuie să fie de cel puŃin 1 m, dacă acoperişul este din material necombustibil, şi de cel puŃin 3 m, dacă elementele respective şi/sau acoperişul sunt construite din materiale combustibile ignifugate.

Conducte şi rezervoare de apă

Conductele racordate la cazane trebuie să fie astfel montate încât să nu producă eforturi asupra legăturilor la cazane care să depăşească limitele avute în vedere la proiectare. La calcularea eforturilor se are în vedere posibilitatea deplasării în orice direcŃie a fiecărui ştuŃ al cazanului, ca urmare a dilatării acestuia începând de la pornirea la rece şi până la sarcina maximă. Reazemele conductelor trebuie să fie fixate de construcŃiile metalice ale cazanului astfel încât la o variaŃie de sarcină să nu poată produce solicitări importante şi deformări ale acestora. Conductele rezemate pe grinzile orizontale ale cadrului de susŃinere trebuie să fie montate pe role sau dispozitive care să permită mişcarea liberă, fiind prevăzute cu posibilităŃi de dilatare sau cu



53

curbe de compensare a dilatării pentru a se reduce la minimum efortul în conductă sau efortul care se exercită asupra pieselor suportului. Conductele care traversează spaŃiile de deservire şi de circulaŃie din sala cazanului se amplasează astfel încât să nu împiedice deservirea şi circulaŃia din zona cazanului. Deasupra cazanelor nu se pot aşeza rezervoare de apă decât dacă de la partea superioară a zidăriei cazanului la fundul rezervoarelor este o distanŃă de cel puŃin 2 m. SuprafaŃa ocupată de rezervoare nu trebuie să depăşească 20% din suprafaŃa de aşezare a zidăriei cazanului. Rezervoarele nu trebuie să fie aşezate în dreptul luminatoarelor. Depozitarea combustibilului în sala cazanelor În sala cazanelor se admite instalarea unui rezervor metalic pentru depozitarea combustibilului lichid necesar consumului curent, în următoarele condiŃii:

a) să aibă capacitatea de cel mult 2 m3; b) să nu fie montat deasupra cazanelor, ci lateral la o distanŃă de cel puŃin 2,5 m de arzătoare şi

nu în direcŃia eventualelor rateuri de aprindere; c) să nu aibă indicatoare de nivel de sticlă; d) să aibă conductă de aerisire care comunică cu exteriorul; e) să aibă conducte de scurgere şi de preaplin care comunică cu exteriorul.

Conductele de alimentare cu combustibil lichid trebuie să fie prevăzute cu robinete care să fie deservite uşor. Conductele trebuie să fie izolate atunci când trec prin apropierea suprafeŃelor puternic încălzite, a flăcărilor şi altele asemenea. În sala cazanelor se admite instalarea unui buncăr de combustibil solid cu condiŃia ca acesta să aibă capacitatea de cel mult 2 m3 şi să fie astfel amplasat încât să nu reducă spaŃiile libere de acces şi să nu împiedice buna deservire a instalaŃiilor auxiliare. Buncărele şi dispozitivele anexe ale acestora se construiesc din materiale necombustibile. La cazanele cu debite de 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, şi mai mari, care funcŃionează cu combustibil solid alimentarea cu combustibil a sălii cazanelor şi a focarelor se face prin mijloace mecanice. În sala cazanelor trebuie să se găsească mijloacele necesare pentru stingerea unui eventual incendiu, conform normelor generale şi specifice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Alte cerinŃe ConstrucŃia metalică de susŃinere, înzidirea cazanelor, focarele şi canalele de gaze de ardere, precum şi scările, platformele şi ascensoarele se execută potrivit cerinŃelor reglementărilor tehnice aplicabile la data realizării cazanelor.



54

Obtinerea Avizului obligatoriu de Instalare

Cazanele noi sau cazanele vechi care au PS x V > 60 bar x litru pot fi instalate şi respectiv instalate pe un alt amplasament, numai în condiŃiile în care s-a obŃinut avizul obligatoriu de instalare eliberat de ISCIR. Nu este permisă începerea lucrărilor de instalare a cazanului înainte de obŃinerea avizului obligatoriu de instalare. Modelul de aviz obligatoriu de instalare a cazanului este prevăzut în anexa 1. Nu este necesar avizul obligatoriu de instalare pentru:

a) cazanele mobile; b) cazanele utilizate pe şantiere la foraj; c) cazanele cu funcŃionare temporară până la maxim un an; pentru cazanele de abur şi de apă

fierbinte cu debitul mai mare de 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, regimul de funcŃionare temporară trebuie să fie confirmat şi înregistrat de către ISCIR în baza unui memoriu tehnic justificativ prezentat de deŃinător/utilizator;

d) cazanele încadrate în linii tehnologice şi cele de categoria E.

Avizul obligatoriu de instalare se eliberează pentru fiecare sală de cazane în parte şi se precizează caracteristicile tehnice principale ale tuturor cazanelor prevăzute a funcŃiona. În cazul instalării unui cazan suplimentar, sau a unui cazan care înlocuieşte un cazan scos din uz şi casat, se solicită un nou aviz obligatoriu de instalare pentru întreaga sală a cazanelor.

Pentru obŃinerea avizului obligatoriu de instalare, deŃinătorul/utilizatorul sau persoana împuternicită în scris de acesta, înaintează la ISCIR, cu cel puŃin 30 de zile înainte de data estimată pentru începerea lucrărilor de instalare/montare, următoarele documente: cererea de instalare a cazanului conform prevederilor art. 74;

a) documentaŃia tehnică prevăzută la art. 69 sau fişa tehnică a cazanului pentru cazanul nou nelivrat la data înaintării cererii;

b) documente privind rezultatele verificărilor efectuate în timpul utilizării, pentru cazane vechi (cartea cazanului);

c) lista documentelor cu caracter normativ aplicate la construirea cazanelor; d) documentaŃia tehnică de instalare

ObŃinerea avizului obligatoriu de instalare pentru un cazan este responsabilitatea deŃinătorului/utilizatorului acestuia. DocumentaŃia tehnică de instalare a cazanului, menŃionată se avizează de către RADTI. Cererea de instalare a cazanului trebuie să conŃină:

a) denumirea/numele şi prenumele şi adresa deŃinătorului/utilizatorului şi atunci când este cazul, a împuternicitului acestuia;

b) locul de instalare a cazanului/cazanelor;



55

c) date referitoare la cazan/cazane: tip/tipuri, producătorul, parametrii principali: presiune,

temperatură, debit, combustibil utilizat, dimensiuni de gabarit, destinaŃie şi alte asemenea.

DocumentaŃia tehnică de instalare a cazanului/cazanelor trebuie să conŃină: a) borderoul documentelor; b) memoriul tehnic conform; c) planul de situaŃie al sălii cazanelor şi al vecinătăŃilor (clădiri şi instalaŃii în aer liber) pe o

distanŃă de cel puŃin 10 m de la pereŃii construcŃiei acesteia; d) planul şi secŃiunile referitoare la sala cazanelor, cu amplasarea cazanelor şi a echipamentelor

termomecanice anexe; e) schema termomecanică a echipamentelor din sala cazanelor; f) date privind regimul chimic al cazanului/cazanelor:

1) fişa tehnică privind regimul chimic al cazanului/cazanelor, întocmită conform celor de mai jos;

2) caracteristici fizico-chimice şi funcŃionale ale masei schimbătoare de ioni, conform celor de mai jos;

3) breviar de calcul pentru instalaŃiile de tratarea apei, întocmit conform celor de mai jos;

4) instrucŃiuni de conservare. g) date privind instalaŃia de automatizare şi aparatele de măsurare, control şi protecŃie care

echipează cazanul/cazanele; h) date privind organizarea muncii în sala cazanelor: personal de conducere şi personal pentru

deservirea instalaŃiilor de cazane pentru care se solicită autorizaŃie ISCIR. (2) Toate aceste documente trebuie să fie semnate şi ştampilate de persoana care reprezintă

deŃinătorul/utilizatorul sălii cazanelor şi care răspunde pentru respectarea condiŃiilor impuse pentru construirea şi exploatarea acesteia.

Memoriul tehnic trebuie să conŃină: a) date privind cazanul/cazanele:

1) tipul cazanului, parametrii principali ca de exemplu presiune, temperatură, debit şi altele asemenea, combustibil utilizat, destinaŃia;

2) numărul şi data ultimului proces-verbal de verificare tehnică la care s-a efectuat revizia interioară şi încercarea la presiune hidraulică şi prin care s-a stabilit presiunea maximă de lucru şi data următoarei verificări tehnice periodice pentru cazanele vechi instalate/montate din nou pe un alt amplasament;

b) date privind sala cazanelor şi clădirile învecinate: 1) elementele dimensionale pentru sală, uşi, ferestre şi altele asemenea; 2) modul de construcŃie şi materialele pentru pardoseală, pereŃi, uşi, ferestre, acoperiş,

inclusiv masa acestuia pe m2 şi altele asemenea;



56

3) iluminatul natural, artificial, de siguranŃă şi pentru verificarea cazanelor; 4) instalaŃia de ventilaŃie naturală şi artificială; 5) depozitarea combustibilului, modul de alimentare şi modul de evacuare a produselor

de ardere, sistemul de ardere; 6) destinaŃia şi construcŃia clădirilor şi încăperilor învecinate, aflate până la o distanŃă de

cel puŃin 10 m de pereŃii sălii cazanelor. c) date privind funcŃionarea sălii cazanelor:

1) regimul de funcŃionare a cazanelor, periodic sau continuu, cu sau fără supraveghere permanentă, dacă este interconectată şi altele asemenea;

2) schema termomecanică şi de automatizare din care să reiasă echiparea şi modul de funcŃionare al acesteia, inclusiv al turbinelor cu abur care antrenează pompele, unde este cazul;

3) tipul combustibilului, depozitarea, modul de alimentare, sisteme de ardere şi modul de evacuare a cenuşii şi a zgurii, unde este cazul.

(2) Planul de situaŃie al sălii cazanelor (scara 1:100 sau 1:200) cuprinde toate clădirile vecine pe o distanŃă de cel puŃin 10 m faŃă de pereŃii sălii cazanelor, respectiv 20 m pentru cazanele montate în aer liber, indicându-se toate cotele clădirilor, destinaŃia acestora, felul materialelor din care sunt construite, distanŃele dintre ele şi altele asemenea.

(3) Planul sălii cazanelor cu secŃiuni longitudinale şi transversale (scara 1:50 sau 1:100) conŃine toate cotele dintre elementele de construcŃie ale sălii (pereŃi, ferestre, acoperiş) şi cazan, grosimea pereŃilor şi elementele referitoare la sala cazanelor.

(4) Pe planurile respective trebuie să se menŃioneze: avizat corespunde prevederilor prescripŃiei tehnice aplicabilă, având înscrise numele şi prenumele, semnătura şi ştampila RADTI.

Fişa tehnică privind regimul chimic al cazanului/cazanelor DeŃinător/utilizator ……………………………………………………………………………… Locul de montare a cazanului (adresă)……………………………………………………….….............................................. Cazane de abur/apă fierbinte…………………………………........................................... Dotare:

Caracteristici funcŃionale Cazane Tip Buc. Presiune

(bar) Debit

(t/h, Gcal/h) Temp. (0C)

Supr. (m2)

Combustibil Categorie Obs.

Existente Nou montate

Pregătirea suprafeŃelor interioare ale cazanelor nou montate se efectuează conform …. ……………………….., elaborată de ……………………..………….………, prin procedeul

…………………………………………………………………….................. Conservarea la stagnare a suprafeŃelor interioare ale cazanelor se efectuează conform ……. …………………………….... elaborată de ………………..…………………., anexată la cartea cazanului nr. ………………………….., astfel:



57

Reactivi de conservare

Felul opririi Uscată Umedă Cantitate

Obs.

scurtă: ≤ 21 zile Durată

lungă: > 21 zile BalanŃa apă-abur-condensat

Valori Fluid UM

Maxim Mediu Minim Abur total produs t/h

% Purjă preliminată

t/h %

Condensat recuperat t/h %

Apă de adaos necesară t/h

Indicii de calitate ai fluidelor din circuitul term ic

Apă Abur Condensat Nr. crt.

Indici Simbol U.M. Brută

De adaos

De alimentare

Din cazan

Saturat Supra-încălzit

1 2 Apă de injecŃie

1 Calciu Ca 2+ mval/l 2 Magneziu Mg 2+ mval/l

3 catio

ni

Sodiu Na + mval/l

4 BicarbonaŃi HCO3- mval/l 5 Cloruri Cl- mval/l 6 a

nion

i

SulfaŃi SO4 2- mval/l

7 Silice totală SiO2 ppm 8 SubstanŃe organice S.O. ppm 9 Suspensii Sp ppm 10 Conductivitate Γ µS/cm 11 PH Ph - 12 Alcalinitate „m” „m” mval/l 13 Alcalinitate „p” „p” mval/l 14 Exces fosfat PO43- ppm 15 Exces hidrazină N2H4 ppm 16 Oxigen dizolvat O2 ppm 17 Fier Fe ppm 18 Cupru Cu ppm 19 Ulei Ul ppm

Pentru apa brută se prezintă în original buletinul de analiză a indicilor chimici. Pentru fiecare indice de calitate se precizează frecvenŃa de determinare. Laboratorul (punctul) chimic este amplasat ………………………. şi are dotarea corespunzătoare pentru a efectua analizele indicilor chimici la cazanele de abur (de apă fierbinte). Dotarea laboratorului (punctului) chimic cu sticlărie şi reactivi este anexată la prezentul document. NOTĂ: În cazul contractului de întreŃinere în funcŃionare privind regimul chimic cu o persoană juridică autorizată se precizează acest lucru, nemaifiind necesare dotările de la aliniatul precedent. InstalaŃia de tratare a apei este de tipul …………….....…………… şi este fabricată de .........………......................................................................................................................……



58

DocumentaŃia tehnică a instalaŃiei de tratare a apei, împreună cu ……….. fişe tehnice cu caracteristici minime ale schimbătorilor de ioni folosiŃi în instalaŃia de tratare a apei sunt anexate la prezentul document şi fac parte integrantă din avizul obligatoriu de instalare pentru regimul chimic al cazanelor de abur (de apă fierbinte). Degazarea apei de alimentare: a) Degazarea termică se face în degazoare tip ………………………………………….…

Presiune Temperatură Debit Rezervă

apă Aparatură de măsurare, control şi

reglare Degazoare

buc. Bar ºC t/h T Preîncălzitor Degazor

b) Degazarea chimică sau termochimică se face cu ………….. în cantitate de ………g/m³ apă, în exces de …………… mg/l. Dozarea fosfatului trisodic se face prin:

a) picurare în rezervorul de apă de alimentare, în cantitate de ………… g/h; b) cu pompă dozatoare în tambur, în cantitate de ……………… g/m3h ; c) în aspiraŃia pompei de alimentare ………………… g/m3h.

Proceduri de condiŃionare şi scop:…………………………………………………. (În situaŃia în care se prevede condiŃionarea apei de alimentare şi din cazan) Dispozitive individuale de prelevat probe, conform standardelor în vigoare:

Fluid Loc de prelevare Indici urmăriŃi de adaos de alimentare Apă din cazan saturat

Abur supraîncălzit

Condensat recuperat Aparate de măsurare şi control pentru supravegherea regimului chimic:

Aparate În instalaŃia de tratare

La cazane În laborator

Existente Prevăzute



59

Personalul laborant-operator centrală termică, autorizat în conformitate cu prevederile prescripŃiei tehnice aplicabilă:

Existent: ……………… Prevăzut: ……………… Total: ……………….

NOTĂ: Proiectantul precizează în mod expres că sarcinile laborantului-operator centrală termică pot fi preluate de fochist, în condiŃiile impuse de prescripŃia tehnică sau că supravegherea regimului chimic poate fi efectuată de către o persoană juridică autorizată.

Semnături:

Persoană fizică/juridică Semnătura şi ştampila Proiectant Furnizor abur Consumator abur

AVIZAT RADTI

Caracteristici fizico-chimice şi funcŃionale ale masei schimbătoare de ioni

Caracteristici Indici de calitate şi utilizare Nr. crt.

UM Valori

Denumire ionit 1 - Tip 2 - łara şi firma producătoare 3 - Structură 4*) - Grupa funcŃională 5*) - Matrice 6*) - Culoare 7 -

8a*) mm 8b*) mm

GranulaŃie: - domeniu dimensiuni - dimensiune efectivă - coeficient de uniformitate

8c*) - Formă ionică de livrare 9*) - Greutate volumetrică 10*) g/cm3 Umiditate 11*) % VariaŃia volumului din forma regenerat - epuizat

12*) %

Domeniul de PH 13*) - Temperatura maximă de utilizare 14*) 0C

Fiz

ico

- ch

imic

e

Capacitate totală de schimb

15*) val/m3



60

16 - Apă de afânare: - calitate - consum specific 17 m3/m3 Viteza (la 20 0C) 18 m/h VariaŃia volumului de ionit 19 % Debit 20 m3/h A

fâna

re

Durată 21 min Reactiv de regenerare 22 - Nivel de regenerare 23 kg 100%/m3 Exces faŃă de teorie 24 % ConcentraŃie soluŃie 25 % Temperatura soluŃiei 26 0C Încărcarea specifică 27 m3/m3h R

egen

erar

e

Durată 28 min 29 - Apă de spălare - calitate

- consum specific 30 m3/m3 Încărcare specifică 31 m3/m3h Controlul spălării 32 mval/l S

păla

re

Debit 33 min Încărcare specifică 34 m3/m3h Debit 35 m3/h Pierderea de presiune (la 200C) 36 mCA/m Viteza (la 200C) 37 m/h Valoarea de străpungere 38 mval/l

Fun

cŃio

nale

Fun

cŃio

nare

Capacitatea volumică utilă de schimb 39 val/m3 NOTĂ: Indicii garantaŃi de producător sunt însemnaŃi cu *).

Proiectant,

(Numele şi prenumele şi semnătura)

Breviar de calcul pentru instalaŃiile de tratare a apei

InstalaŃie de tratare a apei de adaos (condensat) * ) Din centrala . …………………………………….

SpecificaŃie Nr. crt.

UM Valori

Tip de ionit 1 -

Denumirea ionitului 2 -

3 - Ion reŃinut: - calitate - cantitate 4 mval/l Indice de străpungere 5 -

Valoare de străpungere 6 mval/l

Capacitatea de operare 7 mval/l

Caracteristici generale

Debit apă ieşire filtru 8 m3/h

Op

era

Ńia

Ep

uiz

are Durată ciclu 9 h



61

Volum de ionit 10 litri ÎnălŃime strat ionit 11 m SuprafaŃă filtrare 12 m2 Diametru filtru 13 m Viteză de filtrare 14 m/h Încărcare specifică 15 m3/m3h ProducŃia de apă pe ciclu 16 m3

17 - Apă de afânare: - calitate - cantitate 18 m3 Viteza de afânare 19 m/h

Afâ

nar

e

Durată 20 min Reactiv de regenerare 21 - Nivel de regenerare 22 kg 100%m3 Consumul regenerant/filtru 23 kg 100%

ConcentraŃie 24 % Comercial

Densitate 25 g/l ConcentraŃie 26 %

Necesar regenerant 27 kg

Comercial/filtru 28 m3

29 - Apă de diluŃie: - calitate - cantitate 30 m3

Reg

ener

ant

Diluat

Total soluŃie regenerare 31 m3

Viteza de regenerare 32 m/h

Reg

ener

are

Durată 33 min

34 - Apă de spălare: - calitate - cantitate 35 m3

36 m/h Viteza de spălare: - lentă - finală 37 m/h

Control final spălare 38 mval/h

Spă

lare

Durată 39 min

40 mval/l Duritate: - temporar ă - permanentă 41 mval/l Cationi

Sodiu şi potasiu 42 mval/l

BicarbonaŃi 43 mval/l

Cloruri 44 mval/l Anioni

SulfaŃi 45 mval/l

Silice 46 ppm SubstanŃe organice 47 ppm Conductivitate electrică 48 µS/cm

Co

ntr

ol i

nte

rfaz

ic

Reziduu fix 49 ppm Apometru 50 - Conductometru 51 -

AM

C

Alte aparate 52 -

* ) Se specifică tipul instalaŃiei de tratare: demineralizare şi altele asemenea.

Proiectant, (Numele şi prenumele şi semnătura)



62

3. Pentru instalatii de alimentare cu GPL

Instalatiile de alimentare cu GPL sunt reglementate de prevederile prescriptiei tehnice C8-2010 precum si de normativele I31-99 precum si NP 037-99. Avizul obligatoriu de instalare

InstalaŃiile GPL sunt instalate/montate numai după obŃinerea, în prealabil, a avizului obligatoriu de instalare eliberat de ISCIR. Pentru o instalaŃie GPL, aşa cum este prevăzută în documentaŃia tehnică de instalare, se eliberează un singur aviz obligatoriu de instalare. În avizul obligatoriu de instalare se precizează caracteristicile tehnice principale ale tuturor recipientelor din componenŃa instalaŃiilor GPL. În cazul modificării instalaŃiilor GPL prin introducerea/înlocuirea unui recipient/unor recipiente sau în cazul montării instalaŃiilor GPL pe alt amplasament, trebuie obŃinut un nou aviz obligatoriu de instalare. ObŃinerea avizului obligatoriu de instalare pentru o instalaŃie GPL este responsabilitatea persoanei deŃinătoare/utilizatoare. Pentru obŃinerea avizului obligatoriu de instalare, deŃinătorul/utilizatorul instalaŃiei GPL transmite la ISCIR următoarele documente:

a) cererea de obŃinere a avizului obligatoriu de instalare a instalaŃiei GPL; b) documentaŃia tehnică de însoŃire conform art. 12.

DocumentaŃia tehnică este verificată şi avizată de către responsabilul cu avizarea documentaŃiei tehnice de instalare RADTI. Cererea de obŃinere a avizului obligatoriu de instalare a instalaŃiei GPL cuprinde:

a) denumirea şi adresa deŃinătorului/utilizatorului; b) locul de instalare a instalaŃiei GPL.

DocumentaŃia tehnică de însoŃire necesară pentru obŃinerea avizului obligatoriu de instalare al instalaŃiei GPL constă din: a) memoriul tehnic cuprinde cel puŃin următoarele date:

1) date generale: denumirea deŃinătorului/utilizatorului, amplasament; 2) date referitoare la instalaŃia GPL, inclusiv date referitoare la recipientele din componenŃa

acesteia: tipul, producătorul, parametrii principali (presiune, temperatură, volum, tipul de GPL); 3) date tehnice: suprafaŃa necesară, amenajări, distanŃe de siguranŃă, soluŃii constructive; 4) iluminatul perimetral în spaŃii publice pentru instalaŃiile de distribuŃie GPL la

autovehicule; 5) sisteme de distribuŃie GPL: caracteristicile principale ale instalaŃiei şi elementele

constructive; 6) sisteme de siguranŃă tehnologică pentru instalaŃiile de distribuŃie GPL la autovehicule; 7) soluŃii constructive pentru montarea recipientelor acoperite, îngropate; 8) zonare „Ex”; 9) tehnologia şi modul de operare al instalaŃiei;



63

10) date privind funcŃionarea instalaŃiilor GPL; 11) necesarul de personal autorizat de ISCIR pentru instalaŃiile de distribuŃie GPL la

autovehicule; 12) incidente: intervenŃia în caz de urgenŃă şi avarie; 13) măsuri de siguranŃă în exploatare; 14) date privind regimul de conservare al instalaŃiei GPL; 15) date privind aparatele consumatoare de GPL pentru instalaŃiile GPL de distribuŃie la

consumatorii casnici şi industriali; 16) instrucŃiuni privind prevenirea şi stingerea incendiilor la instalaŃia GPL; 17) instrucŃiuni privind siguranŃa şi igiena muncii la instalaŃia GPL, după caz.

b) partea desenată cuprinde cel puŃin: 18) schema izometrică a conductelor verificată în privinŃa respectării prevederilor prezentei

prescripŃii tehnice şi avizată conform ISCIR; schema izometrică a conductelor nu este necesară la instalaŃiile GPL tip SKID;

19) schema de automatizare, din care să reiasă modul de funcŃionare a instalaŃiei GPL şi echiparea cu aparatură de măsură, control şi protecŃie a acesteia, după caz;

20) planul de situaŃie cu destinaŃia şi construcŃia clădirilor şi instalaŃiilor învecinate, faŃă de amplasamentul instalaŃiei GPL (scara: 1/100), verificat pentru domeniul „C” de către specialistul verificator de proiecte atestat conform Legii nr. 10/1995;

21) planul general şi secŃiunile referitoare la amplasare a instalaŃiei GPL (scara: 1/100), precum şi planul de zonare „Ex” pentru instalaŃia GPL şi inclusiv locul de staŃionare a cisternei pentru alimentare/descărcare, verificate pentru domeniul „C” de către specialistul verificator de proiecte atestat conform Legii nr. 10/1995. Planul general şi secŃiunile referitoare la amplasare a instalaŃiei GPL şi planul de zonare „Ex” sunt vizate de ISCIR spre neschimbare. În cazul recipientelor acoperite, îngropate se prezintă suplimentar planul instalaŃiei GPL cu secŃiuni longitudinale şi transversale (scara: 1/50 sau 1/100) conŃinând toate cotele dintre elementele de construcŃie şi elementele instalaŃiei GPL. DocumentaŃia tehnică pentru obŃinerea avizului obligatoriu de instalare cuprinde şi măsuri compensatorii privind parametrii tehnici de funcŃionare declaraŃi de producătorul recipientului/instalaŃiei GPL, dacă este cazul. Indicativ I 31-99 - normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL) Domeniul de aplicare al normativului I 31-99 îl constituie sistemele de alimentare cu GPL destinate utilizãrii la consumatori pentru:

o instalaŃii de încãlzire centralã şi localã; o instalaŃii pentru prepararea apei calde de consum; o prepararea hranei;



64

o laboratoare (sanitare, şcolare etc.); o clãdiri cu activitãŃi de producŃie şi fluxuri tehnologice.

Prevederile normativului se aplicã la proiectarea şi realizarea sistemelor lor de alimentare cu GPL, precum şi la lucrãrile de extindere, modificare, modernizare, reabilitare şi reparaŃii capitale ale sistemelor de alimentare cu GPL existente, alimentate din recipiente mobile (butelii de 26 – 100 l) sau din recipiente fixe individuale sau în baterii cu capacitate totalã de maxim 30000 l volum de apã. Nu fac obiectul normativului proiectarea, executarea, repararea şi verificarea urmãtoarelor categorii de instalaŃii:

o instalaŃii pentru alte gaze combustibile; o recipiente de stocare a GPL (fixe sau mobile) şi echipamentele de reglare,

siguranŃã, mãsurã şi control cu care acestea sunt dotate; o instalaŃii pentru depozitarea GPL la furnizor, precum şi pentru transportul

GPL de la furnizor la beneficiar; o staŃiile de distribuŃie care utilizeazã gazele petroliere tehnologice de

producere a GPL şi din staŃiile de distribuŃie a acestuia. Proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu GPL în consumatori se realizeazã astfel încât sã corespundã cel puŃin urmãtoarelor cerinŃe de calitate, prevãzute în Legea 10/1995:

a – rezistenŃã şi stabilitate; b – siguranŃã în exploatare; c – siguranŃã la foc; d – igiena, sãnãtatea oamenilor, refacerea şi protecŃia mediului; e – izolaŃie termicã, hidrofugã şi economie de energie; f – protecŃie împotriva zgomotului.

Proietarea, verificarea, avizarea şi executarea sistemelor de alimentare cu GPL la consumatori Proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu GPL la consumatori se fac numai de cãtre unitãŃi autorizate în acest scop. Verificarea proiectelor se efectueazã de cãtre verificatori atestaŃi de MLPAT, conform Legii 10/1995. Referatul de verificare al proiectului se întocmeşte conform Anexei 1 a şi face parte integrantã din documentaŃia necesarã avizãrii. Avizarea proiectelor se efectueazã de furnizor prin personal autorizat. DocumentaŃia pentru autorizare cuprinde:

a) Lista cu piese scrise şi desenate. b) Contractul de livrare a GPL. c) Tema de proiectare. d) Memoriu tehnic, soluŃia de alimentare cu GPL, condiŃiile de amplasare, executare şi verificare a sistemului de alimentare cu GPL. e) Breviar de calcul, necesarul de GPL şi alegerea diametrului conductelor. f) Plan de încadrare în zonã, scara 1:2000 şi plan de situaŃie scara 1:500. g) Planurile lucrãrilor proiectate cu toate detaliile necesare execuŃiei. h) Schema izometricã.



65

i) Lista de echipamente, cu caracteristici tehnice însoŃite, dupã caz, de agrement sau avize. j) Caiet de sarcini pentru executarea lucrãrilor. k) InstrucŃiuni de exploatare. l) Mãsuri de protecŃia muncii şi PSI. m) Mãsuri organizatorice pentru executarea lucrãrilor de înlocuire a conductelor în funcŃiune sau de extindere a instalaŃiilor de depozitare în funcŃiune, dupã caz. n) Certificat de urbanism cu avizele şi acordurile cerute de acesta. o) Datele de identificare ale proiectantului şi instalatorului sãu autorizat.

Pentru punctele f şi g se vor indica, dupã caz: - diametrul şi lungimea conductelor; - diametrul şi lungimea tuburilor şi protecŃie; - armãturile; - debitul şi presiunea; - aparatele de utilizare şi arzãtoarele; - aparatele de mãsurã, control şi siguranŃã.

Pentru avizare şi verificare documentaŃia va fi depusã, prin grija investitorului (beneficiarului), la furnizor, respectiv la verificatorul atestat de MLPAT. Verificatorul şi avizatorul sunt obligaŃi ca, în termen de 30 de zile dupã primirea documentaŃiilor tehnice, sã verifice, avizeze sau sã respingã pentru refacere sau completare proiectul primit. ObservaŃiile avizatorului şi verificatorului au caracter obligatoriu pentru proiectanŃi şi executanŃi. Începerea lucrãrilor este permisã numai dupã obŃinerea de cãtre investitor a autorizaŃiei de construire potrivit legii. Dispunerea executãrii şi executarea oricãror lucrãri de GPL fãrã obŃinerea avizelor, aprobãrilor şi autorizaŃiilor legale sau prin unitãŃi de construcŃie neautorizate sunt interzise şi se pedepsesc conform legislaŃiei. CompetenŃele instalatorilor autorizaŃi pentru proiectarea şi executarea lucrãrilor de GPL Sisteme de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (gpl) la consumatori Treptele de presiune folosite în sistemele de alimentare cu GPL sunt:

Treapa I – presiune înaltã, cuprinsã între 18 şi 2 bar. Treapta II – presiune medie, cuprinsã între 2 – 0,05 bar. Treapta III – presiune joasã sub 0,05 bar.

Presiunea în recipientele instalaŃiilor de depozitare este cea prevãzutã în cartea tehnicã ISCIR pentru recipientele respective. Treptele de presiune pentru instalaŃiile de distribuire şi utilizare se aleg în funcŃie de:

- presiunea şi debitul necesar la punctele de consum; - distanŃa între instalaŃia de depozitare şi punctele de consum.

În instalaŃiile de utilizare pentru clãdiri fãrã procese tehnologice din unitãŃi industriale se admit toate treptele de presiune menŃionate, numai pînã la limita clãdirilor.



66

În instalaŃiile de utilizare din clãdiri se foloseşte numai treapta de presiune joasã. Mãsurarea cantitãŃii de GPL consumate se face cu:

- dispozitivul de mãsurare de pe recipient în cazul sistemelor de alimentare cu un singur consumator; - cu contoare amplasate înainte de intrarea în clãdiri în cazul sistemelor de alimentare cu mai mulŃi consumatori.

Depozite şi instalaŃii de distribu Ńie a GPL la consumatori. CondiŃii de amplasare, alegerea traseelor Depozitarea GPL la consumatori În cazul utilizãrii individuale de butelii mobile în clãdiri care necesitã un numãr mai mare de 6 butelii de GPL pe un etaj (palier) se prevãd depozite cu baterii de recipiente mobile sau fixe dupã caz. Depozitul de GPL cu recipiente mobile (butelii) se amplaseazã într-o incintã proprie, suprateranã, neetajatã şi neînglobatã în clãdirile în care se utilizeazã GPL. Incintele pot fi alipite pe maximum douã laturi de clãdirea în care se utilizeazã GPL cu excepŃia clãdirilor în care se desfãşoarã activitãŃi de categoria A şi B pericol de incendiu. Incintele pot fi alipite numai la clãdiri de gradul I şi II rezistenŃã la foc. Depozitele de la spitale pot fi alipite pe o laturã de clãdirea spitalului cu condiŃia ca distanŃa pânã la camerele de spitalizare sau de operaŃii sã fie de minimum 25 m. Depozitele care nu îndeplinesc condiŃiile de alipire prevãzute la art. de mai sus. vor fi amplasate în incinte independente. DistanŃele minime de siguranŃã între depozitele de GPL cu recipiente mobile şi obiectivele situate în vecinãtate sunt date în tabelul 2.



67

Amplasarea şi organizarea depozitelor cu recipiente fixe este admisã în urmãtoarele condiŃii tehnice de exploatare în siguranŃã atât pentru consumatori cât şi pentru vecinãtãŃi: - aşezare pe suprafeŃe orizontale, supraterane sau subterane, pe teren stabil - incinte împrejmuite, special amenajate, neacoperite, unde se permite numai accesul beneficiarului, al personalului de deservire autorizat sã efectueze umplerea, întreŃinerea şi remedierile, cât şi a organului ISCIR care efectueazã controalele periodice; - separarea prin zid de cãrãmidã sau beton armat rezistent la foc a grupurilor de câte douã recipiente, în cazul montãrii mai multor recipiente pe acelaşi amplasament (fig. 5, fig. 6); - douã sau mai multe recipiente situate în aceeaşi incintã se vor monta numai cu axele longitudinal paralele; - nu se admite amplasarea recipientelor în depresiuni locale ale solului, în împrejmuiri cu pereŃi fãrã goluri pe mai mult de douã laturi paralele, sub carosabil sau sub locuri de depozitare a altor materiale. Sub recipientele montate îngropat nu trebuie sã fie subsoluri, pivniŃe etc.; - existenŃa unei surse de apã pentru intervenŃia pompierilor în caz de incendiu sau pentru rãcirea recipientelor la depozite cu capacitatea peste 20000 l, volum de apã; - cale de acces auto, pentru deservirea depozitului de GPL în proximitate; - distanŃe minime de siguranŃã dintre depozitul de GPL cu recipiente fixe şi obiectivele situate în vecinãtate sunt date în tabelul 3.



68

În interiorul incintei pentru instalaŃia de depozitare se vor respecta urmãtoarele distanŃe minime:

• între recipiente, 1 D dar nu mai puŃin de 1 m; • între recipiente şi împrejmuirea sau zidul de protecŃie, 1 m.

InstalaŃii de distribuŃie a GPL la consumatori Traseele instalaŃiilor de distribuŃie se prevãd din segmente rectilinii. La stabilirea traseelor se acordã prioritate asigurãrii condiŃiilor de siguranŃã. Conductele instalaŃiilor de distribuŃie se vor monta, de regulã, suprateran, la înãlŃimi variind de 0,5 m pânã la 6,0 m de la suprafaŃa solului, pe:

• pereŃii exteriori ai clãdirilor din cãrãmidã sau beton; • garduri stabile din cãrãmidã sau beton; • stâlpi metalici sau din beton şi estacade.

Pe pereŃii clãdirilor cu pericol de incendiu din categoria A sau B, se admite numai montarea conductelor instalaŃiei proprii de alimentare cu GPL. Conductele de distribuŃie montate subteran se pozeazã de regulã în domeniul public, utilizând trasee neaglomerate de instalaŃii subterane, în urmãtoarele ordine de preferinŃã:

• zone verzi;



69

• trotuare; • alei pietonale; • carosabil.

PrezenŃa conductelor subterane de GPL va fi semnalatã pe construcŃii sau pe stâlpii din vecinãtate prin inscripŃii sau plãcuŃe indicatoare. Pentru lungimi mai mari de 15 m se monteazã o bandã avertizoare de culoare galbenã, la adâncimea de 0,3 m. Pe conductele subterane se monteazã rãsuflãtori pentru detectarea eventualelor scãpãri de gaze:

• deasupra fiecãrei ramificaŃii; • deasupra fiecãrei suduri, cu observaŃia în cazul unor suduri aflate în distanŃe mai mici

de 1 m se va realiza un drenaj între rãsuflãtori; • la ieşirea din pãmânt a conductelor; • la capetele tuburilor de protecŃie.

La conductele instalaŃiilor de orice utilitate (încãlzire, apã, canalizare, cabluri electrice etc.), pozate direct în pãmânt sau în canale de protecŃie, care intrã sau ies din clãdiri, se realizeazã mãsuri de etanşare împotriva infiltraŃiilor de GPL prin locurile de pãtrundere a instalaŃiilor respective în subsolurile clãdirilor. Pentru soluŃiile de etanşare se pot utiliza detaliile tip de instalaŃii pentru construcŃii. DistanŃele minime între conductele de GPL şi alte informaŃii, construcŃii sau obstacole subterane sunt date în tab. 4.



70

Adâncimea la care se monteazã conductele subterane de GPL este:

• 1 m sub carosabil; • 0,7 m, sub alei pietonale; • 0,5 m în spaŃiile verzi.

Adâncimea este mãsuratã de la suprafaŃa solului la generatoarea superioarã exterioarã a conductei îngropate. IntersecŃia conductelor de GPL cu traseele altor instalaŃii subterane sau aeriene se face cu avizul unitãŃilor deŃinãtoare, de regulã:

• perpendicular pe axul instalaŃiei sau lucrãri traversate; • la cel puŃin 200 mm dedesubtul celorlalte intalaŃii.

În cazul în care aceastã distanŃã nu poate fi respectatã, conducta de GPL se introduce în tub de protecŃie. Este strict interzisã:

• montarea conductelor de GPL în subsolul şi demisolurile clãdirilor; • montarea conductelor exterioare în pardosealã sau sub pardoseala clãdirilor;



71

• montarea în terenuri supuse unor puternice acŃiuni dinamice (alunecãri, erodãri,

tasãri); • montarea în tunele şi galerii precum şi canale de orice categorie având comunicaŃie

directã cu clãdiri; • la un nivel inferior fundaŃiei clãdirilor învecinate, la distanŃe sub 2 m; • sub linii de tramvai sau CF sau paralel cu acestea la o distanŃã mai micã decât cea

prevãzutã în tab.4. Rãsuflãtorile se confecŃioneazã din Ńeavã de oŃel cu Dinterior 40 mm sau 50 mmm. DistanŃa între generatoarea superioarã a conductei pe care se monteazã rãsuflãtoarea sau tubul de control şi faŃa interioarã a calotei rãsuflãtorii, respectiv a tubului de control este de 150 mm. Depozite pentru recipiente fixe de GPL la consumatori Recipientele de GPL montate suprateran se amplaseazã în exterior pe o platformã de beton armat dimensionatã corespunzãtor sarcinii date de recipientele încãrcate cu GPL. Recipentele se aşeazã pe suporŃi conform detaliilor din cartea tehnicã. Recipientele vor fi amplasate într-o incintã împrejmuitã cu:

• gard din plasã de sârmã; • gard din plasã de sârmã pe trei laturi şi perete din cãrãmidã sau beton armat pe o

laturã, cu excepŃia cazului când se monteazã 6 rezervoare. Peretele de cãrãmidã va avea o grosime de minim 0,37 m, cel de beton armat min 0,2 m, iar înãlŃimea va fi superioarã cu 0,50 m celei a supapei de siguranŃã şi gurii de alimentare a recipientului. Împrejmuirea se întinde la cel puŃin 1 m de jur-împrejurul recipientelor şi este prevãzutã cu poartã de acces. Între platforma de beton pe care se aşeazã recipientul şi împrejmuire terenul va fi lipsit de vegetaŃie (se betoneazã sau se acoperã cu pietriş). Pentru legarea la pãmânt a autocisternei de alimentare a recipientelor fixe se prevede un punct uşor accesibil, marcat pentru identificare. Punctul se leagã la pãmânt pe instalaŃia de protecŃie electricã realizatã conform cu prevederile STAS 6119 - InstalaŃii de legare la pãmânt de protecŃie. Iluminatul artificial şi protecŃia electrostaticã împotriva descãrcãrilor electrice se realizeazã în sistem antiex. Pentru stingerea incendiilor la depozitele de capacitate pânã la 30000 l inclusiv se prevãd:

- 1 stingãtor portabil cu pulbere (P6) şi 1 stingãtor portabil cu CO2 (G6) pentru capacitãŃi pânã la 5000 l volum de apã inclusiv; - 2 stingãtoare portabile cu pulbere (P6) şi 1 stingãtor portabil cu CO2 (G6) pentru capacitãŃi pânã la 10000 l volum de apã, inclusiv; - 2 stingãtoare portabile cu pulbere (P6) şi 2 stingãtoare portabile cu CO2 (G6) pentru capacitãŃi pânã la 20000 l volum de apã, inclusiv; - 2 stingãtoare portabile cu pulbere (P6), 2 stingãtoare portabile cu CO2 (G6) şi 1 stingãtor carosabil cu CO2 pentru capacitãŃi pânã la 30000 l volum de apã, inclusiv.

Mijloacele tehnice de stingere se amplaseazã în interiorul împrejmuirii în apropierea porŃii de acces.



72

Pentru depozitele cu capacitãŃi cuprinse între 20000 şi 30000 l volum de apã se vor prevedea suplimentar:

• instalaŃie de stropire tip apã pulverizatã (uscatã), montatã pe recipiente, cu timp de funcŃionare 1 orã;

• staŃie de pompare şi rezervã de apã intangibilã pentru instalaŃiile de la alin. 1. Recipientele fixe de GPL se pot monta şi subteran, în cuve de beton armat umplute cu material incombustibil (ex. nisip), într-o incintã împrejmuitã cu gard din plasã de sârmã cu poartã de acces (fig. 3). PereŃii cuvei trebuie sã aibã suprafaŃa interioarã tratatã astfel încât sã se asigure etanşeitatea. Împrejmuirea se va amplasa la 1 m de jur împrejurul cuvei, suprafaŃa dintre cuvã şi împrejmuire va fi lipsitã de vegetaŃie (se betoneazã sau se acoperã cu pietriş). Între pereŃii cuvei şi pereŃii recipientului trebuie sã existe o distanŃã de minim 20 cm la capetele recipientelor se prevede acces la placa de timbru şi pentru ancorare. Recipientele montate îngropat sunt de construcŃie specialã, diferitã de cele montate suprateran. Indicativ: NP 037-99 -normativ de proiectare, executie si exploatare a sistemelor de alimentare cu GPL pentru autovehicule 1. Obiectul prezentului normativ este proiectarea, executia si exploatarea sistemelor de distributie a gazelor petroliere lichefiate utilizate drept carburant la autovehicule. Sistemele de distributie GPL pentru autovehicule se amenajaze in statii independente sau statii mixte (in comun cu distributia altor carburanti – benzene, motorine) noi sau existente. 1.2 Prevederile normativului se aplica la: Sisteme de distributie a GPL la autovehicule cu instalatie monobloc tip Skid avand un recipient de stocare suprateran cu capacitatea maxima de 5.000 litri (volum apa) Sisteme de distributie a GPL la autovehicule cu unul sau doua recipiente de stocare subterane de aceeasi capacitate, cu o capacitate individuala de maximum 15.000 litri (volum de apa) si 30.000 litri capacitate totala. ORGANIZAREA STATIILOR Organizarea incintei statiei de distributie GPL pentru autovehicule urmareste dispunerea distincta a activitatilor in functie de pericolul de explozie pe care il prezinta, aigurand deplina functionalitate. Pentru prevenirea posibilitatilor de izbugnire a incendiilor si limitarea propagarii acestora, proiectele pentru statiile de distributie GPL va fi precizata zonarea mediilor de pericol de explozie si a extinderii acestora, aigurandu-se masuri de protectie corespunzatare pericolului. Zonele cu pericol de explozie si extinderile acestora se stabilesc pentru conditii normale de functionare a sistemelor prevazute, precum si a exploatarii lor corespunzatoare. La stabilirtea acestor zone nu sunt luate in considerare avariile imprevizibile datorate nerespectarii conditiilor tehnologice si functionale, a modificarilor efectuate fara respectarea prevederilor legale, precum si a situatiilor exceptionale (calamitati, catastrofe, etc)



73

Zonarea mediilor cu pericol de explozie dintr-o statie de GPL este urmatoarea (conform terminologiei din Anexa 1): Zona “0”, care cuprinde: - interiorul recipientului de stocare GPL; - interiorul autocisternei pentru transport pe timpul alimentarii instalatiei monobloc tip Skid; Zona “1” , care cuprinde: - interiorul carcasei pompei de distributie GPL; - interiorul incaperilor pompei centrifuge GPL; - in jurul supapelor de siguranta - zona punctului de alimentare din autocisterna; - zona pompei centrifuge de la instalatia monobloc tip Skid; - zona din jurul canalului de ventilare a incaperii pompelor centrifuge. Zona “2”, care cuprinde: - spatiul din jurul instalatiei monobloc tip Skid; - spatiul din zona pompelor de distributie GPL; - spatiul din jurul punctului de alimentare din autocisterna. Componenta statiilor si distante de siguranta Zonele distincte in cadrul statiei: Zona de distributie GPL care cuprinde: Pompa de distributie a instalatiei monobloc tip Skid; Pompele de distributie aferente statiilor cu recipiente subterane; Constructii anexe (birouri, birou de distribuitor, etc) Zona de stocare GPL care cuprinde: Recipientul instalatiei monobloc tip Skid; Recipientele subterane Zona de utilitati si constructii anexe (post trafo, grup electrogen, centrala termica, atelier montaj, intretinere service, magazine, puncte de alimentatie, puncte de desfacere butelii aragaz). Dupa tipul recipientului si modul de dispunere a sistemele de distributie GPL la autovehicule pot fi:

• Cu recipient suprateran montat pe skid; • Cu recipient montat subteran.

Dupa natura carburantului distribuit, statiile de distributie pot fi: • Independente (numai GPL) • Mixte (GPL si alti carburanti.

La organizarea statiilor mixte, partea aferenta altor carburanti (benzine, motorine) se realizeaza conform Normativului NP004 „Proiectarea, executia, exploatarea si postutilizarea statiilor de distributie a carburantilor la autovehicule (benzinarii) pentru asigurarea sigurantei la foc” Circulatia in statii se organizeaza prin amenajari constructive si marcaje speciale incat sa asigure:



74

• Accesul, circulatia in incinta, parcarea si iesirea in conditii de deplina siguranta a

autovehiculelor; • Accesul direct la pompele de distributie; • Un parcurs minim al autovehicului in cadrul statiei; • Buna supraveghere a operatiunilor de alimentare cu combustibil a autovehiculelor si de

plata; • Separarea fluxurilor de alimentare de cele pentru functiile anexe (spalatorie, atelier service si

restaurant, etc) • Reducerea la minim a riscului de coeziune intre autovehicule; • Retragerea rapida a autorvehiculelor in caz de incendiu sau accidente.

AMENAJARI CONSTRUCTIVE Statie de distributie GPL cu instalatie monoblic tip Skid La statia de distributie GPL tip Skid se asigura:

• Un drum de fuga pentru autocisterna, direct in drumul principal ; • zona amenajata pentru descarcarea GPL din autocisterna, avand stratul de uzura din beton

sau covor asfaltic; • copertina usoara pentru protectia la intemperii a instalatiei monobloc tip skid (optional); • Platforma cu postament din beton cu inaltime de 20 cm pentru fixarea instalatiei si masuri de

protectie impotriva coliziunii (borduri sau bare de protectie); • Iluminarea artificiala a zonei de distributie GPL.

Statie de distributie cu rezervoare subterane

• Cuva recipientului de stocare GPL • Recipientul de stocare se amplaseaza intr-o cuva subterana de beton armat (fig. 11) • Peretii cuvei vor avea grosimea de minimum 20 cm si vor depasi cota terenului amenajat cu

20-40cm. • In cazul solutiei cu doua recipiente de stocare, cuva se compartimenteaza printr-un perete din

beton armat avand aceeasi grosime cu a peretelui cuvei (fig. 12). • Cuva se hidroizoleaza contra patrunderii apei de infiltratie si se tencuieste in interior.



75

1.1 Intre recipientii de stocare si elementele de constructie ale cuvei trebuie sa se asigure urmatoarele distante minime:

a) 50 cm intre pardoseala si generatoarea inferioara a recipientului b) 50 cm intre recipienti si pereti.



76

1.2 Cuva se acopera cu o copertina realizata din materiale incombustibile, usoare, avand inaltimea minima de 0.7 m. Distanta dintre planseu si generatoarea superioara a recipientului trebuie sa fie de minimum 1.00 m. 1.3 Spatiul dintre recipient si cuva se umple cu nisip cernut. Stratul de nisip trebuie sa depaseasca generatoarea superioara a recipientului cu maximum 30 cm, fara sa acopere racordurile cu care este echipat recipientul. 1.4 Suprateran, cuva se imprejmuieste perimetral cu gard, avand inaltimea de 2 m, realizat din stalpi metalici fivati in beton si plasa de sarma cu ochiiuri de 1 cm, pe rama metalica. Imprejmuirea se prevede cu doua porti dispuse pe laturi opuse, avand latimea de 90 cm si deschiderea usilor spre exterior, sisteme de inchidere si de incuiere cu lacat.

2 CONDITII DE AMPLASARE A STATIILOR DISTRIBUTIE GPL 2.2 Amplasarea statiilor de distributie GPL pentru autovehicule se va face pe baza prevederilor Certificatelor de urbanism si ale Autorizatiilor de construire. 2.3 Statiile de distributie GPL pentru autovehicule, independente sau mixte, se amplaseaza pe terenuri care indeplinesc conditiile stabilite de reglementarile specifice pentru transportul auto al GPL si distantele de siguranta stabilite prin prezenta reglementare. 2.4 Intrarea in statia de distributie GPL a autovehiculelor se face direct din sosea, in sensul de circulatie (viraj dreapta). 2.5 Pompele de distributie GPL amplasate in cadrul statiei se dispun in locuri usor accesibile din circulatiile publice, la cel putin 10 m de drumuri nationale si judetene si 20 m de drumuri internationale si autostrazi. 2.6 Traversarea statiilor de distributie GPL de catre conducte de apa, gaz, agent termic, electrice sau canalizari (altele decat cele proprii) nu este admisa. 2.7 Distanta dintre liniile electrice aeriene si in incinta statiei marcata sau imprejmuita va fi de cel putin 15 m in cazul liniilor electrice de joasa si medie tensiune si de 40m in cazul liniilor de inalta tensiune. 2.8 La amplasarea statiilor de distributie GPL pentru autovehicule prevazute cu instalatiile monobloc tip Skid se vor respecta distantele de siguranta fata de vecinatati prevazute in tabelul 3. 2.9 La amplasarea statiilor de distributie GPL pentru autovehicule prevazute cu rezervoare subterane se vor respecta distantele de siguranta fata de vecinatati prevazute in tabel.



77

TEMA 3: ÎNTOCMIREA/AVIZAREA DOCUMENTATIILOR TEHNICE PRELIMINARE DE MONTARE/REPARARE

A. Conform PT C1-2010

1 Repararea cazanelor

1.1 Repararea cazanelor se face pe baza unei documentaŃii tehnice preliminare de reparare avizată de către RADTP.

DocumentaŃia preliminară de montare/reparare cazane trebuie să conŃină cel puŃin:



78

1) Desenul de ansamblu; 2) Breviarul de calcul de rezistenŃă al elementelor sub presiune şi al elementelor portante sudate direct de elementele sub presiune (unde este cazul); 3) Breviarul de calcul pentru dimensionarea/alegerea dispozitivelor de siguranŃă (unde este cazul); 4) InstrucŃiuni pentru încercarea la presiune hidraulică la rece, după caz, şi pentru verificări la cald; 5) InstrucŃiuni pentru pregătirea suprafeŃelor interioare ale cazanului (unde este cazul); 6) InstrucŃiuni de conservare (unde este cazul); 7) CondiŃii tehnice de încercări pentru atestarea parametrilor (unde este cazul).

Desenul de ansamblu trebuie să conŃină următoarele date: a) caracteristici tehnice funcŃionale:

1) debitul nominal; 2) debitul minim reglat; 3) debitul minim de durată; 4) debitul de vârf; 5) debitul caloric pentru cazanele de apă fierbinte; 6) presiunea nominală; 7) presiunea nominală a supraîncălzitorului intermediar; 8) presiunea maximă; 9) presiunea maximă a supraîncălzitorului intermediar; 10) presiunea minimă a aburului sau a apei fierbinŃi; 11) presiunea hidraulică de încercare a cazanului; 12) presiunea hidraulică de încercare a supraîncălzitorului intermediar; 13) temperatura nominală a aburului; 14) temperatura nominală a aburului supraîncălzit intermediar; 15) temperatura nominală/maximă şi minimă de ieşire/intrare a apei fierbinŃi; 16) debitul nominal al apei de alimentare; 17) presiunea apei de alimentare la limita cazanului; 18) temperatura apei de alimentare; 19) tipul combustibililor şi puterea calorică inferioară a acestora; 20) parametrii combustibililor la intrarea în instalaŃia de ardere; 21) natura, debitul şi parametrii gazelor de proces pentru cazanele recuperatoare; 22) încărcarea termică nominală a spaŃiului din focar (camera de radiaŃie); 23) presiunea la sarcina nominală în focar (suprapresiunea/depresiunea); 24) instalaŃia de ardere: tip, producător, numărul de arzătoare, debitele unitare maxime/minime de combustibil şi agentul de pulverizare şi parametrii acestuia;

b) caracteristici tehnice constructive: 1) dimensiunile principale ale cazanului propriu-zis (exclusiv scările, platformele şi canalele de aer şi de gaze de ardere);



79

2) tipul focarului; 3) volumul focarului; 4) suprafaŃa sistemului vaporizator (de încălzire pentru cazanele de apă fierbinte):

a) de radiaŃie; b) de convecŃie;

5) suprafaŃa: a) preîncălzitorului de aer; b) preîncălzitorului de apă; c) economizorului treapta I; d) economizorului treapta II; e) economizorului treapta III; f) supraîncălzitorului primar treapta I; g) supraîncălzitorului primar treapta II; h) supraîncălzitorului primar treapta III; i) supraîncălzitorului intermediar treapta I; j) supraîncălzitorului intermediar treapta II;

6) suprafaŃa totală de încălzire; 7) volumul interior total al cazanului; 8) volumul de apă din cazan; 9) volumul de apă din tambur (la nivelul minim şi la nivelul maxim); 10) spaŃiul de abur din tambur (la nivelul minim şi la nivelul maxim); 11) suprafaŃa de separare a aburului din tambur (la nivelul minim şi la nivelul maxim); 12) date cu privire la poziŃia nivelului apei din tambur şi sistemele de supraveghere, reglare şi protecŃie a nivelului (poziŃia nivelului de referinŃă în raport cu axa tamburului).

c) condiŃii tehnice de execuŃie: 1) mărcile materialelor de bază şi simbolurile materialelor de adaos, conform standardelor, pentru fiecare element calculat sau care se sudează de acestea; 2) clasa de calitate a tablelor; 3) detaliile rosturilor îmbinărilor sudate (forme şi dimensiuni); 4) date privind sudurile cap la cap; 5) coeficienŃii de rezistenŃă ai îmbinărilor sudate longitudinale; 6) tehnica de verificare; 7) date privind sudurile de racorduri şi în colŃ; 8) dimensiunile sudurilor în colŃ; 9) volumul de examinare nedistructivă, în procente, şi metoda de examinare.

d) alte date: 1) date privind racordurile (cu funcŃia lor tehnologică) şi gurile de vizitare, uşile de vizitare, clapetele de explozie, cu indicarea diametrului, a presiunii nominale, după caz, şi a tipului suprafeŃelor de etanşare;



80

2) schema circuitului apă-abur; 3) dimensiunile de legătură ale cazanului; 4) datele suplimentare pentru elementele supuse la fluaj.

1.2 Lucrările de reparare la cazane, care se verifică numai de către inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR, sunt:

a) înlocuirea de virole, de funduri, de tamburi, de plăci tubulare, a fasciculului de Ńevi, a pereŃilor membrană, a economizoarelor, a supraîncălzitoarelor, a distribuitoarelor, a colectoarelor, a camerelor secŃionale, a tubului focar, a elementelor de conductă sau a altor elemente sub presiune care se pot executa separat şi asambla la instalaŃie;

b) repararea prin încărcare cu sudură a elementelor sub presiune care prezintă coroziuni sau eroziuni, şi placarea suprafeŃelor elementelor cazanelor;

c) remedierea prin sudare a fisurilor sau crăpăturilor din elementele sub presiune; d) executarea la elementele sub presiune a unor suduri noi şi refacerea sau remedierea celor

existente; e) remedierea zonelor de unde au fost prelevate probe; f) înlocuirea Ńevilor de fum, a Ńevilor fierbătoare sau de ecran, a Ńevilor de supraîncălzitor sau

economizor, a Ńevilor schimbătoare de căldură, a Ńevilor de apă-abur din limitele cazanului, a Ńevilor din componenŃa pereŃilor membrană, a serpentinelor suprafeŃelor de schimb de căldură de la cazane;

g) înlocuirea armăturilor de siguranŃă cu alte tipodimensiuni care diferă de cele prevăzute în documentaŃia tehnică de însoŃire a cazanului;

h) înlocuirea niturilor de la cazane; i) curăŃarea chimică a suprafeŃelor interioare de schimb de căldură.

1.3 Pentru lucrările de reparare (planificate sau neplanificate) altele decât cele menŃionate la alin. (1), verificarea tehnică după reparare se efectuează de către RSVTI al deŃinătorului/utilizatorului împreună cu RSL al reparatorului. Rezultatele verificării tehnice după reparare trebuie să fie consemnate într-un proces-verbal de verificare tehnică. Procesul-verbal de verificare tehnică se ataşează la cartea cazanului. 1.4. În cazul în care pe parcursul lucrărilor de reparare apar modificări faŃă de documentaŃia tehnică preliminară de reparare acceptată de ISCIR, aceste modificări se avizează de RADTP şi se transmit la ISCIR pentru acceptare. Art. 12. Montarea cazanelor vechi

2.1 Montarea cazanelor vechi se face pe baza unei documentaŃii tehnice preliminare de montare avizată de către RADTP. 2.2 Nu se admite începerea lucrărilor de montare a cazanelor vechi fără existenŃa avizului obligatoriu de instalare. 2.3 Documentatia tehnică preliminară de montare este similara celei de reparare.



81

Art. 13. Breviarul de calcul poate fi întocmit:

a) Pentru cazanele fără marcaj de conformitate: cu respectarea breviarului existent în cartea cazanului-partea de constructie

b) Pentru cazanele cu marcaj de conformitate: cu respectarea cerintelor din standardele europene 12952-2007 respectiv 12953-2004

c) Conform standardului 12952-2007 pot fi calculate următoarele elemente:

i. Virole cilindrice ale tamburilor si colectoarelor ii. Suporturile tamburilor si colectoarelor iii. Deschideri si racorduri in tamburi si colectoare iv. Colectoare si tevi cu sectiune dreptunghiulara v. Funduri si corpuri sferice

vi. Virole sferice si funduri bombate

vii. Funduri plane nesprijinite viii. Tevi ix. Elemente sub presiune cu forma neregulata x. Coturi si tevi curbate

xi. Structuri atasate pe tevi xii. Calcule la oboseala

d) Conform standardului 12953-2004 pot fi calculate următoarele elemente: i. Virole cilindrice calculate la presiune interioara

ii. Suporturi de cazan



82

iii. Orificii si racorduri în virole cilindrice

iv. Funduri bombate nesprijinite fără deschidere v. Închideri plate demontabile nesprijinite

vi. Spatii libere între tevi

vii. Îmbinări cu flanse viii. Guri de vizitare, de cap, de mână ix. Tevi si plăci tubulare



83

x. tevi tirant si tevi de fum

xi. Tuburi de flacără si camere de întoarcere



84

xii. Rigidizări

B. Conform PT C4-2010, C8-2010

1.1 Repararea recipientelor se face pe baza unei documentaŃii tehnice preliminare de reparare avizată de către RADTP

1.2 Lucrările executate în cadrul reparaŃiilor la recipiente, care se verifică de către inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR sunt următoarele:

a) înlocuirea de virole, funduri, plăci tubulare sau alte elemente sub presiune, care se pot executa separat şi asambla la instalaŃie;

b) repararea prin încărcare cu sudură a elementelor sub presiune care prezintă coroziuni sau eroziuni şi placarea prin încărcare prin sudură a suprafeŃelor elementelor recipientelor;

c) remedierea prin sudare a fisurilor sau crăpăturilor elementelor sub presiune; d) executarea unor suduri noi la elementele sub presiune, refacerea sau remedierea celor

existente; e) înlocuirea Ńevilor schimbătoarelor de căldură şi a niturilor de la recipiente; f) înlocuirea armăturilor de siguranŃă cu alte tipodimensiuni care diferă de cele prevăzute în

proiectul iniŃial; g) remedierea zonelor din care au fost prelevate probe de material în scopul evaluării stării

tehnice a recipientelor; h) executarea de lucrări ca urmare a modificării proiectului iniŃial de construcŃie a recipientului

sau care duc la modificarea parametrilor iniŃiali maximi admişi pentru funcŃionarea acestuia; i) înlocuirea fasciculelor schimbătoarelor de căldură; j) înlocuirea mantalei exterioare a unui recipient cu pereŃi dubli; k) montarea unui recipient pe un nou amplasament.

1.2 Pentru lucrările de reparare altele decât cele menŃionate la alin. (1), verificarea tehnică după reparare se efectuează de către RSVTI al deŃinătorului/utilizatorului împreună cu RSL al reparatorului. Rezultatele verificării tehnice după reparare trebuie să fie consemnate într-un proces-verbal de verificare tehnică. Procesul-verbal de verificare tehnică se ataşează la cartea recipientului.



85

Art. 14. Breviarul de calcul poate fi întocmit:

a) Pentru recipientele fără marcaj de conformitate: cu respectarea breviarului existent în cartea recipientului-partea de constructie

b) Pentru recipientele cu marcaj de conformitate: cu respectarea cerintelor din standardul european 13445-2004

c) Conform standardului 13445-2004 pot fi calculate următoarele elemente: i. Învelisuri supuse la presiune interioară

1. Învelisuri cilindrice si sferice 2. Funduri bombate 3. Conuri si funduri conice

4. tevi în zona de racordare

ii. Învelisuri supuse la presiune exterioară 1. Învelisuri cilindrice



86

Spatii de încălzire/răcire

Elemente de întărire

2. Învelisuri conice 3. Învelisuri sferice 4. Funduri de recipiente

a. Funduri semisferice b. Funduri torisferice c. Funduri elipsoidale

5. Orificii în învelisuri a. Orificii izolate



87

b. Orificii multiple

c. Deschideri apropiate de o discontinuitate a învelisului

6. Funduri plane 7. Funduri plane circulare, negăurite, sudate de învelisuri cilindrice 8. Funduri plane circulare, asamblate prin prezoane, negăurite 9. Funduri plane circulare găurite 10. Funduri plane necirculare sau de formă inelară

iii. Flanse 1. Flanse cu garnitura în interiorul cercului de amplasare a găurilor

pentru prezoane 2. Flanse cu garnitură portanta de o parte si de alta a cercului de



88

3. amplasare a găurilor pentru prezoane, cu garnituri inelare moi 4. Flanse cu praguri sudate 5. ..........

iv. Funduri tip calotă sferică asamblate prin prezoane 1. Funduri tip calotă sferică cu garnitura în interiorul cercului de

amplasare a găurilor pentru prezoane 2. Funduri bombate asamblate prin prezoane cu garnitură portantă de o

parte si de alta a cercului de amplasare a găurilor pentru prezoane v. Schimbătoare de căldură cu plăci tubulare

1. Schimbătoare de căldură cu tevi în U

2. Schimbătoare de căldură cu plăci tubulare fixe



89

3 Schimbătoare de căldură cu placă mobilă

3. Cazuri particulare de imbinări sudate tevi-placă tubulară

4. Compensatoare de dilatare



90

5. Recipiente de sectiune dreptunghiulară supuse la presiune

Elemente de întărire 6. Urechi de ridicare

Amplasarea urechilor de ridicare

7. Recipiente orizontale sprijinite pe suporturi tip sa

8. Recipiente orizontale sprijinite pe inele suport 9. Recipiente verticale sprijinite pe suporturi laterale 10. Recipiente verticale pe suporturi tip picior



91

11. Recipiente verticale sprijinite pe suporturi tip fustă 12. Recipiente verticale sprijinite pe inele suport 13. Evaluarea duratei de viată la oboseală

a. Determinarea numărului admisibil de cicluri de presiune

C. Conform PT C6-2010, C10-2010

1.1. Montarea conductelor se face pe baza unei documentaŃii tehnice preliminare de montare.

1.1.1. DocumentaŃia tehnică preliminară de montare trebuie să conŃină:

a) memoriul tehnic de prezentare cu descrierea generală a conductei şi a instalaŃiei/echipamentelor aferente acesteia cu specificarea parametrilor de funcŃionare;

b) breviarul de calcul de rezistenŃă; c) schema izometrică, condiŃiile tehnice de execuŃie, proceduri de sudare, lista materialelor,

armături, dispozitive de siguranŃă şi altele asemenea; d) verificările, încercările şi examinările distructive/nedistructive, date despre tratamentul

termic post sudare, pe parcursul montării şi în vederea autorizării funcŃionării. (2) DocumentaŃia tehnică preliminară trebuie avizată de către RADTP.

1.1.2. La elaborarea documentaŃiei tehnice preliminare de montare trebuie să se Ńină seama de următoarele situaŃii:

a) în cazul montării în aer liber trebuie luate măsurile necesare astfel ca aparatura de comandă, măsurare şi control, precum şi dispozitivele de siguranŃă ale conductei să fie protejate împotriva intemperiilor, degradărilor şi accesului neautorizat al persoanelor străine la instalaŃie;

b) suprafaŃa exterioară a conductelor trebuie să fie protejată împotriva coroziunii datorate condiŃiilor atmosferice sau mediului în care lucrează;



92

c) la montarea conductelor care prezintă pericol ridicat în funcŃionare, trebuie avut în vedere

amplasarea la distanŃe corespunzătoare faŃă de alte obiective, precum şi alte măsuri suplimentare de siguranŃă prevăzute în normativele de prevenire şi stingere a incendiilor şi în normele generale şi specifice de protecŃia muncii;

d) nu se admite existenŃa cablurilor electrice deasupra conductelor, cu excepŃia instalaŃiilor electrice pentru iluminat executate şi în conformitate cu prevederile standardelor pentru executarea instalaŃiilor electrice în medii cu pericol de explozie;

e) conductele se montează pe suporturi astfel încât îmbinările sudate ale conductelor să fie accesibile pentru examinări şi verificări tehnice iar aşezarea trebuie să fie făcută astfel încât să permită dilatări sau contractări termice, să asigure o repartizare uniformă a sarcinii pe suporturi şi să nu producă tensiuni suplimentare în pereŃii conductelor;

f) conductele trebuie prevăzute cu scări sau căi de acces pentru deservirea armăturilor şi pentru efectuarea verificării tehnice;

g) în cazul conductelor la care există posibilitatea producerii condensului trebuie prevăzute mijloace pentru drenarea şi îndepărtarea lichidelor din zonele mai joase, pentru evitarea producerii avariilor datorate loviturilor de berbec sau coroziunilor;

h) conductele pentru fluide inflamabile şi explozibile trebuie prevăzute cu instalaŃie de legare la pământ;

i) conductele parŃial îngropate trebuie prevăzute cu elemente de izolare care să asigure derularea verificărilor tehnice a zonei supraterane;

j) conductele care lucrează la temperaturi ≥ 440ºC se prevăd obligatoriu, prin documentaŃia tehnică, cu repere de fluaj.

1.2. Repararea conductelor se face pe baza unei documentaŃii tehnice preliminare de

reparare avizată de către RADTP. 1.3. Lucr ările de reparare a conductelor, constau în: a) înlocuirea, remedierea sau modificarea unor elemente de conductă ca de exemplu coturi,

curbe, compensatoare de dilatare, tronsoane, îmbinările nedemontabile ale acestora şi altele asemenea;

b) modificări ale izometriei conductei, faŃă de documentaŃia tehnică, lucrări de modernizare şi altele asemenea;

c) repararea zonelor de prelevare de material, necesar determinării proprietăŃilor mecanice, fizice şi chimice ale acestuia

1.4. DocumentaŃia tehnică preliminar ă de reparare, avizată de RADTP trebuie să cuprindă cel puŃin următoarele:

a) memoriul tehnic de reparare care trebuie să conŃină: 1) date generale privind conducta, 2) istoricul de funcŃionare şi de reparare, precum şi altele asemenea; 3) tehnologii de reparare, lista de proceduri de sudare;



93

b) schema izometrică a conductei cu precizarea zonei ce urmează a fi reparată, cu menŃionarea

tuturor elementelor ce trebuie să fie reparate sau înlocuite, detalii despre suduri, tehnologie de control;

c) breviarul de calcul de rezistenŃă în cazul unor modernizări sau a unor modificări de izometrie sau/şi tehnologice ale conductei.

1.5. Breviarul de calcul poate fi întocmit:

1.5.1. Pentru conductele fără marcaj de conformitate: cu respectarea breviarului existent în cartea conductei-partea de constructie

1.5.2. Pentru conductele cu marcaj de conformitate: cu respectarea cerintelor din standardul european 13480-2007

1.5.3. Conform standardului 13480-2007 pot fi calculate următoarele elemente: 1.5.4. Tevi drepte 1.5.5. Curbe si coturi 1.5.6. Coturi din segmente



94

1.5.7. Reductii

1.5.8. Componente flexibile ale conductelor industriale 1.5.9. Proiectarea fundurilor de conductă supuse la presiune interioară 1.5.10. Funduri bombate 1.5.11. Funduri semisferice

1.5.12. Funduri în formă de mâner de cos 1.5.13. Funduri elipsoidale 1.5.14. Funduri circulare plane 1.5.15. Orificii si îmbinări ale racordurilor 1.5.16. Tipuri de rigidizări



95

1.5.17. Orificii izolate



96

1.5.18. Orificii adiacente 1.5.19. Calculul componentelor speciale ale sistemului de conducte

1.5.20. Proiectarea condeuctelor tehnologice la presiune exterioară 1.5.21. Tevi cilindrice, coturi si curbe din segmente 1.5.22. Reductii (învelisuri conice)



97

1.5.23. Funduri bombate 1.5.24. Suporturi atasate (care fac corp comun cu teava) 1.5.25. Suporturi

1.5.26. Piese sudate pentru a servi ca suport



98

MATERIALE Având în vedere că efectuarea calculului de rezistenŃă a părŃilor sub presiune a echipamentelor din domeniul IMSP se poate desfăşura în conformitate cu următoarele referenŃiale:

- SR EN 13445 – 3:2003 în cazul recipientelor stabile sub presiune - SR EN 13480 – 3:2007 în cazul conductelor - SR EN 12952 – 3:2007; SR EN 12952 – 4:2002 şi SR EN 12953 – 3:2004 în cazul cazanelor , precum şi că în urma derulării unor lucrări de reparare la instalaŃie/echipament trebuie să fie asigurată funcŃionarea în condiŃii de siguranŃă a acestuia,la alegerea materialelor trebuie avute în vedere următoarele principii:

• materialele selectate trebuie să posede proprietăŃile fizico-chimice, mecanice şi tehnologice corespunzătoare cerinŃelor impuse de aplicaŃia în care sunt utilizate;

• materialele alese trebuie să conducă la soluŃii tehnice de rezolvare a aplicaŃiei care să fie convenabile economic, adică să poată fi transpuse în practică cu cheltuieli acceptabile privind obŃinerea şi realizarea produselor impuse de aplicaŃie.

• materialele (inclusiv materialele de sudură) folosite la montarea, instalarea, modificarea sau la repararea instalaŃiilor/echipamentelor care reŃin presiunea, trebuie să corespundă condiŃiilor tehnice prevăzute în documentaŃia tehnică de însoŃire a instalaŃiei/echipamentului.

La alegerea materialelor să se Ńină seama de o întreagă serie de criterii precum şi de condiŃiile privind solicitările mecanice şi termice la care este supus echipamentul cum ar fi:

- complexitatea sistemului de solicitare (solicitări simple, de tip întindere compresiune, încovoiere simplă, forfecare pură, sau solicitări compuse), intesitatea solicitărilor, caracterul static sau dinamic al aplicării acestora, condiŃiile termice în care se aplică solicitările (solicitări la temperaturi scăzute, solicitări în condiŃii de temperatură normală sau solicitări în condiŃii termice care determină manifestarea fenomenului de fluaj), posibilitatea ca solicitările să genereze fenomene de pierdere a stabilităŃii unor componente ale produsului, (a căror evitare impune asigurarea unor anumite rigidităŃi ale componentelor), etc.

- criteriile privind caracteristicile mecanice ale materialelor, (în condiŃiile de temperatură şi mediu de lucru) : duritatea, rezistenŃa la rupere, limita de curgere, modulul de elasticitate, alungirea procentuală după rupere, energia de rupere, rezistenŃa la oboseală, rezistenŃa la fluaj, etc.;

− criteriile privind caracteristicile fizice ale materialelor : densitatea, temperatura de topire-solidificare, rezistivitatea electrică, coeficientul de dilatare termică, conductibilitatea termică, etc.; − criteriile privind caracteristiciele chimice şi structurale impuse materialelor : compoziŃia chimică, structura, conŃinutul de impurităŃi, rezistenŃa la coroziune (în mediul de lucru şi în condiŃiile de solicitare corespunzătoare echipamentului);



99

− criteriile privind caracteristicile semifabricatelor care au fost utilizate la fabricaŃia echipamentului: forma, dimensiunile şi masa semifabricatelor, calitatea suprafeŃelor semifabricatelor. - materialele trebuie să fie însoŃite de certificate de inspecŃie material de tip 3.1 emise de fabricant conform EN 10204.

O clasificare a materialelor metalice, (inclusiv materialele de sudură), folosite la fabricarea, montarea, instalarea, modificarea sau la repararea sistemelor / componentelor care reŃin presiunea, în funcŃie de caracteristiciele chimice şi caracteristicile fizico-mecanice este prezentată în următoarul tabel:

Grupă Subgrupă Tip oŃel OŃeluri cu limita de curgere minimă specificată

ReH ≤ 460 N/mm2 a şi cu compoziŃia chimică în % : C ≤ 0,25 Si ≤ 0,60 Mn ≤ 1,8 Mo ≤ 0,70b S ≤ 0,045 P ≤ 0,045 Cu ≤ 0,40b Ni ≤ 0,5b

Cr ≤ 0,3 ( 0,4 pentru turnate )b

Nb ≤ 0,06 V ≤ 0,1b

Ti ≤ 0,05

1.1 OŃeluri cu limita de curgere minimă specificată ReH ≤ 275 N/mm2 1.2 OŃeluri cu limita de curgere minimă specificată 275 N/mm2 < ReH ≤ 360 N/mm² 1.3 OŃeluri cu granulaŃie fină, normalizate, cu limita de curgere minimă specificată ReH > 360

N/mm2

1

1.4 OŃeluri cu rezistenŃă împotriva coroziunii atmosferice, a căror compoziŃie chimică poate depăşi cerinŃele pentru elemente singulare care sunt indicate la 1

OŃeluri cu granulaŃie fină tratate termomecanic şi oŃeluri turnate cu limita de curgere minimă specificată ReH > 360 N/mm2

2.1 OŃeluri cu granulaŃie fină tratate termomecanic şi oŃeluri turnate cu limita de curgere minimă specificată 360 N/mm2 < ReH ≤ 460 N/mm2

2

2.2 OŃeluri cu granulaŃie fină tratate termomecanic şi oŃeluri turnate cu limita de curgere minimă specificată ReH > 460 N/mm2

OŃeluri cu granulaŃie fină călite şi revenite cu excepŃia oŃelurilor inoxidabile cu limita de curgere minimă specificată ReH > 360 N/mm2

3.1 OŃeluri cu granulaŃie fină călite şi revenite cu limita de curgere minimă specificată 360 N/mm2 < ReH ≤ 690 N/mm2



100

3.2 OŃeluri cu granulaŃie fină călite şi revenite cu limita de curgere minimă specificată ReH > 690 N/mm2

3

3.3 OŃeluri de imbunatatire cu granulatie fina, exceptand otelurile inoxidabile OŃeluri slab aliate Cr-Mo-Ni cu Mo ≤ 0,7% şi V ≤ 0,1%

4.1 OŃeluri cu Cr ≤ 0,3 % şi Ni ≤ 0,7 % 4

4.2 OŃeluri cu Cr ≤ 0,7 % şi Ni ≤ 1,5 % OŃeluri aliate Cr-Mo fără vanadiu cu C ≤ 0,35 %

5.1 OŃeluri cu 0,75 % ≤ Cr ≤ 1,5 % şi Mo ≤ 0,7 % 5.2 OŃeluri cu 1,5 % < Cr ≤ 3,5 % şi 0,7 % < Mo ≤ 1,2 % 5.3 OŃeluri cu 3,5 % < Cr ≤ 7,0 % şi 0,4 % < Mo ≤ 0,7 %

5

5.4 OŃeluri cu 7,0 % < Cr ≤ 10,0 % şi 0,7 % < Mo ≤ 1,2 % OŃeluri inalt aliate de tip Cr-Mo-(Ni) -V 6.1 OŃeluri cu 0,3 % ≤ Cr ≤ 0,75 %, Mo ≤ 0,7 % şi V ≤ 0,35 % 6.2 OŃeluri cu 0,75 % < Cr ≤ 3,5 %, 0,7 % < Mo ≤ 1,2 % şi V ≤ 0,35 % 6.3 OŃeluri cu 3,5 % < Cr ≤ 7,0 %, Mo ≤ 0,7 % şi 0,45 % ≤ V ≤ 0,55 %

6

6.4 OŃeluri cu 7,0 % < Cr ≤ 12,5 %, 0,7 % < Mo ≤ 1,2 % şi V ≤ 0,35 % OŃeluri inoxidabile autocalibile si de tip ferito-martensitic cu C ≤ 0,35 % şi 10,5 % ≤ Cr ≤ 30

% 7.1 OŃeluri inoxidabile feritice 7.2 OŃeluri inoxidabile martensitice

7

7.3 OŃeluri inoxidabile autocalibile OŃeluri inoxidabile de tip austenitic, Ni ≤ 31 % 8.1 OŃeluri inoxidabile de tip austenitic cu Cr ≤ 19 % 8.2 OŃeluri inoxidabile de tip austenitic cu Cr > 19 %

8

8.3 OŃeluri inoxidabile de tip austenitic manganoase cu 4 % < Mn ≤ 12 % OŃeluri aliate cu nichel, cu Ni ≤ 10,0 % 9.1 OŃeluri aliate cu nichel, cu Ni ≤ 3,0 % 9.2 OŃeluri aliate cu nichel, cu 3,0 % < Ni ≤ 8,0 %

9

9.3 OŃeluri aliate cu nichel, cu 8,0 % < Ni ≤ 10,0 % OŃeluri inoxidabile austenito-feritice ( duplex ) 10.1 OŃeluri inoxidabile austenito-feritice cu Cr ≤ 24 %

10

10.2 OŃeluri inoxidabile austenito-feritice cu Cr > 24 % OŃeluri cuprinse în grupa 1 c , exceptând 0,25 % < C ≤ 0,85 % 11.1 OŃeluri care sunt indicate la 11, cu 0,25 % < C ≤ 0,35 % 11.2 OŃeluri care sunt indicate la 11, cu 0,35 % < C ≤ 0,5 %

11

11.3 OŃeluri care sunt indicate la 11, cu 0,5 % < C ≤ 0,85 % NOTĂ: Pe baza compoziŃiei chimice reale rezultată, oŃelurile din grupa 2 pot fi considerate ca oŃeluri din grupa 1. a În conformitate cu specificatiile de material si standardele de produs, ReH poate fi înlocuit cu Rp0,2 sau Rt0,5 . b O valoare mai mare este acceptata decat cea rezultata: Cr + Mo + Ni + Cu + V ≤ 0,75 %. c O valoare mai mare este acceptata decat cea rezultata: Cr + Mo + Ni + Cu + V ≤ 0,1 %.



101

Particularit ăŃile diagramei Fe-C Diagrama Fe-C este o diagramă incompletă , conŃinutul de C merge până la 6,67%, deoarece peste această concentraŃie aliajele nu mai au aplicaŃie în industrie , iar limitele diagramei sunt oricum greu de determinat. Tipurile materialelor feroase funcŃie de %C sunt următoarele: 0 – 0,02%C fier tehnic pur ; 0,02 – 2,11%C oteluri ; 2,11 - 6,67%C fonte Punctele critice reprezintă temperaturile la care au loc transformările în structura materialelor feroase şi se notează cu A urmat de litera r (dacă transformarea are loc la răcire) sau c ( dacă transformarea are loc la încălzire) şi de o cifra care indica felul transformarii, (ex A1,A2). Astfel depăşirea la incălzire a punctului A1 determină transformarea perlitei în austenită , iar răcirea rapidă conduce la obŃinerea unei structuri formate din martensită si ferită. Datorita prezenŃei feritei, materialul cu această structură de călire incompletă va avea o duritate mai mare decât cea iniŃială, însă nu va avea valoarea maximă a durităŃii aceasta fiind obŃinută doar în cazul unei structuri integral martensitice, deci dacă are loc depăşirea la încălzire a punctului A3 urmată de o răcire rapidă). Ferita - soluŃie solidă de întrepătrundere a C in Fe2 într-o reŃea cubică cu volum centrat . Ferita dizolvă C în cantitate redusă şi anume max 0,02% - la 727°C ; si 0,008% -20°C . Ca orice soluŃie solidă ferita este moale si plastică , duritatea ei fiind de 60 HB putând să creasca prin ecruisare ( durificare la rece) sau prin aliere cu diferite elemente pana la 80 HB . Cementita ( Fe3C) - ConŃine 6,67%C, are o reŃea cristalină complexă de tip diamant şi o duritate foarte mare 750 Hb



102

Perlita - amestec mecanic între ferită si cementită, contine 0,8 %C şi reprezintă ca structură eutectoidul diagramei Fe-Fe3C. ProprietăŃile mecanice ale perlitei sunt intermediare între cele ale feritei si ale cementitei , putând insă varia în limite relativ largi în functie de gradul de dispersie al cementitei care poate fi prezentă sub formă lamelară sau globulară. Austenita - soluŃie solidă de întrepătrundere a carbonului în Feγ , are o reŃea cristalină cubică cu feŃe centrate si este paramagnetică . Austenita poate dizolva carbon pana la 2,06% la temperatura eutectica (1147°C) . Ledeburita - amestec mecanic între austenită şi cementită între liniile de temperaturi de 1147°C si 723°C, contine 4,3% C reprezintă ca structură eutecticul diagramei Fe-Fe3, şi este constituentul de bază al fontelor albe. Grafitul - apare în structura fontelor cenuşii, este constituit din carbon pur şi precipită la răcirea aliajelor fier – carbon numai in cazul răcirilor foarte lente sau dacă acestea conŃin elemente grafitizante ca aluminiul , siliciul , nichelul sau carbon în cantitati mari. Clasificarea procedeelor de sudare prin topire Procedeele de sudare se clasifică după sursele de energie cu care se realizează încălzirea locală. Astfel sudarea prin topire poate fi realizată cu energie electro-termică, cu energie termochimică şi cu energie corpusculară. Sudarea cu energie electro-termică se obŃine folosindu-se ca sursă de energie arcul electric sau efectul Joule. Sudarea cu arc electric poate fi realizată prin unul din procedeele: cu electrod învelit, cu protecŃie de gaz, sub strat de flux sau prin alte procedee. Sudarea prin efect Joule este realizată în condiŃiile sudării prin topire (exceptând procedeele de sudare prin presiune) în varianta sudării în baie de zgură. Sudarea cu energie termochimică ce realizează folosind energia flăcării oxigaz sau cea degajată în urma reacŃiilor termitului. Sudarea cu energie corpusculară se practică în varianta sudării cu fascicol de electroni şi a sudării cu laser.



103

PARAMETRII TEHNOLOGICI AI OPERA łIILOR DE TRATAMENT TERMIC.

Orice tehnologie de tratament termic sau termochimic presupune cel puŃin două operaŃii de bază şi anume o operaŃie de încălzire şi una de răcire a produsului cu parametrii termici şi temporali controlaŃi. Reprezentarea grafică a acestor operaŃii poartă numele de ciclogramă. În practica industrială sunt folosite două tipuri de ciclograme:

- carteziene - polare



104

Cele mai uzuale sunt ciclogramele carteziene trasate în coordonate temperatură – timp.

Temperatura de încălzire în vederea tratamentului termic se stabileşte în funcŃie de natura materialului şi de tipul tratamentului termic aplicat. Natura materialului se ia în considerare prin compoziŃia chimică şi punctele critice la încălzire, iar tipul tratamentului termic prin condiŃia impusă pentru structura ce trebuie să fie obŃinută prin încălzire-răcire. PoziŃia punctelor critice la aceeaşi marcă de material este determinată la rândul ei, de compoziŃia chimică a şarjei tratate, de viteza de încălzire realizată de regimul de încălzire ales şi de viteza de răcire. Prin tratament termic se înŃelege o succesiune de operaŃii de încălzire, menŃinere şi răcire având drept scop modificarea controlată a structurii şi proprietăŃii materialelor metalice. Dintre criteriile de clasificare, cel mai riguros este cel privind transformările în stare solidă care se desfăşoară în materialul metalic în timpul încălzirii şi răcirii, iar clasificarea după acest criteriu este:

• Recoaceri fără transformari de fază în stare solidă • Recoaceri cu transformări de fază în stare solidă

• Călirea • Revenirea şi îmbătrânirea

• Tratamente termice combinate (termochimice)



105

După scopul urmărit şi locul ocupat în procesul de fabricaŃie tratamentele termice se pot clasifica astfel: — tratamente termice preliminare (primare sau intermediare) în care se includ diferite tipuri de recoacere. Aceste tratamente se aplica lingourilor, pieselor turnate, pieselor forjate, ansamblurilor sudate, laminatelor etc.; — tratamente termice finale sau secundare care cuprind operaŃiile de călire si de revenire. De regulă se aplică diferitelor piese, după prelucrări mecanice. * Recoaceri fără transformari de fază în stare solidă: categorie de tratamente temice prin care materialul metalic al pieselor tratate, aflat într-o stare structurală nestabilă, produsă de diferitele prelucrări la care a fost supus anterior, este adus într-o stare stabilă, fără realizarea în acest scop a vreunei transformări de fază; * Recoaceri cu transformari de fază în stare solidă: categorie de tratamente temice ce constă din încălzirea materialului pieselor tratate deasupra unuia din punctele sale (critice) de transformare în stare solidă şi răcirea ulterioară cu viteză suficient de mică, pentru atingerea unei stări structurale de echilibru; * Călirea: este tratamentul termic ce constă din încălzirea materialului pieselor tratate desupra unuia din punctele sale (critice) de transformare în stare solidă sau deasupra temperaturii la care se produce dizolvarea în matricea structurală de bază a fazelor secundare şi răcirea ulterioară rapidă (cu viteză suficient de mare), pentru obŃinerea unei stări structurale în afară de echilibru; * Revenirea: este tratamentul termic ce constă din încălzirea materialului pieselor călite la o temperatură inferioară punctului său (critic) minim de transformare în stare solidă sau temperaturii la care se produce dizolvarea în matricea structurală de bază a fazelor secundare şi răcirea ulterioară cu o viteză convenabilă pentru obŃinerea unei stări structurale mai apropiate de echilibru; * Tratamente termochimice: categorie de tratamente termice combinate ce se efectuează într-un mediu activ din punct de vedere chimic şi care au ca rezultat modificarea compoziŃiei chimice, structurii şi proprietăŃilor straturilor superficiale ale pieselor metalice tratate.

EXAMIN ĂRI NEDISTRUCTIVE ALE ÎMBIN ĂRILOR SUDATE 1. Metode de examinare nedistructivă a îmbinărilor sudate

Metodele de examinare nedistructivă general acceptate aplicabile la controlul îmbinărilor sudate se clasifică, conform prescripŃiei tehnice ISCIR referitoare la autorizarea personalului care efectuează examinări nedistructive, cât şi conform normei europene EN 473 sunt:

a) examinarea vizuală, simbolizată VT; b) examinarea cu radiaŃii penetrante, simbolizată RT; c) examinarea cu ultrasunete, simbolizată UT;



106

d) examinarea cu particule magnetice, simbolizată MT; e) examinarea cu lichide penetrante, simbolizată PT; f) examinare prin curenti turbionari ET; g) examinarea neetanseitătilor LT; h) examinarea magneto-inductivă MRT.

Personalul care efectuează examinări nedistructive trebuie autorizat/ certificat conform legislaŃiei naŃionale/ europene.

Prescriptia tehnică ISCIR care reglementează autorizarea personalului în examinări nedistructive este CR 6-2010.

Examinarea vizuală Examinarea vizuală este cea mai cunoscută şi răspândită metodă de examinare

nedistructivă de suprafaŃă care constă în examinarea cu ochiul liber, direct sau indirect, cu sau fără mijloace ajutătoare a suprafeŃelor unui ansamblu sudat.

Avantajele metodei: este o metodă simplă, rapidă, economică şi nu necesită o pregătire laborioasă a suprafetelor de examinat; se poate aplica atât materialelor feromagnetice cât şi celor nemagnetice; nu există limitări legate de temperatura mediului amibiant la care se poate face examinarea; oferă informaŃii rapide pentru luarea unei decizii de a continua efectuarea celorlalte examinări nedistructive asupra ansamblului sudat, acolo unde se cere; personalul care efectuează acest tip de examinări necesită o instruire minimă.

Standarde conexe aplicabile examinarea vizuală. EN 1330-1 – Examinări nedistructive. Terminologie. Partea 1. Lista termenilor generali. EN 1330-2 – Examinări nedistructive. Terminologie. Partea 2. Termini comuni metodelor

de încercări nedistructive. EN 970 – Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate prin topire. Examinarea vizuală. Acest standard descrie tehnica de examinare vizuală. si indică echipamentele care se

utilizează la examinarea vizuală. EN ISO 6520-1 – Sudare şi procedee conexe. Clasificarea imperfecŃiunilor geometrice din

îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 1: Sudare prin topire. Acest standard reglementează clasificarea numerică şi descrierea imperfecŃiunilor care pot

apărea în îmbinările sudate. Clasificara se face în 6 grupe majore după cum urmează. 1. Fisuri; 2. CavităŃi; 3. Incluziuni solide; 4. LIpsă de topire şi pătrundere; 5. ImperfecŃiuni ale formei şi imperfecŃiuni dimensionale;



107

6. ImperfecŃiuni diverse. EN ISO 5817 – Sudare. Îmbinări sudate prin topire din oŃel, nichel, titan şi aliajele

acestora (cu excepŃia sudării cu fascicul de electroni). Niveluri de calitate pentru imperfecŃiuni. Acest standard este un standard armonizat cu directiva europeană pentru echipamente sub

presiune 97/32, transpusă în legislaŃia română prin HG 584/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

EN ISO 10042 – Sudare. Îmbinări de aluminiu şi aliaje de aluminiu sudate cu arc electric. Niveluri de calitate pentru imperfecŃiuni.

Acest standard este echivalentul lui EN ISO 5817, dar se aplică pentru îmbinările sudate din aluminiu şi aliaje de aluminiu.

EN 12062 – Examinări nedistructive ale sudurilor. Reguli generale pentru materiale metalice.

Acest standard face legătura între nivelurile de calitate descrise în standardul EN ISO 5817, tehnicile de examinare nedistructivă şi nivelurile de acceptare al discontinuităŃilor evaluate prin principalele metode de examinare nedistructivă. Acest standard este echivalentul standardului ISO 17635. Acest standard precizează metodele de examinare nedistructive general acceptate pentru depistarea discontinuităŃilor deschise în suprafaŃă pentru toate tipurile de îmbinări sudate şi a discontinuităŃilor interne pentru îmbinările sudate cap la cap şi în T cu pătrundere completă.

Examinarea cu lichide penetrante Examinarea cu lichide penetrante este o metodă de examinare nedistructivă de suprafaŃă

care constă în aplicarea pe suprafaŃa de examinat a unei substanŃe colorate cu o capilaritate foarte bună – denumită “penetrant” – care pătrunde în discontinuităŃile deschise în suprafaŃă, şi care sub actiunea unei sustanŃe revelatoare – denumită “developant” pune în evidenŃă pe un fond alb discontinuităŃile foarte fine care apar în aest caz în culoarea penetrantului şi care altfel, la examinarea vizuală nu sunt perceptibile ochiului uman.

EN 571-1 Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante. Partea 1: Principii Generale.

Acest standard descrie tehnicile de examinare, modul de pregătire al suprafeŃelor care urmează a fi examinate, modul de aplicare al penetrantului şi al developantului, precum şi etapele intermediare care trebuie respectate.

EN 1289 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu lichide penetrante a îmbinărilor sudate. Niveluri de acceptare.

Acest standard indică nivelurile de acceptare ale îmbinărilor sudate. EN ISO 12706 – Examinări nedistructive. Terminologie. Termeni utilizaŃi la examinarea

cu lichide penetrante. Acest standard, desi a fost adoptat ca standard românesc SR EN ISO 12706, a fost adoptat prin andorsare si nu este util utilizatorilor decât la nivel de informare, deoarece



108

termenii în limba română nu se regăsesc în acest standard. Util ar fi consultarea standardului STAS 10041, însă fara a face referintă la acesta în documentele emise.

EN ISO 3059 – Examinări nedistructive. Examinarea cu lichide penetrante si pulberi magnetice. Conditii de observare.

Examinarea cu particule magnetice Examinarea cu paricule magnetice este o metodă de examinare nedistructivă care constă în

inducerea în suprafata de examinat a unui câmp magnetic şi aplicarea pe aceasta a unei pulberi magnetice sub formă umedă sau uscată.

EN 1290 – Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate. Examinarea cu pulberi magnetice.

Acest standard este înlocuit cu standardul ISO 17638, aprobat în anul 2009, nefiind adoptat deocamdată ca standard românesc. În materialul acestui curs se vor trata în continuare prevederile standardului EN 1290. Acest standard stabileşte metodele de examinare pentru detectarea imperfecŃiunilor de suprafaŃă ale sudurilor din materiale feromagnetice, inclusiv zonele influenŃate termic Tehnicile de examinare cu particule magnetice în prezentul standard sunt aplicabile pentru majoritatea procedeelor de sudare şi tipurilor de îmbinări sudate. Limitările privind aplicabilitatea acestei metode examinare referitor la tipurile de îmbinări sudate sunt indicate în standardul CEN TR 15135.

EN 9934-1 – Examinări nedistructive. Examinarea cu pulberi magnetice. Partea 1: Principii Generale.

Acest standard, EN ISO 9934-1, practic poate fi asimilat cu varianta europeană EN 1290. EN ISO 9934-1 este varianta mai completă şi mai dezvoltată a standardului EN 1290. În EN ISO 9934-1, spre deosebire de EN 1290 sunt indicate şi condiŃiile de observare la examinarea cu particule magnetice. În EN 1290 nu se face nici o precizare privind condiŃiile de observare, doar facându-se trimitere la standardul de profil EN 3059, care descrie care sunt condiŃiile de observare la examinarea cu lichide penetrante şi particule magnetice

EN 1291 – Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu pulberi magnetice a îmbinărilor sudate. Niveluri de acceptare.

Aşa cum reiese şi din titlul standardului acest standard indică nivelurile de acceptare ale imbinărilor sudate. Ca şi în cazul celorlalte metode de examinare nedistructive prezentate până acum, în funcŃie de nivelul de calitate al îmbinării sudate în conformitate cu EN 5817, indicat în documentaŃie prin standardul de legătura EN 12062, se face corelarea cu nivelurile de acceptare la care trebuie evaluate indicaŃiile.

Standarde conexe pentru examinarea cu lichide penetrante. EN 1330-7 – Examinări nedistructive. Terminologie. Termeni utilizaŃi în examinări cu

particule magnetice Acest standard, ca şi în cazul standardului de terminologie la examinarea cu



109

lichide penetrante, desi a fost adoptat ca standard românesc SR EN 1330-7, a fost adoptat prin andorsare si nu este util utilizatorilor decât la nivel de informare, deoarece termenii în limba română nu se regăsesc în acest standard. Util ar fi consultarea standardului STAS 10041, însă fara a face referintă la acesta în documentele emise.

EN ISO 3059 – Examinări nedistructive. Examinarea cu lichide penetrante si pulberi magnetice. Conditii de observare.

Examinarea cu radiaŃii penetrante Examinarea cu radiaŃii penetrante este o metodă de examinări nedistructive care constă în

străbaterea sudurii ansamblului sudat de radiaŃiile ionizante şi obŃinerea unei imagini radiografice pe un suport fotosensibil plasat pe partea opusă a sudurii.

EN 1435- Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea radiografică a îmbinărilor sudate.

Acest standard se aplică la examinarea radiografică a îmbinărilor sudate prin topire a materialelor metalice.

EN 12517-1 Examinări nedistructive ale sudurilor. Partea 1: Evaluarea radiografică a îmbinărilor sudate din oŃel, nichel, titan şi aliaje ale acestora. Niveluri de acceptare.

EN 12517-2 Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate. Partea 2: Evaluarea radiografică a îmbinărilor sudate din aluminiu şi alije ale acestuia. Niveluri de acceptare

Aşa cum reiese şi din titlul acestor standarde, acestea indică nivelurile de acceptare ale imbinărilor sudate. Ca şi în cazul celorlalte metode de examinare nedistructive prezentate până acum, în funcŃie de nivelul de calitate al îmbinării sudate în conformitate cu EN 5817, indicat în documentaŃie prin standardul de legătura EN 12062, se face corelarea cu nivelurile de acceptare la care trebuie evaluate indicaŃiile.

Examinarea cu ultrasunete Examinarea cu ultrasunete se bazează pe propagarea undelor ultrasonice în piesa de

examinat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (numită tehnica prin transmisie) fie a semnalului reflectat sau de difracŃie provenit de la orice suprafaŃă sau discontinuitate (numită tehnica cu impuls reflectat).

EN 1714 – Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete a îmbinărilor sudate.

În acest standard sunt stabilite metodele pentru examinare nedistructivă pentru examinarea manuală a îmbinărilor sudate prin topire complet pătrunse ale materialelor metalice feritice cu grosimi mai mari sau egale de 8 mm. Totuşi prin acord între părŃi tehnicile descrise în acest standard pot fi extinse şi la alte materiale decât cele menŃionate şi sudurilor parŃial pătrunse.



110

Standardul stabileşte nivelurile de referinŃă şi metodele prin care se obŃin aceste niveluri

cât şi nivelurile de examinare. EN 1712 – Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete a îmbinărilor

sudate. Niveluri de acceptare. Aşa cum reiese şi din titlu, acest standard indică nivelurile de acceptare ale imbinărilor

sudate. Ca şi în cazul celorlalte metode de examinare nedistructive prezentate până acum, în funcŃie de nivelul de calitate al îmbinării sudate în conformitate cu EN 5817, indicat în documentaŃie prin standardul de legătura EN 12062, se face corelarea cu nivelurile de acceptare la care trebuie evaluate indicaŃiile

EN 10160 – Examinarea ultrasonică a produselor plate de oŃel cu grosime egală sau mai mare de 6 mm – metoda prin reflexie.

Acest standard se aplică tablelor de oŃel nealiate sau aliate cu excepŃia celor austenitice sau ferito-austenitice cu grosimea cuprinsă între 6 şi 200 mm.

Acest standard poate fi utilizat şi pentru grosimi mai mici de 6 mm cu acordul părŃilor Acest standard tehnicile de examinare şi defineşte clasele de calitate, respectiv 4 clase de

calitate pentru suprafaŃă resprectiv S0, S1 , S2 şi S3 şi 5 clase de calitate pentru margine respectiv E0, E1, E2, E3 şi E4. Clasele de calitate S0 şi E0 sunt cele mai restrictive.

EN 10307 – Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete a produselor plate cu grosimi mai mari de 6 mm din oŃel austenitic şi autenito-feritice.

Acest standard se aplică tablelor de oŃel austenitic şi austenitico-feritic cu grosimea cuprinsă între 6 şi 200 mm.

Acest standard poate fi utilizat şi pentru grosimi mai mici de 6 mm cu acordul părŃilor. Acest standard tehnicile de examinare şi defineşte clasele de calitate , respectiv 3 clase de

calitate pentru suprafaŃă S1 , S2 şi S3 şi 4 clase de calitate pentru margine E0, E1, E2, E3 şi E4.

Examinările distructive Se împart în următoarele categorii: a) Analize metalografice (macro, micro, defectoscopie); b) Analize chimice (calitative/semicantitative, calitative/cantitative); c) Încercări mecanice (încercare la tracŃiune, încercare de încovoiere la şoc, încercarea de duritate, încercarea pentru determinarea rezistenŃei tehnice de durată, încercarea la fluaj, şi altele); d) Încercări tehnologice (încercare la îndoire pe dorn, încercare de aplatisare, încercare la rupere tehnologică, încercare la compresiune, şi altele); e) Măsurări de eforturi sub acŃiunea sarcinilor de încărcare ( măsurători tensometrice).



111

NOTE: 1) Examinările distructive care impun în mod obligatoriu debitarea unor carote, probe sau tronsoane de material pentru realizarea epruvetelor de laborator sunt încercările mecanice, (cu excepŃia încercării de duritate) şi încercările tehnologice, motiv pentru care propunerea în program a acestor examinări trebuie să fie foarte bine motivată tehnic şi numai în cazuri bine justificate, deoarece ulterior, presupun în mod obligatoriu reparaŃii în zonele de debitare, urmate de efectuarea unor noi examinări nedistructive în zonele reparate. 2) Toate celelalte tipuri de examinări distructive pot fi efectuate „in situ” cu aparatură de laborator portabilă. 3) Referitor la analiza chimică efectuată „in situ” cu aparatură de laborator portabilă, în programele de expertiză poate fi aleasă fie calea de determinare a grupelor de oŃel pentru anumite componente principale ale echipamentului prin utilizarea metodei de analiză spectrală calitativă, (caz în care valorile caracteristicilor fizico/mecanice necesare calculului de rezistenŃă ce trebuie efectuat în raportul final, vor fi alese din specificaŃia de material a grupei respective de mărci de oŃeluri şi vor fi coroborate cu valorile celor mai mici grosimi determinate prin metoda de examinare nedistructivă cu ultrasunete Utg), sau determinarea cu precizie a mărcilor de oŃel prin utilizarea unei metode de analiză spectrală calitativ/cantitativă, (caz în care valorile caracteristicilor fizico/mecanice necesare calculului de rezistenŃă, vor fi cele rezultate din specificaŃia de material a fiecărei mărci de oŃel, pentru o anumită stare de tratament termic, care va trebui a fi susŃinută de asemenea şi de buletine de analiză metalografică micro efectuată „in situ”). 4) Referitor la măsurările de eforturi sub acŃiunea sarcinilor de încărcare (măsurători tensometrice), se face menŃiunea că valorile minime ale caracteristicilor fizico mecanice ale materialelor determinate prin această metodă de examinare distructivă sunt utilizate la calculul de rezistenŃă ce trebuie efectuat în raportul final şi vor fi coroborate cu valorile celor mai mici grosimi determinate prin metoda de examinare nedistructivă cu ultrasunete Utg. 5) Laboratoarele pentru efectuarea examinărilor distructive vor fi evaluate de către ISCIR în conformitate cu prevederile prescripŃiei tehnice referitoare la evaluarea capabilităŃii tehnice şi supravegherea laboratoarelor care efectuează examinări distructive. Analize metalografice (macro, micro, defectoscopie) - Examinare distructivă care are drept scop evidenŃierea structurii metalografice specifice unei anumite stări de tratament termic a unui material metalic, a eventualelor defecte induse în material în urma unor procese de prelucrare mecanică sau termică, precum şi verificarea respectării cerinŃelor tehnice al unui procedeu de sudare, (rezultat dintr-o procedură aprobată), prin care a fost realizată o îmbinare sudată a două materiale metalice. - Se derulează pe probe metalografice în laborator sau ‘’in situ’’, prin şlefuirea şi atacarea cu un anumit tip de reactiv chimic a suprafeŃei de analizat.



112

- Este denumită şi analiză metaloscopică şi poate fi macroscopică sau microscopică, după cum se referă la analiza macro sau micro a structurii. - Macrostructură – structura metalului sau a aliajului care se poate observa cu ochiul liber sau la un grad mic de mărire, max. 50:1. - Microstructură - structura metalului sau a aliajului care se poate observa prin intermediul microscopului la un grad mare de mărire, min. 50:1, uzual 100:1, fie în laborator sau ‘’in situ’’, direct pe o anumită componentă a echipamentului, pe probe metalografice sau pe replici metalografice. - Replică metalografică - lac transparent, nitroceluloză sau material plastic, având sau nu un suport, folosit pentru punerea în evidenŃă, prin preluarea detaliilor topografice ale suprafeŃei, a structurii metalografice.

Analize chimice calitative/semicantitative.

Pot fi efectuate în condiŃii de laborator sau ‘’in situ’’pentru identificarea doar a grupei de oŃel din care este confecŃionată o anumită componentă a unui echipament sub presiune, determinarea fiind bazată pe semnalarea prezenŃei unor anumite elemente de aliere specifice materialelor metalice şi aliajelor acestora, (crom, molibden, vanadium, mangan, nichel ,wolfram, ş.a.). Se efectuează prin utilizarea unor aparate denumite în mod generic ‘’stiloscop’’, sau ‘’metascop’’, (de aici şi fel de fel de denumiri eronate de genul‚ ’’ stiloscopare’’, ‘’probă stiloscopică’’ ‚’’analiză stiloscopică’’, ş.a.m.d).

Încercarea la tracŃiune a materialelor metalice

Pentru a evidenŃia particularităŃile comportării materialelor metalice policristaline solicitate mecanic se foloseşte (ca încercare de referinŃă) încercarea la tracŃiune. CondiŃiile şi modul de realizare a încercării la tracŃiune şi caracteristicile mecanice care se pot determina prin această încercare sunt reglementate prin standardul SR EN 10002. Încercarea la tracŃiune se execută pe epruvete confecŃionate din materialul metalic care se cercetează, având forma şi dimensiunile reglementate prin standardul SR EN 10002.

Duritatea materialelor metalice

Duritatea este propritatea unui material metalic de a opune rezistenŃă la pătrunderea în stratul său superficial a unui penetrator (corp mai dur). Pentru determinarea caracteristicilor prin care se exprimă cantitativ duritatea materialelor metalice se folosesc, de obicei, metodele prezentate în continuare.



113

Metoda Brinell

Este reglementată prin standardul SR EN 10003-1 şi reprezintă metoda de determinare a durităŃii materialelor metalice prin utilizarea unui penetrator de formă sferică (bilă) confecŃionat din oŃel sau din carburi metalice.

Metoda Vickers

Este reglementată prin STAS 492/1 (aflat în concordanŃă cu standardele internaŃionale ISO 409/1 şi ISO 6507/1) şi este o metodă de determinare a durităŃii materialelor metalice care utilizează ca penetrator o piramidă pătrată dreaptă confecŃionată din diamant, având unghiul diedru al feŃelor opuse de 136º şi unghiul dintre muchiile opuse de 148º.

Metoda Rockwell Este reglementată prin STAS 493 ( aflat în conformitate cu standardul internaŃional ISO

6508), şi reprezintă metodă de determinare a durităŃii materialelor metalice prin utilizarea unui penetrator de formă conică confecŃionat din diamant, având unghiul la vârf de 120º , o sferă (bilă) din oŃel cu diametrul de 1,5875 mm, sau o sferă (bilă) din oŃel cu diametrul de 3,175 mm.

TEMA 4 Avizarea documentatiilor de automatizare CerinŃe referitoare la funcŃiile sistemului de ardere şi de automatizare Nivelul de dotare al centralelor termice şi al echipamentelor individuale cu sisteme de automatizare, precum şi funcŃiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească, se stabilesc de către proiectant. Stabilirea funcŃiilor sistemului de automatizare trebuie să Ńină seama de caracteristicile constructive şi funcŃionale ale fiecărui tip de cazan, de cerinŃele deŃinătorului/utilizatorului, precum şi de condiŃiile minime prevăzute în prezenta prescripŃie tehnică, după cum urmează:

a) pentru toate tipurile de cazane este obligatoriu să se prevadă un sistem de semnalizare preventivă şi de avarie;

b) pentru toate tipurile de cazane care funcŃionează cu depresiune în focar este obligatoriu să se prevadă un sistem de protecŃie aferent procesului de evacuare a gazelor de ardere;

c) pentru toate tipurile de cazane consumatoare de combustibili gazoşi sau lichizi este obligatoriu să se prevadă un sistem de protecŃie aferent procesului de ardere;

d) pentru toate tipurile de cazane echipate cu două sau mai multe arzătoare consumatoare de combustibili lichizi sau gazoşi este obligatoriu ca sistemul de protecŃie aferent instalaŃiei de ardere



114

să fie prevăzut cu un organ general de blocare a combustibilului, suplimentar şi independent de robinetele de închidere rapidă ale fiecărui arzător;

e) pentru toate tipurile de cazane de abur este obligatoriu să se prevadă un sistem de protecŃie aferent procesului de alimentare cu apă;

f) pentru cazanele de abur cu tambur care au debitul nominal Dn ≥ 10 t/h este obligatoriu să se prevadă un sistem de reglare automată a nivelului;

g) pentru toate tipurile de cazane de abur cu străbatere forŃată este obligatoriu să se prevadă un sistem de reglare automată a alimentării cu apă;

h) pentru cazanele de apă fierbinte trebuie să prevadă obligatoriu circuite de protecŃie specializate care să determine declanşarea cazanului în următoarele situaŃii:

1) creşterea temperaturii apei la ieşirea din cazan până la 20ºC sub temperatura de saturaŃie corespunzătoare valorii minime a presiunii apei la ieşirea din cazan;

2) scăderea presiunii apei la ieşirea din cazan până la presiunea de saturaŃie corespunzătoare unei temperaturi cu 10ºC peste valoarea maximă a temperaturii apei la ieşirea din cazan (dacă debitul caloric este mai mare de 25 Gcal/h);

3) pentru toate cazanele de apă fierbinte, scăderea debitului de apă la intrarea în cazan sub limita care asigură o circulaŃie suficientă a apei prin cazan. Sistemele de automatizare trebuie să realizeze, pentru fiecare echipament tehnologic în parte, funcŃiile pentru care au fost proiectate, asigurând pornirea, supravegherea şi reglarea automată a funcŃionării, protecŃia şi oprirea în condiŃii de siguranŃă a cazanelor de abur, de apă caldă şi de apă fierbinte şi a celorlalte instalaŃii termomecanice anexe din centralele termice pe care le deservesc. Principalele funcŃii realizate de sistemele de automatizare de la cazanele de abur, de apă caldă şi de apă fierbinte sunt:

a) de comandă; b) de reglare; c) de protecŃie; d) de semnalizare; e) de monitorizare a parametrilor funcŃionali.

Fiecărei funcŃii îi sunt asociate elemente de automatizare specifice, grupate funcŃional în cadrul unui subsistem de automatizare. Subsistemele sunt la rândul lor sisteme cu o structură şi o logică proprie care trebuie să satisfacă cerinŃele de siguranŃă specifice. Sistemele de comandă trebuie să aibă individualizate circuitele/canalele de comandă activate manual sau automat, care trebuie să satisfacă următoarele condiŃii generale:

a) să fie concepute în concordanŃă cu buclele de reglare şi cu subsistemele de protecŃie; b) să asigure realizarea funcŃiilor proprii care le revin la pornirea şi oprirea echipamentului

tehnologic sau în timpul funcŃionării acestuia care se derulează secvenŃial sau automat;



115

c) să dispună de organe de manevrare (butoane, manete şi altele asemenea) uşor de acŃionat,

amplasate raŃional în raport cu poziŃia normală de lucru a personalului de deservire; d) să fie proiectate astfel încât acŃiunea acestora să nu se suprapună cu cea a comenzilor

automate de reglare sau de protecŃie echivalente atunci când acŃiunea lor este echivalentă parŃial sau integral cu funcŃiile unei bucle de reglare sau de protecŃie. Buclele de reglare trebuie să fie concepute pentru a fi compatibile şi integrate în sistemul de reglare a echipamentului tehnologic. Fiecare buclă de reglare trebuie să satisfacă următoarele condiŃii generale:

a) elementele componente ale buclei să fie conectate funcŃional într-un circuit închis care trebuie să conŃină cel puŃin: un regulator, un traductor de reacŃie şi un organ de execuŃie;

b) funcŃia regulatorului trebuie să poată fi preluată de personalul de deservire în regimul de funcŃionare „manual”;

c) evoluŃia parametrului reglat trebuie să poată fi vizualizată şi înregistrată; d) să asigure realizarea funcŃiilor proprii care îi revin în timpul funcŃionării cazanului; e) să nu împiedice derularea programelor de pornire şi de oprire a cazanului şi să îndeplinească

funcŃiile proprii care îi revin în cadrul acestor programe; f) să permită reglarea pentru funcŃionarea în condiŃii normale a cazanului; g) să fie concepute în concordanŃă cu celelalte subsisteme ale sistemului de automatizare al

cazanului, precum şi cu elementele de echipare (organe de execuŃie, dispozitive de siguranŃă, aparate de măsurare şi altele asemenea). Fiecare circuit/canal de protecŃie din cadrul sistemului de protecŃie automată trebuie să satisfacă următoarele condiŃii generale:

a) să asigure realizarea funcŃiilor proprii care îi revin în timpul funcŃionării cazanului; b) să nu împiedice derularea programelor de pornire/oprire şi să îndeplinească funcŃiile care îi

revin în cadrul acestor programe; c) să fie conceput în concordanŃă cu buclele de reglare; d) să fie realizat cu scheme care să utilizeze contacte care se deschid atunci când parametrul

supravegheat atinge o valoare/stare anormală privind funcŃionarea în siguranŃă; e) să asigure, independent de funcŃiile de reglare automată ale sistemului de ardere şi

automatizare, unitatea funcŃională a tuturor circuitelor/canalelor de protecŃie, care, în situaŃie de avarie, conduc cazanul spre o stare sigură a tuturor circuitelor sale tehnologice. Sistemul de semnalizare trebuie să asigure atenŃionarea personalului de deservire prin semnalizarea preventivă acustică şi optică a unor situaŃii de preavarie, precum şi semnalizarea de avarie în cazul în care parametrii critici ai procesului ating valorile de protecŃie, şi anume:

a) circuitele de semnalizare optică şi acustică trebuie să utilizeze scheme cu contacte care se deschid în situaŃii anormale ale valorilor parametrilor supravegheaŃi;



116

b) pentru toate situaŃiile prevăzute să declanşeze protecŃia cazanului, trebuie să se prevadă

praguri de prealarmare (semnalizare preventivă) care preced intrarea în starea de avarie; c) setările circuitelor de semnalizare preventivă trebuie să fie diferite de setările de protecŃie ale

aceluiaşi parametru supravegheat şi să ofere o marjă suficientă pentru întreprinderea unor acŃiuni corective astfel încât atingerea pragului de avarie să poată fi evitată;

d) să aibă elemente de avertizare optică şi acustică (lămpi de semnalizare vizibile şi hupe sau sonerii cu nivel sonor corespunzător) uşor şi clar perceptibile de către personalul de deservire;

e) circuitele de prealarmare trebuie să fie absolut separate de cele de declanşare prin protecŃie atât din punct de vedere al canalelor de transmitere a semnalelor cât şi din punct de vedere al elementelor constructive (senzor primar - releu final de activare a alarmei). Sistemul de monitorizare a parametrilor funcŃionali trebuie să fie prevăzut cu un număr minim de aparate indicatoare locale, indicatoare de panou, şi de aparate înregistratoare care pot fi incluse, după caz, în circuitele buclelor de reglare şi/sau în circuitele de semnalizare. Aparatele de măsurare, de afişare şi de înregistrare a valorilor parametrilor trebuie să satisfacă următoarele cerinŃe generale:

a) să aibă exactitatea de măsurare şi comportarea dinamică corespunzătoare cerinŃelor buclei de reglare sau subsistemului de protecŃie care reglează/supraveghează acelaşi parametru;

b) să aibă domeniul de măsurare compatibil cu limitele de variaŃie ale parametrilor monitorizaŃi;

c) să afişeze vizibil şi direct valorile fără a necesita calcule suplimentare şi interpretări pentru evaluarea valorii reale a parametrului măsurat;

d) să nu fie influenŃate de variaŃiile alimentării cu energie de la sursa auxiliară în afara limitelor permise de satisfacerea cerinŃelor de siguranŃă în funcŃionare a echipamentului tehnologic monitorizat;

e) să poată fi verificate în timpul funcŃionării echipamentului tehnologic monitorizat fără a perturba funcŃionarea acestuia. CerinŃe pentru componentele sistemului de automatizare Componentele sistemului de automatizare (aparate locale şi de panou, organe de execuŃie şi legăturile dintre acestea) trebuie să satisfacă următoarele condiŃii minime:

a) să fie rezistente la solicitări mecanice, termice şi chimice, care apar în condiŃii de exploatare; b) să corespundă condiŃiilor tehnice prevăzute de standardele şi normativele din domeniu

aplicabile fiecărei categorii de elemente de automatizare; c) să fie certificate, verificate şi garantate de către producători din punct de vedere al

performanŃelor şi al durabilităŃii; d) să fie garantate de către producător că sunt corespunzătoare pentru utilizarea în sistemele de

automatizare ale cazanelor de abur, de apă caldă şi de apă fierbinte şi ale echipamentelor tehnologice anexe din centralele termice, dacă sunt folosite în subsistemele de protecŃie;



117

componentele prevăzute cu posibilităŃi de modificare a caracteristicilor de lucru (configurarea şi reglarea parametrilor interni) trebuie să aibă sisteme de asigurare împotriva dereglării accidentale şi a accesului personalului neautorizat, în măsura în care aceste componente nu sunt integrate într-un panou sau pupitru asigurat din acest punct de vedere;

e) organele de execuŃie, aparatele de măsurare locale sau regulatoarele directe care utilizează drept sursă de energie şi/sau semnal informaŃional combustibil trebuie să fie etanşe şi asigurate împotriva scurgerii accidentale a combustibilului în mediul ambiant sau în focarele cazanelor în cazul defectării acestora; aceste componente nu pot fi montate în circuitele tehnologice decât cu posibilitatea izolării sigure a acestora în cazul necesităŃii demontării pentru intervenŃii. CerinŃe pentru sistemele de automatizare ale cazanelor şi ale instalaŃiilor termomecanice anexe din centralele termice cu supraveghere nepermanentă Modul de supraveghere în funcŃionare, permanent sau nepermanent, se stabileşte de către proiectantul centralei termice Ńinând seama de caracteristicile constructiv-funcŃionale ale cazanelor şi ale instalaŃiilor termomecanice anexe din centrala termică şi de nivelul de dotare al acestora cu sisteme de automatizare. Regimul de supraveghere permanent sau nepermanent se precizează în documentaŃia tehnică pentru obŃinerea avizului obligatoriu de instalare la cazane de abur şi de apă fierbinte sau documentaŃia de instalare pentru cazanele de apă caldă şi abur de joasă presiune. În funcŃie de intervalele de timp maxime după care este obligatoriu ca operatorul să fie prezent în centrala termică pentru efectuarea verificărilor instalaŃiei (24 sau 72 ore), regimurile de funcŃionare fără supraveghere permanentă (termen echivalent: supraveghere periodică) sunt S1-Sp-24 respectiv S1-Sp-72. Regimul de supraveghere nepermanent (simbol S1-Sp) poate fi stabilit:

a) la cazanele şi echipamentele sub presiune anexe care respectă cerinŃele privind introducerea pe piaŃă şi pentru care producătorul declară că au fost construite, complet echipate cu sisteme de automatizare şi verificate pentru funcŃionarea fără supraveghere permanentă.

b) la centralele termice, în cazul modernizării sistemelor de automatizare ale cazanelor şi instalaŃiilor anexe; Într-o central ă termică pot funcŃiona simultan în regim de supraveghere nepermanentă maxim 3 cazane, cu excepŃia celor alimentate cu combustibil solid, astfel:

a) cazane de abur având debitul maxim 10 t/h şi presiunea maximă 16 bar sau cazane de apă fierbinte având debitul maxim 5 Gcal/h;

b) cazane de apă caldă având puterea maximă de 1.000 kW sau cazane de abur de joasă presiune cu debitul maxim 1 t/h. NOTĂ: 1) În cazul cazanelor prevăzute la alinde mai sus, în care unul sau mai multe cazane sunt oprite din funcŃiune (de exemplu: pentru reparare) şi izolate în cadrul sistemului de automatizare al centralei termice, se admite montarea/instalarea a mai mult de 3 cazane cu condiŃia asigurării



118

interconectării cazanelor suplimentar montate cu celelalte cazane. 2) În cazul cazanelor de apă caldă prevăzute la alin.de mai sus, se admite funcŃionarea simultană în cadrul centralei termice a două baterii de maxim 3 cazane, cu condiŃia că aceste baterii de cazane să aibă sisteme de automatizare complet independente. Regimul de supraveghere nepermanentă nu impune prezenŃa permanentă a personalului de deservire în sala cazanelor, în timpul funcŃionării acestora, dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii generale:

a) sistemul de automatizare al centralei termice şi sistemele de automatizare individuale ale cazanelor satisfac cerinŃele minime specificate în prezenta prescripŃie tehnică şi toate componentele din circuitele de protecŃie sunt certificate şi garantate de producători pentru utilizare la cazane cu supraveghere nepermanentă în funcŃionare;

b) sistemul de automatizare este astfel proiectat încât opreşte funcŃionarea cazanelor, automat, în condiŃii de siguranŃă, dacă verificările nu sunt efectuate de personal de deservire până cel târziu la expirarea perioadelor stabilite de 24 sau de 72 de ore;

c) pentru centrala termică există un panou de telesemnalizare permanentă a stării principalelor circuite tehnologice ale cazanelor în funcŃiune, amplasat într-o cameră de comandă centrală sau într-o cameră de gardă a deŃinătorului/utilizatorului, după caz;

d) în orice moment, atunci când cazanele sunt în funcŃiune, este disponibilă la deŃinătorul/utilizatorul centralei termice o persoană competentă care să răspundă la alarmele transmise de sistemele de automatizare ale cazanelor la panoul de telesemnalizare şi să ia măsurile minime care se impun. CerinŃe referitoare la documentaŃia tehnică de însoŃire a sistemului de ardere şi a sistemului de automatizare DocumentaŃia tehnică de însoŃire şi identificare a sistemului de ardere şi de automatizare, avizată de către RADTA, trebuie să cuprindă cel puŃin următoarele:

a) schemă/plan de ansamblu în care se figurează toate circuitele tehnologice cu amplasarea componentelor sistemului de automatizare pentru comandă de la distanŃă, reglare automată, protecŃie, semnalizare şi măsură, precum şi legăturile funcŃionale dintre acestea, P&I (schema proceselor tehnologice cu instrumentaŃia aferentă);

b) descrierea generală a principiilor de automatizare adoptate în soluŃia aleasă; c) descrierea funcŃionării fiecărui subsistem (de comandă, de reglare, de semnalizare, de

protecŃie, de măsurare, de monitorizare a parametrilor de funcŃionare ai echipamentului tehnologic, şi altele asemenea);

d) schemele dezvoltate monofilare ale buclelor de reglare, protecŃie, comandă la distanŃă şi semnalizare;

e) schemele desfăşurate ale circuitelor electrice, electronice, hidraulice, pneumatice etc.;



119

f) proceduri/instrucŃiuni detaliate de montare, punere în funcŃiune, verificare şi întreŃinere

pentru sistemul de automatizare în ansamblu şi pentru fiecare subsistem al său. Se precizează verificările care trebuie efectuate periodic, indicând perioada maximă la care se verifică;

g) specificaŃii tehnice şi documente de garanŃie pentru elementele sistemelor de automatizare care sunt supuse programelor automate de autoverificare a funcŃionării;

h) pentru componentele care fac parte din buclele de protecŃie automată trebuie prezentate documentele de atestare a acestora că sunt adecvate utilizării la cazane cu funcŃionare fără supraveghere permanentă (certificate de garantare a încadrării aparatelor în categoria cu grad ridicat de siguranŃă la defect-fail safe);

i) programul/procedura de verificare periodică la fiecare 24 de ore, respectiv 72 de ore, a sistemului şi componentelor sistemului de automatizare;

j) programul de testare a funcŃiilor proiectate ale sistemului de automatizare (obligatoriu a fi efectuat la prima punere în funcŃiune şi periodic);

k) situaŃiile şi măsurile ce trebuie luate în cazul transmiterii de alarme de sistemele de automatizare la panoul de telesemnalizare.

CerinŃe referitoare la dotarea sistemelor de automatizare individuale ale cazanelor care funcŃionează în regim de supraveghere nepermanentă CerinŃele prezentate mai jos se aplică în cazul modernizării cazanelor existente care funcŃionează cu supraveghere nepermanentă. Sistemul de automatizare trebuie prevăzut cu circuite specializate de transmitere la distanŃă (la un panou de telesemnalizare amplasat într-o cameră de comandă centrală sau într-o cameră de gardă) a alarmelor şi semnalizărilor preventive care necesită intervenŃia personalului de deservire. Dacă sistemul de automatizare este dotat cu controler digital, acesta trebuie să aibă rezervă automată 100%. Aparatele locale din circuitele de protecŃie trebuie dublate astfel ca circuitele să funcŃioneze pe principiul semnalelor dublate (unu din două). Fiecare cazan de abur care funcŃionează în regim de supraveghere nepermanentă trebuie să fie dotat, cel puŃin, cu următoarele:

a) buclă de reglare automată a alimentării cu apă (buclă de nivel); b) două dispozitive de protecŃie, limitatoare de nivel minim, independente, cu program de

autocontrol periodic, care trebuie integrate în circuitul de protecŃie de nivel; c) un dispozitiv limitator de nivel maxim cu program de autocontrol periodic şi cu posibilitatea

emiterii unui semnal de alarmă care să fie transmis la panoul de telesemnalizare; d) buclă de reglare automată a sarcinii; e) un circuit de protecŃie activat de un senzor de presiune de tipul „presostat” care să declanşeze

cazanul în cazul în care valoarea maximă admisă a presiunii de lucru a cazanului este depăşită; f) supraveghetoare de flacără prevăzute cu autocontrol intrinsec;



120

g) la cazanele de abur cu circulaŃie forŃată, suplimentar faŃă de bucla de reglare a alimentării cu

apă, cu un circuit de protecŃie suplimentar dotat cu doi senzori care să acŃioneze interconectaŃi (unu din doi) şi să oprească alimentarea cu combustibil a arzătoarelor dacă debitul de circulaŃie prin cazan scade sub limita minimă stabilită pentru funcŃionarea în siguranŃă;

h) la cazanele de abur cu supraîncălzitor trebuie să se prevadă o buclă de reglare automată a temperaturii de supraîncălzire dacă temperaturile posibil de realizat sunt mai mari decât temperatura de supraîncălzire stabilită prin proiect; în aceste cazuri, sistemul de automatizare trebuie să cuprindă suplimentar un circuit de protecŃie activat de un senzor de temperatură care determină, în cazul depăşirii temperaturii maxime de supraîncălzire a aburului, oprirea alimentării focarului; circuitul de protecŃie poate lipsi, fiind înlocuit de un înregistrator continuu de temperatură, dacă prin proiectul cazanului se garantează siguranŃa la solicitări termice de durată a elementelor mecanice aflate în circuitul tehnologic al aburului supraîncălzit;

i) la cazanele la care prin proiect este necesară menŃinerea nivelului maxim al apei din cazan sub o anumită limită în toate regimurile de funcŃionare, sistemul de automatizare trebuie să cuprindă obligatoriu un circuit de protecŃie pentru nivelul maxim; un singur sesizor este suficient pentru acest circuit; acŃiunea circuitului de protecŃie poate fi deschiderea controlată a unui robinet de „golire rapidă” şi nu neapărat declanşarea cazanului;

j) dispozitiv limitator de conductivitate a apei din cazan; k) buclă de reglare automată a purjei continue; l) buclă de reglare a purjei periodice; m) sistem de înregistrare automată a parametrilor şi a evenimentelor în timpul funcŃionării.

Fiecare cazan de apă fierbinte care funcŃionează în regim de supraveghere nepermanent trebuie dotat, cel puŃin, cu următoarele:

a) buclă de reglare automată a sarcinii; b) două dispozitive de protecŃie limitatoare de temperatură maximă, independente, cu program

de autocontrol periodic; c) circuite de protecŃie cu senzori dublaŃi pentru presiunea minimă şi maximă a apei la intrarea,

respectiv, la ieşirea din cazan; d) un dispozitiv de protecŃie limitator de debit minim de circulaŃie prin cazan, cu program de

autocontrol periodic şi cu alarmă transmisă în sistemul de telesemnalizare; e) buclă de reglare a presiunii minime în instalaŃie prin activarea pompelor de adaos; f) supraveghetoare de flacără cu autocontrol intrinsec; g) un sistem de înregistrare automată a parametrilor şi a evenimentelor în timpul funcŃionării.



121

CerinŃe referitoare la dotarea sistemelor de automatizare al echipamentelor tehnologice anexe din centralele termice care funcŃionează în regim de supraveghere nepermanentă FuncŃionarea unui cazan nu este independentă de echipamentele termomecanice anexe din centrala termică. Aceasta impune condiŃii suplimentare pentru sistemele de automatizare ale principalelor echipamente tehnologice, anexe termomecanice ale cazanului, pentru regimurile de supraveghere nepermanentă. În cazul cazanelor care funcŃionează cu condens recuperat din procese tehnologice, sistemul de automatizare al centralei termice trebuie să aibă dispozitive specializate de sesizare a impurificării apei de alimentare cu uleiuri, acizi, substanŃe organice sau impurităŃi mecanice. Sistemul de automatizare trebuie să aibă ca ieşire un semnal de semnalizare optică şi acustică transmis la panoul de telesemnalizări la depăşirea pragului admisibil de impurităŃi în apa de alimentare. Sistemul de automatizare al centralei termice trebuie să fie prevăzut cu dispozitiv de protecŃie limitator de conductivitate a condensului recuperat şi cu sistem de evacuare automată a condensului necorespunzător. Dacă în circuitul de alimentare cu apă al cazanelor există un echipament pentru degazarea termică, acesta trebuie să fie prevăzut cu un sistem de automatizare care să cuprindă cel puŃin bucle de reglare automată a presiunii, nivelului şi temperaturii. În cazul unui degazor termochimic, bucla de reglare a presiunii poate lipsi. Sistemul de automatizare al instalaŃiei de alimentare cu combustibil lichid al centralei termice trebuie să aibă cel puŃin buclele automate de reglare a nivelului în rezervoarele de combustibil, a presiunii şi a temperaturii, în scopul menŃinerii acestor parametri constanŃi în inelul de combustibil al centralei termice şi la intrarea în rampele instalaŃiilor de ardere de la fiecare cazan. Centralele termice care funcŃionează în regim de supraveghere nepermanentă trebuie să fie dotate cu sesizoare pentru detectarea concentraŃiilor de gaze combustibile şi gaze arse, care să oprească alimentarea cu combustibil în cazul depăşirii concentraŃiilor admise. Sistemul de automatizare în care se integrează aceste sesizoare trebuie să transmită semnale de alarmă optice şi acustice la panoul central de telesemnalizare. Alimentarea cu energie electrică a sistemului de automatizare de la cazane se recomandă să fie realizată de la două surse independente cu posibilitatea de anclanşare automată a rezervei, fără perturbarea funcŃionării sistemului de automatizare, în cazul întreruperii uneia dintre acestea. În cazul în care arzătorul/arzătoarele cazanului/cazanelor nu pot fi anclaşate decât manual (prin construcŃie) această prevedere nu este obligatorie. În cazuri speciale, prevăzute prin proiect, în care oprirea în siguranŃă a cazanului necesită acŃionarea electrică a unor organe de execuŃie pentru o perioadă de timp determinată, trebuie să se prevadă şi o sursă auxiliară de avarie de tipul generator Diesel şi condiŃiile de verificare periodică a disponibilităŃii funcŃionale a acesteia.



122

Starea surselor de alimentare cu energie electrică trebuie să fie telesemnalizată la panoul din camera centrală de comandă/camera de gardă unde sunt transmise şi celelalte semnalizări referitoare la funcŃionarea cazanelor. În cazul sistemelor de automatizare care au organe de execuŃie acŃionate şi cu aer comprimat, instalaŃia de alimentare cu aer instrumental trebuie să fie prevăzută cu propriile bucle de reglare, iar starea de funcŃionare a acestora să fie monitorizată la panoul de telesemnalizări. Studii de caz

CONTINUTUL MINIM AL BREVIARELOR DE CALCUL PENTRU DI FERITE CATEGORII DE ECHIPAMENTE SUB PRESIUNE

Cazan de apa caldă şi abur de joasă presiune

• calculul de rezistenta al mantalei cazanului • calculul de rezistenta al placilor tubulare • calculul de rezistenta al tubului de flacara • calculul presiunii maxime de lucru • calculul presiunii de probă hidraulică

Cazan de abur

• calculul grosimii pereŃilor corpurilor cilindrice • calculul tamburelor • calculul camerelor • coeficientul de slăbire al tamburelor şi camerelor cu orificii sau cu îmbinări sudate • calculul Ńevilor • calculul grosimii pereŃilor tuburilor de flacără • calculul fundurilor • calculul camerelor dreptunghiulare sub presiune interioară • calculul pereŃilor şi fundurilor plane • calculul presiunii de probă hidraulică

Conducte şi elemente de conductă

• calculul tensiunilor admisibile de proiectare • calculul elementelor cilindrice supuse presiunii interioare • calculul presiunii de probă hidraulică

Recipiente sub presiune

• calculul de rezistenŃă a corpului recipientului • calculul de rezistenŃă a fundurilor elipsoidale • calculul presiunii de probă hidraulică • calculul de rezistenŃă la autoportanŃă şi vânt (în cazul coloanelor şi/sau a recipientelor

verticale)

suport curs radti_radtp_radta - 02.06.2010_avizare

Documents