Forma de exprimare si transmitere a informatiilor, opiniilor si comentariilor o reprezinta comunicare.Informatia este o comunicare despre un anumit aspect al realitatii obiective.Din punct de vedere conceptual informatia reprezinta o reflectare in planul gandirii umane a legaturilor de cauzalitate, privind aspecte din realitatea ce ne inconjoara.Informatia primeste intotdeauna atributul domeniului pe care il reflecta.Procesul de sesizare, intelegere si insusire a informatiilor dintr-un anumit domeniu reprezinta un proces de informare. Informatiile dobandite in urma unui proces de informare intr-un anumit domeniu, formeaza cunostintele despre acel domeniu, iar multimea acestora reprezinta patrimoniul de cunostinte.

Cunostintele reprezinta deci o insumare a tuturor informatiilor dobandite intr-un anumit domeniu, sau care se refera la un anumit obiect. In sinteza putem aprecia cunostintele ca sunt elemente abstracte si individuale despre obiectele si domeniile lumii reale, insusite si dobandite.

Data este forma de reprezentare accesibila a informatiei prelucrate. Ea reprezinta suportul formal al informatiei care se concretizeaza in cifre, litere, simboluri, coduri si alte insemne.

In cazul in care are loc o transmitere unilaterala de informatii, vorbim despre informare. In cazul unei transmiteri bidirectionale a informatiei, se poate vorbi de comunicare.

In procesul prelucrarii si utilizarii informatiilor, acestea sunt privite din patru puncte de vedere:a) din punct de vedere sintactic, cand se urmareste aspectul admisibil al acestora, in sensul ca informatiile trebuie sa capete anumite forme de reprezentare respectand riguros anumite reguli;b) din punct de vedere semantic, urmarindu-se semnificatia, intelesul informatiei (continutul real al informatiei) ce deriva din datele prelucrate;c) din punct de vedere pragmatic, urmarindu-se utilitatea pentru receptori, efectul asupra acestora (masura in care acestea satisfac cerintele utilizatorului);d) din punct de vedere sigmatic, se trateaza raportul dintre semne si obiecte, putandu-se vorbi despre cunostinte obiective. In locuri publice semnalizarea si directionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie sa fie atat compacta cat si independenta de limba sau cultura. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice, zonele de fumatori, ghiseelor de informatii sau puncte medicale reprezinta cunostinte obiective.

Informatiile se produc, se culeg, se proceseaza se transmit, se stocheaza si se inteleg. In cazul in care are loc o transmitere unilaterala de informatii, vorbim despre informare. In cazul unei transmiteri bidirectionale a informatiei, se poate vorbi de comunicare.

Din varietatea de criterii posibile de utilizat la clasificarea informatiei, vom insista asupra catorva criterii, relevante pentru tehnologia informatiei. Aceste criterii sunt: forma informatiei, natura informatiei, suportul informatiei si sursele informatiei.a) Forma informatieiDin punct de vedere al formei concrete pe care o imbraca informatia pe un suport tehnic, aceasta se prezinta sub urmatoarele forme: analogica, digitala.1) Forma analogica a informatiei, consta in reprezentarea pe suportul tehnic a fenomenelor fizice, imagini fixe, sunete si imagini in miscare asa cum sunt ele percepute de dispozitivele tehnice de inregistrare, fara conversie sau codificare a acestora. Exemple de reprezentare analogica a informatiei:

inregistrarea mesajelor si a altor informatii sonore pe banda magnetica sau caseta magnetica cu ajutorul echipamentelor audio (magnetofon, casetofon, compact-disk, telefon) precum si a dispozitivelor de captare a sunetului (microfon);

inregistrarea imaginilor unor documente sau filmarea unor activitati, operatii si procese prin folosirea echipamentelor analogice pentru imagine si sunet (videorecorder, camera de luat vederi).

2) Forma digitala a informatiei se prezinta pe suportul tehnic ca o succesiune de valori binare, ordonate dupa un cod si se realizeaza, fie pornind de la fenomenul real, fie de la forma analogica a acestuia. In ambele cazuri are loc o codificare numerica, o evaluare cantitativa si o cuantificare a fenomenului care face obiectul reprezentarii.Forma digitala a informatiei fata de forma analogica are urmatoarele avantaje esentiale:

inalta fidelitate a inregistrarii, memorarii si transmiterii informatiei; posibilitatea folosirii in sistemele informatice (cu toate avantajele ce decurg din aceasta: viteza de transfer,

capacitatea mare de memorare, regasirea selectiva si rapida a informatiei memorate);

costul relativ redus al informatiei memorate, procesate si communicate in forma digitala.

Natura informatieiInformatia se prezinta sub urmatoarele clase:1) sub forma de date: numerice, alfabetice, sau numerice, participa la o gama larga de operatii aritmetice, matematice sau logice cu larga aplicabilitate in activitatea economica, statistica, administratie, cercetare, proiectare, etc.2) sub forma de texte organizate sub forma de documente, pagini, paragrafe, fraze, cuvinte si caractere destinate a fi prelucrate cu programe adecvate de editare si tehnoredactare a textelor, control gramatical si semantic al cuvintelor, punerii in forma si apoi in pagina a textului redactat.3) sub forma de documente grafice (imagini fixe) destinate perceperii vizuale de catre factorul uman prin afisarea pe monitorul calculatorului electronic, scrierea lor la imprimanta sau la dispozitivul de realizare desene (plotter), microfotografiere etc. Un document grafic poate contine date sub forma de rapoarte si situatii, texte explicative, reprezentari grafice, desene, schite tehnice, imagini fotografiate etc.4) sub forma de secvente audio generate de vocea umana, fenomene din realitate, instrumente muzicale sau sintetizatoare electronice de voce si acustice.5) sub forma de secvente video de natura animata sau film, captate de dispozitive specializate (camere de luat vederi) sau generate de programe de grafica bi sai tridimensionala. Aceste sunt de cele mai multe ori insotite de informatie sonora: voce sau sunet.

Sursa informatieiInformatia de marketing ce urmeaza a fi prelucrata in sistemele informatice se grupeaza in functie de:1) Modul de prezentare

Informatii primare recoltate din surse originare prin metode si tehnici specifice, in forma bruta, asa cum sunt intalnite in documentele in care sunt inregistrate sau in forma in care acestea sunt prezentate de purtatorul de informatie.

Informatii secundare sunt cele care au suferit anterior o anumita prelucrare in vederea utilizarii lor in alte scopuri decat cele vizate de cercetarile de marketing. Sunt surse bogate, dominante, se refera la perioade trecute si au fost obtinute cu ocazia altor cercetari.

2) Locul in care se intalnesc: Surse interne constituite din purtatorii informatiilor, localizate in cadrul structurii organizatorice a intreprinderii.

Cele mai utilizate sunt evidentele statistice si contabile, documentele care sunt intocmite ori care circula in cadrul diferitelor procese economice (facturi, bonuri etc.); o valoroasa sursa interna o constituie personalul de specialitate, purtator al unor informatii deosebit de variate referitoare la numeroase aspecte ale activitatii intreprinderii.

Sursele externe sunt constituite din purtatorii informatiilor emise direct de componentele mediului extern in cadrul sistemului lor de comunicatie (publicitate si alte forme de promovare, oferte de contracte, publicarea unor bilanturi) sau din publicatiile editate de organisme specializate in culegerea si prelucrarea unor astfel de informatii (statistici nationale si internationale, buletine de informare realizate de institute de cercetari, de organisme bancare si financiare, informatii communicate de institutii specializate in statistici etc.)

3) Frecventa informatiilor emise putand fi: Permanente – culese si prelucrate sistematic online, in timp real sau la perioade foarte mici; Periodice – generate la intervale de timp regulate sau sezoniere, cu ocazia unor cercetari periodice; Ocazionale obtinute cu ocazia unor evenimente nerepetitive sau fiind cu caracter organizat.

Prelucrarea datelor se caracterizeaza prin tratarea informatiei numerice, dupa reguli matematice si logice, si este larg raspandita in activitatile care solicita un mare volum de calcule, situatii si rapoarte (economie, management, statistica, cercetare, proiectare etc.).Prelucrarea datelor se realizeaza in mod diferit in functie de modul de organizare a datelor in colectiile de date (nivel de organizare, structura, tip si operatiile efectuate asupra structurii), astfel:

datele organizate sub forma fisierelor de date se prelucreaza cu ajutorul unor programe de firma, denumite interpretoare sau compilatoare care difera in functie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate: PASCAL, C, FORTRAN, COBOL, ALGOL, PL/I, APL, BASIC, ADA, etc.

datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul unor pachete de programe denumite sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD) dintre care cele mai raspandite sunt: dBASE IV, FOXPRO, PARADOX, ORACLE, ACCESS, SYBASE, INFORMIX, PROGRESS, DB2, etc.

date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (editoare de tabele, spreasheet) se prelucreaza, fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele: LOTUS 1-2-3, EXCEL, QUATRO, fie folosind functiile de prelucrare a tabelelor din cardul pachetelor de programe cu posibilitati integrate de tratare a informatiei (texte, tabele, baze de date, grafica etc.) cum sunt sistemele WORKS, FRAMEWORK, OPEN ACCESS etc.

MARKETINGUL IN SOCIETATEA INFORMATIONALA

Transformarea erei industriale intr-una informationala se face pe mai multe planuri:a) Industrie TIME1 – forta motrice a erei informationale ce se afirma pe baza noilor tehnologii din domeniul telecomunicatiilor, a informaticii, a tehnicilor multimedia si de divertisment, se afla intr-o concurenta acerba pentru suprematia asupra magistralelor globale de date;b) Cyberspatiu este o realitate digitala, creeata in mod artificial. Ea este perceputa de catre om prin intermediul simturilor sale si nu poate fi deosebita decat cu greu de realitate. Din acest motiv, se vorbeste foarte adesea de realitate virtuala – realitate care exista numai in spirit, nu si in material, si care se deosebeste de imaginatie prin faptul ca nu are o reprezentare individuala, ci una impartasita de o multime de oameni.c) scopul conectarii la realitatea virtuala, pentru transmiterea imaginii, sunetului, simtului tactil si partial al caldurii, laorganele de simt ale omului sunt atasate periferice corespunzatoare. Se folosesc in acest scop aparate audio, castiechipate cu mici ecrane, precum si costume purtand senzori, pantofi si manusi speciale;d) Cybertehnologia adanceste prapastia intre informatica profesionala utilizata in intreprinderi si posibilitatile tehnologice disponibile din industria TIME. Multimedia inseamna a stoca si transmite date, imagini, texte si filme sausecvente audio si video sub forma digitala, de a le reda oamenilor sau de a le comunica, in mod digital, compact, prinintermediul cablului, satelitului sau undelor radio. Termenul de hipermedia sugereaza ca intre diferite medii de comunicatie exista legatura directa. Termenul de hipertext faciliteaza parcurgerea textuli orientat dupa idei si nu secvential ca pana acum iar hiperlegatura posibilitatea de a naviga oriunde fara limita de timp si spatiu. Asociat cudezvoltarea tehnologiei calculatorului urmatorul pas important catre societatea informationala il marcheaza dezvoltarea accentuata a tehnologiei de telecomunicatii, in special transmiterea datelor prin reteaua de comunicatii, mai intai in mod analogic, iar apoi intr-o masura din ce in ce mai mare in mod digital, astfel ca aparate ca telefon, fax,vodeotext au devenit ceva uzual, incorporate sau nu intr-un calculator.e) Infrastructura globala de informatii (IGI) este reteaua care a revolutionat era informationala, retea in care coexista retele de inalta performanta prin intermediul carora sunt conectate calculatoare din intrega lume, a retele multimedia, create din reteaua telefonica actuala care transfera filme video impreuna cu date, sunete, imagini si text, cat si retelele apartinand televiziunilor prin cablu, care functioneaza in regim teleinteractiv, ce au cuplate calculatoare personale, videotelefoane sau aparate interactive. Comun si foarte important ca aceste retele eterogene sunt digitale, comunica intre ele, prin fir si fara fir, terestru sau prin satelit. f) Saltul calitativ si cantitativ, fara precedent in ceea ce priveste capacitatea de stocare a datelor, practic nelimitata, in toate 3g) formele disponibile in mediul digital, mediu ce permite acces rapid, selectiv si direct la informatiile stocate pentru a fi citite, multiplicate, marite sau micsorate, transmise oriunde in spatiul virtual, stocarea informatiilor fiind asigurata in regim on-line sau off-line.h) Conectarea globala si nelimitata a unui numar practic infinit de calculatoare si utilizatori prin intermediul reteleloranalogice si digitale, cu un cost foarte scazut in comparatie cu mediul traditional;i) Utilizarea de locuri de munca si distractie virtuale, realizeaza o noua forma de convietuire si de organizare amuncii prin intermediul comunicatiilor, care face sa dispara limitele intre viata privata si profesie, intre locul de munca si distractie, eliminand granitele spatiale si temporale pentru accesul la toate produsele activitatii intelectuale.

FUNDAMENTELE SISTEMULUI INFORMATIONAL

In acelasi timp, informatia a devenit un instrument deosebit de eficient in competitia pentru cucerirea unor pozitii favorabile pe piata libera a afacerilor si a dezvoltarii tehnologice.Sistemele informatice computerizate nu sunt un scop final. Ele sunt instrumente operationale capabile sa optimizeze eficienta si competitivitatea firmelor, companiilor si organizatiilor. Deoarece informatia se afla la baza activitatilor, trebuie dezvoltate sisteme pentru producerea, colectarea si gestionarea ei. Obiectivul esential al acestor sisteme este asigurarea in timp util a informatiei corecte, suficiente si in forma direct utilizabila.Sistemul, este, ca si notiune de informatie, o notiune de mare generalitate, cu multiple sensuri concrete.

In general, prin sistem se intelege un ansamblu de elemente interdependente formand un tot organizat care interactioneaza pentru realizarea unui scop determinat.Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale, format in general din echipamente, metode, tehnici, procedee, modele si personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigura transformarea unor elemente de intrare in elemente de iesire prin intermediul unui mecanism specific si al unui sistem de control.Orice sistem se caracterizeaza prin: intrari, iesiri, structura si stare.Intrarile in sistem reprezinta influenta pe care mediul o exercita asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari;

Iesirile din sistem reprezinta influenta pe care sistemul respectiv o exercita asupra mediului in care exista ca subsistem;

Structura reprezinta modul cum sistemul respectiv este organizat si cum functioneaza pentru realizarea scopului determinat;

Starea reprezinta gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat.

Sistemul economic ca notiune concreta de sistem, reprezinta o componenta (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social.

Un sistem economic complex reuneste, intr-o structura ierarhica, un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legaturi reciproce. Un sistem economic complex se caracterizeaza prin:

existenta unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri functionale distincte, dar subordonate scopului intregului sistem;

existenta unor legaturi functionale interioare, tehnico-economice (materiale, informationale, energetice, etc.) intre diferite componente ale sistemului, precum si a unor legaturi cu exteriorul (cu alte sisteme);

prezenta in sistemul economic a oamenilor, a masinilor si a mediului inconjurator, prin care se asigura functionarea sistemului;

Notiunea de sistem economic desemneaza un ansamblu de elemente independente, prin intermediul carora se realizeaza obiectul de activitate al unei entitati economice.

Daca insa aceeasi entitate este privita in raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componenta a acestuia, atunci ea este definita ca subsistem, iar structura ierarhica din care face parte este definita ca un macrosistem. Rezulta ca notiunea de sistem este relativa, iar utilizarea ei in analizele economice este contextuala.

Un sistem cibernetic isi autoregleaza intrarile in functie de scopul si obiectivele pentru care a fost conceput sa functioneze prin intermediul unei bucle de control (feedback)Prin structura unui sistem cu bucla se va intelege:

modul in care fluxurile sale de materiale si/sau informationale sunt interconectate; modul in care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate in factori de intarziere; reguli de decizie incorporate in buclele feedback.

Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu bucla. Pentru a functiona, o bucla feedback presupune existenta a 2 factori:o diferenta intre o valoare dorita si una reala; politica (strategie) ce specifica actiunile necesare pentru a corecta aceste diferente.

Structura sistemului economicIn analiza structurii organizatorice si functionale a unui sistem economic complex, se disting trei subsisteme: subsistemul de conducere; subsistemul executiv; subsistemul informational.Subsistemul de conducere este format din ansamblul de specialisti care, cu ajutorul unor metode si tehnici specifice, urmaresc si controleaza functionarea sistemului executiv, a intregului sistem complex in scopul indeplinirii obiectivelor stabilite.Subsistemul executiv reprezinta ansamblul de resurse umane, materiale si financiare precum si intregul ansamblu organizatoric, tehnic si functional, care asigura realizarea efectiva a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere.

Subsistemul informational cuprinde ansamblul informatiilor, fluxurilor si circuitelor informationale, precum si totalitatea mijloacelor sistemului de conducere si decizie.

Prin sistemul informational se asigura legatura permanenta si necesara intre sistemul de conducere si sistemul condus in dublu sens: prin prelucrarea si transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere catre sistemul condus; prin inregistrarea, prelucrarea si transmiterea informatiilor privind starea si dinamica sistemului condus, de la acesta catre sistemul de conducere.

Sistemul informational isi indeplineste acest rol prin: asigurarea informatiilor necesare fiecaruia dintre sistemele de resurse precum si a sistemului integrat al

resurselor; stabileste modalitatile de achizitionare a datelor necesare sistemelor de resurse; mentine colectiile (fisierele si bazele de date), centralizate, la nivelul cerintelor impuse de luarea deciziilor in

sistemele de resurse; genereaza informatiile de iesiere prin reflectarea functionarii tuturor sistemelor de resurse, inclusiv a

sistemului informational insusi.

sistemul informational este definit, intr-o conceptie sistemica, drept un ansamblu interconectat de date, informatii, fluxuri informationale, proceduri informationale si mijloace de prelucrare, transmitere si stocare a datelor care actioneaza in vederea realizarii obiectivelor fundamentale ale unei firme.Din definitia data se pot evidentia urmatoarele componente ale sistemului:a) Datele care reprezinta ansamblul de informatii prelucrate despre un fenomen sau proces;b) Informatiile reprezinta acele date care aduc un spor de cunoastere receptorului (uman sau masina);c) Fluxurile informationale reprezinta totalitatea informatiilor care parcurg circuitele informationale existente;Fluxurile informationale se impart in trei categorii1:

Fluxuri informationale ascendente – totalitatea informatiilor care circula intre doua nivele ierarhice aflate in relatie de subordonare;

Fluxuri informationale orizontale – informatiile care circula intre subdiviziuni organizatorice aflate pe acelasi nivel ierarhic;

Fluxuri informationale oblice ce se nasc aleatoriu si reprezinta totalitatea datelor vehiculate intre subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite, dar nu in relatie de subordonare

Sistemul informational asigura gestiunea tuturor informatiilor din cadrul unui sistem economic, folosind toate metodele si procedeele de care dispune. Informatiile sunt generate si inregistrate in cadrul unui sistem economic la nivelul unor verigi organizatorice si functionale care se mai numesc posturi de lucru. Un post de lucru se individualizeaza prin urmatoarele elemente:

date de intrare; timp de stationare; operatii de prelucrare; date de iesire.

Ansamblul informatiilor si deciziilor (caracterizate prin continut, frecventa, calitate, volum,forma, suport), necesare desfasurarii unei anumite activitati sau operatii si care se transmit intre doua posturi de lucru, formeaza un flux informational.

In functionarea sistemului informational continutul si calitatea informatiei poate fi afectata de o serie de erori, intalnite atat la nivelul sistemelor cat si in structura si particularitatile acestora, astfel:a) Filtrajul care reprezinta modificarea intentionata in cadrul sistemului a continutului unor informatii, inainte ca acestea sa ajunga la destinatie;b) Distorsiunea manifestata prin modificarea neintentionata a continutului informatiilor in timpul parcurgerii de catre acestea a circuitelor informationale;c) Redundanta identificata prin fenomenul de inregistrare repetata a acelorasi informatii sau a unor informatii cu continut asemanator pe suporturi fizice diferite. Acest fenomen, in conditiile implementarii unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasa a informatiilor;d) Supraincarcarea canalelor de informatii, ce defineste fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice, un volum prea mare de informatii a caror analiza nu intra in totalitate in componenta nivelului respectiv.

SISTEMUL INFORMATIC – INFRASTRUCTURA / SISTEMULUI INFORMATIONAL

Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli, proceduri, mijloace si metode, cu precadere automate, folosite pentru culegerea, transmiterea, prelucrarea si stocarea datelorSistemul informatic este o componenta a sistemului informational si anume acea parte a acestuia care preia si rezolva sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere si stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul.Pentru a-si indeplini rolul in cadrul sistemului informational, sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, regulilor, procedurilor, mijloacelor, metodelor si tehnicilor, prin care se asigura prelucrarea automata a datelor.Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE); sistemul de programe (SOFRWARE), care cuprinde programele sistemului de operare si programele de aplicatii; baza de date; ansamblul de personal si cadrul organizatoric.Prin metode se inteleg caile de determinare si punere in functiune, de perfectionare si optimizare a functiunilor organismului, pentru a atinge – obiectivele predeterminate.Prin reguli se exprima modalitatile de aplicare la un organism a metodelor. Acestea sunt definite si formulate concis sub forma unor ansambluri de operatii logice si/sau matematice.Prin proceduri se intelege totalitatea operatiunilor necesare pentru tratarea informatiilor si regulilor prin mijloacele sistemului.

Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilitatii, metode ale statisticii economice, analiza stocurilor, programarea liniara, programarea dinamica, metode de simulare, teoria grafurilor, teoriautilitatii, teoria deciziei, metode de proiectare a experimentelor, teoria jocurilor, metode de culegere, de masurare si scalare, metode de analiza multivariata, metode de previziuni de previziuni, etc.

Prin mijloacele unui sistem informatic se intelege totalitatea uneltelor si instrumentelor manuale, automate, inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operatiuni asupra informatiei: captare, culegere, pregatire, control, introducere si extragere, transmitere, concentrare, stocare, transformare, prelucrare prin calcul aritmetic si logic, analiza si interpretare, etc. Mijloacele cuprind suporti, masini si oameni.

a) Se considera suport tot ceea ce are atasat informatii si serveste la transportarea si/sau stocarea ei in timp si spatiu. Se intalnesc urmatoarele tipuri de suporti: Materiali, sub forma de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente); Camp electric, magnetic sau optic, transmis prin semnale si pachete; Experienta umana, sub forma de date si informatii acumulate de oameni in procesul muncii.b) Prin masini in cadrul mijloacelor unui sistem informatic se intelege totalitatea echipamentelor si dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware si instrumente software) pentru a efectua operatiunile enumerate mai sus. In aceasta ordine de idei putem enumera: sisteme de calcul, de diferite generatii si configuratii; echipamentele de captare, culegere, pregatire, transmitere, stocare, de prelucrare, de redare, de analiza si

interpretare, etc.c) Oamenii in cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienta umana la nivelul suportilor, ca specialisti pentru elaborarea, utilizarea si exploatarea sistemului (administratori, analisti, programatori, ingineri sistem, operatori) sau ca utilizatori ai sistemului in regim off-line sau on-line (cybernavigatori sau internauti, cybercumparatori, analisti digitali, etc.).Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazata pe intrari, iesiri, reguli, proceduri, mijloace si metode,

Sistemul informatic este adesea static in raport cu dezvoltarea mediului real. Atunci cand realitatea functionarii unei intreprinderi este caracterizata prin schimbari puternice, reprezentarea in sistemul informatic nu poate fi adaptata suficient de repede;

Dezvoltarea tehnologiei informatiei si de comunicatii este atat de rapida, incat generatii intregi de produse software existente sunt inlocuite de altele noi, cu performante si functionalitati sporite.

In etapa actuala sistemele informatice, devin capabile sa modeleze. Ele nu mai redau doar modelul realitatii exterioare, ci modeleaza o noua realitate virtuala pe care o proiecteaza si o transmite utilizatorului de informatii.

Aceasta realitate virtuala poate fi asemanatoare realitatii fizice sau poate confrunta lumea gandurilor noastre cu imagini complet noi, in cyber-spatiu. Acest fapt si posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea, de a participa la ea, da nastere unei revolutii enorme, care nu va modifica numai marketingul, ci si lumea de afaceri si societatea in anii ce vin.Pentru realizarea si exploatarea sistemelor informatice moderne se pot formula urmatoarele reguli:a) Intreprinderea trebuie sa cunoasca perspectivele utilizarii sistemelor informatice si sa formuleze pe baza acestora o politica de informatizare adecvata, aplicabila ulterior in mod consecvent;b) Sa puna accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care functiile sistemelor informatice sa poata fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului, precum sistemele de operare sau bazele de date, trebuie sa fie compatibile intre diferitele platforme hardware;c) Reprezentarea functiilor software trebuie sa fie neutra in raport cu intreprinderea. Un exemplu de software in mare masura neutru in raport cu intreprinderile il constituie prelucrarea de text;d) Sistemele de informatice trebuiesc structurate in module informatice distincte, care sa poata comunica intre ele. Acest lucru permite innoirea pe componente, module, subsisteme sau in bloc a intregului sistem.

SISTEME INFORMATICE CU BAZE DE DATE /BAZE DETABELE DE CALCUL

Prin organizarea datelor se intelege procesul de definire si structurare a datelor in colectii precum si stabilirea legaturilor intre elementele unei colectii si intre colectii.In esenta, conceptul de baza de date (BD) poate fi definit ca fiind una sau mai multe colectii de date aflate in interdependenta, impreuna cu descrierea datelor si a relatiilor dintre ele.Daca baza de date este organizata sub forma tabelara bidimensionala in care liniile reprezinta inregistrarile iar coloanele domeniile (campurile) vorbim de baze de tabele (BT).

Organizarea datelor presupune: definirea, structurarea, ordonarea si gruparea datelor in colectii de date omogene; stabilirea modelelor logice de organizare cu stabilirea legaturilor (relatiilor) intre date, intre elementele unei colectii,

intre colectiile de date; selectia modelele fizice de reprezentare (stocare) pe suportul fizic al datelor, prelucrabil intr-un sistem de calcul.Scopul organizarii datelor il constituie regasirea automata a datelor dupa diverse criterii si forme.Obiectivele urmarite in organizarea datelor sunt:

timpul de acces la datele organizate pe diferite suporturi de date sa fie minim (acces rapid la date); spatiul de memorare ocupat de date sa fie cat mai redus astfel incat pe un spatiu de memorie cat mai mic sa

se introduca un volum cat mai mare de date; datele sa apara o singura data in sistem (unicitatea datelor). Totusi pentru realizarea unui acces rapid la

date, se impune acceptarea unei redundante minime si controlate a datelor; sa se reflecte, pe cat posibil, toate legaturile dintre obiectele, fenomenele si procesele economice pe care

aceste date le reprezinta; sa permita schimbarea structurii datelor si a relatiilor dintre acestea fara a modifica programele ce le

gestioneaza (independenta datelor de programele de aplicatii).Un sistem BD (cunoscut si sub numele de banca de date) reprezinta un ansamblu de elemente hardware, software si de alte resurse, inclusiv date, prin care este creata, utilizata si intretinuta una sau mai multe BD.Arhitectura bazelor de date este standardizata si evidentiaza componentele acestora. O astfel de arhitectura generala cuprinde urmatoarele componente: baza de date propriu-zisa in care se memoreaza colectia de date (componenta de tip date); sistemul de gestiune al bazei de date, care este un ansamblu de programe care realizeaza gestiunea si

prelucrarea complexa a datelor (componenta software); un set de proceduri manuale si automate, precum si reglementari administrative, destinate bunei functionari a

sistemului (componenta procedurala); un dictionar al bazei de date (metabaza de date), ce contine informatii despre date, structura acestora, elemente

de descriere a semanticii, statistici, documentatie, etc.; echipamentele, sistemele de calculatoare, retele, periferice, sisteme de comunicatie (componenta hardware); personalul implicat include utilizatorii finali si personalul de specialitate: administratori, analisti-programatori,

ingineri sistem, operatori (componenta resurse umane).

O baza de date este o colectie de date, stocate pe memorii externe si folosita de o multime de utilizatori. O baza de date care nu are asociat un sistem software de gestiune al acesteia, nu are sens, ea nu isi atinge obiectivele pentru care a fost creata.Sistemul de gestiune al bazei de date – SGBD asigura urmatoarele activitati: definirea structurii bazei de date; ncarcarea datelor in baza de date; accesul la date (interogare, actualizare); intretinerea bazei de date (colectarea si refolosirea spatiilor goale, refacerea bazei de date in cazul unui incident); reorganizarea bazei de date (restructurarea si modificarea strategiei de acces); securitatea datelor.Sistemul de gestiune al bazei de date apare ca un sistem complex de programe care asigura interfata intre o baza de date si utilizatorii acestuia.

Clasificarea sistemelor de gestiune a bazelor de date se poate realiza dupa urmatoarelor criterii:a) al sistemelor de calcul pe care se implementeaza:sisteme de gestiune pentru calculatoare mari;sisteme de gestiune pentru minicalculatoare;sisteme de gestiune pentru microcalculatoare.In prezent se manifesta tendinta ca marea majoritate a sistemelor de gestiune a bazelor de date sa fie compatibile pe platforme cat mai largi de sisteme de calcul;b) al limbajului pe care il utilizeaza:sisteme cu limbaj gazda;sisteme cu limbaj autonom (propriu).Sistemele cu limbaj gazda realizeaza activitatile de creare, actualizare si interogare a bazei de date, utilizand limbaje de nivel inalt sau extensii ale acestora, proprii sistemului de calcul pe care se implementeaza baza de date. Avantajul acestor sisteme consta in posibitatile sporite ce le ofera limbajele de nivel inalt in elaborarea unor proceduri complexe. Ele prezinta dezavantajul ca formularea cerintelor nu este atat de simplificata ca in cazul sistemelor cu limbaj autonom.c) al conceptiei de organizare a datelor pe care le gestioneaza:sisteme de gestiune a bazelor de date cu modele clasice (ierarhic, retea, relational);sisteme de gestiune a bazelor de date cu modele semantice (orientate pe obiecte);d) al modului de localizare a bazelor de date:sisteme de gestiune a bazelor de date centralizate;sisteme de gestiune a bazelor de date distribuite.Baza de date distribuita este formata din colectii mari de date stocate in nodurile retelei distribuite de calculatoare interconectate fizico-functional, prin care se asigura accesul autorizat si controlat al tuturor utilizatorilor la datele existente in orice punct (nod) al retelei.Distribuirea datelor se realizeaza prin doua metode:conectarea logico-fizica la baza de date distribuite a tuturor compartimentelor functionale implicate, astfel incat fiecare compartiment sa aiba acces la intreaga structura a bazei de date;segmentarea logico-functionala a bazei de date si stocarea subseturilor acesteia in nodurile retelei de calculatoare, la nivelul fiecarui compartiment in functie de importanta si volumul prelucrarilor realizate de catre acestea.Realizarea bazelor de date distribuite presupune functii specifice sistemului de gestiune a bazelor de date, cum ar fi:controlul prelucrarilor distribuite al datelor si al accesului concurent al tuturor utilizatorilor de date, indiferent de locul de stocare al datelor;optimizarea timpului de raspuns al sistemului, simultan cu mentinerea integritatii datelor chiar si in cazul aparitiei de incidente sau defecte de natura hardware sau software;asigurarea copiilor de siguranta multiple a bazei de date distribuite pentru toate nodurile sistemului (grupurile de utilizatori) prin definirea unei arhitecturi hardware in concordanta cu complexitatea sistemului informatic realizat.

SISTEME INFORMATICE CU BAZE DE CUNOSTINTE(SIAD – Sisteme Interactive de Asistare a Deciziei, SE – Sisteme Expert)

Caracteristica fundamentala a acestor aplicatii este data de faptul ca elementul primar al prelucrarilor este informatia, generata intotdeauna in sistemul informational, prelucrata in cel informatic si interpretata, in forma sa finala, fie in

subsistemul decizional fie la nivelul celui informational. In acelasi timp aceste aplicatii nu au capacitatea de a genera automat informatii suplimentare pornind de la cele stocate la un moment dat in baza de date.

sisteme suport interactive de asistare a deciziei (SIAD) si de sisteme expert (SE).Ambele tipuri de sisteme se caracterizeaza prin gestionarea bazelor de cunostinte, diferite de bazele de date prin natura obiectelor gestionate, reprezentate de cunostinte a caror semnificatie nu rezulta din valoarea datelor memorate ci din agregarea lor intr-o structura complexa sub forma informatiilor de sinteza.Exista mai multe moduri de reprezentare a cunostintelor intr-un sistem automat inteligent dintre care doua au retinut atentia in literatura de specialitate: prima familie de sisteme inteligente se bazeaza pe o reprezentare analitica a cunostintelor. Ele se exprima sub forma unuia sau mai multor modele matematice unde parametrii sunt specificati statistic. Aceste modele se utilizeaza in cadrul algoritmilor pentru gasirea unei solutii la o problema ce a mai fost intalnita. Aceasta conceptie se utilizeaza in cadrul sistemelor interactive de asistare a deciziilor (SIAD). O serie de sisteme de acest tip sunt in prezent disponibile in sfera marketingului. a doua familie de sisteme inteligente se bazeaza pe reprezentarea euristica a cunostintelor. Sisteme expert de marketing ilustreaza aceasta abordare. Ele integreaza datele existente si judecatile subiective intr-un rationament simbolic si numeric in vederea rezolvarii unui ansamblu de probleme interdependente.

In esenta, aceasta tehnologie informatica permite reproducerea pe cale artificiala a rationamentului uman, automatizarea proceselor cognitive specifice creierului uman, inclusiv prin crearea unor dispozitive – cu comportament inteligent – domeniu cunoscut in literatura de specialitate sub numele de inteligenta artificiala.Sistemele cu inteligenta artificiala, sistematica sau empirica, cum mai sunt denumite dupa modul de abordare cognitiv sau pragmatic care a stat la baza realizarii lor, extind domeniul de aplicatie al informaticii clasice prin implementarea unor concepte noi: prelucrarea cunostintelor, prelucrarea simbolica, prelucrarea paralela.Daca informatica clasica se defineste ca fiind stiinta prelucrarii automate a datelor, informatica inteligenta este stiinta prelucrarii automate a cunostintelor

Spre deosebire de prelucrarea algoritmica, unde datele constituie materia prima, in cazul prelucrarii inteligente elementele fundamentale sunt cunostintele, corelatiile logice si semantice dintre fapte prin intermediul regulilor de rationament. Daca prelucrarea algoritmica este strans legata de notiunea de procedura, prelucrarea inteligenta are un caracter declarativ, deoarece modul de achizitionare, introducere si organizare a cunostintelor nu influenteaza modul de prelucrare (rationament), ci cel mult concluziile. In acest fel, a aparut notiunea de prelucrare simbolica in caredispare distinctia dintre date si programe.

Corespunzator metodologiilor de abordare si reproducere pe cale artificiala a rationamentului uman intalnim tehnologiile de abordare: Retelele neurale care imita organizarea si functionarea creierului, sunt deosebit de eficiente in reproducerea mecanica a activitatilor umane, „incostiente”, „nerationale”, greu specificabila prin cuvinte (mersul, vorbirea), utilizandu-se prin excelenta in domeniul roboticii.Sistemele de inducere a regulilor sunt un alt tip de sisteme aplicate in procesele de achizitie automata a cunostintelor. Ele au fost folosite pentru invatarea regulilor si crearea arborilor de decizie si au fost aplicate cu succes in economie

Sistemele inteligente hibride reprezinta o combinatie de tehnici inteligente diferite, cat si o integrare a mai multor tehnici inteligente cu sisteme informatice conventionale cum sunt bazele de date si bazele de tabele de calcul. Din acest motiv este vital sa existe metode si protocoale de integrare a sistemelor inteligente cu alte sisteme informatice conventionale. O astfel de metoda este programarea orientata pe obiecte, o metodologie software care ofera liantul dintre diferite tehnici eterogene.Aceste tehnologii de reproducere a rationamentului uman s-au dezvoltat in ultimele decenii, pe baza perfectionarii instrumentelor de concepere, adica a limbajelor de programare. Cele mai cunoscute limbaje asociate cu inteligenta artificiala sunt: LISP – limbaj de programare aparut in anii ’50 si destinat procesarii de liste eterogene, mai ales liste de simboluri; PROLOG – limbaj creat in anii ’70, care are o natura declarativa si facilitati explicative; Limbajele orientate pe obiecte ce opereaza cu conceptele de obiecte si mesaje cat si metodele de manipulare a cunostintelor si datelor in care emitentul specifica ce trebuie facut iar receptorul decide cum trebuie facut. Exemple: Smalltalk, Objective C, C++.

La randul lor limbajele LIPS si PROLOG au si ele extensii orientate pe obiecte, CLOS (Common LIPS Object System) si, respectiv, L&O (Logic & Objects).

SISTEMUL INFORMATIC DE MARKETING – SUBSISTEM ALSISTEMULUI INFORMATIONAL DE MARKETING

entitatea organizationala de marketing, contine trei subsisteme: sistemul de conducere (management) de marketing, sistemul informational de marketing si sistemul executiv (operational).

Sistemul executiv (SE) operationalizeaza activitatile de marketing avand ca scop transformarea fluxurilor de resurse si/sau informationale de intrare in fluxuri de iesire in functie de anumite procese si operatii complexe.

Subsistemul informational de marketing (SI) indeplineste rolul de prelucrare manuala/automata a informatiilor transmise de catre sistemul executiv, in raport cu obiectivele programate si strategiile de marketing ale entitatii organizationale, in scopul furnizarii datelor necesare controlului activitatii globale asigurate de catre sistemul de conducere. Practic, subsistemul informational asigura culegerea, stocarea, prelucrarea si transmiterea datelor necesare subsistemelor interactive. In sinteza, subsistemul informational are urmatoarele atribute: cunoasterea mecanismului functionarii si a specificului prelucrarilor realizate la nivelulsubsistemului executiv; furnizarea de date pertinente, exacte si operative subsistemului de management; asigurarea functiilor de baza relative la informatiile cu specific de marketing; generarea de informatii de marketing; stocarea acestor informatii; prelucrarea informatiilor; transferul acestor informatii.

In aceste conditii, informatizarea subsistemului informational de marketing cuprinde doua nivele distincte:a) Nivelul subsistemului informational de marketing, care reflecta activitatile asociate entitatii organizationale prin prisma informatiilor, a sarcinilor umane, a sarcinilor informatice, inclusiv a modalitatii de functionare (servicii, manageri, legaturi informationale directe/indirecte);b) Nivelul subsistemului informatizat de marketing, prin care vom intelege culegerea, stocarea, prelucrarea si transmiterea datelor prin intermediul sistemelor de calcul si de comunicatie. La nivel operational, sistemul informatic de marketing este format fizic din retele de calculatoare instalate, iar logic din baze de date/baze de tabele/baze de cunostinte/ baze de dialog, manipulate prin intermediul unor sisteme de gestiune de baze de date si/sau cunostinte, baze de proceduri si standarde de prelucrare/comunicatie.Intre sistemul informational si informatic al unei entitati sau activitati de marketing exista: un raport de apartenenta prin care ultimul este parte a primului. Sub acest aspect,sistemul informatic este partea automatizata, cu ajutorul sistemelor de calcul si de comunicatie a sistemului informational de marketing; un raport de coordonare cu partea sistemului informational ramasa neautomatizata. Cu alte cuvinte, la interfata dintre procedurile automate si manuale din cadrul unui sistem informational, intotdeauna se va cauta o adaptare intre cele doua parti, urmarind in primul rand eficienta maxima a procedurilor automatizate; un raport de subordonare functional cu sistemul informational care-l include si-l utilizeaza ca infrastructura sa tehnica.

Intre o entitate organizationala de marketing si sistemul sau informatic exista raporturi de subordonare in forma de „grefare” a ultimului pe primul, la nivelul sistemului informational, cu toate implicatiile si consecintele care decurg din acest raport. In acest sens, entitatea organizationala de marketing trebuie sa accepte „grefa” ca orice organism „viu”, in mod unitar si profund la nivelul elementelor de baza, sa realizeze o adaptare si intrepatrundere reciproca, in scopul de a realiza obiectivele masurabile ale sistemului.

Un sistem informatic, indiferent de continutul concret al activitatii pe care o serveste,indeplineste urmatoarele functii generale: functia de preluare a informatie; functia de memorare si regasire a informatiei; functia de comunicare a informatiei;

functia de prelucrare a informatiei; functia de iesire a informatiei; functia de comanda-control a sistemului.

b) Unitatile de intrare – iesire ale sistemului informatic contin, atat periferice comune de intrare – iesire cat si echipamente dedicate. Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizata pentru introducerea manuala a informatiei date, texte si comenzi; scanner-ul pentru inregistrarea digitala a imaginilor grafice aflate pe documente; aparatul telefonic si interfata telefonica pentru receptarea si inregistrarea digitala a comunicatiilor analogice sau digitale, a mesajelor sonore; aparatul telefax si interfata telefax pentru inregistrarea digitala a documentelor grafice receptionate sau pentru scrierea lor directa la imprimanta fax;

Perifericele de iesire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta, pentru transpunerea pe hartie a datelor, textelor, documentelor sau desenelor. Imprimarea se poate realiza in alb-negru sau color; monitorul serveste, pentru afisarea pe ecran a informatiei solicitate.Terminalul dispune de un speaker (difuzor) incorporat pentru emiterea de sunete, mesaje si alte informatii sonore; plotter-ul, pentru trasarea de schite tehnice, planuri, desene de specialitate in alb-negru sau color; aparatul telefonic si interfata sa cu sistemul informatic, pentru transmiterea analogica si digitala de mesaje direct sau inregistrate digital sub forma fisierelor acustice; aparatul telefax si interfata sa specifica, pentru transmiterea la distanta a documentelor tip fax direct din document, sau in regim memorat, prin lectura documentului aflat in memoria interna sau externa a calculatorului electronic; interfata de iesire telecopiator, pentru transmiterea documentelor memorate digital, fie local catre un copiator, fie la distanta prin retelele pentru comunicatii de date, catre un copiator; imprimanta penru microfilm si interfata sa, realizeaza transferul documentelor din memoria interna a sistemului informatic in memoria sa externa, sub forma de arhiva pe microfilm, cu avantajul inregistrarii unui volum mare de informatii pe unitatea de suport;interfata video pentru transmiterea de imagine si sunet prin retelele de televiziune cu circuit inchis sau prin sisteme de televiziune la distanta. De asemenea, aici sunt incluse dispozitivele de afisare audiovizuala locala: monitoare, ecrane electronice, incinte acustice, amplificatoare de sunet, etc.; interfata audio, pentru transmiterea de sunet in retele locale, in retele pentru transmiterea la distanta a sunetului si vocii sau pentru consultare locala a informatiei sonore (memorate sau in curs de receptie) cu dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet, boxe, difuzoare, incinte acustice, speaker (difuzorul calculatorului), etc

retelel de calculatoare (LAN, MAN, WAN, INTERNET) este reprezentata de un ansamblu de calculatoare eterogene (statii si servere) si alte echipamente si dispozitive de comunicatie, conectate conform unor tehnologii. Pentru conectare se utilizeaza placile de retea, hub-uri (receptoare, concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel, comutatoare (switch-uri), cabluri, conectori,porturi, etc.

Componenta software a unui sistem informatic, indiferent de gradul de complexitate a configuratiei fizice, este formata din subsistemul de programe care constituie componenta logica a sistemului informational. Software-ul este format din urmatoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare (MS-DOS, WINDOWS 95/97, UNIX, OS2, MAC-OS, APPLE-OS, XENIX, etc.); accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezinta un set de programe folosite uzual ca: ceas, calendar si agenda, bloc-notes, calculator, accesorii pentru desen (PAINT), procesare text (WORD Pad), accesorii pentru comunicatii (telefon, fax), accesorii pentru sunet si imagine (MEDIA PLAYER, CD Player, VIDEO FOR WINDOWS); procesoare de text si imagine fixa, tip document grafic: WinWORD, AMI PRO, WORDSTAR, WORD PERFECT, SCOLyrix; procesoare DTP (Desk Top Publishing): PAGE MAKER, VENTURA PUBLISHER, QUARK XPress, PAGE PLUS, FIRST PUBLISHER, MICROSOFT PUBLISHER, VIEW BASE; procesoare de proiectare asistata: AUTOCAD, ORCAD, REDAC, MATHCAD, RASTER WARE, TEK ILLUSTRATOR; procesoare pentru desen si reprezentari grafice: COREL DRAW, HARVARD GRAPHICS, PHOTO STYLER, MULTIMEDIA DESIGNER FOR WINDOWS;

procesoare de calcul tabelar: LOTUS 1-2-3, EXCEL, QUATTRO PRO, 20/20, Profesional, WINGZ, SCO PRO; procesoare integrate: WORKS, FRAMEWORK, OPEN ACCESS, SYMPHONY, ALLIN- ONE; procesoare pentru comunicatii si retele de date (WINDOWS NT, NOVELL, LINUX, IBM OS/2, ORACLE 8,); procesoare pentru accesare si dezvoltari in sisteme de retele Internet si Intranet: INTERNET EXPLORER, NETSCAPE (navigatoare), MICROSOFT FrontPage,NETSCAPE Composer, JAVA (programare in HTML), EUDORA, NETSCAPE Messenger, Microsoft Exchange,

Componenta informationala a sistemului informatic ofera obiectul supus prelucrarii si in acelasi timp, contine multitudinea de rezultate intermediare si rezultatele finale ale activitatii de prelucrare. Informatiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate, introduse prin tastare (date, texte) preluate prin scanare (documente, faxuri), inregistrari audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) si sunt: preluate din retelele de date si comunicatii, locale sau la distanta; rezultate intermediare ale unor prelucrari anterioare sau in curs de desfasurare; stocate in memoria externa, depozite si arhive electronice sau inregistrate pe microfilm. Informatiile de iesire ale sistemului informatic au mai multe destinatii: pentru consultare interactiva la monitoarele calculatorului (date, grafice, texte, documente), listarea la imprimanta, desenare la plotter (desene, schite, planuri), redare audio (speaker), redare video (monitor, panouri electronice, sistem de televiziune) sau inregistrate pe microfilm; transmitere locala sau la distanta, prin sistemele de comunicatii locale si telecomunicatii de date, texte, sunet si imagine; pastrarea temporara in memoria interna sau externa in vederea unor prelucrari imediate; pastrarea pe termen mediu in memoria externa (disc magnetic, optic), pentru consultari ulterioare; pastrarea pe termen indelungat, prin arhivare pe suport magnetic, optic sau grafic (microfilm)

RETELELE DE CALCULATOARE – INFRASTRUCTURA SISTEMELOR DE COMUNICATIE

Conceptul de retele de calculatoare defineste ansamblul integrat de tehnici, metode si resurse de hard si soft, prin care se realizeaza comunicarea si informarea interactiva intre diferite categorii de utilizatori, local sau la distanta, privind culegerea, stocarea, transmiterea si prelucrarea informatiilor.Extinderea din ce in ce mai mult a retelelor de calculatoare, se justifica prin multitudinea avantajelor pe care le ofera acest mod de lucru in raport cu utilizarea izolata a calculatoarelor, cum ar fi: posibilitatea utilizarii in comun si simultan, de catre mai multi utilizatori, a unor importante resurse hard si soft aflate la distanta; posibilitatea comunicarii si a schimbului de informatii intre utilizatori indiferent de localizarea fizica; utilizarea videoconferintelor ca intalniri virtuale pentru instruire la distanta, intruniri, sedinte ale grupurilor de lucru; economisirea de resurse hard prin pastrarea intr-o singura copie a programelor si a colectiilor de date utilizate in comun prin partajarea resurselor localizate fizic in spatii geografice diferite; posibilitatea accesului on-line la o serie de informatii aflate la distanta constituite in baze de date, de tabele, de cunostinte; posibilitatea utilizarii jocurilor interactive, apartinand domeniului de divertisment; economisirea timpului si reducerea costului de prelucrare a datelor prin economia de personal, reducerea cheltuielilor de intretinere si exploatare; posibilitatea folosirii calculatorului si in mod independent, putand lucra si cand reteaua nu functioneaza, iar conectarea la retea fiind o optiune de ales in orice moment; alegerea produselor software de pe statii locale sau distribuite, fiecare statie de lucru putand folosi si alte tipuri de programe;

Pentru a lucra in retea, calculatoarele individuale au nevoie ca sistemul lor de operare sa contina componente specializate in comunicarea prin retea si acces la resursele retelei. Aceste proceduri depind de tipul de retea in care functioneaza si de tipul de protocol folosit pentru comunicare. Windows NT foloseste in general protocolul NetBEUI(NetBIOS Extended User Interface), UNIX foloseste protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) Novell NetWare foloseste IPX/SPX (Internet Working Packet Exchange/Sequenced PacketExchange) iar pe calculatoarele Apple protocolul Apple Talk.

calculatoare numite File Server (FS), care asigura coordonarea si gestiunea fluxurilor de date in cadrul retelei, stabilind in orice moment caile prin care sunt formulate comenzile de date de catre statii si modul lor de rezolvare prin

consultarea bazei de date precum si modul de administrare a resurselor hard. Un server este un calculator care permite accesul din retea la unele din resursele sale (baze de date, imprimante, faxuri, etc.) si prin aceasta satisface cererile care i se fac in legatura cu resursele care le ofera. Exista mai multe tipuri de servere, de la simple calculatoare care ofera fisiere spre consultare celor din retea, pana la servere dedicate, care indeplinesc servicii speciale pentru utilizatorii din retea (servere care gestioneaza accesul la baza de date servere Web pentru gestiunea aplicatiilor Web, servere FTP pentru aplicatiile de transfer de fisiere, servere proxy pentru „zidurile de protectie” in retelele INTRANET, etc.). Dintre serverele dedicate intr-o retea WINDOWS NT exista unul primary domain controller care gestineaza intregul trafic in retea, iar in unele cazuri este insotit de copia sa de siguranta backup domain controller. adaptorul de retea (placa de retea) care permite conectarea calculatoarelor intre ele, prezenta acesteia fiind obligatorie pentru toate calculatoarele ce fac parte din retea; modemul care permit conectarea calculatorului in retea prin intermediul liniilor telefonice analogice avand rolul de control si conversie a datelor din format analogic in digitala si invers, pentru a face posibila transmisia si receptia acestora; concentratoare (hub-uri, repetitoare) care servesc pentru interconectarea individuala a calculatoarelor la o retea locala si constituie punctul concentrator de unde pleaca sistemul de cablaj spre componentele retelelor LAN cu topologie de tip stea sau inel, fiind un repetor de semnale electrice sau optice; router sunt echipamente hardware performante de tipul comutatoarelor care realizeaza rutarea(alegerea) cailor de comunicatie pentru transmiterea pachetelor1 sau datagrame2 si corespund nivelului trei al protocoalelor de comunicatie (nivel retea) privind conectarea retelelor LAN la retelele WAN eterogene; comutatoare (switch-uri) servesc ca si hub-urile pentru conectivitatea componentelor unei retele dar sunt echipamente care permit comunicatia full-duplex (bidirectional simultan) fata de huburi care accepta comunicatia half-duplex (bidirectional alternativ); conectori care realizeaza cuplarea mecanica a cablurilor de legatura la mediul de transmisie; cabluri de legatura asigura suportul de comunicatie si poate fi cablu (torsadat, coaxial, fibra optica), linie telefonica, televiziunea prin cablu, etc.; medii de comunicatie fara conexiune, antene satelit, port infrarosu, unde radio, etc.; interfata de comunicatie care realizeaza accesul la mediu printr-un protocol corespunzator;

Sisteme de operare in reteaPrincipala componenta software este sistemul de operare care asigura: gestionarea resurselor retelei; gestinarea traficului pe retea; sistem de securitate si protectie a lucrului in retea; autentificarea si criptarea pentru control si transfer securizat in retea.Pe langa aceste servicii universale, in functie de tipul retelei si de sistemul de operare, se mai pot efectua unele dintre serviciile de mai jos: serviciu de fisiere (file services): satisface cererile utilizatorilor de acces la diferite documente stocate pe calculatoarele din nodurile retelei; serviciul de posta electronica (e-mail services): satisface cererile utilizatorilor din reteaua locala, de schimb de mesaje, documente grafice sau orice tip de document electronic; servicii de sincronizare a serviciilor de posta electronica (e-mail gateway services): satisface cererile utilizatorilor de schimb de mesaje electronice intre diferite sisteme de posta electronica; serviciu de gestiune a bazelor de date (database services): satisface cererile utilizatorilor de interogare, modificare si administrare a unei baze de date; servicii de comunicatie (communications services): satisface cererile utilizatorilor de comunicare cu servicii exterioare sau cu retele exterioare;

servicii de arhiva (archive services): utilizatorii pot salva datele pe banda magnetica, medii optice sau alte componente care pot asigura o recuperare a lor in caz de pierderi; servicii de tiparire (print services): utilizatorii pot tipari documente la imprimantele din retea; servicii fax (fax services): utilizatorii pot trimite si primi informatii prin fax-urile din retea; servicii telefonice (telephony services): utilizatorii pot utiliza posta electronica vocala de la statiile de lucru sau chiar folosi calculatorul din retea pe post de telefon.

INTRANET = retea privata de calculatoare (sistemul „nervos digital”) a unei intreprinderi proiectata pentru nevoile interne ale acesteia, dar care foloseste aceleasi protocoale, servicii, echipamente si software ca si reteaua INTERNET.2 EXTRANET = un Intranet accesibil selectiv pentru parteneri strategici (furnizori, clienti, etc.) ai intreprinderii.3 INTERNET = reteaua planetara de calculatoare gazda atasate sau comunitatea milioanelor de utilizatori din lumeaintreaga.

Object Linking and Embedding – OLE = legarea obiectelor si incapsularea, un model pentru realizarea de legaturi intre documente compuse (obiecte) sau pentru gestiunea documentelor compuse prin intermediul unei aplicatii server (care transmite mesajul) si a unei aplicatii client (care receptioneaza mesajul).

Multe din sistemele de operare in retea de tip UNIX: Linux, Xenix, SUN Solaris, SCO sau UnixWare, sunt foarte performante in arhitectura de tip client-server.

Ca orice lucru in lumea informatica si protocoalele sunt de mai multe feluri. Ca baza de referinta a protocoalelor se foloseste modelul numit Open Standard Interconnection (OSI), care conduce la intelegerea oricarui protocol. Acesta este structurat pe 7 nivele, anume:a) Nivelul fizic (Physical) realizeaza transmisia electrica a unui sir de biti.Calculatorul comunica caracteristicile si configurarile placii de retea si specifica tipul de cablu, conectorii de legatura, rata de transfer, metode de codificare, metoda de acces la mediul de transmisie;b) Nivelul legatura date (data link) unde se stabilesc regulile de transmisie si receptie a datelor cu metodele specifice de detectie a erorilor. Daca un pachet de date soseste la un bridge, acesta trece pachetul de la un segment de retea la altul. El contine de asemenea driver-ul specific placii de retea;c) Nivelul retea (Network) stabileste protocolul folosit in comunicare pentru dirijarea pachetelor, stabilind calea de transmitere de la sursa de destinatie. Daca un pachet de date soseste la un router pentru o anumita adresa, atunci acesta cauta in reteaua proprie si daca adresa nu este gasita il trimite spre alta retea, mai aproape de destinatie. Protocolul utilizat pe Internet este IP;d) Nivelul transport (Transport) asigura transmisia corecta a datelor intre statia sursa si destinatie, realizeaza secventierea pachetelor, sincronizarea ritmului de transmitere si asigurarea retransmiterii pachetelor pierdute sau eronate.

Protocoalele uzuale folosite in comunicatia in retelele de calculatoare sunt urmatoarele:a) NetBEUI (NetBIOS Extended User Interface): utilizat in retele mici de pana la 20 calculatoare, ca protocol de transport pe retea. Singura problema cu NetBEUI este ca el nu permite trecerea pachetelor de informatii de la o retea la alta. Altfel spus, daca aveti doua sau mai multe retele LAN pe care sa le interconectati, va trebui sa folositi alt protocol;b) IPX/SPX (Internet Packet Exchange/Sequenced Packet Exchange) protocol potrivit pentru retele de pana la 500 calculatoare. El este un protocol rapid, permite trecerea pachetelor de la o retea la alta si poate fi folosit pe o gama larga de arhitecturi. Daca initial IPX era intalnit doar pe retele Novell NetWare, azi el este nativ si pe retele Windows NT sau Windows 98. Deoarece este routabil de la o retea la alta, el poate fi folosit in firma care se dezvolta, adaugand noi LAN-uri la structura sa actuala;c) TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol), este un protocol portabil si routabil.

Arhitectura InternetuluiCa orice retea, Internetul comporta doua nivele: cel fizic (echipamente, mijloace de transmitere a datelor) si logic (modul in care se realizeaza directionarea fluxurilor de informatii in interiorul retelei).a) Nivelul fizicIn privinta acestei conexiuni de mare putere pe care o reprezinta INTERNETUL specificam urmatoarele caracteristici: se asigura punerea simultana in contact a tuturor elementelor retelei si nu conectarea sau legarea a doua puncte (la nivel local sau global); se bazeaza pe principiul independentei si egalitatii totale a partilor componente, neexistand o autoritate centrala care o data distrusa, ar compromite intreaga retea. Acest concept isi are explicatia in originea Internetului, construita de catre Departamentul Apararii al SUA ca o structura informatizata capabila sa supravietuiasca unui atac nuclear;

prezinta o structura de o fiabilitate si flexibilitate exceptionala care a contribuit in buna masura la dezvoltarea exploziva a Internetului. Neexistand o autoritate centrala care sa aprobe si sa monitorizeze intreaga retea, intrarea sau iesirea fiecarui calculator in/din sistem nu afecteaza ansamblul. Arhitectura fizica a Internetului nu are astfel un punct central, ci se sprijina pe aceasta retea de comunicatie ce se intinde ca un inel in jurul globului;

reprezinta una dintre cele mai ieftine tehnologii comparativ cu orice alt mijloc de comunicatie existent. Spre deosebire de telefonie, aceasta retea nu taxeaza convorbirile la distanta. De asemenea, spre deosebire de majoritatea retelelor comerciale de calculatoare (AOL, CompuServe), nu percepe o taxa pentru timpul petrecut in sistem. In fapt, Internetul in sine nu exista oficial ca entitate, si astfel nu poate incasa nimic de la nimeni, fiecare individ sau grup de persoane care il acceseaza fiind responsabil doar pentru costurile echipamentului propriu si al conexiunii la retea.

b) Nivelul logicNivelul logic al arhitecturii Internet este construit pe baza unui sistem de protocoale. Protocoalele1 reprezinta seturi de reguli de comunicatie si de tehnici de formare si de transmitere a pachetelor care permit calculatoarelor de diferite tipuri sa comunice si sa utilizeze resursele din retea in comun.

Fiecare protocol indeplineste o serie de functii bine definite in cadrul comunicatiei. Pentru a evita suprapunerea functiilor, specialistii au impartit retelele in mai multe straturi si au atribuit fiecaruia unul sau mai multe protocoale specifice. Organizatia Internationala de Standardizare (ISO) a creat un model stratificat de retea, OSI (Open Systems Interconnection), alcatuit din sapte straturi conceptuale1. Modelul OSI sta la baza proiectarii structurii logice a Internetului, dar include numai cinci straturi2 si se bazeaza pe suita de protocoale TCP/IP: Transmission Control Protocol /Internet Protocol (Protocolul de Control al Transportului/Protocol Internet)

In cadrul Internetului, informatia circula sub forma unor pachete succesive, rezultate in urma fragmentarii unor fisiere mai mari. Protocolul de Control al Transportului (TCP) realizeaza fragmentarea mesajului in pachete, reasamblarea lor la destinatie, retrimiterea tuturor pachetelor care din diferite motive nu au ajuns la destinatie si rezolvarea majoritatii situatiilor de „criza” de diferite naturi; Protocolul Internet (IP) raspunde de rutarea (alegerea drumului) pe care il va parcurge fiecare pachet. Internetul considera pachetul o unitate individuala de informatie, fara legatura cu celelalte elemente ale fisierului original, fiecare pachet fiind transmis in mod independent. Astfel, daca Protocolul Internet transmite o serie de pachete catre aceeasi destinatie ele pot sosi in alta ordine decat cea de transmisie. Pachetele vor fi reasamblate in calculatorul destinatie de catre Protocolul de Control al Transportului.

Fiecare calculator conectat direct la Internet are propria adresa, similara cu adresa postala. Exista doua parti principale a adreselor ce functioneaza in Internet – adresa de IP si numele de domeniu – formand impreuna adresa de Internet. Amandoua tipurile de adrese sunt importante si constituie un aspect ce apare in multe zone ale problematicii stabilirii unei prezente de afaceri in Internet.

Fiecare calculator care foloseste protocolul TCP/IP se distinge de celelalte calculatoare ale retelei prin adresa unica de IP. O adresa IP este o valoare de 32 biti, compusa din 4 numere separate prin punct, ce constituie o ierarhie de la stanga la dreapta, de exemplu 198.25.120.13. Initial, calculatoarele conectate la Internet erau identificate doar prin adresa numerica de IP. Totusi, adresa numerica de IP este greu de memorat, astfel ca a fost dezvoltat un sistem bazat pe text, numit sistem de nume de domenii (DNS – Domain Name System). Numele de domeniu sunt organizate in aceeasi modalitate ierarhica ca si adresele de IP, numai ca in ordine inversa: cel mai specific (numele calculatorului) la stanga si cel mai general nume la dreapta.

Utilizatorilor le pot fi furnizate urmatoarele categorii de servicii pe Internet: Servicii pentru administrare (protocoale TCP/IP, SMTP, SNMP, HTTP, etc); Servicii pentru comunicare intre persoane (e-mail, news, usenet); Servicii pentru comunicare intre calculatoare (telnet); Servicii pentru difuzarea informatiilor (FTP, Web, Gopher, Mosaic); Servicii pentru cautarea informatiilor (Archie, Wais, Veronica). Servicii de cautare si localizare a resurselor multimedia pe Web prin hiperlegaturi

(Netscape, Internet Explorer, Mosaic, Lycos);

Cele mai importante 5 aplicatii ale Internetului sunt: Posta electronica (e-mail)1 –facilitatea de a transmite mesaje electonice de posta sau mesagerie oriunde pe Internet a existat inca de la primele zile ale ARPAnet si are si astazi o popularitate uriasa; Retelele de stiri (USENET)2 – grupurile de stiri sunt forumuri specializate in care utilizatorii ce au un anumit interes comun pot sa faca schimb de mesaje. Exista mii de grupuri de stiri, pe subiecte tehnice, economice, de afaceri, incluzand calculatoarele, stiinta, divertismentul, politica, hobby, etc; Conectarea la distanta –cand utilizatorii aflati oriunde pe Internet pot sa se conecteze la orice masina pe care au un cont folosind Telnet, Rlogin sau alte programe; Transfer de fisiere – copierea fisierelor de pe o masina din Internet pe alta este posibila folosind programul FTP3. In acest fel sunt disponibile imens de multe informatii din documente, publicatii mass media on-line, biblioteci, baze si depozite de date, arhive electronice, alte surse de informatii; World Wide Web (WWW)4 – Web-ul cu interfata sa grafica prietenoasa a schimbat fata Internetului, de la o interfata greoaie de tip linie de comanda la un mediu hipermedia atragator. Noua aplicatie nu a modificat aplicatiile existente sau uneltele software folosite ci a inventat una deosebita. In schimb a atras in reteaua Internet milioane de noi utilizatori care folosind un calculator multimedia poate viziona fisiere grafice sau video, pot asculta fisiere audio si pot extrage date din orice sursa Internet