Consecintele psihice si sociale a obezitatii la copii si tineri

Studii recente au demonstrat ca micutii care sufera de obezitate sunt mult mai marginalizati de profesori, colegi si chiar de parinti si doctori decat cei suferinzi de alte boli. Obezitatea in randul copiilor este una dintre problemele serioase ale lumii contemporane. Putini parinti si profesori reusesc sa-i ajute intr-adevar pe copiii ce sufera de aceasta boala. Si la fel de putini parinti recurg la serviciile unor persoane calificate (psihologi sau psihiatri).

Date ingrijoratoare Un numar din ce in ce mai mare de copii incep sa sufere de obezitate. Specialistii mai afirma in studiul lor ca tinerii supraponderali si obezi care au declarat ca au fost respinsi sau abuzati in diverse moduri au de doua-trei ori mai mai multe ganduri de suicid decat ceilalti. De asemenea, sunt cu mult mai predispusi sa sufere de la varste mici de boli grave, precum hipertensiunea arteriala. De aceea, specialistii spun ca majoritatea copiilor obezi au o calitate a vietii comparabila cu a copiilor bolnavi de cancer. In consecinta, eforturile de astazi trebuie sa se indrepte atat spre reducerea numarului copiilor obezi, cat si spre protejarea celor care sufera deja de aceasta boala.

Nedoriti de societate Acesti copii si tineri, oriunde se uita in jurul lor (in mass-media, la scoala, acasa), constata ca nu sunt doriti, ci, dimpotriva, sunt stigmatizati de toata lumea. Peste tot intalnesc stereotipuri care ii privesc, stereotipuri ce sunt cultivate de decenii de televiziuni si celelalte forme de mass-media. Cei mai multi intervievati considera ca micutii obezi au cele mai mici sanse de reusita in viata, sunt cu mult mai emotionali decat ceilalti copii, sunt mai urati, mai prosti sau mai neglijenti. Aceleasi raspunsuri au fost primite si din partea unor profesori care au fost intrebati ce cred despre elevii lor cu probleme de greutate. Colegii de clasa sau cei de joaca ii resping si ei, de cele mai multe ori, pe copiii supraponderali. Rad si fac diverse glume pe seama lor, ii exclud din jocurile sportive de echipa, ii ocolesc atunci cand este vorba de a iesi in timpul liber sa se distreze. De altfel, acesti copii au cu mult mai putini prieteni, reusind cu greu sa-si gaseasca parteneri de joaca si petrecere a timpului liber. Atitudini asemanatoare se intalnesc si acolo unde ar trebui sa existe intelegere fata de problemele acestor tineri. Unii medici au si ei atitudini stigmatizatoare fata de acestia. In loc sa incerce sa-i ajute din punct de vedere medical (constienti fiind ca un copil este obez nu doar din cauza unui apetit imens, ci de multe ori e vorba si de o problema psihica), acesti medici ii ironizeaza si ei si pun orice fel de problema de sanatate pe seama greutatii lor. Refuza chiar sa-i trateze (de boli banale precum o raceala) pana cand acestia nu slabesc. Astfel, stigmatizarea copiilor obezi este de multe ori directa si nemiloasa.

Marginalizati de parinti Din pacate, chiar si acasa, in mediul familial, unde ar trebui sa se simta in largul lor, multi din acesti copii sunt stigmatizati de parinti. Unele studii au aratat, de exemplu, ca fetele supraponderale primesc mai putini bani de buzunar de la parintii lor decat cele cu o greutate normala. Iar ironiile si privirile dispretuitoare ale parintilor la adresa lor devin deja un lucru obisnuit. Specialistii pun aceasta atitudine a parintilor fata de copii pe seama propriei lor frustrari, furii si vinovatii fata de copil. De aici rezulta un comportament critic si negativ la adresa acestuia. In loc sa empatizeze cu problema copilului, parintele ajunge sa devina principalul factor care contribuie la inhibarea si complexarea lui. Astfel, copiii obezi ajung sa se simta mai putin inteligenti si cu mult mai putin doriti. Ei nu sunt niciodata populari, trebuie sa lupte de mici mult mai mult pentru a obtine anumite lucruri - pe scurt, se simt ca facand parte dintr-o alta specie. Ei se inchid foarte mult in ei insisi si nu reusesc sa gaseasca forta interioara de a rezolva singuri aceasta problema. Din contra, in marea majoritate a cazurilor, ea se agraveaza.

Cum putem indrepta lucrurile Pentru a schimba atitudinea intregii societati fata de copiii obezi este nevoie de un efort imens. El trebuie facut la nivelul societatii, prin indepartarea mesajelor publice ce-i discrimineaza pe copiii cu probleme de greutate. Pentru ca, in conceptia specialistilor, este vorba de o discriminare, comparabila cu aceea fata de copiii cu dizabilitati psihice. Acelasi efort trebuie sa se produca si la nivel individual - in primul rand, al parintilor si al educatorilor. Ei trebuie sa constientizeze ca pot contribui la agravarea bolii copiilor prin atitudinea lor critica. Daca, la inceput, era vorba numai de o problema de alimentatie si de sedentarism, printr-o atitudine acuzatoare, copilul ajunge in timp sa aiba si o problema psihica. Parintii trebuie sa empatizeze cu problema copilului lor si sa faca tot posibilul sa-i ajute. Sportul este unul dintre remediile eficiente, spre care trebuie orientat copilul. Dar, odata ajuns intr-o sala sportiva, el trebuie sa gaseasca si un profesor care sa-l integreze intr-o echipa, si nu sa-l marginalizeze. Initiativa poate apartine tot parintelui, care este bine sa comunice mai mult atat cu profesorii, cat si cu propriul copil.