Strategia organizaţiei

Prin strategie desemnăm ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei.

Trăsăturile sale definitorii

- întotdeauna strategia are în vedere, în mod explicit şi implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune şi obiective- strategia vizează perioade viitoare din viaţa firmei, cel mai adesea 3-5 ani

- sfera de cuprindere a strategiei este organizaţia în ansamblul său – cel mai adesea - sau părţi importante ale acesteia

- strategia se bazează pe abordarea corelativă a organizaţiei şi mediului în care îşi desfăşoară activitatea

- strategia reflectă, într-o anumită măsură, interesele cel puţin ale unei părţi a stakeholderilor

- prin strategie se are în vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizaţie pe termen lung, ţinând cont atât de cultura acesteia, cât şi de evoluţiile contextuale

- conţinutul strategiei se rezumă la elementele esenţiale, concentrându-se asupra evoluţiilor majore ale organizaţiei, indiferent că acestea reprezintă sau nu schimbări faţă de perioada anterioară

- obţinerea unei sinergii cât mai mari constituie întotdeauna, scopul demersului de elaborare a

strategiei- strategia are în vedere şi favorizează desfăşurarea unui

intens proces de învăţare organizaţională- la baza abordării strategiei se află principiul

echifinalităţii

- strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a stakeholderilor

- strategia are, de regulă, un caracter formalizat, îmbrăcând forma unui plan („business plan”)

- obţinerea avantajului competitiv, referitor esenţialmente la costul sau calitatea produsului, lucrării/serviciului constituie scopul principal al elaborării strategiei organizaţiei

Strategia organizaţiei (continuare)

Strategiile se operaţionalizează prin decizii strategice, care prezintă următoarele caracteristici:- se referă la activităţile organizaţiei;- implică armonizarea activităţilor organizaţiei cu mediul;- au în vedere sincronizarea activităţilor organizaţiei cu potenţialul resurselor;- implică alocări şi realocări majore de resurse;- afectează deciziile operaţionale;- sunt influenţate nu numai de elementele contextuale şi resursele disponibile, dar şi de valorile şi aşteptările persoanelor care deţin puterea în cadrul organizaţiei.

Cultura organizaţie se exprimă prin atitudinile, comportamentele, sistemul de convingeri, ataşamentele, aspiraţiile şi valorile executanţilor şi managerilor, manifestate în procesele de muncă.

Managementul strategic este definit ca un set de decizii şi acţiuni, concretizat în formularea şi implementarea de planuri proiectate pentru a realiza obiectivele organizaţiei.

Potrivit majorităţii specialiştilor, prin alianţa strategică se desemnează o relaţie specială între două sau mai multe organizaţii, în care partenerii alocă o cantitate apreciabilă de resurse, într-o viziune pe termen lung, în vederea realizării unor obiective prioritare comune.

Strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor sau tacticilor de către organizaţii.

Politica organizaţie cuprinde un set de obiective pe termen mediu, ce se referă fie la ansamblul activităţilor, fie la componente majore ale acesteia, împreună cu volumul şi structura resurselor disponibile, acţiunile majore de întreprins, principalii responsabili şi executanţi, sursele de finanţare, termenele finale şi intermediare, indicatorii de eficienţă globali şi parţiali.

Strategia organizaţiei (componentele)

Misiunea organizaţiei constă în prefigurarea stării sale pe termen lung, enunţarea cuprinzătoare a scopurilor fundamentale şi a concepţiei (filozofiei) privind evoluţia şi desfăşurarea activităţilor org., prin care se diferenţiază de organizaţii similare şi din care decurge sfera sau domeniul de activitate şi piaţa (sau cerinţa socială) deservită.

Obiectivele strategice – obiectivele fundamentale pentru orizonturi îndelungate, de regulă 3-5 ani. Clasificate: - după conţinut

- economice: câştigul pe acţiuni; valoarea acţiunii; coeficientul de eficienţă a capitalului; nivelul profitul; rata profitului; nivelul cifrei de afaceri; cota perte din piaţă; nivelul productivităţii muncii; nivelul calităţii produselor şi/sau serviciilor

- sociale: controlul poluării(nivelul poluării); cooperarea cu autorităţile; salarizarea şi condiţiile de muncă ale salariaţilor: satisfacerea clienţilor prin calitate, durabilitate, flexibilitate şi preţul produselor şi serviciilor oferite; permanentizare furnizorilor în schimbul ofertei de produse şi/sau servicii de calitate, la preţuri acceptabile şi la termenele convenite.

- după modul de exprimare: cuantificabile şi necuantificabile.

Opţiunile strategice definesc abordările (modalităţile) majore, cu implicaţii asupra conţinutului unei părţi apreciabile dintre activităţile organizaţiei, pe baza cărora se stabileşte cum este posibilă, raţională şi eficace îndeplinirea obiectivelor strategice. Posibile opţiuni strategice: - privatizarea; - retehnologizarea; - reproiectarea sistemului de management; - diversificrea producţiei; - specializarea în producţie; - profilarea şi refrofilarea forganizaţiei; - asimilarea de noi produse; - pătrunderea pe noi pieţe; - formarea de societăţi mixte (cu un partener străin); - combinarea producţiei; - modernizarea organizării; - informatizarea activităţilor etc.

De cele mai multe ori, managementul organizaţiei este pus în situaţia de a combina mai multe opţiuni strategice.

Resursele strategiei – ansamblul elementelor de natură umană, cognitivă, tehnică, materială şi economică, care furnizează mijloacele necesare realizării misiunii şi obiectivelor strategice, folosind opţiunile majore prefigurate.- informaţii şi cunoştinţe; - umane; - tehnico-materiale; - financiare.

Termenele stabilesc perioada de operaţionalizare a strategiei, precizând – de regulă – şi data declanşării şi finalizării opţiunilor (cât şi acţiunile componente acestora) strategice.

Avantajul competitiv reprezintă realizarea, de către o organizaţie, a unor produse sau servicii superioare pentru consumatori/solicitanţi dintr-un punct de vedere semnificativ, comparativ cu ofertele de articole similare sau substituibile ale majorităţii concurenţilor. Două caracteristici majore:- se referă la unul sau mai multe elemente de importanţă esenţială pentru consumator, ceea ce îl determină să cumpere produsul sau să apeleze la serviciul respectiv;- parametrii la care org. realizează elementul respectiv trebuie să fie mai buni decât cei realizaţi de cea mai mare parte a concurenţilor, deci să se situeze în partea superioară a ierarhia produselor/serviciilor furnizate de industria/zona ec.-socială în care se încadrează organiz.

Inovarea (în sensul cel mai larg) este singura sursă a avantajului competitiv, ea referindu-se la: înnoirea produsului/serviciului, tehnologiei, echipamentelor, proprietarului, managementului, comercializării, finanţării, personalului, informaţiilor etc. Pentru a fi viabil, avantajul competitiv este necesar să fie durabil sau „sustenabil“, să poată fi susţinut o perioadă îndelungată. În caz contrar, practic nu este un avantaj competitiv de tip strategic, ci un avantaj temporar, bazat pe valorificarea unei oportunităţi trecătoare sau pe o conjunctură favorabilă.

Un rol major îl pot avea, în impunerea şi menţinerea unui avantaj competitiv, standardele asociate unui produs/serviciu. Sesizând importanţa standardelor pe acest plan, cunoscutul publicist Alvin Tofler se referă la standardele strategice. Rolul lor suportiv pentru avantajul competitiv al produselor /serviciilor importante explică marile dispute internaţionale privind impunerea anumitor standarde.

În condiţiile internaţionalizării activităţilor economice, o proporţie crescândă de companii, inclusiv de dimensiuni mici, sunt puse în situaţia de a căuta să obţină avantaj competitiv la nivel internaţional.

Determinanţii strategici (factori ce influenţ.realiz.strategiilor):

- endogeni: proprietarul organizaţiei; managementul de nivel superior; dimensiunea organizaţiei; complexitatea organizaţiei; înzestrarea tehnică şi tehnologiile; dispersia teritorială a subdiviziunilor; potenţialul uman; potenţialul informaţional şi de cunoştinţe al organizaţiei; starea economică a organizaţiei; cultura organizaţională etc.

- contextuali: (determinantul) economic, managerial, tehnic şi tehnologic, socio-cultural, ecologic, politic, juridic etc.

Metodologia de realizare a strategiei (Ghid metodologic)

Premisele elaborării şi implementării strategiei

1.Diferenţierea strategiei în funcţie de faza de viaţă (demarare, creştere, maturitate, declin) a organizaţiei

-caracteristicile organizaţiei: mod de creştere;produse-pieţe; argumente competitive; domenii cheie; concurenţi; variabile cheie de marketing; pieţe-profituri etc.

2.Luarea în considerare a stakeholderilor organizaţiei

-proprietarii/acţionari/asociaţi; -salariaţii; -sindicatele; -managerii salariaţi; -clienţii; -furnizorii; -statul (administraţia publică); -autorităţile locale; -băncile etc.

3.Asigurarea continuităţii elaborării şi aplicării strategiilor şi politicilor organizaţiei-elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organiz., reprezintă un demers continuu, generat de elemente majore, precum:

-factorii interni şi externi produc mutaţii semnificative în intervale scurte, organizaţia fiind într-o continuă “mişcare”, la nivelul caracterist.dimensionale, structurale şi funcţionale

-modific.din mediul ambiant, naţ.şi internaţ. sunt extrem de complexe şi dinamice-adaptarea prin schimbare la cerinţele şi exigenţele mediului – definitorie pentru fiecare organizaţie-previziune glisantă

4.Realizarea unei strategii globale multidimensionale-sistem economico-social; -sistem tehnico-material; -sistem de management

5.Abordarea sistemică a elaborării şi implementării strategiei (procesul strategicproces sistemic)-abordarea organizaţiei ca sistem deschis; -amplif.conex.cu mediul ambiant

6.Luarea în considerare a impactului internaţionalizării activităţilor economice (importantă ptr.organiz. mari şi mij.)

7.Realizarea transferului internaţional de know-how managerial (aspecte:evoluţia mondială; realiz.teoret.şi practice; baze de date specializ.internaţionale; proliferarea organiz.cu manag.din mai multe ţări)

8.Operaţionalizarea flexibilă a strategiei (un concept şi un elaborat flexibil, succeptibil de modificări-adaptări în funcţie de schimbările ce intervin în unii parametrii dimension.şi funcţionali ai organiz.şi ai contextului în care îşi desfăşoară activitatea)

Realizarea strategiei – etape (majore)

FUNDAMENTAREA; ELABORAREA; IMPLEMENTAREA

• Fundamentarea strategiei

-identificarea şi luarea în considerare a prognozelor ştiinţifice, tehnice, comerciale, financiare, manageriale etc.privind mediul în care activează organizaţia

-realizarea de complexe studii de diagnosticare şi analiză SWOT

-efectuarea de aprofundate studii de marketing

-realizarea de studii ecologice (consultarea)

• Elaborarea strategiei -formularea misiunii organizaţiei (rolul: asigurării consensului; furnizării unui fundament pentru motivarea folosirii res.; dezv.unei concepţii ptr.alocarea res.; climat organizaţional; identif.cu scopurile şi direcţ.de acţiune; reflect.obiectiv.în mecanism.organizaţional; formularea ţelurilor generale ale organiz.);-precizarea obiectivelor fundamentale (caracteristici definitorii: -realiste; -mobilizatoare; -comprehensibile;

-stimulatoare; pct.de plecare în conturarea unui sistem categorial de obiective);-stabilirea modalitaţilor(opţiunilor) strategice;

-dimensionarea resurselor necesare (informaţionale; tehnico-materiale; umane; financiare);surse: proprii; atrase; împrumutate; primite gratuit(granturi,donaţii etc);

-fixarea termenelor de realizare a obiectivelor şi derulare a opţiunilor strategice;

-stabilirea avantajului competitiv;

-armonizarea comp.strateg.globale a organizaţiei;

-stabilirea strateg.parţiale(manageriale; comerciale; financiare; inovaţionale)

-formularea politicii globale şi a politicilor parţiale ale organizaţiei

Implementarea strategiei- Pregătirea implementării strategiei

- pregătirea climatului din cadrul organizaţiei (modificarea culturii organizaţionale)

- asigurarea premiselor tehnico-materiale, umane, financiare, informaţionale şi de cunoştinţe necesare

[programul de pregătire şi implementare(nr.crt., măsura, res.necesare, respons.,perioada de aplic., observaţii)]

- Remodelarea integrală sau parţială a sistemului managerial al organizaţiei

(remodelarea generală sau parţială a sistemului de management --modificarea principalilor parametrii constructivi şi funcţionali ai manag.de ansambl.şi ai compon.sale majore)

- Operarea schimbărilor strategice preconizate (modificări de fond în perimetrul comp.proces.şi structurale ale organizaţiei)cele mai semnificative schimbări vizează următoarele aspecte:

- tehnice (produse/servicii şi tehnologii noi)- economice (modificarea reţelelor de distribuţie;

asig.de res.materiale, financiare etc; noi clienţi şi furniz...)

- Supervizarea implementării şi evaluarea rezultatelor aplicării strategiei

.....evaluare parţială; evaluare finală...... Efecte (cuantificabile şi necuantificabile)

- Conceperea şi operaţionalizarea anumitor perfecţionări (corecţii şi perfecţionări)...conduită preventivăprofilactică

- Motivarea stakeholderilor(diferenţiat, în funcţie de sarcinile asumate şi realizate şi de rezultatele generate)

categorii de stakeholderi:-componenţilor echipelor de proiectare a

strategiei(la niv.organiz.şi subsitemelor)-managerilor şi specialiştilor implicaţi

(îndeosebi la implementare)-(altor) salariaţi din organiz.(cu iniţiative şi

acţiuni deosebite)-membrilor consil.de administraţie şi altor

stakehold.externi implicaţi în proiectarea şi implementarea strategiei.

Alte subiecte de examen (posibile)

Relaţia

strategie – ciclu de viaţă al organizaţiei

Tipologia strategiilor

Rolul strategiilor organizaţiilor