1

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008

Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII 33333

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEULDE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI 11

Adrian Popescu LOCURI LIGURE 53

Ioana Bot FOTOGRAFIE DEGRUP PE MARGINEAPRÃPASTIEI 4

Mihaela Malea StroeIN MEMORIAM DARIE MAGHERU 16

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DEGRIGORE VIERU 8

Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR 3232323232

Mara Magda MafteiDESTINUL LUI NOICARAPORTAT LAFENOMENUL MIªCÃRIILEGIONARE 56

T. Tihan DE VORBÃ CUPROF. UNIV. FLORINMIHÃILESCU 60

Florian Kührer ISTORIILEAU NEVOIE DE EROII LOR 42

Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI 20

Aurel Rãu ION TH. ILEA –ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT 22

Alexandru SimonDRUMURI SIMBOLICE DELA CONSTANTINOPOL LAVIENA 4545454545

Ion Pop „EFULGURAÞIILE“LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU 3030303030

Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE,POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII 3636363636

Acad. Camil MureºanuUN NUME NOU ÎN ISTORIALUMII: ROMÂNIA 4141414141

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68

Vasile Igna SPIRT 70

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALEÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI 76

Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON;ECOURI DIN LANUL DE UMBRE 80

Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ 82

Viorica Lascu - ªtefan DamianINTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃCU GIANDOMENICO SERRA (II) 84

Lucia RomanEFECTUL VALERY 90

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE;FASCINANÞII ANI

,60; Alexandra Jijie AMURGUL

TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; IoanPop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian ÞionINCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN;Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ;PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªICIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PEÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃDE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE;Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH;POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUTNELOCUIT 92-100

O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVEDE LITERATURÃ 101

Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAUMETAMORFOZELE POEMULUI 104

Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI 52

Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS 52

Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINEªI DUREREA 17

Vladimir BrânduºRECVIEM 21

Tudor SãlãgeanCUZA CA SIMBOL 46

Sandro Damian DE LA CUªMÃLA CHIPIU ªI CAPULDEZGOLIT 48

Loránd Mádly O OPÞIUNESAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

Giorgio Caproni VERSURI 54

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL 71

Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI 72

Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE 73

Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOGTRANSILVÃNEAN 7474747474cro

nica l

iterar

ãAndrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI.MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM 10

2

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATORAL RÂULUI 106

Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CUPOEZIE LA PADOVA 113

Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL 114

Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 117

Ana-Maria TãutMIDNIGHT PRAYER 119

Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI IONGAVRILÃ OGORANU 107

Emil Raþiu RAMIRA 108

Horea Porumb LA AMAZON 111

Negoiþã Lãptoiu PICTORULEXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl 120

Doru Axinte CARICATURI 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122

ISSN 0039 - 0852

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu.Secretar general de redacþie: Octavian Bour.

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan;redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu,Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica,

Nicolae ªarambei, Ion Vlad

Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturiidin Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382

Pentru abonamente adresaþi -vã Redacþiei Publicaþi i lor pentru Strãinãtate, Piaþa PreseiLibere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149

Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã.Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A.

E-mail: steauacj@gmail.com

CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

3

EDITORIAL

Adrian Popescu

Unirea dinaintea Unirii

Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost uneveniment istoric produs întâmplãtor odemonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cuargumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã,unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre origineanoastrã romanã, despre drepturile noastre de vechilocuitori ai pãmîntului Transilvaniei, desprecaracterul latin al limbii au devenit bun comun,unanim acceptat.Un volum apãrut la edituraclujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþaBlajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor acãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºiprintr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ nereaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui actde la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþaTârnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românescmodern, prin oamenii sãi eminenþi, de laîntemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care vadeschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru PavelAron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de undevor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori,pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþieeuropeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsuleuropean, prin profesorii ºi teologii Blajului,intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marileuniversitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile deseamã ale oraºului care-l entuziasmase peEminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de unCezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de PavelDan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici,pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiiledirecte ale mediului specific ardelenesc.

Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, binesurprinsã de un cuvânt introductiv al lui ValentinTaºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece depe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoiîn culgerea amintitã mai sus, din 2008, aresensibilitatea artisticã necesarã pentru a daconcreteþe umanã unor idei sau evenimente dinspaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în artaportretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþiiromânilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, adescrierilor adunãrilor populare transilvane, asolidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit desacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul dela 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºtecã au existat momente de avânt patriotic coagulant,înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestulConsistoriului din Blaj, împotriva introduceri uneilimbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolileblãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiua fost determinantã, cã marea Adunare din 3\151848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al

revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu,Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al.Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã,puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea mariiUniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde secere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomeileopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, laBlaj arãta rolul acestui oraº „în unificareaconºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul.

Acestor evocãri pline de talent narativ, plecândde la, cum menþionam, memoriile din epocã, li seadaugã paginile despre perioada primului rãzboimondial, de pildã scandalul, apoi procesul,finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat depoezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unuisoldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrileduc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesaro-crãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat,ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupãpercheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi,pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe SimionRãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf,primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia,absolventã a gimnaziului de fete. Adolescentamoare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolãmamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea,cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul,„pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strategpe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cucâteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutãla Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþionaldin Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organde luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferãsoseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul.

Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu,G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum neamintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizasesuccint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, OctavianGoga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni dinArdeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateºde a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie.

O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uitacursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii,a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute înconexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþiealcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, rudapoetului.

Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicitspiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitoriicontemporani porniþi din aceste locuri, de la IonBrad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin,Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea,Ion Buzaºi.

4

Profesor de literaturã românãal Literelor clujene, D. Popovicise stingea la numai 50 de ani, în6 decembrie 1952. Arhiva familiei(actualmente în posesia Biblio-

tecii Judeþene „O. Goga” din Cluj)pãstreazã între documente ºimica broºurã, dactilografiatã, aoraþiilor funebre, rostite lacatafalcul profesorului. Lerestituim, aici, pentru cã, dincolode figurile retorice obligate alecircumstanþei, textele vorbesc(fireºte) despre violenþa uneipierderi tragice, dar ºi despre olume care se nãruie: în 1948începuse reforma (comunistã) aînvãþãmîntului, intelectualii eraudeja hãituiþi de noua putere,universitatea se clãtina dintemelii. Oratorii stãpînesc dejastrategiile „vorbitului pe dedesubt”ºi ale oportunismului de paradã.Elogiul demnitãþii profesorului, aopþiunilor acestuia pentruraþiunea dominantã, pentruprofesionism ºi solidaritate uma-nã trebuie citite – ca ºi primele

vlãstare ale noii limbi de lemn,vizibile ºi ele – drept semneleretorice ale unei „lumi noi”, astalinismului triumfal. O lume pecare, din fericire, Popovici nu amai apucat-o. În schimb, cîþivadintre cei care l-au celebrat aiciaveau sã îndure – din 1953 încolo– persecuþiile noii puteri: IonNegoiþescu, Ion Gheþie, Ioanªerdeanu... Nicolae Pârvu,conferenþiar la Pedagogie, vapleca la Timiºoara. PompiliuDumitraºcu ºi Mircea Zaciu vorrãmîne la Cluj, continuîndu-ºicarierele universitare. La cãpãtîiullui D. Popovici, ei alcãtuiesc oultimã „fotografie de grup”,marcatã thanatic, a unei lumicare se sfîrºea, lumeanormalitãþii academice dintr-oþarã liberã.

Ioana Bot

Cluj, 8 Decembrie 1952

Îndureratã asistenþã!

Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cãparticiparea profesorului Popovici la ºedinþaCercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintredânsul ºi studenþii sãi. Boala nemiloasã, care i-amãcinat sãnãtatea, l-a lovit mai puternic caniciodatã, smulgându-l dintre noi prin acest atât detrist ºi fulgerãtor sfârºit. Vestea încetãrii din viaþã aiubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi, vãlulnegru al durerii a pus stãpânire pe noi, iar momentelede reculegere pe care le-am pãstrat au constituitultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bunîndrumãtor.

Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusãîn domeniul ºtiinþei, spiritul sãu de jertfã, integritateaºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente careau influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºipregãtirii noastre. În profesorul Popovici am gãsitîntotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitateanoastrã ºtiinþificã, iar bunãvoinþa cu care dãdeaîndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fiuitatã nicicând. De la dânsul am învãþat sã studiemprofund, sã cercetãm atent, sã analizãm critic ºisã iubim întotdeauna adevãrul. De la dânsul amînvãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului

nostru, sã apreciem pe luptãtorii pentru libertateaºi emanciparea poporului. Sunt îndrumãri pe careregretatul nostru profesor ni le-a dat atât de lacatedrã, cât ºi în afarã de catedrã. Ele nu se vorºterge din inima noastrã niciodatã...

Acum, când în aceastã mohorâtã zi deDecembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostrupentru totdeauna, îl asigurãm cã vom pãºiîncrezãtori pe drumul care ni l-a indicat, îi vom cinstimemoria, muncind cu aceeaºi perseverenþã cu careºi dânsul a muncit, iar drept adio îi rostim tradiþionalul„Sã-i fie þãrâna uºoarã!”

Dumitraºcu Pompiliu, stud. an. IV

*Ne-am oprit în faþa Universitãþii, pentru a aduce

un ultim omagiu, pornit din adâncul recunoºtinþeiobºteºti, acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit alelanului nostru cãtre ºtiinþã, savantul însetat deadevãruri eterne, profesorul D. Popovici.

În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spreºtiinþã ºi culturã, în momentul când, credinciosmuncii întregii vieþi, se afla la datoria pe care aîmplinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate, moarteaa venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentatdestinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi aleºtiinþei.

Fotografie de grup pemarginea prapastiei

)) )))

5

Profesorul D. Popovici a fãcut parte din grupulrestrâns al oamenilor aleºi care, lãsând la o parteorice vanitate ºi interes personal, ºi-au sacrificatcu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþepentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei,pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lorclipe. Om de ºtiinþã, cum rar a produs poporulnostru, cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritualal neamului, profesorul D. Popovici ºi-a înscrisnumele în cartea de aur a oamenilor aleºi, care prinmunca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelulîntregii culturi româneºti.

Dar profesorul D. Popovici n’a concentrat încomplexul fiinþei sale numai calitãþile unuiexcepþional om de ºtiinþã, cãutãtor perseverent aladevãrului. A fost un dascãl luminat, care,înþelegându-ºi menirea, a coborât în mijloculpoporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijloculsãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã. Iubitor al poporuluiromânesc, al cãrui dezinteresat slujitor a fost,profesorul D. Popovici nu s-a limitat la activitateateoreticã, pe tãrâmul ideilor. A fost un luptãtorconsecvent pentru binele ºi progresul neamului, unneobosit cãutãtor al dreptãþii, spre care a nãzuit înfiecare clipã a vieþii lui.

Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fostumplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin deumanitate, care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminãfiecãrui gest al sãu. Îndrumãtor dezinteresat alstudenþilor, atent oricând la greutãþile inerenteoricãrui început de activitate ºtiinþificã, profesorulD. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit alnãzuinþelor noastre spre ºtiinþã.

Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi,considerând activitatea desfãºuratã în toatesectoarele pentru progresul culturii româneºti,putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fostpartea sa.

Profesorul D. Popovici lasã în urma sa un golimens, de nesuplinit, dar în acelaºi timp transmitegeneraþiilor urmãtoare strãlucirea unui numeimaculat ºi a unei opere excepþionale.

Astãzi, când în faþa Universitãþii pe careprofesorul D. Popovici a ilustrat-o prin activitateasa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prinpersonalitatea sa, aducem ultimul omagiu ilustruluidispãrut, se cade, în faþa omului ce a fost ºi a opereice a creat-o, sã ne plecãm genunchii ºi sã-iînchidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare înadâncul sufletelor, întovãrãºind-o de adâncanoastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte.

I. Gheþie

*Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc

sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. E oloviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. În DumitruPopovici, strãlucitul profesor de Istoria literaturiiromâne, Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtorextraordinar de preþios, care prin înaltul sãuprestigiu ºtiinþific, prin cultura sa adâncã ºi diversã,

prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare, sã-ifundamenteze existenþa ºi sã-i consolidezeimportanþa. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sãconducã îl fãceau nu numai iubit, dar sporiseîmprejurul sãu acea frumoasã undã de respect ceasigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã.Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºiadmiram capacitatea lui de muncã, abnegaþiaminunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare,ce întrec interesul personal. Pânã când, într-o ziîncã atât de aproape de noi, mândra lui staturã aveasã se surpe brusc, la semnul care nu iartã.

Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijloculnostru, nu numai dirijând activitatea unei întregiinstituþii, dar interesat de lucrul fiecãruia în parte,ajutând pe toþi, ºi strãduindu-se sã limpezeascãsituaþiile mai greu de rezolvat, aplecat – dacã eranevoie – pe o fiºã de bibliotecã, ce pretindea sãdevinã un modest ºi în acelaºi timp mult utilcolaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice.Din marea sa experienþã de savant, el aducea aicio aplicaþie rarã a amãnuntului luminos, prins apoiîntr-o bogatã sintezã, acea rigoare ºi acea probitateexcepþionalã, care au fãcut din opera sa de istorieliterarã un masiv închegat care se profila spremonumental.

În deosebi în faza aceasta de început, deorganizare de premize ale evoluþiei ulterioare, cândBiblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolulsãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi,cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale,era nevoie de mintea sa armonioasã ºi deîncordarea sa disciplinatã. Aºa l-am vãzut ºi l-amsimþit, de câte ori am lucrat împreunã, urmãrindu-lîn explicaþii ºi directive, cãutând sã surprindemsensul ºi structura voinþei sale admirabile. I se citeape faþã ºi în gest o reþinere înaltã, care venea dincaracterul sãu statuar, din linia dreaptã a vieþii luiinterioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu elun farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiarºi în domeniul personal de activitate.

Era omul care dãdea nu numai personalitãþii saledar ºi instituþiei unde lucra, un stil. Iatã de ce l-amrespectat, iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirealui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã înamarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând,la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºisubstanþializeazã limitele.

Nãscut la 25 octombrie 1902, în comunaDãneasa, judeþul Olt, Dumitru Popovici a studiat laUniversitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii destudenþie, ca ºi cei de mai târziu, nu au fost decâtun timp de uriaºã muncã, de devotament nemãrginitfaþã de culturã. Din 1930 pânã în 1934, lector delimba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi laªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo, el adevenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra deIstoria literaturii române moderne a Universitãþii dinCluj. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþãînaltã. A adunat un material imens pentru studiulliteraturii noastre. Ca un mare savant, a iniþiatcercetãtori tineri. A scris lucrãri de o soliditate

6

Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit decuprinzãtoare, bine cumpãnitã ºi sistematicã, cu oputere de muncã neînfrântã, pe care nici boala nua putut-o doborî, puse toate în slujba luminãriistudenþilor.

S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit înUniversitate printr-o probã grea ce i-a sporitconsideraþia în ochii tuturor celor care l-aucunoscut.

Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija, printrecele dintâi, sã vinã în ajutorul studenþilor, prinmultiplicarea cursurilor pe care le-a þinut. S-ainteresat nu numai de bunul mers al facultãþii dincare fãcea parte, ci de toate aspectele vieþiiuniversitare. Ani de-a rândul a fãcut parte dincomisia examenului de capacitate pentru limba ºiliteratura românã, ridicând prin conºtiinciozitatea decare a dat dovadã întotdeauna prestigiul acesteicompetiþiuni.

În afarã de studii mai mãrunte ºi recenziipublicate în reviste, rãmân de la profesorul Popovici24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã. Rãmânîncepute dar neterminate 4 lucrãri de valoaredeosebitã. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãriiliterare un caracter ºtiinþific, urmãrind cu deosebitãperspicacitate circulaþia ideilor sociale în culturaromâneascã.

Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoriaculturii noastre; de aceea suntem siguri cã durereade acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de maitârziu prin numele lui.

Aduc aci, din partea conducerii Universitãþii „Vic-tor Babeº”, distinsului profesor, ultimul salut.

Nicolae Pârvu

*Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa

Cercului Literar. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voiesã prezideze ºedinþa comemorativã a centenaruluilui Nicolae Bãlcescu. Cât de frumos ºi cât decãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestuiluptãtor pentru drepturile poporului ºi pentrudemocraþie, despre tragicul ei sfârºit... Fruntea-i erascãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douãlacrimi... Era oare o presimþire? A dat mâna cu noiºi ne-am despãrþit... Mã gândeam la lecþiile despreBãlcescu pe care ni le va preda la începutulsãptãmânii... Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului...Dar... N-au trecut decât trei zile de-atunci. O vestefulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu– : iubitul nostru profesor D. Popovici, lovit de-ocrudã boalã, dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-adat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicãdepusã pe ogorul culturii, dupã o luptã pentru oculturã progresistã legatã de popor, pentru o culturãcare sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful maibinelui.

De la catedra de Istoria literaturii româneîmpãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitãcunoºtinþele sale bogate. Niciodatã nu era mulþumitde cât preda: vroia tot mai mult. Vrednic ºi mândru

ºtiinþificã impresionantã, dintre care e destul sãamintim studiul sãu despre literatura românã înepoca luminilor. A condus severa ºi importantapublicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþiicomentate ale clasicilor noºtri, cum e aceea aoperelor lui Heliade Rãdulescu. Puþini cunosc

activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru,ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri„Divina Comedie” a lui Dante.

Spirit de umanist, prin excepþionala sa vocaþieºtiinþificã, prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu,prin gândirea sa clarã ºi ordonatã, prin generozitateaºi temeinicia opiniilor sale, prin cinstea exemplarãa atitudinii sale umane, Dumitru Popovici a fost opodoabã a culturii noastre.

I. Negoiþescu

*

Universitatea „Victor Babeº” pierde prinîncetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popoviciun eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de marevaloare. Îl regretãm cu toþii, profesori ºi studenþi ºinu-l vom uita.

Ca produse ale unei îndelungate istorii, noisuntem în prefacere ca istoria. Valoarea noastrãînsã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupãmãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminãºi schimbare în jurul nostru.

Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa detoate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru

7

dascãl, se simþea adânc pãtruns de datoria ºirãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãticât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþelede luminare aruncate sã dea roade bogate peogoarele viitorului. Cu câtã dragoste vorbea custudenþii la cursuri, la seminarii, la orele deconsultaþii, oriunde ºi oricând, le dãdea îndrumãriasupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri,le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogatasa experienþã.

Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã deluminare. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nuse va stinge niciodatã. El n-a murit, ci trãieºte ºi vatrãi prin operele scrise, prin nãzuinþele ºi idealurilesemãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºitde la flacãra inimii lui.

Munca dârzã ºi sârguincioasã, jertfa persoaneipentru înflorirea culturii poporului, ne vor fi pilde viiîn lupta ºi munca ce ne aºteaptã!

Ca un prinos de recunoºtinþã, depunem cununalacrimilor noastre de durere; cu gând curat, cudoruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uitaniciodatã!

A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl!

Ioan ªerdeanu, stud. an. II

*S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din

cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof.Dumitru Popovici. Vechi luptãtor democrat, încãdintr-o epocã de tristã amintire, când universitateaera dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifiiculturali ai fascismului, D. Popovici a dus oneobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþeiliteraturii. Studiile sale literare au adus o bogatãcontribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderneºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în culturaromânã. Într-o perioadã de înflorire a culturii putredeburgheze profesorul D. Popovici ºi-a îndreptatatenþia, în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurileuniversitare, cãtre literatura de idei, cãtre scriitoriicare ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt.Atunci când operele marilor noºtri clasici eraunesocotite, el a reîmprospãtat amintirea luiEminescu, opunând unei literaturi formaliste, golitede conþinut, pilda nemuritoare a geniului eminescian.

Posedând o culturã bogatã ºi o informaþieneîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare, amuncit neobosit, zi de zi, la catedrã ºi la filialaAcademiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greauaboalã care-l mãcina. A stat oricând la dispoziþiastudenþilor ºi a membrilor catedrei, cu sfatul sãu,cu îndrumãrile sale preþioase.

A iubit mai presus de orice munca ºi a murit ladatorie ca vrednic slujitor al culturii.

Mircea Zaciu

8

Grigore Vieru, Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu, în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã,nu multe, dar toate de suflet, la distanþe de ani, fatalmente sub un dor din Hora Unirii deAlecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat, unprieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut, trebuie sã plece dintre oameni subit, ca-ntragicii greci la un semn de destin, fãrã nici o pãsuire, în aceastã iarnã, în urma unui trist, desprecare sã te tot întrebi, accident rutier.

Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit, de un interval în care un avion plecat din Româniala Chiºinãu sã-l poatã aduce, pe sub nori cu zãpadã, pentru o bãtãlie a medicilor, în apãrareavieþii lui, în Bucureºti, ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã acentrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã, craniu, torace ºi abdomien – ºi înfelul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre, spre o urcare asufletului la cer, când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis.

ªi când, sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar. Cãci, deschizând la nimerealãcãrþi de prin rafturi, vreo trei, ce-i aparþin (toate, pe paginile de gardã, cu câte o dedicaþie scrisãde mânã), pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii, ochii îþi cad, interziºi, pe aceste versuri,închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii, din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva lamiez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”.Doamne, în puterea unor atari legi!

Accidentul se petrece matematic noaptea, pe când autorul unei poezii Legãmânt, din1964, se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere, înMoldova lor, deci cu muzica din “Mai am un singur dor”, “O, mamã”, “La steaua”, în gând - sã fifost pe la ora, de înfiorãri, invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu, pe la 1,30, iarcunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã, cum o stare de comã, ce nu va mai fi întreruptã, seinstalase, în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”.

Spunând de o lacrimã, cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pecare mi-o face pe o misivã cu volumul, tipãrit în Bucureºti, în colecþia “Cele mai frumoasepoezii”, intitulat Izvorul ºi clipa, din 1981, de aceea în formularea: “...dorul lui Grig, trimis întregpe lacrima acestui izvor”. Dorul, care-i ºi prin naþional. Iar datarea, 1982. Lacrimã, cu un complotal ei, cum, îndatã dupã prefaþã, semnatã de Marin Sorescu, poezia de deschidere îmi e deasemenea dedicatã, în litere de tipar.

Dar, poezia aceasta, de încifrãri; o reparcurg. În ea, cum s-ar ascunde un cifru. Începe cuversurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”. Totul în formulaunei tehnici de notaþie, fãrã rimã, o tãieturã modernã ºi esenþilaizare, puþin limbaj esopic - parcãdin istoria revistei Steaua. Apoi aceste patru versuri, finale, care se vor dovedi urmãritoare,pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”; cuîncãrcãturi de simbol.

O lacrimã, prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri. Un noian de ani, la al cãruiînceput noi doi ne întâlnim, presupun cã pentru întâia oarã, pe un peron, într-un interval de vreodoar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România, în care eu mã aflu la un drumde-ntoarcere spre casã, sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti.Dacã nu mã înºel, amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea odeþin), pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular, cãci data e «5. IX. 69».

Se fãcea cã, aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului uneilumi, îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere, pentru vreo zi, în oraºul fost românesc, dar,aranjamentul nereuºind, mi se putuse intermedia telefonic, de la conducere la conducere de«uniuni»din republici, în schimb, o întâlnire de acest gen, în garã, între doi «tineri poeþi», care înprealabil vor mai fi comunicat, ºi astfel ei sã se recunoascã, în vreun fel, ca ºtiindu-se poatenumai din scrisori...

Numele cãrþuliei amintite, tipãritã în 1968, cu «poeme», e Numele tãu, consideratãadevãratul debut, urmând publicãrii, prin mai mulþi ani, a câtorva bine primite de criticã ºi cititoricãrþi de literaturã pentru copii. Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr, fãrã plete, cu frunte

Aurel Rãu

Ne/Despartirede Grigore Vieru

,

)) )))

9

boltitã ºi niºte ochi mari, visãtoreºti, o prefaþã scrisã de Ion Druþã, câteva ilustraþii fine, înpeniþã, iar textul e în alfabet cirilic, desigur, distribuit în trei cicluri, din care primul se numeºteCântece pentru mama.

Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã, aºanumindu-se pentru el limba lui, figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în Româniaca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»), una în 1974 ºialta în 1977, inclusiv la Cluj, când, împreunã cu soþia lui Raisa, îmi apare printr-o ceaþã ºioaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului - dacã nu ºi în casapãrinþilor mei, din judeþul Bistriþa-Nãsãud.

Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi, prin opera distructivã a timpului, doarpe un alt volum al sãu, Aproape, tipãrit în 1974, când el îmi transcrie, cu litere de mânã, latine,întreagã poezia Dar iatã printre crengi, dedicatã, cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi«30 sepembrie 1976», deci situatã la mijloc, în raport cu o altã întrevedere, când mã aflu eu încasa lui, în 1991, dincolo de Prut, episod dintr-un drum, ca o deputãþie, la o Sãrbãtoarea limbiiromâne, acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori.

Privitor la aceastã transcriere, o parantezã. Într-un vers din douã cuvinte, «Ierbilemiºcã», primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile». Avarie în legãturã cu care stã, graþios, oinformaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în RepublicaMoldova, semnat Grigore Vieru, apare în 1988, spre un sfârºit de ev. Iar poemul, în care«erbile» vor redeveni «ierbile», mai târziu, îi place mult, fiindcã mijloceºte, în acelaºi an 1976,prin ultimu-i vers, un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!).

ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine, prin începutul deceniului 10, cumva bi-patrid, locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti, în 1990 fiind ales membru de onoare alAcademiei Române, cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã, vreo trei Adunãri sauConferinþe ale Uniunii Scriitorilor, de la noi – decât ca pe un om din cuvintele, scrise. Cuexcepþia, totuºi, a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea, cînd el e drumeþ în Ardeal,într-un interes oarecare. ªi cînd îl ºi gãzduiesc, o noapte, dupã o prelungitã cinã.

...Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu, pe de o parte de har, pe de alta de sprintãri,de grad fiinþial, pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã, sã spui: dintr-un scenariu al eterneilupte dintre clasici ºi moderni, rotunjeºte un profil de scriitor mare, ca în strofa: «Uºoarã, maicãuºoarã, / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt», sausonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /... / De-ar spune ºi cuvinte /... / Ea le-ar lua,ºtiu bine, / Din limba sfântã-a noastrã». De efigie.

O efigie, pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele maiautorizate, scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise, de care dispui mulþumitãunui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian, criticulcondus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi. Cartea cu titlul O istorie deschisã aliteraturii române din Basarabia, unde îi este consacrat un substanþial capitol, pe care îl poþireduce la aceste patru circumscrieri:

o accepþie, de înalt, a erosului, în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã»,femeia ca «tainã în taina naturii, stãpânã a Marelui stãpân - Dorul»; o eternã temã a mamei ºi amaternitãþii, mama «concretã, realã», devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului, Muma în genere»;mama «naturalizatã, dupã cum, în acelaºi sens, natura va fi maternizatã»; motivul copilãriei, încare «jocul» presupune «imaginaþie, simþul metaforicului, ºi al fmiliaritãþii lucrurilor»;

ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-Alecsandri-Coºbuc-Mateevici-Goga», «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã», formulare în sprijinulcãreia e citatã poezia emblematicã, de mesaj unionist, vibrant, Sunt, cu încheerea: «Sunt Prutulsingur ºi istoric, / Ghimpatã sârmã îl rãneºte. / Îl suge de-o vecie marea, / El de-o vecieizvorãºte. // Sunt doina, taina ei, pe care / Nu poþi s-o nãbuºi, nici s-o sperii. / Chiar dacã-ar fiacoperitã / Cu-o mie una de Siberii».

Dar înzidirile pot fi multe altele, de opus unei realitãþi din lumea realã, dureroase, brutale,care a erupt printr-un friguros genar. «Nu am, moarte,cu tine nimic», s-a spus, din realitatea maimare, a visului, cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte, iar ºi iar: GrigoreVieru, Grig - dintr-odatã, în visul viaþã; în ceea ce va urma, o valoare spiritualã de excepþie,modelatoare de conºtiinþe, formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe dinetnic ºi etic, la zãri de mit, sub stele de ideal.

Nu ºtiu un altfel de plâns, în preajmã numai cu cãrþi ale lui, cu care el înfruntã, de cândpâlpâie în verbul sãu o luminã, parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie, ºi învinge, ca eroiiliteraturii lui de copii, din poveºti. Încât sã lase, la o judecatã a urmaºilor, fie ea ºi trufaºã, doar orespiraþie caldã, umanã, apropiatã, de frumuseþi ale verbului, inventive, cum ºi de bunãtate ºidragoste. O risipã de frumuseþi, cu suflet nu numai moldovean, ºi cu etern românesc, prin carelumea culturii e mai bogatã.

(continuare în pag.15)

10

Se împlinesc zilele acesteazece ani de când a trecut la celeveºnice Marian Papahagi (1948-1999), italienist de valoareinternaþionalã, ilustru profesor alFacultãþii de litere a Universitãþii„Babeº-Bolyai“ din Cluj, criticliterar, lexicograf, editor,traducãtor, re-întemeietor al ªcoliiromâne de la Roma, pentru aaminti doar unele din multiplelesale calitãþi.

Celor care doresc sã-lcunoascã pe Marian Papahagimai îndeaproape le stã laîndemânã ultimul sãu volum,apãrut postum, intitulat Raþiuni dea fi (Bucureºti: Atlas, 1999).Douã sunt cuvintele care aparmereu în interviurile adunate înacest volum. Primul – „speranþã“.Iatã de exemplu un interviu din1988, an întunecat al perioadeicomuniste, dar în care, profetic,Marian Papahagi îndemna lasperanþã, un îndemn care-ºimenþine actualitatea ºi acum: „Înce ne priveºte, ca oameni aisecolului XX, ar trebui sã ºtim,împotriva oricãrui sentimentcrepuscular, de fin de siècle, cãavem o ºansã numai în mãsuraîn care mai izbutim sã gãsim înnoi ºi în afara noastrã resursepentru speranþã.“

Al doilea cuvânt definitoriupentru Marian Papahagi, legat deprimul, este „a construi“. Vorbinddespre literatura românã înrelaþie cu alte literaturi, acestaspunea în 1985: „Mi se pareimportant, însã, sã ne asumãm,fãrã patetism, cu luciditate,condiþia ºi sã construim, ce ºi câtputem construi, în spaþiul uneiliteraturi fãrã de care n-am fi,spiritualiceºte, nimic.“

Profesorul Papahagi, în ciudastaturii sale intelectualeexcepþionale, nu era deloc

scorþos ori infatuat, ci cald ºiapropiat. Era suficient pentru ceicare-l cunoºteau sã-l vadã pecoridoarele facultãþii pentru a semolipsi de buna dispoziþie ºisperanþa pe care acesta le iradia.Care era secretul sãu? Iatã cumrãspunde el însuºi într-un interviudin 1982: „De vreo douãzeci ºi

cinci de ani ºi mai bine nu facaltceva decât sã merg zilnic laºcoalã, învãþând ºi/sau predând.“Oare câþi dascãli astãzi s-arrecunoaºte în acest model, alcelui care, cu pasionatãsmerenie, continuã mereu sãînveþe ºi astfel sã spere?

Marian Papahagi era unadevãrat dascãl, care-ºi iubeameseria ºi studenþii cu o iubireexigentã. Astfel, când a ajuns sãconducã Accademia di Romaniadin Roma, profesorul a condi-þionat acceptarea numirii depermisiunea de a continua sã-ºiþinã cursurile la Facultatea delitere din Cluj. În goana actualãcvasi-generalizatã dupã cãpã-tuialã prin orice mijloace, iaronestitatea, perseverenþa ºi

respectul faþã de propria vocaþie– virtuþi de muzeu, un astfel degest pare aproape de neînþeles.

„Îmi place sã lucrez cu tinerii,am încercat sã-i învãþ câte cevaºi pe copiii ºi pe studenþii mei, mãleagã ºi de unii ºi de alþii oprofundã afecþiune. Cã tinerii suntpeste tot la fel, e o banalitate: aºaeste! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mãîngrijoreazã este dacã noiizbutim sã le dãm suficientãîncredere cã meritã sã lucreze,sã studieze, sã spere (...)“mãrturisea profesorul într-uninterviu din 1998. MarianPapahagi putea spune la capãtulprea scurtei sale vieþi împreunãcu Sf. Pavel: „Lupta cea bunã amluptat, mi-am isprãvit alergarea,credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4, 7).Acum este rândul nostru sã-icontinuãm cu tenacitate ºimodestie lupta, în încercarea dea ne fructifica, fiecare în propria-i viaþã, darurile primite, pentru alãsa aceastã lume, în amurgulvieþii noastre, mai bunã!

Evocarea profesorului laUniversitatea La Sapienza dinRoma ºi comemorarea de laFacultatea de Litere din Cluj ausubliniat cu precãdere acestevirtuþi. De asemenea, instituireaunui prestigios premiu MarianPapahagi, patronat de Institutulde Culturã ºi Centrul Cultural Ital-ian Cluj, în colaborare cu Uni-versitatea Babeº-Bolyai, subegida Ambasadei Italiei înRomânia, este menit sã rãs-plãteascã eforturile unui artistsau om de ºtiinþã care a contribuitla intensificarea relaþiilor culturaleromâno-italiene. Un mod de aperpetua memoria italienistului deanvergurã europeanã este ºiaceastã râvnitã distincþie.

Andrei Goþia

MARIAN PAPAHAGIIN MEMORIAM

ª

Mesagerul al spatiului,

11

Au fost 16

Sîrbu Dezideriu a absolvitLiceul de Stat pentru Bãieþi dinPetroºani în promoþia 1938- 1939.El a fost coleg cu alþi 15 elevi (BunGheorghe, Golgoþiu Sabin,Homescu Ioan, Joja Nicolae,Kubaszek Iancu, Mayer Zoltan,Maros D. Mihail, Moldovan Victor,Munteanu Nicolae, Poenar Ioan,Raþiu Eugen, ªandru Aurel,Stanciu Petru, ªtefan Octavian ºiTirea Mihai) veniþi, la Petroºani, dintoatã Valea Jiului. Liceul data din1894 ºi viaþa lui era în strânsãlegãturã cu dezvoltarea indus-trialã a Vãii Jiului, consideratã, înepocã, drept unul din cele maibogate þinuturi carbonifere dinEuropa. În anii 80 ai secolului XIXpopulaþia Vãii Jiului abia atingeacifra de 10.000 de suflete dar îndeceniul urmãtor numãrulpopulaþiei se dublase. Dacã pânãîn 1890 nu exista în Vale decât osingurã societatea de exploatarea cãrbunelui (care scotea, zilnic,50-60 vagoane de cãrbuni), dupã8 ani au luat fiinþã patru noi societãþiminiere care transportau, zilnic,între 250 ºi 300 de vagoane.

Deschiderea liniei feratePetroºani-Livezeni-Lupeni areuºit sã dezvolte ºi vestul VãiiJiului. Drumul, tãiat în stânciledefileului, a fãcut legãtura rutierãîntre comunele Livezeni dinValea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj.Datoritã acestui drum cãrbunelepãtrundea în Regat iar bogãþiileºesului oltenesc se revãrsau,acum, ºi spre Valea Jiului.Numãrul funcþionarilor de stat,minieri, de cale feratã se ridicala mai multe sute de suflete.

Aceºtia datoritã faptului cã erauplãtiþi cu lefuri modeste („mistuite

Mihai Barbu

Ion D. Sîrbu, elev laLiceul de Stat pentruBaieti din Petrosani,,

)) )))

de greutãþile traiului, într-un þinutunde nu se produc decât cãrbuni”)nu îºi puteau trimite copiii la ºcoliîndepãrtate.

În anul 1886 a luat fiinþã, laPetroºani, un gimnaziu particulargerman care, din pãcate, dupã treiani de existenþã, ºi-a închis porþile.Înainte cu câþiva ani de intrarea însecolul XX, un grup de intelectualidin Petroºani pune bazele unuigimnaziu din care, ulterior, s-adezvoltat Liceul de bãieþi. Acestmodest gimnaziu a avut, laînceput, un caracter particular darîn urma Hotãrârii din 8 martie 1897a Primãriei comunei Petroºani eldevine comunal. Încã din acelevremuri de început primãria a avutintenþia de a etatiza gimnaziul iarcomisarul Ministerului ungar alinstrucþiei a recomandat realizareaei. Întemeierea gimnaziului nu eracu putinþã fãrã implicareasocietãþilor miniere. Faptul cãdirectorul minier Ioan Andreics adat dovadã de mare solicitudinefaþã de tânãrul institut „poate ficonsiderat ca întemeietorulacestei ºcoli”

Comitetul ºcolar al gimnaziuluitrimite, încã de la înfiinþarea lui, unmemoriu Ministerului de Instrucþiede la Budapesta în care se aratãimportanþa institutului ºi cere, înconsecinþã, fie etatizarea lui fieacordarea unui ajutor de stat pen-tru a putea funcþiona în condiþiionorabile. Intemeietorii voiau „caacest început, pus la cale cu atâteaosteneli ºi jertfe, sã devinã, cuvremea, o instituþie puternicã a ideiide stat ºi a culturii naþionale.”

Budapesta etatizeazã institu-tul dar face, în acelaºi timp, ºi opoliticã de maghiarizare forþatãprin faptul cã îndepãrteazã„copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai

muncitorilor români de lacultivare sau îi constrânge sãcadã jertfe unei culturi strãine.”În primul an de funcþionare ainstitutului din cei 60 de eleviînscriºi doar 8 erau români.

Statul acordã gimnaziului unajutor, anual, de 1.000 de florini.În anul 1900, suma s-a ridicat la3.000 de coroane iar în anulurmãtor la 4.000.

Datoritã directorului Andreicsse schimbã localul iar nouledificiu e mult mai potrivit cumisiunea gimnaziului. Numãrulprofesorilor creºte ºi, din anulºcolar 1901- 1902, gimnaziuldevine public ºi poate asigura,integral, leafa profesorilor.Comitetul ºcolar, sub con-ducerea energicului directorAndreics, intenþioneazã sãadune, prin diferite fundaþii, osumã suficient de mare ca sã lepoatã permite ridicare unei clã-diri noi unde gimnaziul sã sestabileascã definitiv. Ministerulde Finanþe emite Ordinul din 16Martie 1903 prin care cedeazãcomunei Petroºani un teren de3.200 mp din proprietatea dedouã iugãre ºi douã sute optstânjeni pãtraþi din terenul des-tinat pentru grajdurile minelor.

Comitetul ºcolar reuºeºte sãadune suma de 25.000 de coroaneiar subvenþia statului se ridicã la5.000 de coroane anual. ComunaPetroºani vine în ajutorulgimnaziului prin împrumuturi ºisubvenþii. E momentul în care seputea publica „concursul deedificare”. Iosif Rotter, directorulminelor din Jiul superior, a donatsuma de 10.000 de coroanepentru cheltuielile de început aleclãdirii. Noua temelie se pune întoamna anului 1903 iar un an mai

12

târziu, la 6 octombrie 1904,gimnaziul s-a mutat, definitiv, înnoul sãu sediu. Impunãtoareaclãdire avea 16 încãperi, 4 sãlide clasã, salã de gimnasticã ºidesen, bibliotecã ºi laboratorpentru chimie ºi ºtiinþe naturaleplus o locuinþã pentru servitor.La începutul secolului XX,gimnaziul din Petroºani erailuminat cu acetilenã.

Doi oameni generoºi: Socolºi Ianza

În anul ºcolar 1904 -1905 se în-fiinþeazã un cãmin (pe baza unuicontract încheiat cu locuitorulNicolae Socol din Petroºani), iarun numãr de 600 de pãrinþi cer,printr-un memoriu, MinistruluiCultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sãse permitã ºi deschiderea claseia V-a. În decembrie 1904,Ministerul avizeazã favorabilmemoriul pãrinþilor petroºeneni ºi,în anul ºcolar urmãtor, gimnaziuldevine Liceu. În anul ºcolar 1905-1906 sunt înscriºi 200 de elevi de5 naþionalitãþi diferite. Maghiarierau 84 iar români- 54. Din cei 84de elevi maghiari, 39 proveneaudin alte judeþe ºi ar fi fost aduºipentru a-ºi asigura majoritatea.

Anul ºcolar 1906-1907 esteanul în care Ministerul de resorthotãrãºte, în principiu, etatizareainstitutului. Reprezentanþacomunei Petroºani decide, înziua de 8 iulie 1906, sã i se dealiceului un ajutor anual de 1.000de coroane chiar ºi în cazuletatizãrii sale. În faþa uneiasemenea generozitãþi, Comi-tetul ºcolar oferã statului clã-direa ridicatã pentru gimnaziufãrã a pretinde nimic în schimb.În plus, s-a angajat sã plãteascãºi amortizarea de 470 decoroane cuvenitã dupã împru-mutul de 30.000 coroane luatpentru ridicarea clãdirii.

Liceul intenþiona sã-ºimãreascã suprafaþa ºi, în acestsens, Ministerul de Instrucþiunevireazã încã 25.000 coroane încontul comitetului ºcolar. În anulºcolar viitor, Ministerul prevede înbugetul sãu de venituri ºi cheltuieliºi pe cele destinate liceului dinPetroºani. Aceastã operaþiefinanciarã ar oferi un indiciu despre

iminenta etatizare. Lucrurile seclarificã, definitiv, în anul ºcolar1908- 1909. Casierul Comitetuluiºcolar prezintã, în ºedinþa din datade 19 iunie 1909, lichidarea situaþieimateriale a institutului. Primãriadin Petroºani îºi dã acordul pentruetatizare în ziua de 21 iunie aaceluiaºi an. În acel moment, Liceulavea 8 clase ºi 292 de elevi (dincare 71 erau români). Bacalau-reatul, în acea vreme, se dãdea laDeva ºi era un examen extrem deexigent. În anul 1909 au luatbacalaureatul 36 dintre candidaþi(din care14 erau români).

Dupã etatizare, Direcþiunea eraconvinsã cã „aici, la graniþã ºi într-un þinut locuit în majoritate denaþionalitãþi, misiunea e aceea pe

care o doresc bãrbaþii altruiºti,dornici ºi pãtrunºi de dragostefaþã de cultura na-þionalã”. Prinurmare, „institutul trebuie sãdevinã citadela puternicã a culturiinaþionale maghiare.” Din nefe-ricire, numãrul elevilor scade, îndoi ani, de la 292 la numai 188 dincauza unui director nou „care iaconducerea în mâinile sale ener-gice, ba chiar prea energice.”

O colonie din centrulPetroºaniului se numea Ianza, însemn de recunoºtinþã pentrugenerozitatea antreprenoruluiVasile Ianza, prim-pretorul dinlocalitate. În anul ºcolar 1910-1911, acest om îl pierde pe fiulsãu, Pius, trecut timpuriu la celeveºnice. În amintirea lui Pius,Ianza fixeazã o bursã de 1.100de coroane pentru a recom-

pensa „un elev cu purtare bunãºi cu progres foarte bun din clasaa VIII-a, recomandat la premierede cãtre corpul profesoral ºi decãtre catihetul greco-catolicromân.”

Între anii 1911 ºi pânã în 1917nu se petrec lucruri memorabileîn viaþa liceului din Petroºani.Numãrul elevilor oscileazã între180 ºi 220, dintre care româniisunt între 11 ºi 16 la sutã.

Intrarea României în rãzboiulpentru reîntregirea neamului îisileºte pe cei care conducinstitutul sã îi închidã porþile pen-tru un an. Corpul profesoral, înfrunte cu directorul, s-au refugiat.

La 1 septembrie 1917, ºcoalase reia datoritã unei înþelegeri

între Societatea minierã dinPetroºani ºi Ministerul deInstrucþie. S-au înscris 260 deelevi din care 10 la sutã erauromâni.

Anul ºcolar urmãtor este unulhotãrâtor, iar ceea ce s-a în-tâmplat la 1 Decembrie 1918pãrea, din perspectiva timpului,ceva inevitabil.

Acest lucru îl presimþeau ºicei de la Budapesta. Guvernulordonã, la începutul luniinoiembrie 1918, direcþiuniiliceului sã se predea, ca obiectobligatoriu de studiu, „limbapopulaþiunii majoritare” (adicãromâna) iar religia sã se predeaîn limba maternã a elevilor.Resortul Cultelor din ConsiliulDirigent dã dovadã, în 1919, demultã moderaþie ºi tact când nu

13

solicitã, în mod expres, de lacorpul profesoral sã depunãjurãmântul cãtre statul român(deºi acesta deveniseobligatoriu pentru toatã lumea).Ideea era sã se evite, pe câtposibil, ºovinismul care puteaexploda în acele momente decotiturã ale istoriei.

În februarie 1919, s-a decis,prin ordin, preluarea ºi controluledificiilor ºi averilor tuturorºcolilor de stat. În Petroºani,aceastã operaþiune urma sã fiecondusã de pãrintele Ion Duma.Procesul verbal de predare-primire a fost înaintat Prefecturiijudeþului Hunedoara-Resortul deCulte ºi Instrucþiune publicã înziua de 14 iulie 1919.

Situaþia fidelitãþii corpuluiprofesoral de la l iceul dinPetroºani faþã de statul romântrebuia, însã, lãmuritã odatãpentru totdeauna. Acesta a fost„provocat”, în douã rânduri, sãjure fidelitate noii puteri dar arefuzat jurãmântul. În faþaevidenþei, Resortul de Culte ºiInstrucþ iune a plãtit salariilepânã la sfârºitul anului ºcolar(plus cele cuvenite pe timpulvacanþei) ºi, începând cu ziua de1 septembrie 1919, misiuneavechiului corp didactic la liceuldin Petroºani s-a considerat cadefinitiv terminatã.

Semper fidelis

Dr. Romulus Miocu, parohprotopop, încuvinþeazã (re)des-chiderea liceului cu condiþia caPetroºaniul sã contribuie pe maideparte cu ajutorul de 10.000coroane. Noua conducere a fostasumatã de doctorul RomulusMiocu care, împreunã cu TeofilIoaniviciu ºi dr. Coloman Fulop(singurul profesor dintre ceivechi care a jurat fidelitateRomâniei Mari), au trecut larezolvarea treburilor curente. Auînscris 202 elevi ºi au completatcorpul profesoral cu profesoriiLudovic Viglas, Vasile Niþaru ºiPetru Turcu. Delegat permanental noului resort de culte ºiinstrucþiune a fost desemnatdoctorul Miocu iar de con-ducerea efectivã a treburilor dinliceu s-a ocupat doctorul

Coloman Fulop. De reparareaclãdirii s-a ocupat directorulgeneral tehnic al societãþi iPetroºani, ing. Ioan Winklehner,prin donarea a 50.000 coroane.

Directorul învãþãmântuluisecundar, Gavril Precup, adeschis, cu o pricepere rarã,porþile atâtor ºcoli româneºtidupã Marea Unire ºi a murit ladatorie.

Elevul Sîrbu a avut un momentde cumpãnã în vara în care tatãlsãu a considerat suficient cât aînvãþat în primii ani de liceu ºi l-adat ucenic la Atelierele Centraledin Petroºani. A fost o perioadãde umilinþe cãreia DezideriuSîrbu a vrut, cu orice preþ, sã-ipunã capãt, într-un fel sau altul.

Directorul Eneea Giuchescu aavut generozitatea sã-l (re)pri-meascã ºi sã-i ofere un loc încãminul liceului. Casa pãrin-teascã din colonia petrileanãavea o singurã camerã pe care,major fiind, nu o mai putea împãrþicu sora sa, Irina.

Povestea ridicãrii acestuicãmin meritã rezumatã pentru avedea cât de complicate eraulucrurile când vrei sã faci cevapentru culturã, într-o zonã încare extragerea cãrbunelui eraocupaþia de bazã a locuitorilor.

Inaugurarea solemnã aacestui cãmin-internat s-apetrecut în ziua de 8 noiembrie1921. Pãrintele protopopRomulus Miocu, delegatuldirectoratului, a þinut, cu acelprilej, o înflãcãratã cuvântare în

care a evocat momenteleprincipale „de la început pânã înziua când cuvântul trup s-afãcut”.

Autoritãþile ºcolare supe-rioare au fãcut sã ajungã laurechea direcþiunii faptul cã vorînchide liceul dacã numãrulelevilor va fi „prea neînsemnat.”Puþinã lume îºi dãdea seama defaptul cã „nu putea fi prea marenumãrul elevilor români într-uncolþ de þarã unde ºcoalaromâneascã din satele din jur nufuncþiona de ani de zile cãcicentrele industriale nu erau alenoastre.” Cei aflaþi la conducerealiceului, dupã ce Ardealul s-a unitcu Þara, s-au frãmântat mult sãafle modalitãþile de a atrage cât

mai mulþi elevi la liceu iar cel maiprielnic mod de a rezolvaaceastã problemã ar fi fostînfiinþarea unui cãmin „unde sã-ºi gãseascã sãlaº elevii veniþi lanoi din depãrtãri mai mari.”Inspector general al minelor, IosifIancu, devine „un stâlp puternic”pe care se sprijinã comitetulºcolar de iniþiativã. ColonelulCorijescu, comandantul garni-zoanei Petroºani în anul 1919,dã o petrecere în folosulcãminului. Nici un prilej nu a fostignorat pentru sporirea fondului.S-a pus în miºcare „armataelevilor” care în vacanþeleCrãciunului ºi a Sfintelor Paºti,au colectat 20.000 lei iar, la fineleanului ºcolar 1920-1921, sumacolectatã ajunge la 50.956 lei.

Pentru început, dupã multe

14

alergãri ºi intervenþii, s-a reuºitdobândirea unui cãmin la etajulîntâi al preceptoratului regional dinPetroºani. În tot acest timp fondulajunge la respectabila sumã de80.613 lei dupã ce „s-au trimiscolecte la toate autoritãþile ºiinstituþiile din Valea Jiului precumºi în alte pãrþi.” Pãrintele protopopzice cã „nu ne vom aminti de aceiacare au crezut cã e bine sã nu nerãspundã la glasul nostru dechemare, ci ne vom aduce amintenumai de aceia care au înþeles sãne ajute în strãduinþele noastre.”

Cel mai puternic sprijinfinanciar a venit, ca de fiecaredatã, din partea societãþiiPetroºani ºi de la un om al locului,ministrul Petru Groza, „care pelângã sprijinul moral, ne-a pus învedere ºi un ajutor material de lei100.000 care sumã, odatãprimitã, va asigura pentru tot-deauna, existenþa cãminului.”

Fiecare leu donat e manãcereascã pentru internat

Pãrintele este convins cã „aceicopii care vor sãlãºlui în acest locaºvor face ca, zi de zi, sã se ridicespre ceruri rugãciunile lor smeriteºi cucernice pentru pacea, sãnã-tatea ºi fericirea binevoitorilor ºibinefãcãtorilor lor.”

Cãminul în care va locui înanii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriuera, în concepþia celor care l-auînãlþat, „un institut de regenerare,de renaºtere naþionalã culturalãºi moralã.” Într-o vreme cândfondurile nu veneau de laBucureºti sau de la bugetul localar fi interesant de menþionat pecei care au donat aceste sumepentru a vedea cât de largã ºide diversã era participarea celordin Valea Jiului pentru propãºireaºcolii româneºti. SocietateaMinierã Petroºani contribuie cu25.000 lei, Petru Groza cu sumaamintitã mai sus „din beneficiulrealizat de fostul resort dealimentare”, societatea minierã„Salgo-Tarjan” (prin directorul IoanWinklehner)-10.000 lei, BancaNaþionalã a României- 10.000 lei,Cassa de Pãstrare Petroºani-6.000 lei, Liga Naþionalã aFemeilor Române, secþia Gorj-5.308 lei, Primãria comunei

Petroºani (contribuþie anualã)-5.000 lei, Primãria comuneiLupeni-2.000 lei, Uzina electricãPetroºani-1200 lei, Banca dinVulcan-lunar câte 100 lei, în total1.000 lei, Primãria comunei Petrilaface o colectã de 1.000 lei, Oficiulspecial de Siguranþã Petroºanicolecteazã 900 lei, UniuneaEvreiascã Petroºani-640 lei, IoanWinkleh-ner dã, personal, 500 lei,farmacistul Alexandru Pop dinVulcan- 500 lei, Casa ªcoalelorBucureºti- 500 lei, Fabrica depiele Petroºani- 500 lei, Parohiagreco-catolicã din Meriºorcolecteazã de la enoriaºi 300 lei,Poliþia de stat din Petroºani faceo colectã de 235 lei, Parohiagreco-catolicã Petroºani co-lecteazã 200 lei, Albina din Sibiuoferã 200 lei, ªcoala medie dinLupeni-200 lei, colonelul IlieMarinescu-200 lei, Oficiul Parohialgreco-catolic din Livadiacolecteazã 200 lei, Parohiaevanghelicã luteranã Petroºanicolecteazã 190 lei, Parohia greco-catolicã din Vulcan-100 lei, NicolaeZugrav– canonic din Lupeni oferã100 lei, d-ra Konica Ianca-100 leiiar Societatea „Consum” din Pe-troºani tot 100 lei.

În afarã de bani liceul a maiprimit de la Societatea Petroºaniun vagon de carbuni, 1.000 kgde cartofi ºi 500 kg de varzã,Minele statului au dat un vagonde cãrbuni ºi douã care delemne, de la Societatea minierã„Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-aprimit un vagon de cãrbuni, d-raJulieta Bãlãnescu a oferit 250 kgde varzã, pãrintele Isidor Saturndin Meriºor a oferit trei saci cumere ºi un sac de cartofi, d.Moldovan-funcþionar tehnic laminele statului de la Lonea, a dat8 kg carne de viþel ºi patru litride miere de stup.

Cãminul s-a deschis dupãînceperea ºcolii, în data de 15octombrie 1921. Numãrul ele-vilor a fost, la început, de doar22. Unul era cazat gratuit, iarcinci cu reducere. Pentru ceilalþielevi cãminiºti taxa de întreþinerea fost de 2.500 lei anual la carese adãuga ºi 10 kg de unturã.

Din taxele elevilor s-au aco-perit cheltuielile cu alimentaþiaºi se plãteau servitorii. Pentru

reparaþiile curente s-au cheltuit39.921 lei proveniþi din donaþii.Reparaþiile generale au fostsuportate de minele statului.Starea sanitarã a elevilor a fostmulþumitoare, neînregistrându-se nici un caz mai grav. Con-ducerea cãminului a fostîncredinþatã doctorului EneaGiurchescu. Ajutor i-a fost prof.Vasile Niþar, în calitate depedagog.

Peste ani, Editura Casaªcoalelor îi publicã lui Ion D.Sîrbu primul sãu volum postumintitulat Lupul ºi Catedrala .Efortul financiar (de 500 lei din1921) nu a fost inutil.

Ceea ce trebuie subliniat, dela bun început, este faptul cã laPetroºani – o zonã multietnicãîncã de la începutul exploatãriicãrbunelui în zonã – elevii liceuluiau primit o educaþie religioasãfãrã nici o discriminare. Imediatdupã Unire, atât corpul pro-fesoral cât ºi catiheþii suntextrem de diverºi din punct devedere etnic. Religia era predatãde Ioan Duma, preot parohortodox, de dr. Romulus Miocu,paroh-protopop greco-catalic,de Bela Ganya, preot romano-catolic, de Dominic Varga, preotreformat ºi de Antoniu Muller,prim-rabin izraelit din Petroºani.

Profesorii aparþineau, deasemenea, majoritãþii naþio-nalitãþilor ce se regãseau înValea Jiului. Ei deþineau, pe lângãfuncþia didacticã, ºi o seamã deînsãrcinãri extraºcolare. Dr.Romulus Miocu era delegatulDirectoratului de Instrucþiune dinCluj ºi membru în Comitetulºcolar, dr. Coloman Fulop eradirectorul l iceului, dirigent,instructor în Cohorta „Jiu” acercetaºilor, membru înComitetul ºcolar, în comitetulCasinoului român din Petroºaniºi al „Reuniunii de cântãri dinPetroºani”, dr. Enea Giurchescuera custodele colecþiunii geo-grafice, directorul CãminuluiEforiei ºcolare de la Liceul destat din Petroºani, secretarulCasinoului Român, prof. LudovicVeglas era ºi custodele bi-bliotecilor liceului, dr. LeonWeitzner era custodele colec-þiunilor filologice, prof. Ioan Niciu

15

era redactor responsabil la„Gazeta Jiului”, secretaruldespãrþãmântului „Jiu” al Aso-ciaþiunii Astra, conducãtorul„Societãþii de lecturã GavrilPrecup”, custodele bibliotecilorl iceului secþia românã ºifrancezã, prof. Ubald Boga eracomandantul cohortei „Jiu” acercetaºilor, custodele colec-þiunii de naturale, chimie ºigimnasticã, viceconducãtor alcorului „Reuniunea de cântãri dinPetroºani”, prof. Teofil Ioanoviciuera custodele colecþiunii fizicaleiar prof. Petru Domanyancz eraconducãtorul corului „Reuniuneade cântãri din Petroºani”.

În 28 august 1916, trupeleromâne au intrat în Petroºani.Liceul a fost evacuat ºi „întregaclãdire a rãmas în grijaDomnului.”

Din fericire, în timpulocupaþiei româneºti. liceul nu asuferit pagube. În octombrie,trupele româneºti au pãrãsitoraºul ºi au venit trupelegermane. La etaj era spitalul, o

parte din parter a servit ca grajdiar cealaltã parte servea dreptcantonament pentru ofiþeri.Liceul a plãtit scump ospitalitateade care a dat dovadã. Mobilierula fost coborât în curte, o partedin revistele de fizicã ºi chimieau dispãrut ca, de altfel, ºi cãrþilenemþeºti din biblioteca liceului.

Cu acest trist prilej a dispãrutºi colecþia numismaticã a liceului.

Corpul profesoral a suferitcâteva schimbãri însemnate. Aufost numiþi trei profesori de limbamaghiarã, care a devenit studiufacultativ. Wilhelm Metz a intrat,însã, în concediu de boalãaprobat de Directoratul generalal Instrucþiei de la Cluj, iarOscar Mar, dupã douãsãptãmâni de activitate, s-aretras la pensie. A rãmas, însã,d. prof. Antoniu Toth. În loculcelor retraºi de bunã voie auvenit prof. Andrei Szekely cuspecialitatea de ºtiinþe naturale-chimie ºi Petru Domanyancz-maestru de desen ºi caligrafie.Din pãcate, prof. A. Szekely nu

cunoºtea limba românã ºi a fostdetaºat la Liceul Gh. Lazãr dinBucureºti pentru a o învãþa înmod temeinic. La Petroºani,materia dumnealui a fost predatãde un suplinitor.

Starea sanitarã a elevilor eramulþumitoare deºi „a fost tulburatãde influenþa spaniolã” care s-a ivitºi la Petroºani. „Uleirea claselor”s-a introdus în mod succesiv ºiastfel liceul era scutit de praf.Circulaþia neregulatã a trenurilora fost cauza multor absenþe a celordin anul întâi. Dr. Ionel Moga afãcut, într-un an, trei inspecþii sani-tare. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcutîn zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtreIoan Petrovici, director regional alînvãþãmântului din Timiºoara.Acesta a „examinat minuþios clã-direa, colecþiunile ºi mersul învã-þãmântului, a ospitat orele d-lorprofesori, în fiecare clasã.”

Textele citate se regãsesc înAnuarul III al Liceului de Stat pentruBãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar1921- 22 (Petroºeni, 1922, TiparulTipografiei „Jiul Cultural”.)

(urmare din pag. 9)

Doar de pe acest «plai» de grai, poate, un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii, pecare el le-a scris, prin vreo patru decenii, cum s-ar juca, ori testamentar. Dintr-un bocet doarmângâiri, Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii», «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnulde lut»; dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea, Brâncuºi, la o evocare a unor cãzuþi pentru oîntregire: «O, e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum, aplecându-se,aºtern umbra / pe masã, / curatã ºi rãcoroasã»;

pe o undã vorbind de stele ºi lunã, din parcã o presimþire, Fiindcã: «Din fluierul osuluimeu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb»; ºi în fine, dintr-o comunicarecu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu, care aºteaptã o revenire, Doctore, iatã cummã simt, ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt, aflãm, cuvintele: «Sunt iarbã,mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia - gurã de leu. / Peste ea o singurãpunte: / Acest cântec al meu».

16

Poet, prozator ºi dramaturgbraºovean, Darie Magheru (25oct. 1923 – 25 oct. 1983) este,din pãcate, încã prea puþincunoscut publicului cititor. Nuvom analiza aici cauzele (nuatât de ordin estetic, literar, câtconjuncturale) ale receptãriimodeste de-a lungul timpului.Scriitorul a fost marginalizat,cât a trãit, pe de o parte dinpricina firii sale incomode (nu sesfia sã amendeze fãrã me-najamente incultura, prostia,impostura), pe de altã partepentru cã, de timpuriu, a intratîn confl ict cu autori tãþ i lecomuniste: în 1950 este deþinutpolitic la Suceava, sub acuzaþiade colaborare cu organizaþia„subversivã” condusã de dr.Ioan Gheorghiu din Iaºi.Experienþa dramaticã ainterogatoriilor, anchetelor ºi adetenþiei politice se va sublimaîn creaþia art ist icã a luiMagheru, mai ales în romanul„nemuritorul în solitudine ºidurerea” (scris între anii 1961-1964, dar tipãrit abia în 1995, înseria postumelor publicate laeditura Arania, prin gri jascriitorului-editor Daniel Drã-gan). Criticul ºi istoricul literarRomul Munteanu aprecia cãacest roman „are o semnificaþiedeosebitã în întreaga economiea operei autorului. Chiar dacãn-ar fi fost ºi alte scrieri, tot ar fimeritat sã capete, în timpulnostru, o relevanþã particularãcare i se cuvine din pl in”.Cartea, imposibil de publicatînainte de 1989, aparþ ine„literaturii de sertar” de calitate,dar nu în ordinea jurnalelor ºimemoriilor, strict circumscriseprezentului istoric. Magheruopereazã cu metafora ºisimbolul, astfel încât, deºivizeazã clar comunismul,realizeazã implicit imaginea unuiregim totalitar ºi a consecinþelor

lui al ienante, indiferent de„culoarea politicã” pe care aravea-o, indiferent unde ºi cândar funcþiona.

Personajul Antimir (numeleeste sugestiv: anti – împotrivã,mir – pace/ lume, în limba rusã,aºadar... împotriva lumii ru-sificate, sovietizate) comite undelict de opinie, are un punct devedere personal care îl aduceîn conflict cu autoritatea, cupãrerea oficialã ridicatã la rangde lege. Antimir este condamnatîn mod abuziv, fãrã sã f ieanchetat, justiþia e o instituþieabsentã, ale cãrei sentinþe nuse discutã – oficial nu are locnici un proces –, ci se executã.Vina lui Antimir constã în con-testarea celui de-al patruleaperete, un perete abstract, pecare el î l vede, totuºi, încomponentele specif ice –prejudecãþi, fricã, prostie – ºi îldenunþã ca atare. Universulconcentraþionar în care eltrãieºte presupune spaþiul în-chis etanº între patru pereþi(alternativ, în text, – ai gar-sonierei sau ai carcerei). Arecunoaºte existenþa celuide-al patrulea perete înseamnãa-l legitima, tocmai de aceeapentru Antimir negarea lui,respectiv identificarea „ma-terialului” din care e construit cufrica, prostia, nepriceperea ºiprejudecãþile, devine o problemãde conºtiinþã. Are de ales întrea susþine cã „al patrulea peretenu existã!” (ºi, astfel, sã intre înconflict cu „legea”, sã suporteconsecinþele – adicã detenþiaîntre cei patru pereþi ai carcerei,luminatorul, hârdãul, hainele depostav aspru, bocancii cazonifãrã ºireturi) sau sã ascultesfaturile „binevoitorilor”, sãrenunþe la opinia personalã, sãretracteze ºi, ca urmare, sãpoatã locui în continuare întrecei patru pereþi ai garsonierei

modeste (nimic altceva, înaceste condiþ i i , decât ocarcerã... confort sporit!), sãpoarte pijamaua de mãtase ºipantofii de comandã. Diferenþacalitativã între cele douã spaþiieste minorã, preþul ei este însãfoarte mare, pentru cãpresupune conflictul cu sine,abandonarea l ibertãþ i i degândire. De aici tensiunea pecare o suportã Antimir, ne-odihna, gesturile repetitive,obsesia numãrãrii pereþilor încerc, la inf init , pânã la„eliminarea” din ºir a pereteluicu numãrul patru, starea deconfuzie, de nervozitate, deangoasã, acel ceva care „nue în ordine”, oboseala ºialienarea, temerea cã „o iarazna” sub presiunea unuitermen-l imitã („astãzi, launsprezece”) care îl obligã sã-ºi definit iveze opþiunea ºiconvingerea cã toate astea sunt„mai mult decât astenie”.

În esenþã, Antimir este oconºtiinþã tragicã, receptorulsensibil ºi revoltat al trans-formãrii unei lumi, iniþial coerente,în haos ºi absurd prin obturareaoricãrei deschideri spre „restullumii”. În roman, personajulcunoaºte ºi alte ipostaze(nebunul irecuperabil, groparul –fost preot), de asemeneaclaustrate: în ospiciu sau întrepereþii mormântului (spaþiu, dealtfel, devenit familiar ºi... mai„deschis” decât toate celelalte).

Foarte dens ºi, prin aceasta,nu tocmai „confortabi l” calecturã, romanul „nemuritorul însoli tudine ºi durerea” esteexpresia sinteticã, ridicatã larang de artã, a unei vieþi trãiteintens, componenta autobio-graficã rãmânând semnificativãîntrucât Darie Magheru însuºi afost o conºti inþã tragicã,„rãstignitã” între contingent ºitranscendent.

IN MEMORIAM

Mihaela Malea Stroe

Darie Magheru

17

IV.

când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþaaceea de iulie neploios, ºi prin asta o adevãratãextravaganþã pentru oraºul sãu de munte!... seluminase bine de ziuã.

ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarãi-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadãcadranul. þigãrile erau acolo, ºase-ºapte, câte vormai fi fost – în cutia învelitã în staniol, bricheta pestecutie.

ºi-a aprins þigara, trecându-ºi privirea princamerã, oarecum uimit... dar mai puþin decâtadineauri ºi s-a surprins gândind:

cum mai puþin decât adineauri?... ºi de ce sã fifost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând. apoiºi-a tras perna mai sus, cu mâna stângã adusãpeste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã. erarãsturnatã pe covor.

din ce în ce mai bine!... ºi-a zis antimir, ridicând-o, dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipitepe ºi printre florile verzi ale þesãturii...

ºi, îºi amintea cum, pânã mai ieri, n-ar fisuportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie lalocul lui...

apoi a râs, dar cumva forþat... „o scamã sauun fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el...e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã începsã numãr pereþii!

la dracu!... de unde îmi tot vine chestia asta cupereþii? gândea antimir, ºi a scuturat scrumul, cugrijã, în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum.

era în el o teamã cã – dacã nu sesupravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadãpe covor, sau, mai rãu! direct pe pled...

chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum...ce-o fi având?, se înfurie antimir. ºi de ce sã mãsimt ca dezbrãcat, în pijamaua asta, ºi de ce sã mise parã cã ceva nu e în ordine aici, în camerã?... ºide ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-llas sã cadã în voia lui!... chiar pe pijama sau pepled, dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cãsunt încãlþat cu bocanci cazoni... ºi fãrã ºireturi?[...]

ºi a mai tras o datã din þigara stinsã, foindu-seîn aºternut. ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – darde ce fãrã ºireturi?

ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilorºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºigroaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! –patru ...

ºi, aici, a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-apãrut cã începe sã înþeleagã...

da, da – ºi-a zis antimir – ...de-aici mi se trage,fir-ar al dracului!...

dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã,ivitã aºa, din beznã – ºi salvatoare! – pentru cãs-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângãuºã. uºa care dãdea în hol...

uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el –...cealaltã, mascatura.

ºi, a înþeles cã nu mai înþelege nimic!...de-afarã, rãzbãteau foºnete, din pãrculeþ, ºi

un fel de ciripit vioi...deci – gândea antimir, cãutând prin buzunarele

pijamalei sale de mãtase albastrã brichetaclandestinã, improvizatã, ºi þigãrile acelea aruncate,aºa, la-ntâmplare – deci astãzi, la unsprezece –se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete...cel care nu existã! […]

ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sãse mire cã ar vrea un luminator... ºi de ce chiarluminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ceîncãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sãn-aibã ºireturi?

nu. era prea obosit pentru toate astea!ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta, bâjbâind

pe pled... de scrumierã nu mai avea nevoie, se„emancipase” de ea – s-a trezit gândind... ºi-aaprins þigara, cu mâini care-i tremurau înfiorãtor, cubuze care-i tremurau înfiorãtor, cu el tot care-ºi

(fragmente)

Darie Magheru

nemuritorul

în solitudine

si durerea,

18

terciuiascã între podurile palmelor... o ficþiuneîmpuþitã!... ni l-am clãdit din fricã, din nepricepere,ºi – mai cu seamã – din prostie!...ºi, urlând din ceîn ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmpleledisperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã!

ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi– de cei care vor veni dupã noi!... ºi, rãguºit,aproape fãrã glas:

al patrulea perete nu existã!ºi... din lustrã – ca dintr-un luminator – a început

sã curgã întunericul, sau poate lumina inversã, saupoate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu n-avea simþuri, n-avea organe cu care sã-l receptezeîntâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva –sã-l defineascã! [...]

V.

ºi antimir a tras iar din þigarã ºi... s-ar fi duspânã la hârdãu... da’ parcã nu chiar acuma... ºi-azis el, ºi nu s-a clintit!...

ºi pereþii, judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrãºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos, ºi nu aºaplictisit cum o fãcea el în momentul de faþã, pãreaucei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bineintenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþiiîn scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi...

ºi, de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi, laoricare dintre ei s-ar fi oprit, nu-i puteai face ofensanici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrulpatru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativinfamant, sã-l arunci în afara societãþii, ºi cu atâtmai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizide prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã, înliant de prostie ºi toate celelalte!

ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împinsînainte din bocanci, pe podea – zgâriind-o sonor,strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþoarecare!

dar, simþea încã un fel de obosealã! […]

VI.

când antimir s-a trezit – a treia oarã – îndimineaþa aceea de iulie neploios ºi, deci, oadevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte,se luminase de ziuã...

ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºilui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-lridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent.

îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolutindiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã aceaocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul devedere în privinþa condiþiei celui de-al patruleaperete... sau – circumspect! – sã renunþe la punctulsãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vremede cãtre binevoitori, cu ºi fãrã ghilimele asupra lor...

„oricine – îºi amintea antimir acuma, în pat, ºibâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºibricheta austriacã – la care nu putea înþelege dece þine atât! – oricine, îºi amintea el glasultovarãºului, sau al mamei, sau al prietenului, sau al

tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras dinea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultimaoarã, pe eºafod – deci!

ºi, de-abia mai târziu, când respiraþia îi revenisela normal, a deschis ochii din nou – sau, pe aproapede normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui, pecare o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate lalocul lor, aºa cum ºi le dorise modest, ºi le aºezasecu un gust modest, ºi numai pentru sine ºi – de cesã n-o recunoascã? – de care fusese destul demulþumit...

ºi, n-a mai înþeles nimic!...nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator

în loc de lustrã, un hârdãu în loc de baie ºi w.c.,bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã –ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrãºireturi!... ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de aalerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii,nesãbuit, cu palma umedã de transpiraþie...numãrându-i la nesfârºit, în cerc demenþial, pânãla nu ºtiu care din cele douã infinituri...

ºi antimir a tras adânc, cu sete, din þigara tare,bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi aîncercat sã se concentreze la îndatoririle zilei careîncepuse... la ceea ce aºteptau de la el în aceastãzi de iulie...

dar – undeva, înlãuntrul lui – ceva, cineva, îispunea cã nu totul e în ordine, deci! – ºi asta nu ºi-arfi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri...

e mai mult decât astenie... ºi-a zis antimir,foindu-se iarã în aºternut, mult mai mult decâtastenie!...

ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãseascrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciulnoptierei, dupã care, spunându-ºi cã se va îngriji ºide sãnãtate, dar sã treacã numa’ ziua asta... ºiliniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine, devreme ce îºi stabilise, deci, singur diagnosticul ºifãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã dinaºternut, sã se scoale din pat!...

când, cineva – ceva – de pe alãturi sau de pedinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur, darauzea clar, distinct, nu cum auzi vorbele cuiva dinpivniþã, sau din pod, sau din baie, sau din bucãtãrie– când uºa respectivã este întredeschisã! – cinevade alãturi, cu timbrul lui, cu inflexiunile lui, cuaccentul lui, uneori pus capricios pe anume cuvintecu mai mult de douã silabe, îl soma:

„...þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celuide al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercarece se mai face cu tine!” ºi: „... ca sã poþi avea lustrãde fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama demãtase albastrã ºi, ºi pantofi cu ºireturi...”

ºi, ajuns aici, antimir a sãrit în picioare, pe pat,ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlatde au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastãîn paharul din baie ºi receptorul alb în furcatelefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi beculîn dulia lui, fix pânã mai adineauri:

nuuu!... al patrulea perete nu existã! nu! ca-tegoric nu!... al patrulea perete e o ficþiuneîmpuþitã!... ºi îºi strângea capul, mai-mai sã ºi-l

19

fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poateînºela, oricine poate greºi.

oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!...recunoºti – ºi basta!... ai mamã! ai pâine! ai fiicã! aiºireturi!”

la dracu! – îºi zicea antimir, azvârlind brichetape noptierã ºi trãgând adânc din þigarã, dupã ce îºipotrivise perna sub omoplaþi, puþin sãltatã, pentruca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului– de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?...

ºi, în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pepernã – toate erau la locul lor!... ºi lustra, ºi ºi sfântulgheorghe macrocefal-cãlare, cu nimb, ºi calul sãu,pieton-microcefal, fãrã nimb, ºi pledul, ºi covorul,ºi noptiera, ºi pereþii!

... toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datãdin þigarã, de data asta cu un început denervozitate...

bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzutcamerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea delocuit, cum le numesc franþujii...

ºi, ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã începsã le numãr ºi pe...

da, privirea lui sãlta de la un colþ la altul, învreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iarmâna cu þigara...

ºi se foi un timp în aºternut, apoi îºi zise, încet,în ºoaptã aproape – de fapt, se auzi ºoptind: colþurisunt opt!...

ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în patºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-sepe stânga, cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºisprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã...

privea desenul covorului – verde pe bej – ºiîncerca sã se concentreze la desen, numai ladesen, dar nu putea în nici un chip sã treacã decoloare!

ºi asta încã n-ar fi rãu!...ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul

pe cearºaf, sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºiasta încã n-ar fi fost grav, dar se simþea tentat sãridice privirea spre peretele acela din faþã, al patrulea!

20

G ruparea Echinox ºirevista Echinox auîmplinit 40 de ani de la

apariþie, iar aniversarea a fostintensã ºi polemicã, aºa cum secuvine sã fie o aniversarã vie,fãrã tabu-uri generaþioniste.Polemicile (majoritatea cordiale)s-au desfãºurat pe parcursul adouã zile (12 ºi 13 decembrie2008), în sediul Facultãþii deLitere din Cluj, unde aproximativcincizeci de foºti ºi actualiechinoxiºti au discutat desprevalurile de generaþii, despre texteºi contexte. Nu au lipsitdiscursurile omagiale ºisintezele, nici luãrile de cuvântincisive, nici bãtãliile ideatice întregeneraþii ºi promoþii. Deschidereafestivistã propriu-zisã a fostsecondatã de o amplã lansare decarte (15 opuri), apoi de o masãrotundã decalatã pe douã zile;ingrediente pitoreºti au fostexpoziþia de la Muzeul de artã ºimai ales lectura liberã de poeziedin fosta cafenea Arizona, situatãîn apropierea Filialei UniuniiScriitorilor, a revistelor Steaua ºiTribuna. Numãrul aniversar dinrevista Echinox (9-12, 2008),conceput ironic ºi ludic de cãtrecei mai tineri echinoxiºti,refuzând o aniversare canonicã,a stârnit discuþii aprinse ºi chiarreproºuri, nemulþumiri, frustrãrietc.: unii s-au amuzat, alþii au fostiritaþi, ce este sigur este cãnumãrul cu pricina nu a lãsat penimeni indiferent, toatã lumea areacþionat cumva, fie pro, fieîmpotriva respectivei sintezeatipice a patruzeci de ani deEchinox ºi echinoxism (oareputem sã ridicãm Echinox-ul larangul de ism?). Pentru o mai viepunere în discuþie a acesteianiversãri, le propunem cititorilorrevistei Steaua un reportajfotografic al evenimentelor ºi,rostim, în final, un binemeritat lamulþi ani adresat Echinoxului ºiechinoxiºtilor!

AnivAn ivAn ivAn ivAn iversare Ech inoersare Ech inoersare Ech inoersare Ech inoersare Ech inox – 40 de an ix – 40 de an ix – 40 de an ix – 40 de an ix – 40 de an i

Eugen Uricaru Ion Pop

Ion Pop, Aurel Codoban, Corin Braga

Aurel Codoban Horea PoenarRedacþia

21

Ai murit… Bebe Taºcu! Faptulcã s-a întâmplat atât dedevreme în viaþa ta este desigurfoarte trist… este tragic – atâtpentru tine, care te-ai mai ficheltuit o vreme întru artã ºiculturã, cât ºi pentru noi, carete-am mai fi dorit o vreme alãturi.

Tu ºtii însã bine: filosoficvãzut, are importanþã numaifaptul cã mori. Când se întâmplãasta are doar însemnãtatepersonal-psihologicã ºi numaipentru cel care pleacã ºi ceiapropiaþi care rãmân. Aceastãînsemnãtate ne este nouã acumfoarte greu de suportat. S-afãcut, deodatã, frig…

Se vor fi gãsit colegi, oamenide culturã, sã te petreacã învorbã, scris ºi gând pe drumultãu spre Dincolo aºa cum secuvine: cu binemeritate aprecieriale inteligenþei tale, ale munciitale, ale neliniºtii constructivecare te-a mistuit o viaþã-ntreagã.E bine, e creºtinesc aºa.

Eu însã mã consider de-ajuns de apropiat ca sã-þirostesc în drumul tãu spre nuºtim unde cuvinte-nsoþitoare ces-au nãscut din tinereþea noastrãcea nebunã… dar atât de

bunã!… Îþi voi ceti acum din ceam scris odatã despre tine – aºa,ca sã-þi aduci aminte ºi nucumva sã uiþi ce-a fost odatã ºinu mai poate fi:

Levantin de neconfundat ºivest­european de necontestat,Taºcu este câmpul în careantinomiile îºi dau întâlnire întrunemiloasã concurenþã. Nãscutdin coasta lui Dionysos, elcocheteazã pe furiº cu Apollo.Naivitatea lui candidã poateatinge ipostazele perversitãþii,iar perversitatea lui nu poate fidecât naivã, cãci e sincerã. Eliubeºte cu patimã femeile, ºipaharele, ºi ideile. Prietenia oscrie cu literã mare, rãmânândun însingurat; cãci el este greude urmat. Este un cãlãreþnãzdrãvan pe armãsarii ceineîmblânziþi ai destinului. Cândcade nu­l vede nimeni… abiacând se ridicã face tãrãboi,zgomot, teatru – viaþa trebuie sãaibã culoare! Culoareaînseamnã senzualitate, ideileînseamnã senzualitate, tristeþileînseamnã senzualitate, fe-meia… Poate chiar ºi teoria arepentru Taºcu senzualitatea ei…O jumãtate din el îi ºopteºte

îmbietor la ureche carpe diem!,ºi­ºi iubeºte cu sinceritateadâncã paharul, interlocutorulsau iubirea de o zi. Cealaltãjumãtate îi ºopteºte ameninþãtorDubito, ergo cogito; cogito, ergosum, ºi Taºcu redevineteoreticianul, analistul de fineþeºi infail ibil i tate, aºa cum îlcunoaºte breasla. Dar la oraºase în dimineaþã, atunci cândoltenii se duc la piaþã, la aceaorã indescriptibilã când capeteledevin grele ca pãcatele, iar ideilezglobii ca balerinele, la acea orãfantastã de dupã noapte ºi dedinaintea somnului, dacã îl vãdpe Bebe, în vreo cârciumã debirjari ºi artiºti însetaþi, nu pot sãnu­mi amintesc de Panait Istratiºi de lumea sa apusã. Bãutor deelevaþie ºi întru revelaþie, TaºcuBebe!… când te opreºti dinarderea ta, când te liniºteºti?Dupã ce am citit ultimele sale treicãrþi de poezii, rãspund pentruel: NICICÂND. Cãci dacã uncuvânt îi este lui Bebe Taºcuabsolut strãin, acesta nu poatefi decât: „pensionar”. Bebe vaieºi la pensie din jobul nebun alvieþii doar odatã cu moartea.

…da!… Îþi aminteºti bãtrâne,mult prea tânãr dispãrut, de oreleacelea „indescriptibile”, de „orelefantaste de dupã noapte ºi dedinaintea somnului” în care nedregeam dulcile pãcate cuciorbã de burtã? Îþi aminteºti:legendara ciorbã devenisepentru noi ritual – avea ºi easfinþenia ei. În tinereþe nebuniapoate deveni sfântã, ºi chiarsfinþenia are nebunia ei. Aºa afost atunci!

Mã voi duce azi „la turci”, aiciîn Düsseldorf, ºi voi mânca pioso ciorbã de burtã – în amintireata. Ah! Ce spun „în amintirea ta”?– o vom mânca-mpreunã! Nu aimurit… Bebe Taºcu!…

Vladimir Brânduº

P.S. Am mai publicat unsingur recviem, acum mai binede 31 de ani, pentru TomaCaragiu. Un al treilea sper sã numai trebuiascã sã scriu.

RRRR Recv

iem

ecv

iem

ecv

iem

ecv

iem

ecv

iem

ª

22

Ion Th.Ilea-întreviatasicuvânt

Aurel Rãu

,

,

)) )))

O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th.Ilea - un “primitiv de ofermecãtoare ingenuitate”, “foartemodern de la început”, “subsemnul notaþiei”, “poezia însãºi înstare nativã”, “impresia unorfiloane metalifere rãmase încã înroca zgrunþuroasã”, “poezia ºiviaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”,poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1

- e o experienþã interesantã laun ceas de centenar, echivalânddintr-odatã un gest anteic ºiindirect o vorbire despre com-plexitatea ºi – paradoxal –autonomia artei. Cuvinte mari, lao alãturare cu altele, numaiaparent derutante, ale criticii, cumar fi “stridenþele, uneori chiarnedibãciile versului lui”, poezie“sãracã în vocabular”, “utilizândcliºee”, care parcã te-ar întoarceîntr-un punct de pornire, de ate-lier sau debut, anii 1930, aurorali.Când limba românã, într-un cor decumpeni ale apelor, iveºte,respinge, triazã, valideazã,primeºte cu nemiluita voci,configurãri, fizionomii noi. Pestemunþi ºi în Bucureºti, în sfârºitacesta un centru, verbul cuvisurile lui de “creste”, arghezian,“materia plângând”, ºi ironia,psihoza bacovianã, cantonãri dinSimbolism în spiritualizat Tra-diþionalism, un Adrian Maniu, unIon Vinea, de caligrafii hieraticeori cãutate, dinamitãrile ºi sin-cronizãrile Avangardei, pre-vestirile, prin pagini de reviste, desintetizant Ermetism, a Joculuisecund barbian, în Ardeal mutaþiaîn magic, în atâtea privinþe o“mirare”, Lucian Blaga, de laPoemele luminii la Laudasomnului, dar ºi Impresiile ºisenzaþiile moderne ale unui EmilIsac, cu un argument în formacântecului ºi absorbþia socialuluiîn estetic, ºi magnetul incendiar,ca flori de minã din aurulApusenilor (volumele Mâine, 1928ºi Printre oameni în mers, 1923),Aron Cotruº.

Un debut, între altele, întâi într-orevistã de micã suprafaþã dar prinnume predestinantã unorcutezanþe, Hyperion, urmat, la unan, de înfãþiºarea într-o propriecarte, o primã culegere, care va fiºi de hotar, mãrturie, intitulatãdezinvolt Inventar rural, e drept

salutatã mai mult de colegi degeneraþie, între care pictorul IonVlasiu. În ziarul Patria, înSocietatea de Mâine, în Viaþaliterarã, în publicaþii din Timiºoara,Bistriþa, Mediaº. ªi totodatã cu unrãsunet, cãci, un boem ºi untemerar, un îndrãgit, întâi secretarde redacþie la o publicaþie de unanumit succes la public, în Clujuluniversitar de dupã Întregire, apoidirector al mai multor efemeride elînsuºi, între care Eu ºi Europa,prin diverse alte oraºe, îºi are oprezenþã în nu puþine periodice decirculaþie ale vremii, între care Azi,Revista Fundaþiilor Regale ,Abecedar, Familia, Cuvântul liber,ºi în antologii ca Antologia poeþilortineri, Noua liricã ardeleanã, Poeþitineri ardeleni. Dupã cum, ºi un

distinct început de drum. Sau maipropriu, de o cãrare - o vocabulãpredilectã, vezi versurile: “Nici-când n-am rupt la-ntâmplare / floride pe cãrare / vagabondând // Cile-am lãsat / altor drumeþi /maiîndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”, oochiadã în chiar începuturilepoeziei româneºti; ºi acest catren,adevãratã emblemã, sã-l invidiezi:

“Cine vrea sã fie mareprin stele-ºi face cãrare,îºi încuie lumea-n gândºi-apoi pleacã fluierând”.

Fiindcã la numai trei ani de laacestã ieºire în librãrii ºi în viaþaliterarã, mai mult de boemã, ºidespre care atât de puþine ºtim, aoraºului cu statuia regelui Matei,de pe Someº, în tabãra unortendinþe ºi idei de artã sensibile lacomandamente culturale mailargi, dinspre uman, sumar vor-bind: în conformitate cu devizawhitmanianã: “proclam cuvântul:Democratic, cuvântul: En masse”,are loc tot aici o altfel de intrare,prin slovã tipãritã, în arenã, pe carecriticul din care am citat o va numi“pasul de la eu spre lume”, cu unvolum protestatar faþã de stãri delucruri ºi - considerate vremelnice- nedreptãþi, din social, Gloata, cudeosebire o schimbare de cadruºi registru, inclusiv în planulexpresiei, evident. Pe care oridicã la un rang de eveniment încãutãrile de sine ale fenomenuluipoetic îndeobºte, nu mai puþin, un“cuvânt introductiv” de subtiledisocieri teoretice, semnat deiconoclastul eseist bucureºtean,cu anvergura cunoscutã, prezentel însuºi într-o antologie cu poeþitineri, Eugen Ionescu. O devenirenumai revenire, din perspectivadominantei principale a liricii zonei,de pânã la cotitura Blaga, dacãvom invoca imediat ºi moºtenirilede aur Goga, Coºbuc ºi AndreiMureºanu, cu cuantumul lor de“revoluþionar”. O deplasare de pestrict senzorial ºi particular spreconcept ºi general, în con-cordanþã cu un context aprins:anul de confruntãri dramatice1933, adesea în formulãripercutante care doar ºterg oricediscordanþã, ca-n aceastãSpovedanie: “Strãmoºii viteji

23

trãiesc în mine / precum inimilepietrelor în cascade”, ºi : “Încingbrâul de spini al nãdejdii / ºi ridicpumnul / cu voinþa tuturor / cãtrealtã zi...”. O suitã de chemãri,gesturi, miºcãri, viziuni, compoziþiide gen, fâºii de viaþã mizerã, durã,de comedie umanã, de cronicãjurnalisticã, unde se face totodatãdovada unei disponibiltãþi încreºtere pentru neologism ºicuvântul abstract, oricum a uneivoinþe de stil.

E, într-un fel, o enigmã, cum oivire din element pur mineral, casã folosim o metaforã pentru uncerc familial anonim rustic silvan,ºi o instrucþie medie, de profiltehnic ºi comercial, în totalãabsenþã a unui mediu formativadecvat exigenþelor/tainelorscrisului emancipat (“În anii 1923-1926, învaþã - în ªcoala de elevimeseriaºi CFR din Cluj”, “în anii1926-1927 este elev al ªcolii decontabilitate din Luduº-Turda,împins probabil de nostalgiasatului transilvan, de a nu sedepãrta de el”2 ), însã completatãîncepând din 1929 cufrecventarea, timp de vreo patruani, a cursurilor unei Academii deartã dramaticã, se aflã într-o sãrirede etape - de regãsit într-un versde Mihai Beniuc, un convârsteanºi un afin, “Când voi izbi odatã eucu barda...” – într-o sfântã asfintelor poeziei la ea acasã,sigurã de sine ºi singurã pur ºisimplu. Sau, dacã ne-amreîntoarce la primul dintre volume,cum imaginile, expresiile, tropii deun iconografic oriental, “La troiþadin câmpie / un drumeþ se-nclinã”,de o concentrare surprinzãtoare,“Iubire, chiriaºã rea”, de otandreþe, “Prin livezi, cosaºii taie /fire verzi de mãtase”, de unsãrbãtoresc al percepþiei,“Jgeaburile fântânilor / ºi-au legatclopoþei de sticlã”, de o pregnanþã,“Noaptea o rupe un câine / cudinþii... ca pe-o pâine”, de ludic,gen “Luna a poposit în luncã /zâmbitoare - stã ºi þese foi / deplop. Vântul încet i-aruncã /suveica înainte ºi-napoi”, de ovisãtorie ºi un rafinament, “Iubito,toamna trece pe la noi, / tolãnitãpe-un car cu patru boi. // Someºulo urmeazã-n curs monoton, /resfirând prin unde un ritmic ison”,

de rãscruci de tâlcuri, “Plouã -apele... apã cer - / se-apropiepãmântul de cer”, de un con-versativ ataºant, “Notez: 10septembrie, un gând / mã poartãpe cãi vechi - nevrând”, ar spunedespre ele înºile: “C-un chiot viaþacuprinde-n / braþe întreagacâmpie”.

Nu inventariind: inovând.Cel puþin, raportatate lucrurile

ºi la o remarcã din prefaþaAntologiei realizate de EmilGiurgiuca dupã vreo 10 ani, în1940, pomenitã mai sus, despre“atmosfera regionalã” din Ardeal -cum cã aici nu se lasã întrevãzut,în primii ani de dupã marea Unire,“printr-o supãrãtoare întârziere aideologiei semãnãtoriste, rãuînþeleasã ºi propagatã în creaþiiminore”, în receptarea operelorliterare, “interesul necesar impusde frumuseþea unui act gratuit”.Sau, cu atât mai surprinzãtor, dinperspectiva ºi a unei atariaprecieri, cu accentul ei într-ocuprindere mai largã, respectivreproº adus revistei conduse deIon Clopoþel, unde poetul nostruîºi câºtigã, cum ºtim, o pâine dinscris: “Pentru lipsa de orientareliterarã de care suferea Ardealul/.../ sunt vinovate” ºi “cele câtevareviste /.../ - în special Societateade Mâine, pentru care experienþaGândirii, în etapa ei de la Cluj, n-alãsat nici un ecou...”.

Cu aceste douã cãrþi detinereþe, pe care Ion Th. Ilea letipãreºte cât este încã un locuitoral Clujului, una a purcederii laoraº, cu o iubitã, Poezia, dacã artrebui sã vedem în micul poemPrin noapte, în îngânarea “Singurstrãbat / drumul ce lasã în vale-un sat, / având / în gând / pedraga mea”, o alegorie, iar alta aopþiunii, în rãspãr, pentru urgisita,în modernism, “funcþie socialã” aliteraturii, ca sub amintirea despreun menit, fost, “strungar în fier”3 :“Mamã, / în trecere, / prin cuvintede flãcãri / voi scrie pe urmaplugurilor /.../: / Frãþie între toþi / ºiarmonie prin dreptate”, versuricare sã-l scoatã din flancuri,desigur stimabile, unele de numaislujitori la frumos îndãtinat, ºi sã-larate, este un poet care ºi-a ºiforjat de-acum o efigie a lui ºinumai a lui, sau emblemã, o din

trãit scoasã ºi meºteºugitãmedalie. Pe o faþã sã-i gravezi liniiledin Satul meu: “Sat / aºezat / lapoale de munþi, / bãtuþi de ploi, /unde turme de oi / ºi ciobani albiþide vreme / se pierd alene prinpoene”, geografie la prima vedereoarecare, umblând spre oomologare în întreg românesc, cuvremea o micã mitologie; iar pealta, din atari semne de peisajdobândit, contrastant: “Fum înalþãcartierul. / Strada obositã seleagãnã de cãruþe / povestind cutrecãtorii. / O crâºmã deapãnã-ntâmplãri. / Uzina-n bluzã neagrã/ nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei/.../ Zori albi rup stavili puse”.Ambele, autoritãþi care-ºiinterfereazã iar ºi iar câmpuri deforþã, de evlavii, conducând la oaltã constituire într-un specific aunui discurs poetic, un recitativparcã preocupat numai de jocurilecontrapunctice ale cuvintelormizând pe alogen, parcãdezinteresate de sens, care lecomandã. De aceastã curgere,“brazdã”, sau incoerenþã, de oniricdiurn, prin sporul asociaþiilor,virtuozitãþi, ºi pierzând bineinfluenþe discrete din înaintaºi an-terior pomeniþi, cu plãcereaspunerii:

“În fier de plug brazda gândului se- ncoardã.N-am boi plãvani, am boi de foc,în loc de bici am joardãîntinsã pânã în America de Sud.Cei cari mã strigã de-acolo îi aud.Satul meu e lumea-ntreagã. Noroc bunfiecãruia îi spun.Frunziºul coastelor ce ard luminãascunde o tãrie ce nu se înclinã,un rost în lunile scrise-n calendar.Se ridicã stea,nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt,cu sine nimeni nimic nu ia,dar pulberea amintirii e luatã de vânt... “.

Dupã cum bucurii ale spuneriivor fi, nu numai ale vãzului, în dinprime încercãri cât ºi în Gloata,dar ºi în poezii ne-preluate un timp“din periodice”, atâtea ataºanteschiþe, miniaturi, scenete,surprinderi de o clipã cu un apartfotografic, ori filmice, la o zvâcnire

24

de fulger, de amnar în cremeni, aunor crãpãri sau stingeri de zi,miez de noapte ºi de zi, în peisajde sâhle ori de coºuri industriale,când nu orgolii de vechi cetãþi,Cãtunul ºi Minerii din Anina,Înfiorare (faþã cu “biserica CraiuluiMatei” din Cluj, unde “rãsunãapãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoareadimineþii, Noapte blestematã ºiÎnceput, Cimitir ºi Un sinucisvorbeºte cu Dumnezeu, schimbde scrâºniri ale unor desmoºteniþiai vieþii, ori de ºoapte de tinere fetela prime erotice înfiorãri, ca-ntr-oreconsiderare a speciei Idilei, dinmica bijutierie În grãdinã, un omgiunemãrturisit hordouanului care atrecut din Bucureºti munþii înArdealul austroungar, prinînceputul de veac XX, sã-ºipetreacã un numãr de zile la sorasa cãsãtoritã cu un preot în satulnatal al desþãratului de acum,Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara, înpopor), din judeþul Bistriþa Nãsãud- amãnunt de istorie literar-culturalã localã.

Poetul la cheremul vieþii, ani ºiani, de nu toatã viaþa, de la ovreme de-a dreptul muncit decuvânt, dar ºi un spontan, carese construieºte pe sine, o plantãmigrantã, are norocos intuiþia cão minã pe care ar avea de-oexploatat, lotul de arat ºi detransformat într-un front de lucru,ar fi numai propria biografie, ºiodatã acest fapt instituit, cu toatecapcanele unei existenþe într-unveac frãmântat ºi capricios, sau,îndiferent de materialele de cares-ar folsi, “ciomege tari de ulmi”,“convingeri pe crengi de sufleteobidite”, niciodatã nu se vaîndepãrta prea mult de o rãmânereîntr-un grai cumva strigat, sãcrezi: aruncat din lunã, de-unspiriduº. Nãscut într-o casãþãrãneascã (“... tu ai acasã unfrate, / o sorã”, “satul care luminãochilor þi-a dat”, cuvinte de mamã)în vecinãtate cu o fabricã decherestea unde o bunã partedintre vieþuitori depind de unsalariu, desigur nu îndestulãtor,semiproletariat în plin mioritic(practicarea ºi aici a meserieipãstoritului, care-i inclusiv izvorversului “sufletul mi-l simt fluier pebuze”), rãmas orfan de tatã dinfragedã pruncie, lângã humã de

brad ºi fierãstrãu, trimis în strãini- o punte pentru trecut cu sorþi deizbândã din patriarhal în temporalºi neprevãzut o mijloceau astfelchiar munþii imemoriali cu cremeniºi stâni. O fãcãturã, de pesteimediat, cu care volumul de debutse încheia, “Distrugãtor ciocan, /loveºte-n edificiul uman /…/!”, nue de tot doar o exclamare înconsonanþã cu o lecturã dinvolumele În robia lor (1926) ºiCãtre þãran (1928), a unui maivârstnic. Din poemul Horia, careîncepe torenþial cu versurile: “dejos / te-ai ridicat drept, pietros,viforos /.../ pentru cei sãraci,pentru toþi...”, povocare superbã,desigur Aron Cotruº, autorul lor,ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie, caîntr-o altã accepþie Al.Macedonski un nasture, la oºedinþã de cenaclu de laZburãtorul, lui Emil Isac tânãrsimbolist, dupã cum darul l-arputea face în epocã ºinãsãudeanul Liviu Rebreanu, dinRãscoala lui. Elev, apoi, înamintire, la ªcoala de meseriaºide pe lângã Cãile Ferate, nuîntâmplãtor (din satul pierdut subniºte stânci, produsul industrial finital micii industrii, lemnul prelucrat,pornea spre felurite destinaþii maimult cu un mic tren de linieîngustã, o poeticã “mocãniþã”), enormal sã-i vinã sub condei, înpoemul introductiv Povestea mea,la schimbarea aceasta de ma-caz care-i cartea monotematicãtipãritã la editura ªantier, olãudãroºenie numai de graþie cumeste aceasta : “Deslegat / m-amridicat / în înãlþimi de gândvrãjmaº / legând satul de oraº”,inevitabil replicã subiacentã ofurilor“De ce m-aþi dat de lângã voi…?”,ºi “sã fi rãmas la coasã”,cunoscute. Trebuind, în fine,pacificate rele duhuri, piedici dinambiant, într-o emancipare, uninstict de excelsior gãseºterepede douã bune Sfinte Vineri pedrum în douã traiectorii cudeosebire ilustrative, protectoare,din cer contemporan, pentru unmers la þinã, sau internaþional,ambele ºi ele de ultimi poeþi aisatului ºi iubiri ºi vrãji, ca la oîntoarcere, în templul preajmei,ritualic, a feþei din Apus în Rãsãrit,din “Atlantic” în “Ural”, astfel:

“Întind mâna lui Ady peste þãri supuse,Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”.

Prefaþatorul Gloatei, care va fipeste douãzeci de ani, în Paris,dramaturgul creator de epocã,autorul Rinocerilor, oricât alergicla retorici ºi la înregimentãri –altmiteri acceptând cã “oriºicepoate fi motiv de inspiraþie pentruo operã de artã”, cã “nu existãsubiecte anestetice”, cu condiþiaca inspiraþia socialã sã exprime o“trãire subiectivã” a atitudinii încauzã ºi “sã rãmânã emoþie”- vareþine, în vederea unor sublinieria ce rãmâne valabil din angajareaaceasta în circumstanþial, câtevacu minuþie alese exemple de“viziuni de mari miºcãri sau cos-mic-simbolice”, de naturã sã sedea o idee ºi mai în consonanþãcu o aspiraþie, în care subiectul,mesajul extraliterar e doar pretext.Survine ºi un atare sprijin dinempireul critic, parcã într-o proprieconfigurare. Dupã receptivitateala un vers ca “În loc de bici amjoardã întinsã pânã-n America deSud”, pentru cantitatea lui dedeschidere în uman, ºi la altele,pentru forþa lor de expresie, ca“vin îngerii de fier cu paloºeîntoarse în sus, / Au soarelemedalie ºi cuvântul amar...”,“Pajuri cãzute corbii le poartã încioc”, semnalarea, ca un indiciual autenticitãþii, a uni accesinclusiv la “viziuni de apocalips”,cazuri fericite când “însãºi naturaparticipã la poezia proletarã, careprin asta îºi pierde caracterul so-cial”, ºi “clocotul ºi tensiuneadepãºesc ideologia ºi cuvitele,transfigurându-le”. Consideraþii,pe fondul unei alte superbe puneriîn absolut, ori în ecuaþie, un suportreflecþiilor subþiri în sprijinulautonomiei faptului artistic îngenere: “Cãci marea utilitate apoeziei constã tocmai în faptulcã este inutilã”. Dar, sesizareaaceasta a unui capital deapocaliptic, în fluxul imaginaþiei,survenitã parcã dintr-o conlucrare,rostire subteranã de forþe diniraþional, ale unor determinãri:dinspre un cultivator de vers pela anii 1830 în Iaºul AcademieiMihãilene, Vasile Fabian Bob, de-

25

o pildã, originar ºi el de pe ValeaBârgãului, autor al unor versuri pecare în Istoria literaturii româneGeorge Cãlinescu le citeazã caimpunându-i-se lui Eminescu -datã asemãnarea din una dinScrisori - prin viziuni de sfârºit ºiele de lumi, cu pasaje ca “s-aîntors maºina lumii”, “luna rãsarela rãsãrit ºi soarele la apus” etc.De o menþiune bucurându-se, lafel, ºi poemul Rãspântie, cuîntâmplãri la nivel de onomatopeie,metaforã ºi sugestie, gen:“Hiiiioofffhs!... strigãt de sirenã /loveºte frunþi de catedrale. /Maºini întorc / strãzile din mers”.Totul ducând la o atare concluzie,de neignorat: “atunci, poeziaaceasta (din Gloata, n. n.), caredin socialã devine cosmicã ºiapocalipticã se înalþã deodatã cumai multe trepte ºi îºi capãtãadevãrata sa valoare, de foc spiri-tual”. Cãreia sã-i fie asociatã ca ocompletare ºi o altã apreciere,despre emoþie ºi “lirism lãuntric”,a cui va scrie în interbelic eseulfulminant Nu, dupã totuºi nuzgârcite reproºuri, de asemeniîndreptãþite: “existã o emoþiesimplã ºi amplã care circulã, caun curent electric, printre ºi princuvintele sãrace, albe” (un altatribut ºi el din modernitate), “ºi leaprinde, le face sã vibreze, sãardã”. Amândouã, certificãri nou-venitului impetuos tânãr ardeleanîn prag de alte intuiri, ca subhabsburgi un salvonduct, cum nuse poate mai încurajator.Adeverind spusa dintr-o scrisoaretrimisã de poet acasã, la ai sãi,poezia Rãvaº, dupã versurile“Mamã /.../ cunosc tainele cãrþilor,/ ºtiu marginile foamei, / dragosteacelor mari, / ºi-nþeleg glasulmulþimii”, cu versul: “lumina prindea topi întunericul”.

*Dupã o astfel de “intrare “în

vreme”, cum ar mai spune cinevadin care am mai citat, cu unmãnunchi de energii ºi reliefurilede care s-a luat act, poate pãreainexplicabil cã poetul devenitbucureºtean, atât de adaptatnoilor medii de viaþã ºi tendinþeliterare, cãrora începuse sã le fieo componentã ºi o expresiefireascã ºi el, intrã, editorial

vorbind, dincolo de prezenþeepisodice în unele reviste, laintervale, într-o tãcere de mai binede 8 ani, pânã la volumulÎntoarcere, într-un fel ºi acestaparcã mai mult un rãspuns unuieveniment exterior, cedareaArdealului de Nord, prin Dictatulde la Viena, un atentat laintegritatea þãrii, dar ºi la fiinþaproprie, cum satul sãu natal, desub Cãlimani, de “grãniceri” îndefunctul imperiu austro-ungar,cade de asemenea sub omohorâtã Graniþã. Poeziilerãmase prin reviste, unelepublicate încã prin anii 1932-34,ai structurãrii Gloatei ca o unitatepoematicã, altele ulterior, prin1935 ºi 1936, multe ocazionale,între ele 1 Mai, Rânduri pentruprietena moartã, Strigãt pentrumâine, vor fi încluse, între altelela zi, în 1967, în volumul antologicAni vii, unde fac figurã bunã prinîmpletirea tematic a celor douãfiloane care au decis unitatea îndiversitate dintru încept, cusecvenþe realistice ºi vizionarismprofetic, ºi vor umple retroactiv ungol, cum o vor face ºi spicuiri maitârzii de prin caiete sau poate ºicerneli de tipar, sã pomenim douãisteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecemMãgura ºi Vifor transilvan, carevor mijloci, dupã alþi cinci ani, untitul de ciclu, Paralele, într-unvolum numindu-se îndreptãþitEflorescenþe4 , de tomnatice,regeneratoare-nfloriri. Ele nu voradãuga schimbãri de registru,decât uneori sub aspectul unei grijipentru perfecþiune formalã,prozodicã, de mod clasicizant, darnici nu sunt de ignorat, din variimotive, inclusiv al valorii, cum ºipentru mãrturia pe care o depundespre o conºtiinþã poeticã ce, înciuda unei frustitãþi, se su-pravehgeazã.

Nu se susþine însã, privitelucrurile din interiorul miºcãriibrowniene în care sunt antrenateîn unitãþi noi cuvintele, o aserþiunecum ar fi aceea cã în volumelecare vor urma momenteloreditoriale distincte, din Cluj,“timpul” pe care Ilea “îl strãbãtusecu paºii de fulger în poezie, dintrecut spre viitor”, parcã ar rãmânepe loc, “neintergându-se însubstanþa ei”, ºi cã, pe tot restul

anilor, “ca artist”, poetul “nuevolueazã”. O remarcã nuincriminantã, desigur. Dacã s-arprivi mai din aproape de pildã chiarvolumul al treilea în ordineaapariþiei, amintit, construit deasemenea în jurul unui centruiradiant: o altã revoltã faþã de oagresiune a istoriei, s-ar pune înevidenþã nu neinteresanteprimeniri, în chiar mijloacele princare se împlineºte lucrarea lui.Astfel, treceri numeroase de laceea ce au însemnat ieri atuuri deprim rang, notaþia, patosul,imprecaþia, o anumitã romanþare,pot fi în chipuri diferite identificateºi aici, dupã cum o schimbare deadresare cãtre cititor, o interio-rizare a discursului de coman-damente sociale resorbit în aluziv,un recurs mai mult la sugestie ºiîncifrare, o întoarcere la elemente,toate din reprezentãrile unei naturisilvestre, puse sã acþioneze însubconºtient, un soi de cedare ainiþiativei unui joc de mimã alsubstantivelor ºi imperativului,(adesea în delict de neaoºism,)din amintire, ºi în ultimã instanþão potenþare, de acum parcã doarsã deosebeascã de alte timbruriîntr-un cântec mai general pentruun colþ de rai natal vitregit. Întreacestea sã pomenim volumele,din douã entitãþi poetice dereferinþã pentru Ardeal, Oraºulpierdut de Mihai Beniuc ºiDincolo de pãdure de EmilGiurgiuca, de asemenea marcãride o re-vigorare, în creaþiaautorilor lor, situare în naþional,izbãvire printr-o forþã aconcretului discursului, exerciþiude artã aplicatã ºi creativitate.Poate ºi un poem ca Au plânscu noi izvoarele-n pãdure, detranspus integral, ar putea dasingur seamã de un întreg, dinacest, ca de stins cãrbuni, altcod:

“Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþiiºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce;sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþiicând beau veninul zilei ce se duce.

Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure

26

iar munþii au îngenunchiat aproape,lãsând clipele încet sã furealbastrul cerului din fund de ape.

Târziu, la porþile duhurilor rele doidrumeþi au bãut sânge din inimile lor.Era o tainã încuiatã-n ele.revãrsatã din ochii azurului pe-un nor.

Mai jos în clacã dorurile-nchinãcântece oprite pe prispele din sat.Cine ºtie unde-s ochii de luminãîn cari gânduri mari s-au sãrutat?”.

O infuzie de sentiment îºi gã-seºte legitimarea nu mai puþin,urcând ºi la nivel de semnificaþie,fie pentru duioase împletituri, cufloral de artã naivã, sã numim oamuletã ca Fata ardeleanã, încare strofa: “Fatã ardeleanã cuceru-n plete / cu primãverile-nmugurite-n sâni, / cu aurul hol-delor în mâini, / ºi buzele cireºepentru sete”, sublimãri ale unuirecurs la memorie, fie numai sprea petrece printr-o undã de sacru,parcã la o ieºire din mirabilul ºidialogul care-i rugãciunea VisulMaicii Domnului, cu aceste douãintrãri: “Cerul românesc l-am sfinþitcu foc, / din fiecare floare de pecovorul hotarului întins / amstrâns în cãuºul inimii rouã. ªi-nloc / sã-ndrept fluviile pe matcaresemnãrii, am plâns / ºi mameiam scris rãvaº”; “Mama a strânsîn doniþa din scândurã de brad /laptele vorbei dulci cu lacrimiamestecat, / pentru vieþile caricad, / ºi-a scris bãtrâna cum ºtieea: / «Trup din trupul meu, eºtisecerã în grâu»”, “în sat pe imaºpasc aceleaºi cirezi, / de mult mãuit spre garã în zadar”. Printr-unjoc al sorþii, satul, din autobiografic,împroprietãrindu-se firesc cu unatribut de parte de þarã. Dupã cumcuvântul dor, îmbrãcând hainã depoeta vates, în urma unei aventuriprin metafizic ºi liric elevat, cufilosofia ºi volumul cel mai recentde versuri, ale lui Lucian Blagaambasador pe o “Coastasoarelui”, ca-n enunþul: “Dorulmeu de azi e-al þãrii, / cu el în altarde vifor mã cunun / ºi din marginilepierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþde foc” Acest ton rãspicat ºi loc

din nou în fiinþial, asumat. Dar ºilãrgirea unor accepþii ale noþiunilor,încãrcãri cu funcþii noi. ªi totuºi,componenta care marcheazãcum afirmam mai sus o schimbareîn constanþa unei poezii de mesajsocial. Cum s-ar fi þinut seama deun avertisment despre “ideologiaversificatã”, cã aceasta “nu poatefi justificatã, salvatã” în poezie5 ,din prefaþa la Gloata, mesajul so-cial, la care nu se renunþã, e decele mai multe ori unul implicit,accentul la vedere punându-senumai pe primatul trãirilor. Ochemare e pretutindeni: spre“întoarcere” în meleagul pãrãsit,dar ea nu mai are nuditatea ºidirectitatea de ieri, a unui agitatorîn faþa unei mulþimi, e mistificatã,învãluitã, personificatã, feluritemetaforizãri ori logodne între local-ism ºi neologism oferindu-ºiserviciile, focurile lor de artificii,vechi cliºee ale datinei, bivalenþa,ca-n atâtea alte vorbiri, eseninian,cu mama: “odatã, mamã, sã ºtiic-am sã vin / cu dragoste încinsãde fiu. / Hei! Cum aºtept un cerde suflet senin”. Ori înflorind dealuziv: “Apele mântuirii, printresmârcuri de veac înrãit, / duceauavânturi pe zãrile de piatrã surã”;“sã trecem graniþele clipelor”, “sãsfãrâmãm încuietori de aur”,“tunurile gândului sunt mai taridecât munþii”. Aproximãri, ca într-o teamã de o cenzurã. Cosmosul,nici el eschivându-se de la oparticipare, ca nu demult:“Haiduceºte numãrãm stelele cecad peste hotare de foc, / iar cusãcurea lunii izbim puternic înfruntea balaurilor, sã ne ºtie, / ºi-apoi cu braþe de titani cuprindemîntreaga glie, / în care inimanoastrã bate cãutându-ºi unistoric loc”. Din tot acest frãmântînsuºit, “am ctitorit bisericã înmine”, locurile natale, într-un plangeneral, cu nostalgia copilãrieipierdute, asigurându-se ºi cu o“mãreþie de simbol”, o dramãindividualã confundându-se cu odramã colectivã, jucând ºi un rolde limbaj, într-un spaþiu întreg deexorcizãri, în vederea unei înexistenþial, aºteptate, schimbãri,punerii unui capãt “dorului”,“încercuirii”, sub semn de Destin.

Evident, în punctarea aceastaîncã o datã, de corelãri ºi

constituire într-o oglindã de timp,nu trebuiesc trecute cu vedereaºi fatale preþuri ale schimbãrii deunghi, semnalate ºi pe seamavolumelor anterioare, explicabileîn strategia autoimpusã, cuînsuºirea aserþiunii cã atunci când“poezia socialã” e mai mult“atitudune socialã”, ea înceteazãsã mai aparþinã poeziei, “opãrãsim domeniului”. În loculpreluat de la semnificat, de sem-nificant, “gând supus în slovã”unde “curajul stã la pândã”, undeun “grai pãduratic”, în “sfinþiri cufoc”, trimis “îndemnului þãrii” decãtre o þarã de pãduri, se ºtienumai în “ceasul chemãrilor mari”,în care “rãnit de moarte cerul”adresãrilor directe de ieri“baierele-ºi strânge”, e firesc sãaspire la un loc sub soare ºiconstrucþii mai puþin puse subîntrebare, limpezite, încã în vuietulprim, adesea îmbinãri forþateconcret-abstract, neologism-neaoºism, riscante ori duioase ca“zãpodia sãrutului din flori”,“stãvarul poienilor cu bânduºi defiori”, “inima vrerilor”, “cumi-necãtura tãriei din grindeiþãrãnesc”, “þarina opãcitã-ndevenire”, “mi-a fost pavãzã” pussã rimeze cu “sã mã creazã”,distihul cu dezacordul, pãstrat ºila reluarea în noi ediþii: “zãrile s-au dus departe / doruri multe ledesparte”, fãcând sã te gândeºti,multe, la o întreagã pletorã develeitari provinciali, din epocã, aitânjalei, brazdei, obidei, cu carepoetul acesta, cãruia Ideia nu iese refuzã, nu are nimic de-mpãrþit.“Sfinþite în izvoadele / simþirii”,majoritãþii poeziilor din acestvolum de angajare, al Refugiului,mãsura le-o dau - ca-n atâteasemnalizãrile pe la care-am trecut,dar ºi în bucãþi cu mai multdescriptiv sau narativ, decupãridin geografic, din real, de pildã Satbãnãþean, Minerii din Anina, În sat,Simfonia uzinei - faptele dealchimism poetic avizat, ce tran-scend þinta imediatã (vezi ºiRoadele visului vorbind de“bucuria ce se iveºte”, una adatoriei împlinite): “roadele /ridicãrii pe culmi azurate”.

*Dar, poet al evenimentului,

27

produs numai al vieþii, Ion Th. Ileatrebuie sã-ºi urmeze datul sãu,stabilit de ursitori, îl vrea, nu-l vrea,ºi unui alt accident, comandamentde timp, sfârºitul celui de al doilearãzboi mondial, cu semnele uneirãsturnãri a întregului eºafodajsocial – propunându-se ca ne-buloasã de cetate a soarelui,parcã dedusã, pe nepusã masã,ºi din auirea, proclamãrile, utopiaGloatei, a “binelui, ºi-a pãcii”,chair dacã adusã pe tancurile unuiînvigãtor militar - catã sã-irãspundã, cum altfel? imediat,încât sã avem un alt atestat,pentru poezia lui de “confesiunidirecte, uºor nostalgice, mo-dernizând ºi proletarizând”, deaceleaºi regãsiri în evolutiv.Soldat fãrã soldã ieri, în valulvictoriei cauzei acum, cum sã nurecurgã, sub emoþie, sub surprizã,la armele basmului, din pod? ªi -imaginile, voinicismele, pumniistrigãtelor, putând iatã sãizbeascã “fãþãrnicia-n faþã”, “ca-petele nãpârcilor”, sã iubeascã“mândra aºezare”, sub ceva ca“torþa viitorului” ce “munca-nfrumuseþe o þine” - avem anul dehotar, un cuvânt reabilitat, 1946,cu volumul “nou” Simfoniafurtunilor, o ilustrare a unicului modîn care poezia, în izbiri de nori,poate fi. Dupã regula: “À partir de1945, en Roumanie, la littératuresera réaliste-socialiste ou ne serapoint”6 . În apãrare la tribunale dinviitor, ºi ele sub vremi, izbândaaceasta editorialã îºi ia osinceritate , instanþã - toateproporþiile în dreptul lor! -rezistând, pledând ca în cazul unuiPanait Istrati (care va scrie, edrept, ºi Spovedania unui învins),ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajuluipentru a se face slujitor unei situaþiide excepþie, în mãsurã suficientãpentru a se constitui într-un docu-ment literar viabil, ca document,despre o pauperizantã traversare,cu eforii ºi improvizaþii de atelier,cãlãtorie de chin sprea ea însãºi,a unei întregi literaturi deviate dinspecific. “Revoluþionarul” de ieri(care semneazã acum ºi poeziaVisul lui Danton, de o identificaredeplinã, iar foarte curând,whitmanian, o altã înflãcãrare, dininterior, Democraþia în mers), edrept un nume nu vehiculat cât te-

ai aºtepta de critica oficialã,ideologizantã, a vremii, perseve-reazã în maºina de modelat minþi,iluminându-se în capcane deproprii vedenii, cu cota lui deconvingere cã pune umãrul, chiardacã prin înfruntãri de iad, la zoriiunei lumi mai bune. Un iureº carenu-l absoarbe ºi pe om, care nuse chiverniseºte ºi cu o funcþie demânuitor de pârghii, de-o pildã laposturi de coamandã în instituþiileobºtei ca mulþi alþi confraþi dinrândurile stâgii interbelice ori

proveniþi din inconformismulAvangardei, surugiu numai lacuvinte , cuvinte dintr-unostracizat7 . Orizontul lui deexperimente în noua operã social-economicã, pe care o cântã, varãmâne, dincolo de – o practicãþinând de un nou concept de artãacum – sporadice, eventuale, cã-lãtorii documentare, pe ºantierede construcþii, în fabrici, în localitãþiminiere, unde se aflã, cu do-bândirile pe care i le ºtim, înexemplul Cotruº, amintit, în curândmai mult un fãrã relief cartier deblocuri (“umbra mea seadânceºte-n cartiere demo-crate”8 ), vreun sanatoriu unde epacient, ºi tot mai numeroaseevadãri din azotul uzinelor înozonul munþilor, care vor fi

vegetãrile, e de presupus, deînþeles, pe la case de odihnã,sindicale, ori de “creaþie”, dar ºiprin locurile în care a vãzut luminazilei, ºi cu câte un popas regen-erator, de regãsiri, în vreun umilsanctuar bahic. Aºa explicându-se pânã la un punct ºi spiritul uneiprefeþe pe care i-o va concedeTudor Arghezi (O vorbã maimult...) la volumul care va urma,din 1957, Pasul meu peste ani, cupasajele: “-Te cautã un om, strigãcineva”, “Omul era într-adevãr un

om, ca oamenii,niþel cam dus pegânduri ºi camsigilat”.

Dar sã-l maiprivim o clipã, la orãsfoire fugitivã,pe entuziastulîntors la o artãangajatã, în lucrulsãu “proletar”,acum când nudoar “o fantomãbântuie” prin...scrisul unor þãridin Rãsãrit. Oclipã insul puþin-tel la trup consi-derânduse, prin-tre aranjamentede culise orisubterane, într-orealizare strictpersonalã, deagitator la om a n i f e s t a þ i e ,clamând, parcã

abia ieºit din poemul Þarã de slugi,într-o Regãsire deplinã: “-Norocfârtate de trudã grea, / în luptãsirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “S-a dus timpul fabricanþilor patroni,nu mai întorc þara pe dos,/orânduirea socialistã pãºeºteînainte cu omul ridicat de jos”. Uniureº care nu se mai potoleºte.Cartea care-i dã lui Ion Th. Ileaaceastã nouã Privire în timpfurnizeazã retroactiv, cu sârg, cuimpetuozitãþi, cum e ºi firesc,fiindcã într-o înregimentare înceva instrumentat instituþional, totmai mult, din toate cliºeele caresã ilustreze la un examen destulde edificator, ºabloanele ºiîngustimile de orizont ideatic ºi deexpresie ale metodei la ordineazilei, de import rãsãitean, unele

28

hilaritãþi, alãturi de din cei maidebordanþi simulanþi carieriºti aiunui entuziasm, unii cu semneparticulare gen “hectare denãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”,cãrora le este inevitabil untovar㺠de drum, printr-un întregobsedant deceniu. Se va preamãrimunca, reconstrucþia economicãdupã dezastrele rãzboiului, înaceleaºi tutuiri, de familie, dinmemorie: “Noroc, tovarãºe delucru! Producþia creºte însutit”,“Ce zici? 1929 în lupta mare ne-aîntãrit. / Au cãzut boierii. Cuvântulîn rosturi îl are azi poporul”! încheia “revoluþionarã” consideratãde autor, în relaþie cu un crezmanifestat, legitimã. Pentru catotuºi, dupã o prestaþie maipotolitã, din exultãri cuminþite, saupriviri din urmã - în mai multeavântãri detensionate, maiposibile, între care poemul Plopul,cu versul “Am împlinit 58 detoamne aspru vremuite”, pe ocoardã de optimism, înconsonanþã cu deveniri iar dinambiant, pe o pantã de relativeliberalizãri din politic, spre fineleetapei Ani vii, cu subtitlurileProfunzimile inimii ºi Orizonturi -un alt moment cu elemente decontemplativ ºi meditativ sã maipritoceascã odatã apele ºi sãavem indiciile unei regãsiri afilonului iniþial, de eu singur printrelucruri, nu odatã cu vibraþiilesimple, umane, din Inventar rural.Schimbare pe care o pot pune maifericit în evidenþã, sau ilustra, cao închidere, de peste intenþional,a unui cerc, trei volume de maitârziu, mai amplu ultimele douã,amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa maideparte, publicat în 1981.

S-a observat nu doar ocazional– “ca un elogiu care i se cuvinedeplin”, se spunea la ora împliniriiunei vârste de bilanþ, 60 de ani –cã în aceastã perioadã, “detranziþie ºi de cãutãri de adaptarea poeziei la noile realitãþi, în careatâþia dintre poeþii noºtri tineri ºimai vârstnici au sucombat tentaþieifacile a poeziei lozincarde, în stilprozastic de articol de ziar, IonTh.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri/.../ calde, omeneºti ºi sincere,poezie în adevãratul ºi eternulînþeles al cuvântului”9 , dar nu s-ainsistat pentru evidenþierea unui

efort cu atât mai costisitor, cu cîtel implica o rãzboire în primul rândcu proprii himere, inerþii, presu-punând din nou reluarea a totul dela capãt, ca de nou avatar. În carescop, nici exorcismele nu lipsesc,ale unui Narcis; din cãinãri ºijuruinþi: “Numai eu ºtiu de câte orin-am avut glas”, “Binele dinîntuneric la zi îl scot”, “Uraganefurioase nu mã vor dovedi”, ºialtele. Dar ºi informaþii de graduldoi, despre un pustiu, o secãtuire.Pentru întreagã aceastã ofensivã,cu ceva ºi de penitenþã, fiindilustrative ºi douã titluri de cicluri,Drum solitar, din prima din acestedouã cãrþi, ºi Avânt crepusculardin a doua. Însã într-o limitã:demersuri, prestaþii, pentruregãsirea unui firesc, a uneinormalitãþi în planul expresiei,trãirilor, reflecþiilor, imaginaþiei,fiindcã altfel despãrþirea deconjunctural gazetãresc ºi propa-gandistic neavenit, frecvenþa unorproiecþii în imemorial ºi infinit, nuvor presupune ºi o renunþare lareziduri din crezul vechi, militant,din conjunctural. Încât deopotrivã,cu izbutiri felurite, dezbateri uneorijucate – cu privire la proprii irosiri,împliniri, la semne de vârstã, într-o frazare de o tãieturã modernã,între care Cu ce sunt de vinã, Firde trandafir, Tribulaþii, Eu, rãtãcitul,Conspiraþie albã, atestând,dezvãluind, probând o ieºire dinconfecþie ºi un plus de elevaþie,dar ºi altele, de nostalgiceinteriorizãri sau de adâncire înconcret, în peisaj, unele compoziþiirecurgând la zone de fabulos ºifolcloric, la umor ºi ludic, simplesau debordante stãri de spirit, cumar fi Evocare, Coasta de drac,Vedenie, Spleen - sã-l ai din noudinainte, colocutor regãsit, pepoetul numai poet, între solilocviuºi dialog. Nu puþine ar putea fipasajele de desprins din textevarii, care complinesc un discursavând ca un posibil punct deplecare aceste douã versuri,parcã îndoialã, din poezia Destin:“N-am trãit aºa cum aº fi vrut / caun brad liber pe munte”. Într-unprag ºi de pocãinþi? Cãci atariunduiri, provocãri, frumoase ºiprintr-o alãturare aleatorie: “În viaþãm-a urmat blestemul aventurii”;“Devreme rãzvrãtit /.../ în urmã

l-am lãsat pe nevãzutulDumnezeu”; “cum e mai bine, / Sãfii absent în viaþã sau sã te pustieºtiîn moarte?”. Încordãri, singurãtãþi,care cedeazã unor cutezãri în maimult, ca de pildã “unicul Tot”,”Apardezlãnþuite constelaþii”, “Ce-ncleºtãri ciudate se zbat în spaþiulcosmic?”. “Ochi în ochi cuuniversul”.

Se poate spune cã opremeditare, un artificiu regizoral,o abilitate, o trudã, pun la cale,ajutã, pe o pojghiþã foarte subþire,aceastã reluare a unui sensascensiv. ªi anume o sihãstrireprogramatic, sisific, orfic, alegereaunui decor adecvat, de munþi,echivalând ºi un scenariu de sensschimbat iar, o trecere, reflectatãamplu în lexic: de la oraº, la sat.Cu puþine excepþii, regãsireahoinarului de altã datã sub mascaunui împãtimit alpinist. Cu dinprime, promiþãtoare rezultate încãprin 1966, în ciclul Profunzimileinimii (de acolo sã semnalezi Sântsingur ºi privesc, Matinalã), cuetalãri de eternitãþi, perindãri derecrudescenþe de limbaj,reprezentãri ºi adjudecãri dincopilãrie, într-o relaþie de vasecomunicante suflet-lume. Des-cripþiile, comparaþiile, exultãrile casub apa unor cascade, adãugândºi câteva dinamice pasteluri, caPeisaj, Zvon de primãvarã, Frã-mântãri, comportând virtuþi deritualic, numele de forme de relief,de vietãþi, verbele, funcþionând înacelaºi timp cu sens propriu ºifigurat: “Urc printre stânci sterpe,/ urc, nu cobor, / neþinând seamade ele”, “poeni înverzite, uimiteprivesc / cum nãluca-ndoielii / îmiprelungeºte închipuirea”, “Nuvreau sã ºtiu de nimeni / cu piscurimasive grãiesc / ºi urc”. În teatrulimprovizat în care s-ar vrea repustotul în discuþie (“Sã fie în sufletulmeu o neliniºte crepuscularã?”),prosperarea componenteloracestui decor echivalând în planulplãsmuirilor, cât rezistã uneilocvacitãþi sã fie ele înºile, oreîmbãiere în începuturi de lumi,o celebrare, unei asemenea raþiunirãspunzând atâtea rãbufniri dinambiant primar ºi etern, ºitotodatã manifestãri în uman dintr-un subconºtient reprimant:“armuri vinete de pini”, “cerbi ºi

29

cãprioare sprintene” ce “iaupãdurea-n coarne”, “capcane ce-ºi ciulesc urechile”, “câinii pândaride stânã”, “stânci dezgolite”,veveriþe care “muºcã ecouri”, “au-rora vãgãunilor”, “urlet de lup”,“vulturi de pradã” ºi “ºoimiiflãmânzi”, “vulpi deºuchiate”, “unurs þâfnos”, mistreþi, vãi, molifþi,pãstrãvi, pripoare, izvoare, într-ocântare de stihii ºi de tâlcuri, caresã dea îndreptãþit sintagma “munþiimeditativi”. Se recurge uneori, încâmp de nostalgii dacice, înacelaºi scop, ºi la alegorizãri, ovoie bunã ºi o undã de fantastic,din folclor: “Sfânta Vineri / descalþãsandalele, / gârbovitã debãtrâneþe, / cumãtrã cu strigoii /numãrã de la începuturi plesneleploii” ºi “Încearcã sã culeagãmana boilor”. Printre întrebãri,referiri, cãrora trebuie sã li se deaun rãspuns, un loc, numãrându-se ºi unele despre un inevitabilsfârºit, “E tânãr începutul, darcare va fi sfârºitul?”, “Toamnastârneºte-nþelesuri - ºtie multe, /nu uitã nici anii”. Iar într-un vi-brant poem din volumul ultim, cucare, dupã exprimarea unui alt,mai mare, transilvãnean, s-archema cã se “închid porþile ºi tragcheile”, Planeta, spunându-se:“Timpul priveºte-nainte sprenesfârºit”. Insinuare, gravitate,cãreia sã-i contrapui, însã, ºiaceastã tiflã, sfidare aruncatãmorþii, într-un ceas de relepresimþiri, în peisaj nocturn, într-o consecvenþã inclusiv cu un fondbaladesc, ºi într-un lanþ de vreri:“E-ntuneric - însetat / beau untrãscãu afurisit./ Doresc sã mã-mbãt în duºmãnie”, “ºi-apoitrântindu-mi cuºma de pãmânt /vreau printre lumini sã mãrãcoresc bãrbãteºte / dându-mãde-a dura cu luna” – din poemulFãrã pãrere de rãu.

Cum s-ar dori cu tot dinadinsulsã corecteze ceva într-o situaredin postumitate, cum nu s-arîntenþiona nimic altceva decât oproclamare ultimã a esenþei unuitalent de expresie vie a vieþii, atâtcât este ea realitate ºi iluzie,alternativã însã singurã, stea ceamai de sus, suficientã sieºi,aceste douã cãrþi, cântec delebãdã, cãrora li se asociazã ºicâteva reuºite din volumul festiv

din 1970, Poezii, o bijutierie de artãgraficã, ilustratã de EugenDrãguþescu (sã numim poezii caMona Lisa, Ursoaica, Bacovia),se înscriu de asemenea întresemne de timp ºi garanþii de viitor.

*ªi încãlecat pe-o ºa, un drumeþ

care nu rupe la întâmplare flori,punând într-un chenar de zãri, devânt, într-un veac altul decât alsãu, acest profil de poet, parteîntr-un întreg de desluºiri. E in-teresant cum într-o angajare deactant, cu o bogãþie afectivã ºisolicitat de “gând”, înzestrat cunaturaleþe, comu-nicativitate, unfarmec, o energie în conºtiinþavremii lui, ºi uitat când ºi când dinstatistici nu neorgolioase, versulsãu de spontaneitãþi propune ºiun - cu notaþia “nu prea m-amîmpãcat cu simþul mãsurii” -echilibru în instabil. Un critic dincare am mai citat, Emil Manu, areo intuþie criticã la obiect, opinândcã scrisul sãu pe durata unei vieþi“se identificã cu un fragment, micsau mare”, nu doar de cãutãri, ciºi “de istorie a poeziei româneºti”în ansamblul ei. Dar cuvântul dinurmã e normal sã-i revinã totmodului poeziei lui, înflorat, de a

tranºa pe sub zodii, cu o bucuriepe care i-o cunoaºtem,“primãvãrând” ierni, printr-o crizã,în epoca internetului, mai maredecât neteama de un târziu, arelaþiei scriitor-cititor. Moment cândsã-þi aminteºti, printr-un murmurde izvoare ori zvon de cetini, cumi s-a prezentat bistriþeanul acestatânãr, odatã, venind sã-l viziteze,la Gând românesc, din Cluj, “fãrãnici o emfazã”, lui Ion Chinezu,“scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”.Un cuvânt pe care-l îmbie deasemenea poemul cu care seîncheie voluml Viaþa mai departe,dupã cum ºi un adânc fiinþial:

“Da. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru.Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”.

1 Ovidiu Papadima, Ion Th. Ilea ºipoezia lui, în volumul Ion Th. Ilea, Aniivii, Editura pentru Literaturã, 1967

2 Ovidiu Papadima, op.cit.3 Ibidem4 Editura Cartea Româneascã, 19725 Eugen Ionescu, în prefaþa la Gloata6 Virgil Ierunca, în Historie des

littératures, vol. II, capitolul Littératureroumaine, 1957

7 V. Voiculescu8 G. Bacovia9 Ovidiu Papadima

30

Prezent sporadic în Echinox,dar cu un constant ataºamentafectiv faþã de revistã ºi promoþiileei succesive, Teofil Rãchiþeanu (n.1943) a cultivat de la început opoezie de derivaþie romanticã,sã-i spunem, în substanþã„eminescianã”, instalându-se – ºirãmânând acolo – în registreleînalte ale dicþiunii lirice. A optat,aºadar, conºtient pentru formulede inspiraþie folcloricã trecute prinexperienþa lirismului romantic,clasice în formã, fãrã sã-i pese deschimbãrile de parcurs ale poezieidin ultimele decenii. ªi-a compusºi un fel de vestimentaþie dehaiduc muntean ce coboarã dincând în când din Apusenii lui spreCetatea din vale, ca dintr-orezervaþie rãmasã încã proaspãtãºi contrastând cu spaþiul înscrisîntre altfel de pietre, din jur.

Subþirea sa carte de debut,Elegii sub stele (1969), tipãritã încolecþia tinerilor de atunci,„Luceafãrul”, anunþa un poetneotradiþionalist, „întors în satul(sãu)”, cum ºi declara într-unpoem, „vânt înturnat din nou spreînceputuri”, ºi conservând maitoate temele ºi motivele poezieimodelate, ºi ca univers imaginar,ºi ca limbaj, de spaþiul ancestral.Versul sunã melodios ºi nostal-gic, cu tonalitãþi elegiace înevocarea casei pãrinteºti, apãrinþilor, numeroasei familii democani, a spaþiului silvestrupãtruns de „duhul strãmoºesc” –cu ecouri ºi din poeþii mai recenþimarcaþi de acelaºi univers, unIoan Alexandru sau GheorghePituþ, însã fãrã energia vitalistãtensionatã expresionist aacestora. Multe dintre versuri, fiecu observarea strictã a prozodieitradiþionale, fie mai libere, suntafectate încã de fomuleconvenþionalizate, de cliºee

precum: „peisaj de mit”, timp care„coboarã limpede din mit”,„policromii de vis”, „abis depoveste”, „tainã a stelelor”.

Un „poet dintr-o altã lume”, cumîl caracterizeazã confratele HoriaBãdescu, salutând masivaculegere rezumativã publicatã în2002 sub titlul Efulguraþii, TeofilRãchiþeanu rãmâne fidel temelorsale dintâi de-a lungul celor vreopatru decenii care au urmat primeicãrþi, pe un parcurs ceînregistreazã titluri precum: Somnde voevod (1980), Planete demelancolie (1986), Poeme-nserate (1990), Ora singurãtãþii(1998) º. a. Un ciclu semnificativde poeme, care deschide volumuldin 2002, se numeºte Noaptealui Orfeu (era ºi titlul unei paginide versuri tipãrite în Echinox deNicolae Diaconu), iar plânsulorfic-eminescian este aici temaprincipalã, modulatã în jurul uneiipostaze modelate romantic asubiectului elegiac: „rãtãcind deveacuri pe-nneguratul þãrm, /Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântãaiurare”, sub „steaua prin nopþicea mai amarã”, prin pustietãþimarine, unde „plânsul lui pe mariarhipelaguri / Va stãrui în aer cao burã”.

Între asemenea repere date ºidatate, mai noul poet repune pechip masca marelui romantismsolemn ºi vizionar, cu o încrederece-l face sã persiste în arti-cularea ºi desfãºurarea unorample decoruri între care rã-sunã, gravã, melopeea orficã.Sub zodie eminescianã stãºi secvenþa Somn de voevod,unde orfismul se transferãpeisajului local, reciclându-seinstrumentarul romantic – lunãpeste codri, corn melancolic devânãtoare, nori lunecãtori, rev-erie princiarã ce ia înfãþiºãri

hieratic-ritualice: „Lin cade el însomn. Cu tâmplele-n mâini / ªedvoevozi ºi plâng lângã izvoare /ªi corn de aur roureazã-n vãi /ªi râuri curg prin el murmu-rãtoare”... Teofil Rãchiþeanu sesimte în largul lui în acest univershimeric, pe care-l cultivã cuinsistenþã ºi dexteritate,refãcând un soi de muzeu alromantismului de marcãnaþionalã – cãci printre reperelesimbolice apar Zalmoxis, zimbriºi cerbi emblematici printreelemente de cadru medieval,castele, turnuri, candele, fãrã,însã, sugestia vreunei distan-þãri în raport cu asemenea„exponate”. Dimpotrivã, voceaeului liric se confundã cu asiluetelor evocate, se lasãpãtrunsã de atmosfera cvasi-religioasã în care apar, în stareade reverie permanentizatã,„nãlucile”. Câte o undã blagianãpãtrunde în versurile sale:„Apele – sfinte ecouri / Sufletul– greu necuvânt”, „Moartea e,Doamne, mireasma / Somnuluitãu pe pãmânt”.

Elegii pentru restriºteavoevodului – a treia secvenþã aculegerii – prelungeºte aceeaºiatmosferã de evansecenþepiesagistice în care secontureazã în efigii fin desenate,profilul unui domnitor pribeag,rãmas fãrã þarã, ce seconfeseazã într-o amplã suitã delamentaþii lirice, multe dintre elemodelate în tipar tradiþional,începând chiar de pe primapaginã: „Din mãriri mã dãrâmarã,/ Prin streini mã streinirã, / Prinpustiuri m-alungarã, / PeGolgotha mã suirã”... Registreale poeziei de secol XIXromânesc ºi romantic seintersecteazã iarãºi cu sonurifolclorice, amintind de doine, de

)) )))

Ion Pop

„Efulguratiile“ luiTeofil Rachiteanu

,

,

31

colinde, de bocete, într-unevantai diversificat de formuleprozodice. Armonia muzicalã emereu vizatã, încât, dincolo devetusteþea voitã-nevoitã alimbajului poetic, ies adeseabiruitoare sonoritãþile, fluiditateacântecului unui însingurat: „Laapa Iordanului / Mã lãsaialeanului, / La a Vavilonului /Plânsei plânsul Domnului, // Înpustiul muntelui / Plânsei plânsulvântului”; „Linu-i lin, suflete, lin, /Cã n-ai stare nici alin, / Denesomnul gândului, / Deplângerea vântului, / De tãcereapietrelor, / De pustiul vetrelor”;„Sus mai sus, / În cea poianã, /Dalbã zânã / Dochianã. / Dinpãr curge / Ca un plâns, / Aurnumai, / Aur stâns”... Se varecunoaºte în asemenea versurideplina asimilare a filonului liricpopular, resuscitat ºi prelungit învremea noastrã, însã fãrã nici unfel de „contaminare” de moder-nitatea recentã.

„Înfãºurat în norul (sãu) demelancolie” se înfãþiºeazãpoetul, de data asta în numepropriu, în ciclul ce reia sumarul

cãrþii din 1986: lumea lui TeofilRãchiþeanu rãmâne aceeaºi„planetã de melancolie”, cutoamne ningând cu aur, cu ierniîn care „ninge suav”, cu odeschidere a sufletului spre zãrinelãmurite, într-o stare desurâzãtoare resemnare în faþasorþii: „Undeva, undeva, în lumidepãrtate, / Ora Marilor Liniºti linbate”... Starea dominantã ereveria senin-melancolicã,sentimentul morþi i cheamãsonuri eminesciene de Mai am unsingur dor, rostite în peisaj mon-tan, în ºtiutul registru demiresme ºi murmure cultivat ºipânã acum ºi cu o fireascãtrimitere la basmul popular:„Când voi muri aº vrea sã fiesearã, / Sã fie cum aº adormi înfân. / Sã fie cerul nalt cât sã mãdoarã / ªi-un râu sã am cu caresã mã-ngân. // Sã vie dinspremunþi o adiere, / O palã de pecâmp cu miros sfânt, / Sã sunegreierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îlaud pe sub pãmânt. // Când voimuri aº vrea sã mi se parã / Cãdin înalt un ochi vegheazã blând,/ Cã sunt un cerb pe care îl

vânarã / În roº amurg cu glonþulde argint”...

ªi în Patimile dupã Iancu, ºiîn Poeme-nserate, în Icoane înlacrimi ori în alte Efulguraþii, dedatã mai recentã, schimbãrinotabile de ipostaze ºi stãri nuapar. Discursul poetic, cuinevitabile ºi nu puþine denivelãripe un parcurs aºa de întins, ºinescutit de cliºeele repuse încirculaþie ale mai vechiuluitradiþionalism liric românesc,rãmân impregnate de aceeaºimelancolie, în atmosfera devisare solitarã în care subiectulpoetic face exerciþi i desupravieþuire, contemplândamar ruina unei lumi tradiþionale,din ce în ce mai gravã. Dar e unfel de abandon în aceastãatitudine – motivul polivalent alalunecãrii e recurent – o starede crepuscul fãrã mai nimicsumbru ºi terifiant. Este în eamult din supunerea þãranuluitradiþional la ritmul naturii,protejat cumva de tiparul în carea fost modelat de la începuturiºi în care vrea sã se întoarcãpentru totdeauna.

32

Bogdan Papacostea

Cine nu are ºef, sã-ºi cumpere. Asta e devizamea. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº maiputea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacãnu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amarepentru contrast? De mai multe ori m-am gânditsã-l omor. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcut-o. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva dincategoria motivelor obiºnuite. Pur ºi simplu aº vreasã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. Este gras,este imens, are ceva de cãpcãun în trãsãturi iarprivirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mãsperie. Când stau la ghiºeu, îi simt în ceafã privirea.Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitulrespiraþiei, ca torsul unui motan uriaº. Mãsupravegheazã, stã cu ochii pe mine în fiecaresecundã, încercând sã-mi gãseascã greºeli. Dareu nu pentru asta îl detest, ci pentru faptul cã existãîn modul ãsta obscen, pentru trivialitatea pe care oemanã fãpturã lui. De cele mai multe ori refuz sã îlprivesc. Când sunt nevoit sã îi vorbesc, o facuitându-mã în altã parte. Când mi se adreseazã,mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pebirou. Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simtaccelerarea respiraþiei, îi simt inima precipitându-se. E atât de lucios. Îmi vine sã vomit de câte oriîmi amintesc figura lui puhavã, încãrcatã de slin ºitranspiraþie. Reuºeºte performanþa de a transpirachiar ºi pe frigul ãsta. Cãmaºa gri îi este veºnicumedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte caun câine credincios oriunde s-ar duce. În tot timpulverii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºicamere. Supravieþuiesc însã, iarnã dupã iarnã ºivarã dupã varã, de zece ani, aºezat pe scaunulmeu negru, în faþa teancului de hârþoage, aºteptândsã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe, impoziteºi timbre. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochiiºi m-a fãcut modest. Înainte eram infatuat, credeamîn mine ºi în puterile mele, mã credeam în stare sãfac ceva ieºit din comun. Dupã ce, însã, prin faþaochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii dechipuri identice, mi-am dat seama cã, în afaracâtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã,nu suntem decât niºte produse de serie. Nu existãde fapt eu ºi tu. Suntem aidoma, înãuntru ºi afarã.Suntem acelaºi, un miriapod cu miliarde deexcrescenþe, toate purtate pe braþele aceluiaºi vis.În cazul meu, coºmar. Uneori îmi vine sã-mi iaulumea-n cap ºi sã fug. Sunt sãtul de cãmãruþa meaîngustã de acasã, de pereþii ei albi ca ai unei rezervede spital, de frigul care-mi intrã în oase ºi demâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. Singura mearezervã de libertate este drumul pe care îl strãbatpe jos pânã la ghiºeu. Dar libertatea asta mi se parecu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptãiadul.

Visez destul de rar. Nu sunt un tip extraordinar

de imaginativ. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezentaun mugure de fantezie moare ofilit sub obosealacronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat.În copilãrie visam cã zbor. Când am mai crescutvisam prãbuºiri. Acum, în afarã de crima desprecare deja am scris, nu mai visez decât cã mã sufoc.Mã aflu în apã, nu ºtiu care este susul ºi care estejosul, nu vãd lumina sau un indiciu care sã mãorienteze în vreo direcþie. Sunt scufundat pur ºisimplu într-un neant lichid care-mi invadeazãprompt plãmânii. La început încerc sã rezist, sã-miþin respiraþia, apoi mã cuprinde panica ºi încep sãmã zbat, îmi simt creierul negru înecat de sânge ºiochii gata sã-mi plezneascã, încerc sã trag aer înpiept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap opungã de plastic. Apoi mã cuprinde o amorþealãîngrozitoare ºi, ce este cu adevãrat de coºmar, însuflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde,o luciditate de naturã demonicã, simt cã de fapt celcare s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eu-sufletul. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu euaici, dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cupropoziþii elementare ºi cu exprimarea deprecupeþe. Nu am gãsit nici o explicaþiemulþumitoare a coºmarului meu repetat. Singuraidee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceeacã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã, ci cãaceastã spaimã fãrã nume ºi origine, rãsãritã înmine ca o imensã plantã devorantã, aceastã fiicã aneantului este cea care cautã sã se explice prinintermediul imaginilor sufocãrii. Nu înecul îmiprovoacã deci groazã, ci groaza naºte ideea ºiimaginile sufocãrii prin înec. E prea complicat? Dupãcâte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare,epuizat, indiferent la tot ce reprezint. Apoi mã punîn miºcare din inerþie. Îmi reiau treptat miºcãrileautomate care mã poartã pe scaunul funebru, laghiºeul ghilotinã. Acolo devin mineral, o piatrã maimare. Numãr bancnote, scriu chitanþe, sortezdocumente. Din mou îmi ridic privirile, discret. Mãîntreb ce o fi în mintea colegilor mei. Suspectez cãnimic. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºilucru mi-i face o idee mai simpatici. Cât despre el,da, lui îi arunc o privire umilã în care, dacã ar fideºtept, ar putea citi lucirea unui cuþit.

Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac,deºi aºa poate sã parã, dar nu mã pot împiedicasã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrezinclusiv sâmbãta ºi duminica. Nu am nici o zi liberã,în programul meu nu existã excepþii, pauze, respiro,ruperi de ritm, timpi morþi, relaxare, visare, lenevealã,nu, eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru, înspatele ghiºeului zdrenþuit, inclusiv zilele asteadouã, legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe careîl urãsc din tot sufletul, împresurat de oameni pe

Jurnal de functionar,

33

care îi detest fãrã rest, cu toatã fiinþa mea. Iarnoaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noapteavisez cum îl cãsãpesc pe el, pe ºeful meu, ticãlosulcare toarnã zilnic un strop de venin în viaþa meaoricum ratatã. Da, iatã o idee rotundã: sunt un rateurperfect. Îmi ratez viaþa desãvârºit, fãrã speranþã,fãrã îndoialã, fãrã iluzii. Îl cãsãpesc deci, în vis,noapte de noapte, cu o voluptate desãvârºitã, îisorb groaza, savurez cu încetinitorul fiecare stropde sânge care-i þâºneºte pe podele. Ce m-aº facefãrã visele astea, aº rezista oare în imobilitatea ºilipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aºucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun,un funcþionar model, un mecanism care nugenereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã obunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i sedatoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecaresecundã. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crimaperfectã, probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc înrealitate. Oh, dacã ar bãnui ei ce se ascunde înspatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã,probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. Dacã elar ºti ce-i doresc eu din toatã inima, ºi-ar schimbaprivirea aia trufaºã ºi prosteascã, ar deveni maiatent cu mine, ar evita sã mã mai jigneascã, sã mãtracaseze împingându-mi, din greºealã, chipurile,hârtiile proaspãt aranjate, pe jos. Nu, nu ar mai facenimic din toate astea.

Ratat, ratat, de trei ori ratat. Asta sunt. Nu amnici o îndoialã. ªi totul din cauza laºitãþii. Nu amcuraj sã fac nimic. Mã las dus pur ºi simplu de unval pe care nu îl înþeleg. Nici o zbatere din parteamea, nici o încercare, oricât de palidã. Tot ce mi seîntâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. Nu e vinapãrinþilor mei, nu e vina ºefilor ºi a colegilor. E doarvina mea. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mailimpede în puþinele zile libere, cum a fost aceasta.Stau întins pe patul meu îngust ºi scund, cu mâinilesub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. Momentelede liniºte, pe care mi le doresc atât de mult, sunt defapt cele care îmi fac cel mai rãu. Zilele de serviciu,în care vin acasã epuizat, destrãmat, anesteziatde obosealã ºi tracasare, sunt mult mai suportabile.Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. Nuvreau decât sã adorm mai repede. Ratarea îmi paremai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile.Dar când sunt liber, ei, atunci situaþia mi se pare însfârºit fãrã ieºire. Un gândac prins într-o cursã, astasunt. O zbatere în plus sau în minus nu facediferenþa. La fel de important ºi plin de speranþã caun gândac, aºa mã vãd. Ce aº putea face? Sã-midau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrãvenituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-midau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine,cine sã-mi reþinã figura ºtearsã, cui sã-i atragãatenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cineîncerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasatbani ºi tãiat chitanþe. Dacã vreau sã vorbesc cevanu-mi gãsesc cuvintele. Nu sunt bâlbâit, dar nicinu mã pot exprima. Când deschid gura mã înroºescºi mã fâstâcesc, îmi uit ideea ºi mã fac de râs. Din

cauza asta, atunci când vorbesc o fac repezit, fãrãsã-mi las timp de greºeli. Problema este însã cã ºicel care mã ascultã nu mã poate urmãri. De celemai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmaiam spus. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. Asta e dealtfel una din cauzele pentru care toþi colegii mãconsiderã un ciudat ºi-un sãlbatic. Oricum, nici eunu ºtiu ce vreau de la ei. Pe de o parte mi i-aº dorica prieteni, pe de altã parte îi dispreþuiesc.Înþeleagã-mã cine poate. Mi-a amorþit spatele decând stau culcat în pat. Dar nu mã miºc. Am sãstau aºa cât am sã pot de mult, poate suferinþafizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. Nu vreausã mã mai gândesc cât sunt de fricos.

Pãrinþii mei au fost funcþionari. Faptul cã îi urmezîn vocaþie li se datoreazã. Într-un fel, m-aublestemat. Încerc însã sã nu-i urãsc. Li s-a pãrutcã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvarepentru fiul lor cel prostuþ. ªi m-au aruncat în ea nudoar fãrã regrete, dar cu încrederea cã îmi va fibine. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei amnimerit în cursa unui pãianjen. Nici nu mã gândescsã scap din ea, e zadarnic. Am vãzut de foartemulte ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite într-o astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperareºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo.ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie, dar mi separe oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia.Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã re-volt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã facsã râd. Nu am de ales, trebuie sã-mi lipesc pe obrazmasca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unuivulcan gata de erupþie. În fiecare zi îmi cercetez pefuriº colegii. Încerc sã surprind pe figurile lor urmeleunui chin ca al meu. O singurã grimasã mi-ar fisuficientã hranã pentru o zi întreagã. Dar nu, nuam norocul ãsta. Colegii mei nu sunt decât niºtebucãþi inerte de carne, prinse într-un caruselnevrotic. Cred cu tãrie cã nu sunt vii, sunt morþicare se miºcã, niºte automate goale pe dinãuntru.Singurul care pare însã plin, cu vatã, este el. Sã-ivãd sângele þâºnind din jugularã, asta m-ar mulþumi.Cel mai rãu moment al zilei este prânzul, când else apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. Mã uit cuoroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. κifoloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã, oscoate prea mult în afarã, ca o ºopârla uriaºã, apoimestecã înghiþitura cu un fel de lentoare, atât deîncet încât printre buze apucã sã-i evadeze câtevafirimituri, pe care apoi ºi le culege de peîmbrãcãminte. Când mãnâncã îºi þine ochiiîntredeschiºi, de parcã ar fi cuprins de somn. Îmivine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el, cuatât mai mult când îl vãd faþã în faþã. Dupã ce terminãde mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verdedin care bea ceva, probabil cã apã. Apoi se ºtergesatisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere.Se opreºte fãrã excepþie lângã mine, îºi sugemãselele, ah, ce scârbos, ºtie cât de mult mãafecteazã gestul ãsta, apoi îmi rânjeºte o întrebarede genul: «Ei, nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã

34

râzând superior, în vreme ce eu îmi înghit cu greufuria. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele dinbirou. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cuapã. Trebuie sã scap de el, altminteri ajung laºtreang. Sunt disperat, de douã ori disperat. E caºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã:ori eu, ori el. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mieste somn. Trebuie sã dorm însã, la birou nu-mipermit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie.

Azi am fost desigur la birou. Lipsisem ieri ºitrebuia sã recuperez. Cât am stat acasã în pat amsimþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierdvremea în loc sã fiu eficient la servici. M-am trezitde dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap, înpartea dreaptã. Peste senzaþia permanentã veneauvaluri de durere incredibilã, de parcã cineva s-ar fijucat cu o furculiþã în creierul meu. Starea astam-a hãituit toatã ziua. Acum pare sã se mai fi liniºtit.Când mã doare astfel capul, pentru cã mi seîntâmplã foarte des, trãiesc niºte stãri ciudate.Uneori mi se lipeºte de ochi, pe dinãuntru, câte oimagine banalã. La început nu o sesizez, face partedin fluxul cotidian obiºnuit. Dupã aceea începe sãse contureze ºi sã se impunã. Cu ochii deschiºisau închiºi vãd acelaºi lucru. Peste imaginilerealitãþii se suprapune imaginea asta, interiorizatãconform unor criterii care îmi sunt necunoscute.Acum, de exemplu, în mintea mea este o frunzã încãdere. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprinsde pe creangã. Nu au desprins-o vântul puternicsau vreo miºcare violentã, ea cade, pur ºi simplu.S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunãºtiinþã. Acum pluteºte, încet, coboarã lin ca într-unvis. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. Orazã de luminã solarã pare sã o susþinã, sã-ihrãneascã plutirea nesfârºitã. Raza o mângâie, lu-mina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde.Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturiale fotonilor. Filamentele devin fotoni sau invers,lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. Nu maiºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã saudoar un obiect care se descompune în elementeleultime. Cãderea ei continuã, frunzuliþa esteprizonierã gingaºã a unui interval care dureazã câteternitatea. Nu mai sunt sigur acum dacã esenþaobiectului este lumina sau descinderea. Nu existãfrunzã, existã doar lumina care coboarã mereu.Dupa aceea îmi revin. Mintea mi se umple iar cuîntuneric ºi urã. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urãneînduplecatã. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacãura. El este doar paratrãznetul ei. Aº vrea sã nusoseascã ziua în care sã cadã trãznetul.

Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios,dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mãdãrâme. În zilele obiºnuite pot sã-mi controleztristeþile, sã trec peste melancolii ºi cãderi. Osãrbãtoare este însã prea mult, e insuportabilã.Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pela urechi, singurãtatea devine brusc o prezenþã vieºi înspãimântãtoare. Nu am cum sã o evit, trebuie

sã dau ochii cu ea, sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºisã mã sufoce. La birou mã prefac indiferent, pretindcã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºiîntâlniri, despre ieºirile la bere sau la vreun film. Mãscufund cât pot în munca mea de termitã, dar separe cã niciodatã suficient de adânc. Reuºesc sãajungã pânã la mine toate nimicurile lor, nimicuri atâtde dureroase însã. Iar când vin acasã sunt dejaparalizat de tristeþe. Abia dacã-mi mai pot descleºtagura ca sã beau niºte apã. Aº vrea sã zac în pat,sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii, ºi sãhibernez pânã a doua zi, cu sufletul anesteziat.Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier alpropriei mele vieþi nu-mi dã pace. Mã ridic în picioare,mã uit la peretele din faþa mea, îmi frec obrajii ºiochii, apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metripãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. Mã aºez,rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridicdin nou ºi sã o iau de la capãt. Dacã m-ar vedeacineva ar crede cã am luat-o razna complet. Azi amieºit un pic prin oraº, dar era deja întuneric iar frigul,ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mãlupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi. M-amîntors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãruto razã de luminã. Iluzia nu a durat însã prea mult,aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mãscosese mai devreme din casã. Am pus sã-mi fierbun ceai, dar am fost atât de absent încât nici nu amsesizat când a început sã clocoteascã apa. Mi-amluat sã citesc o carte, dar dupã douã pagini amaruncat-o cât colo. Apoi am scos din dulãpior o sticlãde vin pe care o þineam de multã vreme. Ideea erasã beau din ea, sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mise parã singurãtatea suportabilã. Dupã douãînghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit,cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. M-amaºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa, cu ochii lipiþide formele pe care umezeala le-a desenat pe tavande-a lungul timpului.

Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarteprost la capitolul prieteni. Nu-s deloc genul prietenos.Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva degenul ãsta. Dar nu-mi plac oamenii, pur ºi simplu,aºa cum unora nu le plac pisicile. E o chestie degust. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel.Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent, aºa cãpreferam sã cutreier strãzile de unul singur.Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fostpasionat vreodatã de ceva, totuºi nu m-am simþitniciodatã plictisit. Când eram mai mic tot ce mãatrãgea era marea. Adicã nu aspectul ei, nu nisipulsau pietrele ci scufundarea. Mergeam pe malulmãrii, intram în apã ºi mã scufundam. Acolo mãsimþeam cu adevãrat singur. Parcã aº fi avut vatãîn urechi ºi în suflet. Stãteam sub apã pânã aproapede asfixiere, apoi ieºeam cu pãrere de rãu lasuprafaþã. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmireveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. ªi tot aºa.Bine cã am supravieþuit. Cam asta a fost cea maiintensã distracþie a copilãriei mele: singurãtateaadâncimii. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe, aici

35

chiar nu mai este nimic de povestit. Pot sã spunfãrã nici o ºansã de eroare cã sunt sumacomplexelor mele de inferioritate. Nu am avut deciprieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. Mã pot lipsi deei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sãmãnânce firimiturile de pe trotuar. S-a mai întâmplatsã fiu invitat de colegii de birou la o bere. ªtiam cão fac din politeþe ºi nu de plãcere. Dar nu de astai-am refuzat. Pur ºi simplu nu aveam nici un chefca dupã ce i-am suportat o zi întreagã, sã le maisuport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. Câtdespre bãuturã, nu mã atrage în nici un fel.Singurãtatea camerei mele, aºa îngustã ºineprimitoare cum este, e de preferat oricãreicompanii, masculine ori feminine. Stau singur cucºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. Chiar nu-i înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate. Mieîmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi.

Nu prea ies din casã. Cu excepþia drumurilor pecare le fac pânã la birou ºi înapoi, nu am motive sãplec din cãmãruþa mea. Îmi doresc sã ies dar nu ofac. Pe stradã mã simt stingher, am senzaþia cãtoatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merggrãbit, cu privirea în jos. ªtiu cã de fapt nu mã bagãnimeni în seamã, cã trec aproape neobservat, darnu mã pot împiedica sã mã comport aºa. Mã simtpenibil pentru cã mã simt penibil, asta da invenþie.Azi am fost la cumpãrãturi. Aº prefera sã merg laplimbare prin junglã, acolo m-aº simþi mai relaxat.E-adevãrat cã nu prea am bani, dar e incredibil cumfaptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt.

Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC.Pantalonii mei au genunchii lor proprii. ªi suntlucioºi. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat. Mânecileîmi sunt prea lungi. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricâtaº încerca sã-l dau într-o parte. Am un pãr ciudat,aproape cenuºiu, fãrã culoare. Mi-am cumpãratpâine ºi niºte conserve de peºte. Când am ajunsla casa de marcat am observat cât de lungi eraugenele vânzãtoarei. Incredibil de lungi. Negre caºi ochii. Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã,repetând ca un automat miºcãrile alea. ªi-a ridicatprivirea ºi m-a surprins privind-o. Cred cã a duratcâteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi euce se întâmplã. M-am prefãcut cã mã uit în altãparte. Apoi am urmarit-o pe furiº. Mi-am propussã-i fac un compliment când ajung lângã ea.Desigur, inima a început sã-mi batã cu vitezã ºiam simþit cã rãmân fãrã aer. Când mi-a venit rânduleram deja dezarmat. Îmi simþeam obrajii arzândca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-miderula poze cu figura mea roºie ºi lucioasãpunctatã de coºurile nepermis de întârziatei meleadolescenþe, poze cu nasul meu borcãnat, cupãrul anapoda, cu puloverul destrãmat. Mi-amînghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un«bunã seara» dupã ce am plãtit. Am plecat delângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor,incapabil sã gândesc, sã reacþionez într-un felomenesc. Mã detest, pentru cã sunt detestabil.Cei care mã iau peste picior, cei care mãdispreþuiesc, cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã,toþi au dreptate. Merit sã fiu tratat în felul ãsta.

36

Se mai poate scrie un eseudespre generaþia 2000 ºi desprece a venit dupã ea? Pentru cã mise pare cã plutonul douãmiist esteîn mare parte trecut în rezervã,chit cã o micã parte dintrecomponenþii lui continuã sãparticipe la trageri poetice. Multecu gloanþe oarbe, însã. Deºi iniþialnu am agreat sintagma lansatã deNicolae Þone, „generaþia 2000+”,a cãrei bazã de lansare ar fi fosteditura Vinea, în vremea din urmã„gãselniþa” mi se pare utilã.Deoarece aratã o trecere ºi oescaladare. Acel + vorbeºtedespre valoare superioarã. Eu mãgândisem la alte adjectivãri –generaþia pixelicã sau chill-out. Înfelul acesta, diminuam valorizãrileºi semnalam o discontinuitatespecificã unui nou început. 2000+sau pixelicii mi se pare a se firetras destul de repede în istoriarecentã. Dupã o înºeptitã lansarela Vinea, s-au mai tras câtevagloanþe ºi cam asta a fost.Actualmente, fluxul poetic ºi-aschimbat iarãºi albia. Nuspectaculos, pentru cã suntemînfipþi într-o literaturã a influenþelorºi contaminãrilor. Mai nou, tinde sãse impunã o poezie a ingenuitãþii:simplã, discret religioasã, cu oscriiturã dinamicã. Persistã însãºi poezia manieristã. Prinmanierism înþeleg conºtiinþaliterarã a scrisului, elaborareamigãloasã, somptuozitatea tonuluiºi a stilului, precum ºi ludicullivresc (în cazul lui Decuble, deexemplu).

Eseul de faþã are în vedereingrediente paratextuale ºiorganizatorice: copertã, titlu ºiintertitluri sau cicluri, prefeþe,postfeþe ºi consideraþii de pecoperta a patra. Va urma un eseudespre muzele din poezia

douãmiistã ºi postdouãmiistã. Numã încântã prefixarea cu post-,pentru cã induce ideea dederivare ºi de oxigenare cu un fluidvital comun. Îl întrebuinþez doar caroatã dinþatã într-un mecanismcare urmeazã a fi proiectat. ªi maie ceva: nu am pretenþia sã fiuexhaustiv sau obedient faþã declasamentele „canonice”. Pur ºisimplu apelez la câteva volumereprezentative, mai mult sau maipuþin valoroase. ªi-mi cer scuzecã nu mã voi referi la volumeleunor poeþi importanþi. Pur ºi simplune le-am avut la îndemânã. Mã voiapleca asupra lor cu altã ocazie.ªi apelez la toate aceste volumeîntr-o ordine cronologicã, pentru aputea vedea cum s-au trans-format cãrþile poeþilor tineri peparcursul a mai mult de undeceniu.

1992· Mariela Rotaru, Galeria

de singurãtate, Editura Pontica.Copertã galbenã ºi desenminuscul, de tip efigie. Aparenþaeste austerã, precum a volumelorscoase de Editura Universitãþii dinBucureºti. Pe coperta a patra,Marin Mincu observã satisfãcutconcentrarea „crispatã, scrije-litoare”.

1995· Daniela ªonticã,

Arlechini într-o pãdure sãlbaticã,Editura Vinea, cu o prefaþã deGheorghe Istrate. Pe copertã,fotografia trunchiului unui copactriramificat. Cicluri: Monolog,Provocarea, Sincere oglinzinecunoscute, Spaime scrise.Poezii comprimate, amprentãfemininã. Prefaþatorul o aseamãnãcorect cu Magda Isanos. Titlul,demn de commedia dell’arte jucatãîn decor romantic, sugereazã

distanþa de discursul autenticist.

2002· Gelu Vlaºin, Atac de

panicã, Editura Muzeul literaturiiromâne. Titlul, convex deformat, eînscris pe o copertã neagrã,pulsatilã. Congruenþã cusubstanþa poeticã. Autorulmanifestului deprimist scriesacadat, scurtcircuitat despreactivitãþile unei zile, de la 6:17 la0:00. Conteazã nervozitateascriiturii ºi aranjarea în paginã.Anunþã tehnica urmanovianã.

· Andrei Peniuc, Mic ma-nual de terorism, Editura Ziua.Copertã neagrã cu fotografia dinspate a unui bãieþel parcã închisîn ghetou. Peste imaginea lui esuprapus conturul în alb al unuichip torturat, cu zãbrele la gurã.O torturã a inocenþei. Intrã înscenã gruparea tare a cenacluluiEuridice, pe vremea cândfuncþiona în Sala Oglinzilor de laUSR. Ciclurile poetice indicã oredirecþionare a mesajului poeticcãtre actualitatea antipoeticã ºiobsedatã de comunicare: 1. sã neconectãm, 2. mascã de cauciuc,3. în reþea, 4. o voce ºi numai una,5. firul pãrului colectiv, 6. anexã(despre eminem). Epoca apos-trofãrii cititorului ºi a adresãriidirecte, arþãgoase. Faþã deposttextualismul discursiv ºiconcentrat asupra realizãrii uneiatmosfere simbolice, Peniucpoetizeazã febril, panicat. Nu ºtiudacã Paul Daian îl acceptã canepot. Marin Mincu noteazã„înduioºarea receptivã” ºi anunþãapariþia unei noi generaþii.

· Debuteazã Teodor Dunãcu Trenul de treieºunu februarie,Editura Vinea. Copeertã mo-horâtã, negru-maron. Prefaþãentuziastã semnatã de Mircea

Felix Nicolau

2000 ºi post-2000

Paratext, prefete, postfete,cicluri si obsesii

, ,

,

37

Ivãnescu, fãrã conþinut ideaticpropriu-zis. Poezie cel maiadesea masivã, construitã pe osemioticã a obsesiei ºi alaitmotivelor. Un neoexpresionismal unui poet înrudit cu CosminPerþa, Claudiu Komartin ºi, pealocuri, cu Radu Vancu. Notabene, am scris înrudiþi (la a treiaspiþã), iar nu înfrãþiþi.

2003· Rãzvan Þupa – Fetiº. O

carte româneascã a plãcerii, ediþiaa doua, Editura Vinea. Copertãneagrã cu patã albã, în centrulcãreia se aflã o bulinã roºie.Coperta a patra renunþã laabstracþionism în favoarea uneifotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii,fragment de nud feminin ºi o fetiþãmulatrã. Poeme lungi, curãþate defiguri de stil, voit prozaice. Copertaanunþã un spectacol absent.Înregistrarea cotidianului esteîmpletitã cu detalii minimaliste ºicu amintiri filtrate prin obiecte ºisentimente.

· Debuteazã în volumClaudiu Komartin cu Pãpuºarul ºialte insomnii, Editura Vinea.Dedicaþie pentru Mariana Marin.Pe coperta întâi o cucoanã prettyspooky, gen The Simpsons. Înspatele ei, un decor industrialrealizat în sepia. Pe coperta apatra, negativul primei coperte ºifilmul cu pozele autorului înbibliotecã (unde altundeva?).Motouri luate din Biblie, JonathanSwift, Boris Pilniak etc. Retorismºi pozã, atmosferã gloomy. Înpostfaþa intitulatã Hymenul ºioglinda, O. Soviagny evidenþiazã„complexul lui Narcis” de caresuferã poetul. Sau, cum s-ardiagnostica el însuºi, începutul destatuie. Tot acum criticul introducecategoriile apocalipticului ºi asimulacrului. Drept cã într-un con-text cam anchilozat: „ordineanihilocraticã a apocalipticului”.

· Anul apariþiei la EdituraPontica a Poemelor Utilitare deAdrian Urmanov. Copertã galbenãcu imaginea-afiº a unui actor dinDie Another Day. Violenþa coperteipop este contrazisã de tonuluneori patetic, alteori persuasiv almanifestului eu sunt poemul

utilitar. Se repetã obsesiv cãtextele din carte nu sunt poeme,ci mesaje fraterne adresatecititorului. Fiecare poem seterminã cu îndemnul ca cititorul sãîntoarcã pagina, sã citeascã maideparte. Partea a doua avolumului este alcãtuitã din Bonustracks. Moda track-urilor se vaperpetua pânã la Gelu Diaconu,care urmeazã sã aparã la EdituraVinea cu Anti-poeme. Sigur deforþa mesajului sãu, Urmanov nurecurge la recomandãri critice.Vigoarea acestei poezii îºi aresursa în sinceritate, patos ºicompãtimire, ca ºi în repetiþiilemaniacale (strategice).

· A doua ediþie a PaginilorElenei Vlãdãreanu, Editura Vinea.Copertã maronie cu portret, pluso maºinã de scris dispusã peverticalã. Pe coperta a patra, ofemeie în cizme, ciorapi cu jartierãºi chiloþi. Puþin interesantã, deºimodernã ca aspect. Creaþia luiConstantin Vicã. Poeme aranjateîn paginã pe formula prozei. Epiculdiaristic, fãrã înflorituri stilistice,anuleazã lirismul. Textele suntîntrerupte prin intercalarea dereveniri ºi intervenþii ale martorilorde la paginile anterioare. Tehnicaºi sinceritatea frustã a intimitãþilorbiografice sunt remarcabile.

· Denisa Mirena Piºcu,Pufos ºi mecanic, Editura Vinea.Copertã-colaj roºie cu peisaj gri,în centru figurând o stauetã fãrãtrãsãturi, cu o palmã uriaºã pe la-teral. Montaj Constantin Vicã.Cicluri: 1. imagini capabile sã-mipãstreze ochii deschiºi; 2. amintrat în corpul iubitului meu; 3. azitoate femeile poartã pulovere roºiiºi 4. cineva a greºit scara. Poemescurte, înguste, dense ºi figura-tive. Un recital inteligent de mini-malism ºi instantanee erotice deli-cate.

· Mihai Vakulovski –Tatuaje, Editura Vinea. Pecopertã: porþiune de piele pecare este scris ROMANIA.Culoare gri. În volum, ilustraþiinaiv-satirice de Dan Perjovschi.Multe poeme lungi ce relateazãla modul acid o biografiecãminist-intelectualã. Parodie ºi

artã poeticã din belºug.

2004· Mihai Vakulovski, Odada,

Editura Vinea. Aceeaºi tehnicãintertextualistã cu þintã parodicã.Desenele voit infantile ale lui ªtefanBaºtovoi consoneazã cu unelepoeme ingenue ºi amuzante.Poetul experimenteazã însã di-verse formule: de la transcriereagesturilor simple, dar încãrcate desemnificaþie, pânã la ghiduºiitextuale. Un postmodernismpoznaº ºi livresc. Pãrtaº la faptãcu eclecticul Gabriel H. Decuble.

· Deschiderile lui OviaHerbert apar la Editura Pontica.Copertã albã cu ilustraþie pãtratã,centralã, de Aurel Gheorghiu-Cogealac. Editura constãnþeanãîncepe sã realizeze importanþaelementelor paratextuale. Textelenu au titlu ºi sunt grupate în douãstrofe pe paginã, separate de unmare spaþiu alb. Ceva din poezia-torpilã a lui Urmanov se mai simte,dar invazia barocã ºi secþionãrileintrospective, psihologice creeazão poezie bizarã, surprinzãtoare.

· Ediþia a doua din Anulcârtiþei galbene a lui Dan Coman,Editura Vinea. Pe copertã undesen abstract de Hans Arp. Înprefaþã, Nicolae Þone îl declarã pepoet „fiul lui Naum”. Poezieputernic metaforizatã, cu decolaredin cotidianul burlesc adesea.Simboluri ºi scufundãri obsesi-ve în interiorul biologic. Un supra-realism expresionist.

· În acelaºi an apare Fratelepãduche, de Dan Sociu, EdituraVinea. Pe copertele întâi ºi patru,citez: „mondrian, compoziþie 2,1929, ºi howlet, portretul luiisambar kingdom brumel,fotografie, 1857 – prin montaj s-aaplicat pe acesta chipul poetuluidan sociu, respectiv goia, saturndevorând unul dintre copii (sic!)sãi”. Imagisticã ultra-încãrcatã,aºadar, reflectând, oarecum,inspiraþia hibridã a poetului.Coperte Art-Nouveau. În prefaþã,N. Þone vorbeºte laudativ despregeneraþia naºpa, al cãrei„preºedinte” ar fi chiar Sociu.Poeme cu muniþie biograficã, de

38

notaþie rapidã, altele lente,tragicomice ºi cu poantã la finalmulte dintre ele. Artã a inteligenþeidemonstrative ºi a eficienþei.Totodatã, autorul simte deja nevoiaantologãrii, aºa cã include poemedin volumul Borcane bine legate,bani pentru încã o sãptãmânã,care nu fac decât sã aratecâºtigul de personalitate, în timp.Este reprodusã ºi postfaþa lui O.Nimigean la volumul borcane binelegate..., unde se pomenesc„caratele vocaþiei” ºi se facapropieri de Villon, Rimbaud ºiMihai Ursachi. Încep lucrãrile lacultul unei personalitãþi ce vafuncþiona ca un fetiº printrecongeneri.

· Bogdan Perdivarã –kilometri de pivniþã, Editura Vinea.Pe copertã, pictura naiv-alegoricãa lui André Breton ºi ValentineHugo, Cadavre exquis. Perfectãanticipare a poemelor apãsãtoare,infuzate de o anxietate deghizatãîn lehamite ºi inteligent regizatã.Un underground înrudit cu cel allui Leac, doar cã mai bine strunit,mai puþin carnavalesc, deci maiexpresiv. O dovadã cã se poatescrie profund fãrã cuvintepompoase sau gesticulaþiepateticã.

· Diana Iepure - Liliuþa,Editura Vinea. Copertã albã cu uncontur lateral gri, nedeterminat, darsugerând maternitatea, femi-nitatea. Autoarea, basarabeancãstabilitã în România, pe lângãclaritate ºi un imaginar geometric,aduce pe scenã enumerãrile îndulcele limbaj românesc dedincolo de Prut, fermecãtor-diminutival ºi plin de sevã. Nimicdin violenþa ºi rusismele con-tondente ale altor tineri scriitoribasarabeni.

2005· Andra Rotaru, Într-un pat

sub cearºaful alb, Editura Vinea.Copertã elegantã – combinaþiegalben-maron ºi foto cu pat cubaldachin pe malul mãrii. Postfaþãde A. Urmanov, care înregis-treazã Genealogiile poetei ca fiindo parafrazã la arta Fridei Khalo.Poezie îmbibatã de feminitate,scurtcircuitatã de versuri

interogativ-apocaliptice. Exemplude scriiturã programaticã.

· Dan Coman – Ghinga,Editura Vinea. Copertã cu autorulºezând. Motoul: „fãrã nicioºovãialã, aceastã carte mi-o dedicmie”. Expresionismul se ac-centueazã prin cultivareaapariþiilor pregnante, generândacþiuni stranii. Un fel de dansmacabru ºi narcisist între femininºi masculin. Poeme locvace,ºuvoi lexical.

· Dumitru Bãdiþã – Unghiifoarte lungi ºi cumsecade, EdituraVinea. Pe copertã, ilustraþie deCãtãlin Furtunã: picioare în mersºi desen tehnicizat. Modernitateneconcludentã pentru conþinut.Texte cu semnificaþie pulverizatã.Satirã ºi introspecþie care urcãrareori pânã la pregnanþã. Celemai reuºite poezii sunt cele despreunghii – laitmotivul aduce ooarecare claritate. Motiv specificºi lui Teodor Dunã.

· Tudor Creþu – Obiecteleoranj, Editura Vinea. Copertã albãcu mãnuºã de damã din piele.Titlul reprodus cu litere oranj.Eleganþã nerelevantã pentrupoeme. Textele au ca laitmotiv otinereþe apaticã, obositã. Unelegrupaje de versuri conþin imaginifine ºi surprinzãtoare. Multãpoeticitate, chiar dacã literalã.

· Diana Geacãr – bunã, eusunt diana ºi sunt colega ta decamerã, Editura Vinea. Firesculdialogat al titlului este susþinut decoperta în nuanþe de verde, pecare figureazã o uºã ºi o porþiunede perete pe care este fixat untablou: adolescentã pe w.c. cuchiloþii roºii traºi între genunchi. Deuºã atârnã un sutien negru.Intenþia revelãrii ºocante a vieþii debudoar este evidentã. Volumul îºiare originea în programul de cre-ative writing de la mãnãstireaRâºca. În postfaþã, A. Urmanovse minuneazã de naturaleþeascriiturii ºi o adjudecã pe autoa-re generaþiei douãmii, cu com-plimentele de rigoare. Poemelesunt, într-adevãr, dirty, naughty, cusecvenþe memorabile. Amuºi-narea tabuurilor sexuale ºi

cochetãria jucãuºã aduc o res-piraþie nouã în poezia tânãrã,când cãznit-gravã, când plictisi-toare, când inundatã de strategiiinteligente ori patetice.

2006An bogat în apariþii „de succes”.· Constantin Acosmei,

Jucãria mortului, Editura Vinea.Pe copertã, Perilous Night de Jas-per Johns, 1982: trei mâini cu petegalben-maronii pe un fundalîmpãrþit în zone brune cu modelediverse. Mesajul sumbru alcopertei nu este în totalitatesusþinut de conþinut. Poezii foartescurte, notaþii rapide ale unorgesturi cu deschidere simbolic-metafizicã. Figuraþie absurdã ºititluri nãstruºnice: Week-endcardiac, Live în bucãtãrie.Minimalismul transformat însurprizã. Ciclul relatãri aduceaminte de poemele în prozã alelui Baudelaire.

· Ruxandra Novac –Ecograffiti, ediþia a doua, EdituraVinea. Copertã neagrã cu chipbleu de copil cu ochii închiºi –realizare a lui leon wahl, dupã ofotografie de Gottfried Helnwein.Impresie de mister terifiant. Poemefãrã titlu, cu atmosferã încãrcat-expresionistã. Citadin amenin-þãtor, dezumanizat. Scriiturãalertã, nevroticã ºi totuºi cu mesajdecis.

· Cosmin Perþa – Santinelade lut, Editura Vinea. Coperta deLavinia Rãican – desen umplut cunuanþe de portocaliu al unorcoloane dorice suprapuse unuifundal haºurat. Ordinea încearcãsã mascheze haosul. La sfârºit,notã bio-bibliograficã (deºi ea esteconsideratã doar biograficã)elaboratã, neomiþând nici mãcarlecturile în cenacluri ori proiectelescriitoriceºti. Poeme de categoriesemi-grea despre durere, moarte,suferinþã. Un expresionism sedat.Imagini abstracte ºi hibride, com-plicate. Unul dintre cicluri seintituleazã Cântece pentru Linalin,anunþând înclinaþia orficã a au-torului. Pe coperta a parta, RaduVancu considerã poezia aceasta„o broderie monomaniacal demigãloasã”.

39

· Vasile Leac – Seymour:sonatã pentru cornet de hârtie,ediþia a doua, Editura Vinea. Pecopertã, fotografia autoruluiaºezat, desculþ, ºi rezemat de unperete de faianþã, totul inundatcaravagesc de un clarobscur in-digo. O copertã jazz, rafinatã înneglijenþa ei. Poeme cânddiscursiv-biografice, când minioneºi mizând pe constatare saupanseu. Notaþie rapidã, derutantã,revalorificând cotidianul. Ointeligenþã ieºitã din mantauainteligenþei de tip sociu.

· Eugen Suman – Arcurielectrice. Formele de sub piele,Editura Vinea. Coperta: douãavioane masive ºi paraºuteproiectate pe un cer gri, ce selumineazã chiar în centru. Susþineimagistic titlul. Cicluri cu numeexpresive: Ochii mei suntîntotdeauna mai mari, Tobele fricii,Formele care ne cuprind , Înplãmânii mei ca într-un uter cãlduþ,Ultimul cântec al majordomului,Noaptea sângelui. Poezie deelongaþie medie, reverberantã.Violenþa se descarcã în vibraþie.Nervozitatea versului ºi joculantonimic mântuiesc incertitu-dinea terorizantã a mesajului.

· Olga ªtefan – Toateceasurile, Editura Vinea. Pecopertã, un fragment dintr-oacuarelã a Marianei Codruþreprezentând chip stilizat, cu ochimari. Un expresionism baroc încare sunt vãrsate senzaþii, frici,disperãri ºi sentimente. Interlocu-tor liric: Demian, fiinþã de jurnal.Patos de garsonierã. Modamomentanã pe site-urile literarese concretizeazã în volume: titluriîn englezã, versuri de melodii ºiintertitluri nuanþând tema din titlu(bitter times, no surprise).

· ªerban Axinte – Lumea þi-a ieºit aºa cum ai vrut, EdituraVinea. Editura intrã în fazacopertelor acoperite de poza-portret a autorului. Titlul esteautoironic ºi anunþã tematicapaternitãþii sinucigaºe ºi pe cea anou-nãscutului paricid. Poeme destrânsoare clasicã, în care niciunvers nu este superfluu. Pentru uniio artã demodatã, studiatã, pentru

alþii un exemplu de armonie ºiironie finã. În prefaþa elaboratã,Denis Mironescu face referire lanouãzeciºti, apocalipsã, înþe-lepciune ºi „frumoasa poezie”.Corect ºi complet. Dar volumulmai este însoþit de aprecierile luiO. Nimigean, Florin Lãzãrescu ºiLiviu Antonesei, de la care autorulva împrumuta epitetul „ataºant”.Aºadar, o prezentare cu mulþigiranþi, probând mariajul calculatcu lumea literarã.

· Robert Mândroiu – Efectulde peliculã , Editura Vinea.Titulatura cu conotaþii optice estesusþinutã de o copertã bicolorã,albastru-maron, cu degradeuri ºio „rupturã cusutã” prin care sevede un text în englezã. Poeziecu retoricã spasmodicã, vestindchill-out-ul citadin, disperat ºipretins dezabuzat. Specificul estedat de un titlu: instantanee cugesturi dezordonate.

· Robert ªerban – Cinemala mine-acasã, Editura Cartearomâneascã. Titlu ludic, deimaginar compensatoriu. Copertãalbastrã, cu grafica pattern aediturii ºi cu o ilustraþie de MihaiZgoboiu: un cinema vechi, oacrobatã sexi ºi un contur deChaplin. Rezumatul plastic alconþinutului este precis. Poemede o discursivitate simpaticã,lejerã, adesea terminate înpoantã. Nimic agresiv literar saudemonstrativ. O înþelepciuneamuzatã, gen Billy Collins. Pecoperta a patra, NicolaeManolescu o considerã o „poeziespiritualã”, în timp ce Marius Chivureþine „senzaþia unei indiscreþiiplatonice”, dorind, probabil, sã nebage în ceaþã.

· Vasile Leac – Dicþionar devise, Editura Cartea româneascã.Copertã albã cu un detaliu dintr-opicturã a lui Adrian Sandu, Re-verse Cycle. Un puzzle gen Miró.Pe coperta a patra, un fragmentdin Lucrãrile în verde de SimonaPopescu. Încadrare pictural-criticã pertinentã a unei poeziidramatizate la modul melancolic-buclucaº. Biografismul de home-less este sprinten dialogat, aºacum va face ºi Decuble. De la

boschetari la lecturi sofisticate. Ojoacã ce poate obosi prin excesde þopãialã livrescã ºi înºiruire dereplici pe alocuri fadã.

2007· Ioana Bogdan – Anumite

femei, Editura Cartea româ-neascã. Copertã oranj cu frag-ment de nud culcat, execuþie EgonSchiele. Trimitere finã ºi con-tradictorie la un conþinut poeticmelancolic ºi marcat de ofeminitate lezatã, neîmplinitã.Poezie maturã, contemplativ-vagantã, înþesatã de interogaþiidureroase ºi de metaforehiperbolice. O confruntaremasculin-feminin având minimãlegãturã cu creaþia poetelorcongenere.

· Lavinia Bãlulescu –Lavinucea, Editura Cartearomâneascã. Din nou copertã ele-gant monocromã (albastru), cu ofetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben.Excelentã reflectare a con-þinutului. Nici nu era o sarcinãdificilã în cazul de faþã! Coperta apatra e scrisã de Robert ªerbanºi Daniel Vighi, care recomandãvolumul în termeni jucãuºi,nepretenþioºi. Splendidã poezierapid-nervoasã a copilãrieibuclucaºe ºi a adolescenþeighidate de sfaturile pragmatic-domestice ale mamei. Dupãintrospecþia sociofobã ºi men-strualã douãmiistã, explodeazãpoezia ingenuitãþii, a fetiþelor ºipuºtoaicelor.

· Cristina Ispas – fetiþa.mixaj pe vinil, Editura Vinea.Coperta întâi: chip de pãpuºã cuochi mari ºi mânuþã la gurã. Pecoperta a patra, fotografia full-sizea chipului poetei. Reuºitãîntrepãtrundere a elementelorparatextuale cu cele textuale. Înprefaþã, Octavian Sovianyvorbeºte despre „introspecþiiautiste” ºi despre exorcizareamorþii. Destul de adevãrat.Importante mi se par, însã, tehnicaaccelerãrii imaginilor clare,epitetele care nu creeazãconfuzie ºi constatãrile tragicefãcute într-un limbaj candid.

· Adrian Urmanov – Sushi,

40 ª

Editura Vinea. Pe copertã unmontaj gri, de penitenciar, cufereastrã zãbrelitã. Titluri dominatede sh: sushi, shase etc. Poeticãa negaþiei, de „dramã live”, strunitãînainte sã devinã revoltã. Strategiivechi: tãierea versurilor cu slash-uri, adresare nemijlocitã cãtrecititor, intenþie de persuasiune,repetiþii ºi declaraþii. Economia decuvinte ºi, uneori, spectaculosulpatetic al formulãrilor, conferãforþã. Impresie inexplicabilã desinceritate.

· Ofelia Prodan – Elefantuldin patul meu, Editura Vinea.Coperta întâi – litografie deAlexandre Garbel: un abstrac-þionism naiv executat în tuºecrem, maronii, roºcate, albastre ºinegre. Imagine aerisitã. Coperta apatra este integral acoperitã defotografia-portret a autoarei. Miciparabole ingenue cu efectespeciale spre final. Tot o poezie aingenuitãþii trucate. Artã sim-paticã, puþin prea afectatã înimaginile propuse. În acelaºi an,poeta publicã la Brumar carteamicã. Coperte negre. AlexandruCistelecan o considerã „o a douafascicolã” a primei cãrþi.Imagistica este acum, însã, multmai înneguratã. Introspecþiesâcâitoare. Corpul de literã mic ºiînghesuit contribuie la impresiadezolantã.

2008· Carmen Dominte – tu cu

viaþa ta pe bancheta din faþã. eucu moartea mea pe bancheta dinspate, Editura Vinea. Copertãalbã, elegantã. Titlul, portocaliu, escris sub forma unui P. Poeta esteoriginalã prin dispunerea versurilorîn tipar de scenariu. Traumelecopilãriei sunt înregistrate cucandoare, fãrã patimã, filtrateprintr-o nostalgie muzicalã,resemnat distinsã. Problematicãasemãnãtoare cu cea a CristineiIspas.

· Aida Hancer – Evanimãnui, Editura Vinea. Copertãcu chipul în zoom-in al autoarei.Poezia ei nu este însã atâtnarcisiacã, cât tributarã uneiretorici à la Komartin. În acelaºi

timp, poetei îi plac subiecteleadânci: religia, moartea, singu-rãtatea. O tristeþe fãrã crispãri.Scriiturã adesea limpede,aerisitã, deºi afectatã în jocul descenã. În prefaþã, Nicolae Þoneperoreazã cu avânt despre„talentul sãu aproape neve-rosimil”.

· Svetlana Cârstean –Floarea de menghinã, EdituraCartea româneascã. Copertãazurie, cu menghine verzi pe unfond alb. Mircea Cãrtãrescu ovede ca pe o nouãzecistãîntârziatã, iar Simona Popescueste încântatã de recuzitaaparþinând trecutului comunist.Poezia bancului de lucru mizeazãpe un biografism adolescentin cuactori de acum douãzeci de ani.Propriu-zis, povestioare de liceuseparate prin texte scurte cevalorificã simbolic obiecte triviale,cu funcþie precisã, limitatã.Lentoarea relatãrilor nepre-tenþioase este feliatã de cuþitul uneibrevitãþii studiate.

· Daniel D. Marin – aºacum a fost, Editura Vinea.Copertã cu chenar negrusecurizând un dreptunghi alb.Distincþie fãrã destin. În prefaþã,Al. Cistelecan consemneazã„coerenþa sintaxei biografiste” ºi„stilul minim”. Nu e vorba doar deatât, însã. Poetul este obsedat dedouã muze: ciudata ºialunecoasa Oona versusrevigoranta, deºi fragila Ofelia.Biografismul nepretenþios sepredã treptat în faþa montajelormetafizice ori suprarealiste cufocoase parabolice. Adjectivãrilenu plictisesc, totuºi, ºi atmosferapoemelor nu se îmbâcseºte. Oanumitã fineþe a notaþiilor.

Ce se deduce din aceastãpoveste despre cartea de poeziedin 1992 pânã astãzi? Editurile auînvãþat sã-ºi „ambaleze” mai bineprodusele. Editura Cartea ro-mâneascã mi se pare a folosi celmai judicios elementul para-tex-tual. Cãrþile de poezie editate aicisunt deja marcã înregistratã.Vinea experimenteazã ºi trece prindiferite faze. Mã întreb, totuºi, dacã

puritanismul copertei de lavolumul lui Daniel D. Marin nuînseamnã o întoarcere cucincisprezece ani în urmã.Chiar ºi aºa, Vinea este cea maicãutatã editurã de poezie.Ediþiile de autor au propulsat-o în fruntea topului. Ponticaîncearcã sã se descurce cumijloace modeste ºi face faþãonorabil. Brumar experimen-teazã ºi ea. Deºi o editurãmicã, aici au apãrut cãrþi înediþii luxoase, destinate bi-bliofililor. ªi formatul cãrþilor dela Brumar se modificã fãrãîncetare, rezultând apariþiipitoreºti.

Autorii intrã ºi ei în joculeditãrii. Mulþi dintre ei auîncercat sã-ºi recuperezecãrþile mai vechi, reeditându-le.Fostele programe ºi manifestedin deschiderea unor volumeau fost înlocuite cu un aparatcritic care, de cele mai multeori, creeazã confuzie. Criticasau supraliciteazã jargonultehnicizat sau evidenþiazã doartrãsãturi la modã din dorinþa dea zãmisli generaþii. Mai sunt ºilaudele vulcanice, care nu facdecât sã dividã cititorii în devoþiºi contestatari pãtimaºi.

Concluzia? Cartea depoezie aratã altfel azi, semn cãgeneraþia 2000 a ajuns capitolde istorie literarã. Poeþiiîncearcã alte metode de pro-movare a cãrþilor lor ºi nu semai sudeazã atât de uºor îngrupãri. Ceea ce nu înseamnãcã módele poetice ar fidispãrut. Cartea româneascãde poezie, ca artefact, mi separe, oricum, cu un pasînaintea poeziei propriu-zise.Persistã deocamdatã preamultã retoricã ºi literaritate.Tranzitivitatea beneficiazã înlumea literarã de la noi doar deo condiþie de tranzit.

41

Evenimentele proprii istorieifiecãrui popor nu izoleazã peniciunul, ci îl integreazã fluxuluifenomenelor generale de pe planuniversal, în mãsura în caresocietatea este mai evoluatã.„Globalizarea” nu e o invenþie aultimelor decenii, ci a constituit odimensiune progresivã a istorieiomenirii, cel puþin a segmentelorei mai avansate. Astãzi ea seînfãþiºeazã ca proces suprana-þional, uitându-se cã aglutinareaunor mari colectivitãþi în state ºiîn aºa-numitele „naþiuni” a fost ºiea o etapã a unui fel de glo-balizare zonalã.

La mijlocul veacului al XIX-leadezvoltarea poporului nostruatinsese un nivel relativ apropiatcelui al societãþii europene, privi-te în medie. Elementele acesteidezvoltãri se întrevedeau îneconomie, mai ales în comerþ:intensificarea relaþiilor cu un cercmai larg de state, penetrândîncorsetarea de secole, impusãde monopolul otoman. Se maiafirma însã ºi o atmosferã deliberalizare, de modernizare înviaþa politicã ºi socialã, o aspiraþiecãtre instaurarea domniei Legii,hotãrât aduse la ordinea zilei derevoluþiile din 1848.

Împrejurul arcului carpaticvieþuia, din vremuri de demult, oentitate istoricã dintru începutu-rile sale unitar conturatã, însãdivizatã de împrejurãri neprielnice,de presiuni externe, în unitãþistatale separate: Transilvania,Moldova ºi Þara Româneascã.

Nu era semn de vreoparticularã incapacitate acreativitãþii de organizare, cât alunui „stil” de aºezãmânt politic,întâlnit aproape peste tot înEuropa, timp de un mileniu, dupã

decesul Imperiului Roman deApus.

El a cedat locul, treptat,proceselor integratoare alimentatede factori economici, politici ºi deconºtiinþã colectivã. Pe calea unei„preglobalizãri”, încã nenumite nicipe departe astfel, lumea s-aîndreptat cãtre structurarea ei încadre de omogenitate superioarecelor lãsate moºtenire deconfruntãrile dintre popoarelemigratoare (unii prefer sã le spunã„barbare”, ºi nu chiar fãrã temei).Sunt cadrele ce se vor numi,inspirat, state naþionale.

Înfãptuirea actelor generatoareale acestora s-a vãdit, de laconturarea lor zonalã, în apusulcontinentului european, înîmbrãþiºarea treptatã a spaþiuluicentral ºi sud-estic al vechii Lumi.

În evoluþia poporului nostru, nuprea depãrtatã ºi încã nuîndeajuns de clarã pentrucontemporanii sãi, fusese acþiunealui Mihai Viteazul. Prematurã, ºi caatare eroicã, dupã cum sugereazãgrabnicul ºi tragicul ei sfârºit.

Deºi nu le-au înþeles deplin, însecolele XVII-XVIII cronicariimoldoveni ºi munteni au intuitcâteva idei ce vor prezida laconfigurarea unei noi calitãþi aistoriei noastre; am zice cã ele ovor îndruma, de la o realitateconstatativã, pe drumul ce l-amputea defini, „O întâlnire cuDestinul”. Aceste idei erau: ori-ginea comunã, strãveche, a po-porului, continuitatea vieþuirii peteritoriul genezei sale, unitatea –evidenþiatã de limba cu rezonanþelatine, vorbitã pe ambele versanteale Carpaþilor.

În secolul al XVIII-lea învãþaþiiardeleni au cristalizat acestei ideiîntr-o veritabilã doctrinã a

revendicãrii de drepturi politice ºisociale, actuale timpului aceluia ºicelui viitor.

Din apanaj al unor privilegiateelite intelectuale, propovedaniile„ªcolii Ardelene” au devenit, andupã an, crezul unor pãturi din ceîn ce mai largi ale poporului întreg.Fapt dovedit de avântul maselorîn revoluþia de la 1848 – pe strãzileBucureºtilor, pe câmpia de lângãBlaj, în Munþii Apuseni.

O generaþie de vizionari, maibine pregãtiþi politic, mai lucizi ºicu orizont mai întins decât acelade cu un secol înainte, va înscrieîn conºtiinþa tot mai multora, cavalenþa unei necesitãþi inelucta-bile, ideea de unitate a poporului,pregãtindu-l spre ascensiunea petreapta istoricã susþinutã deambianþa spiritualã a Europei dedupã revoluþia francezã ºirãzboaiele napoleoniene.

Printre mulþi alþii, din toatenaþiile, un poet german clama, înambianþa amintitã:

„Pe umerii mei puternici ºi largi,Ca un nou sfânt Christofor, port pe Isus al vremii de acum”.

Neîmplinirea temporarã aþelurilor revoluþiilor de la 1848 aaccentuat o fazã nouã a lupteipolitice româneºti pe o cale cepromitea succesul ei. Era caleadin care se deschideau mai multedrumuri: al întãririi forþelor inter-ne susþinãtoare procesului demodernizare, al abilitãþii diplo-matice în folosirea unei eventualeconjuncturi internaþionale favo-rabile intereselor principatelor.Într-una din rarele clipe generoasedin istoria lor, muntenii ºimoldovenii s-au vãzut beneficiariiunor neaºteptate circumstanþe

Un nume nou înistoria lumii:România

150 DE ANI DE

LA UNIREA

PRINCIPATELOR

Acad. Camil Mureºanu

42

favorabile.O influentã „partidã naþionalã”

s-a format în ambele Principateleºi în emigraþie, în Occident,militând pentru necesitatea ºiiminenþa unirii celor douã þãriextracarpatice.

Un rãzboi internaþional – numital Crimeii – a blocat protectoratulopresiv din partea Rusiei þaristeºi a slãbit veleitãþile de amestecal Austriei în spaþiul astfel degajat,dintre Carpaþi ºi Dunãre.

Interese, mai sincere sau maicalculate, au apropiat Franþa ºistatele italiene, ele însele în cursde unificare politicã, de cauzanaþionalã românã.

Cu toate piedicile, fãþiºe oriinsidioase, izvodite de trei mariputeri vecine, curentul înnoitor alopiniei publice din Moldova ºiMuntenia a înlãturat pe rândobstacolele, uneori perfide, uneoribrutale. El a ºtiut asimila oferteleunei instituþii moderne – adunãrileextraordinare, zise divanuri ad hoc– organe consultative prin care s-aexprimat în auzul ºi în respectulEuropei voinþa de unire politicã.

O însemnatã solidaritate areprezentanþilor în adunãrile elec-tive ce au urmat nemijlocit, aizbândit în înãlþarea pe un singurtron, al ambelor þãri, a aceluiaºidomn. Era Alexandru Ioan Cuza,

personaj înþelepþeºte ales, întrucîtcumula o anume tradiþie de patrio-tism nobiliar al familiei sale cupoziþia unui revoluþionar moderatde la 1848 ºi cu acelea a unuiprotestatar curajos împotrivaîncercãrilor de denaturare aalegerilor pentru divanurile ad-hoc.

Nu e de prisos nicicând aevoca momentul alegerii sale cadomn în Moldova, prin discur-sul rostit atunci de MihailKogãlniceanu – o paginãantologicã absolutã a retoricii ºia zugrãviri i perspectivelorprogra-matice fundamentale aleistoriei noastre. „Ape vor secaîn albie ...”, a scris inspirat, cumeritatã adresã, GeorgeCãlinescu, „pânã când” –parafrazãm noi – pe acestpãmânt o asemenea paginã seva mai scrie o datã, nimbatã deaceeaºi aurã:

Alegându-te pe tine Domn înþara noastrã, noi am voit sã arãtãmLumii aceea ce toatã þara doreºte:la legi nouã om nou. [...] Fii, dar,omul epocii: fã ca legea sãînlocuiascã arbitrarul; fã ca legeasã fie tare, iar tu, Mãria Ta, cadomn, fii bun ºi blând: fii bun maiales pentru aceia pentru care maitoþi Domnii trecuþi au fostnepãsãtori sau rãi.

Nu uita cã dacã 50 de deputaþi

te-au ales Domn, însã ai sãdomneºti peste douã milioane deoameni.

Fã, dar, ca domnia Ta sã fie unacu totul de pace ºi de dreptate;împacã patimile ºi urile dintre noiºi reintrodu în mijlocul nostrustrãmoºeasca frãþie.

Fii simplu, Mãria Ta, fii bun, fiiDomn cetãþean. Urechea ta sã fiepururea deschisã la adevãr ºiînchisã la minciunã ºi linguºire.

Porþi un frumos ºi scump nume:numele lui Alexandru cel Bun ...Ca ºi dânsul, fii, o Doamne, ca prindreptatea Europei, prin dez-voltarea instituþiunilor noastre, prinsimþãmintele Tale patriotice, sãmai putem ajunge la acele timpuriglorioase ale naþiei noastre, cândAlexandru cel Bun ziceaambasadorilor împãratului dinBizanþ cã Moldova nu are altocrotitor decât pe Dumnezeu ºisabia sa!

În aceste cuvinte ale luiKogãlniceanu era cuprins tot ceera esenþial pentru vi i torulþãr i lor, pentru speranþelepoporului.

Erau speranþele ce luminau,acum o sutã ºi cincizeci de ani, ofiinþã politicã nouã pe harta lumiiºi care se va numi – pentrutotdeauna în viitor –, nu altfeldecât: „România”.

În 2006, cu ocazia campanieiMari români (TVR 1), AlexandruIoan Cuza s-a clasat pe locul opt,douã locuri dupã Ion Antonescu,dar totuºi patru locuri mai sus decâtNicolae Ceauºescu. Desigur,trebuie sã ne îndoim în mod serioscã aici avem de face cu criteriiobiective. Pe de altã parte, s-arpãrea cã acest clasament mediaticse potriveºte destul de binementalului colectiv (dacã acesttermen chiar poate descrie o

categorie anume) al românilor.Cine însã defineºte mãrimea unui“erou naþional”? Cine ºi ce anumeîl aºeazã în conºtiinþa oamenilor?Mai mulþi factori par sã neinfluenþeze, fie reperele dinimediata vecinãtate (nume destrãzi, monumente sau“botezarea” unor instituþii publice),fie arta ºi “cultura” (adicã, spreexemplu, filmele istoriceispiratoare, precum Dacii, MihaiViteazul sau Mircea), fie mass-

media (aniversãri, jubilee, altfelspus tocmai acele elemente deesenþã cronolgicã care con-figureazã cel mai bine panteonulunei naþiuni).

În acest context, probabil celmai util mijloc de propagare s-adovedit manualul ºcolar, chiardacã elevii se intereseazã puþin deprezentarea puþin interesantãadesea a profesorului (în fapt, înnici o þarã cu un sistem ºcolarnaþional, istoria nu poate fi evitatã

Istoriile au nevoiede eroii lor

150 DE ANI DE

LA UNIREA

PRINCIPATELOR

Cuza ºi Unirea de la 1859:

Florian Kührer

43

de vreun cetãþean). În acestecondiþii, educaþia obligatorie nu estedoar o binecuvântare pentrupopulaþie, ci ºi un mijloc foartebinevenit de control al statului (fiecã este vorba de un regimautoritar, fie de unul democratic, fiede unul care sã le combine peambele...). Acesta transmite astfelidei (ideologii). Astfel personali-tãþile nu stau niciodatã singureîn cosmos ºi istorie (cf. MirceaEliade, locul 7, la competiþiaamintitã), ci în cadrul unui complexnaþional, al unei mariistorisiri naþionale, carese leagã de uneveniment prezentat camonumental, care l-arândul sãu atrage dupãsine, în funcþie deinterpretarea doritã,mutaþiile considerate cafiind relevante ºi fun-damentale. În cazul luiAlexandru Ioan Cuzaeste în acest sens vorbaevident de unirea ÞãriiRomâneºti ºi a Moldoveidin 1859 ºi de “chipul” eiîn manualele ºcolare.

O constantã astructurii semanticeconstruite în jurul figuriilui Cuza ºi a unirii de la1859 este “indicatorul”spre Marea Unire din1918. Deja Petre P.Panaitescu, în a saIstoria Românilor pentruclasa a VIII-a se-cundarã, din anii 1940,a subliniat aceastãdirecþie la nivelulgeneraþiei 1848, ai cãreiprotagoniºti realizaserãcã unirea tuturor ro-mânilor nu se poate realiza încã ºis-au mulþumit, pe moment, cuunirea Þãrii Româneºti ºi aMoldovei. Manualul a fost reeditattale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfelfigureazã deopotrivã la începu-tul ºi la sfârºitul istoriografieirealsocialiste ºi pedagogice dinRomânia.

Manualele din perioadastalinistã-internaþionalistã a luiGheorghe Gheorghiu Dej ies dinaceastã schemã. Mihail Roller(1908-1958), “istoricul oficial” ºiredactorul manualelor din acea

perioadã, îl interpreteazã pe Cuzaîn conformitate deplinã cu te-leologia materialismului istoric.Cuza marcheazã trecerea de laordinea feudalã la cea capitalistã.Din aceastã cauzã, el, ca “boiermic” este desprins de “boieri”(“boierii mari”) ºi i se acentueazãlegãtura cu burghezia. Îi suntatribuite interese comercialedatoritã cãrora s-a sprijinit peelemente ridicate din aceastãpãturã, aºa cum o formuleazãrelativ criptic Roller. “Viitorul

naþional”, care trebuia împlinit, anul1918, sunt astfel împinse completde aceastã “istorie tare” în plansecundar.

La un an dupã preluarea puteriide cãtre Ceauºescu a apãrutIstoria României. Manual pentruclasa a XI-a, de Dumitru Almaº,Gheorghe Georgescu-Buzãu ºiAron Petric. Manualul marcheazãtrecerea, începutã deja în ultimii aniai guvernãrii Dej, la discursulnaþionalist. În egalã mãsurã, estetematizatã problematica socialã ºisubliniatã componenta naþionalã.

Cele trei Þãri Române îºi facapariþia. Îmbunãtãþirea socialã ºiemanciparea naþionalã stau deacum umãr la umãr. Ceea cefusese împins de Roller în plansecundar, este readus în prim plan:unirea de la 1859 o prefigureazãpe cea de la 1918. Almaº prezintãdomnia lui Cuza drept o etapãimportantã în dezvoltareaRomâniei, care, în pofida durateiei scurte, a permis aplicarea, fie ºiea parþialã, a programuluirevoluþionar de la 1848. De aceea,

poporul i-a purtat ofrumoasã amintiredomnitorului AlexandruIoan Cuza, lui MihailKogãlniceanu ºi altorluptãtori pentru unire ºireforme democratice.“

Manualele din anii1970 ºi 1980 ne oferãimaginea deplinã a ceeace începuse în 1966 catrend. Naþionalismul ro-mânesc este adus laapogeu ºi trebuie potrivitîn formele realismuluisocialist. Noi aspecte ºitermeni sunt aºezaþi înrelaþie cu unirea de la1859. Se imagineazã odivizare artificialã a celortrei provincii româneºti,cauzatã de condiþii in-terne ºi externe. Unireatrebuia astfel sã readucãlucrurile la starea lorprimarã (ºi naturalã). Prinaceastã exegezã isto-ricã, statul ºi naþiuneatrebuie sã se acoperereciproc. Teritoriul, acelteritoriu pe care poporulromân s-a format ºi pecare are dreptul sã-l

revendice, este menit sã susþinãconstrucþia, unitatea statalã.Raporturi politice moderne suntproiectate fãrã ocoliºuri asuprasecolelor precedente. Atributelepoporului român, de la limbã latradiþii, fiinþa sa naþionalã, par sãvinã fãrã modificãri din vremeaetnogenezei încheiate încã înantichitate. Continuitatea devinecheie istoricã ºi lozincã de luptãpoliticã. Anii domniei lui Cuza suntdefiniþi drept luminoºi. Ei continuãideile anului 1848 ºi programulunionist, punând bazele României

44

moderne. Cu moartea lui AlexandruIoan Cuza în exil, s-a încheiatcariera unuia dintre cei mai mari fiiai þãrii, cel care contribuise atît demult la înãlþarea ºi întãrirea patriei,la ridicarea ºi luminarea poporuluiromân.

Manualele ºcolare din “a douageneraþie”, adicã de dupã 1989 ºidupã reeditarea lui P.P.Panaitescu, par sã imite nu doaroptic, ci ºi prin conþinut, textelepredecesorilor. Într-o oarecaremãsurã, aceasta poate fi explicatãprin împletirea dintre lipsa de noistudii ºi o anumitã continuitate aelitelor. În Istoria Românilor. Epocamodernã ºi contemporanã (1993),de Mihai Manea ºi BogdanTeodorescu, este subliniatentuziasmul provocat de dublaalegere a lui Cuza peste tot undetrãiau români. Trei puncte suntsubliniate ca merite incontestabileale lui Cuza: intervenþia sa energicãîn favoarea aplicãrii programuluiunioniºtilor, reformele sale, careau contribuit la modernizareaRomâniei, ºi capacitatea sa de aînþelege cã venise timpul sã seretragã, pentru a da urmaºilor sãiposibilitatea de a realiza integralaspiraþiile poporului român:independenþa ºi unitatea deplinã.Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti oidee orientatã spre realizareastatului unitar din partea românilortransilvãneni în preajma lui 1918,autorii folosesc 1859 ca indicatorpentru ulterioara unitate deplinã.Pe de altã parte, în manual apare,dupã 1989, ideea cã unconducãtor poate pleca, mai multsau mai puþin de bunã voie, de laputere.

În 1999, au fost permise pentruprima datã aºa-numitele manualeparalele. Pentru prima datã, existao anumitã diversitate în istorio-grafia pedagogicã. Reducereadimensiunilor ºi a conþinutuluimanualelor lasã acum puþin locpentru stilul monumental practicat.Pe scurt, ºi puþin impregnate demit ºi patos, sunt prezentate, în ju-rul lui Cuza, evenimentele din1859. Doar în manualul coordonatde Iulian Cârþânã a primit Cuzaunor compartiment special, în careau fost prezentate caracteristicilesale personale ºi locul sãu înmemoria colectivã româneascã.

Tot în acest manual, se facetrimitere directã spre o viitoareRomânie Mare, care existase dejaîn gândirea fondatorilor de la 1859.Inclusiv Lajos Kossuth primeºtecuvântul în acest manula vizavi dealegerea lui Cuza ºi prezintãentuziasmul provocat de eve-nimente. Citatul se încheie aºa:Un astfel de spirit este necesarpentru ca un popor sã întemeiezepatria sa sau s-o reconstituie, dacãa pierdut-o. Astfel, rãmâne des-chisã problema dacã la (fundareade la) 1859 se construieºte politco patrie sau se pun bazele refaceriiacesteia.

Alãturi de referirea puternicã laviitoarea unitate deplinã de la 1918,modernizarea este cea mai stabilãconstantã a structurii semanticedin jurul lui Cuza. În funcþie deconjunctura politicã, ea a fostinterpretatã în mod diferit. ÎnRomânia stalinist-internaþionalistã,unirea ºi urmãrile ei erausemnificate ca paºi de trecerespre capitalism, antecamerã asocialismului ºi comunismului. ÎnRomânia naþionalismului luiCeauºescu, interpretarea estemenþinutã oficial, însã ea serveºteca recipient pentru o altã ideologie.Mult mai importante sunt acumaspectele naþionale. Modernizareaînseamnã în epoca lui Ceauºescuîn primul rând dezvoltarea uneinaþiuni puternice, independente ºibine definite etnic. ªi dupã 1989,domnia lui Cuza corespundedebutului capitalismului. Deaceastã datã însã, procesul demodernizare este clar relaþionat cuºi orientat spre Apus. Într-oanumitã mãsurã, se prezintã acumºi ideea unei sosiri în Europa liberã,deºi, în manualul din 2003 al luiLiviu Lazãr, se remarcã critic cãdezvoltarea în Apus ºi în Românianu a avut loc identic. În timp ce înApus politica s-a adaptat (a trebuitsã se adapteze) modelului capi-talist, în România, dezvoltareaunui sistem capitalist a intrat înatribuþiile politicii.

Alexandru Ioan Cuza ºi-apãstrat interpretarea pozitivã apersonalitãþii sale dincolo de toateconjuncturile politice ale deceniilorprecedente. Nu degeaba aparetermenul de entuziasm în strânsãlegãturã cu dubla sa alegere (alta

a fost soarta lui Carol I în epocarealismului socialist, spreexemplu, în 1966, Almaº subliniacã venirea lui Carol a avut locîmpotriva voinþei poporului, ceeace fãcea din Cuza ultimul erouînainte de “apariþia” lui Ceau-ºescu). Personalitatea lui Cuza nua fost totuºi privitã total necritic. Deexemplu, Panaitescu îi reproºa oanume slãbiciune în guvernare. Înacest context, trebuie amintit MihailKogãlniceanu, cel mai de aproapesfetnic al lui Cuza, care, la rândulsãu, ºi-a pãstrat, dincolo de toateconjuncturile politice, o imaginepozitivã. Astfel, detronarea luiCuza este pusã în mod constantîn legãturã cu plecarea luiKogãlniceanu: Cuza mai fãcugreºala de a se despãrþi deînþeleptul sãu sfetnic MihailKogãlniceanu ºi se înconjurã dealþi miniºtri mai puþini inteligenþi(Panaitescu). La Roller, MihailKogãlniceanu apare dreptconducãtorul unei grupãrii care iapartea þãrãnimii lipsite de pãmântpentru cã, ca ºi “Lobbyist” pentruindustire, dorea sã-ºi întãreascãgruparea cu þãranii eliberaþi. ªiªtefan Pascu îl desemneazã peMihail Kogãlniceau, în raport cuAlexandru Ioan Cuza ca primul luisfetnic ºi cel mai apropiat cola-borator. Împreunã, cei doi fac primulpas spre independenþã, sprereforma electoralã ºi agrarã ºi spreviziunea României Mari. Aceastaeste o imagine foarte bine ancoratãprin manualele ºcolare în memoriacolectivã.

La Cluj, un bust destul degreu de observat al lui Cuzapriveºte asupra pieþei româneºticentrale a oraºului, spremonumentul eroilor de rãzboi,catedrala ortodoxã, statuia luiAvram Iancu ºi spre operanaþionalã. El pare sã priveascãmulþumit spre opera sa. Soclulde marmurã al bustului a începutsã se crape. Dar nu trebuie sãne facem grij i . În decursulistoriei, Cuza s-a doveditaproape imun la eroziune, laeroziunea politicã, ºi asta chiardacã regele Carol I s-a clasat,la teatrul mediatic Mari Româniînaintea lui Cuza, pe locul doi înclasamentul general. Imediatdupã ªtefan cel Mare.

45

O serie de imagini se ridicã dinamalgamul subiectiv ºi obiectiv dedate ºi perspective adunate în timpîn jurul lui Cuza Vodã. În bunãmãsurã, vorbim în acest sens deo serie de faits accomplis. Esteacel tip de politicã a punerii în faþafaptului împlinit, practicatã ºiimpusã, prima datã în raport cuEuropa, iar apoi ºi în raport cu þara,de cãtre politicienii români ºi Cuzaprin unirea de la 1859 ºi evoluþiiledecurgând din ea. În cazulpersonalitãþii ºi epocii lui Cuzalucrãm cu un produs finit, rezultatdeopotrivã al voinþei de epocã ºial voinþei posteritãþii. Existã o ideeclarã, mai ales dupã decenii ºiscrieri, de vreau transmisã devremea lui Cuza, de el ºi de“echipa sa” formatã la nivelsimbolic în primul rând ºi suges-tiv, pentru mijloacele unei epoci,dar ºi pentru cele ale urmaºilor,din Moº Ion Roatã ºi MihailKogãlniceanu. “Adunarea” sem-nificã trecerea de la medieval lamodern, la modul cel maitradiþional. Prin reforma agrarã ºisecularizarea domeniilor biseri-ceºti se deschide drumul spreRomânia modernã. Prin moder-nizarea unor principate unitecontra voinþei multora, dar în modfoarte evident nu a tuturor sau amajoritãþii, se deschide calea spreRomânia Mare. Reuºita de la 1918ºi 150 de ani de propagandã au datvaloare de sentinþã acestor douãdeschideri ºi rupturi, locuri comunecare acoperã la rândul lor aspectemai puþin aduse în dezbatere.

Pe de o parte, Cuza a puscapãt hegemoniei funciare a

Bisericii. Pe de altã parte, prinautonomia modernã cãutatã înraport cu Constantinopolul, s-arputea spune ºi cã a “politizat” ºi maimult Biserica, inclusiv în raport cutimpurile revolute. Blestemat, camason sau apostat, ºi slãvit, caeliberator ori reformator, Cuza ar fiprimul suveran modern alRomâniei, dar ºi monarh din milalui Dumnezeu. Imaginea saacoperã încã un detaliu, pre-cizat în urmã cu câþiva ani deNicolae ªerban Tanaºoca. Cuzaa fost ultimul domn uns laConstantinopol, ca supus al Porþiiºi credincios al patriarhuluiecumenic. Actul nu a avut loc cândviitorul unirii era mai incert decât afost el oricând, ci la sfârºitul lui1864, dupã secularizarea averilorbisericeºti (1863), dupã lovitura destat din mai 1864 ºi înainte deintroducerea codului civil ºi penalîn decembrie acelaºi an. Gestul arpãrea superfluu, în raport cuimaginea tradiþionalã ºi cu o certãlogicã politicã a evitãrii în-curcãturilor de legitimitate. Cuzavenise la Constantinopol pentrudiscuþii cu sultanul (vizavi destatutul principatelor), dar ºi cupatriarhul (în problema secu-larizãrii, discuþii care s-au încheiatabia prin convenþia din 1885).Întrebarea care se pune, la limitaparadoxului, ºi care trebuie sãrãmânã deschisã, este dacã Cuzaa acceptat ungerea, ca gest po-litic simbolic de compromis,considerându-l astfel lipsit derelevanþã realã, date fiindpotenþialele probleme cauzate deacesta, sau el credea în esenþã în

mirungerea la Constantinopol ºiºi-a asumat-o ca monarh de dreptdivin, “desenând” o prelungireautocraticã în modernitateaautoritarã a vechilor bazilei ºi þari?

La 1859, entuziasmul provocatde alegerea lui Cuza între româniitransilvãneni a fost real. A fostexagerat ulterior, dar în epocã a fostreal. La fel de adevãrat este ºi cãel s-a stins destul de repede. Lacâteva luni de la unirea din ianuarie,în Imperiul Habsburgic lua sfârºitepoca neo-absolutistã în urmaînfrângerilor suferite ºi a pro-blemelor interne întâmpinate deViena. O perioadã, scurtã (pânã la1867), dar intensã, de liberalism i-aluat locul. “Alianþa naþionalã” întregreco-catolici ºi ortodocºi, mar-catã prin conferinþa de la Sibiu(1861), a accelerat ascensiuneapoliticã a românilor. La noua Dietãa Transilvaniei, deschisã tot laSibiu (1863), ei au atins majoritatearelativã. A fost “timpul frumos” alromânilor ardeleni. În 1864, Vienaa ºi ridicat episcopatul ortodox dela Sibiu la rang de mitropolie. Paredestul de limpede cã în acei anisoarele românilor era încã departede a rãsãri la Bucureºti, unBucureºti interesat (evident) maimult de a nu provoca ºi mai tareViena. Este de reþinut ºi cã româniidin imperiu pãreau ºi mai puþinpregãtiþi pentru “republicanisme”decât cei din principatele unite. Oîntrebare, cu douã componenteînsã, se pune astfel, nu atât întermeni de adevãrat sau greºit, câtsub raport procentual. Cât din ac-þiunile românilor transilvãneni semula dupã tiparul unei loialitãþi

Drumuri simbolicede laConstantinopolla Viena

Alexandru Simon

150 DE ANI DE

LA UNIREA

PRINCIPATELOR

46

dinastice relativ sincere ºi cât erarodul pragmatismului inerent ºiacelei epoci, iar, pe de altã parte,în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþiisãi, prinºi în propria lor cursãpentru supravieþuire, priveaupeste munþi spre români altfeldecât în termenii unei retorici careatunci nu avea încã utilitatea demai târziu?

Un poate straniu amestecantagonic de interese generale ºipersonale subzistã în jurul anului1859. Cuza nu a fãcut unirea.Unirea s-a fãcut prin Cuza. El afost ceea ce astãzi numim„reprezentantul unui grup deinterese“. Pentru unii, ºi nu lipsiþide putere, foarte probabil el a fost

doar o marionetã. Cuza ºi-adepãºit condiþia, la modul brutaladesea. A personalizat procesulpolitic de unificare. Ca aproapeoricare conducãtor român, de pânãatunci sau de dupã el, ºi-aconstituit propria sa camarilã. Nua fost mai rea sau mai bunã decâtaltele. A fost însã un gest deindependenþã, cu tentã autocra-ticã, perceput diferit în funcþie decei afectaþi atunci sau acum.Oricum, nu a contribuit la supra-vieþuirea sa. Contextul extern ofãcea deja problematicã. Estetotuºi dificil de spus cã în cazul încare ar fi urmat o altã linie, maiechilibratã, într-un sens mai apro-piatã de condiþia sa iniþialã, ar fi

rãmas domn. Dincolo de problemanaturii personale, o manierã tipCarol I de guvernare ºi conduitãpersonalã poate cu greu fi privitã cao soluþie pentru acei ani. Carol avearang european ºi nu avea legãturipersonale cu elita localã. Contextulintern ºi extern nu permiteaupierderea lui româneascã. Carol aavut o domnie de patruzeci ºi optde ani ºi un loc în panteonulnaþional. Cuza, doar un loc înpanteonul naþional. Aceastãdeosebire nu este lipsitã de sem-nificaþii ºi lasã loc, încã o datã,pentru identificarea drumurilorcare au fãcut ca Principatele Unitesã nu se încheie ca o Republicã dela Ploieºti.

Sculptorul Ilarion Voinea,autorul bustului „clujean” al luiAlexandru Ioan Cuza, rememora,într-un interviu recent, încercãrilesale de a se apropia depersonalitatea domnitorului Unirii,cãutãrile sale de la Viena,documentele pe care s-a strãduitsã le consulte. „Monumentalul”,spunea Voinea, „nu e legat dedimensiune, ci mai degrabã derelaþia dintre pãrþi, de felul în carepoþi da lucrãrii o anumitãsolemnitate... Un bust precum celal lui Alexandru Ioan Cuza... tre-buie sã armonizeze spaþiul, sã-lpersonalizeze”. Aceste gânduriale unuia dintre sculptorii clujenicare îºi meritã renumele ne readucîn memorie discuþiile iscate, înurmã cu câþiva ani, asupraoportunitãþii amplasãrii unei statuia lui Cuza tocmai la Cluj, oraº alecãrui legãturi cu domnitorul Uniriiar fi fost doar simbolice. Înperioada maniei statuare funariste,asemenea contestãri îºi puteaugãsi, pe undeva, justificarea, fie ºinumai din punct de vedereemoþional. Dar întrebarea caretrebuie sã fie de fapt pusã este nucât de importante au fost legãturilenemijlocite ºi directe ale lui Cuzacu oraºul de pe Someº, ci cât deimportant este pentru noi toþi

Cuza ca simbol150 DE ANI DE

LA UNIREA

PRINCIPATELOR Tudor Sãlãgean

simbolul pe care Cuza îlîncorporeazã. Pentru cã – ºi astaeste în afara oricãrei îndoieli –Cuza este, mai mult decât orice,un simbol. Putem observaaceasta prin simpla comparare atuturor reprezentãrilor saleaniversar-omagiale, fie ele picturi,sculpturi, medalii, mãrci poºtalesau reprezentãri grafice ºiartistice de orice altã categorie.Imaginea lui Cuza esteîntotdeauna una ºi aceeaºi: detânãr principe în uniformã deoºtean, aureolat prin dublaalegere a locuitorilor celor douãPrincipate; de învingãtor nu prinputerea armelor, ci a încrederii ºia iubirii populare. Cuza pe care îlomagiem, în fiecare an, la 24ianuarie este mereu unul ºiacelaºi: actorul principal al mareluimoment al Unirii „mici”.

Cuza a fost, aºadar, imagineapublicã a Unirii. Iar aceastã ima-gine a fost aleasã ºi modelatã –se poate imagina oare altceva? –în chiar perioada pregãtirii mare-lui eveniment, ºi, fireºte, de cãtreînºiºi regizorii acestuia.

Aºadar, regizorii... Sã nereamintim aici cã, încã din 1850,odatã cu crearea Comitetului Cen-tral Democratic European, al cãruimembru român era Dimitrie

Brãtianu, miºcarea revoluþionarãse orienta cãtre un nou obiectiv:crearea Statelor Unite aleEuropei. Lojile Marelui OrientFrancez, deschise încã din peri-oada de pregãtire a Revoluþiei dela 1848 cãtre naþiunile în afirma-re din Centrul ºi Estul Europei,care iniþiaserã un mare numãr deoameni politici ai viitoarei Româ-nii, au fost puse în 1852, prinvoinþa împãratului Napoleon al III-lea, sub conducerea prinþuluiLucien Murat. În 1856, odatã cuîncheierea Rãzboiului Crimeii, încare Franþa ºi Anglia, cele douãmari naþiuni occidentale pentruîntâia datã aliate, gãsiserã ooportunitate de frânare aexpansiunii ruseºti, proiecteleeuropene pentru regiuneadunãreanã începeau sã prindãnoi contururi. Acelaºi 1856 esteanul în care Auguste Carencefondeazã la Bucureºti lojacapitularã Steaua Dunãrii, aflatãsub obedienþa Marelui OrientFrancez. Proiectul de unire alcelor douã Principate era, se pare,încã din acest moment, aproapeo certitudine europeanã, ºi existãvoci care afirmã cã unul dintrecandidaþii la ºefia noului stat eranimeni altul decît prinþul Murat,Marele Maestru al Marelui Orient.

47

Toate evenimentele care au urmat,de la regrupãrile partidelor internela injectarea în structurile politicelocale a generaþiei de bonjuriºtiiniþiaþi în lojile pariziene, au avut oparte vizibilã dublatã de o partenevãzutã. În 1857, Christian Tell,de multã vreme iniþiat înmasonerie, insista ca în Divanurilead-hoc sã fie aleºi (sã punem oarecuvântul între ghilimele?) cât maimulþi deputaþi care primiserã „lu-mina”. Franþa pregãteºte însã oaltã loviturã împotriva Austriei, înItalia, pe care o considerã pentrumoment mai importantã decâtprezenþa unui prinþ francez înfruntea Principatelor. Trebuia deciindentificat un principe român,care sã fie în aceeaºi mãsurãboier de viþã veche ºi tânãr pro-european; sã nu aibã o partidãinternã proprie pentru a nu prinderãdãcini prea adânci ºi a lãsa loculliber, la momentul potrivit, pentruprincipele strãin care rãmânea oclauzã fermã în proiectuleuropean pentru Principate, de lacare episodul ianuarie 1859 nureprezenta decât o derogare. Estemomentul în care apare în scenãAlexandru Ioan Cuza.

Cuza era, în primul rând,moldovean, fapt care eraavantajos din douã puncte devedere: mai întâi, în mod evident,pentru Moldova perioada de dupãunire avea sã fie una plinã deinsatisfacþii, ºi se presupunea cãmoldovenii o vor tolera mai bineavând pe tron un principe ridicatdin mijlocul lor; în plus, un domnmoldovean avea puþine ºanse dea prinde rãdãcini în capitaladâmboviþeanã. Cuza era popularpentru cã era tânãr, chipeº ºi, maiales, necunoscut; a fost suficientãastfel o singurã acþiune curajoasãºi bine promovatã pentru a-i creao faimã de cavaler al dreptãþii.Cuza era, de asemenea, ºarmantºi apreciat de femei, iar acestlucru a însemnat întotdeaunaîndeajuns de mult în politicã.Fireºte, însã, asta nu putea fi totul.Pe lângã toate cele amintite maisus, Cuza a fost ales pentru cãera un bãrbat de încredere.Indiferent dacã a fost sau nuvenerabilul unei loji anonime dinGalaþi – una atât de anonimã,încât cercetãtorii istoriei moderne

nu i-au putut detecta prezenþa –Cuza a fost, cu siguranþã, un omcare nu avea voie sã facã paºigreºiþi, ºi care, în momentul încare „greºalele sale” au începutsã atârne în balanþã mai greudecât „faptele cele bune”, a fost,dealtfel, înlocuit.

Pentru a înþelege care a fostrolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut defapt Unirea este suficient sã recitimmemoriile lui Vasile Alecsandri,iniþiat în francmasonerie în timpulstudenþiei sale franceze, trimis înmisiune diplomaticã în Franþa,Anglia ºi Sardinia (puterileînvingãtoare în Rãzboiul Crimeii)pentru a obþine recunoaºtereainternaþionalã a dublei alegeri.Prima sa vizitã, la Paris, înfebruarie 1859. Prima audienþã: lacontele Walewski, ministrul deexterne al Franþei. Walewski:„Domnul actual era ºeful unui partidpolitic pânã a nu fi ales?”Alecsandri: „Nicidecum, era simplusoldat în rândurile partidului naþional[N.N.:partidei naþionale], ca noitoþi”. Walewski: „ªi credeþi cãreprezintã în conºtiinþã principiulpentru care v-aþi luptat cu atâtaenergie?” Alecsandri: „O credem”.Walewski primeºte aºadar, dinpartea masonului Alecsandri,asigurarea pe care o aºtepta: Cuzaeste un simplu soldat, la fel ca noi;principiul nostru se aflã în conºtiinþasa.

A doua zi, audienþa la Napoleonal III-lea. Una dintre primeleîntrebãri ale Împãratului: esteadevãrat cã acest prinþ Cuza astudiat la Paris? Alecsandri:„Adevãrat, Sire; conformitatea decaracter, de gusturi ºi idei cufrancejii ne îndeamnã a veni depreferinþã în sânul Franþei pentruca sã primim lumina civilizaþiei.Prinþul Cuza a fost unul dintre ceiîntâi tineri români care au studiatîn universitãþile Parisului”.Împãratul primeºte la rândul sãuasigurarea necesarã: noi – spuneiniþiatul Alecsandri – am venit aicispre „a primi lumina”, iar Cuza afost printre cei dintâi. Aceste lucrurifiind lãmurite, formala întrevederediplomaticã capãtã accente debasm oriental. Împãratul dãruieºtepentru fiecare soldat din oasteaPrincipatelor câte o puºcã deultimã generaþie, adãugând acestui

dar ºi douã baterii de artilerie, fãrãca Alecsandri sã fi cerut ceva dintoate acestea. Alecsandri solicitã,precaut, un împrumut de 6.000.000de franci. Aproape dojenitor, Napo-leon îi spune cã suma e insuficientãpentru „nevoile unei naþii carevoieºte a renaºte”. Oferta sa estede 12.000.000.

În final, momentul poate celmai interesant al celei dintâiaudienþe a reprezentantului uneiRomânii care încã nu existã lacel mai puternic om al Europei.«„Vino, îmi zise Maiestatea Sa,de-mi aratã configurareaprovinciilor ocupate de români”.Atunci în vreme de un pãtrar deorã debitai un curs întreg degeografie româneascã, arãtândcu degetul mai întâi PrincipateleUnite, apoi Banatul, Transilvania,Bucovina ºi Basarabia ce leîncunjoarã, apoi satele româneºtirespândite pe malul drept alDunãrii...„Vedeþi, Sire, cât e deîntinsã adevãrata Românie, ºi ceRegat important ar constitui cu alesale 9.000.000 de Români, dacãProvidenþa ar realiza visul ºiaspirãrile lor”.» Împãratul îl privipe Alecsandri „cu ochi pã-trunzãtori”, apoi îi dãdu toateindicaþiile necesare pentru a-ºiîndeplini misiunea de la Londra.

Cuza este, aºadar, un simbolpentru cã el a fost ales pentruaceasta. El a continuat sã rãmânãun simbol, în pofida faptului cãs-au gãsit, în aproape fiecaregeneraþie de istorici care a urmat,contestatari ai mitului sãu.Succesul dublei alegeri din 1859se poate mãsura, dealtfel, ºi înaceastã forþã de a genera un mitcare continuã sã fie ºi astãzi unulextrem de popular ºi îndrãgit. Iaromul Cuza ºi-a meritat din plinacest statut, asemeni tuturoracelora care ºtiu sã rãspundã uneichemãri ºi care ºtiu sã facãsacrificii pentru a-ºi îndeplinimenirea. El este nu doar un simbolal începuturilor statului românmodern, ci ºi al începuturilorconstrucþiei Europei moderne,realizatã pe principiile afirmãriinaþiunilor, a libertãþii ºi a egalitãþiilor. O Europã printre ai cãreiarhitecþi Napoleon al III-lea vaocupa întotdeauna unul dintrelocurile de onoare.

48

Odatã cu apariþia ºimanifestarea ideilor naþionale,civilizaþia Þãrilor Române a fostinfluenþatã în principal de douãdirecþii: cea de modernizare dupãmodelul francez – care, de altfel,a ºi avut loc, tocmai graþie unordomnitori printre care se remarcãîn mod deosebit Alexandru IoanCuza – ºi o alta, care a funcþionat

o bucatã de vreme, ºi în care seprelua ºi continua o tradiþiegrecizantã, urmare a influenþeiRenaºterii naþionale greceºti,care a contribuit ºi la deºteptareasentimentului naþional ºi, ulterior,la „Renaºterea” naþionalã dinÞara Româneascã.

Cu excepþia Transilvaniei,care, încã de la începutulsecolului XVIII, nu mai era însfera influenþelor „turceºti” (adicãbalcanice), datoritã faptului cã

intrase sub stãpânireahabsburgicã, iar afluxul depopulaþie de tip occidentaladusese noi idei ºi teorii sociale,

ºi contribuise la formarea ºiadoptarea unei noi mode,teritoriile celor douã þãriromâneºti de peste Carpaþi erauîncã teritorii în care ideile,obiceiurile, cultura ºi vesti-mentaþia orientalã au putut opune

rezistenþã penetrãrii formeloroccidentale.

La începutul secolului al XIX-lea, Moldova se gãsea într-osituaþie politicã asemãnãtoare cucea a Þãrii Româneºti, chiar dacãdin punctul de vedere al receptãriimodelelor culturale avea o lungãtradiþie în preluarea mai întâi amodelului polonez ºi, mai apoi, acelui rusesc (care imita modelul

occidental, în special pe cel detip francez).

În rândurile care urmeazãvom încerca sã punem înevidenþã câþiva din paºii„modernizãrii” care, în decursula mai puþin de patru decenii, audus de la utilizarea modeluluigrecesc la aprecierea ºi apoi laprevalenþa celui de tip francez.

Un prim factor decisiv pentruvictoria acestuia din urmã l-aconstituit, cu siguranþã,depolarizarea centrului de interesdin direcþia otomanã ºi orientareaînspre cea ruseascã-francezã,datoritã faptului cã Parisul

Fig. 1. Teodor Aman, TudorVladimirescu

Fig. 2. Anonim, Grigore IV Ghica

Fig. 3. Joseph Kriehuber, Alexandru D.Ghica

Fig. 4. Anonim, Grigore AlexandruGhica

150 DE ANI DE

LA UNIREA

PRINCIPATELOR

Sandro Damian

,

Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române

De la cusma la chipiusi capul dezgolit

)) )))

,

49

devenea tot mai mult capitalalumii, întrucât Rusia se afirmase– ºi continua sã se afirme – ca oputere ce avea pretenþia de a fi oa treia Romã, o continuatoarecreºtinã a Bizanþului care urmasã se contrapunã influenþeiotomane.

Pe plan cultural se asistãîntr-o primã fazã la o filtraregreceascã-otomanã a mo-delelor, cum ar fi, de exemplu,traducerea unor texte italiene deepocã, texte care au fostreceptate în spaþiile danubieneprin intermediar grecesc(Metastasio, Alfieri º.a.).

Astfel, acest model cultural deRenaºtere greceascã, inclusivdin punct de vedere imagistic, vaculmina în Þara Româneascã cureprezentarea lui TudorVladimirescu, iniþiatorul Revoluþieide la 1821 (Fig. 1).

În numai douã decenii de laacest prim moment, cu toate cãau mai persistat modele(reprezentãri) de influenþãgreacã (precum Grigore IVGhica, domnitor între 1822-1828– Fig. 2), se asistã la o trans-formare profundã reflectatã înîmbrãcãmintea de curte(Alexandru D. Ghica – domnitorîntre 1834-1842 – Fig. 3 –,fratele lui Grigore IV Ghica, în acãrui reprezentare se des-cifreazã elemente ale uneiportretistici de tip „imperial”).

În aceeaºi epocã, în Moldovase manifestã un fenomenasemãnãtor. Imaginea lui Mihaiªuþu (domnitor între 1819-1821 –Fig. 5), reprezentat chiar lamomentul înscãunãrii sale, nupoate sã ne ducã cu gândul decâtla Orient. Acestei imagini i sepoate contrapune cea a luiGrigore Alexandru Ghica(domnitor al Moldovei între 1849-1853 ºi 1854-1856 – Fig. 4)

Desigur, schimbarea esteuimitoare. Figura de ofiþerfrancez al celui de-al doileadomnitor, în contrast cu imagineaneoclasicã a lui Mihai ªuþu,reprezintã, cu siguranþã, oschimbare de mentalitate ºi nunumai de reprezentare. Dacãreprezentarea lui Mihai ªuþuapare drept o continuare a unei

moºteniri greco-bizantine carear putea fi uºor inclusã întremodelele neoclasicismului,reprezentarea lui Grigore

Alexandru Ghica este cea aomului modern, occidental, un

ofiþer francez, poate chiar rus,fapt care poate avea ºi altesemnificaþii decât simpla“adecvare” la modelul noiiperioade. Bunãoarã, ar putea sãsemnifice o “detaºare” de Poartãºi o apropiere nu neapãrat deRusia învinsã în timpul rãzboiuluiCrimeii, ci de Occidentul care s-aalãturat Turciei pentru zdrobireaRusiei.

Aceluiaºi model, de originefrancezã-apuseanã, i se sub-sumeazã ºi reprezentãrile luiAlexandru Ioan Cuza, precumcea realizatã de pictorul clujeanCarol Popp de Szatmary (Fig. 7)ori cea a artistului vienez AugustStrixner (Fig. 6). Reprezentãrile luiCuza – pe lângã mãiestria sautalentul artiºtilor – relevã, politic,

tocmai alegerea fãcutã dedomnitorul celor douã ÞãriRomâne, anume aceea de a aveao þarã modernã, care a întors dejaspatele la ceea ce a fost – untrecut în care nu se mai regãsea– ºi care avea curajul de a fi à lamode. Iar moda nu a însemnat –nici atunci aºa cum nu înseamnãnici azi – doar îmbrãcãminte, ciînseamnã într-o primã fazã co-piere a ideilor ºi a formelor (cuefectele sale negative saupozitive) iar mai apoi selecþie ºiinterpretare, iar acestea conduc,în cele din urmã la progres.

Cu alte cuvinte în secolul XIXse asistã nu doar la o schimbarede direcþie în politica ºi istoria

Fig.8. Barbu Iscovescu, Avram Iancu,1849

Fig. 5. Lemercier, Mihai ªuþu, 1819

Fig. 6. August Strixner, AlexandruIoan Cuza, 1860

Fig. 7. Carol Popp de Szatmary,Alexandru Ioan Cuza

50

O optiune sau ocotitura istorica?

Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860)

150 DE ANI DE

LA UNIREA

PRINCIPATELOR

Loránd L. Mádly

)) )))

,

)) )))

Dupã marele moment deturnurã pe care l-a repre-zentat Revoluþia de la 1848-49 în întreaga Europã, care înTransilvania a ridicat ten-siunile sociale ºi naþionale lacele mai înalte cote, lãsând înurmã numeroase devastãri ºisãrãcirea populaþiei, noileautoritãþi ale ImperiuluiAustriac, având la îndemânãun regim sever, au începutreorganizarea întreguluiImperiu dunãrean pe bazaprincipiului egalei îndreptãþiria tuturor naþiunilor, sintagmãînscrisã în numeroase acteoficiale ºi simbolizatã cu atâtmai mult prin expresia „viribusunitis”, prezentã ºi pe stemaimperalã din acea vreme.

Transilvania era con-sideratã la acea vreme oprovincie în orice caz dificilãde cãtre reprezentanþii sta-tului, ºi aceasta din mai multemotive. În primul rând, re-lativa înapoiere economicã ºisocialã întuneca întrucâtvaperspectivele unei reaºezãri aprovinciei, la care se adãugapoziþia perifericã a Tran-silvaniei; însã nici din punctde vedere social ori etnicsituaþia nu era mai bunã:populaþia româneascã ma-joritarã în provincie era înmare parte supusã încãrelaþi i lor feudale ºi nu erarecunoscutã naþional saureligios, toate aceste aspec-te reprezentând moºtenirea

lungului feudalism marcat dedominaþia nobilimii, în maremajoritate maghiare, pro-tagonista ridicãrii din anul1848 sub forma „szabad-ságharc”-ului (luptã de eli-berare) contra stãpâniri iaustriece. Rezolvarea tuturoracestor aspecte în sensulnoilor principii de organizarea statului, corespunzãtoarevremii, au reprezentat o realãprovocare, motiv pentru careau fost mobilizate persoaneînsemnate pentru a coordonaaceastã operã. Dacã în ceamai dif ici lã provincie –Ungaria propriu-zisã – a fostdesemnat ca ºi guvernatorprincipele Albrecht, membrual Casei imperiale, având pre-rogative sporite, în Tran-silvania a activat întâi Ludwigvon Wohlgemuth, un militar decarierã, însã deceniul neo-absolutist în aceastã pro-vincie va fi marcat de per-sonalitatea lui Karl zuSchwarzenberg, care pro-venea dintr-o familie foarteînsemnatã ºi apropiatã Caseiimperiale, având de ase-menea prerogative sporite.

Cea mai interesantãsituaþie o prezintã saºi itransilvãneni, care trãiau înmare parte pe pãmântulcrãiesc (fundus regius),beneficiind de largi privilegiicare consacrau numeroasedrepturi pol i t ice colectiveîncã de la sosirea lor în

Transilvania în secolul al XII-lea. Dacã faimoasele pri-vi legii , cuprinse în diplomaandreianã, garantau saºilorun stat în stat dupã principiiledreptului feudal, acestea aureprezentat de-a lungul tim-pului þ inta unor l imitãri dinpartea autoritãþilor centrale,indiferent dacã îºi aveausediul la Buda ori Viena.Dupã ce Transilvania a ajunssub oblãdiurea ImperiuluiHabsburgic la finele secoluluial XVII- lea, fapt primit demajoritatea saºilor cu maresimpatie, aceºtia vãzând înmonarh un „împãrat german”,au început însã cele maiserioase intervenþi i , legatemai ales de pol i t ica îm-pãratului Iosif al II-lea, caredorea ca rãmãºiþele feudalesã fie înlãturate din practicapoliticã. Intervenþiile sale con-tra autonomii lor sãseºti aureprezentat primele mãsuriserioase în sensul desfiinþãriitreptate ori parþiale a aces-tora, reprezentând însã ºiîncercãri de aducere la zi aorganizãri i pol i t ice a pro-vinciei. Pe scurt, acum adevenit vizibi l faptul cãelementele pol i t ico-juridicepe care saºi i ardeleni îºibazau existenþa colectivã numai corespundeau cerinþelort impului, iar reformareaacestora risca sã bulversezeviaþa saºilor transilvãneni caºi colectivitate.

românilor, ci ºi, cu siguranþã, lacea mai radicalã schimbare înmentalitatea româneascã.Aceasta nu s-a schimbat imediatla nivelul claselor sociale maijoase, dar a existat, desigur, oschimbare pe linie ierarhicã, dela domn spre supus. Pentru

îndeplinirea acestei schimbãri afost utilizatã o imagine carereprezenta un principe luminat,modern, la nivelul oricãrui altprincipe occidental al epocii. Estevorba, în fapt, de modelul propusde revoluþiile din 1848. Iar la ’48în cele douã þãri române

extracarpatice nu era necesarãidentificarea printr-un specificnaþional (aºa cum se întâmpla cuîmbrãcãmintea lui Avram Iancu înportretul lui Barbu Iscovescurealizat în 1849 - Fig. 8), ci erasuficientã o opoziþie faþã demodelul otoman.

51

Evenimentele ºi opþiunilefãcute de elita politicã sã-seascã în timpul Revoluþieipaºoptiste i-a scos în faþã, amputea spune, pe saºii ardeleni.Faimoasa loialitate a acestorafaþã de împãrat, doveditãalãturi de români inclusiv pecâmpul de bãtaie, a fostrãsplãtitã încã în luna de-cembrie a anului 1848 cudouã acte imperiale carepermiteau crearea unei þãri decoroanã sãseºti independentede Transilvania propriu-zisã.De aici a pornit apoi, odatã cuterminarea rãzboiului civiltransilvãnean, o activitatepoliticã deosebit de intensãdar de scurtã duratã, careurmãrea statuarea noii entitãþiteritoriale. În acest sens,Universitatea sãseascã, carefuncþiona ca o veritabilã Dietã,a elaborat inclusiv o constituþiepentru preconizata þarã acoroanei.

În noile condiþii, în care pentrumenþinerea liniºtii în provincie eranecesarã o aplicare ad literam aprincipiului egalei îndreptãþiri – ºiaici trebuie sã ne gândim mai alesla puternicele disensiuni dintreviziunile saºilor ºi românilorprivitoare la noua þarã de coroanã– ideea separãrii teritoriale asaºilor ardeleni era în necon-cordanþã tocmai cu principiul fun-damental amintit. Astfel, repre-zentanþii autoritãþilor, începândîncã cu guvernatorul Wohlgemuthîn anul 1850, s-au opus sistematicrealizãrii dezideratelor politicesãseºti. Aceastã linie a fost dusãmai departe ºi de guvernatorulSchwarzenberg, sub ale cãrui ini-þiative de limitare a privilegiilorpolitice sãseºti existente pânãatunci, s-a reuºit edificarea uneisocietãþi „nivelate” din punct devedere politic, în care figuriledominante au devenit jandarmii ºi„galiþienii”, nume generic datfuncþionarilor din alte provincii,aduºi în Transilvania.

Putem concluziona în-treaga evoluþie a chestiunii po-litice sãseºti ºi prin afirmaþiacã ideile politice ale acestoraau cãzut mai degrabã victimeale epocii, ale timpului.Numeroase voci susþineau cã

sistemul politic transilvãneannu mai poate conþine ele-mente provenind din dreptulfeudal. Latura tragicã a întregiichestiuni a fost cã ºi poli-ticienii saºi aveau dreptatecând afirmau cã tocmaiprivilegiile politice definesc ºiþin împreunã naþiunea sã-seascã , el iminarea acesto-ra determinând destrãmareaacesteia. Acum, dupã 150 deani, putem spune cã într-adevãr, prin mãsurile de-ceniului neoabsolutist, edificiulpolitic al saºilor ardeleni, vechide 700 de ani, a primit o loviturãcare marca deja traiectoria savizibil descendentã, în ciudaunui reviriment scurt de dupã1860, blocat însã prin in-tervenþiile ºi mai radicale alestatului austro-ungar din anul1876.

Nivelarea politicã a so-cietãþii era însã necesarãpentru punerea în aplicare asetului de reforme care audefinit deceniul neoabsolutistîn Transilvania. Nobilimeamaghiarã, care a reuºit sã

blocheze cu 60 de ani înaintereformele iosefine, nu aveaacum nici o influenþã, însã separe cã ºi sistemul politicsãsesc trebuia sacrificat, pen-tru ca membrii acestei co-munitãþi sã se împrãºtie întrecelelalte naþiuni transilvãnene,acþionând aici în sens stimula-tor, cum sublinia însuºiguvernatorul Schwarzenberg.Reformele politice ºi sociale,între care cea mai însemnatãera desfiinþarea iobãgiei, auoferit românilor transilvãneniºanse fãrã precedent de afir-mare în toate domeniile, cutoate cã în deceniul neoab-solutist, nu s-a pus problemarecunoaºterii politice a naþiuniiromâne.

Întrebãrile esenþiale privinddeceniul neoabsolutist se potpune în funcþie de unghiul dincare este privitã situaþia. A fostvorba de egalã îndreptãþire, daruneori ºi de egalã nedreptãþire.Reformele însã au fost puse înaplicare în mod meticulos iarefectele benefice ale acestorase mai pot observa ºi astãzi.

52

Carmelia Leonte

OMAGIUL MELANCOLIEI

Doamne, ca o apã înaltã m-amprelins,ca o sticlã adormitoare,spre chipul calcaros pe care îlcredeam al Tãu!

Ci venit-a pustniculcu hainele sfâºiate ºi chipulprins în luminã.Eu sunt cel ce vã sperie! aspus.Dar buzele nu i se miºcau.

Povestea-i complicatã,insuportabilã ºi celestã,

am trãit-o eu.Ca pe un ultim omagiu adusmelancoliei.

ªi furia zãrilor,mâinile în cãuº,felul cum am dat la o partelucrurile inutile,Doamne, ca o apã înaltã m-amprelins,ca o sticlã adormitoare,spre chipul calcaros pe care îlcredeam al Tãu.

TRANSPARENÞÃ DE LEMNFRAGED

Mieii au un trup pe care nu-l poþighici.

Trebuie sã-l imaginezi cuburicele degetelor.Un trup moºtenit de pãrinþiîn deplina lor singurãtate ºiignoranþã.Mieii nu plângatunci când fratele îi priveºte înochipentru a le lua lumina,ci se acoperã cu o transparenþãde lemn fraged,sub care pieile roz seîncrânceneazã puþin.Dar numai puþin.Apoi se scaldã în valuri moi,deosebite de ale morþii.ªi se bucurã!Vine peste ei strãlucireacu un nou înþeles.

Remus Valeriu Giorgioni

DESCRIPTIO URBIS (imaginidin oraºul sufletului apãrute mie autorele

la „Vederea oraºului Toledo” - El Greco)

în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiazamare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºitotuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi deviþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi separe cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânã-ntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi totangrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºidând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut)luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de totcând apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser)încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare...

ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene înspectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului seperindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite deduhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte cândun colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã unfalanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitãpeste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cuun filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã despirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºiconcret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii îngheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori)consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept...

în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platousublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâinecaºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatranopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai dejos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!)înger sunt cu cap de om la oblânc

53

Golful Genovei, de unde sedeschide apoi mulþimea micilorgolfuri, între care cel numit alParadisului, între Nervi ºiCamogli, este un semicercstâncos la nord, cu puþine plajede nisip .„La riviera ligure“ nu edoar numele acestei regiuni undemuntele ºi marea sunt incredibilde apropiate, dar e ºi numeleunei prestigioase reviste literare.Aici, unde marele poet Montaleîºi are nu doar zona inspiraþieiprimului sãu volum, celebrul„Oase de sepie“, dar ºi locurilecu care se identif icã. Linialiguricã în poezia secolului trecutare , printre alþii, un liric de talialui Camillo Sbarbaro, susþinãtor,de la început, al poetului amintit,mai tânãr, pe-atunci, care va lua„Nobelul“, dar ºi al altor nume,unele mai puþin cunoscute decititorul român. Tradus înromâneºte de Ilie Constantin, în1966, versiune retipãritã, recent;apoi, cu multã pasiune, de MarianPapahagi, cu note critice ºicomentarii, ambele versiunivaloroase, Montale e desigur celmai faimos dintre aceºti poeþiliguri.

Specificul þãrmului liguric,stâncãrie, golfuri, case construitepe terasele muntelui, pânã sus,în vârf, vegetaþie cultivatã cutenacitate, vii ºi mãslini la înãlþimisurprinzãtoare, se regãseºte ºi înspecificul acestei l ir ici, unaesenþializatã ºi asprã.

Dar vreau sã remarc ºialtceva, aici, faptul cã Montale,omagia t la centenaru l naº-terii sale, în 1996, a intrat înconºtiinþa oamenilor simpli, iarfaptul se datoreazã respectuluipe care-l au, pentru literaturã,localnicii. Or i c ine te poa teîndruma spre Villa Montale, laMonterosso... Într-o garã deprovincie, ai spune, dar ceprovincie, Santa MargheritaLigure, de unde începe alt golfmirabil, cel de la Portofino, oplacã de marmurã pe faþada gãrii,

Locuri ligureAdrian Popescu

conþine sãpate cu dalta, cum vezila Florenþa terþinele danteºti,versurile celui nãscut aici, CamilloSbarbaro. Dar ce sã mai zici dealt poet, devenit extrem depopular, Giorgio Caproni, alecãrui cuceritoare versuri, totsãpate, de municipalitate, pe oplacã de marmurã te întâmpinãla intrarea în coridorul care ducespre ascensorul cu care urci saucobori în partea de sus aGenovei, în cartierul Castelletto ?Versuri care nici nu mai aunevoie de traducere „Quandosarò deciso di andarci inParadiso\ ci andrò conl’ascensore di Castellet-to»…Montale are o stradãcentralã, un atrium, etc. laGenova. Dar poþi cãlãtori cu untren supraelegant, un Intercityplus, numit Montale…Ruta e ºi eaevocatoare pentru poeziamarelui genovez, de la Pisa laMilano, unde se stinge Montale.Atâtea semne de preþuire,fireascã , în fond, pentru valorileartistice, culturale, un respectpentru civilizaþie, propriu þãrilorcu o consolidatã democraþie,te duc cu gândul, inevitabil, laindiferenþa multora dintre noipentru tot ceea ce este conceputpe perioade lungi de timp, pentruconstrucþia durabilã. Intre acestedeschideri generoase de timptransformat in duratã esteprogramul Fundaþiei Centruluil iguric pentru arte ºi l i tere ,întemeiat de Leo Biaggi, laBogliasco. Aici am încercat oversiune în limba românã, dupãunele reuºite ale altora, ca ºia unui volum, anterior tradus,dar cãutând „secretul“, codul,unicitatea poetului orasuluiGenova. Caproni este, se ºtie,cel care, dupa Dino Campana ,sau Montale, mai atrasi depropria fugã, respectiv de peisaj,se poate numi cu adevãratevocatorul capitalei ligurice.Vãzutã, cum spunea Carlo Bo,prietenul lui Montale, cu bucurie,cu ochiul încântat ºi pur al unui

copil. Bruno Rombi m-a dus înlocurile poeziei lui Caproni,pornind de la San Giovanni dePrè la medievala Porta dei Vacca,de la Portuaria la Porta Sopranacu casa lui Columb. Toposuripredilecte ale poetului, cel carespusese, într-un interviu, „amdomiciliul la Roma, dar locuiescla Genova“. Semn de iubire totalãa Golfului, a forfotei citadine, aþãrmului pietros al regiuniiligurice.

Dar ºi autorii contemporani aiLiguriei, antologaþi, traduºi ,prezentaþi de italienistul ªtefanDamian, au vocea lor distinctã,iar între ei un fiu adoptat decetatea maritimã a Genovei,Bruno Rombi, ghidul meu, sardde origine, autorul unui poem„Tsunami“, scris ca o previziuneuluitoare ( poetul-seismograf alvremii sale ) a devastatoareicatastrofe naturale de acumcâþiva ani. Viziunea unei naturirãnite de inconºtienþa vinovatã aomului contemporan, insensibil laarmonia regnurilor, corupt,vicios, iar ca urmare a acesteinepãsãri, revolta naturii pro-fanate, constituie miezul unuiamplu poem, tradus în mai multelimbi, inclusiv în româneºte.Bruno Rombi are publicul sãugenovez, fidel, admirativ, prie-tenos, am constatat-o plim-bându-ne prin cartierele vechiale Genovei, de la vechiul port laintortocheatele „vico“, unde li-brarii, artiºtii, colegii de scrisau mereu un surâs, o replicãamabilã pentru poet.Nimic monden, superficial,bombastic, dimpotrivã, o fami-liaritate dar ºi un subînþelesrespect, în aceste dialoguri,spontan inchegate, o bucuriecalmã de a trãi pur ºi simplufrumusþea unui oraº fascinant.

De la medievala Commendadi Prè plecaserã cruciaþii, în maimulte rânduri, temerarul Columbne descoperise, plecând tot deaici o altã dimensiune mentalã, olume nouã. Genova este unoraº bogat, unde palateleamiralului Andrea Doria, sau alefamiliei Spinola, þi le aratã oricecopil, dar ele nu au nimic dinvulgaritatea arivismului... de lanoi.

54

Giorgio Caproni

ÎNTR-O NOAPTE DINGEROSUL 17 DECEMBRIE

…omul care noaptea, singur,în „gerosul decembrie“împinge poarta ºi reintrã– singur – în suspinele lui

FÃRÃ TITLU

... omul care pleacãºi nu se-ntoarce: care ºtiecã-i are pe cei mai mulþide-acum dincolodecât pe cei de-aici…

CONCEDIEREACÃLÃTORULUICEREMONIOS

Prieteni, cred c-ar fimai bine pentru mine a-ncepesã-mi pregãtesc valiza.Chiar de nu ºtiu bine-acumora sosirii, ºi nicinu ºtiu ce gãrio preced pe-a mea,sigure semne-mi spun,din câte mi-au ajuns la urechidespre aceste locuri, cã euva trebui degrabã sã vã las.

Îmi veþi iertamicul deranj ce vi-l fac.Cu voi am fost veselde la plecare, ºi vã suntfoarte-ndatorat, credeþi-mã,pentru excelenta companie.

Aº mai vrea sã vorbescpe-ndelete cu voi. Dar fie.Locul de transfernu-l ºtiu. Simttotuºi cã va trebui sã mi-lamintescdes, în noul sediu,în vreme ce ochiul meu dejavededin fereastrã, dincolo de fumulumed al ceþiicare ne-nvãluie, roºuldisc al gãrii mele.

Vã cer sã mã treceþi înconcediufãrã a vã putea ascunde,uºoarã, o mirare.

Era aºa de plãcut sã discutãmîmpreunã, aºezaþi faþã-n faþã :ne confundam chipurile(fumând,schimbându-ne þigãrile),ºi toata povestea aceeadespre noi (acea invenþiefacilã, spusã altora)pânã la a putea mãrturisicât, chiar aflaþi la strâmtoare,n-am îndrãznit nicio clipã mãcar(din greºealã) s-avemîncredere.

(Scuzaþi. E o valizã greachiar dacã nu conþine mare lucruîncât mã-ntreb de ceam luat-o, ºi de ceajutor îmi va fimai târziu când o voi avea cumine.Totuºi de trebuie s-o port,nu fac decât sã-mi urmezobiceiul.Lãsaþi-mã, vã rog, sã treciatã. Acum cã e pe culoar, mãsimtmai liber. Vã rog, scuzaþi-mã.)

Ziceam cã era plãcutsã stãm împreunã. Sãpãlãvrãgim.Am avut ceva dispute, e normalSuntem gata-e firescºi acest lucru-urâþimai mult decât un pic, ºi opriþidoar din amabilitate.Dar ce conteazã. Fiecum e, mã-ntorcsã vã spun ºi din inimã,mulþumescpentru excelenta companie.

Vã concediez pe d-voastrã,doctore,ºi doctrina d-voastrã retoricã.Te concediez pe tine, fetiþogracilã, dimpreunã cu uºoara-þiboarede vatrã ºi de pajiºtede pe chip, a cãrei culoareblândã s-a stins, uºoare.Te eliberez, o, militare,(o marinare! Pe uscatprecum în cer ºi pe mare)de pace ºi de rãzboaie.ªi pe d-voastrã preotcare m-a-ntrebatdacã eu (glumea)am avut ca zestrecredinþa-n adevãratulDumnezeu.

Te concediez, înþelepciune,te concediez, dragoste.te concediez, religiede-acum sunt la destinaþie.

Acum când simt mai tarecum scârþãie frânele, va lascu-adevãrat, prieteni. Adio.De asta-s sigur: euam ajuns la disperareacalmã, fãrã stupoare.

Cobor. Drum bun!, vã doresc.

LANTERNA

Nu voi purta nicimãcar lanterna. Acoloîntunericul e atât de întunericîncât nu mai existã obscuritate.

PRUDENÞA GHIDULUI

Aici unde-am ajuns, ochiulpoate deja sã se desfãºoaresuficient.Avem sacii. A forþamarºul , a înaintaiar, e mai mult decâtînþelepciunemã gândesc c-ar putea fi unsemnpentru noi toþi de prostie.

Se ºtie cã la o anumitã înãlþime– e fatal – genunchiulse dedã uºor oboselii.Sã nu abuzãm. Pajiºtea,aici pe platou, e primitoaremai mult decât altundeva; idealãmai mult (la jumate de preþ:înainte ca mintea sã fie goalãde tot) pentru a ne tragesuflarea.

Am mers,sã fim veseli, pentru acel gestde a ne putea acum aºeza.Sã înãlþãm deci paharul,liniºtiþi, ºi sã închinãm.Dar, atenþie, sã nu ne târâmîn van. Noi toþi ºtim etapele, unadupã alta.Dar ºi – sã nu uitãm –datoria faþã de ºansã.

Putem vedea de aiciun versant întreg: avemaºadar o certitudine.Ne oprim. Ce ºtim noi toþi

55

despre ce ne-aºteaptãdincolo, dupã ce-am trecutcreasta?

Exista murmurediverse. Voci. Vacarm.Nu altceva. Înainte de a ne-aventura,sã ne bucurãm deci împreunãde insolita siguranþã.

PAHARUL

…omul care-ntuneric e singurca sã bea; care n-arepe nimeni, în obscuritate,doar de ea-ºi apropie paharul.

FLUIERATUL

(vorbeºte paznicul de vânãtoare)

Nu cred ca e acestafluieratul braconierului.E prea deasã ceaþa. Oricum(aici sunt cãrþile de joc)terminaþivoi partida. Eu(puteþi sã continaþi sã beþiºi pentru mine) cunosc,nu mã pot dispensa de ea,de precisa mea îndatorire.

Fiecare chemare în pãdureinsolita, pasãresau alt agent care-ar fi ,trebue sã mã duc sã vãd.Agãþaþi-mi, vã rog,aici în cui, puºcaºi cartuºiera meaÎntre timp, (scuzaþi; e nevoiecu frigul ce m-aºteaptã)lãsaþi-mã, sã-mi torn încã unpahar– ultimu-i acesta

În vin, prind a vedea bine,se aflã cunoaºterea – se aflãiluminarea.Dar voi, fãrã vreun motiv,în lume, voi pentru cã eusunt acum pregãtit ºi inimami-a devenit uºoarã, iarstaþi sã mã priviþi ,în felul acela, parcãprecum unul care suspectezãceva, chiar dacã n-o spune?

Vã vãd, sau mã-nºel, îmitremurã,

la colþuri, gura?Prieteni, pot ºi sã mai greºesc;dar aceasta oricum, v-o zic,e o datã pentru totdeauna:a te teme în afarã de inamic(vã repet; puºca)e un lucru, mai mult decâtjosnic,dupã a mea pãrere, prea stupid.

Puneþi-mi ºi cartuºeleºi-ntoarceþi-vã sã beþi.Trebuie mãcar sã ºtiþicã atunci când ai o panãla pãlãrie , iar ca soartecizme galbene ºi scurtã verdepentru a nu zice altceva, sepierdetimpul, gândindu-te la Moarte.

Vedeþi, odatã trãiam

la mare. Locuiam la Livorno.Ce oraº! Din FornoMascagni pânã la Quattro Mori,un vânt profund înãlbeapieþele, în vreme ce vibraîn pantece sirenamaritimã a vapoarelor.

Ieºeam rareori. Pe stradã,îmi amintesc, circulaun aer care te înspãimântaprin singurãtate.Totusi,ºtiþi cum se umpleaacel vânt, ºi ce fetiºcanetreceau, prin grindinafalsã, de bãieþoistârniþi , care se pierdeaude prea mare iubire-n insulte,ºuvoi

Trageþi concluziacare vã place. Eu..Nu ºtiu dacã voi credeþi înDumnezeu,sau în altceva. Din punctul meu– ochii mari! soba fumeazãºi va poate-nnegri hârtiainnegrind odaia –totul are o importanþãrelativã. Mai degrabã(vom vorbi despre asta,aici, când voi reveni)sã vã intre bine-n capla ce încã vã zic:la ce bun sã te temi deduºmanulde afarã, când el e de-acumînãuntru

Paznicul vâneazãsau e vânat. Aceasta-i o legesigurã. La naiba deci cu frica,cã la nimic nu-i bunã. Atâtîn noi toþi nu rãmâne decât– singurã – certitudineade un timp lucrând în mine:cel care-ºi face o cetateîn juru-i, se amãgeºtemult, cel care-n fiece noapte-ºiînchide de douã ori poarta.

Lãsaþi-mã, aºadar, sã ies unpic.Asta am vrut sã vã zic.Cu cât sunt mai negriarborii, nu-i vreun riscmai mare pentru cel ce rãmâne,decât pentru ce-l ce se duce sãrãspundã la un fluierat.

Giorgio Caproni, n.1921,Livorno, m. la Roma,1992,este negreºit poetul Genovei.Un poet popular, datoritãstilului aparent cantabil,transparent, accesibil, ornat cuniºte rime ludice, candide,simple. Italianul are o înrudirevizibilã în acest volum dematuritate târzie cu poeziaultimului Sorescu. Aceeaºidiscreþie nobilã, acelaºitragism subînþeles, în ciudatonului de glumã. Oralitatea,colocvialitatea lejerã, mascânddrama, sentimentul morþiicare se apropie implacabil,marea „cãlãtorie“ care seterminã, sau viaþa „conce-diindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie,iar.

Bursier norocos al Fun-daþiei pentru litere ºi arteBogliasco, în aceastã toamnã,am putut traduce versuriledupã ce m-am plimbat prinlocurile Genovei lui Caproni.

Traduceri si culegere:Adrian Popescu

56

Noica ºi Miºcarea legio-narã, iatã numele unei cãrþidespre destinul filozofuluiromân care a trãit cu visulîntemeierii unei ºcoli defilozofie româneascã, vis carenu s-a împlinit în cele din urmã.Autorul volumului: SorinLavric, stilul: cel al unui filozofcu veleitãþi de istoric, mai puþinde literat. Cu toate acestea,introducerea în viaþa ºi operalui Noica începe cu o judecatãdespre destinul uman îngenere, propice unui utilizatorde forþã al cuvântului scris;viaþa este aºadar „risipitã celmai adesea în improvizaþiitrecãtoare ºi în ºovãieli su-fleteºti, ea nu izbuteºte decâtarareori sã capete o direcþie alcãrei sens sã poatã trecepeste silnicia întâmplãrilor ºipeste ruptura accidentelor”1 .ªovãielnicã este soarta uma-nã, adesea foarte înfiptã înrealitãþi cotidiene minusculesau bruscant de idealistã. Deo astfel de combinaþie a avutparte Noica. Gustul lecturilorfilozofice i-a fost inculcat decãtre mama sa, Clemenþa,soþie de arendaº, care îºiîmpãrþea viaþa între gos-podãrie ºi înclinaþii meditative.Noica a moºtenit de la mamasa, deosebit de afectuoasã,dualitatea acestei firi semi-realiste, departe fiind deînclinaþiile tatãlui sãu spreadministrare ºi muncã nor-matã. Vocea pãmântului nu

striga deloc pentru Noica.Perioada interbelicã vlã-guieºte material familiaarendaºului Grigore Noica.Cum era viaþa româneascã înacel timp? O ºtim deja: morbulluptei pentru cauza naþionalãnu crea decât haos în rânduldemocraþilor, al studenþilor, alevreilor ºi românilor careinterpretau fiecare în moddiferit necesitatea coeziuniinaþiunii române, procesulrealizãrii la propriu al acesteiadupã 1918. Ironic, darextremismul de dreapta înRomânia a plecat de la niºtefiinþe aparent inofensive, de lastudenþii care credeau cuînverºunare în corupþia par-tidelor democrate, în antise-mitism din moment ce evreiiocupau atunci cele mai im-portante poziþii financiare, înantibolºevism, idee verificatãprin amploarea numãruluistudenþilor basarabeni, înmajoritate evrei de la Uni-versitatea din Iaºi, locul în carea început extremismul. Dupãcum va milita Garda de Fier,România era a românilor.Constituþia din 1923 nu puteafi acceptatã de cãtre omul derând. Mediul în care creºteaNoica nu era tocmai prietenos.Ca liceean, el avea înclinaþiispre poezie ºi filozofie. Celespre poezie vor fi repedeanulate prin critica durã a luiG. Cãlinescu: „...vreau sã vãdun poem bun de dl Noica, care

(cacofonia este inevitabilã)face ºi versuri...”2 . Depretenþiile sale de bunmatematician îl va vindeca ul-terior I. Barbu. Între timp,Noica, spirit polemic, ca dealtfel întreaga sa generaþie,continuã criticile vituperante laadresa lui N. Crainic, I.Minulescu, T. Arghezi. Cevadin stilul lui E. Ionescu din Nuapare ºi la tânãrul Noica. CumArghezi nu va renunþa însã lapoezie în ciuda atacurilor lui E.Ionescu sau Noica, acesta dinurmã va renunþa cu siguranþãla a scrie versuri în urmaperdafului lui Cãlinescu.

În ceea ce priveºteadevãrata religiozitate a luiNoica, acesta va parcurgetraseul de la magia inofensivãa rugãciunilor din copilãrie laforþa recuperatoare a credinþei,forþã descoperitã dupã tim-pul petrecut în închisoare.Codreanu în schimb, figurapaternã a României la aceadatã, a unei Românii în derivãdin cauza politicianismuluiroditor, se credea purtãtorulunei ordini divine; în Legiuneasa, fiecare nou venit trebuia sãtreacã printr-un stadiu de treiani pânã la cãpãtarea numeluiºi statului propriu-zis delegionar.

Aceastã miºcare s-a nãscutîn rândul tinerilor lipsiþi deavantajele sociale ale „bã-trânilor”. Orice student modernera la acea vreme legionar, ºi

Mara Magda Maftei

Destinul luiNoica raportatla fenomenulMiscariilegionare

)) )))

,

57

mai ales creºtin. Noica voia laînceput doar sã devinã filozofºi sã-l studieze pe Kant; vaajunge student al Facultãþii deLitere ºi Filozofie în 1928, laun an dupã moartea regeluiFerdinand ºi a lui IonelBrãtianu, douã mari figuripolitice, fãrã de care peisajulpol i t ic român începe sã sedestabilizeze. La Universi-tatea din Bucureºti, Noicapreferã cursurile lui P.P.Negulescu, decât jocurilearistocratice de cuvinte ale luiNae Ionescu, care „în loc sã-iînveþe ceva pe tineri, nu fãceadecât sã-i dezveþe ºi depuþinul pe care îl dobân-diserã”3 . Numai cã schimbulde replici prietenos al lui Naeva adãuga la sistemul filozofical lui Noica comprehensiuneaºi plasticitatea de care aveanevoie. La realizarea safilozoficã a contribuit ºi în-tâlnirea cu Vulcãnescu, omulcãruia i-a lipsit timpul necesarpentru a dezvolta un sistemfilosofic despre fiinþa ro-mâneascã ºi dimensiunea ei înlume; de acest aspect se vaocupa mai târziu Noica, atuncicând va realiza modelulontologic al fiinþei româneºti înlucrãri precum Sentimentulromânesc al fiinþei, Rostireafilosoficã româneascã, Spiritulromânesc în cumpãtul vremii.Un alt bun prieten al lui Noicaa fost M. Polihroniade, primuldin „tânãra generaþie” care s-a înregimentat politic. În 1929,Noica înfiinþeazã împreunã cuP.Comarnescu, I. Jianu ºi M.Polihroniade revista Acþiuneºi reacþiune. Tot în aceeaºiperioadã, colaboreazã amân-doi la Axa ºi Dreapta, seîntâlnesc cu ocazia con-ferinþelor Criterionului. Gene-raþia ºi timpurile erau efer-vescente cultural ºi social.Politica se arãta timidã lacapãt de drum. În anii treizeci,Noica nu concepea demer-surile de cunoaºtere alespiritului României, dezi-deratul Gãrzii de Fier, decâtprin intermediul filozofiei.

Garda de Fier este înfiinþatãde cãtre Codreanu, la 12

aprilie 1930 exact anul în careCarol al II-lea vine pe tron. Dela data la care regele îl trimitepe Nae Ionescu drept spion îninteriorul Miºcãrii legionare,începe glisarea întregiigeneraþii de la spiritual sprepolitic. Garda de Fier s-aprevalat de elementul sãumistic pentru a ajunge laputere. A scãpat totuºi dinvedere un aspect important, ºianume, lipsa de susþinere dinpartea lui Hitler, care ulterior leva fi fatalã. Hitler îi considera„niºte exaltaþi mistici pe a cãrorconduitã nu te puteai baza înmomente-cheie”4 .

Între 1934 – 1938, Noica,retras la Sinaia, publicã ºaselucrãri de filozofie. Nu seapropie de pol i t icã pentrucã îi lipseºte certitudineanecesarã care încã nucrescuse în el. Definitoriepentru aceastã etapã a vieþiisale rãmâne fraza pe care oscrisese în Axa în 1932:„Pentru cã nu m-a întrebatnimeni, de aceea rãspund: voifi la dreapta, la dreaptaspiritualã a colectivitãþiiromâneºti”5 . În anii imediaturmãtori, Noica se prãvãleºteîn gazetãrie cu articole careatacã expansiunea evreiascãîn România, corupþia ºidemocraþia. El criticã, deasemenea, tactica partidelordemocrate, liberal ºi þãrãnist,de a exclude tinerii din viaþapoliticã, oportunitate pe carele-o va oferi Garda de Fier!Democraþia era echivalentã cucorupþia, era o manifestareabsolut localã a clasei politicecare zdrenþuia conceptulaplicabil doar în America. Înplus, un partid care cerºeºtevoturile alegãtorilor nu poatedecât construi utopia demo-craþiei. Eternul naþionalistNoica nu va agrea niciodatãdemocraþia, cãci, din punctullui de vedere: „îºi avea sursaîntr-un stat guvernat deprincipiile masonice ale in-ternaþionalismului iudaic”6 .

Noica pune schimbãrilefundamentale din viaþa unuiom pe seama voinþei. Voinþaºi certitudinea pe care anumite

evenimente o induc la unanumit moment. Moartea luiMoþa în Spania trezeºte înNoica sentimentul cã jertfapentru o cauzã colectivã estemult mai importantã decâtizolarea filozoficã pentru oîmplinire individualã. S. Lavricscrie: „teza lui Noica este cãpârghia sufleteascã prin carese poate declanºa o revoluþiespiritualã în fiecare om estesentimentul de vinã”7 . Tocmaiacest sentiment îl va împingepe filzof spre înregimentarepublicisticã în Miºcarealegionarã ºi spre anii depuºcãrie. La alegerile din1937 Partidul Totul pentru þarãdevine al treilea partid laguvernare dupã liberali ºiþãrãniºti. Panica lui Carol al II-lea ia amploare, acesta te-mându-se cã traseul lui C. Z.Codreanu spre funcþia de prim-ministru devine cât se poate declar. Pentru a fi cu un pasînainte, pe 10 februarie 1938,regele anuleazã constituþia,suspendã partidele politice ºiinstaureazã dictatura regalã.Decizia juvenilã a acestui regeva împinge România în braþelealtei dictaturi, dar de dataaceasta militarã, cea a luiAntonescu, combinaþie desucces spre extremismul destânga importat din Rusiavecinã. Celebra scrisoareincriminatoare pe care C. Z.Codreanu i-o trimite lui N.Iorga reprezintã pretextulaºteptat de cãtre autoritãþipentru a acþiona împotrivaacestuia. În noaptea dinspre16 spre 17 aprilie, din ordinulministrului de interne ArmandCãlinescu, majoriatea ºefilorMiºcãrii legionare sunt ares-taþi, inclusiv Codreanu, fiind cutoþii ulterior asasinaþi înnoaptea dintre 29 spre 30noiembrie. Moartea celuisocotit a fi trimis pe pãmântpentru a împãca România cuDumnezeu a declanºat furialegionarilor, care îi vor asasinadin rãzbunare pe ArmandCãlinescu, N. Iorga ºi V.Madgearu. Noica plecase laParis în 1938 cu o bursã destudii, fugind la data aceea

58

dintr-o þarã „în care MihailPolihroniade era închis înlagãrul de la Râmnicu-Sãrat,împreunã cu Codreanu ºi cuºefii din Statul Major alLegiunii, o þarã în care NaeIonescu ºi Mircea Eliade erauînchiºi la Miercurea-Ciuc...”8 .La întoarcerea în þarã nupoate rãmâne pasiv. Gãseºtecã filozofia nu mai are doar ofuncþie teoreticã, cere im-plicare afectivã pentru gãsireaunor soluþii care salveazã im-plicit individul prin somaþiainterioarã pe care ºi-o impune,prin necesitatea de a rezolvao dilemã colectivã. De laabordarea sa raþionalã, scrieS. Lavric, Noica va trecetreptat din 1938 pânã spresfârºitul lui 1940 la o abordarede tip creºtin, care mântuiesufletul prin instrumente maipuþin raþionale. Poate tocmaiîn aceastã etapã, Noica seapropie tot mai mult demodelul naeionescian algândirii problemelor filozofice,adicã al gândirii individuaþieiprin trãiri personale, prinplierea gândirii filozofice înfuncþie de necesitãþile co-tidiene; este vorba de trãireafilozofiei, nu de gândirea ei.„Filozoful a fost un raþionalistîndârjit pânã la moartea luiMoþa ºi a devenit un „spiritua-list” dupã aceea”9 . Dupãpãrerea lui S. Lavric, Noica aputut sã-ºi scrie cãrþile defilozofie româneascã înperioada comunistã pentru cãa plecat de la libertatea pe careel a gãsit-o în naþionalism încãdin perioada interbelicã, adicãputerea naþionalismului de a-iconferi soluþia împlinirii saleca destin personal. Na-þionalismul devenise o modãîn România dintre cele douãrãzboaie mondiale ºi culmeamoda a continuat ºi dupã1944!

S. Lavric porneºte de laanumite presupoziþii, consi-derate obsesii în opera luiNoica, cinci la numãr, ºi caredefinesc implicit filozofia po-liticã a acestuia. Omul trãieºteîntr-o lume vizibilã, dar dincolode aceasta se afla inteligibilul.

Cea de a doua presupoziþieþine de optica apriorismuluikantian, exemplificând princãutarea condiþiilor ce au fãcutposibil fenomenul Miºcãriilegionare. Între fenomen ºiproducerea lui existã o le-gãturã? Unde trebuie cãutatãsursa acestei legãturi? Tot-odatã, idealismul lui Noica aconstat ºi în cãutarea misiuniireligioase a Miºcãrii legionareºi credinþa cã aceasta poateîmplini destinul neamuluiromânesc. A treia presupoziþieeste „dihotomia stare/miº-care... Noica laudã starea ºidesconsiderã miº-carea”10 . Apatra presupoziþie vehicu-leazã ideea conform cãreiaeºuarea unui proces porneº-te de la neînþelegerea cau-zelor sale. A cincea pre-supoziþie este „încrederea înposibilitatea instituirii uneimathesis universalis”, acapacitãþii omului, care i separe fireascã lui Noica, de acunoaºte ºi de a ºti totul. Noicatraverseazã traseul de lasingurãtate, de la izolareaunui filozof care nu poateparticipa decât spiritual însalvarea destinului þãrii sale,la cel al interogãrii colective,al optãrii pentru raþiuneafaptelor.

Ce putem citi în revistaAdsum pe care Noica otipãreºte în 8 august 1940, pecont propriu? În cel de-altreilea articol, Veac al omuluiviu11 , Noica scrie: „idealuloricãrei elite conºtiente nu e sãfacã o lume, ci sã fie altãlume”. Noica, intelectualul,care nu se cobora la mizeriileºi crimele Gãrzii de Fier, darcare, din camera sa de lucruvisa o altã lume, o lume undeindividul este respectat înprimul rând datoritã naturii saleumane! Noica voia o altãRomânie. Transpare foarte clarîn publicistica sa; aceeaºiidee o regãsim ºi în articoluldin Buna Vestire, Fiþiînfricoºãtor de buni!: „Le-giunea n-a voit sã facã altãRomânie, ea a voit sã fie altãRomânie...”12 . Legionarii tre-buie sã fie înfricoºãtori de buni

pentru a-i determina pe românisã-i urmeze ºi sã realizezeîmpreunã o nouã schimbare lafaþã a României. Legionarii aumisiunea de a estompa fireacãlduþã a românilor, fire carele-a adus numai necazuri înistorie. Cu dulcea moleºealãmioroticã a românilor se luptaºi Cioran în publicistica sa sauîn Judecata de apoi a ro-mânismului, ºi anume, Schim-barea la faþã a României.

Noica este de-a dreptul ma-niacal în articolele sale le-gionare, încrâncenat în pro-blema reformãrii neamului decãtre Garda de Fier, în ne-cesitatea acesteia. El par-curge un traseu impresionantpentru o fiinþã umanã, dacãam omite oarecum contextulpolitic ºi social al timpului, ºianume de la filozofia de salon,de la raþionalismul cartezian larevolta metafizicã, trãiristã,experimentalistã. Suferind deneîmplinirile naþiei sale pânãla fanatism, insomniac în faþaconºtientizãrii statului sãularvar, Noica, la fel ca ºiEliade, chiar a crezut, culmea,în revoluþia spiritualã pe careLegiunea ºi-o asumase, înîmpãcarea naþiunii române cuDumnezeu, în sacrificiul Le-giunii pentru binele poporului!În articolul Sunteþi sub har! din4 octombrie 1940, Noica scriedespre aventura legionarã cadespre o aventurã în spirit,potrivit cuvintelor SfântuluiPavel: „nu sunteþi sub lege,sunteþi sub har”13 . Legionarulare drept ghid instinctiv harul,nu legea, care reprezintã doaro adiacentã, ce, dupã cumbine ºtim, poate ºi a fostcomplet ignoratã de mi-sionarismul legionar. De fapt,Garda de Fier ºi-a asumat omisiune care nu exista, hai-duceascã, în scopul eliminãriidemocraþiei corupte. A avutsucces pentru o vreme, maiales în rândul tinerilor datoritãnedreptãþilor sociale de careaceºtia sufereau în epocã.Legiunea exista pentru binelepoporului, dar numai eliteleputeau înþelege misiuneaesenþialã, necesar durã pentru

59

a reforma structural metehneleromâneºti. Elita trebuia sã fieneapãrat ºi tânãrã, deºi Noicase apãrã în articolul Ceînseamnã biruinþa, publicat pe15 septembrie 1940, aºadar lao zi dupã ce România devinestat-naþional legionar, scriindcã tinereþea membrilor ºisimpatizanþilor Gãrzii de Fiereste de fapt una spiritualã, nubiologicã, tinereþea conferitãde credinþa necesitãþiisuferinþei pentru a purificadoctrinar þara. Realitatea ocunoaºtem: legionarii au avutsucces în rândul tinerilor maiales, a celor roºi de foame ºiambiþii sociale. Multe dintrearticolele lui Noica pe temalegionarismului se încheie cusemnul exclamãrii, dovadã afebrilitãþii cu care acestacredea în reforma legionarã!

Noica cere în 1946 Tri-bunalului Poporului sã fiejudecat pentru articolele salelegionare scrise în lunileseptembrie – octombrie 1940.Va fi ridicat în martie 1949 ºidus la Câmpulung-Muscel, unloc unde moºierii vechiuluiregim aveau domiciliul forþat.Zece ani va petrece aici, dândlecþii de francezã, englezã,latinã, matematicã, ºi re-laxându-se cu întâlniri fi-lozofice. Revoluþia din Ungariadin 1956 panicheazã au-

toritãþile de la Bucureºti carese tem de izbucnirea uneimanifestãri similare în þarã.Seminariile de filozofie ale luiNoica devin suspecte. Earestat în noaptea de 11decembrie 1958. Dupã cetrecuse prin Purgatoriu, ve-nise rândul Infernului. Privareade libertate modificã structuralfiinþa umanã. Noica va ieºi înlibertate transformat, îm-pãciuitor, fiind chiar unul dintrecei care, spre deosebire deEliade ºi mai ales Cioran, îi vagãsi tot timpul justificare luiNae Ionescu pentru ideologiasa legionarã, mai multpublicisticã decât politicã.Marea majoritate a membrilorgeneraþiei vor rãmâne de faptla suprafaþa legionarismului,adicã la aspectele salespiritualiste, metafizice chiar,ignorând crima, sau fiind deacord cu ea doar la nivelulcuvintelor bine aranjate pehârtie, primordial fiind rãcnetulspiritual, ura împotriva unuisistem opresiv din punct devedere al libertãþii pe care opropovãduia, dar pe care nu oputea oferi decât pentru ceifoarte puþini. O generaþie cares-a îndrãgostit de delirulvorbelor!

Noica nu s-a dezis niciodatãde legionarismul sau anti-democratismul sãu. Rãmâne

dupã supliciul comunist chiarcredincios, spre mirarea luiCioran. Filozoful a gãsitputerea de a rezista regimuluicomunist, poate pentru cãideea de naþionalism în toateformele lui i-a pãrut maiedificatoare pentru realitãþileromâneºti decât cea demo-craticã. A refuzat sã fugã dinþarã sau sã ofere amãnuntedespre perioada extre-mismelor de dreapta ºi destânga la care a fost martoractiv. Tãcerea lui vizavi deaceste aspecte a reprezentatmodul lui de a rezolva pro-blema româneascã a fiinþei.

1 S. Lavric, Noica ºi Miºcarealegionarã, Editura Humanitas,Bucureºti, 2007, p. 11

2 G. Cãlinescu, Fronda copiilor,în Viaþa literarã, 2-16 februarie1929 apud Ibidem, p. 39

3 S. Lavric, op. cit., p. 604 Ibidem, p. 1055 C. Noica, Scrisoare unui

european, în Axa, an I, nr. 3, 27noiembrie 1932 în Ibidem, p. 107

6 S. Lavric, op. cit., p. 1197 Ibidem, p. 1448 Ibidem, p. 1559 Ibidem, p. 17910 Ibidem, p. 18511 C. Noica, Veac al omului viu,

apud S. Lavric, op. cit., p. 20112 C. Noica, Fiþi înfricoºãtor de

buni!, apud Ibidem13 C. Noica, Sunteþi sub har!

apud Ibidem, p. 235

60

- Domnule Profesor, vãmãrturisesc cã, pornind aceastãdiscuþie, nu mã prea simt în apelemele, ºtiind cã este posibil sãtrezesc în sufletul Dum-neavoastrã ºi amintiri asupracãrora n-aþi vrea, probabil, sãreveniþi decât în solitudinea unorclipe de reverie. Dacã ele arputea sã devinã, însã, publice,v-aº ruga sã aduceþi atunci ºiexplicaþiile pe care le consideraþinecesare, pentru a lãmuri, astfel,un fapt de viaþã, pe careDicþionarul General al LiteraturiiRomâne se mulþumeºte doarsã-l constate, deºi acesta ar fiavut nevoie ºi de oarecariîntregiri. Pentru cã altfel,sintagma: „crescut de tatãl sãu”,ce apare în fiºa ce v-a fostîntocmitã aici, nu face decât sãvã învãluie într-o provocatoareenigmã. Dacã n-am intrat cumvape un teritoriu interzis, v-aº rugasã aduceþi clarificãrile pe care lereclamã acest aspect deloc lipsitde semnificaþie din biografiaDumneavoastrã.

- Nu e vorba, stimate coleg,de nici o enigmã. Pãrinþii mei s-au despãrþit când eu aveam vreo5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ m-a încredinþat lui taicã-meu, dindorinþa lui. Se înþelege cãinfluenþa pe care el a avut-oasupra mea a lãsat urme adânciîn constituirea profilului meuomenesc, fãcându-mã dominatpentru toatã viaþa de o pasiune adialecticii intelectuale. În sfârºit,e de ajuns sã spun cã la tatãl meuam þinut întotdeauna enorm, iarel m-a educat în spiritul unei mo-rale oarecum severe, ale cãreiconstrângeri m-am strãduit sã nule abandonez niciodatã. Din

1981, de când s-a stins, amintirealui mã urmãreºte mereu ºi mãdoare cumplit cã nu i-a fost datsã trãiascã momentul 22decembrie 1989, care i-ar fi aduso mare bucurie ºi o extraordinarãsatisfacþie, om cum era al alteivremi ºi al cu totul altorconvingeri. Dar câþi alþii ca el n-au dispãrut, lipsiþi, sprenedreapta lor nefericire, deaceastã ºansã? Necunoscute,foarte complicate ºi uneoricontradictorii sunt cãile acelorîntâmplãri din viaþã pe care lenumim destin!

- Mai treceþi prin Slatina, undev-aþi petrecut copilãria ºiadolescenþa? ªi cu cesentimente?

- Mã întorc desigur, de câteori am prilejul, cu plãcere ºi cunostalgie, în acest oraº de pemalul muntenesc al Oltului. Numai am casa în care mi-ampetrecut adolescenþa, casaconstruitã de taicã-meu prin 1946ºi demolatã, în înaltul sãuumanism, de cãtre vechiul regim,în pofida tuturor asigurãrilor(ipocrite!) cã nu va intra în planulde sistematizare.

Am în schimb, la Slatina, rudeapropiate ºi bune, care mãgãzduiesc de fiecare datã cusentimente fraterne, pe care eu,fiind singur la pãrinþi, le-am pusîntotdeauna pe seama verilor mei.Mã simt aºadar bine acolo,printre „ai mei”, cu toate cã oraºuls-a schimbat mult prin apariþiapãdurilor de blocuri noi ºi fãrãpersonalitate. A scãpat centrulvechi al oraºului, care pãstreazãacea patinã inefabilã a provincieinoastre interbelice, o zonã totuºi

restrânsã, înconjuratã ºi ea dinpãcate de construcþiile care i-aumutilat contururile autentice,modelate de o istorie care îºi aveaºi ea legendele ei. Agresiuneasistematizãrilor ceauºiste avãduvit multe localitãþi din þarã defrumuseþea ºi de interesulmãrturiilor unui trecut adeseoriprestigios. E ºi acesta un destin...

- Prin datele proprii existenþeidumneavoastrã, vã plasaþi, întimp, pe mai multe paliere istorice.Spun asta, având în vedere cãaparþineþi puþin ºi perioadeiinterbelice ºi perioadeipostbelice, iar de aproape douãdecenii, trãiþi, ca noi toþi, cum arspune Leibniz, dar, de astã datã,cu ironia de rigoare, în „cea maibunã dintre lumile posibile”, adicãîn lumea româneascã de dupãaºa-zisa noastrã Revoluþie. Cumaþi fi tentat sã vã definiþi în una ºialta dintre aceste perioade? ªicum aþi caracteriza, pe scurt,istoria în care, în diferite etape ºivârste, v-aþi circumscris? Nu maisimþiþi azi în nãri mãcar o boaredin parfumul acelor ani? Încercaþisã rememoraþi ceea ceconsideraþi cã a fost cu adevãratsemnificativ în propriulDumneavoastrã trecut.

- Aici ar fi poate prea multe despus. Nãscut fiind în 1937, amtrãit aºadar câþiva ani în intervalulinterbelic, apoi alþi câþiva în timpulrãzboiului, iar în 1944 am intratîn ºcoala primarã. Din toate celeîntâmplate pânã atunci, pãstrezfatalmente amintiri relativ puþineºi mai ales disparate. Odatã cuºcoala ºi cu înaintarea în vârstã,a sporit ºi conºtiinþa aventuriiexistenþiale, încât pentru perioada

Priviri sprelumea de ieri side azi

,

de vorbã cu prof. univ. Florin Mihãilescu

61

de pânã la terminarea liceului ambineînþeles o imagine mult maibogatã ºi mai coerentã. Eve-nimentul cel mai impresionant ºimai dureros pentru mine a fostarestarea lui taicã-meu ºi absenþalui timp de un an ºi jumãtate, pecare l-a fãcut, ca atât de multãlume, la canalul Dunãre-MareaNeagrã, în chip de pedeapsã„administrativã”, fãrã nici ojudecatã, pentru singura vinãde a fi fost magistrat pânã în1947, încã din anii anteriori, aiaºa-zisului regim burghezo-moºieresc.

În biografia mea, anul 1954 afost începutul studiilor univer-sitare ºi al primelor manifestãriintelectuale, preludate totuºi decâteva mai timide, din ultimii anide liceu. Deºi am scris versurimasiv ºi insistent, am ezitat cuobstinaþie sã încerc a le publicaºi, tot amânând, m-am trezit înbraþele, devenite din ce în ce maiacaparante, ale altei preocupãri,concepute mai întâi ca un fel desubstituþie temporarã, sau ca unfel de ocol subsidiar: critica,istoria ºi teoria literarã. Prezenþaîn aceastã arie profesionalã mi-arãmas constantã, cum se ºtie,pânã astãzi, chiar dacã tentaþiagenuinã nu m-a pãrãsit. Perioada1960-1979 a fost una fecundãpentru mine: am publicat cãrþi, amscris articole în diverse reviste,manifestându-mi în genere oanumitã fidelitate faþã de cei careau crezut în mine. Vreau sã spuncã n-am avut niciodatã tendinþade a mã extinde, într-un stil aºa-zicând „imperialist”, dincolo decele câteva publicaþii ºi edituri cucare am colaborat.

- Ce alte fapte ºi întâmplãri aþimai reþine din acei ani?

- Din 1979 pânã în 1985, amavut nesperata ºansã de a filector de limbã, literaturã ºicivilizaþie româneascã la unadintre cele mai ilustre universi-tãþi din Franþa, Aix-Marseille I,sau mai precis Université deProvence. Contactul cu lumeaoccidentalã ºi cu mentalitatea eiliberã ºi emancipatã, cu culturaºi dezbaterile sale de idei a fostdecisiv, deºi la acea datã nu maieram tânãr, ci un om matur ºi pe

deplin format, dar ºi suficient demobil pentru a recepþiona ºivalorifica orice influenþã pozitivã.M-am convins atunci concret,indiscutabil ºi definitiv desuperioritatea civilizaþiei vest-europene ºi a sistemului sãu poli-tic, pe care le-am presupusîntotdeauna ºi în þarã, cu singuraºi scurta excepþie a unui moment,când am avut naivitatea sã cred,mai cu seamã în anii ‘60, cãsituaþia noastrã ar putea fiamelioratã din interior ºi cã,inclusiv sub aspect cultural,lucrurile ar putea fi fãcute sãevolueze spre niºte orizonturi maibune. Confundam fireºtedeclaraþiile de intenþie ale unoroficialitãþi fariseice cu realitãþilede fiecare zi, iar dezamãgirea afost inevitabil, pe mãsura iluziei.

- Ce au însemnat pentruDumneavoastrã evenimentele dindecembrie 1989 ?

- Decembrie 1989 s-a dovedita fi întâi de toate ºi pentru mine,ca pentru orice român dornic delibertate, un inimaginabil miracol,cu atât mai mult cu câtîncepusem a ne acomoda, dupãatâþia ani de stabilitate, cu ideeacã din regimul comunist nu numaicã nu vom ieºi niciodatã, daracesta se va extinde treptat ºiireversibil, ca o epidemie, asupraîntregii omeniri. Semnele de crizãau apãrut însã, din ce în ce maievident, nu dupã 1956 ºi nici dupã1968, având în vedere duritatearipostei sovietice, ci dupã 1980,anul în care sindicatul polonez„Solidaritatea” a obligat guvernulcomunist sã se aºeze la masatratativelor. În fine, noul cursamorsat de Gorbaciov dupã1985 a umplut paharul aºteptãrilorºi a sporit speranþele, iar înRomânia revolta muncitorilor dela Braºov, din noiembrie 1987, ademonstrat premonitor cãschimbarea sau chiar cotituraîncep sã devinã posibile.Procesul istoric nu a mai putut fioprit.

Dupã 1989, am început oevoluþie, dureroasã prin ava-tarurile ei, dar pozitivã ca sens,spre normalitate, adicã spredemocraþie, acest sistem cel mairãu dintre toate, cu excepþiacelorlalte, cum atât de inspirat

l-a definit Churchill. Schimbãriiintervenite, mulþi dintre cei mai învârstã i s-au readaptat pe ooarecare bazã aperceptivã, iargeneraþiile de dupã rãzboi, edu-cate în regimul totalitar, dar înfuncþie ºi de influenþele primiteîn familie, ori pe cale de culturã,s-au manifestat fie prin nen-þelegere, prin inerþie ºi chiar,horribile dictu, prin nostalgie, fieprintr-o adaptare fãrã dificultãþi,din lipsa oricãrei adeziuni laideologia partidului unic, încãdinainte de 22 decembrie 1989.Mã prenumãr cu siguranþã printreaceºtia, cãci n-am acceptatniciodatã pretenþia de superi-oritate a comunismului asupramodului de viaþã occidental. Câtdespre tineri, aceºtia au fost ºisunt cea dintâi generaþie cuadevãrat liberã, care mãcar dinpunctul de vedere al mentalitãþiilor trãiesc realmente într-o starede fireascã, veritabilã ºi deplinãnormalitate. Ei sunt viitorul încare putem avea încredere.

- Cum a fost întâmpinatã înfamilie dorinþa Dumneavoastrãde a deveni literat, ºi nu jurist?Dar, mai cu seamã, care au fostmotivele care vã îndreptãþeau sãîmbrãþiºaþi profesia de dascãlîntr-ale limbii ºi literaturii române?

- N-am întâmpinat din parteapãrintelui meu nici o rezistenþãpentru a-mi urma calea aleasã,cu tot regretul lui de a nu-i fiîmbrãþiºat profesia de jurist.Explicaþia alegerii mele e simplãºi uºor de bãnuit: interesul, sprea nu zice vorba mare, iubirea,pentru literaturã. Am fost de micun lacom cititor, animat de oextremã curiozitate, care m-afãcut sã trec prin toate genurilede lecturã, de la Aventurilesubmarinului Dox, sau mai apoiromanele lui Jules Verne pânã lapovestirile lui Sadoveanu ºi de laºtiinþele oculte pânã la filosofie.Interesant mi se pare faptul cãataºamentul literar m-a împinsspre criticã din dorinþa de astãpâni mai bine domeniul ºi a mãorienta spre cãrþile cu adevãratimportante. Dar literatura ºi maiales poezia au constituit obiectulprincipal ºi constant al pasiuniimele, mai cu seamã cã am

62

început eu însumi a scrie versuriºi am continuat s-o fac mulþi anidupã aceea, mai exact pânã ceam intrat în învãþãmântul supe-rior ºi a trebuit sã-mi consacrutimpul cercetãrilor de specialitateºi obligaþiilor profesionale, printrecare în primul rând doctoratul,promovat sub conducerea luiªerban Cioculescu, cu o tezãdespre E. Lovinescu, apãrutã în1972 la Editura Minerva.

- Ca student al Facultãþii deFilologie din Bucureºti, aþi prinso perioadã deloc fastã, dacãavem în vedere cã ea face partedin acel „obsedant deceniu”, decare, mai târziu, s-a tot vorbit.Care era atmosfera intelectualãa anilor Dumneavoastrã destudenþie? ªi pe care dintre foºtiiDumneavoastrã profesori i-aþivorbi ºi astãzi de bine?

- Atmosfera anilor de studenþiemi-a lãsat o amintire frumoasãnumai prin cursuri, prin seminariiºi prin relaþiile de prietenie cunenumãraþi colegi. Ambianþageneralã, politicã, socialã ºieconomicã, mã ºi ne interesa maipuþin, cãci eram tineri, entuziaºtiºi plini de speranþe. ªocul a venittotuºi în octombrie 1956, cândevenimentele extraordinarte dinUngaria ne-au determinat sãînþelegem cã nu existãm pe oinsulã. Ostilitatea împotrivaregimului totalitar ºi represiv s-aaccentuat atunci ºi nu va maidispãrea niciodatã. Socotescnecesar ºi important sã precizezun lucru: am fost generaþia luiNicolae Labiº. Ne-am regãsit înpoeziile lui, cãci pentru noi maimult decât primele lui iubiri, acontat lupta sa cu inerþia. Pentrunoi, el n-a fost câtuºi de puþinpoetul comunist, cum îl calificãunii astãzi, cu superficialitate, ciexponentul unei aspiraþii sincereºi copleºitoare spre puritateamoralã ºi spre o totalãautenticitate a condiþiei umane.Dezmeticirea din naivele confuziiale adolescenþei, începuse dejasã se manifeste destul delimpede ºi de categoric ºi, dacãLabiº n-ar fi murit la numai 21 deani, rezultatele clarificãrii luiinterioare ºi-ar fi vãdit efecteleliterare cele mai impresionante,

aºa cum sunt deja cu totulremarcabile în ultimul sãu volum,din nefericre postum.

Dupã terminarea facultãþii, amintrat cu toþii în viaþã marcaþi deun anumit entuziasm constructiv,care ne-a fost mereu contrazis deexperienþele ulterioare ºi ne-aîndemnat totuºi sã cãutãm ºi sãne consolidãm o soluþie desalvare. Pentru unii, aceasta aînsemnat lectura, scrisul, cu-noaºterea ºi dialogurile inte-lectuale.

- Era, în acei ani, reintegrat laCatedrã, George Cãlinescu? V-a fost profesor Tudor Vianu? Daralte mari figuri universitare, ce s-au ilustrat la Filologia bucu-reºteanã încã dintre cele douãrãzboaie mondiale?

- Am avut din fericire parte deprofesori excepþionali, formaþi înmajoritate înainte de rãzboi, atâtîn liceu, cât ºi în facultate. Dintrecei din urmã, acela care a avuttotdeauna asupra noastrã oinfluenþã germinativã con-siderabilã a fost Tudor Vianu. M-aonorat ºi pe mine în repetaterânduri cu simpatia ºi încrederealui. M-a invitat chiar ºi acasã ºimi-a împrumutat cãrþi. A þinut cuun grup restrâns dintre noi unseminar special care ne-aapropiat ºi mai mult. De la TudorVianu am învãþat cu adevãratcarte, în spiritul rigorii ºi aldisciplinei intelectuale, al acribieifilologice, cum spunea el însuºi,totul într-o relaþie de cãldurãsufleteascã bine temperatã desobrietate, obiectivitate ºi impu-nãtoare demnitate personalã. CaMaiorescu la vremea lui, pentrutinerii din jurul sãu, ºi Vianu aînsemnat pentru noi un model depersonalitate.

Pe Cãlinescu nu l-am avutprofesor, dar îi pândeamconferinþele din oraº, cu diferiteocazii, ºi aveam sã-i frecventezmai târziu ºi unele cursuri, când,la începutul anilor ‘60, seîntorsese, cu formidabila luiautoritate, la catedrã, invitat deGeorge Ivaºcu. Fascinaimbatabil pe oricine, dar preferinþamea stilisticã ºi intelectualã amers ºi merge ºi astãzi cãtre

autorul Esteticii ºi al Arteiprozatorilor români , Istorialiteraturii române a celuilalt,reprezentând ºi pentru mine, caºi pentru alþii, un mare roman alcreativitãþii naþionale ºi, mai ales,al scriitorilor români, cãci dupãpãrerea mea geniul sãu a fost maipresus de orice unul de tip artis-tic, geniul unui autentic scriitor, cuo imaginaþie debordantã ºi ovirtuozitate expresivã incompa-rabilã.

Dar, întorcându-mã laprofesorii din facultate, nu pot sãnu-i menþionez cu admiraþie ºirecunoºtinþã pe atâþia alþii,precum Iorgu Iordan, AlexandruRosetti, Alexandru Graur,Jacques Byck, Dimitrie Macrea,Boris Cazacu, Iancu Fischer,Alexandru Niculescu, GrigoreBrâncuº, Edgar Papu, ZoeD u m i t r e s c u - B u º u l e n g a ,Alexandru Piru, G. C. Nicolescu,Silvian Iosifescu, Vera Cãlin,Savin Bratu, Dimitrie Pãcurariu,Ovid S. Crohmãlniceanu, PaulCornea, Dumitru Micu etc., acãror înrâurire conjugatã s-aadãugat celei exercitate de marilemodele pe care ni le-am alesinstinctiv fiecare dintre noi.

- Cine a fost conducãtorul tezeiDumneavoastrã de doctorat?Dar, mai ales, ce a însemnatsubiectul ales pentru evoluþia pecare aþi avut-o, în timp, cateoretician ºi critic literar?

- Altã mare ºansã pentru minea constituit-o conducãtorul tezeide doctorat, în persoana,admirabilã în multiple privinþe, a„ultimului mohican” din mareageneraþie de critici interbelici,profesorul ªerban Cioculescu,de a cãrui deosebit de onorantãapreciere m-am bucurat deasemenea. A fost incontestabilsatisfãcut ºi de subiectul tezeimele, privitoare la E. Lovinescu,mai cu seamã cã i-a purtatîntotdeauna o amintire vie ºi plinãde o consideraþie fãrã egal. Eraa treia tezã despre Lovinescu, pecare o conducea.

Pe lângã acþiunea directã a luiVianu ºi mai apoi Cioculescu,criticul „Sburãtorului” a fost larândul sãu un factor de adâncãinfluenþã beneficã ºi roditoare

63

asupra formaþiei mele spirituale.Dupã lecturile de licean dinMaiorescu ºi Gherea, contactulcu Lovinescu a intervenithotãrâtor ºi interesul pentru op-era lui m-a însoþit permanent,stimulat de altfel ºi de o înrudireprin alianþã, care mi-a datsentimentul plãcut, deºi gratuit,cã fac oarecum parte din...familie. Aºa se ºi explicã de ceîn timpul facultãþii, aveam s-avizitez frecvent pe vãduvacriticului, doamna EcaterinaBãlãcioiu, cãreia îi spuneam„nãnica”, dupã cum fusesemînvãþat, ºi care mi-a dãruit multevolume de criticã, din celerãmase dupã moartea luiLovinescu ºi încã neoferite deacesta. Erau cãrþi oficialmenteinterzise, nerecomandabile ºiquasi-intruvabile în acei ani.Dintr-o asemenea conjuncturã deîmprejurãri, s-a nãscut ºi s-amaturizat hotãrârea mea de a-midedica teza de doctorat acestuimare înaintaº, atât de nedreptãþitmultã vreme dupã rãzboi ºi care,alãturi de elevul sãu, TudorVianu, a fost al doilea mare reperintelectual pe întreg parcursulevoluþiei mele profesionale.

- Douã dintre lucrãrile pe carele-aþi publicat în urmã cu ani – evorba, desigur, de Conceptul decriticã literarã în România (îndouã impozante volume), precumºi de o lucrare ceva mai recentã,care trateazã translaþia disciplineiDe la proletcultism la postmo-dernism –, constituie, în opiniamea, ºi cele mai serioaseradiografii ale stãrilor de spirit princare a trecut critica literarã la noi,din momentul primelor salelimpeziri teoretice pânã în pragulacestui nou veac ºi mileniu. Nuvã simþiþi tentat sã reluaþi acestevolume ºi sã le daþi turnura uneiistorii în care spiritul criticromânesc sã poatã sã-ºirecunoascã oricând avatarele?

- Singurul motiv pentru careaº relua aceste lucrãri, ca dealtminteri ºi pe cea despreLovinescu, ar fi dorinþa chi-nuitoare de a îndepãrta cala-mitatea greºelilor de tipar, careschimonosesc ºi deformeazãideile. Aº nuanþa desigur ºi unele

consideraþii, mai ales din al doileavolum al Conceptului. Altfel,intenþiile mele din acest momentsunt orientate în alte direcþii,aparþinând totuºi, fireºte,aceleiaºi arii de preocupãri criticeºi literare.

- Dacã ar fi sã rememoraþitimpul pe care l-aþi petrecut, calector de limbã ºi civilizaþieromâneascã, la UniversitateaProvence (Aix-Marseille), ce aþiavea azi de spus despre climatulsocial, politic ºi cultural propriuFranþei din acei ani? Cum aþi fostprivit ca mesager al unei þãri dinEst? Ce apropieri ºi ce dife-renþieri existau pe atunci întreînvãþãmântul superior francez ºicel românesc? Care este situaþiaazi, dacã aveþi informaþia ne-cesarã sub acest aspect?

- Anii petrecuþi în Franþa rãmânprimul mare miracol din existenþamea, al doilea avea sã fie,bineînþeles, ca pentru aproapetoatã lumea, cãderea regimuluicomunist din decembrie 1989. Amã fi aflat în Franþa, împreunã cusoþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânãla 12 ani, între 1979 ºi 1985, a ficunoscut lumea occidentalã,cãlãtorind în vacanþe prin celemai importante þãri din zonã, a fifrecventat universul mirific allibrãriilor din Aix-en-Provence,Marsilia, Paris, ºi de pretutindeni,a fi cunoscut efervescenþadezbaterilor de idei din Hexagonºi, deloc în ultimul rând, a fi pututbeneficia, cu oricât de puþineresurse, de belºugul atât de spe-cific oricãrei autentice societãþide consum, într-un moment încare România se izola ºi seadâncea în marasm spiritual ºimizerie materialã, în condiþiile deamarã ironie ale unei aºa-zise„epoci de aur”, în care puþinii turiºtiromâni care treceau prin Franþaºi vedeau cu ochii lor oneînchipuitã abundenþã izbuc-neau pur ºi simplu în lacrimi, însfârºit, a fi trãit sentimentulevadatului dintr-o închisoare ºi dea mã fi putut bucura de un climatde libertate ºi de toleranþã, deiniþiativã ºi de permisivitate – iatãtot atâtea motive de a fi socotitcei câþiva ani petrecuþi astfeldrept perioada cea mai fericitã a

vieþii noastre de pânã atunci.Sentimentul acesta de încântareºi deplinã satisfacþie a fostamplificat ºi de solicitudinea cucare am fost întâmpinaþi decolegii francezi, într-o ambianþãgeneralã de specificã ospitalitatemeridionalã, ceea ce ne-adeterminat sã întreþinemnumeroase ºi calde legãturipersonale, dintre care unele desincerã ºi trainicã prietenie.

Cât priveºte sistemul francezde învãþãmânt, el era foarte diferitpe atunci de cel românesc. Fetiþanoastrã urmând acolo primelecinci clase, am putut constataatmosfera extrem de agreabilã încare se desfãºurau lecþiile ºiatitudinea deosebit de umanã ºide înþelegãtoare, încãrcatã de orealã apropiere sufleteascã, princare profesorii se manifestau faþãde micuþii lor elevi. Copiii sesimþeau la ºcoalã la fel de bineca ºi acasã ºi puteau petreceacolo cea mai mare parte din zi.

În învãþãmântul universitar,existau niºte trepte, care dãdeaufiecare anumite drepturi, apoi seputeau obþine niºte diplome deînsemnãtate ºi dificultatecrescândã, culminând cuprestigiosul ”doctorat d‘ etat”.Promovarea se fãcea pe bazaunor „unitãþi de valoare” (u.v.) ºia unor „unitãþi de cont” (u.c.), iarnotarea se întindea de la 1 la 20.Dupã 1989, s-au introdus ºi la noicâteva noutãþi de aceastã naturã,inclusiv înscrierea la facultate pebazã de bacalaureat, fãrã con-curs de admitere, însã de vreocâþiva ani, precum se ºtie,programul Bologna a modificatprincipiile ºi organizarea cadruluieducaþional nu numai la noi, darîn toate þãrile U.E.

- ªi v-aº mai întreba dacãintelectualul român n-ar trebui sãse scuture de complexele pecare le mai are încã faþã deintelectualul occidental, pentru ase putea situa astfel pe picior deegalitate cu el, aºa cumpregãtirea ºi tradiþiile propriiculturii sale l-ar îndreptãþi?

- Sunt ºi eu categoric depãrere cã nu trebuie sã neasumãm nici un complex deinferioritate în raport cu colegii

64

noºtri occidentali, dat fiind cãinteligenþa nu e monopolulnimãnui. În acelaºi timp însã, numi s-ar pãrea corect a nu semnalasuperioritatea condiþiilor dedocumentaþie ºi de dialogintelectual de care au dispusîntotdeauna ºi dispun ºi azipartenerii noºtri occidentali dinpatria comunã mai mare, care esteUniunea Europeanã. Decalajulacesta tinde a se diminua înprezent, dar din pãcate este încãdeparte de a fi lichidat. Încâtcomplexul de care vorbim nu ecâtuºi de puþin unul al inteligenþeiºi al creativitãþii noastre naþionale,dar este totuºi unul care þine dedotarea ºi de logistica activitãþilorde cercetare ºi de valorificare aproducþiei spirituale. Tineretulnostru de azi va avea cucertitudine o soartã mai bunã.

- Cum priviþi recenta noastrãintegrare în comunitateaeuropeanã? Am ºtiut, pânã înclipa de faþã, sã exploatãm ºi înfavoarea României prezenþa pecare o avem în una sau alta dintreforurile de decizie ale noii EuropeUnite?

- Re-integrarea noastrãeuropeanã este un proces plin depromisiuni, dar normele saletrebuie deprinse ºi aplicate.Oricum, timpul curge în favoareaþãrilor din Est ºi nu e nevoie decine ºtie ce perspicacitate pentrua afirma cã, fãrã prea mareîntârziere, prezenþa României vafi luatã temeinic în considerare.Sunt deja destule semne, carevorbesc singure în acest sens,ºi mie, cel puþin, mi se par foarteelocvente.

- Ce pãrere aveþi despremodul în care se implicãintelectualul român în politicã? ªin-ar trebui ca el sã se situeze,chiar fãcând parte dintr-un partidpolitic, deasupra unor preaînguste interese de grup?

- Dreptul intelectualului laatitudine civicã este inalienabil.Intervenþiile sale politice bineor ientate sunt necesare ºiprofitabile. Cu o singurã condiþie,de la Maiorescu citire: a nuconfunda sferele. Politica poatefi o artã, dar arta nu poate fi sau

mai cu seamã nu trebuie sã fiepoliticã. Arta e o expresie aumanitãþii, dincolo de oricefracturi contingente. Nu existãartã de partid. Numai Lenin ºicomplicii lui au încercat sã otransforme în ideologie ºi, de fapt,au ºi reuºit, dar numai implicit cusacrificiul condiþiei sale estetice.Pe de altã parte, nu doar scriitoruleste chemat sã pãstreze distanþafaþã de politicã în activitatea sade creaþie, dar ºi cercetãtorul dindomeniul ºtiinþelor umane, chiarpolitologul, pentru a lua exemplulextrem, întrucât nu numai artacere acea dezinteresare seninã,de care vorbea Maiorescu, dar ºiºtiinþa implicã o condiþie demaximã impersonalitate, ºi încãde o manierã ºi mai categoricã.Intelectualul ca om este cetãþeanal þãrii sale, dar ca profesionist eleste cetãþean al lumii.

- Spuneaþi, mai spre sfârºitulveacului trecut, – nu vã sunãstraniu aceste cuvinte? – cã, azi,critica româneascã n-ar mai aveamotive, necum interesul „de a selãsa copleºitã de dilemeletranziþiei cu care ne confruntãm”.ªi, mai mult decât atât, aveaþisperanþa cã, de pe urma unorasemenea dileme, n-am aveadecât de profitat. De aici ºiconvingerea Dumneavoastrã cã„Putem sã credem, mai alesacum, în viitorul strãlucit al criticiinoastre literare”. Vã mai menþineþiºi în clipa de faþã aceastãîncredere? Oare, „Nimic nu i semai opune azi” criticii literare,pentru a fi ea însãºi în anii ce vin?ªi, mai ales, pentru a nu fi adusãîn situaþia de a se abate de larosturile ei primordiale, fireºti?

- Când spuneam cã „ nimic nui se mai opune azi” criticii literare,mã gândeam fireºte în primul rândla climatul de libertate, redobânditdupã 1989, la faptul cã actul ex-egetic nu se mai supune acumunor criterii ideologice, impuse deniºte instanþe dictatoriale, aºacum erau cele ale defunctuluiregim comunist. Dar libertateacriticii nu înseamnã automat ºiinfailibilitatea ei. De altminteri,critica este, prin natura ei, un for(democratic!) de discuþii ºi decontroverse, un fel de judecatã

fãrã sfârºit, din care se des-prind, ies la lumina ºi triumfãargumentele cele mai convin-gãtoare, iar nu neapãrat retoricilecele mai cuceritoare. E foarte utilpentru un critic sã scrie ºi frumos,spre a-ºi promova ideile, dar ascrie oricât de frumos nupresupune neapãrat a ºi aveadreptate. Am crezut întotdeaunacã, în esenþa ei, critica nu estenici o artã ºi nici o ºtiinþã, ci ofacultate specialã a spirituluinostru, care se serveºte ºi deuna, ºi de alta, ca de niºte unelteauxiliare, dar nu se confundã cuele, deoarece funcþia ei principalãºi definitorie este evaluarea saujudecata de valoare.

Dificultãþile actuale pe care leîntâmpinã ºi le va mai întâmpinaîntotdeauna actul critic sunt natu-rale ºi inevitabile. Ele þin decalitãþile criticului, de inteligenþa,cultura ºi obiectivitatea lui, maiprecis de valabilitatea lorindividualã. Mai ales cea din urmãeste consecvent contestatã de oparte a profesioniºtilor croniciiliterare. La mijloc, se aflã însã deobicei confuzia necesarei atitudinide dezinteresare, de probitatemoralã ºi de mortificare a euluiempiric cu neutralitatea omului deºtiinþã. Criticul nu se poateniciodatã priva de niºte criterii ºide niºte principii, dar el estemoralmente obligat sã-ºi declare„sistemul de lecturã”. Numai înfuncþie de acesta va fi apreciatãobiectivitatea lui. O adevãratãpersonalitate criticã nu semãsoarã prin darurile saleartistice, ci prin forþa, prinautoritatea ºi prin evidenþa cu carereuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii.

Ar mai fi poate ºi alte dificultãþide astãzi, chiar ºi de ieri, uneleînsã destul de „originale”, carevin totuºi din domenii adiacente,precum piaþa de carte, interesulde lecturã al publicului, sausituaþia economico-financiarã.Sunt desigur niºte mecanismeale vieþii sociale, care influ-enþeazã ºi, de cele mai multe ori,perturbã imparþialitatea ºicontinuitatea activitãþii critice.Dar, în aceastã problematicãamestecatã ºi complexã, n-aºvrea ºi probabil cã nici n-aº puteasã intru deocamdatã. Aº zice

65

numai, în orice caz, cã ea mãintereseazã mai puþin decâtrealitatea interioarã a procesuluispiritual care conduce în final laactul judecãþii de valoare.Influenþele ambientale îi forjeazãºi modeleazã în sensul lor maiales pe cei angajaþi în serviciulpopriului lor carierism ºioportunism cultural. Puzderia, orimai bine spus epidemia veritabilãde „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe,de campanii publicitare deºãn-þate, de apariþii editoriale pe bazãde finanþãri sau sponsorizãridubioase ºi interesate, re-cenzarea de serviciu pe criterii deamiciþie sau colegialitate, nu înultimã instanþã plierea ostentativãºi obedientã pe oscilaþiilecapricioase ale modei de pe totmapamondul ºi multe altefenomene asemãnãtoare existãbineînþeles ºi temporar riscã sãfalsifice destul de serios imagineavieþii literare ºi reala ierarhie avalorilor din cuprinsul ei. Dinpãcate, nimeni n-a inventat – înabsenþa unor eforturi criticeconcertate – un remediu maieficient ºi mai judicios decât acelaclasic: timpul. Iar acesta cererãbdare, o rãbdare pe care mulþi,omeneºte vorbind, nu o au. Viaþae scurtã, lumea se grãbeºte ºifiecare vrea succesul cât maicurând, tocmai pentru cã, în fond,nu are încredere în ziua demâine, adicã de fapt – pentru apune degetul pe ranã – înrezistenþa ºi validitatea propriuluisãu scris, ori cu un termen maipretenþios, de care nu degeabase ferea Arghezi, a propriei lui„opere”.

- Dupã cum aþi remarcat în unadintre cãrþile pe care le-aþipublicat în ultimii ani, pro-blematica realismului a stat preamult în atenþia criticii ºi teorieiliterare pentru a nu lãsa impre-sia cã o eventualã reluare a ei,în momentul de faþã, ar fianacronicã. Ce ar trebui sã li sespunã chiar ºi celor mai scepticidespre realism, pentru a leschimba opinia ºi a le reda astfelîncrederea în virtuþile propriiesteticii sale de creaþie?

- Realismul constituie cazulunui curent literar, care a

supravieþuit pe temeiul spe-cificului de gen, cel narativ.Epicul presupune o povestedespre oameni ºi întâmplãri, iarrealismul se caracterizeazãtocmai prin convenþia esteticã aobiectivitãþii, fireºte în accepþia eispecialã, sau, cum au spusstructuraliºtii foarte bine, a „iluzieireferenþiale”, obþinutã prin mij-loacele, pe calea ºi în limitelemimesisului aristotelic. Dar for-mula realistã a fost substanþialzdruncinatã încã din secolultrecut, de la Joyce sau Kafkaîncoace. Prozatorii moderni ºicontemporani, experimentaliºtisau postmoderni, sunt înmajoritate manieriºti, în înþelesuldat de Curtius ºi Hocke.Realismul clasic deveniseplicticos ºi redundant, iar astãzinu mai este practicat decât înromanul de consum, comercial,facil ºi popular, cu toate speciilesale, de la cel erotic la cel poliþistºi de la cel melodramatic la celoribilist.

Ar mai putea totuºi stârniinteres realismul, astãzi, princreaþii ample, epopeice ºitulburãtoare, evocãri credibile aleunor evenimente capitale aleistoriei recente, mai ales pentrupublicul est-european, care asuferit pe propria pieleconsecinþele devastatoare aleunor asemenea evenimente. Aºas-ar putea explica atracþia uneiproze realmente viguroase, îngenul aceleia practicate decompatrioþi de-ai noºtri ca PetruDumitriu ºi Paul Goma, sau deruºi precum Aleksandr Soljeniþînºi Anatol Rîbakov, spre a nu dadecît aceste exemple din maimulte, totuºi, posibile. Asemeneamari romane ar mai puteaconcura încã experimentalismulartistic atât de la moda în epocanoastrã. Dar nu e prea greu deadmis cã a da viaþã unei formulefatalmente îmbãtrânite solicitã ocapacitate creatoare cu mult maienergicã decât a cultiva o reþetãinovatoare en vogue, care astãzi,pare a fi mai pe gustul, dacã nual publicului mare ºi anonim, celpuþin al scriitorilor ºi al elitelorintelectuale.

- Domnule Profesor, nu aveþi

impresia cã despre marile valoriale literaturii române se vorbeºtemai mult la modul festiv decât lamodul critic, aºa cum s-ar cuveniîntr-o culturã cu tradiþie?

- Situaþia este oarecuminevitabilã, în mãsura în care,despre clasici scriindu-se maimult de-a lungul timpului,condeiele critice se orienteazãspre subiecte mai noi, dinimediata actualitate, care mo-bilizeazã mai puternic, mai direct,mai personal. Marile valoritrebuie, evident, stãruitorsãrbãtorite, o meritã ele ºi omeritãm noi, cu prisosinþã.Pericolul sau mãcar risculfestivismului consistã în altcevaºi anume în îmbãlsãmarea ºimumificarea lor, care instituie înce le priveºte, cum a ºi fãcut-oinsistent în anii comunismului, unfel de statut de „noli me tangere”.Eminescu a devenit „poetulnepereche”, Cãlinescu „divinulcritic”, încât despre ei nu erarecomandabil sã se scrie decâtîn spiritul celei mai „patriotice”adulaþii. Protocronismul aexacerbat aceastã stare delucruri ºi astfel s-a creat oatmosferã de relativã inhibiþie, orichiar de blocaj al spiritului artis-tic. Critica însãºi, în ansamblul ei,ajunsese a fi privitã cu mefienþãºi ostilitate. Din fericire, nu toatãlumea s-a lãsat manipulatã ºi auexistat, spre cinstea lor, destulevoci libere, care au respinspresiunea contextului cultural ºiimplicit pe aceea a propagandeide partid.

Ceea ce face sã trãiascã ºi sãreîntinereascã marile valori –adevãr ce ar trebui sã fie o simplãbanalitate – este întotdeaunaspiritul critic ºi, câteodatã, chiarºi acela al unei contestaþii binetemperate. A rãspunde adulaþieiprin demolare este însã aactualiza cunoscutul proverbfrancez care ne atrage atenþia ºine învaþã, dacã nu ºtiam, cã „lesextreme se touchent”.

- Care ar fi ºansele culturii ºi,în cadrele sale, ale literaturiiromâne de azi, de a se afirma înplan european? ªi ce mãsuri artrebui întreprinse în acest sens?

Vã pun aceste întrebãri,

66

tocmai pentru cã am convingereacã dispunem de forþa de creaþienecesarã pentru a ne mãsura cualte culturi.

- ªanse avem, dar posibilitãþi– mai puþine. Nu încape îndoialãcã nenumãrate valori româneºtisunt absolut competitive cu celestrãine. Dar, pentru ca ele sãpãtrundã în circuitul internaþio-nal, este nevoie de traduceri, dedifuzarea lor ºi mai cu seamã –am spus-o de mai multe ori ºipersist în aceastã convingere –este nevoie de popularizarea lorprin instrumente critice adecvate:enciclopedii, dicþionare, lexi-coane, introduceri, monografiicritice ºi de istorie literarã etc; totatâtea întreprinderi cãrturãreºticare aparþin domeniului specifical exegezei estetice ºi alcercetãrii istorice, literare ºiculturale în general. Un cititorstrãin (ºi nu numai) nu vacumpãra din librãrie un volumdespre al cãrui autor nu ºtienimic. Literatura românã trebuieprezentatã ºi fãcutã cunoscutãpe cât posibil nu prin autoridisparaþi, ci ca o entitate culturalãglobalã, cu identitatea eietnospiritualã inconfundabilã,reprezentativã ºi complementarãîn orizontul european.

ªi mai este bineînþeles ocondiþie extrem de importantã ºioarecum indispensabilã, de o atâtde mare evidenþã încât aproapene scuteºte de a o mai menþionaºi comenta: disponibilitateafinanciarã, adicã – mai pe scurtºi mai direct spus – banii. Ei sunt,cum zicea ºi Eminescu, „nervumrerum gerendarum”. Ne conso-lãm doar cu gândul cã reciprocanu este adevãratã: nu totul sepoate face cu bani. Mai e nevoieºi de altceva. Cultura se creeazãprin efort spiritual, dar sepromoveazã prin efort material.Iatã o ecuaþie ce nu se poate,aproape niciodatã depãºi, ori cuatât mai puþin anula. Nici dinpãcate ºi nici din fericire. E ofatalitate.

- Integrarea în Europapresupune, cum mai cred unii, ºirenunþarea la specificul propriuidentitãþii noastre naþionale?

- Câtuºi de puþin nu cred cã

reinserþia noastrã europeanã neva afecta în sens negatividentitatea naþionalã. Interogaþiape aceastã temã e veche ºiîncepe mãcar cu Dacia literarã.De atunci ºi pânã la ultimul rãzboimondial, am fost fãrã întrerupereîn plin proces de integrarecontinentalã ºi n-am încetat niciun moment sã fim noi înºine.Paranteza istoricã dintre 1944 ºi1989 ne-a înstrãinat mai multdecât orice altã etapã din trecut,prin dominaþia modelului sovieticºi prin ruptura continuitãþii cuadevãratele noastre tradiþiinaþionale, comunismul lui Ceau-ºescu nefiind niciodatã, înaceastã privinþã, decât o simplãºi amãgitoare butaforie, în pofidapropagandei pompieristice aregimului sãu, menitã a-i întreþineºi consolida popularitatea,deopotrivã ieftinã ºi superficialã.

Identitatea unei naþiuni sesprijinã pe douã coloane solide:limba ºi spiritualitatea. Integrareaeuropeanã cultivã diferenþele ºinu le prejudiciazã nici pe una nicipe cealaltã. Cã dupã o sutã, douãsute sau cinci sute de ani vomvorbi aceeaºi limbã, iarspiritualitatea etnicã ni se vacufunda în cea general-europeanã – este desigur oipotezã plauzibilã, dar o atareevoluþie aparþine, dacã se va pro-duce, necesitãþii istorice ºinicidecum unor manifestãri deagresivitate externã, imperialiste,hegemoniste, colonialiste,expansioniste º.a.m.d. Abiaprezenþa noastrã în Europa ne vaînlesni sã ne recunoaºtem maiuºor, mai bine ºi mai exactcontribuþia proprie, originalã, îninteriorul familiei continentale dincare facem parte.

- Cum vi se pare lumea deazi? Este ea prielnicã dezvoltãriiomului sau, mai degrabã,contribuie la alienarea lui?

- Sunt, pe deasupra multorcontrarietãþi, un spirit mai curândoptimist, sau cel puþin meliorist. Deaceea, n-aº putea accepta oprognozã severã care arpreconiza cã ne îndreptãm spre olume mai rea decât cea de azi.Omenirea a învãþat totuºi câteceva, sã sperãm cã esenþialul, din

lecþiile istoriei. Riscul de a repetacatastrofele pare a se fi diminuat.Cu toate acestea, nimic nu estecâºtigat odatã pentru totdeauna.O vigilenþã permanentã seimpune. Ne confruntãm deja cu osituaþie planetarã destul de gravãspre a mai afiºa o indiferenþãiresponsabilã. Încep sã cred cãecologiºtii au dreptate.

Sub aspect politic, lucrurileapar la fel de complicate. Demo-craþia avanseazã, dar nici în-clinaþia totalitarã nu dã semneleaºteptate ale dispariþiei sale to-tale ºi definitive. Conflicteleglobale se acutizeazã ºi pe planreligios între spiritul toleranþei ºifundamentalismul de toate cu-lorile. Naþionalismul s-a dovedit înmod paradoxal copilul natural alcomunismului, sau mãcar lega-tarul sãi universal.

Îmi dau seama cât de incerteºi de riscante sunt în aceastãdiscuþie ipotezele, cu atât maimult cele pozitive, dar continuusã cred, pentru cã vreau sã cred,cã pânã la urmã raþiunea umanã,totuºi, va învinge.

- Ce valori are de apãratlumea româneascã în momentulde faþã pentru a se putea înscriecu demnitate în sfera civilizaþieimoderne?

- Nu prea e loc în aceastãprivinþã de cine ºtie ce originalitãþipretenþioase. Valorile pe care artrebui sã le apãrãm ºi sã lepromovãm nu sunt nici elemonopolul nostru absolut. Leîmpãrþim foarte probabil cu toatecelelalte naþiuni europene, numaicã le punem accente ºi lerevelãm nuanþe care ne suntproprii. Valorile noastre majoredecurg dintr-o spiritualitateistoricã ºi se constituie într-ovocaþie etno-culturalã. Lista lor neaºeazã într-o luminã bineînþelesfavorabilã, fiind – iatã! – vorba deomenie, toleranþã, ospitalitate,lirism, dar ºi realism pragmatic,putere de muncã ºi spiritîntreprinzãtor, inteligenþã activã,humor sãnãtos, pacifism con-genital etc., etc. Asemeneacalitãþi ºi-ar stabili însã dimen-siunile reale, dacã la lista lor amînºira-o ºi pe cea, deloc mairestrânsã, ori mai puþin

67

importantã, a defectelor decaracter ºi a atâtor neajunsuriancestrale, dobândite ºiconjuncturale, toate mai mult saumai puþin inavuabile. Dar peacestea nu mi le-aþi solicitat, spreuºurarea mea. Încât, vorbafranþuzului: Passons!

- La ce lucraþi în prezent ºi cegânduri de viitor aveþi?

- Nu sunt, stimate domnuleTihan, un spirit propriu-zissuperstiþios. ªi totuºi am observat,din câteva experienþe mai vechi,cã de câte ori mi-am deconspiratun proiect nu l-am mai realizat,chiar dacã ar fi sã luãm aceastãdeclaraþie cum grano salis, ceea

ce fireºte ar fi poate mai aproapede adevãr. Oricum, se înþelege dece am devenit mai precaut, maireticent, mai rezervat. ªi, la urmaurmelor, de ce i-ar interesa pecititorii noºtri sã afle cu un ceas maidevreme (vorba vine!), într-un felde avanpremierã, ce lucrãri are degând sã comitã un autor? Poatesau sigur, din purã curiozitate. Îndefinitv, mult mai importante suntcãrþile ºi de aceea singura atitudinerecomandabilã e sã avem „puþinticãrãbdare” ºi sã le aºteptãm în...imprevizibilitatea lor.

Pânã atunci, aº putea spunedoar cã eventualele melepreocupãri viitoare vor confirmaºi vor accentua niºte tendinþe pe

care s-ar pãrea cã le-am ilustratºi pânã acum: înclinaþia teoreticãºi voinþa de sintezã. Dacãacestea se vor întrupa însã înrealizãri pe mãsura autenticitãþiilor, se va putea constata efectivºi irevocabil numai la momentulpotrivit. Sã sperãm cã momentulîn chestiune va veni cât de câtmai devreme decât prea târziu.Pentru cã, nu-i aºa? ºi speranþaconteazã puþin, fie ºi în dublulsens al ambiguitãþii adverbiale.Mai ales cã ea, speranþa, moareoricum, se ºtie bine, ultima. Sã nemângâiem aºadar cu vecheavorbã a strãbunilor noºtri latini:dum spiro, spero.

T. Tihan

68

Dupã ce opera literarã a fostîntoarsã pe toate feþele, pentru aspune totul despre sine, chiar ºiceea ce eventual puteaascunde, mai de curînd, de faptde vreo cîteva decenii încoace,ea este pur ºi simplu conjuratã,parcã, spre a ºi permite totul.Bogãþia ºi complexitatea creaþieiartistice deschid într-adevãrperspective mai mult decîtgeneroase în albia exegezei, acomentariului ºi, nu în ultimulrînd, a celor mai neaºteptate ºimai originale speculaþii. Nici omiºcare criticã mai nouã nuilustreazã mai bine acestfenomen decît deconstruc-þionismul, devenit mai întîi foarteen vogue în Statele Unite, prinpromovarea lui de cãtre grupulde profesori ai Universitãþii Yale,reprezentat de Paul De Man,Geoffrey Hartman, Harold Bloomºi J. Hillis Miller, cãrora li s-aasociat ºi francezul JacquesDerrida, adevãratul “papã” alacestei orientãri, încã în curs deexpansiune pe meleagurileeuropene. Recenta traducereromâneascã a volumului unuiadintre cei numiþi, Etica lecturii deJ. Hillis Miller (Editura Art, 2007,transpunere în idiomul nostruautohton de Dinu Luca), poateservi incontestabil ca un bun ºipotrivit exemplu al modului încare deconstrucþia lucreazã încîmpul abordãrilor ei literare.

Încercarea de a da o imagineiniþialã mai generalã a teorieisau a metodologiei decon-strucþioniste se izbeºte aproapeinsurmontabil de multipledificultãþi, legate de diversitatea,subtilitatea, caracterul paradoxalºi extrem de complicat de celemai multe ori, ce caracterizeazãinseparabil toate demersurileprotagoniºtilor. Are perfectãdreptate în acest sens MirceaMartin sã exclame, în prefaþa luidensã, pertinentã ºi cudeosebire utilã: “Cum sã dai

seama despre un fenomenintelectual care se manifestã prinneîncredere în stabilitatea sem-nului, în existenþa sensului,pentru care coincidenþa întresemn ºi sens nu e decît o purãiluzie logocentricã? Cum sãdefineºti un concept despre careinventatorul acestuia, împreunãcu adepþii lui, susþin cã e‘neconceptualizabil’? Cum sãprezinþi convingãtor ‘inde-cidabilul’, cum sã citeºt ‘ilizibilul’,cum sã analizezi ‘inanali-zabilul’”? ªi, în sfîrºit adevãratãculme dilematicã în faþa spirituluicritic: “Cum sã reconstruieºti sauchiar sã deconstruieºti texte carese deconstruiesc singure?” (p.8).Prefaþatorul ne oferã totuºi cîtevarepere esenþiale, chiar dacãdestul de sumare. Însã discuþiaar lua fireºte un spaþiu mult preaextins spre a fi dusã la termen ºiar comporta niºte incongruenþefatale, greu de ocolit, tocmai dinpricina numeroaselor poziþii ºiafirmaþii contradictorii, care aparîn discursul mai tuturor adepþilororientãrii ºi al fiecãruia dintre eiîn parte. Sã reamintim doar cãatitudinea deconstrucþionistã s-a ivit ºi s-a precizat ca o criticã laadresa logocentrismului ºifonocentrismului din culturaoccidentalã ºi a ceea ce Derridanumeºte ºi considerã a fi o“metafizicã a prezenþei”, careneglijeazã aspecte funda-mentale din examenul filosofic,ca de pildã rolul metaforei înprocesul de elaborare a gîndirii,semnificaþia absenþei în relaþiadintre scriere ºi vorbire º. a. m.d. Nu ezitãm a spune cã lecturatextelor deconstrucþioniste nedeterminã adeseori sã socotimorientarea în cauzã drept un soide impresionism, nu însã denaturã sensibilã, precum cel dela finele secolului XIX, ci de onaturã accentuat intelectualã ºispeculativã, dar nu mai puþinsubiectiv decît predecesorul sãu.

Decît sã reducem totuºi orealitate complexã la o schemãinexpresivã ºi oricum insu-ficientã, sã ne concentrãm maide grabã asupra exempluluiîndeajuns de concludent pecare-l constituie cartea lui HillisMiller, pînã la ulterioaraconcurenþã a lui Paul De Man,deocamdatã încã netradus lanoi. Etica lecturii se strãduieºtesã edifice ideea titlului prinintermediul a ºase eseuri,privindu-i pe Kant, Paul De Man,George Eliot alias Mary AnnEvans, Anthony Trollope, HenryJames ºi Walter Benjamin.Calificînd lectura drept “o muncãextraordinar de dificilã” (p.26),autorul ne apare din capullocului îndatorat, fãrã a-l cita, luiDerrida din “Farmacia luiPlaton”, unde acesta spune: “Untext nu este un text decît dacãascunde primei priviri, primuluivenit, legea compoziþiei sale ºiregula jocului sãu. De altfel, untext rãmîne întotdeauna im-perceptibil. Legea ºi regula nusãlãºluiesc în inaccesibilul unuisecret, pur ºi simplu ele nu seoferã niciodatã în prezent, lanimic din ceea ce, în mod riguros,am numi o percepþie” (Di-seminarea, Ed. Univers En-ciclopedic, 1997, p.67). ªi totuºiopacitatea textului nu infirmãexistenþa legii, a “momentuluietic”, implicînd patru perspective,privitoare la autor, narator,personaje ºi cititor (p.33).Interesantã este legãtura pe careo face Hillis Miller, pornind de laKant, între eticã ºi naraþiune:“legea moralã dã naºtere narãriiprintr-o necesitate intrinsecã,chiar dacã acea narare, într-unfel sau altul, pune sub semnulîntrebãrii sau submineazã legeamoralã. Etica ºi naraþiunea nupot fi separate, deºi relaþia lor nueste nici simetricã, niciarmonioasã. Mai mult, poveºtilepe care le suscitã confruntarea

Critica si deconstructieFlorin Mihãilescu

, ,

)) )))

69

cu legea moralã sînt exactversiuni ale acelui tip denaraþiune teleologicã, rezona-bilã ºi determinatã legic, pe careo numim istorie” (p.24). Dupã cerespinge atacurile contra de-construcþionismului, cu con-vingerea cã el nu presupune“nici mai mult nici mai puþin decîto bunã lecturã ca atare” (p.35),înarmat cu premisa întemeiatãpe autoritatea ideii kantiene,Hillis Miller purcede la o analizãamãnunþitã, la o interpretareeminamente speculativã ºi nu odatã extrem de sofisticatã a celorcîþiva autori selectaþi ºi din a cãroroperã desprinde fragmente încare aceºtia se citesc saurecitesc pe ei înºiºi, pentru aajunge finalmente la tezacentralã a lecturii, conceputã ca“un act etic, o performare, partedin conduita noastrã în viaþã, cupropriile ei efecte mãsurabile ºicu rãspunderile aferente. Mi-amconcentrat atenþia – declarãeseistul – pe o singurã zonã dinacest domeniu - asupra acelorlocuri unde putem observa unautor citindu-se pe sine. Autoriisînt însã, într-un fel sau altul,cititori exemplari, poate chiar desine. Asemenea pasaje, aºacum am pretins tot timpul în modimplicit, sînt aºadar, exemplarepentru problema eticii lecturii”(p.146).

Hillis Miller recunoaºte cãlectura poate fi consideratã maiales, dacã nu exclusiv, un actcognitiv, care þine de com-prehensiunea textualã corectã(p,76). În realitate, nu trebuiefãcutã abstracþie de asumareaunei atitudini, încît etica lecturiireprezintã în concepþia pro-fesorului american “acel aspectal actului lecturii în care existão reacþie la text care este atîtnecesarã în sensul cã este oreacþie la o cerinþã irezistibililã,dar ºi liberã, în sensul cã trebuiesã îmi asum rãspundereapentru reacþia mea ºi pentruefectele ulterioare, ‘interper-sonale’, instituþionale, sociale,politice sau istorice ale actuluimeu de lecturã ca de exemplu,cînd acel act ia forma predãriisau a unui comentar: publicatasupra unui text dat” (pp.75-76).

Intervine, pe cale de consecinþã,problema care ne ºi intereseazãmai presus de toate a modalitãþiide manifestare a oficiului critic.În text, funcþioneazã o lege, oputere care condiþioneazã eticascrierii ºi apoi a lecturii, încît“lectura nu este una a textuluica atare, ci lucrului care estelatent ºi concentrat în el ca forþãde a determina în mine orevedere a ceea ce a fost legealatentã a textului pe care l-amcitit. Revederea este ºi o re-scriere, acea formã de scriere pecare o numim criticã saupredare” (p.169). Ar rezulta deaici ºi caracterul etic al actuluicritic: “Critica, precum res-crierea, este cu adevãrat eticãºi afirmativã, dãtãtoare de viaþã,productivã, deschizãtoare dedrumuri. Ea este un rãspuns laun imperativ categoric, o cerinþãcare croieºte noi fãgaºuri,fãgaºuri mai adecvate, în scrisulmeu, pentru forþa latentã ºiconcentratã cãreia îi rãspundprin lucrarea pe care o citesc”(pp. 169-170). Critica este ºi eaperformativã, iar valoarea eidepinde de felul cum accede nula sensul textului, ci la materia,lucrul sau forþa lui interioarã,care echivaleazã cu acel“trebuie”, imperativul moral care“este ºi un act productiv, ofacere, care face la rîndu-i caalte lucruri sã fie fãcute. Lecturamea face sã se întîmple ceva însfera interpersonalã, în ceasocialã ºi în cea politicã”(p.170).

Reluînd mai departe ideea luiDerrida, citatã de noi mai sus,Hillis Miller susþine ºi el condiþiade ilizibilitate a textului, care îºiascunde legea, materia saulucrul, “tot atît cît îl ºi relevã”;“Textul nu este legea, nici mãcarexpresia legii, ci un exemplu alforþei creatoare a legii” (p.171).Or, tocmai aceasta trebuie maimult decît orice respectatã. Nu seevidenþiazã aici, fãrã îndoialã,nici o metodã, dar se afirmã unprogram, o atitudine, cãreiafiecare critic ar trebui sã-igãseascã o întrupare cores-punzãtoare cît mai plauzibilã ºimai convingãtoare. Nu este prinurmare la îndemîna oricui sã

realizeze, de o manierã cuadevãrat performantã, directivaprincipialã, printr-o soluþie deo-potrivã validã ºi originalã. Re-torica ar putea interveni aici, maiales cã lectura e consideratã dePaul De Man o argumentaþie(p.86). În orice caz, totul se lasãdeterminat în ultimã instanþã deinterpretare, modelul dominantde abordare, atît pentru decon-strucþioniºti, cît ºi pentru ceamai mare parte a spirituluipostmodernist, pe care-l ilus-treazã ºi ei în chipul cel mai fidelºi mai accentuat. Pentru criticanoastrã de azi, sugestiile de-constructiviste rãmîn deocam-datã impracticabile, cu atît maimult cu cît nici nu abordeazãdeschis problematica esteticã.Nu e însã deloc exclus ca, pemãsurã ce moda va trece, ele sãse valorifice probabil ºi la noi, cuobiºnuita româneascã întîrziere.

Pînã atunci, cartea lui HillisMiller se impune mai curînd caun spectacol, din care nu lipsescdesigur ºi numeroase luminimai mult sau mai puþin oarbe,paradoxuri gratuite sau pur ºisimplu ipoteze prezumþioase ºiinutilizabile, pe lîngã bineînþeleso multitudine de strãlucite ºipãtrunzãtoare observaþii dedetaliu, al cãror beneficiu este totaºa de bineînþeles incontestabil.Nu le-am inventariat ºi nu le-amtrecut în revistã nici pe unele, nicipe altele, pentru cã am încercatîn primul rînd sã înþelegem, fie ºiîn linii mari, ce reprezintã înoptica lui Hillis Miller aceastãeticã a lecturii, fãcînd totodatãefortul de a corespunde cît de cîtimperativului fixat de un preo-pinent atît de autoritar, prestigios,dar mai cu seamã incitant, sur-prinzãtor ºi peste toate fertilizator.Sã-l citim aºadar pe J. HillisMiller, pe cît posibil, prin prismapropriului sãu imperativ moral.Va fi cu siguranþã ºi o probã avaliditãþii sale.

ª

70

Mi-ar fi, cred, mult mai uºorsã vorbesc despre cãlãtoria pecare am fãcut-o, la mijlocultoamnei trecute, în Elada ºiinsulele ei, decât sã mãstrãduiesc sã rememorezcomportamentul unui motan, fieel ºi cel al minunatului meu pisoi,Spirt.

Privindu-l, chiar în clipa încare scriu, cum doarme în-covrigat pe sofaua din cameramea de lucru, pãrând a ignoraatât ticãitul inegal al tastaturiicomputerului cât ºi bãtaia ploiipe acoperiºul de tablã al sãlii decinematograf din vecinãtate, mãconving cã am fãcut alegereacea bunã.

Spirt e un motan de opt luni(aºadar, un tânãr ce a fãcut decurând pasul decisiv sprematuritate ), cu o blanã albã,strãlucitoare, întreruptã din cândîn când de mici ºi inegale petegãlbui-maronii. Provine dintr-ofamilie numeroasã, dar acrescut în casa noastrã, pânãcu puþin timp în urmã, alãturi deo veriºoarã tigratã, de oincredibilã drãgãlãºenie ºiingeniozitate. I-am þinut peamândoi în braþe ºi m-am jucatcu ei de când nu erau mai maridecât pumnul.

S-a întâmplat însã, ca,oarecum pe neaºteptate, sãplecãm în cãlãtoria de careaminteam ºi sã fim nevoiþi sãlãsãm pe cei doi nu chiar deizbeliºte, dar, oricum nu pe celemai bune mâini. Întâi, cã autrebuit sã schimbe bruscadãpostul securizant al casei dela þarã cu cel, chiar dacã destulde confortabil, totuºi, improvizat,al magaziei ºi, totodatã, sãînlocuiascã prezenþa noastrãproteguitoare cu cea largã, darplinã de necunoscute, a grãdiniiºi livezii. Pe scurt, cât am lipsitnoi, douã sãptãmâni, cei doi aufost nevoiþi sã se descurcesinguri, unicul punct de sprijin

cert fiind cel al hranei ce li seîmpãrþea de douã ori pe zi.Tentativa noastrã de a-i obiºnuicu viitoarea lor viaþã, des-fãºuratã pe durata a patru saucinci zile, pãru a da rezultatelescontate: cei doi dormeau înmagazie, dimineaþa ieºeau,primeau mâncarea, se jucau,fãceau lungi expediþii prin livadanoastrã ºi grãdinile vecine. Nimicnu arãta a-i tulbura, nici a-i abatede la acest nou comportament,repede adoptat. Iatã de ce n-amdat o importanþã prea mareîntâmplãrii petrecute în mo-mentul despãrþirii, al plecãrii încãlãtorie.

Am urcat dealul, ce despartecasa de strada pe care eraparcatã maºina, însoþit, caîntotdeauna, îndeaproape deSpirt. Am deschis portiera ºi m-ampregãtit sã mã aºez la volan,când, pentru prima datã, l-amvãzut pe Spirt plecând de lângãnoi ºi intrând sub maºinã. Amcoborât, îndemnându-l sã iasã,încercând sã-l scot de acolo cuajutorul unei nuiele. Fãrã succes.A trebuit sã pornesc motorul, sãambalez puternic de câteva ori,pentru ca acesta sã se sperie ºisã pãrãseascã ascunzãtoarea.Simþise cã-l pãrãsim? Cusiguranþã cã da, deoarece, laîntoarcerea din cãlãtorie, dupãdouã sãptãmâni, de îndatã ce amdeschis poarta de la intrare,Spirt a apãrut, ca din pãmânt,plângând, mieunând, frecându-ºi blãniþa de picioarele mele,arãtând cât se bucurã ºi voindparcã a spune: “bine cã, însfârºit, aþi apãrut, nu ºtiu ces-ar fi întâmplat dacã aþi mai fiîntârziat!”. Era slab ºi speriat.Dar, mai ales, singur. Com-panioana ºi prietena lui de joacãdispãruse. Se pare cã, dupãplecarea noastrã, un timp s-audescurcat bine. Apoi, nu se ºtiecând ºi în ce împrejurãri, tigrataa dispãrut. Vânatã de vreun

câine vagabond sau de vreunanimal sãlbatic din pãdureaapropiatã ? Luatã de cine ºtie cebinevoitor ? Greu de ºtiut. Certe cã Spirt a rãmas singur, dar nuºi-a pãrãsit locul. Adãpostindu-se pe timpul nopþii în culcuºularanjat în magazie, cutreierândziua prin grãdinile apropiate,tresãrind ºi, probabil, urcând lagardul de la stradã la auzulfiecãrui zgomot de motor care arfi putut fi al maºinii noastre, ne-aaºteptat zi ºi noapte, timp dedouã sãptãmâni, luptând cuurâtul ºi singurãtatea. Cum altfelmi-aº putea explica faptul cã, dinmomentul întoarcerii noastre,Spirt nu mã mai pãrãseºte nici oclipã ? Vine în preajma meaoriunde mã aflu, îmi urmãreºteca o umbrã toate miºcãrile, seaºeazã pe birou când eu mãinstalez la computer, se întindepe covorul din faþã-mi sau pefotoliul de alãturi, când mã uitla televizor. Dovezile ataºa-mentului sãu sunt de-a dreptulînduioºãtoare, spaima cã l-aºputea din nou pãrãsi e mai mareºi decât foamea ºi decâtirepresibila lui dorinþã de joc.Fidelitatea, se spune, e rarãprintre pisici, deºi exemplul luiSpirt infirmã regula. Cãcifidelitatea nu e nici dependenþãde stãpân, nici teamã desingurãtate, nici recunoºtinþãpentru o farfurie de hranã. E, purºi simplu, o imensã, dureroasãincapacitate de a uita. Sau, altfelspus, o uriaºã capacitate de a-þiaduce aminte.

Toate acestea i le povesteamdeunãzi unui cunoscut ce, pânãmai ieri-alaltãieri, nu prididea cucãutarea prilejurilor prin caresã-mi arate cât de mult mãpreþuieºte ºi cât de multe îmidatoreazã. Îi fãcusem, cândva,(eu uitasem deja, mi-a adus elînsuºi aminte!) un mare bine.Fusesem, ani mulþi, prieteni, îiapreciam indiscutabilele calitãþiºi talente. Inclusiv fenomenalalui memorie. De ce-o fi uitat,oare, sã salute ?

ª

Spirt Vasile Igna

OGLINDA RETROVIZOARE

71

CRONICA LITERARÃ

Japoniaautoruluibicefal Mihaela Ursa

ROXANA ªICÃTÃLIN GHIÞÃ

Institutul European,2008

DARURILEZEIÞEI

AMATERASU

D a r u r i l e z e i þ e iAmaterasu (Bucureºti,Editura Institutul Euro-pean, 2008) se anunþã ca„o struþocãmilã”, mai exactca o carte „scrisã la patrumâini” de cãtre Roxana ºiCãtãlin Ghiþã, în decursulcelor patru ani de ex-perienþã japonezã (2003-2007). Prezentatã ca opartiturã muzicalã, carteacreºte în contrapunct,dintr-o „scriiturã ambiguã

ºi implicatã emoþional”, în pereche alternativã cu oalta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlaltproiect, academic, instituþional, reprezentat dedoctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake).Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi laaceastã carte, celãlalt se intereseazã în detaliu deceremonia ceaiului, de ceramica japonezã ºi demulte altele, face fotografii (care ilustreazã volumul)ºi scrie la rându-i, pe altã voce. Deloc întâmplãtor,statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumuluide faþã – („am scris, în pure accese de egoismlivresc, numai despre fenomenele care neintereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei.Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizãculturalã construit prin metoda eºantionãriisubiective. Darurile legendare devin pretextulsubîntinderii textului între trei poli fundamentali:Sabia, adunând eseurile cu dimensiune eticã,Giuvaerul, dedicat universului erotico-estetic, ºi,respectiv, Oglinda, cuprinzând analize imagologiceîn care lumea niponã este când observator(Identic), când observat (Alter). De altfel, imagologiaconstituie câmpul specific acestui tip de analizã acãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilaltprin prisma Identicului.

În acest punct trebuie salutatã depãºirea, decãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã, a unui risc aproapeparadigmatic. Foarte rar, în textele de aceastãfacturã, autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei:lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imagineaunui spaþiu prea puþin familiar, cercetãtori serioºiîºi asumã bãtãlii prometeice, convinºi cã oferã„adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoasepreconcepþii despre subiect ºi despre „cum esteel” de fapt. De la bun început, autorul bicefal al

acestui volum – în care proprietatea textelor nu estemarcatã nominal, deºi pe copertã apar ambelenume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea„adevãratei Japonii”, ci numai a unei Japonii,supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existentede Japonia. Pânã ºi aici, în acest mod de a privi ºide a scrie spaþiul ºi timpul nipon, intervine o lecþieorientalã: stranietatea alteritãþii, ºocul cultural suntparcurse cu minimã rezistenþã ºi, prin urmare, cuminimã inerþie. În loc sã se opunã modificãrii de lumecare i se propune, autorul lasã lucrurile sã vinã spreel; în loc sã adopte non-problematic ºi snobschimbarea imediatã, autorul se aflã în aºteptareaaºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã ficontemplate, citite ori locuite pur ºi simplu (v. ºimotto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºidespre transformarea neobiºnuitului în normalitate,prin strãpungerea „imaginarului cultural al luicelãlalt”).

Poate cel mai bun dintre eseurile din volumsau, mai exact, cel mai uºor de aºezat ca emblemãa cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („munteleFuji se lasã vãzut”), un studiu de mentalitate prilejuitanecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflexse regãseºte în educarea geniului manipulãrii.Aºezat în prima parte, printre notaþii despre maniamuncii ºi mania legii, despre trecerea de la homoreligiosus la homo ethicus, studiul vizeazã spiritulinsidios care a fãcut posibilã, în artele marþiale,„înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii dinarc”. Spre deosebire de filosofiile occidentale, depercepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurulsubiectului (precum gramaticile occidentale seconcentreazã în jurul subiectului), judecatajaponezã asupra lumii se organizeazã, precumfrazarea ei, în jurul unei stãri de fapt, prin careobiectul se propune vederii. De aici, concluzia mutã,problematizarea în zona raporturilor inter-individuale, semnalând cã, de vreme ce acþiuneade a contempla sau de a descoperi este întreprinsãde oricine, individul devine substituibil sau chiardispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul seretrage într-o pasivitate contemplativã care permitelucrurilor sã se întâmple, sã se ordoneze pentru el,dupã legile lor ascunse /.../, cunoscând momentulîn care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îiacorde supremaþia.”

A doua parte a volumului este dedicatã unoreseuri despre imaginarul feminin ºi erotic, iniþiatede observaþii asupra literaturii, dar ºi asupraindividului socio-cultural cotidian. O piesã derezistenþã a acestui capitol este savurosulcomentariu despre începuturile romanului înJaponia ºi în þãrile Române, justificat de discursulcomparativ al imagologiei, urmãrit pânã aici.Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºicum începe el la noi, autorul dã naºtere uneisarcastice ºi demitizante analize a romanului luiNicolae Filimon, Ciocoii vechi ºi noi, comparativ cuGenji monogatari, din secolul XI, al doamneiMurasaki Shikibu, considerat primul roman nipon.Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei

72

În numelemierlei Victor Cubleºan

RADU PAVEL GHEO

Polirom, 2008

NUMELEMIERLEI: 50DE CLIPURIVESELE ªI

TRISTE

interpretãri textuale care pune în balanþã realizareapoeticã, compoziþia ºi construcþia romanescã,problematizarea iubirii etc., într-un demerscomparatist care semnaleazã retardul romanuluimodern european faþã de romanul japonez dinperioada Heian.

Existã, într-unul dintre eseurile cãrþii, o scenãemblematicã pentru transformarea neobiºnuitului înnormalitate: o femeie, întârziind sã se aºeze la masala care locurile se ocupaserã deja, se aºazã pe unscaun nevãzut, de aer, mimeazã cã stã deja pe unscaun, pentru a nu inoportuna, cu accidentul sãuindividual, o armonie colectivã. Stupoareaobservatorului occidental este desfiinþatã înmomentul în care femeia începe sã conversezefiresc, în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã,patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”.Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi înlume, mi se pare cã scena reprezintã vizual chiarreuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri,volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã oirealitate, un conþinut de aer ºi o anume atmosferã,care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã.

Cred cã am spus-ode foarte multe ori,oarecum mã ruºinez chiarsã încep iar cu aceeaºiobservaþie, prozatoriiromâni tineri se citesc cuinteres, cu mirare, cusatisfacþii de orgoliuintelectual, dar arareori cuplãcere. E greu de spus dece, dar practica oprobeazã din plin. Pur ºisimplu existã atîtaîncrîncenare în dorinþa de

a plãcea, încît deseori totul se rezumã la o pozãplinã de falsitate. Am încercat sistematic sã evitgenul acesta de autori, alegîndu-i pe cei care amcrezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înaintede a furniza material criticului literar. Radu PavelGheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºitriste, a reuºit, într-o mãsurã considerabilã, sã-misaþieze aceastã plãcere, chiar dacã, la momentulanalizei am fost silit sã îmi mai temperezentuziasmul.

Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþãconstantã în paginile presei literare, dar o prezenþãdelicatã, fãrã agresivitatea care a impus (prinscandal sau ridicãri de ton) alte nume. Volumul mareal textelor (inclusiv cel al volumelor la care apareca autor, co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã

sã contureze cu claritate un profil de scriitor, RaduPavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor derecunoscut ºi greu de confundat.

Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri veseleºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumitegeneric de cãtre autor « povestiri » ºi apãruteîntr-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginilerevistelor. Aceasta este varianta «integralã ºidefinitivã» a lor.

Primul pas pe care mã simt tentat sã îl facscriind despre acest volum este cel de a-l plasaîntr-o anumitã descendenþã. Existã o suitã deelemente care aproape cã te obligã sã evociMomentele ºi schiþele lui I.L. Caragiale, atît caîntemeietor în literatura noastrã a unui anumit tipliterar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºipe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cusucces, dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutitsã se apropie cu succes de ceea ce s-ar puteanumi fiziologia poporului român. Mai sînt notabile ºicîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu, precumºi, bineînþeles, cunoscuta recuzitã nouãzecist-douãmiistã. Radu Pavel Gheo nu are povestiri însensul teoretic ºi canonic. Textele sale sînt schiþeºi momente, în cea mai curatã manierã clasicã pecare o pot imagina. Graniþele textelor arareoridepãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã5,2 pagini pentru un titlu), iar acþiunea este exclusivcentratã în jurul unui singur eveniment, cu personajeintroduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarulacþiunii acoperite. Mult dialog, multã acþiunepovestitã, descrieri lapidare, încadrabile strict înnecesitãþile tehnice ale fundalului, ale decoruluiparticular al acþiunii. Mai mult, Gheo reuºeºte cuacest volum o surprinzãtor de acuratã descriere aromânului contemporan. Subiectele sale, grupatetematic, se rotesc în jurul cotidianului, al eve-nimentului minor. Binenþeles, devenit interesantprintr-o poantã. Avem astfel povestea comisãreseieuropene venitã într-un sat românesc tipic, cea acelor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiarla sfîrºitul lumii, a românilor pãcãliþi la schimbulvalutar în Budapesta, a prietenului care se decidesã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea aberbecilor gay, a ciobanului ºmecher cu celular etc.Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor paresã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziunecomercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. Ceeace poate fi ºi bine ºi rãu. Ar fi fost rãu dacã RaduPavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilornoºtri din audio-vizual : adicã luînd în seriosacþiunea, iar nu tîlcul, dar ar fi mizat pe umor capunct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþioamenii sînt egali, buni ºi pur ºi simplu urmãriþi deo soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile.Dar, în spatele povestitorului cu ton simplu, înspatele autorului transpus cîteodatã în text în pieleaunui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat, seascunde un spirit lucid ºi ludic. Prozatorului îi faceplãcere sã se joace cu personajele sale, îi faceplãcere sã le expunã prostia, ignoranþa, credulitateaimbecilizatã, rãutatea prost disimulatã ºi incultura

73

neasumatã. Toate aceste secvenþe de viaþã pe careorice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãripropriului univers cotidian sînt o plonjare plinã deumor (ºi, poate pe alocuri, puþinã amãrãciune) întipicul României contemporane. Nu se poate vorbide rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui RaduPavel Gheo, dupã cum nu se poate vorbi de acesteaîn cazul lui Caragiale. Asemeni ilustrului înaintaº,bãnãþeanul este un hipersenzitiv, un receptor alminunatei lumi murdare în care trãim.

Din nou, asemeni lui Caragiale, Gheo are stil.Acum cîþiva ani, scriam despre prozator cã ar aveatoate calitãþile unui stilist, mai puþin rãbdarea.Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinãºi pe aceasta. Construcþia în miniaturã a texteloreste fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans,gradare, un dialog veridic ºi bine orchestrat, unvocabular extrem de bine ales, totul concurã pentrua crea o scriiturã maturã ºi plãcutã.

Se pot face ºi reproºuri. Totuºi, Radu PavelGheo nu este chiar un clasic în viaþã. Majoritateasînt minore. Cel mai important þine, cred eu, deselecþia operatã de autor. Dacã toate textele sîntamuzante sau cu subiect incitant, nu toate sînt însãºi bune, subiectul lor fiind mai demn de o glumiþãdecît de o schiþã. Ceea ce se permitea ºi era chiaramuzant în paginile unei reviste, putea fi omis încadrul unui volum «integral ºi definitiv». Dacã ar firãmas doar, sã zicem, 35 de texte, ar fi fost unvolum superb. Aºa, cîteva texte mai puþin izbutite,mai «uºurele», trag în jos impresia de ansamblu.Oricum, un volum foarte bun al unui autor caredemonstreazã cã trebuie urmãrit, de acum înainte,cu o altã atenþie.

Avangarda,a treia cale Ovidiu Pecican

Avangarda artisticãse bucurã de ani ºi chiarde decenii, la noi, de obunã presã, ba chiar ºi demonografii substanþiale. Înultima vreme, ele chiar ºi-au înteþit ritmul de apari-þie, indicând, pe de oparte, atingerea unui gradmai mare de acuitate ainteresului pentru feno-men, iar pe de alta,istoricizarea lui ºi deta-

ºarea criticã sporitã faþã de acesta. Aceastã vogãrelativã ar putea camufla eficient, deºi neintenþionat,faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost, înmanifestãrile ei româneºti, un fenomen marginal alactualitãþii artistice, cã survenea într-o culturã ce

era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resurseletradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cunaºterea, nu cu apusul, romanului românesc mo-dern (Rebreanu, Camil Petrescu, H. Papadat-Bengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucitepleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi, Blaga,Ion Barbu) – , neavând, cum se crede îndeobºte,de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã, ciafirmându-se ca opþiune alternativã, ludicã ºi poa-te, mai mult decât atât, social-protestatarã. Dinacest punct de vedere, ceea ce întârzie încã, nuse ºtie pânã când, este abordarea avangardei(personalitãþi, opere, curente, momente, conflicteºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a uneicritici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºtidinainte ºi de dupã 1918, în rãspãr cu naþionalismultriumfalist ºi cam limitat democratic din primuldeceniu interbelic, mereu mai izolat odatã cu a douadecadã dintre rãzboaie, cea a exceselor brune ºi aintoleranþei. Astfel, s-ar restitui mai fãþiº ºi, pânã laurmã, mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã,când nu ocultatã de-a dreptul, a avangardei caexpresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiescdin spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est.

Asemenea discuþie nu se putea purta oricând,ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989)ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politiceactuale ce exprimau atitudini excesive, în linia unornostalgii totalitariste de extremã dreaptã. Acest lucruse petrece chiar acum, în ultimii ani, ºi chiar dacãfenomenul este departe de a fi curãþat scena publicãde intoleranþã ºi de urme de antisemitism, ne aflãmtotuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupãdenunþarea comunismului ca sistem opresiv ºiîntemeiat pe supravegherea unei poliþii politice(raportul Tismãneanu). Mai existã, pe de altã parte,destulã timiditate în a restitui critic activitateaavangardiºtilor din România în perioada stalinistãºi comunistã, ceea ce continuã sã cantonezediscuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de undeînsãºi intenþia promotorilor curentelor respective artrebui sã o scoatã, centralã în preocupãrile acestorafiind antiliteratura, antiarta.

În aºteptarea unor altfel de contribuþiilãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturilefundamentale ale tendinþei ambigue care a animatspiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturilemai puþin ambiþioase, mai punctuale. Un mãnunchide atare texte adunã Cãlin Stegerean,coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei(Consiliul Judeþean Cluj, Muzeul de Artã Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2007, 152 p.), care pune ladispoziþia publicului lucrãrile simpozionuluiinternaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºulde pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. La acestprim simpozion dedicat problematicii avangardeiartistice au participat invitaþi din Belgia, Polonia,România, SUA ºi Ungaria, într-un cadru de discuþiinelimitat conceptual, tematic sau metodologic. Unparadox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi înistorie face însã ca toate textele sã fie semnate deoameni cu un statut „burghez” consolidat, aspectul

***

Rizoprint, 2008

NOI STUDIIALE

AVANGARDEI

74

lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific,iar conþinutul abordând probleme „serioase”.Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie,singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþiice gestioneazã fondurile, în Europa ca ºi la noi,serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã aavangardei. La urma urmei, e ca ºi cum ai încerca,dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã, sãînþelegi ca marþian ideea de umor, în absenþa cuivacare sã o exemplifice din interiorul convenþiei încadrul cãreia ea funcþioneazã.

Existã, deci, linii interpretative insuficientexploatate în ce priveºte înþelegerea complexuluifenomen al avangardei. S-a gândit cineva cãaceastã constelaþie de gesturi, atitudini, curente ºipersonalitãþi puteau reprezenta, în principiu, o „atreia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþãartistice, ºi nu teoretice sau pragmatice, într-o lumecare devenea, cu aproximativ un secol, tot mai multpolarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã?Ezitarea tânãrului E.M. Cioran între admiraþia faþãde Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºinazismului traduce bine aceastã tentaþie, iar operalui, fragmentarã, radical criticã, fulgurantã, poate filesne subsumatã avangardismului. Cu toateacestea, nimeni nu pare sã îl includã pe insomniaculrãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat– pe Tristan Tzara, Geo Bogza, BenjaminFundoianu, Saºa Panã º.a. Încercarea de a descifraavangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþiona-liste, naþionaliste, ortodoxiste dominante – careurma, în parte, sã alunece spre excesele deceniuluial patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentãbirocratizantã, radical în sensul statalismului ºiunipartidismului autocratic, nu în cel al caracteruluirevoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãriilibertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritãsã fie exploratã.

Nedumerirea mea majorã se leagã demijloacele prin care încercãm abordareaavangardei. Cele ºtiinþifice consacrate – abordarearaþionalã, cu mijloacele consacrate ale exegezei –fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe careavangarda o repudia. Putem deci crede cãabordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatãîn înþelegerea spiritului fenomenului, dincolo de li-tera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastãchestiune ar fi negativ, ce alte posibilitãþi mai rãmân?Poate cea mai apropiatã de natura avangardismuluiar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tipde sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale, în aceeaºiparadigmã. Desigur, s-ar recupera în acest felspiritul, însã nu ºi litera. De unde s-ar pãrea cãrezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cuperformarea în manierã avangardistã.

Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noilestudii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”?– sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care,cultivat recurent, ar putea da roade similare celordin volumele editate de Societatea „Lucian Blaga”în fiecare an, prilej de îmbogãþire exegeticã.Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate,

ºi ele, mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleuconsistent de oameni care se intereseazã defenomen (Ion Pop, expertul numãrul unu, MirceaPetean – editorul ce intenþiona sã ofere regaluloperei omnia a lui Benjamin Fondane, Corin Braga– editorul lui Urmuz etc.). Subiectul meritã totinteresul, încã ºtim prea puþine despre începutulsecolului trecut.

Ioan Pop-Curºeu

Volumul tipãrit recentla Casa Cãrþii de ªtiinþã,sub semnãtura profe-sorului Nicoale Bot (Stu-dii de etnologie), cuprin-de zece texte apãrute îndiverse publicaþii despecialitate între anii1967-1989, strânse lao-laltã de Ileana Benga ºiIoana Bot. Iniþiativa estesalutarã, deoarece per-mite cititorului sã ur-mãreascã în succesiune

cronologicã mai bine de douãzeci de ani dinevoluþia intelectualã a eminentului cercetãtorclujean, cu meandrele ºi redefinirile ei inerente.

La o primã privire, studiile strânse întrecoperþile prezentului volum (cãruia îi va maiurma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foartelaxe unele cu altele, deoarece – aºa cum sevede din titluri – abordeazã fiecare tematicidiferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967),Activitatea de folclorist a lui I. G. Sbiera (1967),Cânepa în credinþele ºi practicile magiceromâneºti (1968-1970), Contribuþii la studiulcântecelor de seceriº (1971), Contribuþii lacunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973),Funcþiile agrare ale colindatului (1977), Dreptulcutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980),Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona CodrilorSãtmarului (1980), Doina – poezie a destinului(1987), Cântecele cununii (1989).

Lucrând pe vaste întinderi, Nicoale Botstudiazã obiceiurile (ºezãtoarea, obiceiurileagrare ºi pastorale), realizeazã o cercetare deistoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist(despre I. G. Sbiera, culegãtor bucovinean debasme ºi colinde în secolul al XIX-lea), seintereseazã de anumite specii folclorice(cântece de seceriº, doinã, colinde), pune înlegãturã dreptul cutumiar cu folclorul

NICOLAE BOT

Casa Cãrþii de ªtiinþã,2008

STUDIIDE

ETNOLOGIE

Portret deetnologtransilvanean

)) )))

75

obiceiurilor, se ocupã de credinþele ºi practicilemagice legate de cânepã. Pentru fiecare dindiversele probleme pe care ºi le pune, etnologultrebuie sã gãseascã soluþii originale, dintreaceste soluþii reþinând cu precãdere atenþiaacelea relative la funcþiile agrare alecolindatului, sau la doinã ca „poezie adestinului” (calificatã ca atare de etimologie ºisemanticã, melodie ºi tematicã a textelor, deînrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte speciifolclorice, p. 219).

În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºia soluþiilor, o lecturã aprofundatã poate sãdescopere totuºi cât de unitar e prezentulvolum. Temele circulã de fapt de la un studiula altul, anumite problematici sunt reluate lacâþiva ani distanþã. În foarte interesantulparalelism între dreptul cutumiar (legileversificate din lumea veche) ºi folclorulobiceiurilor, Nicolae Bot recurge la exemplecare-i sunt foarte familiare ºi care au fostabordate deja în studii anterioare: cântecele deseceriº sau „colindele care descriu colindatul,riturile semnificative pentru funcþiile sale,colindãtorii, casa colindatã ºi pe gospodar” (p.170). Despre magia popularã nu este vorbadoar în studiul despre cânepã, ci ºi în cel despreºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºipassim) trateazã despre „magia practicatã [defete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sãvinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-iîmpiedeca sã meargã la alte ºezãtori”, care „areun caracter de concurenþã” ºi „se apropie îngrad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducereaursitului, practicatã cu alte ocazii” (p. 22). Magiaintervine ºi cu privire la colinde, a cãror origineN. Bot crede cã o poate explica „prin concepþiade naturã magicã a eficienþei cuvântului înanume împrejurãri” (p. 118). Sãrbãtorile îi aparetnologului încãrcate de putere magicã: „Înnoaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºifarmece pentru cele mai variate scopuri, seursesc destinele lumii pentru anul urmãtor. Îndimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarãpractici magice gospodãreºti în legãturã cubunul mers al treburilor câmpeneºti, al familiei,vitelor, albinelor.” (p. 119). Cele mai importantefuncþii ale colindatului, cele agrare, „sebazeazã pe principiile magiei” (p. 143).

Unitatea prezentului volum vine în al doilearând ºi din faptul cã, fãrã a ignora celelalteprovincii româneºti, Nicolae Bot seconcentreazã cu precãdere pe Transilvania,„unde cercetãri riguroase au constatatconvingãtor cã se pãstreazã un repertoriufolcloric mai arhaic în cele mai numeroasegenuri” (p. 115). Prin aceastã privilegiere aTransilvaniei, cu repertoriul sãu arhaic, NicolaeBot se înscrie printre o sumã de etnologicontemporani cu el, care considerã interiorularcului carpatic drept vatrã culturalãfundamentalã a poporului român.

Un al treilea factor de unitate a Studiilor deetnologie þine de domeniul leitmotivului. Dacãmulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea),privilegiazã, dupã un model moºtenit de laveacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov.Densusianu, pãstoritul în detrimentulagriculturii, Nicolae Bot alege poziþia contrarã.Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºipracticile concrete legate de ea, riturile magicede sporire a rodului, mitologiile agrare,repertoriul de cântece performat la muncilecâmpului etc. Când vorbeºte de pãstorie, o facenumai în ecou la consideraþii relative laagriculturã, cum e vizibil în radiografiaobiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (CodriiSãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri,practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelorºi de pãstorit, ocupaþii strâns legate deagriculturã din cele mai vechi timpuri.” (p. 183).

Însã liantul cel mai puternic al celor zecestudii survolate aici este unul de ordin ideatic(mã feresc sã spun „ideologic”). Nicolae Bot,format la ºcoala marilor folcloriºti militanþitransilvãneni, vede în formele complexe aleculturii populare supravieþuiri din vremuristrãvechi, moºteniri romane sau chiar pre-romane, ceea ce le conferã ºi o valoaredocumentarã ieºitã din comun. Arhaicitatea îlatrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºisubstantivul acesta este declinat în cele maifascinante moduri. Obiceiurile, practicile, riturileºi textele asupra cãrora se opreºte îi aparetnologului drept semnele cele mai vizibile alecontinuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi[de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogatepoate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime,în cultivarea ei de o populaþie veche ºistatornicã de agricultori ºi de pãstori, înzestratãcu harul frumosului, cu înþelepciune ºicumpãtare, cu credinþa nestrãmutatã în putereaomului de a pãtrunde tainele adânci ale lumiiºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. Strãinãoricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºtiizvorâte din etapele istorice parcurse, înnoiripe care le-a topit în vechile tipare, culturanoastrã popularã a conservat forme arhetipaledin stratul culturii populare a antichitãþii care aconstituit temelia culturii clasice.” (pp. 162-163;consideraþii similare la pp. 108, 164-165, 176).

Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare,fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coe-renþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare,volumul profesorului Nicolae Bot este mai multdecât o restituire obligatorie: o lecturãcaptivantã care ne cufundã într-o lume stranieºi familiarã în acelaºi timp, permiþându-neaccesul la o arhaicitate pe care avem prea destendinþa s-o uitãm. ªi cred cã sunt înasentimentul tuturor când spun cã volumuldespre obiceiurile funerare (urmarea seriei deautor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cunerãbdare.

76

Ce conexiuni culturale dinfresca O mie ºi una de nopþisunt detectabile în secolulXXI? Existã un statut flotant altextului literar în funcþie deadaptabilitatea în timp areceptorului (cititorului)? Ese-ul meu este, de fapt, strictlegatã de atelierul de scrierecreatoare în prozã pe care l-am început în februarie 2008,cu treisprezece studenþi de lasecþia de Literaturã universalãºi comparatã. Atelierul senumeºte 1001 de zile ºi denopþi, va dura exact 1001 dezile (chiar dacã nu vom scriecontinuu, ci ne vom întâlnidoar o datã pe sãptâmânã, cuexcepþia vacanþelor ºi aperioadelor de sesiune deexamene), pentru a asuma ºio laturã ludicã a respectivuluiatelier. Scopul atelierului esteredactarea unor povestiri întrutotul înrudite cu cele din O mieºi una de nopþi , dezvoltândpersonaje “paralizate” epic,deja existente în textul con-sacrat al suitei de poveºti.Convenþia narativã este con-servatã identic: se porneºtede la o primã povestire-utersau povestire-scorburã, ma-trice pentru urmãtoarele po-vestiri care vor avea nevoie delianturi ºi punþi tematice, astfelîncât trecerea de la una la altasã curgã firesc între ele. Înnoua suitã de poveºti, nuªeherezada este personajulcentral, ci sora sa Doniazadaºi una din sclavele acesteia,ele fiind povestitoarele careimpun ritualul narativ ºi înacelaºi timp ascultãtoarele deperformanþã. Actualmente, încadrul atelierului 1001 de zileºi de nopþi, au fost scriseºaptesprezece povestiri: câ-

teva dintre ele au fost redactatecolectiv, trei dintre ele au fostscrise la patru mâini (adicã audoi autori), iar restul au fostscrise individual. O iniþiativãînruditã (dar, fireºte, fãrã sã fifost prilejuitã de vreun atelierde scriere creatoare) a existatdin partea orientalistuluifrancez Pétis de la Croix care,între 1710-1712 a izbutit ocarte în cinci volume, numitãO mie ºi una de zile, poveºtipersane, imitând suita clasicã,deºi multe dintre poveºtilefrancezului erau pur ºi simpluadaptate dupã cele con-sacrate, mult mai puþine fiindcele inventate propriu-zis.Precum în cazul textuluiconsacrat, ºi noile povestiri dincadrul atelierului clujean iniþiatîn 2008 au fost concepute cuacelaºi scop mãrturisit: rostullor este acela de a fi istorisiride trecut noaptea, pentru aalunga plictisul, spleenul etc.Dar ele sunt ºi povestiri desatisfãcut curiozitatea sau demãsurat iscusinþa. Aºa seexplicã laudele prime pe carele aduce Doniazada cãtre sorasa, calificând istorisirile cafiind gingaºe, blânde, plãcute,nespus de dulci, mângâie-toare, dulci în prospeþimea lor.Alþi ascultãtori primari sausecundari care vor interveni peparcursul suitei de poveºti(ºeici bãtrâni, înþelepþi) vorgãsi chiar o expresie aparteîntru lauda poveºtilor narate:ni se spune astfel cã dacãaceste poveºti ar fi scrise cuacul pe colþul lãuntric alochiului, ca sã fie vãzute detoþi, ele s-ar constitui înînvãþãturi pentru cititorul plinde luare aminte ºi ar alcãtui untemei de reculegere pentru cei

ce cugetã. La nivel mimetic, încadrul atelierului de prozã, ne-am propus ca povestirilescrise sã acopere trei scopuriexplicite: acþiunea sã menþinãcuriozitatea cititorului, stilul deredactare ºi atmosfera sãrespecte cutumele arabe; ºi, înal treilea rând, sã funcþionezeîn mod obligatoriu o moralã defabulã.

Pentru a lãmuri chestiuneapracticilor culturale, mai întâise cuvine sã pornim de lacontextualizarea spaþiului ºi avremurilor în care acestepoveºti sunt rostite. Dupã cums-a acceptat de cãtre cer-cetãtorii în domeniu, poves-tirile, chiar dacã scrise întimpuri diferite ºi provenind dintrei spaþii distincte (indian,persan, arab), ajung doar însecolul al nouãlea sã fiecunoscute parþial ºi sã sãalcãtuiascã o suitã propriu-zisã, care va fi definitivatã ºiîncheiatã, însã, doar în secolulal cincisprezecelea (cel puþinacestea sunt datele care aparîn Enciclopedia Britanicã).Cartea, cu toate volumele ei,are alura unui uriaº suk(bazar) religios, etnic, cultural,social, politic, în carepersonaje diverse, de la efriþi,vrãjitori, genii, califi, viziri,ºeici, la eunuci, negustori,corãbieri, cãmilari, beduini,picaros, lume interlopã etc.interrelaþioneazã sau, dim-potrivã, intrã în coliziune ºipolemizeazã violent, fie înregistru fantastic, fie într-unulrealist. Spaþiul de desfãºurareal poveºtilor narate esteextrem de ofertant ºi denuanþat. Cel mai vizibil estespaþiul islamic ºi oraºul-nucleu Bagdad, omfalos

Practici culturale înO mie si una de nopti Ruxandra Cesereanu

UNGHIURI ªI ANTINOMII

, ,

77

narativ dominat de figuracalifului Harun Al-Raºid. Adoua importanþã religioasã ºineguþãtoreascã o au oraºeleDamasc, apoi Bassra (la buzaGolfului Persic) ºi Mekka (pemargine asprã a Mãrii Roºii).De la Bassra erau iniþiatecãlãtoriile spre India ºi China,pe mare. Din interiorul con-tinentului erau iniþiate cã-lãtoriile spre spaþiile orientalemai apropiate legate deactualul Afganistan ºi Paki-stan etc. Al treilea oraº-cheieîn suita O mie ºi una de nopþieste Cairo, considerat prinexcelenþã pitoresc. Ierusalimuleste amintit mai rar, dar elfuncþioneazã de asemenea camuzã ºi dimensiune pito-reascã, mozaicatã uman, maicu seamã datoritã ames-tecului religios constrastant,alcãtuit din musulmani, evreiºi creºtini. Existã apoi referinþedestule, chiar dacã uneorifoarte concise, la spaþiile dinCaucaz ºi la Bizanþ, aceastaîn ceea ce priveºte geografiaunui Nord limitativ pentruspaþiul narativ matricial.Pentru graniþele de jos, tri-miterile sunt la Africa neagrã,de unde provin majoritateasclavilor-actanþi în suita depoveºti. Referinþele la lumeacreºtinã dincolo de Medi-terana sunt vagi ºi rare,întrucât poveºtile nu provin deacolo, lumea cu pricina fiindconsideratã una prea puþinrafinatã faþã de extravaganþavoluptuoasã a lumii arabe.Una din ipotezele pe margineaoriginii povestirilor din suita Omie ºi una de nopþi este aceeacã naraþiunile provin dinfolclorul meddah-ilor, poves-titori urbani rãtãcitori princafenele, seara, când arºiþa sepotolea în chenarul geografieiarabe. Alte povestiri provin dinfolclorul prizat în spaþiulbazarului, în timpul zilei. Sunt,de asemenea, ºi nuclee epicedependente de spaþiileportuare, marcate de o uma-nitate stridentã, pestriþã,provenitã din felurite spaþiiadiacente, concentrate ºiadunate datoritã schimbului

performant de mãrfuri, specificspaþiului arab. Existã, apoi,naraþiunile fantastice, pro-venite din medii extrem-orientale ºi calchiate petemele proprii toposului din Omie ºi una de nopþi.

Cea mai importantãpracticã culturalã din suita Omie ºi una de nopþi este aceeaa antitezelor aspre, tãioase,exclusiviste. Fireºte, demon-straþia care urmeazã esteanevoioasã, dar numai la nivelteoretic, întrucât practic, lu-crurile sunt evidente. Lumeadin spaþiul arab este stratificatãîn ierarhii limpezi care, totuºi,nu exclud un oarecarecarnavalesc ºi un carusel alclaselor sociale ºi al raselor,religiilor etc., cu prilejul unoroficiale descãrcãri psihice alemaselor antrenate în poveºtilecu pricina. Pe de o partefuncþioneazã lumea livrescã acãrturarilor ºi erudiþilor, aºeicilor înþelepþi, califilor,vizirilor (care, uneori, sunt,totuºi, malefici), pe de altãparte existã lumea celor maipuþini ºcoliþi ºi munciþi livresc(deºi chiar ºi aceºtia, fie ºinumai simpli cãmilari, nu suntanalfabeþi, ci au o educaþieminimalã în sens epic).Ruptura existã, apoi, întrepopulaþia urbanã care apareîn poveºti, ºi cea ruralã. Darmai ales antiteza definitorie asuitei de poveºti este aceeaîntre fundamentalismul reli-gios ºi credinþa asceticã, pede o parte, ºi moravurile lejere,lascivitatea ºi senzualitateaopulentã practicatã depersonajele care apar înpoveºti.

Sã le iau la rând. Fiind unspaþiu prin excelenþã mu-sulman (chiar dacã îngãduitorfaþã de celelalte religii, lavremea când, iniþial, suita depoveºti este redactatã ºilansatã pe piaþa culturalã),personajele masculine (ºi nucele feminine) sunt marcate deo credincioºie asprã, fun-damentalistã, austerã, indi-ferent cã este vorba despreºeici înþelepþi ori despre asceþicare trebuie sã exorcizeze un

pãcat de odinioarã. În opoziþiecu aceastã austeritate func-þioneazã precum un corn alabundenþei, într-o luxurianþãsenzorialã nemaivãzutã, di-mensiunea unei corporalitãþiridicatã la rang absolut,afrodisiac, unic împlinitor. Înspeþã, aceastã corporalitateafrodisiacã este un dat al lumiifemeilor, dar nu este exclusãnici lumea adolescenþilorbãieþi înainte sã devinãbãrbaþi. Bogãþia metaforelorsexuale depãºeºte cu multcalificativele prin care lumeacredincioºilor ar putea ficaracterizatã; de la minaret,flaut, busuiocul podurilor,susanul descojit, hanul luiAby-Mansur, cortul îndurãrii, lagraurul mut, iepuraºul fãrãurechi, pãrintele luminii,izvorul harurilor etc. (nulipsesc, însã, nici termenii teh-nici, sexuali, exacþi, precumvulvã, crãpãturã, zebb, sculã,unealtã, din acest punct devedere neexistând vreo ruºinesau culpã lingvisticã). Apoierotismul se desfãºoarã nu-mai dupã un ritual nuanþat,care implicã, pânã la îm-preunarea propriu-zisã, dez-mierd, muºcãturã, mângâiere,joacã, zbenguialã, rãsucire,sãrut, ciupituri, chiar zgârieturi,trupul fiind, din când în cândîmprospãtat prin masaj ºiparfumare. Atenþie, însã, acesterotism sublim (fiindcã esterâvnit a fi sublim) esteconsumabil doar de cãtre ceitineri, cei aflaþi la senectutesunt excluºi (de altfel, existãchiar o clasificare insidioarã încadrul O mie ºi una de nopþi,prin care sunt definite douãtipuri de bãrbaþi – cei viguroºi,tineri ºi frumoºi, pe de o parte,ºi cei nevolnici ºi zãbavnici lapat, care sunt de obiceibãtrâni, dar pot fi ºi tineri orimaturi). Exclamaþiile orgi-astice (Yuh, o flacãra mea!) nusunt deloc lãsate de-o parte,iar desfrânarea (în sens para-disiac, de plãcere rafinatã)este acceptatã ca o treaptãesenþialã a ceremoniei eroticepe care se mizeazã pentru unfinal orgasmatic ºi împlinitor

78

inclusiv cosmic. Întrucât atuncicând cuplurile de tineri ajungla apogeu, întreaga lume apoveºtilor se bucurã ºi sedesfatã, mai cu seamãnaratorul imediat ºi auditoriulsãu. Existã apoi o serieîntreagã de ritualuri de aþâþarea simþurilor ºi de încãlcare atabu-urilor sexuale europene,sã spunem. Pentru cã înspaþiul arab, erotismul nu esteo culpã, ci o culme, un climaxgeneral acceptat ºi validat caatare. Arabii nu prin erotismpercep cãderea din paradis,dimpotrivã. Gemetele de plã-cere nu au nici ele o mizãdescalificatoare, ci exactinvers: pluseazã pe deliciilelumii terestre, exclamaþiileafrodisiace fiind, de aceea,perfect acceptabile (Ia-mã, ia-mã, þintuieºte-mã în poala ta!).Femeile, mai cu seamã, scotsonoritãþile excitante, darexistã ºi fãpturi fantastice,efriþii, de pildã, despre care sespune cã sunt crânceni laîmpreunare. Frumuseþea fizi-cã este un ideal al acesteilumi neviciate de vreo moralã:fecioarele au carne de hurie,coapse ºi cur de iasomie, darºi adolescenþii sunt pasionantde frumoºi, mizându-se peasemãnarea lor cu niºte fructefalice, curmalele, de pildã.Lesbianismul ºi homosexu-alitatea, chiar dacã nu sunt înprim plan, atunci când aparamintite sau sugerate, nupoartã o vinã, întrucât sunt con-siderate ca fãcând parte dintreacþiunile voluptuoase aletrupului. Despre perfecþiuneatrupurilor tinere gãsim cele maimulte nuanþe în douã po-vestiri, Povestea viziruluiNureddin, a fratelui sãu vizirulªamseddin ºi a frumosuluiHassan Badreddin ºi în Po-vestea dulcei prietene, Anis Al-Djalis, ºi a lui Ali-Nur. Pe dealtã parte, este adevãrat cãatunci când erotismul nu estelegal, ci abuziv, adicã adul-terin, pedepsele sunt drasticeºi demonstrativ-teatrale: unuibãrbat care comite adulter i seciopârþesc buzele cu care asãrutat femeia altui bãrbat ºi i

taie mãdularul. Mã opresc,însã, aici, în chestiunea vo-luptãþii corporale.

Tot de antiteza tranºantã ºidemonstrativã între lumeaasceticã ºi aceea a opulenþeisenzoriale þine apetitul culinaral personajelor din O mie ºiuna de nopþi, unde banchetulºi ospeþia alcãtuiesc una dincutumele lumii arabe. Deliciileculinare sunt fãþiºe: mielumplut cu migdale, stafide ºinucºoare, pui fripþi, plãcinte,tocãturi, sarmale cu lãmâie,pilaf cu stafide, dovleci um-pluþi. Peºtele se serveºteîntotdeauna pe frunze debananier, cu felii de lãmâie. Labanchet se beau ºase soiuride vin, se arde tãmâie, mosc,nard, smirnã; oaspeþii se spalãcu mai multe ape (de por-tocale, de trandafiri), pentru anu fi impuri în faþa deliciilorculinare ºi pentru a-ºi îm-prospãta papilele gustative.Patiseria orientalã estefabuloasã, deºi sunã simplu:împletituri din zahãr cu unt,paste catifelate parfumate cumosc ºi cu umpluturã, plãcintecu lãmâie dulce, zaharicalelenumite muºabac (adicã des-fãtãrile gâtlejului), gogoºilenumite îmbucãturile cadiuluietc. Varietatea fructelor în-cununeazã ospãþul, printr-oîntreagã geografie aromatã:mere de Siria, gutui osmani,piersici de Oman, lãmâi deEgipt, migdale, harbuji, pe-peni, curmale, rodii, smochine,toate oferite pe paturi deiasomie, frunze de bananier,nuferi sau înconjurate de mirt,anemone ori narcise. Dul-ceþurile ºi jeleurile nu sunt deprisos nici ele: jeleu de caise,dulceaþã de chitrã cu zahãraromat, dulceaþã de petale detrandafiri ºi flori de portocal,dulceaþã de curmale umplutecu migdale ºi cuiºoare, dul-ceaþã de morcovi cu nuciaromate. Este limpede cã toatãaceastã opulenþã funcþio-neazã numai întrucât para-disul este considerat a fi aiciºi acum. Cât despre ºeiciideºertului ºi alþi pustnici caremediteazã apr ig exclusiv

într-ale spiritului ºi moralei,dânºii sunt niºte sfinteobstacole pentru a face caviaþa sã fie preþuitã în bogãþiaei. ªi asceþii sunt niºte incluºiai lumii arabe, dar pentruvirtuþile ei diafane. Între unii ºialþii existã doar retoric ograniþã, fiindcã lumea este atuturor.

Vestimentaþia ºi decoruleste la fel de demonstrativîncãrcat în O mie ºi una denopþi ºi face parte tot din uriaºaconstrucþie de tip carpe diemexistentã în cel puþin jumãtatedin suita de povestiri. Hainelorsimple ale slujitorilor pe viaþãai lui Allah, le sunt contrapuseveºminte de o luxurianþã pro-vocatoare ºi decoruri sofis-ticate. Sã vedem decorul maiîntâi: covoare excesive, stofede mãtase ºi catifea, divane,chiupuri cu flori exotice, uºi dinaloe, santal ºi abanos, pietreleºi metalele preþioase suntnelipsite, încrustate fiind (mãr-gãritar, diamant, rubin, sma-rald, aur, argint, topaz, jad,cornalinã). Clãdirile (palatesau vile) au întotdeaunagrãdini cu havuz. Cât desprefelul în care se gãteºte ofecioarã sau femeie în O mieºi una de nopþi, ar putea fiscrise pagini întregi în care ºinumai vestimentaþia ar stârniexclamaþii de extaz. Înveº-mântarea unei fecioare orifemei frumoase alcãtuieºte unîntreg ritual afrodisiac: de larochia brodatã la ºiragul de lagât, la brãþãri, cercei, voal,cingãtoare, apoi machiajulinsidios, nelipsit din acest cer-emonial (vopsirea ochilor cukohl ºi înmiresmarea înstraturi) ori coafura preten-þioasã (pãrul prins în mãtaseºi agrafe excentrice) etc.

O altã antitezã evidentãeste legatã de limbajul preþiosºi dulce, respectiv dur ºigrotesc, care fluctueazã înfuncþie de tematica poves-tirilor. Din pricina cã lumeaarabã este prin excelenþã unacultã ºi rafinatã, lumea care olocuieºte, indiferent cã estevorba despre aristocraþi sauoameni de rând, are lecturi de

79

impotenþi, cãci lumea arabãsancþioneazã urâþenia fizicã înprincipal. Cocoºatul din Po-vestea vizirului Nureddin, afratelui sãu vizirul ªamseddinºi a frumosului HassanBadreddin este tratat ca ofãpturã excremenþialã, fiindcãrâvneºte la frumuseþea de-sãvârºitã ºi virginalã a lui SethEl-Hosn: Maimuþoiule, i sespune, Abia dacã eºti câtzebbul frumosului nostrustãpân . Scena este durã ºiimplicã o umilire decisivã(sexualã, umanã) a coco-ºatului redus la condiþia deavorton. Efritul ajunge chiar sãîl scatologizeze pe ghebos,umplându-l de dejecþii ºiameninþându-l cã îl va face sãîºi mãnânce scârna ori cã îl vaazvârli în groapa cu ex-cremente, punându-l sã steatoatã noaptea cu creºtetul în

gaura umblãtoarei (close-tului). Cu alt prilej, unui altdizgraþiat i se strigã astfel:Fecior de târfã! Rod amestecatal tuturor ouãlor putrede alenelegiuiþilor! Astfel de scenesunt rare, dar ele existã totuºiºi funcþionarea lor esteconsideratã a fi fireascã: ceidizgraþioºi fizic nu au ce cãutaîn lumea perfectã a frumuseþiiarabe, unde paradisul estetangibil. Aceºti dizgraþioºi facparte dintr-un infern pe caredesãvârºiþii corporal ºi su-praveghetorii acestora refuzãsã îl accepte, drept care îlsancþioneazã decisiv, pringrotesc ºi batjocurã. Cu acestexemplu voi ºi încheia acesteseu axat pe demonstraþialegatã de o singurã practicãculturalã decisivã în suita Omie ºi una de nopþi: aceea aantitezei tãioase.

bazã, ca sã zic aºa. Inclusivhamalul din Povestea ha-malului ºi a celor trei fecioaremãrturiseºte cã a citit cãrþilepoeþilor ºi a studiat cronicile.Aºijderea, ºi alþi oameni simpli,actori secundari în naraþiuni,au citit cãrþile de cãpetenie alelumii arabe, Coranul în primulrând, sau au învãþat ºtiinþastelelor ºi a zodiacelor. Ceicare povestesc se îmbie ºi seaþâþã la povestit dupã formuleceremonioase de o politeþeminunatã, iar unele istorisirisunt considerate a fi într-atâtde suculente, încât vor fi scrisecu aur ºi pãstrate cu sfinþenieîn arhivarium. În paralel cuaceastã lume a politeþii ºirafinamentului lingvistic, lim-bajul grotesc, chiar dacã mairar, existã în O mie ºi una denopþi. El este aplicat pe ºi rostitcãtre cei urâþi, handicapaþi,

80

Pe peretele din stânga o naturã moartãîncadratã într-o ramã de bronz aurit... cafetiera,eºarfa de mãtase cu buline mov, feliile de tort cuglazurã, paharul de vin pe jumãtate bãut... Pe pereteledin dreapta, portretul unei domniºoare, departe, înspate, o comodã ºi câteva sertare, înspre coridor ouºã, pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot, joculfirelor de praf, foºnetul evantaielor, parfum de toalete,pudre, dulceþuri...

În fiecare dimineaþã, dupã ce te scoli ºi înghiþicâteva linguriþe de ceai, te aºezi la fereastrã, tragipuþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã, pestradã... þi le aminteºti pe toate... primul kilometru dedrum asfaltat, italienii veniþi sã facã tunele, plimbãrilecu barca, cinematograful cu nume grecesc, parcul,dictoanele latine învãþate în liceu, solfegiile, balul anualsupravegheat de profesoare...

Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze desoare, pe divan, învãluit în somnolenþã, sta tolãnitmotanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. Te încearcãun zâmbet fin ca o boare de vânt. În dupã-amiazaaceea dansaseºi cu Pamfil, te-ai amuzat de decolteuldoamnei Tarhopol, ai gustat din kekul cu rahat ºi nucipeste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf devanilie. Aºtepþi sã treacã cineva, dacã nu, sã cadã ofrunzã, sã zboare o pasãre, sã moarã un fluture sauun peºte în acvariu... aºtepþi o miºcare, o întretãierede glasuri, o discuþie din care sã mai prinzi un zvon...Peste drum cineva îºi spalã maºina, spectacol deîndemânare ºi pedanterie, portierele deschise,detergenþii alunecând pe parbriz, jetul de apã þâºninddin vârful unui furtun cãrãmiziu.

În buzunarul capotului, alãturi de batistã, de micicutii neînsemnate ºi tuburi de ruj, ai cãrþile ce le înºiriîn nesfârºite pasienþe... ºi sus, pe etajerã, liebes-romanele, primite de la doamna Marghit, care larândul ei le are de la o doamnã greu de identificat...poveºti cu prinþi ºi prinþese, cu parcuri ºi castele

fabuloase, cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungescdin capitol în capitol... Radu, supranumit ºi Þucu,aproape nu-þi mai scrie, propoziþiile lui elegante aiînceput sã le uiþi. E medic primar, pretutindeni binevãzut, cunoaºte ºi trateazã personalitãþi, conducemaºina cu mãnuºi, s-a obiºnuit cu concertele sinistreºi poezia modernã, cu ciorapi ºi ghete în pomul deCrãciun, are casã cu scãri de marmorã ºi douãintrãri, bibliotecã pe patru pereþi, tapete, înfãþiºândMediterana ºi Pacificul... În ultimul timp totuºi s-a-ngrãºat, s-a-nvãluit în puf ºi perniþe, îndepãrtându-sede prototipul Maurice Chevalier... Adela susþine cã-liubeºte, dar tu simþi prin torentul de vorbe adiereaotravitã a minciunii. În ochii ei verzi nu te-ai încrezutniciodatã...

O muscã bâzâie prin casã, o urmãreºti cuprivirea, ai vrea s-ajungi bãtãtorul, dar genunchiiaproape înþepeniþi nu te lasã. Renunþi cu un oftat sãmai pãºeºti, te afli tot în spatele perdelei, dar acum eun moment solemn, cãci trece languroasa Cadânã...Nãscutã la Cavarna, din pãrinþi sãraci, fãrã diplomede studii... se spune în prima biografie, iubitaclandestinã a câtorva actori, mamã a unui fiu dispãrut,confidentã a pictorului Da Messina... scrie în a doua,luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare debaie... se menþioneazã în a treia, autoare a unordelicate poezii, publicate sub pseudonim, prinalmanahuri... se precizeazã în a patra, în sfârºit,suflet singuratec, pustiit... se adaugã în a cincea...Trece Cadâna pãºind continental, coama vopsitã îijoacã pe umeri, tu râzi, dar nu atât de ea cât de soþulmititel ºi grijuliu, catâr amoros, încãrcat de sacoºeºi plase...

E iarãºi liniºte pe stradã, asfaltul semãnândcu nisipul încremenit al unui deºert. O umbrã pluteºtepeste salcâmii încinºi de cãldurã... un uliu sau obarzã... Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina,medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard, violonistulcapel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-icurte, se vor sparge cu metodã lemne, se vor tãiabalcanic raþe ºi gãini, se vor sãdi arbori ºi flori, ceimici vor face pipi prin preajma lor, doamna Weiss îºiva scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã,Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti vabate mingea câteva minute... pe urmã ceasorniceoprite, umbre de amiazã, balans de fire de pãianjen...

Joi, dupã masã, vin negreºit partenerii decanastã. De acasã pornesc cu taxiul, îºi continuãdrumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos. Cucâteva ore înainte de sosirea lor perii covorul, întinziciucurii cu pieptenele alb, de os, cercetezi vitrina culupa de Jena... “Doamne, sã nu se observe vreofãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”... Nu uiþinici de prãjiturã, o supraveghezi prin mica fereastrãa cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþiconsistenþa... Pe urmã, toaleta... rochia verde cu gu-lerul rãsfrânt, lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-npietre, cerceii, meºa, aranjatã fir cu fir, stratul depudrã, pelicula de ruj, atomii de parfum... Toc... toc...se aude-n uþã... nici un dubiu, nici o îndoialã, tegrãbeºti sã deschizi, aºternându-þi pe faþã zâmbetulde circumstanþã... Perechea distinsã se înclinã, el

MIRCEA PORA

81

înalt, doct, cu ochelari, ea mai scundã, zâmbitoare,plutind în linii discret rubensiene... Prin aerul vibrantîi vezi aranjându-ºi formaþiile, îi auzi glumind,spunându-ºi pe numele mic... Bãrbia lui se miºcãrepede, coafura ei se lasã în valuri pe spate, se audeun scârþâit de vioarã, voci amestecate, râsete,prãjituri, ºerveþele, lumina se retrage treptat, parcãpe un alt tãrâm, pisica se arcuieºte, sare peste zaþuldin cafele, florile din vazã învãluie înserarea în petalesângerii... “Doamne, dar au ºi plecat?”... nu se poate,sã mai facem o partidã, cerceii reci îþi joacã în urechi,întinzi mâinile, nimic, goluri, numai goluri... Statuarãîn fotoliu... piciorul mesei, desenul macrameului,fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzecide ani, mai încolo vitrina, balerina, pisica adormitã,dantelele, fotografia omului cu care-ai stat douãzecide ani... Pendula bate ora zece, un fluture s-a lipit delampã, perdelele au uºoare-nfiorãri... (Nu a fost ofrumuseþe “Tuºa Leli”, soþia lui Gheorghe Ionescu,deºi poate se credea. Nu era nici înaltã cât un turn,nici mãruntã ca o gâzã. Avea în gesturi ceva ceamintea de plutirea pufului de pãpãdie. Coloneiisecuritãþii n-au speriat-o. Le-a ghicit repede cozilorde topor cu grade prostia, slãbiciunile, imensaignoranþã. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþãgermana, sârba, maghiara. Nu a divorþat de soþ întimp ce acesta se afla în munþi, dimpotrivã l-a ajutatcu bani. Informatoare n-a dorit sã fie. Rãmasã vãduvãnu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit. Înpoliteþea ei nu era niciodatã nimic artificial. Credeaîn Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi puteaspune adevãrul în faþã. A locuit la noi ani mulþi, mi-afost un sprijin moral permanent. Mi-e teamã cã num-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fitrebuit. Eram atunci un maimuþoi necrescut...)

Semaforul e verde, uºa deschisã, patul fãcut,digestia bunã, copiii reuºiþi, orologiile exacte, taxelecãtre stat parþial achitate, ploile plãcute, pesteplanetã e rãcoare, pot liniºtit sã vorbesc despreunchiul... Un om ca el apare rar, cam odatã lacincizeci de ani. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitãniciodatã. Cu ochiul drept strãpunge dincolo degheþuri ºi nori, cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii,în tremurul genelor, în aburul sângelui ce aleargãprin vene. Are un mers al lui, aparte, un þãcãnitmecanic al pantofilor, o dungã impecabilã la

pantaloni. Poate paraliza memorii, înroºi obraze,rãsuci gâturi ºi membre, altera prãjituri ºi iubiri. Efoarte puternic. Când iese pe stradã lumea resimteun salt violent al tensiunii. E mereu preocupat deexperienþe, trupul sãu fiind un laborator, un institutal preciziei. Plãmânul stâng e format din plãci deirridium ºi cobalt, în loc de inimã are un motoraº cefuncþioneazã cu praf de piatrã-ponce. Rinichii,ficatul, stomacul sunt prevãzute cu circuite, prize,grafice, comutatoare. Repet, e un ins foarte puternic.La masa de scris stã zece-douãsprezece ore înºir... În partea dreaptã dicþionarele, foile de indigoºi culegerea de adagii latine... În partea stângã, oceaºcã de ceai sau cafea, piºcotul ºi ºpiþul în carearde o jumãtate de þigarã... Se plimbã un timp prinIndia, printre coralii barierelor australiene, prindeºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu, pe urmãse retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei, înbronhiile peºtilor, în pulsaþiile animalelor de abis, înhimerele paleo-geologice. Când cerneala din stilous-a terminat, se ridicã de la masã ºi din coºuleþulcu mânere scoate vipera... ªi-o pune ca pe un colierîn jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume deartã, oprindu-se, cu predilecþie, la pânzele luiRembrandt ºi Rubens. În bucãtãria lui o ordinedesãvârºitã, vesela nichelatã strãluceºte, pe josnici o scamã, nici un rest de mâncare. Când gãteºte– se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cuun ºorþ alb, imaculat... Cartofii se curãþã aproapesinguri, zarzavaturile dispar în bulboanele supei,friptura se învãluie în tonuri potolite de brun, totul,de fapt, reuºeºte... Mãtuºa stã atunci retrasã, seplimbã prin sufragerie, aranjeazã geamantanele,bibelourile, vâneazã cu peria fire infime de praf.Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane...L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate, douãsãptãmâni, gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-ocoardã de vioarã. Dumineca dimineaþa, dupã duººi inspiraþii, unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã.O ia pe drumul cel mai lung, ca sã evite cunoscuþii.Îl vãd, de undeva, de sus, dintr-un turn al oraºuluisau de-a dreptul din nori, cercetând cu ochi expertlegãturile de pãtrunjel, de ridichi, de ceapã, luândpulsul gãinilor, detectând otrava din ciuperci.Târgoveþii, vânzãtorii, conduºi de instincte fãrã greº,cedeazã la preþuri, bat pe toate fronturile înretragere, simt în privirea lui ceva încremenit, deduritatea granitului... Eram într-o clasã micã de liceucând m-a luat pentru prima datã în oraº. Mergeamgrãbiþi, parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã, schimbamdin când în când vorbe îngheþate. Într-un fulgarinalb, acum din nou atât de apropiat de mine, unchiulpãrea un explorator polar, preocupat doar deimensitatea gheþurilor din sufletul sãu. Intram înrestaurantul unde are întotdeauna o masãrezervatã. În timp ce ne aºezãm îmi spune sãvorbesc puþin, dacã se poate deloc, sã nu mãscobesc în dinþi, sã fiu atent la farfurii, la tacâmuri,sã nu pãtez nimic în jur. Stau într-un scaun ca într-o cãldare cu pãianjeni ºi spini. Supa alunecã pegât, e când uleioasã, când fierbinte, morcovii mi se

(continuare în pag. 100)

82

Poetica si poietica Cristina Miloº

,

)) ))) )) )))

Titlul cãrþii lui Marius Ghica,Geneza operei literare. Reperespre o poieticã (editura Pa-ralela 45, Piteºti 2008), cu onuanþã evident heideggerianã,este extensia unui studiudedicat operei lui Paul Valéry,apãrut într-o primã formã în1985, cu titlul Facerea poe-mului. Teoriile estetice alepoetului francez, vizând ana-liza procesului de creaþie ºireceptarea lui devin pentruMarius Ghica lentila prin careva indica originea operei lite-rare sui generis, sprijinindu-setotodatã, mai puþin, e adevãrat,pe alte teorii derivate dinscrierile lui Valéry ºi careaparþin cu precãdere grupului“Tel Quel” ºi experienþei es-tetice ºi hermeneutice a luiHans Robert Jauss. Pornind dela termenul lui Valéry depoiesis, drumul cãtre origineaoperei literare ia direcþia liriciimoderne staþionând din cândîn când la Novalis, Poe,Baudelaire ºi Mallarme, darrevenind permanent la autorulTinerei Parce.

Miza cãrþii este atinsã deautorul ei fãrã rest, iarperspectiva abordãrii pleacãde la un prim nivel numit, cu untermen al lui Croce, “poeticãempiricã”, spre unul profund, alspeculaþiei ºi poieticii gânditepe “un temei al Fiinþei“. Pentruacest al doilea nivel, serios înreferinþele critice, autorul ºi-l iadrept cãlãuzã pe nimeni altuldecât Heidegger cu ajutorulcãruia va trece poiesis-ul pringândirea greceascã ºi filozofialimbii. Un al doilea pilon aledificiului speculativ îl con-stituie fenomenologia “rostuluipoetic” preluatã din cartea luiMihai ªora, Sarea pãmântuluiîn tandem cu un poem al luiLucian Blaga în care va gãsi ocorporalizare a acestui rostpoetic.

Bun cunoscãtor al operei luiPaul Valéry, autorul oferã odemonstraþie limpede în dez-voltarea cãreia partea teoreticãeste întotdeauna susþinutã deexemple relevante. Corpul cãr-þii, divizat în cele douã secþiuni“Geneza operei literare” ºi“Cãrãri cãtre o po(i)eticã întemeiul fiinþei” este sincron cuideea naºterii graduale a poe-mului. De la gradul 0 enunþatîn capitolul cu titlul “Poezie ºistare poeticã, începuturile poe-mului”, se trece prin aºteptare,invenþie, inspiraþie, balans po-etic între sunet ºi sens pânã laa identifica valoarea lui deconstrucþie a sinelui, auto-gnozã ºi mai departe, pânã lamodalitatea de înfiinþare pentrucare depune mãrturie poiesis-ul. Prin urmare, de la poemulcu primele gesturi de a se faceprezent se ajunge la Poem; înprincipiu, urmând o ordineasemãnãtoare cu cea pe careo gãsim în lectura luiHeidegger aplicatã poemelorlui Holderlin, Trakl sau ªtefanGeorge.

Teoria despre poiesis a luiValéry, asumatã de autorulacestui volum, este probatãelocvent în Tânãra Parcã. Aicigãsim secvenþa cea mai punc-tualã a demonstraþiei, aceastaputând fi luatã chiar ca porþiunede sine stãtãtoare a cãrþii.

Deºi autorul reuºeºte sãatingã ceea ce ºi-a propus înArgument, titlul cãrþii pre-conizeazã geneza operei li -terare ca produs artistic îngeneral ºi nu doar cu trimiterevectorialã la poezie ca formãparticularã de expresie ar-tisticã. Distincþia între formelede miºcare ºi exteriorizare alespiritului (din care face parte ºiromanul, de pildã), aºa cumavea sã arate amplu Hegel înestetica sa, nu este proble-matizatã în volumul de faþã. O

omisiune care ridicã un semnde întrebare asupra acesteiduble reducþii: pe de-o parte,egalitatea dintre opera literarãºi poezie, iar pe de alta, ceadintre genezã ºi viziunea luiPaul Valéry asupra ei, în ciudameritului mare al acestuia cafondator al unei noi “ºtiinþe” apoeticii cu reverberaþii majoreasupra posteritãþii.

Iniþiativa de a oferi atenþieîntr-un volum tematicii gene-roase a poiesis-ului rãmâne,însã, admirabilã cum, de altfel,este de apreciat ºi apropiereade nivelul profund al uneipoetici ontologice.

“Derrida sau a gândi altfel”

Tot Marius Ghica a publicatDerrida sau a gândi altfel(editura Paralela 45, Piteºti,2008), un cvasistudiu desprefenomenul generat de gân-direa lui Derrida în câmpulcultural european ºi american.Deºi numãrul paginilor estede 169, conþinutul studiuluipropriu-zis se rezumã la o micãparte din suma acestora,cititorul gãsind în continuare ovariantã în francezã ºi ocronologie, evident bilingvã ºiea, stabilitã prin folosirea “culargheþe“ a unui “curriculumv i tae ” º i a une i b ib l i og ra -fii realizate de GeoffreyBennington. Asta ca sã avemo perspectivã de ansamblu ºiasupra a ceea ce a fost Derridaomul, nu doar academicianul.Relevant mai ales pentruînþelegerea filozofiei lui!

Studiul este de fapt opostfaþã care însoþeºte ver-siunea tradusã în românã (laeditura Scrisul Românesc,Craiova, 1998) a volumului luiDerrida, Khora, traducerea ºiCuvântul înainte fiind realizatede însuºi autorul postfeþei. Dinmotivaþiile de la început,

83

necesitatea unui astfel de textde gardã este aproape im-perativã, dar nelipsitã de opiatrã de încercare. Pentru cãDerrida este puþin tradus înromânã, cititorul are nevoie sãfie lãmurit asupra “dimen-siunilor aventurii deconstruc-tivismului”, dar, în acelaºi timp,conºtientizeazã dificultatea dea da “cheag” unui discurs carepropovãduieºte tocmai dise-minarea. Problema nu credînsã cã este de pus în termeniiaceºtia. Provocarea nu credcã este de a “da cheag uneiexperienþe a scriiturii carecultivã deliberat pulverizareadiscursului ºi a scriiturii”, ci dea-i identifica mecanismul, iarfaptul cã autorul face o sintezãa gândirii lui Derrida ºi nu seopreºte exclusiv asupra vo-lumului însoþit, este o con-firmare a acestei încercãri. Untraseu al acestei sinteze poatefi urmãrit lesne pentru cãautorul aminteºte în treacãt toþitermenii (cu unele excepþii)fundamentali ai gândirii luiDerrida, dar revine constant,pentru pãstrarea claritãþii, laproblema transgresãrii discur-sului. Dintr-o prea puternicãdorinþã de atingere a noduriloresenþiale, autorul lasã însã locunor confuzii. Una dintre eleeste aceea cã, amintind de“suplement”, încearcã sã ex-plice noþiunea precizând “nu-mim suplement” ºi urmeazãmai apoi o parafrazare a ceeace Derrida însuºi numeasuplement. Or termenul îiaparþine fãrã dubii acestuia dinurmã, nu mai numim ceea cedeja a fost numit !

O altã confuzie se creeazãprin folosirea unui joc decuvinte care constã în ata-ºarea unui prefix la multcunoscuta “diferenþã” dinlexicul gânditorului, prefixplasat în sintagma “ethos alindiferenþei”. Este un trucderutant folosit pentru a precizamiºcarea de “punere îndiferenþã” a termenilor opoziþieiclasice “trecerea de la dis-juncþia negativã (nici-nici) laforma identitãþii în diferenþã (ºi-ºi : limbajul este ºi vorbire ºi

scriere, ºi sensibil ºi inteligibiletc.)”. Este o formulã care nuvine în sprijinul înþelegerii ºilãmuririi. Nu despre o punereîntr-un ethos al indiferenþei,ignoranþei, este vorba, ci des-pre punerea în diferenþã.

Ceea ce este bine subliniatpe o porþiune destul de extinsãa prefeþei este capcana în carese poate cãdea în lecturaacestei opere, ºi anume,aceea cã deconstructivismullui Derrida ar fi nihilist. DeºiMarius Ghica vorbeºte despretransgresarea discursului ºirefuzul gândirii de tip formal,bazatã pe principii predeter-minate, tari, metafizice, estesugerat, de asemenea, cãraportul lui Derrida cu trecutulmetafizic nu este unul de tipnihilist, ci cã este tocmai oexploatare a moºtenirii tra-diþionale. În aceastã nouãluminã este ridicatã crearea

înºelãtoare a sensului generatde discurs, ancorat în con-textualizare necesarã.

Despre Khora , nu rãmânedecât sã aflaþi singuri, pentrucã problema speculaþiei inter-pretative pornitã din acestcuvânt de origine greacã, estemenþionatã abia spre sfârºit,mult prea evaziv ca sãlãmureascã într-o privinþã saualta. Vinul cel bun însã estelãsat la final, când autorul cãrþiiGeneza operei literare. Reperespre o poieticã, îºi apropieidiosincraziile cãrora le dãcorp solid în acest titlu de în-truchiparea omului poietic înprofilul celui care gândeºte,citeºte ºi interpreteazã înexperienþa scriiturii lui Derrida,cu corecþia cã acesta nu“sporeºte Fiinþa”, ci decon-struieºte pentru “a reinventaun alt mod de a fi ºi de agândi“.

84

G. GIUGLEA

Scrisoare de mânã. Plic cuantet: Seminarul de FilologieRomanicã. Universitatea dinCluj «Regele Ferdinand» Cluj.

(Original în italianã).“15 martie 1947, ClujScumpã Doamnã Serra,Au trecut atâþia ani ºi multe,

multe suferinþe de când nune-am mai scris. O vedere de-a noastrã s-a întors de laCagliari în timpul rãzboiului,poate ºi Dvs. eraþi refugiaþi, caºi noi.

Acum cã totul a trecut ºisperãm cã cu timpul toate vorfi uitate, ne gândim sã reluãmcorespondenþa cu dragiiprieteni de diparte.

Am auzit cã Dvs. Doamnãaþi fost bolnavã dar cã dinfericire acum sunteþi bine, Vãdorim Dvs. ºi Dlui profesor deaici încolo o vieaþã liniºtitã ºiseninã care sã vã odihneascãde suferinþe fizice ºi morale,de acum trecute. (în româ-neºte în original).

Noi suntem relativ bine.Fiorenza s-a cãsãtorit în au-gust 1945 cu un inginer ºi areo fetiþã de nouã luni, Anca -Marina. Fiorenza este pro-fesoarã de englezã, supli-nitoare la liceul “ReginaMaria” care funcþioneazã –sãrmanul – într-un local deºcoalã elementarã. În vechiullocal funcþioneazã acumUniversitatea de limbã ma-ghiarã. Tot la fel ca ºi dupãcelãlalt rãzboi, când aþi venitîn România, viaþa este grea,

alimentele foarte scampe încomparaþie cu veniturile pro-fesorilor, locuinþele, acum curechiziþiile, se gãsesc cu foartemari dificultãþi. Dar sã sperãmcã anul viitor va fi mai bine.

Ce fericiþi am fi sã nerevedem la Cluj! Dacã esteadevãrat cã este posibil sã vãîntoarceþi!

Scusaci-mi foarte mult totmai sãrmana mea italianã,chioar dacã am scris-o cutoatã inima.

Calde salutãri de la noi, toþicinci. Anca - Marina, Fiorenza,Paul Sadeanu, Maria ºiGiorgio Giuglea.”

În acelaºi plic se gãsesc ºiurmãtoarele rânduri scrise deG. Giuglea:

“22.III. 1947Iubite Serra,Scrisoarea soþiei mele a

fost începutã încã în lunaIanuarie! Am tot aºteptat sãaflãm exact unde sunteþi.Astãzi am primit epistola ta ºiam avut o zi fericitã. De acumînainte ne vom scrie mai desºi probabil cu mai multãseninãtate. Aºa sper: speranþãmai existã. Forþe mai puþine.Haºeganu este la Braºov,Academia de Înalte StudiiComerciale. Soþia lui a fostgrav bolnavã de nervi. Acumse aflã mai bine, puþin.Academia este la Braºov încãdin 1940, când s’a refugiat.Poate va reveni la Cluj în anulviitor.

Îþi dau o ºtire care aº dorimult, mult, sã te bucure. Într’un

consiliu al Facultãþii ampropus eu ºi toþi membri auaprobat sã fii invitat a reluacatedra de Italianã, care teaºteaptã, cel puþin pentru cinciani. Ne vei procura la toþi odeosebitã satisfacþie. Eu credcã o schimbare de atmosferã,de la toamnã, þi-ar crea ºi þieºi doamnei Serra o staresufleteascã sãnãtoasã. Adre-sa þi se va trimite peste douã-trei zile.

Eu aº vrea sã vii la Clujpentru a imprima cu auto-ritatea ta incontestabilã, ca-racterul de veche valoare aculturii ºi limbii italiene,întunecatã de timpul negrucare, sperãm, s’a dus pentrutotdeauna.

Îmi pare bine cã ai primitcãrþile mele. Dacã vii aici, amputea reîncepe activitateafilologicã, atât de bunã altã-datã.

Dintre cei vechi, maisuntem eu, Auger, Bezdechi,Goangã, Dragomir iar Pa-naitescu este la Roma ºi îlaºteptãm sã revie.

Cu altã ocazie îþi voiu maiscrie ºi alte detalii. Voiu arãtascrisoarea ta ºi celorlalþicolegi.

Scrisoarea aceasta vaajunge la voi în zilele Paºtilor.

Fin’al lora – un affet-tuosissimo abbraccio… ºisãrbãtori fericite þie ºi caris-simei noastre, doamneiSerra,

G. Giuglea.P.S. Adaog cã voi pro-

fesorii de misiuni strãine, ca ºifrancezii, veþi primi desigur o

Viorica Lascu - ªtefan Damian

Scrisori inedite

Intelectuali români încorespondenta cuGiandomenico Serra (II)

,

)) )))

85

remuneraþie ºi de statul vostru.Astfel, situaþia financiarã ar fimai bunã, mai bunã ca anoastrã de aici. Ai timp pânãla Iunie sã faci toate calculele.Chiar pânã la Septembrie ar fitimp.

Cu bine ºi auguri.G.G.”

*Al. ROSETTI

Scrisoare scrisã la maºinãpe hârtie cu antet: AcademiaRomânã Bucureºti.

Expeditor: A. Rosetti.

(Original în italianã).:Bucureºti, 25 iunie 1957Distinse professor ºi ilustru

Coleg,Profesorul Iorgu Iordan,

profesor titular de filologieromanicã la universitatea dinBucureºti, membru al Aca-demiei Republicii PopulareRomâne ºi în prezent Rector alsus-amintiteti Universitãþi, vasãrbãtori, la 30 septembrie1958, al ºaptezecelea an deviaþã. Cu acest prilej, prieteniiºi foºtii discipoli s-au gândit sã-iofere un volum miscellaneu.

Suntem fericiþi sã publicãmcontribuþia Dvs. în volumulcare este în pregãtire; articolulnu ar trebui sã depãºeascã 20pagini tipãrite în octav.

Vã rugãm sã trimiteþicontribuþia Dvs. pânã la 1 ia-nuarie anul viitor. Date fiindcondiþiile tehnice ale tipãririi ºicu scopul de a preîntâmpinaorice întârziere, redacþia noa-strã se va ocupa de corecturaºpalturilor.

În aºteptarea rãspunsuluiDvs., vã rog sã primiþi, distinseDle professor ºi Ilustru Coleg,cele mai distinse salutãri.

Pentru Comitetul de iniþia-tivã,

Prof. Al. Rosetti, ss.).

Al. ROSETTI

Scrisoare la maºinã, pehîrtie fãrã antet.

Expeditor: A. Rosetti.Text în francezã.“Bucureºti, 28 ianuarie 1958.

Distinse Domn ºi dragãconfrate,

Considerând cã scr isoa-rea noastrã din luna iulie nuv-a parvenit, vã invitãm dinnou sã colaboraþi la volumul«Mélanges Iordan» care îi vafi oferit cu ocazia împlinirii aºaptezeci de ani. Contribuþiilenu vor trebui sã depãºeascãdouãzeci de pagini. Datatrimiterii lor a fost amînatã dela 1 ianuarie la 15 martie 1958.

În aºteptarea rãspunsuluidvs. vã rugãm sã primiþi,Domnule, expresia senti-mentelor noastre cele alese.

În numele Comitetului deiniþiativã,

ss. (Acad. A. Rosetti).”

*SEXTIL PUªCARIU

O invitaþie scrisã la maºinãpe hârtie fãrã antet.

Expeditor: (Sextil Puºcariu).

“D. Muzeu ºi Dna LimbaRomânã au onoarea a vãinvi ta la repet i þ ia generalãa naºterii fetiþei lor Dacoro-mania, ce va avea locSâmbãtã, în 15 Ianuarie, laorele 20, în apartamentele lordin Str. Elisabeta 23.

Þinutã de rigoare pentruDracomani / veºmântul buneidispoziþii, decoraþiile spiritului,spada ironiei /.

Comunicãrile pentru “Dra-comania” se trimit în scris pânãSâmbãtã dimineaþa la orele10.”

*Scrisã la maºinã pe hârtie

fãrã antet.Expeditor: Sextil Puºcariu.

“Cluj, 4.I.1940.Iubite amice,Azi e duminicã. De obicei pe

vremea aceasta venea Serrala mine, sã-mi spunã ce-lpreocupã ºi sã-mi aratescrisori primite din Italia. Astãziviu eu la Serra, la Cagliari, sã-ispun ce mi-au scris din Italiacei cãrora le cerusem sfatul,cine ar putea înlocui pe Serrala catedrã.Toþi sunt de acord

cã va fi greu sã gãsim pecineva care sã fie în acelaºitimp linguist, literator ºi unreprezentant atât de multila-teral ºi profund al culturiiitaliene ca cel pe care ni l-afurat Universitatea din Cagliari.Întrebându-i în special deAlessio – pe care l-amcunoscut personal la Cernãuþiºi care mi-a fãcut o bunãimpresie – am primit referinþebune, deºi ei îl gãsesc cevacam grãbit ºi prea cutezãtor înetimologiile pe care le dã.Merlo, care a luat ºi avizulMinisterului, îl recomandãnumai pe Alessio. Bertoni îlrecomandã de asemeneanumai pe el, dar apoi, dupã oîntâlnire cu Ortiz, pe Dr. L.Vuolo, care i-a fost elev ºi pecare singur ni-l recomandãOrtiz. Bartoli, care are o pãrerebunã despre Alessio, e pentruG. G. Ferrero, adãugând cãaceasta e ºi pãrerea luiVidossi.

Dupã cum þi-am spusînainte de despãrþire, cel carene poate da în deplinãcunoºtinþã de cauzã cel maibun sfat, eºti d-ta, care pelângã judecarea operei can-didaþilor ºtii ºi ce ne trebuie îndeosebi la Cluj. Te rog dar sã-mi scrii opinia d-tale, pe caresã o pot împãrtãºi ºi colegilor.Spre a avea mai mare li-bertate, am preferit sã-þi scriueu în particular, iar nu decanul(care este acum, dupãpierderea mult regretatuluicoleg Drãganu, Procopovici,deci tot un Muzeist). Am fi cutoþi amicii d-tale bucuroºi sã nescrii cum te simþi în noul d-talepost ºi dacã gândurile þi semai abat uneori la Cluj, precumale noastre trec adesea mãrile,ca sã ajungã la d-ta.

Cu sãrutãri de mâni pentrud-na Serra ºi cu vecheprietenie al d-tale devotat

(Semnat): Sextil Puºcariu.”

*În acelaºi plic se aflã o

schiþã de rãspuns scrisã lamaºinã pe hârtie cu antet:Facoltà di Lettere e Filosofia.

Scrie: G. D. Serra.

86

“Cagliari, 27 Martie 1940.Prea Stimate ºi Iubite

Amice ºi Coleg,ca întregire la scrisoarea

mea adresatã Domnului Puº-cariu ºi ca rãspuns la scri-soarea foarte amabilã pe careaþi binevoit sã-mi trimiteþiînsãrcinîndu-mã cu expri-marea pãrerii mele desprecandidaþii la catedra de limbaºi literatura italianã la Uni-versitatea Voastrã ºi oarecumºi întotdeauna încã a mea –cel puþin pentru drepturilecâºtigate ale inimei – Vã spun:

Domnul Carlo Dionisotti s-ahotãrât definitiv de a primipropunerea din partea DluiBartoli, a Dlui Vidossi ºi a meala candidatura Dsale lacatedra sus numitã. Pot sãafirm cã numirea lui ar fi uncâºtig fie pentru catedrã fiepentru Universitate, fiind DlDionisotti temeinic pregãtit îndomeniul istoriei literaturiiitaliene, încercat de o lungã ºivariatã experimentare înînvãþãmântul fie secundar fieuniversitar, foarte corect,foarte conºtiincios ºi de o rarãamabilitate.

Ca o simplã sugestie –despre care Dvoastrã ºiColegii vor þine seama pe care(o) cred de cuviinþã – aºpropune de a cere direct sauindirect de la candidaþi oamãnunþitã expunere a acti-vitãþii lor urmatã de prezen-tarea lucrãrilor ºi titlurilor destudii. Facultatea ar aveaastfel prilejul de a se informaºi hotãrî singurã într’o chestieatât de delicatã ºi atât de grea.Din “curriculum vitae” al fie-cãrui candidat ºi din lucrãrilelor vor eºi la ivealã în luminajudecãþii Voastre însuºirile ºicunoºtinþele candidaþilor, aºacã veþi putea alege fãrã canimeni sã se poatã supãra dedreapta cerere ºi de drepturileDlor Voastre într’o chestiecare singuri Vã priveºte (sic!)ºi în care Voi singuri veþi puteaalege soluþia cea mai potrivitãpentru Catedrã ºi pentruFacultate.

Rãmân cu cea mai desã-vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºicolegial

al Dvoastre.”

*Scrisoare olografã pe hârtie

fãrã antet.Expeditor: Sextil Puºcariu.

“Bran, 19 Iulie 1940.Iubite Amice,Nu-þi pot spune cât bine mi-

au fãcut rândurile trimise.Toatã generozitatea d-tale ºitoatã dragostea sincerã pecare o pãstrezi poporuluiromânesc ºi prietenilor pe carei-ai lãsat la Cluj izbucneºte dinaceastã spontanã revoltãsufleteascã pentru nedrep-tatea ce ne-a lovit atât de crud.În clipe grele se cunoscprietenii adevãraþi!

În Cernãuþii invadaþi dehaosul asiatic am petrecutdoisprezece ani fericiþi ai vieþiiºi tinereþii mele; în Basarabiaa rãmas mama coleguluiGiuglea; dincolo de Prut arãmas o parte din inima ºitrupul nostru. Dar bun eDumnezeu ºi nu va rãbda casã þinã mult o nedreptatestrigãtoare la cer.

Nãdejdea noastrã seîndreaptã spre voi, fraþii noºtrimai mari, care ne veþi ajuta sãpunem hotarele Europeiestice acolo unde rãsunã celemai rãsãritene sonoritãþi latine.

Dorind din tot sufletul oînaintare victorioasã armatelorvoastre, îþi strâng mîna cuveche prietenie – ºi te rog sãcomunici dnei Serra omagiilemele.

Sextil Puºcariu.”

*Scrisoare la maºinã pe

hârtie cu antet: RumanischesInstitut in Deutschland. Berlin– Charlottenburg 9.

Expeditor: Sextil Puºcariu.

“28 Februarie 1942.Dragã Serra,Prin Dl. Ion Guþia am primit

ieri scrisoarea D-tale scrisã la5 decembrie 1941. Ea adeºteptat în sufletul meuatâtea amintiri scumpe încât

þ in sã-þi rãspund imediat ºisã-þi mulþumesc pentru cu-vintele de adevãratã prieteniepe care mi le-ai trimis. Decând ai pãrãsit Clujul s-auîntâmplat atât de multe lucruri,încât pare cã au trecut deceniiºi nu abia câþiva ani. Pe minesoarta ºi dorinþa de a fi util þãriimele m-au împins la Berlin,unde am întemeiat un Institutde Culturã Român ºi unde faccursuri de limba românã laUniversitate. La vârsta mea –ºi împrejurãrile prin care amtrecut n-au contribuit ca sãîntineresc – munca continuã ºigrea pe care trebuie s-o pres-tez începe sã fie apãsãtoare ºide multe ori mã apucã dorulde Muzeul Limbei Române ºide prietenii pe care i-am lãsatîn þarã sau care au ajuns, caD-ta, în þara lor de obârºie...

Nu ºtiu dacã ai primit delaSibiu volumul I din “Limbaromânã” apãrut dupã plecareaD-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã laîndemnul lui Schiaffini s-aapucat el împreunã cu undomn Popescu, sã-l traducã înitalieneºte ºi crede cã va fipublicat de un editor italian. Nuºtiu dacã în baza vechiiprietenii care ne leagã pot sãte rog sã citeºti traducerea lor,fie în manuscris sau în întâiacorecturã de tipar? Îmi dauseama de timpul preþios pecare l-ai pierde cu lecturaacestei traduceri, dar carteamea poate þi-ar evoca multedin problemele care ne-aupreocupat în ºedinþele delaMuzeul Limbei Române ºi dinconversaþiile particulare denaturã linguisticã. Din parteamea aºi fi sigur cã revãzutã deD-ta traducerea ar câºtigaenorm de mult ºi cã în unelelocuri ar putea fi omise chiarunele greºeli strecurate întextul românesc. ProfesorulKuen din Erlangen a tradus-ode curând în limba germanã ºicu ocazia aceasta m-amconvins cã unele lucruriputeau sã fie spuse mai clarsau mai just în cartea mea.Când ºi dacã voiu mai ajungesã scriu ºi celelalte trei volumemenite sã dea o sintezã

87

asupra limbii române, e ochestiune care nu mai de-pinde de voinþa mea.

Din partea soþiei mele ºi dinpartea Liei, care momentanface pe lectoriþa de limbaromânã la Berlin, primeºte terog cele mai bune gânduri.Radu, care s-a mutat laBraºov, este acum chirurg într-un spital de campanie pefrontul de Est. Pentru D-naSerra cele mai alese sen-timente dela toþi ai mei ºi delaprietenul D-tale devotat,

(De mânã): Sextil Puºcariu.”

*THEODOR NAUM

Scrisoare dactilografiatã pehârtie cu antet: Facultatea deFilosofie ºi Litere Cluj-Sibiu.Cabinetul Decanului.

Expeditor: Theodor Naum.

“Cluj, 31 Martie 1947.Scumpe Domnule Coleg,Consiliul Facultãþii de

Filosofie ºi Litere din Cluj,discutând, în una din ºedinþelesale, chestiunea catedrei deLimba ºi Literatura Italianãdela aceastã facultate, ºi-aexprimat, în unanimitate, do-rinþa ca D-voastrã sã reveniþiîn þara noastrã, spre a ocupadin nou susamintita catedrã,pe care aþi ilustrat-o ani de arândul înainte de rãzboiu.

Consiliul a însãrcinat De-canatul sã intervinã în acestsens pe lângã Dv.

Mã grãbesc dar a mã faceinterpretul dorinþei unanime aConsiliului, rugându-vã sãbinevoiþi a ne rãspunde dacãinteresele ºi împrejurãrile vãpermit a reveni printre noi ºidacã acceptaþi a ocupa dinnou catedra de Limba ºiLiteratura Italianã dela Fa-cultatea noastrã.

Am dori ca rãspunsul sãni-l comunicaþi fãrã prea multãîntârziere, spre a putea lua dintimp mãsurile necesare cuprivire la soarta acesteicatedre, la care am fi cu toþiifericiþi sã vã vedem întors.

În aºteptarea rãspunsuluiDv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiu-nea propriilor mele sentimentede veche afecþiune ºi amiciþie.

Prodecan, ss. (Th. Naum),ªtampilã.

*În acelaºi plic se gãseºte o

scrisoare dactilografiatã pehârtie cu antet: Universitàdegli Studi. Facoltà di Letteree Filosofia Cagliari. Il Preside.

Scrie: G. D. Serra.

“La Maddalena di Fossano(Cuneo), 22. VII. 1947.

Scumpe Naum ºi scumpi-lor Colegi,

Întârzierea rãspunsului meula chemarea D-lor Voastre aravea rostul de a Vã însemnacât de mare a fost bucuria meadovedindu-se câtã încrederese pãstreazã din partea D-lorVoastre în munca colegului ºiprieten întrucât întârzierea,cum era firesc, însemnaatârnarea hotãrârii mele dedecisiile Ministerului în pri-vinþa condiþiilor în cari aº fi pusfie pentru drum de plecare ºiîntoarcere fie pentru ajutorul însusþinerea vieþii mele la Cluj.

Am primit ºtirea oficialã cãcererea mea de la MinisterulInstrucþiunii Publice a fosttrimisã la timp MinisteruluiAfacerilor Streine, adicã ve-chiului Subsecretariat Di-recþiunea Italiani all’Estero deunde pânã acum nici un fel derãspuns mi s’a dat. Un prietenm’a telegrafiat de la Roma sãprezint cererea la Direzionerelazioni Culturali Estero lacare astãzi am ºi scris, darn’am nici o speranþã cã domniid’acolo se vor grãbi.

În orice caz, aº primi de apleca la Cluj numai pentrucâteva luni, pentru un semes-tru ºcolar, ne intenþionând dea renunþa la catedra mea dinCagliari, întrucât simt datoriade a desvolta de acum înainteacea activitate stiinþificã pecare rãzboiul o împiedicasepânã acum.

Vârsta înaintatã, neputinþade a pãrãsi pentru mult timpscumpa mea nevastã sau dea o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de alucra în domeniul cercetãrilormele ºi nemãrginitului mate-rial recoltat pânã acum mãfac sã renunþ de a reocupapentru ani de zile catedra delimba ºi literatura italianã. Aºprimi numai pentru câteva luni,pentru un semestru, pentru unan ºcolar cel mai mult, adus laaceastã hotãtâre numai dedorul de a revedea reîntors înmâna Românilor Ardealul ºiClujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþiiscumpi cu cari am trãit zile ºiani de a rândul, cei mai frumoºidin viaþa mea. Dar ºi pentru oastfel de hotãrâre mi’ar trebuisprijinul Ministerului nostrucare la alte poate cã trebuie sãse gândeascã în zilele negrede astãzi.

De aceea Vã rog de a nuþine seama de dorinþele meleºi de a Vã relua libertateaVoastrã în cât priveºte soartacatedrei vacante de limba ºiliteratura italianã.

Credincioºi în geniul ne-muritor al culturii ºi ginþiiVoastre, sunt sigur cã Voireamintind jertfa ºi muncacinstitã pe care am depus înîndeplinirea datoriei mele laVoi, veþi hotãrî hotãrârea ceamai promiþãtoare de binepentru toþi, fie pentru astãzi, fiepentru mâine. Sunteþi poporulales al Europei pentru celemai grele suferinþe cari arsdruncina orice alt popor dinEuropa, dar din aluatulfermecat al Vostru istorieiVoastre în care Orientul ºiOccidentul îºi contopeazã zipe zi ce trece mai mult se varidica un viitor mai bun maifrumos pentru Voi pentru toþi.Am scris româneºte ca unbarbar! Iertaþi-mã! Pestegreºeli de limbã aº dori sã sedeschidã în lumina ochilorVoºtri floarea recunoºtiinþei,iubirii ºi devotamentului meutotal faþã de Voi, faþã de þaraVoastrã glorioasã, faþã deviitorul Vostru care va fi mãreþºi ca rãsplatã demnã atragediilor din cari V’aþi ridicattriumfãtori pe jertfa eroilorVoºtri.”

88

*N. BÃNESCU

Scrisoare dactilografitã pehârtie cu antet: Universitateadin Bucureºti. Seminarul deBizantinologie.

Expeditor: N. Bãnescu.

“16 febr. 1940. Bucureºti.Scumpe Domnule Serra,Plecarea d-tale dintre noi –

cu toate cã eu nu mai eramacum în Cluj – mi-a produs, þi-ospun sincer, un sentiment deadâncã tristeþã. Ai fost alãturi denoi toþi, 15 ani, în capitalaArdealului, ºi ai pus toatãmunca sufletului dtale ales, casã clãdim acolo o temeliestiinþei româneºti, ºi nu cred cãe unul acolo care sã nu regretedin inimã aceastã plecare. Toþite-au iubit ºi te-au preþuit, pentrumarile d-tale însuºiri. Eu, printrecei d’intîi, poate ºi pentrupotrivirea temperamentelornoastre, rebele la nedreptate ºifãrã de legi.

Am aflat târziu cã ai pãrãsitpãmântul Þãrii noastre, altfelte-ar fi însoþit încã de aicicuvântul meu de mulþumire ºide urare cordialã pentrumisiunea cu care ai fost onoratîn patrie, ºi pe care o vei purtacu aceeaºi hãrnicie ca ºi peaceea de la noi. Oameni cadumneata, care sã ia viaþa înserios, sunt, din nefericire, azitot mai puþini. Prieteniaadevãratã, cu care te-aiapropiat de noi, ºi pe care niciodatã n-ai dezminþit-o, în toateîmprejurãrile, ne-a fãcut sã tesocotim ca pe-un frate. Deaceea sufletul meu s’a întristatla vestea plecãrii d-tale ca laplecarea, departe, pe altetãrâmuri, a unui frate iubit.

Distanþa care ne despartenu e prea mare, cu mijloaceletehnicei aiurite de azi.Împrejurãrile însã, nebunia cesuflã acum asupra lumii, bieteilumi purtate ca o turmã, dinurmã, de cãtre câþivaparanoici, fac ca aceastãdistanþã dintre noi sã-mi parãenormã.

Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrilemele prin splendida d-talepatrie, unde eram fericit,înaintea nebuniei de azi, sãcolind þinuturile scãldate desoare, sã admir urmeletrecutului grandios ºi sãcercetez imensele arhive ceînchid o mare parte a acestuitrecut, ce mã pasioneazã, caºi pe dumneata.

Când Dumnezeu s’o îndurade creatura sa, ºi va face sãse ridice iarãºi dreptateaasupra oamenilor sãlbãtãciþi,îmi voi relua toiagul de pelerin– dacã nu va fi prea târziupentru mine (cãci trecfulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-teîn insula care atâtaintereseazã ºi Bizanþul meu,voi trece, poate, la Cagliari,fericit sã cunosc de aproaperomanticul þinut ºi sã te salutîn persoanã. Poziþia – dupãcâte vãd din splendida d-talec. p. – e mãreaþã. ªi câteamintiri s’au cuibãrit în insulaaceea, care a înfruntat vijeliamãrii ºi a oamenilor atâteaveacuri pe rând!

Îþi expediez o comunicarefãcutã recent la AcademiaRomânã – Maurocastrum –Mo(n)castro – Cetatea Albã.Ea închide în bunã parteamintiri genoveze, ºi te vainteresa.

Aici te supãrã lumea cucerinþele ei – prezenþe laadunãri, conferinþe ce þi se cermereu ºi alte prostii: nu mai etimp de lucru, cum aveam laCluj. Apoi, biblioteca de Semi-nar nu are aici nimic, nici mãcarautorii bizantini (nici unul!),necum vreo carte strãinã etc.Sunt complet desarmat, nici laAcademie nu mai e nimic, cãciGrecul care m’a precedat eraun prost ºi nu avea habar deBizanþ. Mã gândesc sã mãîntorc la Genova, sã termindocumentele ce am început ºisã le tipãresc. Când? Dum-nezeu ºtie.

Încheind aceste rînduri, terog, scumpe domnule Serra,sã esprimi d-nei Serraexpresia celor mai devotatesentimente. Nu uita de a-mimai da câte odatã veºti despre

d-voastrã.Al d-tale, N. Bãnescu.

Bulev. Take Ionescu, 22.”

*EUGEN TÃNASE

Scrisoare olografã pe hârtiefãrã antet.

Expeditor: Eugen Tãnase.

“Cluj la 5.IV. 1957.Stimate Domnule Profesor,Neaºteptatele Domniei Voa-

stre rânduri, pe care aþi bi-nevoit a mi le adresa cu datade 14 ian. cor., mi-au fãcut odeosebit de mare bucurie. Elem-au dus cu douãzeci ºi cincide ani în urmã, într-o salãunde trãiau în frãþie celeaproape patru limbi romanice.Câte evenimente nu s-aupetrecut de atunci, din care celmai groaznic rãzboiul!

Eu, cum ºtiþi, am plecat laMontpellier, unde dupã maibine de patru ani mi-am trecutdoctoratul de stat. Am prezentato lucrare despre ModulSubjonctiv în limba francezã(335 p.) ºi o traducere criticã înlimba românã a epopeiimedievale La Chanson deRoland. Am fost apoi numitacolo lector. M-am întors în 1943în þarã, unde mi-am continuatcercetãrile. Actualmente sîntasistent la catedra de limbafrancezã ºi filologie romanicã;în aceastã situaþie, lucrez peamândouã liniile: de curînd amtradus pentru studenþii romîniLatina vulgarã a lui Grandgent.E cam veche, dar n-amcunoscut o alta mai nouã. Abiade vreo douã sãptãmîni amaflat cã ºi C. Battisti ar fi dat oasemenea lucrare. Aº fi vrutnespus de mult sã-l pot avea laîndemînã. dar... e greu.

Aº putea îndrãzni sã Vã rogpe Domnia Voastrã sã-mispuneþi pe scurt care eeconomia cãrþii lui Battisti?Este tot o lucrare fãcutã dupãplanul celei a lui Grandgeant,sau e cu totul altceva? ªi cepãrere aveþi despre tipãrirea înlimba romînã a gramaticii luiGrangent? – care e camveche, dar care nu a fost,

89

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu,de altceva mai bun.

Vã cer iertare, StimateDomnule Profesor, pentru în-drãzneala luatã... Nu aº face-odacã nu v’aº cunoaºte bu-nãvoinþa pe care aþi arãtat-oîntotdeauna elevilor DVoastre,printre care îmi permiteþi sã mãsocotesc ºi eu.

Cu sentimentele cele maialese, ºi cu aducerile amintecele mai frumoase, al Domniei-Voastre,

Eugen Tãnase. Str. 6 Martie38, Cluj.”

*Scrisoare olografã pe hârtie

fãrã antet.Expeditor: Eugen Tãnase,

str. 6 Martie 38Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958.St imatã Doamnã profe-

soarã,Am aflat, cu deosebitã

durere, nenorocirea care V-aîncercat pe Dumneavoastrã,întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ainepreþuitului profesor GianDomenico Serra.

ªtiam cã Directorul In-stitutului de Lingvisticã dinNeapole urma sã fie sãrbãtoritpentru lunga ºi rodnica saactivitate; ºi în loc, aflãm tristaveste a dispariþiei sale.

Am fost cu toþii rãscoliþi detrista veste, pentru cã soþulDumneavoastrã nu ne-a fost,nouã elevilor sãi, numai unbun profesor, ci ºi un adevãratpãrinte spiritual, gata sãîncurajeze orice iniþiativã,oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de ladespãrþire aveam speranþa sãne mai putem revedea odatã,aici sau la Dumneavoastrã.Oricum, puntea pe carepãºeau speranþele noastres-a rupt...

ªi cu toate acestea, pro-fesorul Giandomenico Serrarãmîne printre noi: prin pildavieþii sale oneste, prin ata-ºamentul faþã de cei care-ierau încredinþaþi spre iniþiere.În faþa studenþilor de azi, nevom aminti mereu de dra-gostea profesorului G. Serrafaþã de noi, studenþii de ieri.

Primiþi, stimatã Doamnã,odatã cu tristele noastrecondoleanþe, întreaga noastrãafecþiune.

Eugen Tãnase, lector laUniv. din Cluj.”

90

Valéry sau arhitectul , titluleseului de G.M. Cantacuzinopublicat în 1946 (în revistaSimetria, nr.7) reprezintã opastiºã a numelui unui dialogsocratic scris de Valéry laînceputul anilor 1920 intitulatEupalinos sau arhitectul. G.M.Cantacuzino descoperã înValéry un atribut desprins,devenit independent de obiec-tul sãu, ºi anume “certitudineaîn poezie ºi arhitecturã cã nu esuflet fãrã trup”. În eseul dinSimetria, G.M. Cantacuzinodezvãluie un efect purtândnumele lui Valéry, obþinut prinmetoda ºi în termenii acestuia:adicã abstragerea unui modelmediteranean, ce Moi universeldin Inspirations méditerrané-ennes (1934), exponentul uneitipologii identice, al unei con-diþii conþinãtoare; “Nous, noussentons ce Moi universel, quin’est point notre personneaccidentelle déterminée par lacoïncidence d’une quantitéinfinie de conditions et dehasards, car (entre nous) quede choses en nous semblentavoir été tirées au sort... Maisnous sentons, vous dis-je,quand nous méritons de lesentir, ce Moi universel qui n’apoint de nom, point d’histoire,et pour lequel notre vie obser-vable, notre vie reçue etconduite ou subie par nous n’estque l’une des vies innombrablesque ce moi identique eût puépouser.”

Valéry este noþiunea coa-gulatã în jurul verbului aconstrui – verbul Introducerii lametoda lui Leonardo da Vinci(1895). Pentru un gânditor caG.M. Cantacuzino, atât defascinat de modelul vitruvian,atare identitãþi (devenite noþiunisau mãsuri în sensul pro-tagoreic) rãspund exact preo-cupãrilor sale: Valéry sau arhi-tectul este o disertaþie despre

Efectul Valéry Lucia Roman

modelul Valéry – un efect deintersecþie între postulatul “nue suflet fãrã trup” (concluzia luiG.M. Cantacuzino la Eupali-nos) ºi “construcþie” (mise-en-abyme din metoda lui Leo-nardo).

“Mai întotdeauna, pãtrunziîntr-o noþiune printr-o imagine”declarã G.M. Cantacuzino,divulgând-ºi propria metodãdiscursivã, pe care o pune însãpe seama lui Leonardo. Aceastãimagine este un mediu ºi cores-punde, pânã într-un punct,noþiunii cãreia îi este propiceºi faþã de care funcþioneazãtemporar ca portant, pânã ceaceasta se desprinde într-oformã independentã. Eupa-linos, încã mai mult ca Vitruviu,se preteazã scoaterii din con-text în ideea obþinerii noþiunii,pentru cã despre el se ºtiufoarte puþine: un inginer grecdin secolul al 6-lea î. Hr., deciun fundal fãrã orizont deaºteptare bine definit. Dar înceea ce-l priveºte pe Leonardo,Valéry extrage noþiunea în bazaîncãlcãrii expectanþelor refe-renþiale ale cititorului careaºteaptã o exegezã a operei deartã. Aºadar, universul preo-cupãrilor punctuale ale luiLeonardo da Vinci este înlucrarea lui Valéry prea puþinsemnificativ (pentru cã Valérydesprinde cu mare lejeritatemodelul de personajul istoric),însã, prins de o febrã a lu-crurilor concrete, G.M. Canta-cuzino exploateazã toate va-lenþele scurtei prezentãri pecare o face autorul francez ºicontamineazã noþiunea Leo-nardo cu modelul vitruvian ºi,pe aceea de construcþie, cumodelul protagoreic. “Din a-ceastã lungã convieþuire cuLeonardo, spiritul lui Valéryiese mai aprig constructor caniciodatã.” Asistãm la o ira-diere între noþiuni; afirmaþia lui

G.M. Cantacuzino nu esteconsecinþa exegezei operei, cirãspuns la mãrturisirea abisalãa lui Valéry – “M-am rãtãcit atâtde rãu prin Leonardo” –similarã în spirit cu textulrãscolitor, pus de Leonardo înmarginea unui caiet ºi citat atâtde frumos de Valéry: “Lionardomio che tanto penate”. Con-cluzia cantacuzinã, suferinþaeducã – quae nocent, docent,apare neaºteptatã ºi surprin-zãtoare în contextul coabitãriiconstitutive dintre Valéry (con-ceptul cantacuzin) ºi modelulLeonardo (ideea lui PaulValéry). “Dacã se poate con-cepe un spaþiu, un timpabstract, matematic, pentrupoet ºi arhitect, numai limita-rea lor în raport cu trupul nostruare însemnãtate.” G.M. Canta-cuzino îl are necontenit învedere pe Valéry de câte orivorbeºte despre proporþii, fieale duratei, fie ale spaþiului ºidiscursul lui împrumutã adeseatermenii dialogurilor franceze(Sufletul ºi dansul, ºi totodatãDegas, dans, desen din 1938,unde Valéry deseneazã în mar-ginea foilor, în stilul caietelorleonardeºti).

În eseul din 1946, G.M.Cantacuzino încearcã sã pre-cizeze rolul arhitecturii înformaþia lui Valéry, pentru a datermenului construcþie o ac-cepþiune mai concretã. “Arhi-tectura devenind pentru el[pentru Valéry] o temã agândirii ºi un joc al spirituluicare îl ajutã sã îºi precizezemetoda, pune problema însine”. Dar “Valéry se fereºte dea defini arhitectura”. Cu toateastea, eseistul român þine sãexplice ce trebuie sã fi înþelesValéry din arhitectura medi-teraneanã: o tensiune seninã ºiraþionalã, feritã de abisuri. “Înarhitecturã naºterea operei îipare deosebit de lucidã. (…)

91

Astfel cuprins în operã, trupuleste cel care se bucurã maiîntâi. Dupã cuprinderea omuluide cãtre operã, drama edificãriise joacã în spirit cu îndoielileºi împotrivirile sale. Cãci operanu cedeazã niciodatã. Ea seîmpotriveºte, se reazemã peaceastã împotrivire cum sereazemã templul pe teraselesale, supus legii gravitaþiei.Apasã greu asupra lumii pentrua învinge mai bine constrân-gerile sale, ºi printr-o pãtrun-zãtoare sforþare, sã ajungã laexacta corespondenþã întrevoinþa ºi posibilitatea arhitec-tului.”

Pentru cã noþiunea de con-strucþie a lui Valéry are în spateun model antic (foarte departede Proust), G.M. Cantacuzinose întoarce cu vãditã plãcere lasubiectul templului. “Dar de cetemplul? (…) De ce Valéry nuvorbeºte de catedrale? (…) ca-tedrala e la hotarele posibi-lului. (…) El vrea sã fie în centrullucrurilor ºi nu la limita lor.”Acesta este un portret al luiValéry foarte precis: el cautãarhitectul în structura cetãþiimediteraneene vãzutã în lu-mina lucidã a pânzelor luiClaude Lorrain, “le grandClaude Lorrain, qui, dans lestyle le plus noble, exaltel´ordre et la splendeur idéaledes grands ports de la Méditer-ranée: Gênes, Marseille ouNaples transfigurés, l’archi-tecture du décor, les profils dela terre, la perspective deseaux, se composant comme lascène d’un théâtre où neviendrait agir, chanter, mourirparfois qu’un seul personnage:LA LUMIÈRE.” Recunoaºtemneîndoielnic în aceastã cãutarepe G.M. Cantacuzino dinIntroducerea la Vitruviu, un textîncheiat cu câteva luni în urmaeseului despre Valéry.

Inspirat, probabil, de Leo-nardo ºi filosofii, scrisoarea luiPaul Valéry cãtre Léo Ferrero,din 1929, G.M. Cantacuzinoface portretul lui Valéry ca“tânãr gânditor care se fereaîncã de poezie ºi de pe atunci[1895 n.n.] de filosofie”. PeValéry îl preocupa la momentul

respectiv problema raportuluidintre eticã ºi esteticã, obsesivºi pentru G.M. Cantacuzino“Nici Leonardo nici Valéry nusunt visãtori. (…) Ei punprincipiul frumuseþii ca pos-tulatul pe care se reazemãgeometria lor, în care sestabilesc simetrii între eticã ºiesteticã, aºezând lucrurile înveºnica actualitate.” Proiectullui Valéry nu este deci pre-zent în scrierile lui G.M.Cantacuzino dintr-o afinitatetemperamentalã, ci printr-oalegere teoreticã, iar urmãrireaacestui proiect se face meti-culos: Pierre Louÿs, AndréGide ºi Mallarmé îi sunt aproa-pe în plus, arhitectul românscrie despre Leo Ferrero deo-potrivã, în 1946, vara. Pentru

G.M. Cantacuzino, Ferreroexistã în raport cu Valéry, ceidoi având în comun o anumeraportare la moralã, deºi,catolic fervent, Ferrero pre-þuieºte credinþa cum glorificãValéry raþiunea. Textul la carene referim este o cronicã laAmérique, miroir grossissantde l’Europe. „Trecând prinMexic în drum spre China, a fostsurprins de moarte. (…) Toateacestea au fost scrise multînaintea celui de-al doilearãzboi mondial.”

Valéry moare la câtevasãptãmâni dupã terminarearãzboiului. “Il faut tenter devivre”, concluzioneazã G.M.Cantacuzino, în “þinutul înde-pãrtat al imperiului spirituluimediteranean”.

92

CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI

Despre prieteniºi oraºe

Anumite prejudecãþi dereceptare, nu întotdeaunablamabile sau negativ valorizate,determinã o privire scepticãasupra potenþialului expresiv alunui volum care stã sub semnul„live”-ului. Termenul, în ambi-valenþa lui semanticã, presu-pune ºi o anumitã dimensiunecomercialã, histrionicã, a pro-dusului pe care îl denumeºte.Expectanþele sunt, aºadar, ori-entate într-o zonã, riscantã, atrãitului sau a trãibilului, aautenticului ºi ineditului „ne-regizat”, despre care ºtim (saune place sã credem) cã a fostsuficient exploatat, dezbãtut,metaforizat ºi demetaforizat. Dece, aºadar, un titlu atât de concisºi de „dezinhibat” ca „live”? Cemai poate sã spunã, în cemãsurã mai poate fi intrigant,adecvat sau, dimpotrivã,paradoxal? Într-o grilã ataºatãvalorilor scrisului, ca anti-live prinexcelenþã, fiind mereu supusmodificãrilor, „live” poate calificaceva neºlefuit, spus dintr-osuflare ºi suspendat, cuamãrãciunea inefabilului saucu amuzamentul lansãrii deprovocãri. Este ºi senzaþia pecare o lasã lectura celui de-aldoilea volum al Luminþei Urs. Cutoate acestea, în scriitura ei,autoarea este departe de a fi orebelã, din contrã: aceasta s-arputea plasa pe câteva co-ordonate descriptive frizândcliºeul. Deºi suficient de aerisitãºi echilibratã, pãstreazã anumitenaivitãþi survenite pe fonduldetaºãrii de „eu” prin interme-diul construcþiei de imagini defacturã suprarealistã, care îi dauacel aspect de neterminat, nede-sãvârºit: un avantaj ºi o carenþã,în acelaºi timp. Aproape cu-minte, ocolind (cu graþia subtilãa unei inteligenþe lirice carecompenseazã, de multe ori,stângãciile stilistice) tentaþia dea epata, coerentizat de un

discurs pe alocuri ezitant, lalimita dintre meditativ-patetic ºifrust-sarcastic, aparent lipsit deo mizã supra-textualã, construitca o auto-interogaþie cândsumbrã, cu accente goticechiar, când ironicã sau jucãuºã,„Live” are, totuºi, meritul (pro-babil paradoxal, într-un contextal redescoperir i i del ici i lorexperimentale, producând mu-taþ i i la nivel formal) de aîmprospãta, oarecum, ariatematicã a liricii româneºti, acelei feminine, cu precãdere. Înmod surprinzãtor, erosul nuocupã un rol pr incipal îneconomia poemelor, f i indsurclasat de un discursechilibrat ºi bine dozat, acolounde apare, al pr ieteniei,întotdeauna în backgroundulambiguu, când angoasant, cândvital, indispensabil, al oraºului,cronotop asumat ºi valorificatca atare (Prieteni,/veºti triste vãdau/din imperiul decãzut al/miasmelor/din înmiite pricini-poem pentru tineri lupi; Amis,ºtiut este/cã ne cunoaºtem încafenele sordide/în bibliotecipublice, în grãdini/englezeºti, îngãri de metrou, în/intermina-bilele ascensiuni ale melan-coliei/Într-o limbã strãinã, înventrele mastodontului./Necunoaºtem în copi lãr ie, înlocuri le interziceri i / º i alebucuriei. Ne cunoaºtem în clipede tandreþe/ indicibilã ºi în clipede mânie./ Nimic nu ne apropieînsã cu adevãrat/ dacã nusolitudinea acestui oraº per-vers/ deºirant). Acolo unde„tu”-ul lipseºte, vocea preferãvarianta „soft” a unei meditaþii„în oglindã”, temperatã doar vagbântuitã de fantasmele cãrnii(feminitatea învinsã ºi pradãsenzaþiilor fertile corpul meufluid din duminicile de iunie.Alte strãluciri ne vor reda lumii,alte extaze) , afirmãrii unei fe-minitãþi exacerbate, mult maifamiliare ochiului din expe-rienþele livreºti ale ultimuluideceniu.

Olga ªtefan

Fascinanþiiani 60

Apariþie ineditã ºi insolitã înpeisajul non-ficþional românesc,„Anii 60: miºcãri contestatare înSUA”, cartea lui Adrian Dohotaruîºi propune sã ofere o viziunecoerentã, bine articulatã ºi binedocumentatã asupra miºcãrilorde protest ale anilor 60, parteintegrantã ºi definitorie a spiritu-lui nostalgizant, mitologizat, mo-lipsitor ºi, ciclic, reemergent, dar,de multe ori deficitar înþeles,perceput numai la nivelul super-ficial al datelor externe, cliºeatice,care au ajuns, filtrate de multiplecanale ºi grile de lecturã, tardiv,în conºtiinþa publicului românesc.Demersul, în mod evident axatpe pretenþia de popularizare acâtorva miºcãri mai puþincunoscute, alãturi de cele care aufãcut o realã carierã, pasibile decanonizare într-o istorie amiºcãrilor de protest de ieri ºi deazi, nu se vrea unul exhaustiv,nici unul excesiv interpretativ.Discursul se articuleazã pe ideeapopularizãrii acestor miºcãri, cuîncercarea de adecvare asoluþiilor pe care mizau acesteala contextul social românesc,înþelegând, subtextual, o dezin-hibare a publicului needucat însensul asumãrii exercitãriidreptului de a lupta pentrudrepturile sale. Extrapolând chiar,ºi riscând, totodatã, o suprain-terpretare, cartea lui AdrianDohotaru ar putea fi cititã ºi caun ghid de tehnici de protest,aceasta în cazul în care operãmo decontextualizare, soluþie nutocmai optimã pentru obþinereaefectului scontat de autor: acelade restaurare a unor amintiritrunchiate, obþinute incomplet, întimp real, în anii 60 româneºti,oarecum strãini de spiritul care i-a consacrat drept cei maifrumoºi, dar ºi cei mai agitaþi aniai occidentului, cu precãdere alStatelor Unite. Bine documentatã,bine dozatã ºi inteligent scrisã,„Anii 60: miºcãri contestatare în

93

SUA” are, totuºi, neajunsul unuidiscurs prea egal cu sine, preaprofund tributar regulilor imper-sonalitãþii jurnalistice. Sugestiaunei condimentãri a bagajuluiimpresionant ºi concis redat deinformaþii vine, probabil, pe fundalulunei apetenþe pentru extraordinar,spectaculos, incitant, deprinderesurvenitã pe fondul lecturilor deficþiune. Totuºi, într-o încercareexperimentalã de brainstorming,anii 60 înseamnã multe elementedisparate, eclectism ºi liberalizare,dupã cum textul cvasi-diaristic deîntâmpinare, semnat OvidiuPecican, o demonstreazã. În ori-ce caz, carenþa neimplicãrii, ne-poetizãrii, este compensatã depasaje, mãrturii ºi statistici ºo-cante astãzi, ca de pildã prezenþaîn revistele ataºate colegiiloramericane a unor texte careîndemnau la renunþarea la studiia tinerelor femei, menite devo-tamentului faþã de cãmin sau aatitudinilor din culisele miºcãriihippie. Sunt remarcabile, de ase-menea, trimiterile intertextuale,precum ºi întocmirea unorrezumate încorporate textuluimare vizavi de conflicte, grupãrisau personalitãþi mai puþincunoscute, dar ºi a mini-studiilorculturale, ca de pildã cel desprerevolta hippie. Cele trei anexe dela finalul volumului prezintã treioptici diferite asupra perioadei,cea mai simptomaticã pentrunecesitatea acestei cãrþi fiind ceade-a treia: ancheta privind anii 60din perspectiva studenþilor clujeni.

Amurgultimpuriu alrecentului

Dan Floriþa - Seracin a publicatîn 2007 romanul  Amurg tim-puriu , ca o apoteozã a activitãþiisale didactice care se încheie înacelaºi an. Romanul în cauzãeste unul duplicitar care sedeschide în faþa cititorului fãrãmari expectative, pentru ca dinscurt sã schimbe ritmul, în unulfibrilant, ermetic, bizar, care

crispeazã, intrigã, cu scopul ultimde a-ºi tria cititorii.

Cititorul care îºi propuneaceastã lecturã trepidantã, sepregãteºte pentru o întâlnire cuun roman mefistofelic, în carerealitatea se înfruptã cu neru-ºinare din nãlucile nopþii.

E un roman segmentat. Ceeace ar putea fi o actiune liniarã, pre-dictibilã, la început, sacadeazãîn direcþii opuse, incomod dedescifrat sau de digerat, dealtfel. Conºtiinþa personajelor,în mãsura în care aceasta aredreptul de a se manifesta, aparesub influenþa halucinogenã, vedeîn ceaþã, nu poate distinge, nuprimeºte decât frânturi in-suficiente pentru a da conturpuzzle-ului, care este însãºiexistenþa lor.

Personajul criptic care uneºtecele douã spaþii incongruente, darcare se contopesc în presupusulcotidian, este Olimpia, sursa de-monicului care însoþeºte reali-tatea damnatã împreunã cuprotagoniºtii ei în aceeaºi mãsurãinfectaþi, posedaþi chiar, deprezenþa ei stupefiantã. Este o fi-gurã care transcendã timpuluiliniar, peste care acesta nu arenicio influenþã. Ea apare ca aman-tã a tatãlui într-un bordel din Berlin,pentru a reveni ca iubitã ºi caeliberatoare a fiului promis, douã-zeci de ani mai târziu. Olimpia estegeneratorul rãului omniprezent înacest univers finit, ea estepãpuºarul care trage sforile, careînvârte manivela pentru ca mu-zica sã înceapã. Ubicua Olimpiaeste omphalosul din care þâºneº-te ca un gheizer rãul veºnic, am-brozia care hrãneºte ignoranþiiestropiaþi ai acestei realitãþi.

Alexandra Jijie

Irimia Bãlescu publicã în 2008romanul Motanul Prinþesei deKapuerdia nu mai rãspunde la tele-fon, unde convenþiile cotidiene capresupuºi piloni de susþinere aexistenþei umane sunt parodiate cudezinvolturã avangardistã.

Romanul previne încã din

Cutia Pandorei

Motto, care este un fragment deJ.L. Borges, cã pedeapsa caresurvine este aceea «de a repetaca într-un vis toate acteleoamenilor [...] i-a redus la stareade simple reflectãri servile».Astfel miza propusã este viaþa înspatele unui coºmar, unei oglinzicare înghite fiecare moleculã derealitate în coordonatele ei con-venþionale. Incest, adulter, iubirepatimaºã, depresie, nevrozã,coºmar ºi o lume închipuitã,pierdutã de mult. Te duci la film,la sala de culturã, îþi cauþi locul,te aºezi ºi aºtepþi cãci în apro-pierea orizontului tãu de fiinþãfinitã va rula farsa ta. Cãci tu eºtiprotagonistul, tot tu eºti operato-rul care proiecteazã ºi în cele dinurmã tot tu eºti cel care plãteºtebiletul la film.

Precum Cutia Pandorei, dinoptica acestui roman strãfulgerãun cotidian absurd, contorsionat,colorat în culori stridente ºipopulat de personaje excen-trice, care pot fi înghiþite deoglinzi ferecate în fildeº sau caretrãiesc sub sceptrul maladiv alcoºmarului, generat de somnulcelui care aproape nu are chip,nu are identitate, ci numaicoºmaruri, celui care tu i-ai rãpitlibertatea.

Evenimentele se succedsecþionat în douã dimensiunitemporale diferite, dar care prindexpresie în persoana lui VincenþiuLicuriceanu, fost judecator, ac-tual arhivar ºef ºi oglintolog.Existenþa acestuia este decorti-catã ºi expusã publicului placid,indiferent la mãruntaie putride,necomestibile pentru gusturile lorde burghezo-intelectuali.

Experienþa lecturii acestui ro-man presupune acceptul incon-ºtient de a te lãsa înghiþit de ununivers al utopiei care îmbracãformã de lege ºi al demenþei carese cameleonizeazã în conventieratatã. Prin urmare de ce ar trebuisã deschideþi acest roman?!Pentru a simþi experienþa per-sonajelor «convocate la instruc-taj pentru o nouã, riscantã ºianevoioasã cruciadã împotrivarealitãþii» !

Alexandra Jijie

Olga ªtefan

94

Poezie ºi magieVolumul alcãtuit de Eleonora

Sava, Unde bea curcubeul apã,1.Rituri magice din Þara Oaºului,Napoca Star, 2008, face partedintr-un proiect vast, vizândpublicarea documentelor stocateîn Arhiva Cercului de Folclor Cluj(ACFC). Întemeiat în 1955 pelângã Facultatea de Filologie,Centrul deþine un numãrimpresionant de documente(aproximativ 12 mii), culeseîncepând din 1958, de mai multegeneraþii de etnografi.

Eleonora Sava alege, dinmasa de texte ºi înregistrãriavute la dispoziþie, sã seopreascã asupra rezultatelorobþinute în anii 1974-1976 peteren, de echipele care s-audeplasat în mai multe sate dinÞara Oaºului: Bixad, Cãlineºti,Certeze, Gherþa Mare, Moiºeni,Negreºti, Racºa, Turþ. Amenumerat localitãþile explorate,deoarece – înainte de a fiordonate pe teme ºi tipuri –informaþiile sunt grupate dupãcriteriul topologic, alcãtuindu-seastfel un fel de micromonografiietnofolclorice.

Alcãtuitoarea volumului îm-parte – în cazul fiecãrei localitãþi– materialul riturilor magice îndouã mari secþiuni, „Eros” ºi„Iatros”, ceea ce îi permite sãevite ambiguitãþile din alte volumesimilare, unde textele ºiinformaþiile sunt publicate fãrãcriterii satisfãcãtoare. În primasecþiune, include tot ceea ce þinede vrãjile ºi descântecele dedragoste (farmecele realizate cumãtrãgunã, riturile de aflare aursitului/ursitei, descântecele despãlare de urã etc.). În cea de-adoua secþiune, este inclus totceea ce þine de terapeuticapopularã, în mai multe rubrici:„Medicinã generalã” (descântecepentru diferite boli, dupã un modelmoºtenit de la A. Gorovei ºi de laalþi folcloriºti precedenþi: deochi,scrântit, zgaibã, muºcãturã deºarpe, junghi, albeaþã, orbalþ),„Pediatrie” (formule terapeuticefolosite pentru beteºugurile

copiilor), „Medicinã veterinarã”(credinþe ºi rituri legate de „mana”animalelor, mai ales a vacilor),„Farmacie. Etnobotanicã ºietnoiatrie” (rubricã destinatãremediilor empirice la carefãceau apel þãranii din Oaº pentrua spori eficacitatea descân-tecelor).

Categoriile cu care opereazãEleonora Sava sunt profundlogice, iar legãtura organicã pecare o întreþin cu materialul pecare-l structureazã le dã un soide valabilitate aproape uni-versalã, în aºa fel încât pot firecomandate fãrã ºovãialãîntreprinderilor ulterioare deacelaºi tip. De altfel, Unde beacurcubeul apã e o carte realizatãcu maximã rigoare ºtiinþificã: înafara corpusului de texte, pelângã douã introduceri cuconsideraþii metodologice ºitematice utile, mai cuprinde obibliografie solidã ºi indice deinformatori ºi de cercetãtori(printre aceºtia din urmã segãsesc nume bine cunoscute:Nicolae Bot, ªtefan Borbély,Viorel Rogoz). Transcriereatextelor a fost fãcutã cu acurateþeºi supleþe: s-au pãstrat particu-laritãþi definitorii ale graiului dinÞara Oaºului, dar fãrã ca lecturasã fie îngreuiatã de abundenþa desemne fonetice convenþionale.

Graþie – sau în ciuda – rigoriiºtiinþifice, volumul realizat deEleonora Sava se citeºte cuplãcere, ca o carte de literaturãde bunã calitate, unde ar fi mereuevidentã legãtura dintre poezie ºicontextul magico-ritual care-i dãnaºtere în majoritatea culturilor.Cercetãtoarea a pãrut conºtientãde acest aspect alegând titlulvolumului, cu trimitere la unAutoportret celebru al lui Blaga(„El cautã apa din care beacurcubeul...”). Autorul Mariitreceri pare sã fi preluat la rândulsãu o metaforã cu circulaþie înfolclor, cum demonstreazã ocredinþã din Oaº: dacã cinevamerge „în coate ºi-n gerunþe”pânã unde bea curcubeul apã îºipoate transforma sexul deveninddin fatã fecior ºi reciproc (credinþãcomentatã de Eleonora Sava,pp. 12-14).

Situatã la graniþa ambiguã

dintre magie ºi poezie, Unde beacurcubeul apã, 1.Rituri magicedin Þara Oaºului e o carte care-imulþumeºte deplin ºi pe savanþiiiubitori de precizie, dar ºi pecititorii preocupaþi doar de„frumuseþea desãvârºitã” atextelor transcrise (p. 12).

Ioan Pop-Curºeu

Orice carte despre geniul luiConstantin Brâncuºi estebinevenitã. Nu întâmplãtorbibliografia brâncuºianã e un sec-tor eseistic ºi documentar, bachiar beletristic, efervescent însine, ce se dezvoltã ºi seîntregeºte an de an. Nu numai lanoi, ci ºi în lume. Cu atât mai multsarcina elaborãrii de proiecteîntru glorificarea sculptoruluinãscut la Hobiþa ne revine nouã,românilor. Raportându-ne lamagnitudinea creaþiei sale, mi separe cã niciodatã nu facemdestul pentru a-i pune în valoaremãreþia. Horia Muntenus esteunul dintre cei care au înþeles cãapropierea de omul truditor ºi delumea operelor sale presupunenu numai o inspiratã exegezãpersonalã bazatã pe o solidãdocumentare, dar ºi trans-cenderea nucleului originar desimboluri din care a þâºnit precumMãiastra cântecul sãu dãltuit înpiatrã. Aºa încât studiul sãudespre Brâncuºi poartã un titlucât se poate de adecvatconþinutului: Dincolo de Brâncuºi.Cãci opera, viaþa, izvoareledocumentare sunt praguri depãtrundere spre tãrâmuri ocultedin „civilizaþiile antice”, „pre-românitate”, „interferenþele indo-europene, trace, romane, celtice”sau „Marea Ortodoxie”. Aceastãa doua ediþie a apãrut la EdituraGedo, Cluj-Napoca, 2008 ºi eprefaþatã de o autoritate înmaterie, brâncuºiologul clujeanConstantin Zãrnescu.

Cartea lui Horia MuntenusDincolo de Brâncuºi are o

Incursiune însanctuarulbrâncuºian

95

structurã conformã cu fireapasionalã a cercetãtorului (poetentuziast în esenþã, deci ex-pansiv) care vrea sã acaparezedintru început atenþia cititorului.Povestea vieþii lui Brâncuºi esteprecedatã de 20 de pagini decitate despre personalitateasculptorului oglinditã în conºtiinþacelor care l-au cunoscut sau doars-au împãrtãºit spiritual dinmesajul operei. Lista e lungã,ordinea nu e aleatorie. Ea începecu Bartolomeu Anania, EzraPound, Rousseau Vameºul, V.G.Paleolog, Lucian Blaga ºisfârºeºte cu Henri Moore, JamesJoyce, Barbu Brezianu, TudorArghezi. Cronologia vieþii (ºi aoperei moºtenite) este adusãpânã în zilele noastre. Nu puþinesunt referirile la tribulaþiilesentimentale ale absolventuluiªcolii de Arte ºi Meserii dinCraiova, cãrora autorul le acordãimportanþã în formarea ºi de-venirea lui ulterioarã. Din 1991încoace paginile se deschid spreproblemele „fãrã sfârºit” alerestaurãrii Coloanei fãrã sfârºit încare sunt implicaþi Radu Varia,Guvernul României, Ion Cara-mitru în posturã de ministru alCulturii, autoritãþile locale. Suntcitate intervenþiile unor intelec-tuali ºi specialiºti români ºistrãini ca Barbu Brezianu, Pavelªuºarã, Radu Bogdan, SidneyGeist, Eric Shanes, lista per-sonalului care a lucrat în ºan-tierul Coloanei, echipã coordo-natã de inginerul Virgil Cãlea.Aceste extrase din presã dauo imagine concludentã asupradezbaterii din jurul fenomenu-lui restaurãri i . Aflãm cã înSingapore, Coloana fãrãsfârº i t este model pentru„Turnurile infinite” aflate înconstrucþie ºi ca ultimã preo-cupare în domeniu, „arhitecþiiromâni se gândesc la un TurnBrâncuºi la Bucureºti”.

Începând cu secvenþa a treiaa cãrþii – Transcendenþa – HoriaMuntenus intrã în problematicapropriu-zisã, situând sintagmaMoºului Ideatic (Brâncuºi) înmiezul misteric al unui universartistic ce trebuie descifratapelând la sistemul de semneconþinut în etimologia unor

cuvinte-cheie din inventarul artis-tic al sculptorului. Înflãcãrareaautorului de a pãtrunde înprofunzimea acestui mythostulburãtor e evidentã. Pe mar-ginea unui binecunoscut cod alsimplitãþii în care ºi-a incifratcreaþia, autorul subliniazã„energia miticã” a neamului dincare s-a desprins fãrã a se rupevreodatã. Decodificã înþelesulcuvântului sat din sanscritã careînseamnã fiinþã, existenþã, pentrua porni spre „limpezirea lucrurilorprofunde, mai greu accesibile”tãinuite în „perfecþiunea sim-plitãþii”. Ca o explicaþie a aces-tui parcurs ideatic ce porneºtedin sat (fiinþã) ºi ajunge la MareaArtã vine constatarea fireascãa autorului: „Sculptura lui Con-stantin Brâncuºi parcã e mode-latã de apã”.

Cu supleþe în interpretare ºilogicã în demonstraþie, HoriaMuntenus reitereazã propunereade a-l vedea pe Brâncuºi ca pe„un adevãrat oficiant al unui ritualancestral”. Autorul pune semnulegalitãþii între preoþii asceþiBranchizi ºi Brâncuºi având învedere mai ales rostireafrancezilor, derivatã din greacã.Speculaþiile onomastice privindetimologia antroponimuluiBrâncuºi sunt extrase ºi detaliatedin textele lui V.G. Paleolog,„prieten de tinereþe al luiConstantin Brâncuºi, istoriograf,exeget, executor testamentarspiritual al sculptorului.” Astfelaflãm cã „radãcina acestui ono-mastic se gãseºte la mai toatepopoarele de limbã neolatinã:Branca, Branco, Brancassy,Brancaccio, Brâncu, Brancasietc...” Apoi apar divagaþiile,conduse cu entuziasm lãmuritorspre conotaþii nu lipsite deinteres: Branchos Pelasgul – fiullui Apollo, fiul luminii; Branchos –puterea mâinii. Se gãsesc nu maipuþin de 14 sensuri pentruoriginea indoeuropeanã acuvintelor derivate branca,branche, branch . Prieteniasculptorului cu James Joyce(care l-a numit „un pãstor de pecoline”) îi oferã autorului ocaziade a intra în mythosul celticpentru a întreprinde un lungexcurs etimologico-semantic ce

porneºte de la EnciclopediaBritanicã unde apare numeleBrân, erou al legendelor celtice,dar ºi de la sensul corb alaceluiaºi cuvânt în irlandezã.Brân se întâlneºte ºi sub formaVrân. „Uluitoarea denumire a ÞãriiVrancei defineºte (Vran-cºa;unde sanscritul kºa înseamnãþarã) Þara Corbului.”

Cum stã bine unui eseistinformat, dublat de un cercetãtormeticulos ºi pasionat de itinerariulaventuros întreprins în spaþiulsacerdotal brâncuºian (cu carepoetul Horia Muntenus con-cureazã la tot pasul) textul sãubeneficiazã de o scriiturãelegantã ºi extrem de aplicatã,iradiind complementar ºi generosspre o multitudine de trimiteri cuvaloare de consolidare a de-monstraþiei. Totodatã el încor-poreazã referenþial în tabloulexpozeului textele unor brân-cuºiologi de marcã, scriitori,filosofi, ceea ce subliniazãcaracterul compozit aldiscursului sãu din acest volumînchinat „infinitului Brâncuºi”.

Adrian Þion

Dinspreimagine sprecredinþã

Mul t id imens iona l i ta tea ,înþeleasã ca o virtute a spaþiuluide desfãºurare culturalã,ºtiinþificã ºi socialã, proiecteazãdintru început o luminã favorabilãasupra studiului “Erminia unuiiconoclast modern”, de LauraDobrescu, apãrut în 2008 laeditura Casa Cãrþii de ªtiinþã.Utilizând o conjugare a me-todelor de cercetare literarã,autoarea îºi propune a investi cuo nouã valoare planul religios alcreaþiei argheziene; astfel, seramarcã faptul cã dimensiuneareligioasã este abordatã dindirecþia încãrcãturii imagistice cudeschideri spre dogmaticã sauistoria vârstelor literare.

Ideea centralã pe care sedezvoltã studiul este aceea cãimaginea oferã o mai mare puterede expresie contextului pe care

96

îl simbolizeazã, reprezintã ºideþine o mai mare autonomie înraport cu alte forme de repre-zentare artisticã. De aici va de-curge ºi importanþa acordatãprivirii, atât din perspectiva ope-rei ºi a creatorului – contemplarecreativã ce poate duce la de-formarea viziunii –, cât ºi dinperspectiva receptãrii – forþavizionarã. Mai apoi, imaginea estecea care se impune ca figurãtutelarã în câmpul de forþe propusde cuplurile dialectice imaginal-imaginar, imagine-viziune, vizibil-invizibil, raporturi ce se prezintãla nivelul configurativ al litereicreatoare ca elemente cata-lizatoare prin aceea cã propun oconfruntare de aºteptãri ºi tãcerireciproce între creator ºi cititor.De menþionat e faptul cã dis-cursul arghezian în ansamblul luinu a urmãrit o evoluþie rectilinie,supusã canoanelor, ci ºi-a lãsatsimþitã atitudinea subversivã,subversivitate ce se cere înþe-leasã estetic, iar nu dogmatic.Aºa se explicã modalitãþilenumeroase de a postula înnegativ anumite dimensiuni aleuniversului descris; ca o primãformã subversivã se evidenþiazãgrotescul asociat degradãriicomunitãþii ecleziastice; o altãmodalitate de subversiune epropusã prin vocabula religioasãpusã sã desemneze situaþiicontrare simþului religios comunºi, mai ales, subversiunea prinimaginea religioasã. Aceastaapare la Arghezi ca un joc decuvinte ºi imagini, un joc deatitudini ºi de intuiþii, se prezintãsub forma unui citat din interiorulunui discurs. Explicaþia acestuifapt se aflã în atitudineasubversivã manifestatã deArghezi faþã de climatul artisticcontemporan lui, cãutând prinînnodarea cu tradiþia primitivis-mul de extracþie iconograficãbizantinã ºi arta naivã ca frondãfaþã de academism.

Prezentarea evolutivã a artei,atât picturale cât ºi religioase ºiliterare, oferã avantajul unei maibune înþelegeri asupra mo-mentului Arghezi din culturaromâneascaã. Astfel e evi-denþiatã schimbarea de para-digme culturale cu punctele lor de

convergenþã sau tensiune,evenimente ce explicã noilepoziþionãri ale individului creator înraport cu arta, secolul XIX fiind celîn care dimensiunea religioasã erestrânsã în subiectivitateaindividului, fiind o absenþã ce secere recuperatã. De aici, viziuneareligioasã va fi un amestec deuman ºi divin. Reþinând cele douãevenimente cu impact asupra arteicreºtine, ico-noclasmul Reformeiºi “moar-tea lui Dumnezeu” –deziderat nietzschean –, tehnicileino-vatoare argheziene vor fiexemplificate ºi explicate camodalitãþi de a rãspunde la me-moria culturalã: apar ca evidenþe,tehnica imperfecþiunii, esteticaurâtului ºi arta caricaturalã saucea a pamfletului. Un alt punctforte al lucrãrii e prezentareacronicii picturale a poetului, cãciaºa sunt revelate princiipile majoreale viziunii creatorului asupra artei:pe de o parte, scopul ºi principiileartei se inter-secteazã cu religiaºi, pe de altã parte, condiþiasacerdotalã a artistului, altfel spus,aºezarea lui în orizontul revelaþieiprin trudã ºi inspiraþie.

Imagologia ca modalitate de arecepta arta arghezianã apare caun factor de noutate, mutândcursorul ce-l desemna implacabilpe Arghezi drept poet al “credinþeiºi tãgadei” pe un alt plan, adicãproblematica ontologicã careavea în centru existenþa sau non-existenþa lui Dumnezeu esteabandonatã în favoarea joculuicorespondenþelor între vizualulicografic al memoriei ºireprezentãrii subiective ºiimaginarul revelaþiei.

Anamaria Lupan

Pe aripi depoezie

Poezia e noua istorie, eipostaza vechii cronici ce aparetradusã prin vârsta postmo-dernismului, fapt ilustrat ºi devolumul de poezii Vânt, tutun ºialcool apãrut în 2008 la edituraBrumar – aparþinând poetuluiNicolae Coande. Acest volum tra-

duce o schimbare a esteticuluivizibilã prin noua înþelegere afrumosului ºi se individualizeazãprintr-o structurare ce se lasãdedusã, cãci, la o primã vedere,se evidenþiazã un puzzle imagi-nar ce înglobeazã – ca un film mutºi chiar strident colorat – viaþaactualã sub toate dimensiunile ei:sociale, politice, culturale ºireligioase. Aceastã remarcã nuvrea sã sugereze faptul cã între-gul conþinut al expresiei poetice arfi umplut cu decupaje de cotidian– sub forma realismului obsedatde contururi –, cãci ritmul utilizataparþine unui mod ironic, viaþa fiindtranspusã prin grila absurdului ºia incongruenþei ludice ºiindiferente. Astfel, tematicavolumului apare sub forma uneiconjugãri de motive ºi deelemente ce asigurã o înglobarede sensuri ºi de semnificaþiispecifice “vârstei de aur” aatotputernicului prezent; se facsimþite pregnant matricea politicã– mai ales sub forma curentelorpolitice autoritare cum ar fi co-munismul ºi nazismul – precum ºiplanul literaturii, al manifestãrilorspirituale, asupra cãruia sesuprapune matricea mai susamintitã. Astfel, cultura, ipos-taziatã prin literaturã, ºi politicasunt desemnate ca protagonisteale volumului în cauzã, relaþia lorfiind transpusã prin raportulvictimã-cãlãu, cãci patul procus-tian politic tortureazã ºi mutileazãpoezia pânã acolo unde aceastaîºi pierde identitatea ºi se trans-formã în contrariul a ceea ce artrebui sã fie, devine o afacere (“sevinde cu tva”).

Legate între ele prin acestecoordonate esenþiale, poeziileprezintã rolul poetului ºi al artei înprezent, dar ºi modalitãþilepotenþialului receptor de ainteracþiona cu literatura, de a seraporta la aceasta; sunt eviden-þiate, prin ironie ºi indiferenþãcãutatã, rolul minor al poetului –“meserie de dobitoc”– , prezenþaartei în muzeu sau în spateleramei, acolo unde spectatorii nicinu mai pot privi, precum ºiabsenþa muzelor substituite prinlocuri comune. În plan stilistic seremarcã, sub aspectul dispo-zitivului biografic, confesionalul

97

lipsit de patos sau retorism,poemul alb, dezestetizat, notaþiea evenimentelor transpuse însenzitiv. Coerenþa ansambluluipoetic transpare din accentul puspe cele douã elemente coordo-natoare ale volumului – politiculºi literatura – care pot fi identificatesub mãºti diferite în fiecare poem.E ca ºi cum cele douã tematici ardeveni zei ce guverneazã pan-teonul a cãrui devizã poate fisintetizatã tocmai prin sintagma“vânt, tutun ºi alcool”, elementeale transparenþei cu valoarenarcoticã, altfel spus, al cãror role amnezicul, regresia temporalã.Tocmai de aceea, structura “vânt,tutun ºi alcool” poate fi definitã caemblemã liricã, ca legitate alogosului, privitã din perspectivavalorii metaforice ce o desem-neazã.

Prin tonul ironic ºi prin modulparodic de a se raporta la realitãþigrave, dar ºi prin universalul do-mestic pe care îl creeazã, poetulvizeazã unele afinitãþi cu poezialui Emil Brumaru. Pe de altã parte,jocul de cuvinte, topica uºor mo-dificatã spre a produce ambi-guitate, îl apropie de versurile luiªerban Foarþã. Însã, originalitateapoetului e evidentã ºi se manifestãmai ales prin modalitatea în carese raporteazã la artã; încercãrilede a crea un dialog cultural pestetimpi se fac simþite prin elementeale intertextualitãþii – prezenþaversurilor ce trimit la poeziaeminescianã (“ca nouri lungi peºesuri” sau “nu credeam sã apucziua…”) sau a unor elemente ceamintesc de marile mituri cestructureazã civilizaþia în evoluþiaei (mitul lui Iona – “în burta chitu-lui – sau evocarea figurilor mitice:“euridice”, “medeea”, “ZEVS”).Nota dominantã e datã de tonulironic, chiar maliþios, ce evocãtrecutul alãturi de prezent ºi viitor,totul fiind un acelaºi timp, alefemerului.

Prin ansamblul ei, poeziavolumului Vânt, tutun ºi alcoolapare ca un apel la un nou “anunþmeteo”, la o restructurare,volumul fiind o rãscruce deipostaze latente ce aºteaptã a ficonfirmate ºi afirmate.

Anamaria Lupan

Cultura ºicivilizaþiaelenã, unmiracol

Andreas Rodos sau”omul cudouã patrii” împreunã cu tânãrulelenist Valeriu Mardare au realizat osintezã de 600 de pagini Spiritulelen-Sinteze europene (EdituraCronica, 2008) care adunã unnumãr mare de studii, comentarii,eseuri, poezii, articole publicate înrevista Cronica.

Din aceastã antologie cunoa-ºtem dinamica receptãrii ele-nismului ºi vocaþia lui AndreasRodos,”omul despre care esteimposibil sã spui cât este grec ºicât român”, dupã cum îl defineaVasile Constantinescu. AndreasRodos ºi Valeriu Mardare au reuºitsã structureze numeroase mate-riale pe diverse secþiuni, de ordinvaloric ºi cultural: I. Studii, comen-tarii, eseuri, articole. II.Recenzii,prezentãri de cãrþi, III. Relaþii ºievenimente culturale, IV. Persona-litãþi ale elenismului,V. Interviuri,VI. Note de cãlãtorie ºi VII. Traduceriºi creaþii literare.

Spiritul elen-Sinteze europenereprezintã nu în ultimul rând unmemoriu, o ofrandã adusã pentrucultura greceascã ºi cea româneascã.La textele cuprinse în aceastã carteau participat laolaltã eleniºti greciºi români, acest lucru fiind necesardeoarece fiecare naþionalitate îºicunoaºte propria þarã cel mai bine, îiºtie istoria, cultura, miturile ºi oînþelege altfel decât un strãin, pen-tru cã în cele din urmã fiecare din noine simþim þara extrem de aproape.

Lãudabil este faptul cã autoriiau reuºit sã introducã în aceastãantologie,de facturã mai mult isto-ricã, ºi opere lirice de cea mai marevaloare, adevãrate arte poetice,iar claritatea ºi rigoarea stilurilorîn care sunt scrise textele suntparcã moºtenite sau preluate dela greci. ”Aceastã poezie îºi înfigerãdãcinile adânci în pãmântul elen,cu un trecut glorios ºi cu un prezentaparent contradictoriu”( AndreasRodos).

Cristina Dãnescu

Dacã filosofia reprezenta laînceput o disciplinã autonomã aculturii având ca obiect cunoaº-terea formelor ºi proceselor gân-dirii, o modalitate de gândire ºiinvestigare, acum Ciprian Vãlcana avut curajul prin “Filosofia peînþelesul centaurilor” (2008) sãanunþe cititorul cã aceasta este peterminate, trece printr-o dramã ºie într-o decãdere continuã.

Dar dacã totuºi mai existã oposibilitate prin care filosofiapoate sa renascã, sã se alieze culiteratura, aceastã modalitateeste prezentatã în detalii amã-nunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan.“Literatura e tocmai paradigmaereticã care începe sã-i lipseascãunei filosofii construite pe modeluleminamente abstract al raþio-nalitãþii, unei filosofii repliate înveºmintele sale puritane încheiatela gât.” (Ciprian Vãlcan)

Acestei crize în care se aflãfilosofia i se poate pune capãt îndouã feluri: mai înzâi putem con-tinua ºi accelera actualele ten-dinþe care încearcã sã o trans-forme într-un performant instru-ment tehnologic, într-o algebrãconceptualã care contribuie laobþinerea controlului total asuprasocietãþii. A doua soluþie constã înreuºita conexiunii cu literatura, înaºa fel încât virtuþilor filosofiei sãli se adauge vitalitatea ºi înfinitacapacitate a atenþiei impuse despecificitatea literaturii.

Reuºita în aceastã operaþie pecare Peter Sloterdijk o numeºte”geniul centauresc” se poate puneîn practicã atât în idiomul several ºtiinþei cât ºi în limbajul particu-lar al literaturii, de a turna întreagacomplexitate a trãirii în formeleunei gândiri aflate mereu la graniþadintre domenii, a unei gândirirebele, fãrã reguli ºi fãrã limite.

Filosofia a ajuns la stadiul de afi înþeleasã doar de filosofi, la unmoment dat, de aceea este nevoiede o alianþã cu literatura, spre adeschide minþile mai multoroameni. Oamenii pur ºi simplu

Filozofiape înþelesulcentaurilor

98

s-au speriat de filosofie, nu se credîn stare sã-i facã faþã, o considerãplictisitoare, de aceea ea trebuiesã reînvie într-o nouã ipostazã,dar nu va fi uºor, e aproape ab-surd sã-i ceri unui filosof sã-ºischimbe gândirea, sã fie peînþelesul oamenilor ”normali”.Aceastã îmbinare nu e uºor derealizat, chiar dacã literatura aduceo datã cu ea eliminarea cenzurii dintexte ºi a constrângerilor, oexorcizare a filosofiei, undesupremaþia o reprezintã idealulsever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. Aºacum centaurul e o fiinþã hibridã alcãrei întreg e alcãtuit din douãjumãtãþi diferite – jumãtate cal ºijumãtate om – tot aºa gânditorulmodern trebuie sã întruchipezeipostaza corcitã a unei duble naturispirituale: scriitor ºi filozof.

Potrivit lui Ciprian Vãlcan,aceastã alianþã între filosofie ºiliteraturã trebuie sã fie una fãrãprejudecãþi, fãcutã în aºa fel încâtconceptelor filosofice clare sã lise adauge supleþea ºi nuanþelespecifice discursului literar. ”Doarastfel filosofia poate sã supravie-þuiascã propriei sale morþi anun-þate de sute ºi sute de pieze rele,doar astfel filosofia ar putea sãredobândeascã încrederea oa-menilor.”

Trebuie sã ne axãm pe faptul cãavem nevoie de o filosofie atem-poralã, o filosofie plinã de fiinþefabuloase, de spirite neîmblânzi-te, pe înþelesul centaurilor. Iarcentaurii la care Ciprian Vãlcanse referã în aceastã carte sunt trei:Sloterdijk, Cioran ºi Nietzsche,genul de autori despre care nuprea ºtii bine sã spui dacã au fostfilozofi cu înclinaþie literarã sau,invers, literaþi cu apucãturi specu-lative.

Cristina Dãnescu

Proza lui Silviu Gherman,Cele mai frumoase creiere, aapãrut la editura Cartearomâneascã în 2008 ºi a fostonoratã cu “Premiul pentru

O frescã de pestrãzileBucureºtiului

extatice aduc aminte de unelesecvenþe din filmul Requiem fora dream, unde aceeaºi problemãe redatã printr-o exegezã deimagini. Ironia ºi ludicul din Alexse vãdesc în denumiri precum“Sf. Petru din podea”, care epseudonimul pentru ascun-zãtoarea de droguri, elixirulintrãrii în transã e identificat în“Calea de mijloc” ºi devinesoluþionar pentru orice conflictmai ales interior ºi reiterat.

Regia continuã cu Anda,studentã la Litere, rãzvrãtitã ºiambiguã, confuzã ºi cu excesede sentimentalism. Ea comple-teazã fresca de undergroundprin reiterarea unui tipic femininoccidental aflat undeva întreevenimente precum prima iubire,pãrãsirea, avortul, prietenia cuAlex ºi droguri.

Antagonicul primelor perso-naje e codat în Alin, exponent altânãrului intelectual bântuit degânduri mai ales de ordin religios.Drama lui existenþialã vine dinnecesitatea unei dovezi din par-tea divinitãþii, cãci altfel confuziaatâtor legi de credinþã îi devine ca-le spre pierzanie. Descifrareaeliberãrii lui se va concretiza în agândi la nivel anatomic, pãtrun-zând în lumea lui Alex ºi Anda.

S-a spus cã povestea celortrei seamãnã cu un episod reuºitdin South Park. Cartea aduceaceeaºi senzaþie halucinantã denaturã chimicã ºi care, asemenicursorului lui Alex, nu te lasã înpace pânã nu o termini. Seamãnãdestul de bine cu un film, darpersonajele sunt departe de theAmerican dream.

Alina Gaga

În Aut Caesar, Ofsaid Nihil –povestinþe oarecum vesele(editura Napoca Star, 2008),Cornel Udrea a adunat scurtepovestioare amuzante, uneori deun umor cvasi-tragic, dar , aºacum personajele au o inimãuºoarã ºi mult optimism, astfel vatrece ºi cititorul peste toate celece i-ar aduce întristare. Cãci

Povestinþe

manuscris al Uniunii Scriitorilor”.Deopotrivã actor, prozator, poetsi muzician, autorul a maipublicat în 2004 o carte denuvele – Scurta ºi plictisitoareaviaþa a lui Kjus, iar despre Celemai frumoase creiere el însuºiprecizeazã cã iniþial romanul sevoia o satirã la adresa literaturiiromâne tinere, doar cã itinerarul

plãnuit s-a îndepãrtat de lascopul prim ºi personajele audevenit mai independente decâtar fi crezut.

În esenþã cartea e clãditã peparadigma relaþiilor chimiceanatomice date atât de thymosºi logos, dar mai ales de trupulprins în efectul dependenþei dedroguri ºi al dorinþelor incon-ºtiente, ceea ce insinueaza ºiAlex, unul dintre personaje,atunci când afirmã cã problemaomului e de naturã chimicã.

Vocea narativã e o întrepã-trundere succesivã de tonuri alecelor trei personaje (Alex, Andasi Alin), care printr-o manierãregizoralã se prezintã pe sine ºiîºi povestesc întâmplãrile, ex-punând o lume autenticã de pestrãzile Bucureºtiului, mai precisun underground deja polemizat.În aparenþã idei ºi personaje dejafamiliare, dar e incitant deobservat psihologia lor ºiculoarea nouã provenitã din aceamixturã de oameni damnaþi aisocietãþii ºi individualizareafiecãruia prin profunzime.

Tabloul problematic începe cuAlex, un tânãr care detaºat îºiprezintã autobiografia ºi careîntr-un an de graþie s-a apucatde droguri. E ºi dealer ºi rezolvãpe oricine cu o astfel de pro-blemã de naturã chimicã. PrinAlex avem parte de o culturã adrogurilor, cu patologie, moda-litãþi ºi efecte, regizoral re-dactate prin transpunerea pe viuîn personaj, admirabil pusã lapunct de cãtre autor. Senzaþiile

99

tocmai asta e ideea – a vedeacomicul în tragic! (nu asta voia ºiMolière?)

Împãartiþã în douã capitole ºianume “Capitolul unu – Insectarulcu flori” succedat de “Capitolul doi– Sãrutãri la doamnã de mâini”,cu motto-urile aferente, cartea isto-riseºte despre trestiile gânditoarece sunt oamenii, în povestioarecare cel puþin în prima parte pot ficitite anapoda, uneori ca un bancceva mai lung.

Despre ce e vorba? Despre în-tâmplãri inedite cu oameni inediþiconstruiþi ca o parodie la adresasocietãþii ºi cu un limbaj plin deumor ºi ironie, toate puse pe tezacã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”.E amuzant sã îl audiezi pe Simionvorbind pretenþios, ca un doctorîn lingvisticã – ludicul propoziþiilore fermecãtor de fapt în toatãcartea. Discursul sãu ar putea fiîntrecut de întâmplarea cu MoºCrãciun blocat în trafic, dar carese descurcã “româneºte” cupoliþia si finanþele, cu protecþiaconsumatorului ºi a animalelor.(Doar de Crãciun se întâmplã mi-nunile, nu?) Jocul între imaginaþieºi parodie cucereºte. Prin Crã-ciun trecem la speranþã în “Unazil numit speranþã”, povestinþãoarecum mai tristã pentru satirace-o îndreaptã spre societate înceea ce priveºte condiþiavârstnicilor sub egida statului. Eo perspectivã interesantã cummoartea cu coasa apare precumo umbrã pozitivã de data aceastaºi care umil bate la uºa bãtrâ-nelului, lãsând echivoc drumul pecare îl duce. Bineînþeles nulipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ceaduce direcþia Hollywood, plusimaginea unor gãini la mare, chiarºi o culturã a sforãitului maicomplicatã decât o lecþie deanatomie, în fond, viitorul ca oamintire; ºi multã, multã joacã.De subliniat jocul de cuvinte ºiumorul stârnit de el.

Capitolul doi se cere citit înordine ºi se concentreazã pe ofamilie pe cât de amuzantã, peatât de terifiantã, mai precis pepersonajul Posturelei, gospodinãneîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºigãseºte visul în colonelul VasileSandu (sau mai precis în pensiaacestuia), hotãrâtã sã-ºi lega-

lizeze romanþa târzie ºi sã-ºipunã în aplicare planul original deasasinat.

Acestea ar fi doar câtevapovestinþe de bãgat în buzunarºi scos la ivealã în cinsteaamuzamentului sau acorduluitacit dintre autor ºi cititor. Pentrurestul, lecturã placutã!

Alina Gaga

Indira Spãtaru (În bucãtãriaSylviei Plath, Editura Vinea, 2008)percepe modernismul netrecutprin filtrãrile altor curente. Cudegajare ºi neimpus pleacã saurevine la generaþia beatleºilor cuale lor veºnice “strawbery fields”,mãrturiseºte cã Milan Kundera ostîrneºte în a fi un spirit liber ºifemeie. Mai mult decât atât, ea îºiasumã cotidianul nu ca fiind unulancorat într-o actualitate tran-ºantã (în spirit de negaþie dadaist)ci ºi unul alcãtuit din amintiri maimult sau mai puþin productivefiinþei ei. În Refuz neagã propriu-zis niºte paradoxuri cândvabinevenite, asumându-ºi-le pecele care au produs mutaþii: ”Înnoaptea asta/NU/voi mai ascultapovestea despre fata moartã/ decancer/ ce þi-a fost sorã,/ nu vommai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºiBarnei, încântaþi de Wilma ºiDino”. Forþa acelui ”nu“ trãdeazãînsã o alcãtuire sincerã care îndorinþa sa de a-ºi conservaîntregul, poartã în sine latent ºiposibil cu revenire orice e necesarpentru practicarea eului actual.

Poeta se raporteazã la pa-siunile sale asimilându-ºi ima-gini ºi forme ale încãperii minþiisale: ”Într-un imens acvariu teurmãresc:/ îþi vãd muºchiiîncordaþi,/adulmecând extazul,nãrile dilatate,/ tonifierea buzelor”(Experiment). Cu exuberanþã îºiexpune sieºi ºi cititorului tezelesale amoroase: ”Teren minat etrupul tãu/ în calea incitãrii mele/în iriºii tãi m-am înscris perfect”(Punct ºi de la capãt). În ceea cepriveºte abordarea lumii ex-terioare, nu renunþã la sarcasm

dar recunoaºte cã pentru elibe-rarea spiritului este necesar maiîntâi sã-þi permitã contingentula te elibera: ”sã vã donaþi câte omânã în urnã,/ aºa veþi scrie,poate,/ mai uºori!” Condiþiapoetului, având ca supratemãcondiþia umanã, este adesearelevatã în poezii precum Urban-ism. Interesantã este modalitateaîn care cititorului i se imprimãconstrucþia habitatului IndireiSpãtaru: ”Când oraºul mi-jeºteochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/grãbit poetul pleacã la serviciu“.

Indira Spãtaru vieþuieºte nuîntr-un turn de fildeº cu înãlþimiexuberante, ci în “castelul” ei “in-terior” regãsit la nivelul vieþiicomune, monotone, rãutãcioase,sãrãcãcioase ºi în degradare, deunde are capacitatea de a-ºiextrage necesarul de lucruri, idei,de visare, de alter egouri, de muzealcãtuitoare a spiritualitãþii sale:”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânãîn inima mea/ sã pot deschidedupã plac /toracele/sã mã desfãtprivind la ele/ miniaturale piese deteatru imobil.//Alte lucruri aº vrea/sã se piardã lent, evanescent,/ casloiuri lungi de gheaþã.”

Cristina Sãveanu

În bucãtãriaSylviei Plath

Deºi sesizabilã tendinþa de ase refugia a poetului Ion Maria(Povestiri din cartierul de est,Editura Brumar, 2007) - ”sunt zilenegre/ când aº vrea/ blocul meusã fie/ un castel medieval/ depiatrã/ sã aibã tot ce trebuie/pentru apãrare”(în castel),acesta, dintr-un oarecare altru-ism, îºi însuºeºte spiritualitateacelor a cãror posibilitate deevadare, în poezie de exemplu,este improbabilã (rost). Ion Mariaafirmã o egalitate în toate celesurghiunite de nefastul timpului,al doctrinelor sau al vremii. Deºi“cartiere alchimice”, aparentvariate, acestea îºi alcãtuiesctrupul înglobând oameni ºigunoaie într-o sferã unicã.

Povestiridin cartierulde vest

100

Extrapolând, se constatã un soide spleen al scriitorului care,adulmecând cotidianul ºirecunoscându-i ascunselefãgaºuri, îl modeleazã conform“vieþii târgurilor de provincie”simboliste: ”privitã de sus/ stradaunde/ trãiesc eu/ pare doar/ odârã de sânge/ pe faþa de copiltrist/ ºi bãtrân/ a oraºului”(strada). Remarcabila împletirede angoasã ºi speranþã e reluatãîn numeroase poezii, autorulîncercând sã depãºeascãconvenþionalul ºi sã-ºi asumecondiþia de damnat la nivel socialca pe una purificatoare: “chiardacã trãiesc/ într-un cartiermuncitoresc/ plin de gunoaie/ numã simt/ în þara nimãnui/ iubescacest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ce ºi-a îngropat iarba/ subblocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/

Sãrut nelocuitSe constatã cã subiectivismul

exacerbat nu face decât aîndepãrta mirajul unei puneri înproblemã la modul general înpoezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrutnelocuit, 2008). A numi strict ideiledorite a fi exprimate ciobeºtefarmecul unei puritãþi fãrã nume.În viziunea ºi abordãrile poeziei luiIoan Adrian Popa, cititorul sesimte constrâns a nu interpreta, a

lipesc de bãrbie. La plecare mã înclin, sãrut-mâna,el rãmâne încremenit ca o stâncã, dispar printresemafoare, trec prin intersecþii, prin pasaje, întorcmereu capul, în sfârºit, dupã al nu ºtiu câtelea colþfulgarinul alb nu se mai vede... Au trecut atâteanunþi, zãpezi, boteze, ploi, înmormântãri, s-au ofilitsâni, au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile

al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sauîn grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat/ sã-mi fie doar/ aripile mele/ deînger/ mai aproape/ de trup”.

Cristina Sãveanu

nu generaliza ci a-i înþelegeîntocmai expunerile, fãrã a leputea raporta, propriilor inter-pretãri, viziuni, etc. Deºi teme,motive comune, paradoxuri eternacceptate, îþi pot stârni interesul,în ideea faptului cã însuºi poetulîn naivitatea sa le abordeazã,aceasta te face a te refuza actua-litãþii ºi sterpului contingent, fieel unul care provoacã angoase,unul care nu iartã sensibilitãþi deacest gen, ºi anume patetic,adolescentin ºi pur epistolar.

A-þi pãstra identitatea ca mo-del singular în faþa sorþii este vitalîn împãcarea sinelui cu si-nele:”Pânã la urmã/ Ne supra-puserãm perfect:// Eu mi-am traspe oase/ Trupul tãu, /Tu þi-aiînãbuºit frigul/ Cu trupul meu”.

Cristina Sãveanu

humei, mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã...Aerul vibreazã, fluturi se izbesc de ciºmeauaruginitã, mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume...Deodatã, EL, apãrut de nu ºtiu unde, cu o perechede foarfece în mânã... Clanþ... Clanþ... pe lângãurechile mele... Îmi ridic mâinile sã mã apãr, încercsã fug, mã împiedic în propriile-mi picioare... Cinevarâde, râde în hohote... “Nu te speria”, îmi spune...

(urmare din pag. 81)

101

O. Vinþeler

Studii contrastive deliteratura

)) )))

În prezent, dar ºi în trecut,Iaºiul a excelat în domeniulºtiinþelor umaniste. Nu aº dori sãse înþeleagã prin aceasta cãvreau sã minimalizez rolulcelorlalte domenii ale ºtiinþelor,însã personal nu dispun deinformaþii mai detaliate. La fineleanului 2007, aflându-mã în Iaºi,am intrat în posesia unui excelentvolum de studii, intitulat: Studii deslavisticã, Editura Universitãþii“Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi, 2007,297 p. Volumul de faþã estesecþionat în cinci capitole, dupãcum urmeazã: Literaturã (7-204),cel mai amplu ºi mai consistent;Limbã ºi limbaj (205-236); Culturãºi civilizaþie (237-268), Recenzii(269-279) ºi Dialog (281-297).

Secþiunea de literaturã sedeschide cu un incitant studiu alreputatului profesor PetruCaraman (1898-1980), Privirecritico-istoricã asupra cercetãrilordespre cântecul lui ªtefanVoievod (9-44). Studiul lui PetruCaraman este un excurs profundºi bine documentat asupra istorieiºi rãspândirii cântecului ucraineandespre ªtefan cel Mare. Studiul defaþã este doar o parte a cercetãriilui P. Caraman ºi cuprinde doar 20de pagini, însã notele, 104 lanumãr, se întind pe 16 pagini.Cântecul despre ªtefan cel Mareeste urmãrit de P. Caraman peîntreg spaþiul slav, începând curuºii ºi terminând cu slovenii,precum ºi cu ceilalþi slavi, de sud.De fapt, pe Petru Caraman îlintereseazã stabilirea aparte-nenþei cântecului despre ªtefancel Mare, atestat în Gramaticacehã a lui Blahoslav, care cusiguranþã a fost Vlahoslav. Scopulera “de a stabili ce popor slav îºipoate proclama paternitateaasupra lui”, a cântecului. În acestsens, primul sau printre primiicercetãtori care a stabilit “cã

poezia popularã din Gramatica luiBlahoslav este ucraineanã”, a fostKovalškyj (1856), care sublinia c㓪tefan, fiind moldovean, maidegrabã în ucraineºte decât înorice altã limbã slavã putea sãcânte cu frumoasa lui fatã” (10).Pe aceeaºi linie se menþioneazãºi faptul, de altfel binecunoscut, cãdomnitorii moldoveni, avândnumeroase relaþii cu ucrainenii,cunoºteau aceastã limbã.

Blahoslav a trãit între anii 1550ºi 1670 în Moravia, astfel cã aavut posibilitatea sã cunoascãlimba ºi cultura slovacã, de altfelapropiatã de cehã, cehii avândlegãturi strânse cu ucraineniitranscarpatici. Problema cân-tecului despre ªtefan cel Mare l-apreocupat ºi pe B.P.Hasdeu, ca-re a cunoscut manuscrisulGramaticii cehe a lui Blahoslavprin intermediul lui J. Jirecek, în1868, la Viena. Hasdeu, fãrã acunoaºte articolul lui Kovalškyj,a afirmat cã acel cântec este“curat ruteneºte”. Prietenul luiB.P.Hasdeu, A.A.Potebnia, unilustru profesor, cerceteazã textulîn discuþie din patru puncte devedere: al limbii, versificaþiei,stilistic ºi cel al simbolicii populare.Potebnia este ºi el de pãrere cãrespectivul cântec este ucrainean,însã cehizat.

La începutul veacului aldouãzecilea, poetul ºi cunoscutulom de culturã ucrainean, IvanFranko, în cercetarea sa Studiinad ukrainskimii narodnimipisnjami (Studii asupra cântecelorpopulare ucrainene) (1907), deºiîn multe privinþe îl criticã peA.Potebnia, ajunge la aceleaºiconcluzii, cã textul este la origineucrainean. Un alt specialistucrainean, Stefan Tomaºivskyjeste de pãrere cã elementelestrãine din cântecul în discuþiesunt de origine slovacã ºi nu cehã,

idee pe care Petru Caraman oagreeazã. Ultima lucrare pe careo analizeazã P. Caraman înaceastã parte a cercetãrii saleaparþine românului Anton Balotã ºise intituleazã: La littérature slavo-roumaine à l’époque d’Etienne leGrand, apãrutã în 1958. Ideileafirmate ºi vehiculate de A.Balotãnu sunt acceptate de P.Caraman,care subliniazã: “Integrareacântecului despre ªtefan Voievodîn ceea ce Balotã numeºte«literaturã slavo-românã» dinepoca lui ªtefan cel Mare este,dupã noi, o iluzie a sa fãrã niciunsubstrat real” (21). Petru Caramancriticã ºi alte afirmaþii ale luiA.Balotã, printre care ºi ceaprivitoare la originea sârbã abaladei: “Aºadar, ipoteza lui Balotã– dupã care cântecul lui ªtefanVoievod ar fi, la origine, creaþiaguslarilor sârbi imigraþi în Moldova(…) nu rezistã criticii” (29). Studiullui Petru Caraman este profund ºicu cea mai vastã informaþie,meritã sã fie citit cu atenþie înîntregime.

Un alt studiu constrastivaparþine lui Leonte Ivanov, intitulat:Doi cãlãtori în Apus: N.M.Karamzin ºi I. H. Rãdulescu (95-110). Este vorba despre doi mariscriitori de etnii ºi culturi diferite,istoricul ºi scriitorul rus N.M.Karamazin (1766-1826) ºiscriitorul român ºi omul politic IonHeliade Rãdulescu (1802-1872),care, deºi fac cunoºtinþã cuOccidentul la un interval de ojumãtate de veac, au în multeprivinþe pãreri coincidente despreApus. L. Ivanov gãseºte o seriede similitudini în Suvenirurilelui Ion Heliade-Rãdulescu ºiScrisorile cãlãtorului rus deN.M.Kramazin. ªi unul ºi altul suntdezamãgiþi despre ceea ce augãsit în Apus, comparativ cu ceeace ºtiau ei din literatura cititã

?

^

102

despre Occident. ªi unul ºi altulcriticã situaþia din þãrile lor.Cercetarea lui L. Ivanov esteincitantã ºi meritã sã fiecontinuatã ºi în privinþa altoroameni de culturi ºi de etnii diferite.

Un amplu studiu din prezentulvolum aparþine clujencei ElenaAbrudan, Structuri mitice în prozaest-europeanã (111-151), desprecare autoarea relateazã: “Înliteraturile est-europene, dez-voltate în þãri cu o economiepreponderent agrarã secole de-arândul, ºi, deci, cu o numeroasãþãrãnime ce a jucat un rol impor-tant în momentele de cumpãnã aleistoriei lor naþionale, s-a înfiripat detimpuriu o bogatã literaturã ruralãce ilustreazã evoluþia existenþialãa satului (111-112). Elena Abrudananalizeazã cu profunzime cu-rente ºi autori, cu precãdere dinpe-rioada secolelor XIX ºi XX.Dintre autorii asupra cãrora seopreºte autoarea amintim de lanoi: M. Sadoveanu, L. Blaga,I.Agârbiceanu, O.Goga, St.Bãnulescu, D.R.Popescu etc. Dinalte literaturi V.Rasputin, V.Zemliak, W.Faulkner, G.GarciaMarquez, Ivo Andriæ, M. Bulatoviæ,M. Paviæ ºi alþii. În finalul studiuluiautoarea concluzioneazã “cãprezenþa mitului în literatura est-europeanã este unul din mijloacelede discreditare ºi deconstrucþie aliteraturii oficiale care nu dispuneade mijloace adecvate pentruilustra-rea realitãþii moderne avieþii” (148).

Craioveanca Adriana Uliu ºibulgarul Ivan Stankov au elaboratun studiu original “Luceafãrul”eminescian în douã versiunibulgare (153-166), în care seremarcã faptul cã primeletraduceri ale poeziilor lui Eminescuau apãrut în limba bulgarã încã lasfârºitul secolului al XIX-lea ºi aucontinuat la începutul veacului alXX-lea, tãlmãcite de DimitãrKacemakov. Prima traducere dinpoezia lui Eminescu este atestatãîn bulgarã la 1895. Au fostpublicate o serie de antologii depoezie româneascã în bulgarã înanii 1923, 1925, 1939. Un volumaparte numai cu poeziile luiEminescu a apãrut în 1950. Autoriiprezentului studiu analizeazã o

versiune bulgãreascã a Lucea-fãrului, datoratã poetului BorisKolev (1909-1994) ºi alta a luiDimitãr Pantelev (1901-1993),insistându-se asupra greutãþilorîntâmpinate de traducãtori,precum ºi a modului în care aurezolvat ei obstacolele apãrute înprocesul transpunerii poemului înlimba bulgarã. Volumul se încheiecu Eminescu în traducere sârbã,unde este vorba despre poeziaCe ºopteºti atât de tainic…,tradusã în sârbã de Adina ºiKanko Vukoviæ.

În articolul, Nuvela FAUST ºitema fausticã la I.S.Turgheniev(195-204), Adriana Iseceanuprecizeazã cã Faust “este unadintre cele mai semnificativeexpresii ale depãºirii limitei pe careCreatorul a impus-o creaturii.Cunoaºterea de sine, ca începutsau continuare a descopeririiuniversului, devine un asaltîmpotriva lui Dumnezeu (195-196). Autoarea menþioneazã cãtema faustianã a fost resimþitã pelarg în literatura rusã. A se vedeaîn acest sens Scena din Faust deA.S.Puºkin, Îngerul focului deV.Briusov, Maestrul ºi Margaretade Bulgakov etc. Nuvela luiTurgheniev, Faust, din volumulApele primãverii este strãbãtutãde nostalgie. Pentru eroulturghenian trecutul devineperpetuu prezent (202). Trebuiesubliniat faptul cã AdrianaIseceanu urmãreºte tema faus-tianã într-un context amplu, cucomparaþii din alte literaturi.

Marina Vraciu este prezentã cudouã materiale în volumul de faþã:primul, Iosif Brodski ºi MarinaÞvetaeva (167-172), în care“Brodski se declarã urmaºulÞvetaevei, poetul tinereþei sale”(167). “Un element esenþial pentruBrodski în aprecierea superlativãa Þvetaevei, înclinaþia poetei spremitologizarea individului, însu-fleþirea oamenilor, putinþa de avedea un sens acolo unde acestanu apare altora constituie o altãtrãsãturã profesionalã a poetului,subliniazã Brodski, ilustratã cupregnanþã de Þvetaeva” (168). Aldoilea material este o traducerede Marina Vraciu a unei prefeþe,scrise de Iosif Brodski la volumulMarinei Þvetaeva, Prozã aleasã,

în douã volume, New York, 1979.“Proza, – menþioneazã Brodski –a fost pentru Marina Þvetaeva ocontinuare a poeziei, dar prin altemijloace” (284). “… Proza îl poatelua pe cititor de mânã ºi duceacolo unde în caz contrar ar fitrebuit sã fie împins de o poezie”(293). Este interesantã concepþialui Brodski despre prozã ºi poezieîn general, drept pentru carerecomand cu cãldurã studiereaarticolului tradus ºi publicat pentruprima datã la noi de cãtre MarinaVraciu.

Am lãsat mai la urmã studiile atrei doamne, toate trei cunoscuteºi apreciate veterane în istoria ºicritica literarã românã, rusã ºicomparatã. Este vorba de SorinaBãlãnescu, Livia Cotorcea ºiAdriana Nicoarã, care ºi-auprezentat lucrãrile în limba rusã.Studiul Sorinei Bãlãnescu seintituleazã: O nekotoryh mifo-poetièeskih elementah v romaneDostoevskogo „Igrok” (Uneleelemente mitopoetice în romanul„Jucãtorul” de F.M.Dostoievski)(45-51). „Motivul hazardului, fun-damental pentru înþelegereaadecvatã a romanului dos-toievskian, se concretizeazãmitopoetic în cuvinte ºi sintagmeapropiate semantic. Astfel, viaþase roteºte asemenea ruletei,pironind privirile jucãtorilor deocazie. Sensului concret ºi directal miºcãrii în cerc i se ataºeazãfolosiri metaforice”. „Dupã regulilecontrastului bine marcat func-þioneazã în text motivul formei,opus dezordinii, lipsei de formã,firescului în gesturi ºi obiceiuri,informului. Ruºii ar fi dezordonaþi– prin firea lor asiaticã, iar apetenþapentrul jocul de ruletã reflectãtocmai aceastã dezordineinterioarã” (51).

Livia Cotorcea este prezentãcu un amplu studiu, intitulat: Kvoprosu o sinkretizme iskusstv vavangarde: Velemir Hlebnikov iPavel Filonov (Cu privire lasincretismul artelor în avangardã:Velemir Hlebnikov ºi PavelFilonov) (53-63). Hlebnikov (n.1883) ºi Filonov (n.1881) au fostcontemporani, prieteni, amândoiau ilustrat în creaþia lor, precum ºiîntr-o serie de lucrãri teoretice cuprivire la principiul futurismului

103

unele fenomene despre sin-cretismul artelor ºi înrudireaacestora. Încã în 1910, Hlebnikova recunoscut unele apropieri dintreel ºi Filonov. De altfel, Hlebnikovîncã în adolescenþã a stabilitapropierea dintre scris ºi picturã,dupã el un desen poate fi privit caun echivalent grafic al unei poezii(al unui vers). O apropiere realãîntre cei doi se observã înilustraþiile fãcute de Filonov lacartea lui Hlebnikov Izbornik,apãrutã în 1914, unde sereliefeazã cu pregnanþã apro-pierea tematicã ºi stilisticã dintrecei doi reputaþi artiºti. Pesteaproape trei sferturi de veac, în1987, reputatul lingvist ºi om deculturã, V. N.Toporov, pe carel-am cunoscut încã în perioadastudenþiei, a publicat un originalstudiu privitor la structurileanagramatice. Investigaþiileprofesoarei Livia Cotorcea suntprofunde, originale ºi ar fi meritatca studiul despre care estevorba sã fi fost publicat în limbaromânã.

Cea de a treia doamnã, AdrianaNicoarã publicã articolul: Bludnyjsyn Vladimira Vojnovièa ili •izn i

neobyèajnye prikliuèenija soldataIvana Èonkina (Fiul rãtãcitor al luiVladimir Voinovici sau viaþa ºinemaipomenitele aventuri alesoldatuli Ivan Cionkin) (81-94).Deºi nãscut în 1932, Vl. Voinovici,din cauza asprei sale satire laadresa puterii a fost marginalizat.Adriana Nicoarã este printre primiicritici literari de la noi care seopreºte asupra principalelormomente din viaþa ºi creaþiareputatului scriitor. Domnia Sa esteunul dintre traducãtorii în limbaromânã a operelor lui VladimirVoinovici. Voinovici nu s-a nãscutîn Rusia, ci în Duºambe, capitalaTadjikistanului, din pãrinþiintelectuali. Tatãl lui a fost arestatcând Vladimir avea doar trei ani ºiceva, astfel cã el a intrat marcat înviaþã, fiind obligat sã încerce celemai diferite munci în colhoz pentrua se putea întreþine: a pãscut oile,a arat, a lucrat în construcþii, lafabricã, patru ani a slujit în armatã.Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. Adebutat ca poet, multe dintreversurile sale au fost puse pe notede unii compozitori. Dupã cum seºtie în 1968 a avut loc procesulintentat scriitorilor I. Daniel ºi A.

Sineavski. Scriitorii, criticii literari ºialþi oameni de culturã, care i-ausuþinut pe cei doi încriminaþi, printrecare ºi Vl. Voinovici, au fost ºi eimarginalizaþi. Situaþii similare auavut loc ºi în cazul lui BorisPasternak în legãturã cupublicarea romanului DoctorJivago.

Spaþiul nu ne permite sã neoprim ºi asupra celorlalte studii,dar aceasta nu înseamnã cã elesunt lipsite de valoare. Dincelelalte secþiuni amintim: TatianaTudori, Presupoziþii realiste alediscrsului ºtiinþific despre lume(207); Nataºa Manole, Cuvinte deorigine slavã în limba românã(219-224); Liudmila Bejenaru,Elena Voloºanca ºi SofiaPaleolog: lupta pentru tronul rus(259-270), este vorba despre fiicalui ªtefan cel Mare ºi nepoatacolateralã a ultimului împãratbizantin.

În concluzie se poate afirma cutoatã certitudinea cã prezentulvolum de Studii de slavisticã (alXI-lea), la fel ca ºi precedentelevolume, se remarcã printr-obogatã informaþie ºi o înaltã þinutãºtiinþificã.

104

Octavian Doclinsaumetamorfozelepoemului Mircea Popa

Poetul reºiþean OctavianDoclin îºi adunã ultimele poemeîntr-un volum antologic întitulatPârgã (I-III). Titlul, folosit înainteºi de V.Voiculescu, se leagãtematic de motivul roadelor ºi alpãmântului, cultivat de o serie depoeþi tradiþionaliºti din perioadainterbelicã, de la Nichifor Crainic,cu ªesuri natale ºi Darurilepãmântului, la Ion Pillat Pe Argeºîn sus, preocupaþi ºi de creareaunei mitologii locale sui-generis,la fel cum procedeazã ºiOctavian Doclin în mai multerânduri. ªi la el întâlnimpropensiunea spre configurareaunei geografii reale sau himerice,cu toposuri caracteristice (Vale-Doclin-Budnic), dar ºi a uneireþele de interferenþe ºi rãs-frângeri ale conºtiinþei artistului încãutarea textului reprezentativ.Drama spunerii devine la el odramã a cunoaºterii, o adevãratãobsesie a clarificãrii relaþiei dintrepoet-poem-poemã-Cuvânt ºiScrib, un punct final al rãtãcirilorinterioare prin hãþiºurile pline desemnificaþii ale aspiraþiei de-dalice, labirintice, spre supremafiinþare prin cuvânt. De la fixareatemei prin poezia Pârgã, dincartea I, poemul I, ºi pânã lapoemul cu iz de epitaf din final, lafel ca Adam ºi Eva, la alungareadin rai „goi/sub rodul viþei/re-înviemisterul” ºi „cum la liziera morþii/spada duhului”(Sfârºit de poem),totul concurã aici la dezlegareainefabilului liric creator, supra-eulreprezentat de Scrib plutind înmagma informã a Verbului,rãtãcind prin pãdurea de simbolurisub ameninþarea expierii ne-prevãzute a unui thanatism ocult.

Primejdia putrezirii e resimþitã cao reîntoarcere fecundã la tãrâmulcopilãriei ºi al mitului protector alsatului ºi al casei natale, aDomeniului întemeietor, cum îiplace lui sã-l numeascã. Înconcepþia sa, poemul e în acelaºitimp „dragoste ºi cãlãtorie”, unspaþiu al imaginarului, în careprimejdia se naºte din starea peloc, din intrarea în amorþealasomnului („Inelul Mumii. Adormitºi el//În somnul care veºnic mãpândeºte./Ca o copitã fragedã demiel./Din somnul somnului. Cândmut grãieºte”) ºi pentru apãrareatainelor sale invocã protecþiaPaznicului, spre a se feri de„poema stearpã”. Regresiunea întimp, în teritoriile amniotice aleînceputului este ºi o regresiuneîn interioritate, adicã în acelmundus subterraneus careasigurã irigarea ideilor,primenirea ºi ventilaþia lor. Sprea da roadã, sãmânþa, încãrcatãde emergenþa blagianã ºtiutã, nupoate da roadã fãrã a fi coborâtãîn humusul fertilitãþii. Elogiulacestui tãrâm al umbrelorprielnice („cum o insectãucigaºã/pãtrunde în miezulsubteranei/sfidând realitateadetaliilor”) e realizat atît în ciclulFuiorul (Cuvântul e o toarcerecontinuã, o rafinare a firului printorsul întremãtor), cât ºi mai di-rect, în ciclul Poarta gunoiului, încare sunt invocate celelalte munciale þãranului pentru pregãtirearecoltei. Un nou Georgicon almuncilor campestre estetranspus acum într-un ireal câmpal sãmãnãturilor simbolice, undepoetul trece din postura de Scribîn aceea de Isus dãtãtor de viaþã,

rãstignit ºi flagelat, ca un tributplãtit pentru accesul la noua stare(„Primul Stãpân înconjurat detinerele cuvinte/dupã ce au fostsupuse torturii prin flagelum/cucununã pe cap din spinumchristi”), etapã în care poetul ac-cede la postura de sacerdot ºiucenic al lui Dumnezeu: „eu suntnumai pacientul lui Dumnezeu”.Ridicarea discursului de petreapta materialitãþii realului însfera înaltã a imaginarului sacralºi sacralizat este þelul supremal Poetului Sacerdot, Încreatul(Bãnuþul) devenind aici Creat,produs muncit, „cum o parcelãaºezând strat dupã strat”,asemãnãtoare unei intrãri înbisericã (Secretul). Ritualul po-etic presupune în acelaºi timp ºio asumare a tradiþiei, etnograficeºi etnice mai întâi, de la moºi-strãmoºi, apoi a uneia culturale,venind din nobleþea ºi vechimeafãuritorilor de cuvânt, de undetrimiterea la zestrea Vãcãreºtilor,a unei spiritualitãþi sempiterne darºi la mitul matricial): „numelepoemului sãu/ºi chipul mameisale poemul nãscându-l”. Celetrei etape ale rodirii seminþei,însãmânþarea, rodirea ºi coa-cerea, sunt transpuse de poet înmod subliniat în cele trei ciclurisau cãrþi ale trilogiei, cu odezvoltare gradatã, înscrisãîntr-un textualism eficient. Înciuda avertismentului autoruluidin fruntea cãrþii, noi vedem însuccesiunea poemelor sale, otendinþã hotãrâtã de construcþieºi arhitectonicã liricã, un eºafodajtrilogic, urmãrind treptele înãlþãriiprin cuvânt, alternând în mod abilstãrile de revelaþie cu acelea de

105

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritmsincopat, de urcuº ºi coborâº.Dacã în prima fazã crisparea ºiacumularea de elemente dis-torsionate e covârºitoare, în adoua se produce împãcarea ºiretranºarea în interioritate stãri-lor dominante, acestora cores-punzându-le ºi câteva personajecare dialogheazã cu Poetul,întreþinând atmosfera de vrajãcreatoare ºi subliniind evoluþia dela sensul domestic ºi familiar aldestinului la cel al morþii ºi învieriiprin cuvânt. Ia naºtere astfel unfel de Biblie profanã a genezei,înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare,într-o alchimie ciudatã de miturifamiliare ºi locale ºi destinul mailarg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii.Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei

este menit sã se încheie cuMersul în rod , cel care arreprezenta al treilea empireu saucerc al destinului cucerit dePoetul Sacerdot, când cuvântultrece în starea de testament(Paragraful), marcând ziua cândpoetul „ºi-a spus toate rugãciu-nile” ºi a ajuns la „vârsta harului”,ºi când poetul, la Budnic fiind, îºiîngãduie sã se joace cu sensulcuvintelor, trecând în starealudicã a fiinþei, cea care îl apropiede moarte. Starea coacerii adu-ce cu sine ºi drumul în jos, spreo nouã reluare a ciclului vital:„potenþa ºi ispita/plecând sãcaute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia dela hãul inform al empireuluirodniciei circumscrie, în fapt,evoluþia mito-poeticã a genezei,fascinaþia apocrifã a unui pelerinajmetafizic de la poezia de inspiraþiela poezia de concepþie, de la saltuldin relativ în absolut, textuldobândind corporabilitate înficþiunea paginii prin valorificareaingenioasã a unui material lexicalcu savoarea dialectalã certã (þãst,cãput, poneavã, cãletcã etc.).Construcþia etajatã a poemuluiatestã preocuparea poetuluipentru semnificaþiile simbolice aletextului ºi pentru coerenþa luiinterioarã. E rodul cel maiconcludent al unui poet ajuns înpârgã.

106

Poemele lui Sabin Opreanu,din Gimnastica nisipului(Editura Brumar, Timiºoara,2007) sunt o cartografierelabirinticã a realului, princoridoarele întortocheatecurgând lent, aproape ma-iestuos, stãrile de spirit ºiunindu-se abia perceptibil înmarele Râu, care ordoneazãlumea. Râul, despre care poetulmãrturiseºte, încã din primeleversuri, cã a vorbit neîncetat,este treapta urcãtoare aînceputului (“am vorbit despreRâu/ mereu am vorbit despre elîn absenþa oricãrui martorgraþios/ ºi cu toate metodelefolosite de înaltele doamne cese gândiserã la rozele noastre/curgãtoare”, p. 5), dar ºi treaptacoborâtoare a finalului (“gân-desc becher la subsuoara plinãde sudoare înaripatã a/amantelor lumii/ mireasma lorpare-mi-se seamãnã cuplaiurile transhumanþe/ aleRâului natural/ tonul acestuial-am învãþat printre frunzeleasaltate de/ neghiobii cre-pusculare”, p. 6). Râul estetemelia durã (“un soclu peforturile cãruia istoria ne maiîncânta cu fosile”, p. 7), de pecare urcã sentimentele, slu-jitoare ale iraþionalului (“Râulpervers/ Râul iubãreþ/ Râulneprevãzut”, p. 8). ªi, ca oîncununare, Râul este forma dezbor înaripat al poeþilor spregloria eternã: “Râul interpelat demari poeþi asfinþind limbajul lorsurprinde/ suave comenzi debronzuri supreme – “ (p. 9). Eleste matricea visului poetic, prinforþa sa ducând la amalgamareateluricului cu celestul, apoi laascensiune: “sã-mi imaginez totce poartã amprenta Râului învisare/ deasupra norilor deplatinã/ adicã hai sã vedem

vulturul de piatrã decupându-seclar din/ cea mai groaznicãfurtunã// sã-mi imaginez cã totce se poate gândi în zborulpuzzle/ a fost deja aºezat custrãºnicie în straturile Râului – “(p. 11). Un poem în prozã, tãindviþa-de-vie, datat “20 aprilie1981”, construieºte imagineadureros de clarã, cu tãiºulcontururilor îndreptat sprecititor, a unei lumi în care “totulera perfect ºi bine uns la toateîncheieturile: trandafiri înflo-reau ºi miroseau la comandãfãrã o mireasmã mai mult, meº-teºugarii îºi sugeau cu în-þelepciune unghiile, preoþiidãdeau sublime lecþii de judo,venerabilii funcþionari aveauvesta încheiatã la toþi nasturii baºi bentiþã roz pe umãrul stâng,sportivii fredonau cantatetulburãtoare ºi fãceau în pieþelepublice experienþe pe cobai,iubitele se descãlþau foarterepede ºi arogant treceau peacoperiºuri de unde se vedeamai interesant luna,/ noi bieþiiscribi ne iscãleam propriilecondamnãri la moarte ºi jubilamcu fermoarul tras disciplinatpânã la gât” (p. 13 - 14). În acestpoem al unei absurde lumisuprarealiste (care ne trimite larealitãþi predecembriste) lip-seºte ºuvoiul armonizator alRâului. Dar Râul reapare, parcãivit din subteran, câteva poememai încolo, dovedind cã lumeaclãditã din cãrãmizile deneînþeles ale unei realitãþi fãrãsens “nu înseamnã nimic pelângã foºnetul mierlei de pârâuîn craniul rãtãcit de la capãtulmemoriei – ” (p. 18).

Poemele în prozã dinsecvenþa centralã a volumului,datate 1981 – 1982, traseazã, cuun ton ironic, dezinhibat,conturul lumii procustiene, în

care mecanismele bine unse (ºicare dau rateuri, înlocuite rapidcu paliative) nu pot asiguraarmonia, coerenþa. Totul pare opartidã de ºah dinainte pierdutã.Râul apare, nãvalnic, în alt lungpoem, þãrmul râului (poemozie).Acum, cum era de aºteptat, Râuleste însuºi Cuvântul: “Iatã Râulumplut de valurile cãrþilor./ Nicio paginã în plus nici o aripã înminus care sã doarã pestepustiul aparent al/ poveºtii”. (p.27). Iar Poetul, ca un demiurg,ca un nou, chiar dacã lent,fãuritor, înnobileazã lumea careîl conþine: “Ca un melc de formulaunu mã îndrept vertiginos înspresexul nuferilor din plantaþiile/genezei./ Cerului albastru îiadaug pãmânt albastru mult maialbastru decât privirile voastre/îndreptate cãtre albastru”. (p. 28).Râul devine oglinda în carepoetul îºi contemplã chipul, caun nou Narcis, dar ºi creaþia:“Cum dintre braþele meleþâºneºte în Râu o vietateaburoasã ilicitã nãscutã înclipele/ hoaþe de la capãtul uneidesuete cãrþi”. (p. 30). Con-templarea, însoþitã de meditaþiaasupra valorii creaþiei ºi de ret-rospective, în care sinceritateadezarmantã ocupã tot mai multloc, duce la concluzii: “Sã viseziîntre douã stele ale creieruluicosmic ºi cuvinte dizar-monioase sã mã alunge/ peþãrmul sufletului”. (p. 37). Sau,chiar în finalul poemul ºi al cãrþii:“Fraza ca o lamã de cuþit în trupulneantului þãrmurit” (p. 44).Definind creaþia prin ar-monizarea contrariilor, poetuldovedeºte cã, dupã ce aîncercat, fulgurant, sã surprindãabsurdul lumii acesteia, el s-aîntors, cu forþe sporite parcã, laacþiunea sa de bazã: numireapropriei identitãþi.

Suvoiul armonizator alRâului,

Constantin Buiciuc

107

Ion Buzaºi

Un roman postum al luiIon Gavrila Ogoranu

)) )))

Numele lui Ion Gavrilã Ogoranueste unul de legendã, pentru cã elsimbolizeazã în cel mai convingãtormod rezistenþa armatã împotrivaînstãpânirii tot mai opresive înRomânia a comunismului. Înlimbajul Securitãþii din anii ’50 aisecolului de curând încheiat, sevorbea de „banda lui Gavrilã” dinmunþii Fãgãraºului, care a rezistateroic trupelor de securitate aproapeun deceniu ºi a capitulat în 1957, înurma unei trãdãri, aºa cum s-aîntâmplat adeseori în istoriaromânilor. Faptele de epopee aleacestor curajoºi ºi neînfricaþi eroifãgãrãºeni sunt povestite cu harnarativ ºi cu probitate documentarãîntr-o veritabilã saga româneascã.Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc,în mai multe volume, ca într-unroman fluviu. Ultimul volum, al VII-lea, a apãrut de curând ºi prezintãrezistenþa armatã anticomunistã dinMunþii Apuseni, unde au acþionatmaiorul Nicolae Dabija, Leonªuºman, fraþii Macavei º.a. Primeletrei volume au un caracter auto-biografic, iar la urmãtoarele, într-oformã documentarã, Ion GavrilãOgoranu ºi-a asociat câþiva co-laboratori.

Aºadar dupã 1990 numeluieroului Ogoranu i-a fost adãugat ºiacela al scriitorului Ogoranu.Aºa cã romanul postum Iuda estenu o surprizã, ci o continuare fi-reascã a ciclului romanesc Brazii sefrâng, dar nu se îndoiesc.

L-am ascultat pe Ion GavrilãOgoranu vorbind despre acestroman, cu ani în urmã, tot în faþateologilor blãjeni, când mi se pãreacã e doar un proiect. De faptromanul era scris din anii aceia derezistenþã eroicã armatã împotrivaprigoanei comuniste. Cartea decãpãtâi a camarazilor lui Ogoranudin Munþii Fãgãraºului era Biblia,îndeosebi Noul Testament, „aceastãbiografie simplã ºi popularã ablîndului Nazarinean” (Eminescu),care era pentru ei un tonic sufletesc.

Citirea ºi meditarea îndelungã aEvangheliilor, îndeosebi a Evan-gheliei dupã Ioan l-a îndemnat sãreflecteze asupra faptei reprobabilea lui Iuda, care a devenit în vecisinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii.Micul roman Iuda este o biografieromanþã a vânzãtorului iscarioteandin Cheriot, o parafrazare a mo-mentelor epice din Evanghelie.Aceastã parafrazare este fãcutã cuhar narativ ºi acolo unde lipseºteinformaþia evanghelicã, faptele ºiîntâmplãrile imaginate sunt nunumai verosimile ci ºi într-o logicãînlãnþuire cu desfãºurarea epicã:Iuda copil, orgolios ºi inconºtient,atras de bani ºi de arginþi, apoinemulþumit de sãrãcia familiei saleºi de condiþia socialã umilã a tatãluisãu, nemulþumit mai ales cã nupoate accede în casta arhiereilor ºia cãrturarilor iudei atât de respectaþi,în fine, ºi acesta este un momentcheie – de fapt intriga romanului –un Iuda care aflã de un prorocputernic ce urmeazã sã instaurezeo nouã împãrãþie. κi face ºi de dataaceasta un calcul meschin, cã pelângã un asemenea împãrat arputea ajunge un demnitar importantºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilorce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia,oameni simpli, pescari ºi pãstori,Iuda se impune prin cunoºtinþelesale ºi prin talentul sãu de finanþist.De aceea i se încredinþeazã vistieriasau cum spune Apostolul Ioan sã„þinã punga“. Dar Iuda este din ceîn ce mai mult dezamãgit depropovãduirea lui Isus care vesteºteo „împãrãþie“, pentru el abstractã ºineînþeleasã. Dezamãgirea setransformã în urã pentru cã a fostcrunt înºelat în aºteptãrile sale, ºiaºa se naºte gândul trãdãrii.Ultimele pagini, potenþânddramatismul sobru al Evanghelieidupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N.Steinhardt, monahul de la Rohia,numeºte „tragedia lui Iuda“.Convingându-se cã „învãþãtorulsãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a

primit cei 30 de arginþi – sumã carea devenit de asemenea simbol altrãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, mai-marii iudeilor n-au de gând sã-lprimeascã în rândul lor, ci-l ocolescºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot maiamarnice remuºcãri, sfârºeºte prina se spânzura.

Romanul Iuda a fost scris în anii’50 ai veacului trecut în condiþiiimproprii redactãrii unei cãrþi: pe fileleunui caiet ºcolar, în bordeie slabluminate, sau în poiene însorite cândaveau rãgaz sufletesc din partea celorce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fostconfiscat de Securitate ºi recu-perat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã1990. A avut mâhnirea sã-l vadãdeteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rân-duri pe care ploaia sau neglijenþacelor care l-au confiscat le-au fãcutilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i re-scrie paginile lipsã, aºa cum îºiamintea cã le-a scris cu decenii înurmã. Dar înain-tea acestui roman-eseistic, sau me-ditaþie evanghe-licã, s-a impus scrierea romanuluiciclic: Brazii se frâng, dar nu seîndoiesc. Când a reluat lucrul laromanul Iuda a fost asaltat de oboalã neiertãtoare ºi astfel separe cã a transmis testamentarnepoatei sale, Anamaria Ciur, carefigureazã pe copertã dreptcoautoare sã con-tinue, sãredacteze ºi sã publice aceastãcarte.

Romanul Iuda este ºi un rãspunsferm la diferite încercãri dedisculpare a apostolului trãdãtor: N.Stenhardt vorbeºte de o piesã a luiPaul Raynal, dramaturg francez detalent, care a scris în 1938 A pãtimitsub Pontiu Pillat, jucatã cu succesla Comedia francezã, iar maiaproape de noi apãrutã ºi întraducere româneascã la EdituraHumanitas, controversata Evan-ghelia dupã luda.

În fond, romanul Iuda este oscriere pareneticã, pentru cã finalulromanului este ca o învãþãturã sauo moralã dintr-o predicã.

108

Pentru a nu o pierde, am hotãrât sã o iau desoþie. ªi ea simþea, acolo, în barul acela ordinar,din care voiam sã o scot, ea intuia perfect gândurileºi sentimentele mele. – Cum ºtii? Am întrebat-oodatã. – Nu e greu de simþit, mi-a spus ea.

I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºisã o privesc ºi-mi ajungea atât, cã de aceea voiamsã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. ªi amapãsat pe cuvântul totdeauna. Ea s-a fãcut palidã.Am repetat cu mai multã insistenþã. Atunci, ea mi-aspus cã era mãritatã. M-am recules din loviturã.Soþul ei era în Argentina, reþinut încã de nu ºtiu ceafaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze,dupã ea, în America. Era cãsãtoritã abia de doi sautrei ani. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei; am rãmasuimit. Ea, în vestmântul alb de mireasã, era o zânã,iar soþul ei, un bãrbat tânãr, înalt ºi cu aspect distins,era, poate, cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusemvreodatã. Lumea din jurul ei, fastul ceremoniei,arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã,înstãritã, bogatã. Cum de ajunsese tovarãºã desuferinþã ºi mizerie cu mine, în acel bar din WestEnd, frecventat de marinari?

Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã, soþulei pierduse toatã averea ei ºi a lui. Redusã într-onoapte la sãrãcie completã, preferase sã plece într-o lume necunoscutã, unde sãracã, nu o maicunoºtea nimeni. Dar era fidelã jurãmântului decredinþã fãcut soþului în faþa altarului, nu putea trãialtfel, zicea ea, ar fi murit. Îmi dãdeam seama cãtotuºi îl iubea pe soþul ei, chiar dacã poate nu-l stima.Iar în Argentina nici nu exista divorþul, era deneconceput.

– „Soy argentina”, se apãra ea, ori de câte orivenea vorba de acest argument. Mã simþeam micîn faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic,decât mizerie. Atunci, nu-i fac un rãu cu dragosteamea absurdã? Acum, dupã ce-i ºtiam secretul vieþii,o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte, aºa cumnu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aºputea iubi o femeie. ªi tot ce era în jur, femeilefrumoase, tinere, nu mã mai atrãgeau, nu-mi maispuneau nimic, îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit.Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre, debolovani aruncaþi, iar ea, între ei, rãtãcitã, îmi pãreaun diamant care strãlucea. Mi-am dat seama cãpentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici numai putea exista în aceastã viaþã.

Într-o formã mai aluzivã, mai discretã, amreluat insistenþele pe lângã ea. Îmi pãrea cã era

toatã transparentã, atât era de purã, ºi eu îi vedeamdirect sufletul, gândurile, o cunoºteam aºa cum mãcunoºteam numai pe mine, fãrã nici un efort, ºi mãsimþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea, mãidentificam. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acestsimþãmânt?

Îi spuneam, cã probabil într-o altã viaþã, eu amfost, o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani, sau de75, pânã la nunta de diamant, soþul ei, ºi de aceeaacum o cunosc atât de bine. Ea se înroºea ºi-mirãspundea cã era plinã de defecte. Care? Întrebameu. Sunt egoistã, pentru cã îmi place sã fiu în centrulatenþiei, vreau totul pentru mine, rãspundea ea, chiardacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa.

Într-o zi, i-am spus cã vreau sã mã întorc înþara mea, în România. Ea s-a fãcut albã, palidã,apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe:– Dar nu acuma, adevãrat? Eu am asigurat-o cãnu imediat, dar oricum, peste câteva luni. Atunciºi-a mai revenit. Am luat-o de mânã, ºi ea ºi-a lãsat,moale, caldã, mâna. Cu cealaltã mânã i-am atinsobrazul, i-am mângâiat faþa, pãrul mãtãsos, ºi deºipielea ei era finã la vedere, nu mi-am putut închipuicã putea fi mult mai finã, mai fragedã, la atins.Þinând-o de mânã, i-am spus cã ea era fãcutã dinluminã, care purifica totul, chiar lucrurile cele maimizerabile, de care ea niciodatã nu se putea pãta,cãci era ca lumina, care lumineazã totul, darniciodatã nu se pãteazã, cãci rãmâne luminã dinluminã, etern purã. Cã la vederea ei numai, euîncercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºimai greu de descris ca orice; se trezeau în minesimþiri adânci ºi greu de exprimat, ca acelea aleunui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã.

Ea mã asculta, în prãvãlia cu obloanele trase,de care afarã, în întuneric, se izbeau marinariirlandezi beþi. O conduceam acasã. E aºa defrumos ce-mi spui, ºi îmi place, zicea ea. Dar nueste drept, eu sunt mãritatã. ªi mã faci sã sufãr.Dacã soþul meu în Argentina, ar spune tot aºa uneifemei, chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa, cumm-aº simþi eu? Zicea ea.

Dar simþeam cã mã iubeºte. ªi nu mai îmitrebuia altceva. Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbide ce simt pentru ea, ºi pentru câtva timp îmi þineampromisiunea, cãci mã durea sã o vãd cã suferã. Eanu avea nici o vinã. Pânã într-o bunã zi... Dar sã nusar. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cuPortoricanul, îi lãsasem deja lui întreaga conducerefinanciarã, eu stând la bar ºi servind. Voiam sã ies

EMIIL RAÞIU

RAMIRA

109

din mediul acela rãu famat, sã o scot pe Ramira deacolo. Dar ce sã fac, ce altceva puteam sã fac, casã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu.Pânã când, într-o bunã zi, mi-a venit ideea sã lucrezîn Alaska, în subteran, în puþurile petrolifere; acolo,lucrând câþiva ani departe de soare, aº fi adunatstare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare, cuRamira. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare,pentru angajare în Alaska. ªi aº fi mers fericit acolo,în Alaska, cu Ramira.

Dacã într-o bunã dimineaþã, când am venit sãdeschid barul ca de obicei, nu aº fi gãsit în loculasociatului meu portorican, un grup de câþivaoameni, care nu erau clienþi, aºteptându-mã. Eu nuam avut niciodatã presimþiri. Cãci dacã aº fi avut,nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul.Aº fi dispãrut cu Portoricanul. Dar era prea târziu.Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele;ceea ce de fapt venisem sã fac, le-am zis. Dar erainutil. Documentele vorbeau. Au intrat în bar ºi s-au pus pe datã sã facã inventarul. Apoi, escortatde doi agenþi, am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºipurtat la comisariat. Am fost incriminat pentrufaliment fraudulos, cãci Portoricanul, asociatul meu,de aproape un an de zile, atunci am aflat, îmi arãtachitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. Acumdispãruse cu toþi banii... Iar eu rãmãsesem, caproprietar, sã plãtesc totul, în locul lui... N-am fãcutnici o opoziþie, nici un protest. Mi-au fost confis-cate toate economiile, câteva mii de dolari, ceaveam în bancã. Dar nu mã durea pentru bani, câtpentru... Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele. ªi datfiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile, am fostînchis preventiv pânã la proces. A durat ºase luni.La proces am fost condamnat la un an închisoare.Fãcusem ºase luni, îmi mai rãmãseserã alte ºase.Au trecut ca un vis, ca ºi visurile despre libertate,realizare, pe care mi le fãcusem.

Dar ce erau libertatea, dreptatea? Iluziipângãrite de oameni. Forme exterioare sub carecolcãiau vii viermii. Libertatea ca ºi tirania erau înoameni, la est ºi la vest, ºi nu exista nici unparadis, în afara iluziei. Dar acum murise. Nu maiexista pentru mine nici un paradis nicãieri. ªi unuriaº hohot de râs rãsuna în celula mea,cuprinzând totul, mã urmãrea pretutindeni, în jurulmeu, ca o umbrã. ªi auzeam vocea, vedeamchipul de luminã, vedeam ochii Ramirei. Eraîngrozitor. ªi auzeam hohotul de râs... Toatã lumease desbrãca atunci de culori ºi chipuri; totul eraun bal mascat, o mascaradã... Lumina eraîntuneric ºi nu mai exista nimic.

Atunci, în bezna din mine, fulgera un gând. Dardacã? Dacã totuºi Ramira... Dacã e victima lui?

A Portoricanului? ªi o durere atroce mãstrãpungea. Prin înºelãciune ºi constrângere,Ramira, purã, victima unui criminal, care ºi-a adunatbanii prin comerþ de carne vie. Siluitã, zdrobitã înultimul bun ce-i rãmãsese; lumina dinlãuntru,pierdutã, constrânsã sã se prostitueze. O vedeamaievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam înacelaºi timp umilitã, în tot ceea ce fusese pânã

atunci numai strãlucire ºi luminã. Era atroce. Aº fimuºcat gratiile...

Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru ao salva, care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul,cã mai existã viitorul, cãci altfel aº fi cãzut într-ototalã prostraþie. Aºa au trecut cele 12 luni dedetenþie. Abia eliberat, am început sã o caut. Darcurând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilormele; cum era posibil într-un ocean de oameni s-ogãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºicum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sauun grãunte de nisip în Sahara.

Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemenitimpului, cãci ne conduce în mod egal la moarte;cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi unmormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant?Aceasta a fost cea de a doua cãdere. Mã þinea legatde viaþã numai suferinþa. Cãci, cu limpezimea cucare se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor,eu vedeam cã ea, Ramira, era un unicat, iar restulomenirii era un produs de serie. ªi toate femeileerau amorfe, cãrnuri fãrã har ºi suflet, în care nuvibra ºi nu strãlucea nimic; cãci sufletul meu sereflecta ca dintr-o oglindã, ºi se regãsea pe sineînsuºi, numai în strãlucirea purã a sufletuluiRamirei... ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentrumine nici o relaþie cu femeia, cã, fãrã ea, eramiremediabil singur.

Au trecut câteva luni. Pânã când într-o searã...Dar sã explic cum trãiam... Vindeam câteva zile pesãptãmânã sandwich-uri în Central Park, în loculunui vânzãtor de meserie care lipsea; nu mã maiinteresa nimic... Într-una din zile, când hoinãreampe stradã fãrã þintã, vãd un afiº: „BoddhisattvaMandranaike. Curs practic de eliberare de durere.Marele vehicul. Intrarea gratuitã”. Dupã mult timp,în clipa aceea am surâs. Eliberarea de durere? Darera absurd; ce mai rãmânea din mine fãrã durere?Am trecut mai departe, închipuindu-mi cã uitasem.Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acelafiº. Mã trezii cugetând: este iubire, este amorpropriu, sau este milã, sentimentul în care m-amînchistat? Sau... ºi gândul continua chiar dacã îlrespingeam ca pe o josnicie, sau, e... perversiune?Un sadism contra mea însumi, o voluptate a durerii,la fel ca ºi o voluptate a morþii... „Sic cogito” a luiHasdeu... Nu... Durerea era pe aceastã lumeverigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira.ªi nimic altceva nu exista, nu mã interesa. Dupãdouã zile am fost însã prezent la cursurile luiBoddhisattva Mandranaike... Totul este durere...auzii. Deci ºi bucuria? Mã întrebam. Naºterea ºimoartea sunt durere, viaþa este durere, auzeamrãspunsurile boddhisattvei... Ce mai rãmâneaatunci? Erau afirmaþii ºocante, dar prezentau viaþaîntr-o luminã nouã. Eram curios. ªi încet, încet,optica mea se schimba... Cãci punctul deobservaþie era complet diferit. Trãisem pentruplãcere. Acum, plãcerea se transformase într-ofântânã a durerii. ªi apa ei inundase viaþa... Existao salvare?

Când vã rugaþi tatãlui vostru, voi îi cereþi pâinea

110

cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþialtora, zicea Boddhisattva, iar nu realizareadorinþelor. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este lafaptã. ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi?

Dorinþa era lucrul cel mai rãu, originea suferinþeiuniversale; era dorinþa care genera însãºi viaþa.Cãci cum altfel se putea elibera de durere de lasorginte, dacã nu secând însuºi izvorul ei, care eraneîncetat, dorinþa? Cum putea exista fericirea, cânda fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere, iar afi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte, era iarãºinesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva. ªi totuniversul era, târând toate creaturile una dupã alta,un imens lanþ de durere, din care nu se putea ieºi,aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºinici din durerea mea; cãci lanþurile erau însãºipersoana noastrã, condiþionatã de tot, de legilefizice, de cald, de frig, de aparenþele lucrurilormateriale, care determinau în noi senzaþiile,percepþiile, construcþiile psihice ºi gândurile, într-un cuvânt „skandha”, mânate toate de uriaºa roatãa dorinþei, a vieþii ºi a morþii. ªi totul era iluzie. Erasumbru; dar era ºi adevãrat. Durerea nu existã,zicea Boddhisattva; ea e rezultatul neºtiinþei, aºacum e ºi dorinþa. Dar în realitate, nimic nu este,cãci totul trece, iar ceea ce trece nu are existenþãproprie. Totul este construit de mintea omului.

Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie,dacã, ajuns la acest punct, nu s-ar fi cãscat în minegolul, golul imens, care se ascundea în spatele ei.Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cupicioarele tãiate de orice punct de reper. ªi atunci,din adânc, din mine, a þâºnit ca o scânteie,mântuirea. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie carepentru a vindeca boala ucidea bolnavul, s-aredeºteptat deodatã în mine. Dar nu mai era durereade la început... Era disperare... Era disperareadâncã de a fi rãmas pãrãsit, ca un navigator pe ocalotã de gheaþã. ªi atunci m-am agãþat cu toatãputerea de unica fiinþã vie care exista în acestUnivers gol, de tatãl meu. – Tatãl nostru carele eºtiîn ceruri, iartã-ne nouã greºelile noastre, repetamînfiorat, îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnuluipe care o adusese de la Mânãstirea de la Curteade Argeº, nenea Ilie. ªi cu el alãturi, mã rugam înparcul înzãpezit, seara, sub pomii desfrunziþi, subcerul roºu la orizont pe care zburau croncãnindcorbii negri, când terminam ziua mea de lucru cucãruciorul de sandwich-uri calde, în Central Park.

ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu maiera durerea Ramirei. Ramira fusese doar treapta,drumul, care mã condusese acolo. Durereaaceasta era nouã. Fusesem contrabandist,cunoscusem viaþa sub toate aspectele. ªi acum,datoritã Ramirei, purificat, dobândisem mântuirea;rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acumrãstignit pe o imensã cruce neagrã, Universul întregcu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. Eram mântuit.

M-am înscris la teologie. ªi cugetam deseorila tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip, ºi cumviaþa mea ieºise cu totul altfel. Cãci numai nebuniiîºi fac planuri. Singurul ziditor este destinul.

Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea;în rest nu aveam nimic. Dar acesta era lucrul celmai preþios ce putusem aduna. Am început sã învãþla teologie. ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam lacele studiate, vedeam cã toate cãile duc laDumnezeu. ªi atunci golul acela, spaima aceea cesimþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmiapãruse deodatã gol, îmi pãrurã fãrã sens. Cãci oride unde se pleca, de la orice religie, am cugetat,punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu. ªipoate cã de vinã erau tocmai limbile, limbileomeneºti. Cãci Dumnezeu se simþea, nu se descria.ªi poate, era numai o imposibilitate de comunicareîn cuvinte a acestei simþiri, cãci cum se puteadescrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iargolul de care vorbeau orientalii, ºi care pe mine,european, mã înspãimântase atâta, nu era oare ºiel o noþiune care se pierdea, sau se schimba, printraducere în alte limbi, dând naºtere la contradicþiaunei religii fãrã Dumnezeu, dar care în esenþã îlîntruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericilemusulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce laSfânta Sofia, în acea imensã basilicã în formã desferã goalã, asemeni unui Univers gol, eu am simþitmai bine ca oriunde în altã bisericã, mãreþiaAtotputernicului?

Aceste întrebãri, la început au stârnit reflexie.Dar cum unii au început sã se intereseze deexperienþele mele de viaþã, ºi au început sã seintereseze de religii orientale, am fost suspendatdin seminar. De ce? i-am întrebat eu. Dar mãobiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor... Cãcide ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã, ceea ce eusingur nu înþelesesem pânã atunci, când mãsperiasem de acel gol? Oamenii au nevoie desiguranþe, aºa cum orbii au nevoie de un baston;de un stâlp sau de o margine de trotuar, mereu lalocul lor. Cãci existã o birocraþie a minþii, aºa cumexistã o birocraþie a religiilor. Sau o birocraþie asentimentelor. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iareu eram de aceea respins, în numele aceluiDumnezeu care primeºte pe toþi... Asta e experienþamea de viaþã, încheie, simplu, Victor...

– Da, Dumnezeu este pretutindeni, zise Ilie.Dar cãile care ajung la El, îs diferite. Noi credem înbotez ca mântuire de pãcat, iar nu în eliberarea dedurere... Cãci durerea sfinþeºte viaþa...

– Ai dreptate, zise Victor, dar calea este totaceeaºi. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte, aºacum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtrila casele lor, din robie. Este calea iubirii...

Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele, ºifãrã sã ºtie, sau fãrã sã ºi-o spunã, toþi trei cãtarãîn aceeaºi clipã, pe cerul acela depãrtat, deasuprasiluetelor uriaºe ale Manhattan-ului, calea robilor,calea strãbunilor de acasã... – Dumnezeu sã teaudã, rosti scurt, tremurat, Ilie, punând capãtdiscuþiei noastre...

(fragment din romanul Meºterul Manole)

ª

111

La Amazon Horea Porumb

Am coborât în zori pe pista arsãde soare a aeroportului din PuertoMaldonado, regiunea Madre deDios (Peru), mi-am pus bagajul peacoperiºul unui microbus deculoare suspectã, apoi, dupãcâteva ore de drum argilos, amajuns la râul Tambopata, pe care l-am tot strãbãtut, în goana ºalupei,pânã la cãderea serii. Mã aflamabia la 250 de metri altitudine, râulmai avea 2000 km pânã sãîntâlneascã Amazonul ºi, cu toateacestea, era impetuos, bogat înapã rapidã ºi noroioasã.

Ghidul meu este Erwin, un bãiatde vreo douãzeci ºi ceva de ani,frumos la chip, dacã nu lãsa sã ise vadã dinþii cu strungã, atuncicând zâmbea – pentru cã zâmbetulîi era trist, iar privirea gânditã:

- Oamenii din junglã trãiesc încomunitãþi cam de 400 de suflete.Fiecare comunitate are ºcoalãprimarã. Ca sã faci liceul, trebuiesã ai rude la oraº. De regulã, cinea ajuns sã treacã prin liceu nu semai întoarce niciodatã în junglã.Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei.

Privisem, la lumina lan-ternei,cum aduceau furnicile bucãþi defrunze în muºuroi, pentrucompostul în care urmau sã cultiveciuperci pentru hranã; vãzusemcuiburile, mari, de termite, ca niºtepungi noroioase atârnate de arbori,prelungite cu niºte vene de lut, princare ele circulau nevãzute ºiajungeau pe pãmânt (termitele, mi-nuscule ca dimensiune, nu distrugniciodatã arborele în care seinstaleazã); am vãzut de aproapefurnica-glonte, uriaºã, a cãreimuºcãturã e mai otrãvitoare decâtcea a cobrei (de altfel, aici, toatevietãþile – viermi, omizi, lãcuste,broaºte – sunt ucigaºe); am privitapoi distrat faleza lutoasã unde seprofilau papagali gigantici, veniþi laciugulit argilã, bunã ca…pansament gastric. Se auzea înnoapte un zgomot de voluptate,mai degrabã urlet, compus parcãdin þârâitul a milioane de greieri:

- Nu sunt greieri, interveni Erwin.

Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºia zãdãrniciei vieþii în junglã. Mai întâistã în pãmânt 16 ani, ca larvã, apoi,dupã ce iese afarã, numai la luminalunii, mai trãieºte doar câteva ore,atât cât sã-ºi cheme cu disperareperechea, sã se împreuneze ºi sãmoarã... Dorinþa mea e sã ajungprofesor, a spus Erwin. Ca sãajung la facultate îmi trebuie însãbani. De-asta sunt aici, sã mai puncâte ceva deoparte. Dar banii sefac greu, greu de tot, îþi trebuie ºipentru asta multã rãbdare...

Am dormit protejat de douãrânduri de plase, în freamãtul viual junglei, sfâºiat la rãstimpuri decâte un urlet prelung, ca ungeamãt, sau de croncãnitul pãsãriicu guºã mare, în care se auzeauparcã ciocnindu-se, sec, mingi debiliard.

A doua zi am strãbãtut cu uncatamaran, “indigen”, un lac formatprin închiderea unui cot al râului.Pe trunchiurile pietrificate cerãsãreau din apã dormitau lilieci cuprofiluri simpatice. Pânã n-amaruncat mâncare în apã, ca sãprovocãm vânzolealã, nu ne-amdat seama cã aceasta gemea depeºti piraña. Am vãzut arborele-de-fier, huacapu1 , în lemnul cãruia,odatã tãiat, nu poþi bate nici mãcarun cui. Arborele elefant arerãdãcinile etalate, pentru a-ºi fixaîn solul subþire imensitateatrunchiului. Palmierul-cãlcãtor2

„umblã“, parcã, pe catalige. Atuncicând gãseºte o zonã cu mai multãluminã, lanseazã, în câteva zecide minute, o rãdãcinã aerianã îndirecþia doritã, uitând de celelalteºi deplasându-se în acest fel cupânã la 20 de centimetri. Arborele-de-foc trãieºte în simbiozã cu niºtefurnici roºii, care, pe o razã de unmetru, îl apãrã de orice duºman –fie animal, fie plantã. Dreptpedeapsã, femeile pãcãtoase suntlegate de acest copac, iar bãrbaþiiîi folosesc lemnul ca afrodisiac.Familiºtii...

- Eu n-am altã casã în afaracabanei din junglã, unde stau

singur tot timpul anului, chiar ºi însezonul ploios, când turiºtii suntfoarte rari – mã întreb însã de cevin, ce-i aduce, de ce nu-ºi pot luavacanþã în altã perioadã? Amdreptul la patru zile libere pe lunã.Mi se face hatârul sã-mi iau câteuna pe sãptãmâna, e mai bine aºa.Mã reped atunci la oraº, îmi vãdpãrinþii, prietenii, simt cã trãiesc,deºi, datoritã drumului lung, abiadacã îmi rãmân câteva ore de statacolo.

Am dorit sã mã caþãr cu Erwinîn copacul cel mai înalt ºi am fostajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui,care au mânuit corzile. Am avutcurajul sã înfrunt înãlþimea aceea,echivalentã cu a unui bloc de optetaje. De acolo se vedeau limpedecele trei straturi ale pãduriiecuatoriale: cel luxuriant, de jos,“canapeaua” intermediarã ºi,maiestuos, cel cu ramurile rãsfirateca niºte eflorescenþe, avide deluminã, al arborilor-giganþi. Torenteºi bãlþi pretutindeni. De unde atâtaapã? Sub cer eram doar noi doi ºiparcã ne simþeam mai apropiaþi:

- În copilãrie mi-am rupt piciorul.N-am fost la spital, ca sã nu paþ cepãþise fratele meu. Deºi avea ofracturã deschisã, i-au pus totuºipiciorul în ghips. Peste câteva zileurla de durere. Se gangrenase.Urmau sã-i taie piciorul. L-am“furat” din spital ºi l-am dus laºaman. Acesta l-a oblojit cu plante ºil-a scãpat de amputare. Curânddupã aceea, tata a fãcut apen-dicitã. A fugit ºi el din spital ºi s-adus tot la ºaman. Cu ajutorul licoriipreparate din ciuperca halu-cinogenã Ayahuasca, acesta l-afãcut sã creadã cã a fost dejaoperat ºi, minune, chiar s-a fãcutbine. Trebuie spus cã civilizaþiileprecolumbiene foloseau ciupercilehalucinogene în scopuri medicaleºi religioase, pentru obþinereacomuniunii spirituale ºi aclarviziunii. Ele continuã sã fiefolosite de ºamani chiar ºi-n ziuade azi.

Arborele-de-fier în care eram

112

cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani?decenii?) din viaþã. Cândva, opasãre plasase între ramurile lui osãmânþã de smochin - “smochinulconstrictor”3 . Sãmânþa a datrãdãcini, ce s-au prelins pe lângãtrunchiul arborelui ºi, dupã ani,acestea au ajuns la pãmânt. Zecide astfel de rãdãcini împresurauarborele-tutore din toate pãrþile. Întimp, ele devin atât de puternice,încât îl sufocã. Falnicul arbore-de-fier avea sã putrezeascã ºi sã laseîn mijloc o scorburã cilindricã, dejos pânã sus. Lupta pentruexistenþã – am zice noi. Cei avizaþispun însã altfel: primul arbore a fostsprijinul celui de-al doilea, care s-aslujit de primul precum o lianã; dece sã-l blamãm?

-Arborele-de-fier este “patri-arhul” junglei ºi cu el converseazãºamanul atunci când îþi cautãleacul, mi se explicã. Orice“consultaþie” începe prin a bea dinAyahuasca, faimoasa fierturã deciupercã. Nu numai cã te curãþãpe dinãuntru, dar te pune faþã în faþãcu tine însuþi. Treci rapid prin stãricontradictorii – uimire, fericire,tristeþe sau spaimã, ba, uneori,simþi cã-þi dispare sinele ºi tecontopeºti, cumva, cu universul,simþindu-i unitatea ºi imensaputere. Mai interesant este cãdescoperi cã te poþi concentra cumare uºurinþã, îþi dezgropi memo-ria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avearevelaþii sau intuiþii surprinzãtoare.Tocmai asta cere ºi ºamanul, carevrea sã ºtie cât mai multe lucruridespre tine. Apoi, e rândul lui sãbea din licoare, sã intre în legãturãcu spiritul arborelui, acestaajutându-l sã intuiascã tratamentulde care ai nevoie. Din pãcate, nuavem mereu un ºaman prinpreajmã...

Cãutãtorii de aur, dupã cerãscolesc fundul râului cu pompelelor, se duc spre alte meleaguri. Peculegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nu-i întâlneºti, pentru cã se aflã înadâncul junglei. În schimb, mai poþiîntâlni fermieri. Cu ani în urmã, aufost colonizaþi pe malul râului þãraniveniþi “din þinuturile înalte” – adicãde la o altitudine de câteva sute demetri (arbustul de coca, dupã cumspun ei, se cultivã “la munte”, ceeace înseamnã 1000 m, iar deoamenii din Anzi n-au auzit decât

vag). Am mers sã vedem o astfelde “fermã”. Þãranul primise “cutitlu”, 40 de hectare. Cam zece lasutã erau destinate culturii, restulexploatãrii forestiere. Cum seprocedeazã? Pe lotul destinatculturilor, arborii sunt tãiaþi de laînãlþimea brâului (de ce sã te totapleci ºi sã oboseºti?) ºi li se daufoc. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc.Apoi se planteazã în jur, cum dãDomnul, ce se nimereºte: avo-cado, manioc, porumb, ananas,papaya, bananier, arborele-cu-fasole-de-îngheþatã5 , fasoleveritabilã.... N-am ºtiut cã fructul depapaya se dezvoltã din tulpinacopacului (nu e unicul exemplu deacest fel) ºi nici cã bananierul pieredupã prima recoltã. Dupã doi ani,solul e vlãguit. Abia dacã mai pro-duce ceva. Te apuci sã vinzilemnul, care, oricum, e mai bineplãtit. Apoi, stai ºi suferi, ºi duci oexistenþã de martir.

- Mã gândesc cã doar fãcândpe ghidul n-o sã pot strânge destuibani pentru facultate, reveni Erwinla gândurile lui dintâi. Va trebui,fãrã-ndoialã, sã mã mut la oraº ovreme, sã iniþiez un comerþ, obãcãnie, poate un restaurant. ªi voifi deja trecut de treizeci de ani...

În spatele fermei se vedea operdea înaltã de arbori: un bineiluzoriu. Erau arbori balsa6 , careajung sã creascã pânã la ºasemetri pe an, dar goi pe dinãuntru.Pãdurea tropicalã dispãruse demult. Priveliºtea era jalnicã, sãrãcialucie...

Din nou cu barca pe râu. Pe malse miºcau alene capybara, celemai mari rozãtoare. Trãiesc îngrupuri, ziua lenevesc, iar spresearã se apucã de ronþãit ierburi ºiplante subacvatice. Dupã cãdereanopþii am ieºit sã vedem caimanii,aligatorii locului. Erau albi în luminareflectorului, cu coada nespus delungã ºi tãioasã. Unii vânau cu

agilitate – muºte? lilieci? – alþiiînotau agale, dar majoritateastãteau nemiºcaþi. Luna îºirãsfrângea imaginea în mii de cutepe faþa apei. Era plinã, iar cerulsenin. Priveam si ascultam fãrã sãscoatem o vorbã. Dintr-odatãErwin rupe tãcerea :

- Am avut ºi eu trei experienþecu ciuperca Ayahuasca. Dinpãcate nu cu acelaºi ºaman. Dacãþi se întâmplã de trei ori la rând,ºamanul îþi poate prezice viitorul.Am profitat, totuºi, de acesteîntâlniri, cãci m-am întâlnit cu mineînsumi. E uimitor cum îmi amintescfiecare amãnunt. Mi-au revenitlucruri pe care, sunt sigur, lavremea respectivã vroiam sã le uit.Am înþeles cã nu trebuia sãnãdãjduiesc la inginerie ºi cã mi-era dat sã fiu dascãl. Mi-am vãzutfraþii, pãrinþii, în altã luminã ºi m-amîmpãcat cu viaþa. Am dobânditrãbdarea de care aveam atâtanevoie. Am descoperit cã iubescnatura ºi cã mã voi întoarce printreoamenii junglei.

În ziua plecãrii am fãcut caleîntoarsã ºi am vãzut din ºalupãcum pãdurea îºi derula, monotonã,straturile. Arborii gigantici îºiorientau antenele spre cer. Treptat,ceva se schimba: pãtura verde sesubþia, arborii cei înalþi se fãceaunevãzuþi. Rãmânea în lipsa lor ovegetaþie efemerã, sortitã ºi eapieirii. Omul despãdureºte7 de zorºi mã întreb de ce þine sã fie propriullui duºman.

- Cred cã n-o sã ajung dascãl.Pentru asta trebuie sã ºtii sãvorbeºti, iar eu n-am stat niciodatãbine la gramaticã...

Lima, 17 septembrie 2008

1 Huacapu ; Minquartiaguianensis Aubl.

 2 Walking Palm, Socrateaexorrhiza.

 3 Strangler Fig , banyans, Ficusbenghalensis.

 4 Brazil Nut, Bertholletia excelsa. 5 Ice Cream Bean, Inga edulis. 6 Balsa, Ochroma pyramidal.

 7 Se crede ca bazinul amazonianadaposteste 11210 specii de arbori,dintre care 3248 sunt prezente inpeste un million de exemplare. Seestimeaza ca 20%, pana la 33%dintre specii sunt pe cale dedispariþie.

113

La sfârºitul anului 2008 a avutloc la Padova un simpozion dedouã zile dedicat exclusivpoeziei actuale. Prezentãrile ºicon-ferinþele au fost susþinutenumai de tineri universitari(doctoranzi în Italia, de diferitenaþionalitãþi), fiind evitatã operspectivã oficialã ºiinstituþionalizatã (lucru inedit încontextul unor astfel desimpozioane). Colocviul intitulatCãlãtorie în poeziacontemporanã a fost organizatla Pallazzo Moroni de cãtre patrutineri entuziaºti: Andrea Gullotta,Maria Isola, Neira Mercep ºiRaluca Lazarovici-Mihalcu. S-adiscutat despre poeziaberlinezã, gallegã, friulanã,olandezã (prin fenomenul aºa-numiþilor recitatori-de-pe-po-dium), spaniolã (a fost focusatpolemic fenomenul rock-poeziei), s-a fãcut un ampluexcurs în poezia rusã (concluziafiind poezia s-a sinucis!), în ceapolonezã, în cea croatã, sârbãºi bosniacã, în cea austriacã ºi,f ireºte, în cea italianã.Simpozionul a fost încheiat prinprezentarea poeziei dinRomânia. Dintre poeþii invitaþi (peviu) la simpozion am fostprezenþi patru: Laura Liberale(Italia), Ruben Van Gogh

(Olanda), Cristian Bãdiliþã ºisemnatara acestor rânduri. Noi,poeþii români, am fost prezentaþiºi traduºi de Giovanni Magliocco(doctorand pe tema CerculuiLiterar de la Sibiu, actualmentela universitatea calabrezã dinCosenza) ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu (doctorandã la Padova,traducãtoare în limba românã aunor romane noir de anvergurã– aº aminti aici doar numeleautorului Massimo Carlotto, cudouã romane, Fugarul ºiArrivederci, Amore, Ciao).Dintre cele mai gustate eseuri ºiconferinþe prezentate amintescnumele câtora doctoranziremarcabili: Gabriella Pelloni,

Cinzia Mozzato, MarcoPrandoni, Neira Mercep, BorjaGomez, Andrea Gullotta,Gabrielle Zanello, LeonardoMasi etc. Recitalurile de poezieau fost renuanþate nocturn, în stilperformance, la un club unde s-a cântat Chopin ºi muzicã folk-rock italieneascã (MimiSterrantino, un simpatic cântãreþtaorminezo-suedez!).

Avându-i ca gazde laUniversitatea padovanã peprofesorii Roberto Scagno ºi peDan Octavian Cepraga, CristianBãdiliþã ºi cu mine am susþinutfiecare câte o conferinþã în faþastudenþilor italieni ce învaþã limbaºi literatura românã.

Ruxandra Cesereanu

Raluca Lazarovici, Giovanni Magliocco, Ruxandra Cesereanu

Cristian Bãdiliþã

Despre si cu poezie la Padova,

114

TEATRU

Clujul în festivalProaspãt intrat în rîndul Uniunii

Teatrelor Europene (13 aprilie2008), Teatrul Maghiar de Stat dinCluj, în parteneriat cu Teatrul „L.S.Bulandra” din Bucureºti este

organizatorul, între 2 noiembrie –21 decembrie 2008, al FestivaluluiUniunii Teatrelor Europene, carese desfãºoarã simultan la Cluj ºiBucureºti. În cele ce urmeazã,vom trata doar spectacoleleinvitate, fãrã alte manifestãri.

Secþiunea clujeanã a fes-tivalului a debutat cu spectacolulCompaniei Roger Planchon dinFranþa, Amedeu sau scapi de elcu greu de Eugène Ionesco.Comedia a avut premiera la 14aprilie 1954, la Théâtre deBabylone, în regia lui Jean-MarieSerreau. Contemporan ºi prietencu Ionesco, regizorul ºi actorulRoger Planchon a avut privilegiulde a citi piesa pe mãsurã ce erascrisã de dramaturg, care, în1955, a asistat la primareprezentaþie a lui Planchon.Aceastã a doua versiune a luiPlanchon este construitã cusimplitate. Interiorul de casãburghezã oarecare, cu pereþiitapetaþi în roz este tulburat doarde elementele suprarealiste: dinpodeaua sufrageriei crescciuperci, iar în camera de alãturi

se aflã cadavrul unui bãrbat uciscu mulþi ani în urmã – un posibilamant al Madeleinei (ColetteDompiétrini de la ComediaFrancezã), victimã a lui Amadeu

(Roger Planchon), soþul gelos -,care creºte în „progresiegeometricã”. Cuplul Amedeu –Madeleine, rutinat, acaparat de

banalitatea cotidianului, claustratde bunãvoie (doar Poºtaºul –Patrick Séguillon le trece pragul),este imaginea jalnicã a unorvictime resemnate. Mortul dincasã explodeazã în viaþa lor,

sentimentul culpei uciderii iubirii seîncarneazã în acest cadavru,stînjenind prin prezenþã ime-diatã. Picioarele enorme (careinvadeazã spaþiul vital al celor doi),amintirea iubirii demult trecute –interpretatã de un personaj cutrandafir la butonierã servindu-sede vocea lui Vico Torriani, zborulspre înãlþimi al lui Amedeu, cãlarepe globul stelar/pãmîntesc sînt totatîtea incursiuni într-un universfantastic, neliniºtitor. Dupã cummãrturisea însuºi autorul ei: „E opiesã din care n-am pututniciodatã ieºi. E fãrã ieºire ºi, înrealitate, ar fi trebuit sã rãmînã fãrãieºire. În logica ºi în adevãrulpersonajelor, totul ar fi trebuit sãcontinue nedefinit, pînã lasufocarea completã. Cadavrul arfi trebuit sã creascã mai departe,chiar dacã nu mai avea spaþiu.Personajele ar fi trebuit sã rãmînãpe loc, chiar dacã le era imposibil.ªi în aceastã contradicþie, piesaar fi trebuit sã se desfãºoare mai

departe, din ce în ce maisufocantã”.

Pe 10 noiembrie s-a inauguratnoua Salã Studio a TeatruluiMaghiar, o clãdire modernã, dininox ºi sticlã, cu o salã de

Eugenia Sarvari

Amadeu: Pascal Chantier

Ella: Margarida Araujo

115

aproximativ o sutã de locuri,cochetã, cu spaþii de repetiþiianexe ºi cabine ale actorilor per-fect utilate – „un vis de cincizecide ani, care acum s-a împlinit,dupã unsprezece ani de lademararea lucrãrilor”, declaradirectorul teatrului, Tompa Gábor,în discursul inaugural. Noua salãa gãzduit cel de-al doileaspectacol invitat în festival, Ella deHerbert Achternbauch, de laTeatro da Rainha din Portugalia,pus în scenã ºi interpretat deFernando Mora Ramos, secondatde Margarida Mauperrin. Ella estemama unui fiu cu minteazburãtãcitã – actorul poartã o„diademã” din pene de gãinã. Eastã cu privirea aþintitã în ecranultelevizorului ºi aºteaptã ca bãiatulei sã prepare cafeaua. Vocea fiuluiJoseph se face mesager alavatarurilor vieþii mamei:atrocitãþile la care a fost supusãîn lagãrele naziste, adãpostul (încoteþul pãsãrilor) oferit de soraLena. Spaþiul concetraþionar estesugerat de o plasã din sîrmã, cedelimiteazã locul acþiunii: oplatformã uºor înãlþatã – mãrginitãde un covor din boabe de porumb(unde se sfîrºeºte existenþa lipsitãde luminã a lui Joseph) – cu cîtevaobiecte din cele trebuitoare într-obucãtãrie: o oalã, ustensile de

preparat mîncarea, o rîºniþã decafea etc. Ritualul de pregãtire alcafelei este neobiºnuit de lung ºianevoios. Cum neobiºnuitã estecontinua agitaþie a fiului-îmbrãcat-în-halatul-de-casã-al-mamei –

dedublare a personalitãþii mamei,în încercarea de a sublimadurerea mutã a celei þintuite înfotoliu, dar ale cãrei amintiri îl vorucide. Suferinþa mamei esteretrãitã cu o asemenea intensitatede fiu încît acesta nu va rezistapresiunii amintirii atroce ºi se vasinucide. Iar cafeaua, aburindã,se va rãci în colþul mesei... Unspectacol rãscolitor, un monologde o intensitate specialã a trãirii.

Teatro Garibaldi din Palermo(Italia), al treilea invitat alfestivalului, practicã un teatrudeclarat politic. În textul scris ºi

regizat de Giuseppe Massa,Înlãuntrul inimii, apar acut problemefoarte „fierbinþi”: a imigraþiei, adiscriminãrii, a violenþei, a morþii.Este un omagiu adus lui NicolaSacco ºi Bartolomeo Vanzetti, cei

doi italieni plecaþi în America,acuzaþi de crimã ºi viol ºicondamnaþi la scaunul electric. Oscenã (aproape) goalã – douãscaune, o scarã, o pernã – un de-cor minimalist în care se vadesfãºura povestea zguduitoare acelor doi condamnaþi. În joculingenios de lumini se decupeazãpovestea lui Vito, a lui Salvadoreºi a Laurei. Lupta femeii cu demoniisingurãtãþii ºi ai nedreptãþii este

sugeratã simplu, prin „maltratarea”pernei, cum foarte simplã este ºitrecerea actriþei prin mai multepersonaje: „zeiþã” a înþelepciuniica vestitor / femeie de serviciuîntr-un hotel de lux / pasãre cuaripile frînte / povestitor ce intrã înpielea a cinci pãpuºi-mecanisme-în-jocul-istoriei. Simplu joc alhazardului, dreptatea este mingeace trece cînd de o parte, cînd dealta a fileului, în partida de tenis pecare judecãtorul ºi procurorul ºi-opaseazã unul altuia, înconfruntarea (sau nu) cusentimente precum remuºcarea,compasiunea, iubirea pentruaproapele. Cei doi, printr-uningenios schimb de costume, iauchipul întemniþaþilor, legaþi deacelaºi lanþ ce le limiteazãmiºcãrile, devenind doi roboþi, carepentru a putea suporta privarea delibertate, se plimbã ºi vorbesc,vorbesc ºi se plimbã, ca la final,cîntînd în canon un imn al libertãþii,se aºeazã fiecare pe scaunul luielectric, plonjînd în valurile unuiocean imaginar. Cei trei actori –Simona Malato, Emiliano Brioschi

Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba

Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic,

116

ºi Giovanni Prisco – izbutesc sãoglindeascã întreaga istorie cu multadevãr, o pasiune rãscolitoare, darºi o infinitã poezie.

Ceea ce a reunit primele treispectacole invitate a fostsimplitatea de expresie ºi un cîºtigimens în sensuri. Trei faþete aleîncãtuºãrii: aceea în cuplu, apoicea într-un lagãr nazist, iar la final,într-o închisoare de drept comun.Evadarea în imaginar este posibilã,dar este ea ºi mîntuitoare ?

Un alt spectacol invitat a fostNeguþãtorul din Veneþia de W.Shakespeare al Teatrului Dra-matic Iugoslav din Serbia, în re-gia lui Egon Savin, care aconstruit un spectacol agreabil,prin citirea în cheie parodicã apiesei shakespeareene, fiecarepersonaj avînd o linie fermã. Unperete înalt reprezintã imaginidintr-o Veneþie cenuºie ºi ascundemai multe uºi ce se deschid înadîncime. În faþã, podiumurilerabatabile sînt, la început,promontorii pentru gondolieriiveneþieni, mai apoi se transformãîn margine a unei piscine

moderne, pe care îºi fac sista ceidoi fugari: fiica evreului Shylock,Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelulLorenzo (Srdjan Timarov) saumasa la care are loc judecata –procesul dintre Antonio (IrfanMensur) ºi Shylock (PredragEjdus). Personajul central alpiesei, Portia, este un travestit(Dragan Miæanoviæ), Bassanio(Goran Šušljik), amant alversatului Antonio, nu iubeºte, defapt, o femeie, ci intrã într-ocomplicatã încrengãturã de relaþiide o altã naturã. Egon Savinspeculeazã ambiguitãþile ºi aducepiesa lui Shakespeare înactualitatea de ultimã orã:homosexualitate, consum dedroguri, defilãri de modã (Portiapãºeºte împleticit pe podium, la felºi servitorul lui Shylock, Gobbo),etalarea neruºinatã a bogãþiilordobîndite illicit, dreptatea împãrþitãde decrepiþi (Dogele Veneþiei nupoate duce judecata pînã la capãt,sforãind cu mult înainte ca Portiasã-ºi fi terminat pledoaria),preocupãri de un “fin” aristo-cratism (Portia rãsfoieºte plictisitã

o revistã Vogue atunci cînd PrinþulMarocului încearcã sã ghiceascãîn care sipet se ascunde portetulviitoarei mirese). Un spectacolmodern, vivace, cu partituriconduse de o mînã de maestro.

Dar festivalul nu s-a sfîrºit.Agenda mai conþine: douãspectacole ale TeatruluiBulandra (Crimã ºi pedeapsã deDostoievski în regia lui YuriyKordonskiy ºi Anatomie. Tituscãderea Romei de HeinerMüller, în regia lui AlexandruDarie), Don Quijote dupãCervantes (Compagnie Azar,Franþa, regia: JacquesBourgaux), douã spectacolepurtînd semnãtura celebruluiMatthias Langhoff (CompagnieRumpelpumpel, Franþa) –Cvartet de Heiner Müller ºiDumnezeu ca pacient dupãCîntecele lui Maldoror de Comtede Lautréamont ºi Teatro de laAbadia (Spania) cu Paceaperpetuã de Juan Mayorga, re-gia: José Luis Gómez. Tot atîteaprilejuri de a face o “baie” deteatru de cea mai bunã calitate.

117

De-a lungul a ºapte sãptãmâni,mai exact din 2 noiembrie pânãîn 21 decembrie 2008, clujeniiiubitori ai Thaliei au avut la cinã,aproape în fiecare searã, feliiconsistente de teatru european.Cu un termen gazetãresc uzitat,la modã, se poate spune cã aumâncat teatru pe pâine. Auîngurgitat cu poftã spectacole decalitate, fenomenul trezind ºi înalte categorii de oameni aceeaºipoftã. Datoritã Festivalului UniuniiTeatrelor din Europa, desfãºuratla Teatrul Maghiar din Cluj, oraºula devenit, pentru aceastãperioadã, una din capitalelestimate ale teatrului european.Putem chiar trage îndreptãþitanãdejde ca, o datã intrat înaceastã horã a promotorilor arteiscenice, sã rãmânã un etalonvaloric ºi pe mai departe, dupãcum mi se pare firesc sã fie înaceastã posturã dupã o grea ºidelicatã încercare organizatoricãºi spectacologicã.

Seria spectacolelor invitaþilordin luna decembrie a debutat cuparticiparea Teatrului Bulandra,care a prezentat în regim studiodramatizarea romanului Crimã ºipedeapsã de Dostoievski,versiunea scenicã ºi regiaaparþinând lui Yuriy Kordonskiy.

De fapt, propunerea regizoruluirus e mai puþin o dramatizare câto problematizare scenicã extrasãdin naraþiunea dostoievskianã. Unspectacol de autor axat pe ceeace critica a numit deja „autopsialui Raskolnikov”. Pentru exhi-barea sfâºierilor de conºtiinþã aleeroului, regizorul a apelat la treiinterpreþi (Relu Poalelungi, Ri-chard Bovnoczki, Vlad Logigan)acþionând sincron, dar exprimânddimensiuni diferite ale personlitãþiipersonajului, prins în capcanapropriilor obsesii în legãturã culegitimizarea crimei unui virtual„supraom” avant la lettre.Onomastica personajului trimitespre aceastã scindare: rascol

Felii de teatru europeanAdrian Þion

înseamnã a se împãrþi, a se rupe.O convenþie curajoasã, greu deacceptat uneori, când, de pildã,Sonia stã de vorbã cu cei trei caºi cum ar fi unul singur. Darîncadratã în formula teatrului-dezbatere ea primeºte coerenþãºi energie expresivã. Proceduraminimalã a montãrii porneºte dela numãrul personajelor: cei trei

Raskolnikovi, Judecãtorul deinstrucþie (Sorin Leoveanu),Aliona, cãmãtãreasa care nu ecâtuºi de puþin bãtrânã (RodicaLazãr) ºi Sonia (Anca Androne).Continuã cu episoadele-cheie ºise terminã cu simplificareadecorului. Astfel avem ca decor(Tina Louise Jones) camera de unalb izbitor (a lui Raskolnikov, acãmãtãresei sau chiar spaþiulvizualizat al propriei conºtiinþe încare pãtrund „vocile” sfâºieriieroului între Dumnezeu ºi diavol,între cutezanþã ºi renunþare, întrevinã ºi ispãºire). Sunt exploatateteatral scenele cu impact înstructurarea dezbaterii de idei,urmând chiar firul acestora, îndetrimentul firului cronologic,subiacent. Spectatorului i seserveºte abrupt, cu o marecruzime, scena crimei (numaiuna), scena interogatoriuluiprelungit în care exceleazã SorinLeoveanu în rolul Anchetatorului

Porfiri Petrovici, scena înge-nuncherii lui Raskolnikov în faþaSoniei („Nu îngenunchez în faþata, ci în faþa întregii suferinþeumane”), scena omorârii calului decãtre niºte beþivi (amintire dincopilãria eroului) ºi scena citiriiÎnvierii lui Lazãr din Biblie, la carese adaugã Tatãl Nostru rostit decei trei în slava veche. Deºi

puþine, în comparaþie cusuccesiunea lor din roman, elereuºesc sã oglindeascã într-unlimbaj convingãtor, viu, aproapehalucinant esenþa problematiciicare vizeazã delirul omuluibolnav, vocaþia supraevaluãriiagresive de tip napoleonian,inocenþa rãnitã, umilinþa,remuºcarea ºi în cele din urmãapropierea de spiritul pra-voslavnic, expresie a misticiidostoievkiene. Un spectacolcomplex, în ciuda simplitãþiiaparente a limbajului frust, pregãtitanume pentru tinerii actori de laTeatrul Bulandra.

Multã încântare ºi bunãdispoziþie a adus în rândulspectatorilor din noua salã studioa Teatrului Maghiar reprezentaþiacu Don Quijote a Companiei Azardin Franþa. Concepþia, regia ºiinterpretarea aparþin strãlucituluiactor Jacques Bourgaux, nãscutîn Belgia, artist cu un palmares

Don Quijote

118

didactic ºi scenic impresionant.Cu Don Quijote a colindat prinFranþa, Elveþia, SUA ºi a mai fosto datã la Cluj în 2005. A ºtiutTompa Gábor de ce-l invitã, cãciun asemenea recital actoricescnu vezi în fiecare zi.

Fãrã îndoialã cã Don Quijoteîn viziunea ºi interpretarea sa esteun succes de public ce nu poatefi tãgãduit. Existã – e drept – ºireþineri ce nu au acceptat formulaexcesiv degajatã a limbajului. Amai spune o datã povesteacavalerului tristei figuri, într-otonalitate simplã ºi comunicativã,agreabilã, mi se pare cã înseamnãreevaluare de tip iconoclast ce nuprejudiciazã substanþei sim-bolului. Dimpotrivã. Spectacolulreprezintã, cred eu, un exemplarone man show ce extragemãrgãritarele mitului european cumânã sigurã, de prestidigitatorexersat, aflat în mare formã. Jo-vial ºi agil, îmbrãcat în hainesubþiri, largi ºi încãlþat cu mocasiniuºori, el dialogheazã dezinhibatcu spectatorii, sare dintr-o parteîn alta a scenei, cântã, mimeazã,trece în pielea lui Cervantesînsuºi aflat în detenþie,puncteazã momente din biografiacelebrului scriitor, dupã caredescinde printre orãtãniile ºidobitoacele aflate în curteaþãrãneascã din La Mancha sauprintre animalele de pe la hanuriledin stepa castilianã. Toateacestea sunt sugerate printr-ocavalcadã de onomatopee ºigrimase, gesturi ºi cuvinte,frânturi de replici arhicunoscutece recompun aventura ca-valerului rãtãcitor ºi a lui SanchoPanza, credinciosul sãu servitor.În ansamblu, un discurs teatralatrãgãtor, accesibil, uºor parodic,

deºurubat inspirat din monu-mentalitatea mitului.

La concurenþã strânsã cuspectacolul realizat de TompaGábor pe scena Teatrului Maghiardin Cluj cu aceeaºi piesã, Cvartetde Heiner Müller în regia luiMatthias Langhoff (CompagnieRumpelpumpel, France) a reuºitsã ne convingã, dacã mai eracazul, cât de jucat este în Europadramaturgul german. În com-paraþie cu montarea clujeanã, ceaa lui Langhoff beneficiazã de undecor compozit. Acesta aca-pareazã de la bun început atenþia.Autori: Matthias Langhoff, PierreMeine, Michel Coquet. În loc depatul cu baldachin (clujean),scena e împãrþitã în douã: otreime impune rigoarea unei sãliclasice de operã cu lojele sale(face legãtura cu „un salondinaintea revoluþiei franceze”) ºidouã treimi acoperã un fel demaidan unde zace un automobildemodat, de fapt e un fel decinematograf în aer liber pentrumaºini (în loc de „o cazematãdupã cel de-al treilea rãzboimondial”). Pe un ecran suntderulate cu repeziciune imagini dinistoria umanitãþii. Lupta dintresexe reprezentatã prin Vicontelede Valmont ºi Marchiza deMerteuil e susþinutã de doi actoriredutabili: Muriel Mayette (de laComedia Francezã) ºi FrancoisChattot. Ei deconspirã, cu trufaºãplãcere, strategiile iubirii ºi dorinþei.Jocul substituirilor este dus cueleganþã spre dezvãluirea unoradevãruri crude, dar ºi comiceuneori. Mai puþin reliefatã ieseprezenþa – absenþa celorlaþi doicomplici, invocaþi în dialog: Tourvelºi Cécile Volanges. Langhoffspune despre piesa lui Müller cã

„este un text de mare virtuozitate,scris pentru doi actori buni”. Ceeace ºi dovedesc interpreþii pe durataîntregului spectacol.

ªocant ºi straniu acestdiscurs-parabolã intitulat Paceaeternã imaginat de JuanMayoroga ºi pus în scenã deJosé Luis Gómez la Teatrul LaAbadia din Madrid. De fapt, un felde bestiar modern construiteseistic pe marginea dilemelorîmprumutate din Kant ºi Pascaleste Pacea perpetuã decriptatãscenic într-un spaþiu concen-traþionar aproape kafkian deregizorul spectacolului. Un textdens, cu conotaþii muºcãtoare laadresa prezentului convertit înhranã suculentã pentru colþiipregãtiþi sã sfâºie necruþãtor.

Oricât ar pãrea de bizar,suntem invitaþi sã asistãm la uncasting pentru câini (undepersonajele sunt chiar patru-pedele) în vederea obþinerii unuijob în activitatea antiteroristã. Ceitrei câini supuºi examenului (JoséLuis Alcobendas, Julio Cortázar,Israel Elejalde) fac un rechizitoriuextrem de acid (nu lipsit degrotesc) realitãþii lumii, vãzutã ºiinterpretatã prin prisma lor ca„mondo cane” în expansiunevertiginoasã ºi periculoasãtotodatã.

Festivalul s-a bucurat departiciparea unor nume pres-tigioase din lumea teatruluieuropean, pe care spectatoriiclujeni sunt gata oricând sã-iaplaude din nou. Privind în ogradanoastrã, putem spune cã suntemoricând competitivi pe planeuropean, evidenþã ce nu maitrebuie demonstratã, ci doarcontinuatã sub forma unorreuniuni teatrale de talia acesteia.

Pacea perpetuã Cvartet

119

Moartea ca orice moarte ºtiesã facã un singur lucru. Nu ºtiesã cânte, nu ºtie sã danseze, nuºtie sã îi înveþe pe alþii nimic.Moartea, deºi mulþi s-au aplecatasupra ei, este cel mai plat ºi maibanal lucru posibil, pentru cã eaºtie ºi ea poate impune un singurlucru, anume o implacabilãabsenþã. Bineînþeles ea seconsiderã puternicã, pentru cãºtie cã nu este mai niciodatãbinevenitã, iar ca sã-ºi de-monstreze sieºi propria putere sepune sã le facã oamenilor înciudã, se pune sã-i împungã cusãbii ºi ace. Atunci moartea, înjosnicia ei îºi face de cap, înainteca bunul simþ sã-i fi permis vreomiºcare. Aºa este moartea, o fireinvidioasã, o frustratã fatãbãtrânã, care se bagã singurã înseamã atunci când nimeni nu-iacordã atenþie. Atunci moarteaimpune absenþe, înainte ca ea sãfi avut vreun drept asupraspiritului, pe care îl reduce latãcere.

De fiecare datã când amvãzut-o pe scenã ºi cred eu, de

fiecare datã când a urcat pescenã, Anca Parghel a lãsat nudoar impresia unei voci ºi a uneipersonalitãþi muzicale pline deculoare, ci ºi impresia unei fiinþevii, a unei fiinþe pline de vitalitate,de forþã, îmbinate toate nu înultim rând cu o eleganþã de onaturaleþe neobiºnuitã. AncaParghel a exprimat mereu prinmuzica ei o combinaþie rarã, ocombinaþie unicã de bucuriepurã, bucurie copilãreascã ºi defermã demnitate. Indiferent undeam cunoscut-o, dacã pe scenãsau acasã în camerele noastre,prin intermediul discurilorpãrinþilor noºtri sau poate prinintermediul celor cumpãrate denoi, unii ne vom bucura întot-deauna de privilegiul, de-a fi fãcutcunoºtinþã cu marile piese alejazzului prin vocea ºi prinpersonalitatea ei. Iar cu toþii putemfii recunoscãtori pentru avantajuldeosebit de-a fi cunoscut ominunatã artistã de jazz, ocântãreaþã ºi o pianistã de-sãvârºitã. Aceste privilegii ne vorlega mereu de ea, indiferent de cât

de mult va îmbãtrâni lumea.Moartea Ancãi Parghel a fost

o defulare nesimþitã, o încãlcarea regulilor bunului simþ cosmic, opalmã peste faþã din partea morþiiînsãºi. Iar acum moartea þanþoºãîºi reclamã meritele hidoase. Înnedreptatea ei monumentalã vreasã-ºi etaleze absurda realizarea,vrea sã adune roadele dindurerea, din lacrimile ºi dingolurile sufletelor care au rãmasîn urmã. Moartea, acum mândrã,crede cã a câºtigat, cã ne-a lovitdincolo de puterea noastra de ariposta.

Eu ºtiu însã un lucru: înurechile mele, în urechile tuturorrãsunã o voce nemijlocitã, care cufiecare cuvânt, fiecare sunet rostittraverseazã aceastã moarteinvizibilã. Din depãrtare se audeo voce. Vocea e veselã, e o vocefericitã ºi ne ºopteºte cã moarteae o falsã, o prea prefãcutã fiinþã,cu o pãrere mult prea bunã despresine. Cine suntem noi sãcontrazicem aceastã minunatãvoce?

Midnight Prayer

Ana-Maria Tãut

120

De patru decenii viaþaspiritualã a Clujului a asimilatfreamãtul fertil ºi substanþial alunui pictor pãstrãtor ºi furnizorde autentic duh românesc într-untimp al mutaþiilor anihilante deidentitate naþionalã. Caz similarcreatori lor hrãniþi din sevaobârºiilor care sedimenteazã înom vocea gravã a adâncurilor,Gavril Gavrilaº (nãscut la 21aprilie 1939 în satul Piatra dinapropierea Nãsãudului) n-aabdicat niciun moment de laexigenþele unor norme pro-fesionale ºi principii morale carel-au pãstrat într-un travaliuconstant,furnizor de referenþialargument spiritual.

Sentimentul cel mai frecventvehiculat de pictura lui GavrilGavrilaº este acela al jertfei ºisacrif iciului. Prin exploziveverticalizãri ale formelor agitate,aluzii la intempestive cãderi oriîndrãzneþe traiectorii cãtre înalt,cu siluete de pãsãri aplatizatecare se sting sau se avântã înnecontenite convulsii, eter-nizeazã dispute definitorii pesinuoasa curbã a vieþii, multeconsumându-se dramatic, cumse întâmplã ºi-n tulburãtoarelevariante pe tema legendei luiDragoº desãlecãtorul, înte-meitorul voievodatului moldav.Nu l ipsesc nici insinuãrilemetaforice privind armonia,tandreþea, iubirea cea farãprihanã.

O admirabilã forþã a sintezeiexpresive conduce la odesfãºurare a pasajelor deculoare densã, vitalã, spreraporturi ºi sonoritãþi careasociazã edificator un robustnerv constructiv cu neliniºtileabstracþiei expresioniste. Mereucompact, coerent, cursiv,aspectul formal îºi precizeazã

inteligibil ramificaþiile punctândori sugerând esenþe alefundamentului uman: de lastrigãt, crispãri ºi neliniºti, laconsolãri ºi reculegeri.

Fiecare imagine se desã-vârºeºte dupã îndelungifrãmântãri decantãri aleacordurilor ultime, determinândizbânda unei energii capabile sã

spiritualizeze materia. Coloristdin stirpea marilor cultivatori demuzicalitate în tonalitãþi rare, custrãluciri de nestematã, îºiamplificã frenetic zestrea despirit ascultând chemareazãrilor ce proteguiesc ºitezaurizeazã descãtuºãrile ºiofrandele celor sortiþ i sãdãinuiascã în eternitatea vremii.

Portretul lui Lucian Blaga

Pictorul expresivitatilordainuitoare Negoiþã Lãptoiu

)) )))

)) ))) ,

121

caricaturaDORU AXINTE

122

Spre finele anului 2008 s’aprodus debutul portughez al trio-ului Joy of Life, integrat într’oacþiune de amploare: întâiaToamnã Muzicalã Româneascã

din Portugalia, organizatã decãtre Institutul Cultural Romândin Lisabona. Formaþia în cauzãe una dintre puþinele agregãrisonore de dupã 1989 capabile sãreprezinte jazzul românesc caartã colectivã, iar nu ca purãexhibare (adeseori minatã denarcisism) a talentului individual.Paradoxal, fiecare dintre cei treicomponenþi ai grupului ºi-a formatdeja o personalitate bineconturatã, ajunsã la deplinamaturitate creatoare. Discutãmaici despre Decebal Bãdilã –muzician înnãscut, exploziv ºi

JAZZ CONTEXT

Întâiul trio de„jazz românesc cuaccent brazilian“

expansiv, jovial ºi jocular, polimorfºi poliinstrumental – dãruit însãintegral ustensilei cu corzi groasece întreþine – alãturi de percuþie– pulsaþia vitalã a jazzului:

contrabasul (fie învarianta sa clasicã, fie înaceea mai propice ereicomputerelor, a chitarei-bas); trecem apoi la VladPopescu, un baterist decursã lungã, stãpânabsolut peste farmecelebateriei ºi – de reþinut –nu doar cele de su-prafaþã (zgomotoasã), ciºi de nuanþe profunde,quasi-intimiste; în fine,pianistul Petre Andrei, acãrui ascensiune de lafaza de aspirant/studental lui Marius Popp lastrãlucirea pirotehnicãde acum – dezlãnþuitãpe toatã întindereaclaviaturii – mi se pareuluitoare. Solo-urile luiAndrei sunt fin dar fermarticulate, cu strãlu-citoare succesiuni ºischimbãri de direcþie,fãrã sã-ºi piardã vreo-datã necesarul simþ al

construcþiei ºi al echilibrului. Unpianist pe cât de modest capersoanã, pe atât de pregnant caexprimare. ªi care ºtie sã se deala o parte, când e cazul, spre a-ºi complementa colegii de grup.

Principala reuºitã constã, defapt, în gradul înalt de acceptarereciprocã pe care îl ating acestetrei personalitãþi, în esenþãidiosincratice. Cred cã factorul decoeziune îl reprezintã tocmaiDecebal Bãdilã, care aduce unconcept inedit pe plaiurile noa-stre: transfigurarea unor stan-dards (Cole Porter, John

Coltrane, Miles Davis, AntônioCarlos Jobim, Toots Thielemansºi alþi clasici), apoi a propriilorcompoziþii, dar ºi a unui hitprecum Satisfaction al formaþieiRolling Stones – întreg acestpatrimoniu – sub semnul solar albrazilianismului muzical! Sã nu seînþeleagã prin aceasta un simplutransfer de ritmuri ºi armonii, dejaemblematice, din sfera sambeisau a bossa novei în aceea a“prelucrãrilor” convenþionalepentru trio de jazz cu pian.Asimilarea are loc la modul or-ganic, cei trei muzicieni îºi asumãcondiþia de creatori în spiritullibertar ce a fãcut din Braziliaprimul creuzet alternativ aljazzului periplanetar.

Perioada de timp, relativscurtã, petrecutã de Decebal lasursele primare ale oceanuluimuzical brazilian se vãdeºte a fifost crucialã. Dupã ce RichardOschanitzky realizase prima“aclimatizare” de bossa nova pepãmânt românesc, la ora de faþãDecebal Bãdilã reuºeºte sãcânte JAZZ ROMENO COMSOTAQUE BRASILEIRO (Jazzromânesc cu accent brazilian,conform sintagmei pe care mi-am permis s’o trec pe afiºul dedebut al acestui grup înmetropola de unde Brazilia ºi-aprimit identitatea lingvisticã). Maimult: comunicarea cu publicul,între piese, a fost fãcutã de cãtrebasist în limba þãrii (ºi a fosteicolonii – cel mai mare stat latinde pe Glob). Decebal Bãdilãreprezintã un caz fericit deconciliere, în aceeaºi fiinþã, asupradotãrii artistice cu însuºiriumane pe cale de dispariþie:onestitate, amiciþie, jovialitate,capacitate de comunicare realã,generozitate...

Evoluþia celor trei români i-aentuziasmat pe spectatorii veniþila concert, ce nu ºi-au economisitelogiile. Printre ei l-am reîntâlnitpe patriarhul criticii de jazzportugheze, José Duarte (ex-colegul meu din redacþialegendarei publicaþii universalisteJazz Forum, editatã de PawelBrodowski la Varºovia, undeJosé reprezenta Portugalia, iareu România). Au fost prezenþi ºidiplomaþi cu notabile preocupãri

Decebal Bãdilã

123

A fost necesar ca Bossa Novasã fie consacratã prin istoriculconcert þinut la Carnegie Hall din

New York, în 1962, pentru capatria sã-i recunoascã pe deplinvaloarea. Carlos Lyra explicã:„Bossa Nova a atins momentulei culminant prin concertul de la

Carnegie Hall, fiindcã Brazilia nuacordã importanþã decâtsuccesului obþinut în afara

propriilor frontiere”(din pãcate, co-mentariul cores-punde pe deplinºi mental i tãþ i iromâneºti). TomJobim, Lyra,Menescal, OscarCastro Neves,Sérgio Mendes aufacut ca BossaNova sã germi-neze pe Glob. Ungen emi-namentebrazilian, con-topind elementede samba cuswing, jazz, be-bop ºi batuqueafro. În mod bizar,tocmai când B.N.expandeazã spretoate azimuturile,acasã la ea în-cepe sã fie con-testatã. Proxima

generaþie a MPB îºi afirmã noiiprofeþi: Caetano Veloso, ChicoBuarque, Gilberto Gil pledeazãpentru o muzicã angajatã, înconsonanþã cu atmosfera de

Bossa Nova:tânara la 50 deani (III)

)) ))) )) )))

confruntãri politice în care sescufundã þara. Nu mai existãclimat pentru o muzicã fragilã ºisubtilã precum Bossa Nova.Noua MPB se vrea combativã,participativã, politizatã, reo-rientatã spre favele, pescari, þã-rani, muncitori, salvatoare a ar-tiºtilor populari marginalizaþi decãtre Bossa Nova. Aceasta va fidenunþatã ca sub-jazz, aflat înserviciul imperialismului culturalamerican…

Numai cã, la acea datã, mariijazzmeni americani îi des-coperiserã deja farmecul. Dupãtriumful lor la istoricul ºi haoticulconcert de la Carnegie Hall, JoãoGilberto, Tom Jobim ºi SérgioMendes se vor stabili la NewYork. Stilul se generalizeazã,cãci giganþi precum Miles Davis,Stan Getz, Gerry Mulligan sauBill Evans, fascinaþi de BossaNova, începuserã sã înregis-treze piese din noul repertoriu ºisã-i invite ca parteneri pemuzicienii brazilieni. AstrudGilberto (pe atunci, soþia lui João)devine primadonna Bossa Novei,nu neapãrat datoritã uneiînzestrãri vocale ieºite dincomun, cât fiindcã era printrepuþinii din anturaj capabili sãcânte în englezã. În fapt, pieseleei vor avea adeseori textebilingve, anglo-portugheze. În1964 – pe când Brazilia, dupã operioadã de haos politico-economic, se scufundã pentru 21de ani în tenebrele dictaturiimilitare – Bossa Nova cunoaºteconsacrarea în USA. Dinperspectiva actualã pareneplauzibil, însã realitatea este cãsingle-ul The Girl from Ipanemaºi albumul Stan Getz and JoãoGilberto au cucerit categoriile de„cel mai bun cântec” ºi „cel maibun album” ale premiilor Grammyediþia 1964, depãºind muzicieniprecum The Beatles, The RollingStones, Frank Sinatra ºi ElvisPresley, aflaþi pe atunci laapogeul popularitãþii.

V.M.

filojazzistice, precum dl. ZeljkoVukosav, ambasadorul Croaþieiîn Portugalia, d-na Elzi Martin,consulul României la Lisabona,dl. Stanislas Myck, ataºatul cul-tural al ambasadei Luxem-burgului. Multã lume bunã – dl.Jaime Saraiva, coordonator alAsociaþiei Jurnaliºtilor Strãiniacreditaþi la Lisabona, dl. RicardoCastro, editor al revistei OBrasileirinho, antropologul DanielSilva Perdigão, criticul literarFernando Couto e Santos, Anto-nio Ramalheira (“doctor jazz dePortugal”), Maria João Coutinho,

Danislav Jeraj… Cu toþii,comentând elogios spectacolul lacare au asistat. Arhitectul ManuelSampaio Taborda, asemeneaaltor jazz-fani, încerca sã-lplaseze pe Petre Andrei undevala intersecþia dintre Errol Garner,Oscar Peterson ºi McCoy Tyner,dar pânã la urmã a cãzut de acordcu mine cã valoarea celor treijazzmeni constã tocmai îndepãºirea imitaþiilor sterile ºi încrearea unei atmosfereproaspete în cadrul unor formedeja consolidate.

Virgil Mihaiu

Astrud Gilberto

ª

124

ARTICOLE, STUDII, ESEURI,PORTRETE

ACHIM, GEORGE, Omelancolie de “sori brumaþi”, nr.4;ADAMEK, DIANA, Portugalia înorizontul stilistic al lui LucianBlaga, nr. 8-9;BÃCIOIU, PETRE, EugèneIonesco ºi universul teatral pur,nr. 10;BALOTESCU, FLORIN, Lucrãriîn verde sau lumea din parteapoeticã, nr. 5-6; Izbirea depoezie, nr. 10;BALOTESCU, IRINA, Hautecouture, écriture ºi ce nu esteliteratura, nr. 11-12;BARBU, MIHAI, Ion D. Sîrbu.Scrisori deschise... dupãdouãzeci de ani, nr. 8-9;BOBÃILÃ, IULIA, Traduceriperformante în limba spaniolã,nr. 11-12;BOJOGA, EUGENIA, Spiritecritice ºi europene, nr. 11-12;BRAGA, CORIN, Traumã ºiistorie, nr. 7; Imaginea celuilalt.Proiecþii fantasmatice ºiideologice în Evul Mediu ºiRenaºtere, nr. 11-12;BUICIUC, CONSTANTIN, Unpoet al entropiei, nr 11-12;BULARCA, RUXANDRA,Lumea ca notã de subsol, nr. 5-6;BULAT, VLADIMIR,Combinaþiile lui Woland, nr. 5-6;Batista Fridei, nr. 10;BURLACU, DORU GEORGE,Pedagogica Conferinþelor, nr. 1;Neodihnita iubire, nr. 2-3;Scepticul sociabilizat, nr. 5-6;Obscenitatea publicã, nr. 8-9;Glose la o perifrazã, nr. 11-12;BUTNARU, LEO, Despreverbul întrupat în destin, nr. 5-6;BUZAªI, ION, Ion Agârbiceanuºi Marea Unire, nr. 1; Aicea,printre ardeleni, nr. 2-3; Argouldeþinuþilor, nr. 2-3; IonAgârbiceanu - în descendenþaªcolii Ardelene, nr. 8-9; NaeAntonescu, nr. 8-9; Prima tezãde doctorat, nr 11-12;CÃMPAN, LETIÞIA, Românii ºidocumentarul, nr. 5-6;

CÃPUªAN, ANDREIALEXANDRU, Lucian Blaga -diplomatul, nr. 8-9;CESEREANU, RUXANDRA,Minunata poveste a uneipasiuni fatale, nr. 5-6; Oistorie a intelectualului românîn secolul XX, nr. 7; Voceaarhetipalã a Europei libere,nr. 7;CODRUÞA, SIMINA, Tur(n)Babel românesc în librãrii, nr.2-3;CONKAN, MARIUS, Bacovia ºidispozitivul Young, nr. 8-9;CORDOª SANDA, Libertateade a trãi vieþi captive, nr. 7;COUTHINO, MARIA JOAO,Agostinho da Silva ºi LucianBlaga, nr. 8-9;COUTO E SANTOS,FERNANDO, O privirelusitanã asupra operei luiLucian Blaga (traducereRoxana Rîpeanu), nr. 11-12;CREÞU, BOGDAN,Douãmiismul, o gãselniþãcriticã, nr.1CRISTEA, SIMION DORU,Teoria metaforei blagiene într-operspectivã lusofonã, nr. 8-9;CUBLEªAN, CONSTANTIN,Literatura românã la poartaglobalizãrii, nr.1DAMIAN, ªTEFAN, Uncrepuscular uitat: GuidaGozzano, nr. 2-3;DIACONESCU, ZORIN,Domeniile domnului Cotuþiu, nr.5-6;DRAGU, ANCA, MaximDumitraº, nr. 5-6;DRÃGOI, LIVIA, MarcelMunteanu, nr.4;FÃTU-TUTOVEANU,ANDRADA, Freud ºi cocaina,nr. 8-9;FRENÞIU, RODICA, MoriÔgai, Gan (Gâsca sãlbaticã),nr. 2-3; Ambiguitatea la temelialumii contemporane:Kenzaburo Oe, nr. 5-6;Femininul japonez între mit ºirealitate, nr. 8-9;GARAZ, OLEG, Despre nevoiasincreticului în postmo-dernitatea artisticã, nr. 2-3;

GEORGESCU, AL., Istoriasecretã a literaturii române, nr.2-3;GIRAO RIBEIRO DOSSANTOS, MARIA DEROSARIO, Despre dor laLucian Blaga, Teixeira dePascoaes ºi Mircea Eliade, nr.8-9;HAÞIEGAN, ANCA, Ocapodoperã uitatã?, nr. 2-3;HÃULICÃ, DAN, Latenþe, nr.11-12;HULUBAN, RAUL, Simplu crezsau ieºirea din monologul zilnic,nr. 8-9;IACOB, ANDREEA, Nuîntîmplãtor, Monica Lovinescu,nr. 7;IANCU, VICTOR, D. Macrea ºiºcoala lingvisticã clujeanã, nr.2-3;I.B., Corespondenþa unuipedagog blãjean, nr. 2-3 ;IGNA, VASILE, Cãrþi nescrise,nr. 5-6; Inventînd, recuperînd,nr. 8-9;JUCA, MARIA, Exilul ca formãde supravieþuire, nr. 2-3;MAGLIOCCO, GIOVANNI,Teoria baladei ºi politica mituluila Cercul Literar de la Sibiu, nr.11-12;MAN, FLORINA, Zãpadamieilor, nr. 7; Scriitura înserpentinã, nr. 10;MANASIA, ªTEFAN, Vise, deAkira Kurosava, nr. 1; Terorismliterar, nr. 2-3; Viaþã, poezie,fotbal, nr. 4; Dupã-amiaza unuiBatman, nr. 5-6; Ne îndreptãmcãtre un “Auschwitz alanimalelor?”, nr. 7; În concediu(din caietul roz monocromo), nr.8-9;MANEA, NORMAN, Poartaspre sufletul omenesc, nr. 7;MANILICI, CÃLIN, Portret defamilie cu doisprezece poeþi, nr.10;MAREª, NICOLAE,Resemnarea sau pioºenia cavirtute, nr. 5-6; Papa Ioan Paulal II-lea. 30 de ani de laîntronare, nr. 11-12;MARTIN, MICHEL, Introducereîn postsuprarealism. Din toate

CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008

125

direcþiile ºi panoramic. Manifestsau nu (I), nr. 5-6; Introducereîn postsuprarealism. Din toatedirecþiile ºi panoramic. Manifestsau nu (II), nr. 7;MIHÃILESCU, FLORIN, Urîtulºi estetica, nr. 2-3; Scriitorul pedivan,nr.4; Interferenþe literare,nr. 5-6; Soarta cãrþilor, nr. 8-9;Critica ºi feþele poeziei, nr. 10;Soluþia sintezei, nr. 11-12;MIHAIU, VIRGIL, 70 de ani decînd Blaga atingea apogeulcarierii diplomatice, nr. 8-9;MITRICIOAIE, SILVIA,Discursul autobiografic ºificþiunea eului (Trupul ºtie maimult), nr. 2-3; Eugen Simionîntr-un Jurnal parizian, nr. 7;MUDURE, MIHAELA, Desai laputerea a doua, nr. 11-12;MUNTEAN, CARMEN, NicolaeManolescu, Harold Bloom ºisfârºitul Canonului, nr. 7;MUREªANU, CAMIL,Profesorul Nicolae Lascu, nr.4;MUªLEA, IOAN, DupãPortugalia: une descente auxEnfers, nr. 8-9; AlexandrSoljeniþîn in memoriam, nr. 10;NEAMÞU, GELU, Dosarulprocesului lemenian, nr.1;NENCIULESCU, MARIUS,Poezia lui Dimitrie Stelaru, nr. 2-3;NICOLAE, LAURA,Mentalitatea balcanicã ºi AlexisZorba, nr 11-12;NICOLAU, FELIX, Cine nu seteme de antologii? O provocarea romanului românesc, nr. 2-3;Studiu de patologie argoticã, nr.5-6; Mutaþia valorilorpornografice sau Lungul drumal pornografiei cãtre literaturaeroticã, nr. 7; Singurãtateacriticului, nr. 10; Nimic nou subApollo, nr. 11-12;ODÃGESCU, BOGDAN,Muºtele din budincã, nr.4;Literatura românãcontemporanã - simptome,anomalii ºi doftorii, nr. 5-6;Cioran între Cervantes ºiCaragiale, nr. 7; Scrisul, îngeriiºi amurgul vieþii, nr. 8-9;OPRIÞÃ, MIRCEA, Elegiicomunicate, nr. 11-12;PECICAN, OVIDIU, Fierberi ºiînvolburãri blãjene, nr. 1;

Microbi pe pieliþa politicii, nr. 2-3; Monica Lovinescu: treigînduri, nr. 7; Restituirilezaciene, nr. 11-12;POP, DORU, În dulcele stil allui Dan Brown, nr. 11-12;POP, ION, “Vedeniile” luiGheorghe Sãsãrman, nr. 1;Glose la poezia lui Ion Vãdan,nr. 2-3; Gellu Naum ºi“experimentul poetic”, nr. 4;Poezia lui Horia Bãdescu, nr. 5-6; Un clasicizant: Vasile Sav,nr.7; Traian ªtef în micul teatrual lumii, nr. 8-9; Anotimpul dincolivia poemului, nr. 10; Un poet“orfic”: Nicolae Diaconu, nr. 11-12;POP, SIMONA-MARIA,Jurnalul formãrii conºtiinþeieuropene, nr. 5-6; “Strãinãtatea”prin ochii unui intelectual dinEst, nr. 8-9; Semnificaþiileexilului la Mircea Eliade, nr. 11-12;POPA, MIRCEA, Irina Petraºsau bucuria lecturii, nr. 1; GeoBogza sau însemnele realului,nr. 2-3;POP-CURªEU, IOAN, GeoBogza, reporter în Þara depiatrã, nr.10;POPESCU, ADRIAN, Ianuarie,Ipoteºti, Eminescu, nr. 1; GeoBogza - 100, nr. 2-3; “Oraºul cuo sutã de turnuri”, nr. 4; ModelulBlaga ºi poeþii postblagieni, nr.5-6; Nichita la Veneþia, nr. 5-6;Litera de argint, nr. 7; Lumina deaugust, nr. 8-9; “Contraataculnecesar”, nr. 10; Literatura devitrinã, nr. 11-12;POPESCU, TITU, O disculparecare nu disculpã, nr. 2-3;Editura Fabulator, nr.4;PORUMB, HORIA, Salonul decarte de la Paris, 2008, nr. 5-6;Hiperdemocraþie ºi non-culturã,nr. 8-9;RAÞIU, EMIL PETRU, Ladespãrþire, nr. 2-3;RÃU, AUREL, Poesia Rumana -o antologie de Omar Lara, nr. 1;Noi cãrþi pe masã, nr. 4; Dacãar fi sã potrivesc, nr. 5-6;Portugalia în «La curþiledorului», nr. 5-6; O (carte)document (despre) Blaga înPortugalia, nr. 8-9; Poetul defoarte departe, nr. 8-9;

ROGNEANU, FLORIN,Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian,nr. 7;ROGOJINÃ, LAVINIA, De lacapãtul Apocalipsului în Abisuldumnezeirii, nr 7;SALVAN, MONICA, Vieþi înlimba românã, Norman Manea:o lecturã dialogicã, nr. 2-3;Catedrale, cãrþi ºi oameni, nr.4;Un festin cultural, nr. 8-9;SAVA, ELEONORA, Oenciclopedie ca un roman, nr11-12;SCARLAT, GRIGORE,Interbelicul din Terebeºti, nr. 8-9;SELYEM, ZSUZSA, O ecuaþiecu douã necunoscute -Scrierea posibilitãºii înHarmonia Caelestis de PéterEsterházy (traducere de DóraRus-Fodor), nr. 5-6;SIMUÞ, ANDREI, “Ucigaºii debãtrâni” sau cum se cuminþeºteo generaþie, nr. 4; De la Planetamediocrilor la Iepurii nu mor, nr.10;ªTEFAN, OLGA, Generaþia2000 - pãcate ºi virtuþi, nr. 2-3;De la istorii la microistorii ºimituri, nr. 5-6; Cîteva mituri dinNord (în tãlmãcirea lui GeorgeVulturescu), nr. 7; Misiuneeºuatã: Eonul marelui desant,nr. 8-9;TÃMAª, ALEXANDRU, Scurtpopas în trecutul confesionalromânesc al Transilvaniei, nr. 8-9;TANCO, TEODOR, O ediþie dinobsedantul deceniu, nr.1;TÃUT, ANA-MARIA, Literaturagermanã sub lupa lui NicolaeBalotã,nr. 4; Germanistica ºicomparatistica, nr. 10;ÞION, ADRIAN, “Autorulhãrãzit supraveghind fiecarecuvânt”, nr. 2-3; “Formele vii”ale teatrului, nr. 7;TURCAN, NICOLAE, Suferinþala Cioran. De la nonsens ladefiniþie a omului, nr. 7;URSA, MIHAELA, Cum simtscriitorii, nr. 1VASILIU, LUIZA, Motanul ºidictatorul, nr. 2-3;VIDRUÞIU, CRISTINA,Colecþia de cãrþi de vizitã, nr.

126

5-6;VIGHI, DANIEL, Relansareeconomicã prin literaturã - operspectivã postmodernã, nr. 5-6;VINÞELER, ONUFRIE, DespreA. E. Baconski sau ce urmeazãdupã iarnã, nr. 8-9;VIRASTÃU, ALEX., Teroarealiterarã, un concept împotrivalocurilor comune, nr. 2-3;VOIA, VASILE, Lucian Blaga -Homo Europaeus, nr. 8-9;ZOTTA ALEXANDRU, MilõsCrnjanski ºi “versul liber”, nr. 5-6;

MINIATURI, SEMNALÃRI,RECENZII

***, Devis Grebu, nr. 2-3;ANDRAª, SONIA-DORIS, Unpoet al expresiei concentrate,nr. 1; Ultima generaþie, al doileaval, nr. 2-3;ANISIE, ALEXANDRA,Abisurile oglindirii, nr. 2-3;BÃLTEANU, VIORICA, Unmeritoriu elogiu adusitalienisticii, nr. 11-12;BOARIU, ALEXANDRU,Lupeni 1977: “Cum a fostposibil?”, nr. 5-6; 15 noiembrie1987 - mãrturii, studii,documente, nr. 8-9; “Eroii lor”versus “eroii noºtri”, nr. 8-9;BUICIUC, CONSTANTIN, Dela proza poematicã la prozafantasticã, nr. 10;BULARCA, RUXANDRA,Computerele totalitãþii întrebricolaj ºi inginerie, nr. 1;Nãstruºnice speculaþii, nr. 2-3;Cultul eroilor, nr. 4; Jumãtate deom fãrã jumãtate de iepureºchiop, nr. 5-6;BUZAªI, ION, Un editor denotat; Frosa ºi lumea ei, nr. 4;Un curs universitar de retoricã,nr. 5-6; O dreaptã apreciere, nr.11-12;CONKAN, MARIUS, Manual derecunoaºtere a spaimei, nr. 2-3;Oameni obosiþi, nr. 11-12;DIACONU, MARIA-MAGDALENA, Vitalitate ºipitoresc în poveºtile de laBologa, nr. 5-6;FLOREA, VIRGILIU, Izvoarelerãscoalei lui Horea, nr. 11-12;

JUCA, MARIA, Simbolisticaprivirii, nr. 2-3; Omul negru, nr.4; Canada proprie, nr. 5-6; Doimigratori ai scriiturii: PanaitIstrati ºi Felicia Mihali, nr. 8-9;JURCAN, ALEXANDRU,Însinguraþi în tãcere, nr. 5-6;Epicul fascinant al criticii, nr. 11-12;LUNGU, SUZANA, “Scriitoriitineri. Adicã noi?” întreabãAndrei Terian, nr. 1;Germanitatea ºi Litereleromâne, nr. 2-3;MAN, FLORINA, Cînd îþicîrpeºti destinul, nr. 5-6;MILOª, CRISTINA, Patrueseuri despre putere, nr. 1;ODÃGESCU, BOGDAN,Flaubert pe Someº, nr. 10;Zarurile contelui Sebastian, nr.11-12;POP, DORU, Sebastian peînþelesul tuturor, nr. 8-9;POP-CURªEU, IOAN, Unbuildungsroman contemporan,nr. 8-9; Despre teatrul dada. Opublicaþie, nr. 10;R. T., Mãtuºa Julia ºicondeierul, nr. 5-6;REDACÞIA, Doctor HonoriusCausa: Matei Cãlinescu ºiMarco Cugno, nr. 5-6; NormanManea la Cluj, nr.7;ROGOJINÃ, LAVINIA, Jocul deºah cu moartea, nr. 5-6; Undese duc personajele dupã ceînchizi cartea?, nr. 11-12;ªTEFAN, OLGA, Logica feed-back-ului ºi eul fãrã însuºiri, nr.1; Obsesiv ºi contradictoriu, nr.4; Eclecticism ºi manierism; Hi-Fi poetry, nr. 11-12;TAªCU, VALENTIN, Lecturainversã, nr. 5-6;TÃUT, ANA-MARIA, ThomasMann, istoria unei partituriliterare, nr. 1; Un volum atipicde poezie, nr. 2-3; Despremoarte ºi alþi demoni, nr. 5-6;Presse-Papiers, Existenþã ºipercepþie, nr. 11-12;ÞION, ADRIAN, Ultimamelancolizare kaki, nr. 2-3;TODERICI, RADU, MãtuºaJulia ºi condeierul, nr. 2-3;VÃLIMÃREANU, ELA, Oreconstituire a identitãþii dincioburi de memorie, nr. 8-9;

VIDRUÞIU, CRISTINA, UnBabel îmblînzit, nr. 2-3; Risculîn culturã; Noi geografiiculturale, nr. 4; Despre utilitateapracticã a cãrþilor masive ºicartonate, nr. 8-9;

CRONICÃ LITERARÃ ªICRITICÃ

BARBU, MARIAN, Reflecþiicritice despre unele dicþionareamericane, nr. 2-3;CESEREANU, RUXANDRA,Ospiciile lui Nichita Danilov, nr.4; Ambiþie ºi provocare, nr. 11-12;CREÞU, BOGDAN, Romanelevieþii lui Radu Aldulescu.Fasciculul 4, nr. 4;CUBLEªAN, VICTOR, Bunsimþ, nr. 1; Capetelecurcubeului, nr. 4; Salatãliterarã - mod de abordare, nr.5-6; Gustul aromat alînceputului, nr. 7; Volumulreîntoarcerii, nr. 8-9; De labucãtãrie la bibliotecã, nr. 10;Scene din viaþa unui roman, nr.11-12;GOLDIª, ALEX, Textualismul(ne)ortodox, nr. 1; Filosofia înpijama, nr. 5-6; În afara scriiturii,nr. 11-12;PECICAN, OVIDIU, Între douãzãri; resursele romanuluiardelenesc, nr. 2-3; Canþonierultransilvan, nr. 4; Româniaexternalizatã, nr. 5-6; Cochetãriiºi inovaþii istorice-literare, nr. 7;Metafizicã detectivã, nr. 8-9;Eminescu ºi conservatorismul,nr. 10;POANTÃ, PETRU, “Eseurimonografice”, nr. 10;POP, DORU, Argumentul luiPatapievici, nr. 1; Îngheþul ºidezgheþul artistic alcomunismului, nr. 2-3; Cum s-anãscut legenda lui Eminescupânã la 1900, nr. 4; Amintiri dinepoca de gheaþã, nr. 5-6; Onouã esteticã, nr. 7; GeneraþiaOzone din literatura românã, nr.8-9; Romanul careliteraturizeazã realitatea, nr. 10;POP-CURªEU, IOAN, Poezialui ªtefan Manasia, nr. 8-9;

127

Despre mentalitãþi în orizontulantropologiei culturale, nr. 11-12;URSA, MIHAELA, Desprepoezie ºi (lipsa ei de) gratuitate,nr. 1; Un artist al lecturii, nr. 2-3;Stihia feminitãþii ºi platitudineaeroismului masculin, nr. 5-6;

POEZIE ROMÂNEASCÃ

BELDEANU, ION, Andante;Carele rãsturnându-se; De lacapãt, nr. 5-6;BLAGA, LUCIAN, Autoportret;Gorunul; Noi ºi pãmântul;Crépuscule marine; Estoril;Mélancolie; Brise Atlantique;Côte du soleil, traducere deRodica Baconsky, nr. 8-9;BOB, IOLANDA, cronicileinorogului; poruncã, nr. 7;BUCUR, ALEXANDRA-EMILIA, Deformãri terestre, nr. 7;BUTNARU, LEO, Poeme, nr. 8-9;CÂRNECI, RADU, Împotrivamateriei; Le petit prince;Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã;Ce ierburi fi-vom...; dincolo dedincolo, nr. 8-9;CHIRA, MINERVA, Prin visulgrãdinii, nr. 2-3;CONKAN, MARIUS, licorna, nr.2-3;DRÃGAN, NICOLAE, Aveþidreptul; Niciodatã pânã laistovire, doar pânã la clãtinare;Pasãrea; Decembrie, nr. 2-3;FELEA, VICTOR, Poemeinedite, nr. 4;FURTUNÃ, ANGELA, când veipleca în lume sã-þi scriipovestea, nu te pierde, nu teumbri, nr. 4;HANCER, AIDA, eterne; pildabunului frate, nr. 11-12;HULUBAN, RAUL, Mesprimeiro poema para voce,Poem pentru Laura, nr. 1;MAGLIOCCO, GIOVANNI, trupclonat/ cap tãiat ºi vanadiu.Autoportret sau arheologie(delirionistã?) a unui trup, nr. 4;MARTIN, MICHEL, Douãzeci ºiceva de garduri; Lovitura measã fiu, nr. 8-9;MIHAIU, VIRGIL, Jop pe oct,nr. 11-12;MUREªEANU, MARCEL, O

casã mare; Golem; Vom lenevipe terasele cafenelelor;Cântecel; Zilnicãrii: Ea;Fericirile, nr. 8-9;NISTOR, EUGENIU, Viaþa, caaventurã continuã, nr. 8-9;NUªFELEAN, OLIMPIU, Mielulprimãverii; Ouã roºii; Un simpluschimb de luminã; Vindecare;Ranã; Mielul Cuvântului promis,nr. 5-6;ODÃGESCU, BOGDAN, leacde ipocrizie, nr. 5-6;PAVNOTESCU, ROXANA,Acuarelã; Visul; picãturi deploaie; Coarda îngerilor, nr. 1;PETRUªCÃ, DAN, Destul detãrziu, nr. 1;POP, FLORE, Drumul spreEmaus, nr. 8-9;PORUMB, HOREA, Rama, nr.10;RÃCHIÞEANU, TEOFIL, ªiboteaz-o cu moarte; Rãsãrit înmunþi de soare; Voi pãrãsi-ncurînd acest pãmînt, nr. 1;RÃU, AUREL, Jurnalportughez, nr. 7;RÃU, AUREL, Semn; Flori dealun; Dor de sud; À unepassante; Cãþeluºa moartã;Magi ºi stea, nr. 2-3;SCARLAT, GRIGORE, Nu searatã; Mai frumoasã eºti; Nume,nr. 5-6;SPIRIDON, CASSIAN MARIA,Sînt ameþitoare; Rigor mortis,nr. 11-12;ªTEFAN, LIVIA, duc o viaþãsinistrã, tataie; joi. IubitulToarem; noaptea, nr. 10;TZONE, NICOLAE, pietrelenegre din marea moartã sunttoate ale mele, nr. 5-6;

POEZIE TRADUSÃ

AYGHI, GHENNADI, ªi: Parcãdesprinzându-se, gunoiºtea dinafara oraºului; Inscripþie, Înaºteptarea prietenului, traducerede Leo Butnaru, nr. 5-6;CLAUDEL, PAUL, Poeme înprozã, traducere Aurel Rãu, nr.10;CORBIERE, TRISTAN,Rondel, traducere de AurelRãu, nr. 5-6;DA SILVA, AGOSTINHO,

Marujo, mestre e monje(Matelot, dascãl ºi cãlugãr),traducere de Maria JoãoCoutinho, nr. 8-9;DE MARIA, MARIANGELA,Înaltã e liniºtea; Fluviu; Ex-votoîn stil spaniol; Navigatorulsinguratic, traducere de AurelRãu, nr. 1;DE NOAILLES, ANNA, Eu nupot, durerea..., traducere deAurel Rãu, nr. 5-6;ESPRIU, SALVADOR, Poeme,traducere de Simona-GraziaDima, nr. 8-9;HUYSMANS, JORIS-KARL,Rococojaponez; Extaz,traducere de Aurel Rãu, nr. 5-6;IOVANOVIC DANILOV,DRAGAN, Poeme, traducerede Ioan Radin Peianov, nr. 5-6;KAHN, GUSTAVE, Aplecându-se cãtre dalii..., traducere deAurel Rãu, nr. 5-6;MATHIEU, PAUL, extras dinvolumul Marchant de marbre(Negustor de marmurã),traducere de Martha Izsak, nr.2-3;MERRILL, STUART, Suitã deromanþe (VI), traducere deAurel Rãu, nr. 5-6;NAMUR, YVES, Un poem pecare l-au bãut pãsãrile; Coda;Gorman; Rody - Mesaj într-osticlã; Început de april; The bigissue; Semne; Supravieþuire,traducere de Simona-GraziaDima, nr. 11-12;QUILLARD, PIERRE, La oabsentã, traducere de AurelRãu, nr. 5-6;

PROZÃ ROMÂNEASCÃ

BOB, IOLANDA, Mare, nr. 5-6;CASIMCEA, MIRCEA IOAN,Teodora de la Sihla, nr. 11-12;GUY MARICA, VIORICA,Avatarurile politichiei, nr. 4;IGNA, VASILE, De te fabulanarratur, nr. 10; Cum granosalis, nr. 11-12;IONESCU, TUDOR, De ce areomul dinþi, nr. 5-6;JURCAN, ALEXANDRU,Doamna Gruºa de lîngã staþiade betoane, nr. 10;MAREª, RADU, Ploaia, nr. 7;

128

NICOLAU, FELIX, În veci amin,nr. 4;POPESCU, TITU, Parmadintotdeauna, nr. 11-12;PORUMB, HOREA, Scrisoarealui Radu, nr. 4; Elixirul tinereþii,nr. 11-12;RAÞIU, EMIL, Tunelul timpului,nr. 5-6;RÃU, AUREL, Coflei, nr. 2-3;RUªTI, DOINA, Învingãtorul,nr. 8-9;TEOC, FLAVIA, Începutul-L’inizio, nr. 8-9;ÞION, ADRIAN, Din vinasoarelui, nr. 11-12;VOICA, ADRIAN, Sub umbrelameditaþiei, nr. 2-3;

PROZÃ TRADUSÃ

COUTO, MIA, Rosita; Legendalui Namaroi, traducere de MariaJoão Coutinho ºi Simion DoruCristea, nr. 7;GOZZANO, GUIDO, Totómerù, traducere de ªtefanDamian, nr. 2-3;WERFEL, FRANZ, O disputãfamilialã, traducere de DanFloriþa-Seracin, nr 11-12;

ANCHETE, MESEROTUNDE, INTERVIURI

***, VARIA, Interviu cu NormanManea, nr. 7;BARBU, MIHAI, I. D. SÂRBUîntr-un dosar de acþiuneinformativã, nr. 5-6;CESEREANU, RUXANDRA,Dialog cu Marta Petreu, culturaromâneascã în vizor (orecapitulare), nr. 2-3;DAMASCHIN, DAN/RÃCÃTÃIANU, FLORINA,Gradul zero al întîlnirii HenriJacquier/ Roland Barthes, nr.2-3;HOTEA-FERNEZAN, VASILE,Despre literatura românã,premiul Nobel ºi caractere.

Interviu cu Norman Manea, nr.7;JELA, DOINA, “Ai mîncat,omul lui Dumnezeu?”. Dialogcu Monica Lovinescu, 2006, nr.7;TIHAN, T., Prins între douãlumi ºi douã istorii, interviu cuacad. Gabriel ªtrempel, nr. 5-6;De vorbã cu prof. dr. MirceaBârsan, nr 8-9; De vorbã cuprof. univ. G. Gruiþã, nr. 10; Devorbã cu prof. univ. Ionªeuleanu, nr. 11-12;

CORESPONDENÞE

LASCU, VIORICA/ DAMIAN,ªTEFAN, Sever Pop -Giandomenica Serra, nr. 1;Intelectuali români încorespondenþã cuGiandomenico Serra, nr. 11-12;

PAGINI DE JURNAL,MÃRTURII, CÃLÃTORIE

CESEREANU, RUXANDRA,Jurnal italian într-un picior, nr.8-9; Jurnal cu Elada moartã ºivie, nr. 10;CETEA, DOINA, Pãmîntulfrumoºilor cai - Jurnal dinCapadocia, nr. 11-12;FELEA, VICTOR, Jurnal detinereþe (1941-1942); Jurnal(1987-1988), nr. 4;IONESCU, TUDOR, Viaþa capauzã (Aºchii de jurnal I), nr. 8-9; Viaþa ca pauzã (Aºchii dejurnal II), nr. 11-12PORUMB, HOREA, Drumulspre luminã, nr. 2-3;

CRONICÃ DE TEATRU, FILMªI MUZICÃ

BREAZ, DAN, Un studiu vizualal dialecticii privirii, nr. 8-9;DAIKO, ATTILA, “Kronosquartet”, nr. 8-9;

MIHAIU, VIRGIL, Ahmad Jamalla Lisabona - mai în formã caoricînd, nr.1; Avînt jazzistic laI.C.R, Viena ºi Stockholm, nr.2-3; Etno Jazz, FestivalChiºinãu, 2007, nr. 4; Tãrãmînulinspiraþ iei lui AlexandruBãlãnescu, nr. 5-6; Hot-clubede portugal a strîns 60 deprimãveri, nr. 7; O fastã întâlnirepeste spaþiu ºi timp, nr. 8-9;Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani(I), nr. 10; Bossa Nova: tânãrãla 50 de ani (II), nr. 11-12;PERDIGÃO, DANIEL SILVA,Experimentînd jazz-poetry, peteme lippatiene, traducere dinportughezã de Anca Doina Milu-Vaidesegan, nr. 5-6;ROSTAª, GABRIELA, Beowulfsau din epoca medievalã latehnologia digitalã, nr. 2-3;SARVARI, EUGENIA, UnchiulVanea de A. P. Cehov, nr. 1;Miriam Cuibus, nr. 2-3;Societatea de vînãtoare, nr. 4;Cornel Rãileanu, nr. 5-6; GianniSchicchi de Giacomo Puccini laTeatrul Maghiar de Stat din Cluj,nr. 7; Regele Lear, nr. 8-9; OPoveste de iarnã în plinã varã,nr. 11-12; Surorile lui Cehov învarianta Tompa Gábor, nr. 11-12;ªORBAN, ELENA MARIA,Festivalul de muzicã veche, nr.11-12;ÞION, ADRIAN, Drameleprezentului Cenuºa de piatrã, nr.1; Ciorovãialã pentru artamodernã, nr. 8-9;

PLASTICÃ

BRATU, GABRIEL, Caricaturi,nr. 5-6;CHIHANÃ, FLORIAN DORU,Caricaturi, nr. 8-9;CIOSU, CONSTANTIN,Caricaturi, nr. 10;MARCU, CRISTIAN, Desene,nr. 7;pb, Caricatura de presã, nr. 11-12;

ª

Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã