locul i anul

mpratul

Principalul motiv pentru convocarea lui

numrul episcopilor participani

acte

hotrri finale

prznuire

Sinoadele ecumenice

Ni Co Ef - Ca Co Co Ni

Primul Sinod al Bisericii s-a inut de ctre apostoli la Ierusalim, n anul 49 (Fapte 6:1-7).

1. Niceea 325 goto:s1 arianismul

2. Constantinopol 381 goto:s2 pnevmatomahismul

3. Efes 431 goto:s3 nestorianismul

4. Calcedon 451 goto:s4 monofizismul

5. Constantinopol 553 goto:s5 cei trei ...

6. Constantinopol 680 goto:s6 monotelismul

7. Niceea 787 goto:s7 iconoclasmul

http://ro.wikipedia.org/wiki/Conciliu_ecumenic

http://www.crestinortodox.ro/credinta/sinoadele-ecumenice-bisericii-69801.html

http://ro.orthodoxwiki.org/Sinoade_ecumenice

http://www.crestinortodox.ro/religie/convocarea-sinoadelor-ecumenice-69406.html

In perioada de dinainte de Schism (1504), caracterul ecumenic al unui sinod este dat de prezena i de reprezentarea episcopatului din intregul imperiu. Sinod ecumenic inseamna adunarea episcopilor din imperiu.

mpraii, semneaza actele sinodale, fara sa voteze sau sa influenteze deciziile, lsnd episcopilor o autonomie deplin in dezbateri.

In deciziile sinoadelor trebuie sa se faca o distinctie intre dogma, care are continut doctrinar de credinta si canon, care are un caracter disciplinar.

Deciziile sinoadelor ecumenice trebuie sa fie receptate i confirmate de contiina Bisericii. Tradiia ortodox recunoate apte sinoade cu caracter ecumenic, ntre care s-au inut alte numeroase sinoade locale sau regionale.

Importana sinoadelor ecumenice rezid n faptul c:

a) prin continutul lor dogmatic, ele constituie legatura de unitate cea mai solid ntre toate Bisericile locale, n primul mileniu cretin;

b) ele au impus autoritatea i metoda colegial, conciliar, care a meninut i slujit ideea ecumenic;

c) sinoadele au redresat sau reconstituit unitatea vizibil a cretinismului, de aceea unirea Bisericilor trebuie s fac obiectul unui acord ecumenic.

goto:top

Niceea I (20 mai 325 dH, provincia Bitinia din Asia Mic - Iznik - Turcia de astzi) s1

http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arie_din_Alexandria

convocat de mp. Ctin cel Mare (274-337) care a i prezidat prima edin i a pltit toate cheltuielile;

Principalul motiv: controversa arian. http://ro.orthodoxwiki.org/Arianism

a stabilit nvtura trinitar a Bisericii, formulnd forma scurt a crezului cretin (simbolul niceean)

numarul episcopilor care au participat la Sinod a fost de 318, dar din partea apusean a imperiului au fost mai puin de zece.

prznuit n BO n a 7-a duminic dup Pati.

n anul 318 sau 319, Alexandru, episcop de Alexandria (n nordul Egiptului), le-a predicat prezbiterilor lui despre Marele mister al unitii Trinitii. Unul dintre prezbiteri, Arie (cca. 250-336), un crturar ascet i predicator popular, a atacat predica, deoarece el credea c nu a reuit s menin o distincie ntre persoanele din Dumnezeire. Problema era de natur soteriologic: putea Hristos s-l salveze pe om dac El era un semi-Dumnezeu, inferior adevratului Dumnezeu? Alexandru a reuit s determine condamnarea lui Arie de ctre conciliu, fapt ce a atras fuga condamnatului la palatul lui Eusebiu din Nicomedia. Deoarece disputa s-a centrat n Asia Mic, ea amenina att unitatea imperiului ct i a Bisericii, i mpratul Constantin s-a vzut nevoit s convoace un conciliu ecumenic.

Arie, susinea ca Iisus Hristos a fost creat de Dumnezeu, negnd astfel divinitatea lui Hristos. El argumenta ca daca Iisus a fost nscut, atunci a existat o vreme n care El nu a existat; iar dac El a devenit Dumnezeu, atunci a existat o vreme n care El nu a fost Dumnezeu.

Intentia initiala a lui Arie era sa raspunda unei alte erezii, prin care se facea confuzie ntre cele trei persoane ale Sfintei Treimi (sabelianism / modalism). http://ro.orthodoxwiki.org/Sabelianism Arie sustinea ca Fiul nu este identic dupa fire cu Tatal, fiind subordonat Acestuia.

Un mare numr de episcopi l-au urmat pe Arie, iar Biserica a intrat n prima i poate cea mai profund divizare a credinei. Mrturisirile de credin fceau parte din Crezul recitat de candidaii la botez. Un Crez pentru botez, reprezentnd arianismul, a fost prezentat Sinodului de catre Eusebiu de Nicomedia, ns a fost respins imediat.

n cele din urm sub influenta Sf. Atanasie a fost acceptat un alt Crez, reprezentnd Crezul de la Ierusalim, avnd inclus termenul foarte important homoousis", nsemnnd de aceeasi fiin (de aceeasi esen). Astfel s-a adoptat ca ortodox (corect) afirmaia c Iisus este de aceeai fiin cu Tatl.

Dumnezeu-Unul, Care are o singura fire, exista ca Treime cele trei ipostase avnd fiecare proprieti unice, personale.

O alt hotrre a acestui Sinod a fost formula calendaristic pentru inerea Patelui. Patele cade de prima lun plin, dup echinociul de primvar, dup Patele evreiesc.

Sinodul a mai stabilit aspecte de natur moral i teritorial, att pentru cler, ct i pentru laici.

Un anume participant, diaconul Atanasie din Alexandria, s-a dovedit un aprtor al Ortodoxiei prin mrturisirea lui de credin i prin redactarea Crezului care i poart numele.

Un alt participant, care prin argumentarea lui mpotriva impunerii celibatului pentru toate treptele de clerici a respins obligativitatea celibatului n BO, a fost Pafnutie, un egiptean care era ucenicul Sf. Antonie. El suferise attea greutati si cruzimi n timpul prigoanei lui Maximin, nct trupul lui a atras cinstirea din partea celorlalti episcopi, iar recomandarile sale s-au bucurat de mare respect.

Sinodul a adoptat 20 de hotarri, inclusiv Crezul de la Niceea (prezentat mai jos), Canonul Sfintei Scripturi (Biblia) i a stabilit inerea Patilor.

Se alctuiesc primele 7 articole din Crezul Ortodox (Simbolul Credinei).

Crezul de la Niceea devine curind punctul de referinta al intregii traditii ortodoxe, in special al sinoadelor posterioare. Exista parerea ca celelalte sinoade nu sint altceva decit confirmarea si explicarea ortodoxiei de la Niceea. De altfel, sinoadele ulterioare incep cu rostirea Simbolului de la Niceea. Actele sinodului nu s-au pastrat, dar Eusebiu al Cezareii (in Vita Constantini) face o descriere pe larg a dezbateririlor. Sinodul promulga 28 de canoane, care prevad, printre altele, sarbatorirea Pastelui in zi de Duminica, dar nu in acelasi timp cu pastele iudaic; organizarea Bisericii dupa provinciile adminstrative ale imperiului; prezenta a trei episcopi liturghisitori in hirotonia episcopala.

Au fost reliefate 3 puncte de vedere:

a) Arie, sprijinit de Eusebiu din Nicomedia, a insistat c Hristos nu a existat din venicie, ci a avut un nceput prin actul creator al lui Dumnezeu, nainte de timp. El credea c Christos era de esen diferit (heteros) de Tatl.

b) Atanasie a devenit principalul exponent a ceea ce avea s devin doctrina ortodox. Ideea sa era prezentat prin lucrarea De incarnatione, fiind vorba de afirmarea existenei din venicie a lui Hristos, care este de aceeai esen cu Tatl (homoousis).

c) Eusebiu de Cezareea, liderul grupului de opinie cel mai numeros, a propus o vedere moderat, care combina cele mai bune idei ale lui Arie i ale lui Atanasie. El susinea c Hristos nu a fost creat din nimic, ci el era nscut din Tatl nainte de Timp i pe baza acestei vederi s-a elaborat i Crezul niceean, care este Crezul de astzi al BO.

n general, teologii legai de Alexandria puneau accentul pe divinitatea lui Hristos, iar cei din Antiohia, pe umanitatea Lui.

Apolinarius, episcop de Laodiceea, a elaborat o concepie despre cele dou naturi ale lui Hristos, care nu acord importana cuvenit adevratei umaniti; Hristos a avut cu adevrat un trup i un spirit, dar spiritul din om a fost nlocuit n Hristos de Logos.

n contrast cu aceast concepie, Nestorie, episcop de Constantinopol, a elaborat o teorie conform creia n Hristos sau combinat cele dou naturi, rezultnd un Om perfect.

Crezul mrturisit de ctre cei 318 Prini

Credem ntr-Unul Dumnezeu, Tatl Atotputernic, Fctorul tuturor celor vzute i celor nevzute. i ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nscut din Tatl, Unul Nscut, adic din [fiina] Tatlui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumin din lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, nscut, iar nu fcut, Cel de-o-fiin cu Tatl, prin Care toate s-au fcut, att cele din cer ct i cele de pe pmnt; Care pentru noi oamenii i pentru a noastr mntuire S-a pogort i S-a ntrupat i S-a fcut om, a ptimit i a nviat a treia zi, S-a nlat la ceruri i va veni s judece viii i morii; i n Duhul Sfnt.

goto:top

II, 381 - Constantinopol mai-iulie 381 s2

http://www.credo.ro/sinodul-al-doilea-ecumenic-constantinopol.php

convocat de mparatul Teodosie I (379-395) fr consultarea papei Damas I (366-387)

au participat 150 de episcopi

motive principale: condamnarea lui Macedonie si a lui Apolinarie, episcop de Siria, formulnd nvatatura despre unitatea Sfintei Treimi si deplina umanitate a lui Hristos.

Macedonie episcop de Constantinopol, nva c Sfntul Duh nu este o persoana (hypostasis), ci o simpla putere (dynamos) a lui Dumnezeu, afirmnd deci c Duhul Sfnt este inferior Tatlui i Fiului.

Apolinarie, nega prezena sufletului raional (sau spiritul) in Hristos, acesta fiind nlocuit cu Logosul (Cuvntul).

Crezul a fost completat cu cinci propozitii care stabileau nvatatura despre Sfntul Duh, despre Biserica, Taine, nvierea mortilor si viata veacului care va sa vina, articole valabile pn n prezent n Biserica Romano-Catolic i n Bisericile Ortodoxe Rsritene:

Si [cred] ntru Duhul Sfnt, Domnul de viata facatorul, care din Tatal purcede, care mpreuna cu Tatal si Fiul este nchinat si slavit, care a grait prin prooroci.

ntr-una sfnta, soborniceasc si apostoleasc Biseric, Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor, astept nvierea mortilor si viata veacului ce va sa vina. Amin.

Crezul a fost cunoscut de atunci sub numele de Crezul niceo-constantinopolitan, sau Simbolul Credintei.

n privinta privilegiilor ierarhice, Sinodul a stabilit ca Episcopul de Constantinopol are ntietate peste toate Bisericile, mai putin peste cea a Romei. Doi dintre episcopii care au avut un rol important n dezvoltarea nvataturii crestine au fost Sf. Grigorie Teologul (sau Grigorie de Nazianz, care a prezidat Sinodul) si Sf. Grigorie de Nyssa.

- locul: Biserica Sfnta Irina din Istanbul

Simbolul din 381 va deveni crezul clasic, ecumenic, al Bisericii crestine. El va patrunde in liturghie si va fi confirmat de toate sinoadele ulterioare sub denumirea de crez niceoconstantinopolitan.

In canonul 3, sinodul fixeaza ordinea celor cinci patriarhate, tinind seama de situatia politica a vremii. Roma se bucura de o preeminenta de onoare, iar Constantinopolul ocupa locul doi, avind privilegii egale cu , Roma.

Cei 150 de episcopi, au impus ierarhia ntre cele cinci patriarhate, n sensul c cel din Constantinopol urma, ca importan, celui din Roma. Episcopii ntrunii la Constantinopol au definitivat teza cu privire la un Dumnezeu n trei ipostaze: Tatl, Fiul i Sfntul Duh.

Al treilea sinod ecumenic, inut la Efes n anul 431, convocat pentru a dezbate asupra nvturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie [1], a confirmat nvtura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, "Nsctoarea de Dumnezeu"). Conform definiiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum pcatul a venit n lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit n lume i mntuirea. Maria a fost denumit de aceea "noua Ev".

goto:top

III, 431 - Efes 22 iunie - 31 iulie s3

Convocat de catre mparatul Teodosie al II-lea (408-450).

Motive: Sinodul a condamnat nvatatura lui Nestorie (dioprosopismul), Arhiepiscopul Constantinopolului, care nvata ca n Hristosul ntrupat au existat doua persoane separate, una divina si una omeneasca.

Nestorie ( 451) accentua firea omeneasca a lui Hristos n dauna firii divine, nvatnd ca Fecioara Maria nascuse un om (pe Iisus Hristos) si nu pe Dumnezeu (Cuvntul" sau Fiul lui Dumnezeu). Logosul (sau Cuvntul") doar ar fi locuit n Hristos, ca ntr-un templu. Hristos deci ar fi fost doar un purtator de Dumnezeu. Aceasta nvatatura era vadit contrara nvataturii ortodoxe prin care Hristosul ntrupat era o singura Persoana, Dumnezeu si Om n acelasi timp.

Unul din punctele nvataturii lui Nestorie era respingerea denumirii de Theotokos" (Maica a lui Dumnezeu) pentru Fecioara Maria. Nestorie o numea pe Fecioara Maria Christotokos" (Nascatoare de Hristos), dnd astfel natere controversei hristologice".

Sinodul a stabilit ca Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Logosul) este Dumnezeu desavrsit si Om desavrsit, cu un suflet rational si cu trup. Unirea celor doua firi ale lui Hristos se face astfel nct una nu o tulbura pe cealalta. Sinodul a stabilit denumirea de Theotokos pentru uz teologic si liturgic n Biserica, ntarind Crezul niceo-constantinopolitan si interzicnd orice adaugare sau eliminare din acesta.

La acest Sinod au participat 200 de episcopi, printre care si Sf. Chiril al Alexandriei care s-a dovedit un aparator al Ortodoxiei, luptnd pentru respingerea si anatemizarea lui Nestorie.

Conciliul a fost deschis i condus de Chiril de Alexandria, n 22 iunie 431 i s-a desfurat n catedrala din Efes.

- au aprobat cele 12 anatematisme ale lui Chiril i au declarat c n Hristos sunt dou firi, una divin i alta uman, dar o singur persoan, cea divin a Fiului lui Dumnezeu, condamnnd nestorianismul i excomunicndu-l pe Nestorie.

Ca reacie la opiniile nestorienilor a fost din nou acccentuat natura divin a lui Hristos n dauna naturii lui umane i reprezentantul acestei opinii a fost Eutih, arhimandrit al unei mnstiri din Constantinopol. Teoria acestuia susinea faptul c dup ntrupare cele dou naturi ale lui Christos, cea uman i cea divin, s-au contopit n una singur - cea divin. Aceast concepie a avut drept urmare negarea adevratei umaniti a lui Christos, fiind condamnat ntr-o lung scrisoare, cunoscut sub numele de Tomul, scris de Leon I, episcop al Romei (440-461).

Sf. Ioan Gur de Aur a participat la Sinodul de la Efes unde au fost judecai 6 episcopi acuzai de simonie. Tot el a fost cel ce i-a determinat pe membrii sinodului s-l aleag ca episcop al Efesului pe clugrul Heraclie.

n contextul lucrrilor Sinodului de la Efes (431) personalitatea Sf. Chiril a fost hotrtoare, pentru c el a ajutat la stabilirea dogmei de credin ortodox.

goto:top

IV, 451 - Calcedon 8 - 25 oct. s4

http://www.credo.ro/sinodul-al-patrulea-ecumenic-calcedon.php

Calcedon, n partea asiatica a Constantinopolelui, de catre mparatul Marcian (450-457) si sotia lui Pulcheria, sora imparatului Teodosie.

Eutih (calugar din Constantinopol) un arhimandrit din Constantinopol, sustinea ca firea umana (mai putin desavrsita) a lui Hristos ar fi fost complet absorbita de firea Sa divina, cele doua firi fiind astfel confundate ntr-una. Prin aceasta unire, Eutih sustinea ca Hristos ar fi avut o singura fire, cea dumnezeiasca, trupul uman fiind luat numai in aparenta. Aceasta erezie s-a numit monofizitism (o singura fire) sau eutihianism.

Sinodul a condamnat aceasta nvatatura si a stabilit ca au existat doua firi desavrsite n una persoana a lui Hristos, unite n mod neamestecat, neschimbat, nedespartit si nempartit".

La Sinod au participat 650 de episcopi.

Hotarrile dogmatice ale Sinodului au fost exprimate printr-o marturisire de credinta cunoscuta sub numele de Marturia de la Calcedon. Printre celelalte hotarri adoptate s-a aflat una neacceptata de Biserica apuseana: canonul 28, prin care Arhiepiscopul de Constantinopol primea titlul de Patriarh, reafirmndu-se astfel hotarrea de la al doilea Sinod Ecumenic care dadea ntietate Episcopului de Constantinopol peste celelalte Biserici, mai putin peste cea a Romei. Canonul 28 al acestui Sinod i acorda Arhiepiscopului de Constantinopol anumite drepturi administrative peste provinciile din jurul Constantinopolelui, facndu-l astfel Patriarh.

Aceasta a fost respins de apuseni cu explicaia c trebuie pstrate atribuiile patriarhiilor rasaritene initiale".

Se retueaz simbolul niceo-constantinopolitan. Acest conciliu, precum nici urmtoarele, nu sunt recunoscute de bisericile vechi orientale.

- s-a tinut in biserica Sfinta Eufimia, cu sprijinul deplin al papei Leon I (440-461).

Sinodul reabiliteaza pe Teodoret de Cyr si Iba de Edessa, inalta scaunul de Ierusalim la treapta de patriarhat, confirma hotarirea sinodului din 381 prin care Constantinopolul ocupa rangul al doilea in Biserica, dupa Roma, largindu-I-se dreptul de jurisdictie asupra Traciei, Pontului si Asiei Mici.

Canonul 28, care n-a fost acceptat de Papa Leon I, afirma clar ca Roma ocupa rangul intii in Biserica deoarece e si nu pentru ca ar fi (V. CALCEDON, PENTARHIE, PRIMUS INTER PARES). Dogma hristologica de la Calcedon n-a fost acceptata de Biserica copta din Egipt, care pastreaza monofizismul ca doctrina adevarata, pentru a exprima in acest fel nemultumirea fata de dominatia grecilor in Biserica Orientala. Astfel se formeaza Bisericile monofizite, negrecesti, impotriva () adica ortodocsilor greci care accepta Calcedonul.

mpratul Marcian, informndu-l pe Leon I de urcarea s-a pe tron, i-a comunicat i intenia sa de a convoca un conciliu ecumenic pentru data de 1 septembrie 451, la Niceea. Conciliul a fost convocat la 8 octombrie 451 dar la Calcedon, cu toat opoziia manifestat de Leon I; majoritatea reprezentanilor au fost din rsrit, apusul fiind reprezentat de trimiii lui Leon I i de episcopii africani.

Hotrrile acestui conciliu sunt foarte importante pentru organizarea administrativ a Bisericii cretine, deoarece acum s-a definitivat organizarea acesteia n cinci patriarhate iar monahismul a fost supus disciplinei ierarhice a scaunelor episcopale.

O alt hotrre important pentru evoluia ulterioar a celor dou pri ale fostului Imperiu roman, a fost cea prin care s-a proclamat egalitatea ntre scaunele episcopale din Constantinopol i Roma, episcopul Romei pstrnd primul rang onorific. Conciliul a elaborat i o cristologie n concordan cu Scriptura, stabilindu-se c Hristos a fost complet n ce privete Dumnezeirea Lui i complet n ceea ce privete umanitatea Lui. Conform acestei teze, opiniile lui Eutih au fost combtute, dar ele au fost renviate n monofizitism, curent care a tulburat pacea Imperiului Rsritean pn la jumtatea secolului al VI-lea i pstrtori ai acestei opinii mai sunt i astzi n Egipt, Etiopia, Liban, Turcia i Rusia (bisericile copte).

Conform nvturilor celui de-Al Patrulea Sinod Ecumenic, Fecioara Maria este singura fiin perfect de pe pmnt i vegheaz mpreun cu Hristos asupra destinelor lumii.

goto:top

V, 553 Constantinopol 5 - 19 mai s5

http://www.credo.ro/sinodul-al-cincilea-ecumenic-constantinopol.php

- convocat de mparatul Iustinian I sau cel Mare (527-565).

Controversa monofizit continuase dup condamnarea lui Eutih si dup emiterea Mrturisirii de la Calcedon.

Disputele personale dintre episcopi i amestecul Statului n problemele teologice i bisericesti au dus la o situatie nefericit n Biseric, situaie pe care nici mcar autoritatea si influenta lui Iustinian nu a putut-o solutiona. Iustinian a luat initial apararea monofizitilor, nsa ulterior a trecut de partea ortodocsilor.

mparateasa Teodora i-a ncurajat pe monofiziti sa genereze noi probleme, punnd n discutie pozitia teologica a trei ilustri teologi care murisera deja de un secol. Acestia erau episcopi antiohieni si parinti renumiti, Teodor din Mopsuestia, Teodoret din Cir si Iba din Edessa. Acuzatia era ca scrierile celor trei, patrunse de nestorianism, fusesera condamnate de al treilea Sinod Ecumenic.

Acuzatorii monofiziti doreau condamnarea celor trei, chiar daca acestia erau morti.

Iustinian a fost determinat de puterea acestei controverse sa convoace acest al cincilea Sinod Ecumenic, fiind prezidat de Eutihie, Patriarhul Constantinopolelui.

Au participat 165 de episcopi, iar scrierile celor trei au fost condamnate, iar ei nsisi anatemizati. Aceasta hotarre a fost acceptata cu greu n Apus.

n timpul Sinodului a aparut o disputa ntre episcopii rasariteni si cei din Apus privind anatemizarea mortilor, si pentru un timp numele Papei a fost sters din scripte. Ruptura permanenta ntre Rasarit si Apus a fost evitata prin eforturile lui Iustinian.

Sinodul a confirmat nvatatura Bisericii privind dubla natura a lui Hristos si a reafirmat ca El este Dumnezeu desavrsit si Om desavrsit.

nsusi mparatul Iustinian si-a marturisit credinta ortodoxa n forma cunoscutului imn bisericesc Fiul unul-nascut si Cuvnt al lui Dumnezeu, care se cnta la Sf. Liturghie.

se reafirm unele declaraii ale conciliilor anterioare, se condamn noile teze ariene, nestoriene i monofizite, se condamn toate tezele anterioare referitoare la pre-existenta sufletului, se condamn toate tezele anterioare referitoare la creatie (tohu-wabohu), se condamn toate tezele anterioare referitoare la ierarhiile ngereti i demonice. Deciziile acestui conciliu au ntalnit mare rezisten, dar pn la cel de-al treilea conciliu de la Constantinopol majoritatea opozantilor au fost (convini) sa le accepte.

- convocat de imparatul Justinian cu intentia de a impaca monofizismul cu ortodoxia, date fiind repercusiunile politice ale respingerii Calcedonului de catre Biserica Egiptului. O asemenea incercare fusese deja facuta de imparatul Zenon (479-491), care a publicat un decret de unire, , propunind o formula de compromis (intocmita de Accaciu, patriarhul Constantinopolului si Petru, patriarhul monofizit de Alexandria), dupa care numai deciziile sinoadelor anterioare Calcedonului sint obligatorii pentru credinta. Imparatul Justinian promulga un edict (imparatul publicase o lucrare in care enumera erorile lui Origen, continute in Despre Principii), prin care condamna cele , si pe cei trei teologi care apareau a fi propagatorii nestorianismului: persoana si opera lui Teodoret de Cyr (intre 393-460), prieten al lui Nestorie, care scrisese impotriva lui Chiril si contra sinodului de la Efes, si scrisoarea lui Iba de Edessa (380-457) in care acesta apara pe Teodor de Mopsuestia si respinge argumentele lui Chiril. Opozitia episcopilor africani si reactia papei Vigiliu, impotriva modului in care imparatul voia sa impuna un edict de credinta, sileste pe Justinian sa convoace un sinod general la care participa 165 de episcopi ci care condamna cele . Cu toate acestea, sinodul se tine si anatematizeaza pe cei ce sustin ce e condamnabil in cele . Sinodul se pronunta in mod clar pentru si respinge pe cei care confunda sau separa firile dupa unire. Hristos este , chiar dupa ce unirea dupa ipostas a avut loc. Sinodul da o interpretare corecta expresiei monofizite a teologilor din Alexandria, , afirmind ca unirea dupa ipostas pastreaza cele doua naturi, unite fara confuzie si fara separare, intr-o singura persoana. Sinodul aproba formula liturgica si condamna invataturile sustinute de Arie, Eunomie, Macedonie, Apolinarie, Nestorie, Eutihie si Origen. La inceput, papa Vigiliu n-a acceptat aceasta condamnare, dar in 554 recunoaste caracterul ecumenic al acestui sinod.

goto:top

VI, 680 Constantinopol nov. - sept. s6

http://www.credo.ro/sinodul-al-saselea-ecumenic-constantinopol.php

convocat de mp. Ctin IV Pogonatul (648-685).

au participat 170 de episcopi.

n ciuda hotarrilor celui de-al cincilea Sinod Ecumenic, a legilor stricte si a masurilor represive luate mpotriva lui, monotelismul (o singura voie) a continuat sa produca tulburare n Biserica i n Stat. El a constituit temelia pentru crearea unor biserici noi si independente, cum ar fi cea armean, cea etiopian si a altora.

Ca rezultat al eforturilor mpciuitoare ale mparatului Herakleu pentru aducerea napoi a armenilor la Biserica Ortodox, a nceput sa se raspndeasc o noua nvatatura privind Persoana lui Hristos.

- monotelismul a fost condamnat mpreun cu sustinatorii lui.

Sinodul a stabilit ca Hristos a avut doua firi cu doua moduri de lucru: ca Dumnezeu lucrnd minuni, nviind din morti si urcnd la cer; ca Om lucrnd faptele cotidiene ale vietii. Fiecare fire si exercita propria ei voie.

Natura divina a lui Hristos a avut o misiune specifica de ndeplinit si la fel natura Lui umana, fara ca acestea sa se amestece, sa se schimbe sau sa lupte una mpotriva alteia. Cele doua firi (naturi) distincte si activitatile lor specifice erau n mod tainic unite n una Persoana Divina a Mntuitorului Iisus Hristos.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Monotelism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Al_treilea_conciliu_de_la_Constantinopol

http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_VI_Ecumenic

http://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/sinoade-ecumenice/sinodul-vi-ecumenic-la-constantinopol-680-681-70573.html

goto:top

692, Sinodul Trulan (al cinci-saselea Sinod")

Acest sinod este o completare la Conciliile Ecumenice al cincilea si al saselea. El s-a tinut la Constantinopol n sala de sub cupola cea mare (trullos) a palatului mparatesc. De aceea se numeste Sinodul Trullan, n greaca fiind numit al cinci-saselea, iar n latina quinisext.

Sinodul a fost convocat de Iustinian II, n 692. Att Sinodul Ecumenic al cincilea ct si al saselea dezbatusera exclusiv problema hristologica, fara a discuta chestiuni de ordin bisericesc. Acest Sinod poate fi considerat o continuare a tuturor Conciliilor Ecumenice anterioare, avnd n vedere ca prin al doilea sau canon el a ratificat toate canoanele si deciziile celor de dinaintea lui. El a ratificat de asemenea asa-numitele Optzeci si cinci de Canoane Apostolice", canoanele sinoadelor locale si cele mai importante dintre canoanele principalilor Parinti ai Bisericii, acordndu-le astfel autoritate ecumenic.

Canoanele de disciplina ale acestui Sinod, desi nu au fost acceptate de Papa iar n Rasarit au fost respectate numai partial, au contribuit semnificativ la marirea diferentelor ntre Rasarit si Apus. De exemplu, canoanele 13, 30 si 48 privind casatoria clericilor, altele referitoare la vrsta pentru hirotonire sau la oprirea casatoriei pentru clerici, erau contrare unor practici din Apus, practici pe care Roma nu a acceptat sa le schimbe conform hotarrilor acestui Sinod.

Oricum, acelasi Sinod a ntarit prin al saselea canon o practica aparte din Rasarit, potrivit careia o persoana nu se mai putea casatori dupa ce a fost hirotonita ntr-una din treptele preotesti. Astfel, pentru prima oara, preotiei ca taina i se acorda ntietate fata de taina cununiei.

Sinodul critica unele obiceiuri ale Bisericii Apusene, stabilind impartasirea sub ambele forme (piine si vin) si folosirea piinii dospite (artos) la Euharistie.

goto:top

VII, 787 Niceea 24 sept. 13 oct. s7

http://www.credo.ro/sinodul-al-saptelea-ecumenic-niceea.php

Motiv principal controversa referitoare la icoane si la locul lor n nchinare.

Convocat de catre mparateasa Irina (780-790), regenta lui Constantin al VI-lea (771-797), la cererea lui Trasie, Patriarhul de Constantinopol.

La el au participat 367 de episcopi.

Mai nainte cu aproape o suta de ani, controversa iconoclasta (mpotriva icoanelor) zguduise nca o data temelia Bisericii si a Statului n Imperiul Bizantin. Excesele religioase si minunile atribuite icoanelor de catre unii membrii ai societatii au facut ca cinstirea icoanelor si nchinarea ce i se cuvenea numai lui Dumnezeu sa aduc a idolatrie. Aceasta a generat la rndul ei cealalta extrem, prin care iconoclastii au eliminat complet icoanele din viaa liturgic a Bisericii. Iconofilii considerau ca icoanele serveau la pstrarea nvturilor doctrinare ale Bisericii. Ei vedeau icoanele ca fiind modul dinamic al omului de exprimare a divinului prin art i frumusee.

Sinodul a stabilit nvtura prin care icoanele trebuiau cinstite, dar nu nchinate. Rspunznd invitaiei mprtesei de a participa la Sinod, Papa Adrian a rspuns printr-o scrisoare prin care afirma cinstirea icoanelor, dar nu i nchinarea care i se cuvenea numai lui Dumnezeu.

Hotarrea Sinodului de reintroducere a icoanelor n Biserica continea si un paragraf important pentru justificarea folosirii si cinstirii icoanelor n Biserica Ortodoxa pna n ziua de azi: Spunem ca sfintele icoane, vopsite, n mozaic sau din alte materiale, trebuie expuse n sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe vasele sfinte si pe vesmintele liturgice, pe pereti, pe mobila, n case si de-a lungul drumurilor, si anume icoanele Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ale Maicii noastre de Dumnezeu Nascatoarea, ale ngerilor si ale tuturor celor sfintiti. Mereu cnd sunt privite aceste reprezentari, ele i fac pe cei care le privesc sa-si aduca aminte si sa iubeasca prototipul lor. Spunem, de asemenea, ca ele trebuie sarutate si ca sunt obiecte de venerare si cinstire (timitiki proskynisis), dar nu de adevarata nchinare (latreia), care i este rezervata numai Lui care este tinta credintei noastre si care are o fire divina. Venerarea adusa unei icoane este de fapt transmisa prototipului ei. Cel care venereaza icoana l venereaza n realitate pe cel reprezentat n ea.

Sinodul a emis 22 de canoane privind aspecte de ordin administrativ si disciplinar, condamnnd simonia (hirotonirea pe bani), alegerea episcopilor de catre autoritatea statala si construirea de manastiri mixte.

Totusi, n ciuda recunoasterii de catre Papa a acestui Sinod, Carol cel Mare al Frantei a refuzat sa-l recunoasca nu numai ca ecumenic, ci n totalitatea lui. El nu a fost de acord cu hotarrea de venerare a icoanelor si, ca urmare a opozitiei lui, n 794 s-a tinut la Frankfurt un sinod prin care se condamna venerarea icoanelor si se respingea ntregul Sinod. Acest Sinod a fost recunoscut n Apus abia la sfrsitul secolului al 9-lea, ns fr acele norme care erau contrare practicilor din Biserica Catolic.

Un Sinod regional a fost convocat la Constantinopol n anul 843, sub mparateasa Teodora. Venerarea icoanelor a fost solemn proclamata n Catedrala Sfnta Sofia. Calugari si preoti au mers n procesiune si au restaurat icoanele la locul lor de cinste. Ziua aceea s-a numit Triumful Ortodoxiei" si pna n prezent este sarbatorita anual printr-o slujba aparte n prima duminica din Postul Mare - Duminica Ortodoxiei.

reintroduce cultul icoanelor i pune capt iconoclasmului

Leon al III-lea Isaurul (717-741) publica un edict in 727, prin care interzice cultul icoanelor si reprezentarea picturala in general, considerind aceasta drept idololotrie. Imparatul numeste un patriarh iconoclast, iar impotriva papei Grigorie al III-lea (731-741) care excomunicase pe iconoclasti, trece sub jursdictia Constantinopolului provincia Iliriei. Succesorul sau, Constantin al V-lea Copronim (741-775) convoaca un sinod in 754 la Constantinopol, care condamna cultul icoanelor si excomunica pe toti anti-iconoclastii, inclusiv pe Ioan Damaschinul, aparatorul cel mai aprig al venerarii icoanelor.

Imparateasa Irina, cu sprijinul patriarhului Tarasie si cu acordul papei Adrian I (771-795), convoaca un alt sinod, tot la Niceea (350 de parinti) sinod care anuleaza deciziile celui din 754 si care formuleaza invatatura ca obiectul venerarii este persoana reprezentata pe icoana, facind o distinctie intre adorare (latreia) care este rezervata numai lui Dumnezeu si cinstire (proskynesis) ce se cuvine sfintilor (v. ICOANA). Sinodul n-a fost acceptat de catre Bisericile din imperiul lui Carol cel Mare (Germania, Franta, Spania). Sinodul de la Francfurt (794) si se pronunta impotriva cultului icoanelor.

Cu toata opozitia patriarhului Nichifor, a lui Teodor Studitul si a calugarilor in general, iconoclasmul persista datorita perscutiei declansate de imparatii bizantini. De abia sub imparateasa Teodora cultul icoanelor a fost restabilit (842), fapt in amintirea caruia s-a instituit sarbatoarea Ortodoxiei, in prima Duminica a postului Pastelui. Iconoclasmul este ultima erezie care a facut obiectul unui sinod ecumenic.

goto:top

Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe se va reuni n anul 2016, pentru prima dat dup 1.100 de ani, ntlnirea urmnd s se desfoare la Biserica Sfnta Irina din Istanbul, unde a avut loc cel de-al doilea Sinod Ecumenic, din anul 381.