sigmund freud si criminogeneza

8/8/2019 Sigmund Freud Si Criminogeneza

1/15

Std. STRAFALOGEA RUXANDRA

Grupa 304


2/15

INTRODUCER

Criminalitatea ca fenomen social a ap rut odat cu structurarea primelor comunit i, atuncicnd s-au impus norme i a existat morala.Stiintific criminalitatea a nceput s fie studiat , relativ recent, n ultimele dou secole

crimaCRM , crime , s.f. Infrac iune care reprezint un grad ridicat de pericol i pe care legea osanc ioneaz cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. Crim interna ional = infrac iunedeosebit de grav mpotriva legilor i uzan elor r zboiului, precum i mpotriva p ciiinterna ionale i a umanit ii. Din fr. crime.

CRM s. f. 1. violare a legii penale, care se pedepse te cu deten ie riguroas , munc silnic ,temni grea, moarte etc.; omor. o ~ de r zboi = ac iune s vr it de membrii unor for e armaten timp de r zboi nesocotind normele dreptului interna ional care reglementeaz legiler zboiului; ~ contra umanit ii = atrocit i recunoscute pe plan interna ional ca violnd legileelementare ale umanit ii. 2. nelegiuire, f r delege. p cat. (< fr. crime )

CRM s. asasinat, moarte, omor, omorre, omucidere, ucidere, (livr. ) homicid, (nv. ) de ugubin , omucid, sngi, ucig tur . ( Condamnat pentru ~.)

criminogenezaCRIMINOGENZ s. f. studiu al mecanismelor care genereaz acte delictuale. (< fr.criminogense )

CRIMINOLOGEs.f. tiin are studiaz riminalitatea, auzele ei i g sirea metodelor pentru prevenireai

ombaterea ei. Din fr. criminologie.

Obiectul criminologiei

P entru a se afirma ca tiin criminal a trebuit s dovedeasc obiectul propriu de cercetare,

metode i tehnici tiin ifice de cercetare, s fac evalu ri, parteneriate i s propun m suri eficiente de

combatere i prevenire a criminalit ii, ca fenomen social.


3/15

O biectul criminologiei este definit la cel de-al 2 lea Congres International de Criminologie -P aris ( 1950)ca fiind: criminalitatea ca fenomen social, infrac iunea, infractorul, victima i reactia social mpotrivavictimei. Cifra neagr a criminalit ii face obiectul cercet rii criminologice.

2. Infrac iunea ca domeniu al sistemului face obiectul cercet rii criminologiei n cadrul

criminalit ii ca fenomen social. Ea are identitate i particularit i proprii este definit n Codul penal laart.17 ca fiind fapta prev zut de legea penal , s vr it cu inten ie care prezint pericol social.

COMPLEXITATEA CAUZALA A FENOMENULUI INFRACTIONALFenomenul infractional este deosebit de complex si pentru a putea fi cunoscut, trebuie

abordat multidisciplinar. Aceasta implica stapanirea unor notiuni de: criminologie, psihologie

judiciara, sociologie judiciara, biologie criminala, medicina legala, psihiatrie criminala,

antropologie criminala, statistica infractionala etc. n2b1bj

Infractionalitatea desi este un fenomen social, trebuie cercetata ca act individual, ca act comis deo persoana concreta intr-o situatie concreta. Este vorba de o actiune umana, determinata de

anumite elemente psihologice, trebuinte, tendinte, motive, scopuri etc.

O viziune coerenta asupra dinamicii si interactiunii elementelor intregului ansamblu de factori

care concura la producerea actului infractional nu o poate oferi decat o conceptie sistemica

integratoare asupra conduitei si a manifestarilor psihocomportamenta.


4/15

IMPORTANTA ORIENTARII PSIHOLOGICE IN CADRUL TEORIILOR CAUZALITATII

Orientarea psihologic concept i obiect de cercetare

O rientarea psihologic pleac de la ideea c ntre comportamentul normal i cel delincvent nuexist o diferen de natur , ci de grad , ncadrnd devian a n domeniul psihologiei i considernd-o ca

rezultat al unui conflict ntre individul marcat de anumite particularit i psihice i anturajul s u

Analiza comportamentului criminal implic suficiente elemente de ordin individual, strns legate

de personalitatea f ptuitorului, pentru ca ntreaga palet de atitudini i ac iuni deviante s poate fi

analizat n toat complexitatea i profunzimea lor numai n cadrul conflictului dintre individ i societate,

ntre persoan i autoritatea instituit .

n concluzie prin analiza comportamentului se vehiculeaz , din unghiuri preponderent subiective, odiversitate de modele care mping n primplanul genezei delincven ei, particularit i de ordin psihic ideficien ele sau reac iile de personalitate ale infractorului.

Scopul orient rii psihologice

n ansamblul preocup rilor sale, criminologia are drept scop general stabilirea unei politici

eficiente de lupt mpotriva criminalit ii, care s apere valorile fundamentale ale societ ii, s

previn fenomenul infrac ional, iar atunci cnd s-a comis o infrac iune, cei vinova i s fie tra i la

r spundere penal .1

P e lng scopul general exist i un scop particular i imediat, acesta constituind criteriul de

departajare dintre diferitele domenii ce se ocup cu studiul criminalit ii. Criminologia tradi ional ,

studiind crima, criminalul i criminalitatea, a urm rit relevarea cauzelor care i determin s s vr easc

atare acte reprobabile. 2 n acest sens, criminologul francez J. Leaute3 consider c scopul criminologiei

generale este s cerceteze raporturile n cadrul c rora se produce fenomenul criminalit ii i s

desprind acei factori cu caracter general care deosebesc delincventul de nondelincvent, pe cnd scopul

criminologiei clinice l constituie reconstituirea interac iunilor particulare (specifice) care au condus

individul la comiterea crimei.

1 Tudor Amza, Criminologie , Editura Lumina Lex, 1998, pag. 372 Rodica Mihaela St noiu, Criminologie, Editura Oscar print, Bucure ti, 1999, pag. 263 J. Leaute, Criminologie et science penitentiaire, Paris, PUF, 1972, pag.14


5/15

Indiferent de orientarea teoretic criminologia tradi ional a fost dominat de paradigma

etiologic (studierea cauzelor), de i nu pot fi ignorate i acele opinii care au sus inut c tiin a

criminologiei nu se limiteaz numai la studierea cauzelor, ci urm re te i elaborarea unor m suri de

profilaxie a criminalit ii.4

O rientarea psihologic urm re te aceea i linie a teoriilor cauzale i respectiv a criminologiei

tradi ionale, ncercnd s ofere un tablou creionat n termeni psihologici a cauzelor orient rii antisociale

a individului.

O rientarea psihologic are drept scop demonstrarea existen ei unei personalit i antisociale ce

ine de sfera psihologiei normale i s explice mecanismul de formare al acesteia.

Ea ncearc s demonstreze existen a unei personalit i criminale ce ine de sfera psihologiei

normale i s explice mecanismul de formare al acesteia.

4 J. Pinatel, Traite de droit penal et criminologie, Paris, Dallaz, 1963, pag. 448


6/15

Capitolul III

T EORIA PSIHANALIT IC A LUI SIGMUND FREUD

1 . Sigmund Feud i psihanaliza. Considera ii introductive

Sigmund Feud (1856-1939), medic neurolog i psihiatru vienez este creatorul psihanalizei, care,

dup cum o numea el nsu i, este a treia mare nfrngere a orgoliului uman : Copernic a ar tat c

P mntul nu este centrul universului, Darwin c omul este un animal printre altele i psihanaliza

demonstreaz c eul nu este st pn la el acas .

P sihanaliza este un set de idei extrem de complicat, deseori neunificate, fiindc i Freud nsu i

i-a revizuit de cteva ori ideile, iar urma ii s i au continuat s propun revizuiri i extinderi ale acestora

i dup moartea sa.1 Ea a abordat domenii delicate ale vie ii umane (copil ria, sexualitatea, arta) n care

imixtiunea lucidit ii investigatoare se izbe te, prin tradi ie, de multe prejudec i.2

Demersul cel mai caracteristic al freudismului const n extinderea determinismului la ntreaga

via psihic , sub forma cauzalit ii absolute. ntemeiat pe analiza a nenum rate cazuri, patologice i

normale, Freud afirm , pentru prima oar n acest mod categoric, c n via a psihic nu exist nimicarbitrar, nimic ntmpl tor i nedeterminat, totul, pn la cele mai insignifiante gesturi, cuvinte, idei,

emo ii, avnd fie o cauz con tient , fie de cele mai multe ori o cauz ascuns n structurile adnci ale

incon tientului, ca atunci cnd este vorba de uit ri de nume, pierderi de obiecte, gre eli de pronun ie,

gre eli de scris, substitu ii de cuvinte, intervertiri de expresii, fenomene pe care el le include n clasa

manifest rilor de psihopatologie cotidian . Anumite insuficien e ale psihicului nostru... spune el i

anumite acte n aparen neinten ionate se dovedesc, dac le supunem examenului psihanalitic, ca fiind

perfect motivate i determinate de factori ce scap con tiin ei .1

1 Tudor Amza, op. cit., pag. 1482 Victor S hleanu, Psihanaliza : pro i contra, n Lupta de clas , Anul LI, 5, 1971, pag. 761 S. Freud, Psihopatologia vie ii cotidiene, Editura Mediarex, 1996, pag.38


7/15

2 . Conceptele de Con tient, Incon tient, Eu, Sine i Supraeu

Freud a nceput prin a distinge n sfera psihicului dou sisteme ierarhizate : incon tientul

(sistemul Ics) i con tiin a (sistemul Cs), acesta din urm fiind suplimentat de un precon tient (P cs).

Incon tientul era considerat acum realitate esen ial a psihicului, chiar psihicul nsu i.Freud spunea c incon tientul este asem n tor cu un cerc mare care ar include con tiin a ca pe un cerc mai

mic. Nu poate exista fapt de con tiin f r o prepara ie incon tient , n timp ce incon tientul se poate

lipsi de stadiul con tient, avnd totu i o valoare psihic . Incon tientul este psihicul nsu i n realitatea

esen ial . Natura sa intim este la fel de necunoscut ca i aceea a realit ii exterioare, iar con tiin a se

informeaz despre el ntr-un fel att de incomplet ca i organele noastre de sim despre lumea

exterioar .

C on tiin a pe de alt parte, era privit ca un simplu organ de percep ie interioar , f r

consisten i lipsit de memorie. AstfelFreud spune c aceast con tiin nu este dect un organ de

sim care permite perceperea calit ilor psihice (...) Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii

exterioare prin organele de sim ale sistemului s u de percep ie, este el nsu i lume exterioar pentru

organul de sim al con tiin ei, care de altfel i g se te n acest raport justificarea sa teleologic .

Evolund cu obiectivitate ponderea alarmant a motiva iei incon tiente, nu numai n

comportamentul patologic, dar i n cel cotidian, psihanaliza freudian i propune s r stoarne n

favoarea suprema iei con tiin ei, a ra iunii, a omului sociabil.Freud scrie c ntreaga sarcin a

tratamentului psihanalitic ar putea fi rezumat n formula : transformarea oric rui incon tient patogenic

n con tient .

ncepnd din 1920, Freud i revizuie te n multe privin e teoria pulsiunilor i teoria referitoare la

structura aparatului psihic , iar, de data aceasta el va descrie trei instan e psihice, antinomice n grade

diferite, ntre care se instituie complexe raporturi dinamice, economice i implicit structurale : Sinele,

Eul, Supraeul.

S inele este cea mai arhaic instan a psihicului, el con ine tot ce este ereditar, dat la na tere,ceea ce este constitu ional, instinctele nainte de toate, care i au originea n organizarea somatic i i

g sesc aici o prim exoresie psihic , n forme necunoscute nou . Incon tientul nu mai este acum o

instan , ci o caracteristic a celor trei instan e, pentru c i supraeul este incon tient, iar eul are i el o


8/15

dimensiune incon tient .1 Sinele este marele izvor de mi c ri biologice i psihologice, adic acei stimuli

i impulsuri care stau la baza tuturor comportamentelor. Acesta con ine libido-ul, ntreaga for a

energiei sexuale a individului, ca o dorin de via , difuz i tenace reg sit la toate animalele.2

Al turi de instinctele, tendin ele i nclina iile primare n a c ror constela ie un rol determinant l are

instinctul sexual se adaug instinctele agresive distructive.

Sinele este n permanen incon tient i r spunde numai la ceea ce Freud a numit principiul

pl cerii dac te sim i bine f -o.

Sub influen a lumii reale exterioare a mediului nconjur tor, o por iune a Sinelui sufer o

dezvoltare special . Din ceea ce ini ial constituia un strat cortical, prev zut cu organe de receptare a

stimulilor i cu dispozitive care ac ioneaz ca un ecran protector mpotriva stimulilor, ia na tere o

structur aparte care, de acum nainte, ac ioneaz ca un intermediar ntre Sine i lumea exterioar .Aceast zon a psihicului a luat denumirea deE u.

Ca urmare a conexiunii preexistente dintre stimuli i activitatea motrice (muscular ), Eul are sub

comanda sa mi c rile voluntare, cu rol n autoconservare. Relativ la realitatea din afar , Eul i

ndepline te sarcina lund cuno tin de stimuli foarte puternici (prin fug ), prin interac iunea cu stimuli

modera i (adaptare) i n final, nv nd s transforme n avantajul s u lumea exterioar (prin activitate).

Eul (Ego) reprezint con tiin a de sine, nucleul personalit ii, n alc tuirea c ruia intr

cuno tin ele i imaginea despre sine, precum i atitudinile con tiente sau incon tiente despre cele maiimportante valori sau interese. 1 Eul este acela care asigur echilibrul ntre instinctele i tendin ele

profunde ale individului, pe de o parte, i normele primite prin educa ie i realitatea obiectiv , pe de alt

parte.

Lunga perioad a copil riei, n decursul c reia fiin ele umane n devenire r mn sub dependen a

p rin ilor, las dup ea, ca un precipitat, nchegarea n perimetrul eului a unei structuri speciale, prin

care se prelunge te influen a patern i matern . Aceast structur poart denumirea deSupraeu .

Cea de-a treia instan a psihicului uman reflect nivelul de implica ie social cultural a

personalit ii, fiind expresia influen ei pe care mediu social i cultural o exercit asupra psihicului

1 V. Dem. Zamfirescu, Cteva prejudec i despre Freud n Caietele de psihanaliz , nr. 1, Editura Jurnalulliterar, 1992, pag. 92 Tudor Amza, op. cit., pag. 1491 Gheorghe Nistoreanu, C. P un, op. cit., pag.95


9/15

3 . Con inutul teoriei psihanalitice

Contribu ia psihanalizei freudiene la dezvoltarea gndirii criminologice este greu de evaluat,

datorit caracterului vast i evolutiv al operei sale.1

n concep ia luiFreud, diferen a dintre infractor i noninfractor s-ar situa la nivelul Supraeului, n

sfera Sinelui i Eului neexistnd deosebiri semnificative. P ulsiunile organice antisociale, tendin ele

criminogene ar fi astfel prezente la to i indivizii. Acestea r mn ascunse n pliurile cele mai profunde ale

personalit ii individului, fiind controlate i st pnite pe m sura dezvolt rii acestuia i trecerii la faza

adult de c tre Eu, care se des vr e te n permanen , datorit experien elor succesive tr ite de

individ n cursul procesului de maturizare, prin structurarea con tiin ei morale (a Supraeului). Freud

consider c structurarea Supraeului este marcat ndeosebi de procesul de indentificare, de amintirea

tat lui asociat ideii de bine i r u, ca i regulile de moral proprii grupului familial n care individul se

dezvolt . Supraeul este cel care dicteaz Eului, acesta din urm supunndu-se sau nu ordinului de a

controla i st pni pulsiunile Sinelui.2 A adar un Supraeu supradezvoltat constituie, n opinia lui Freud, o

surs a comportamentului criminal.

Teoria sexualit ii reprezint capitolul cel mai ndr zne , dar i cel mai spinos al psihanalizei.

Sus innd determinismul sexual al nevrozelor i n bun m sur al comportamentului uman de toate

zilele, Freud s-a g sit la un moment dat n fa a unor dificult i de ordin teoretic, ct i practic,

retrospectivele psihanalitice ducnd ntotdeauna la identificarea unor evenimente traumatice(traumatisme psihice, tr iri ocante) care se localizau n copil rie i se legitimau ca factori determinan i

ai tulbur rilor conduitei omului. Toat lumea privea ns copil ria ca pe o vrst a inocen ei a purit ii

des vr ite, considernd-o str in de orice coloratur sexual .

Freud a pornit de la premisa (axiomatic ) c perversiunile (adic tot ce, chiar i n expresie

lingvistic comun , se recunoa te a fi abera ie sexual ) in de manifest rile sexualit ii, indiferent dac

le consider m normale sau patologice, fiind guvernate n mod v dit de ceea ce el a numit principiul

pl cerii . Analiza freudian consider evenimentele din prima copil rie ca hot rtoare pentru evolu iapsihic viitoare a individului.

1 Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editura All Beck, Bucure ti, 1998, pag. 1222 Rodica Mihaela St noiu, op. cit., pag. 164


10/15

Noua teorie asupra instinctelor aduce indirect o nou posibilitate n explicarea crimei care, a a

cum am v zut anterior, n opinia lui Freud, este de natur instinctual . P e lng varianta sexual apare i

varianta morbid , unde responsabilitatea crimei apar ine tendin ei umane spre agresiune i

distructivitate, expresii extravertite ale instinctului mor ii. Aceste concluzii sunt desprinse indirect din

opera freudian .

n clasificarea pe care o face psihanaliza infractorilor un loc important l ocup criminalul care a

s vr it infrac iunea datorit complexului de vinov ie.3

Constatarea c intensificarea acestui sentiment incon tient de vinov ie poate face dintr-un om

un criminal, a constituit o adev rat surpriz . i totu i, faptul este nendoielnic; la mul i criminali

ndeosebi la tineri, poate fi descoperit un puternic sentiment de culpabilitate., anterior i nu consecutiv

crimei, sentiment care a constituit mobilul crimei. S-ar p rea deci c respectivul tr ie te posibilitatealeg rii acestui sentiment de ceva real i actual ca pe u urare. 1

Gheorghe Nistoreanu, C. P un, op. cit. , pag.91. S. Freud, Eul i sinele n Caietele de psihanaliz , pag. 131


11/15

CONCLUZII - Opinii personale privind cauzalitatea infractionala

Evolutia fenomenului infractional este o consecinta a impactului problemelor economico-sociale grave, caracteristice perioadei de tranzitie, precum si a crizei de autoritate pe care autraversat-o institutiile statului de drept. Legislatia lacunara si supraancarcarea sistemulul

justitiei penale, corelate cu deficitul de personal si logistica, au facut ca efectul masurilor preventive si represive sa fie limitat.

Avand in vedere rata inalta de profit si gradul scazut al riscurilor asumate, elemente ale crimeiorganizate au aparut si s-au dezvoltat cel mai rapid in domeniul economico-financiar. Coruptiaameninta nu numai drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului, ci insasi bunafunctionare a institutiilor statului de drept, societatea democratica in ansamblul sau.O serie de organizatii transnationale si-au creat legaturi in randul grupurilor de infractori

autohtoni si actioneaza in cooperare cu aceste, in domeniul traficului de droguri, armament, alafacerilor cu autoturisme furate, al formelor moderne de sclavie, plasarii de valuta falsa,introducerii ilicite de deseuri toxice, atacul cu arme de foc etc. Prin contrabanda, au fost scoasedin tara o gama larga de produse, de la cele de stricta necesitate pentru populatie, pana laobiecte de valoare apartinand patrimoniului national.

O amploare deosebita au luat actele de inselaciune, fals si uz de fals realizate prin cele maidiverse forme, fraude valutar-vamale si nerespectarea legislatiei in domeniul operatiunilor deimport-export etc. De asemenea, a crescut numarul infractiunilor legate de practicarea jocurilor de noroc, pretinderea unor sume consistente de bani pentru asigurarea protectiei,sechestrarea de persoane, violentele intre grupurile rivale de infractori etc.Ca fenomen social, coruptia reprezinta expresia unor manifestari de descompunere morala sidegradare spirituala intrucat implica deturnarea si folosirea avutului public in interes personal,obtinerea unor avantaje materiale pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu, incheierea unor afaceri si tranzactii prin eludarea normelor morale si legale. O astfel de stare de criza, are unefect demoralizator asupra intregii societati.

Criminalitatea organizata are o psihologie aparte. Isi fac simtita prezenta persoane inteligente,cu o cultura infractionala avansata.

In ultima perioada s-au diversificat infractiunile comise prin violenta (omoruri, violuri, lovituricauzatoare de moarte, talharii, vatamari corporale grave - ca forme ale violentei private, siconflicte de grup, interetnice, interconfesionale, profesionale, acte de terorism ). Violenta esteintim legata de esenta umana si de functionarea societatii

Fenomenul care precede si provoaca producerea unui alt fenomen se numeste cauza si care, din perspectiva criminologica, are drept continut interactiunea factorilor biopsihosociali cedetermina, in mod necesar, infractiunea. Cauza este conditia necesara fara de care un anumitcomportament nu s-ar manifesta si totodata ea precedeaza efectul fiind invariabil urmata deacelasi efect


12/15

Orice infractiune nu reprezinta altceva decat punctul nodal al intersectiilor din lanturile cauzalecare este, in acelasi timp, determinat si determinator, avand atat valoare de cauza, cat si deefect. Astfel, un omor poate avea ca mobil profunda dusmanie si ura dintre autor si victima.

Sigur ca prin cunoasterea prealabila a acestui mobil in unele situatii date, se poate actiona preventiv, dar antecedenta imediata din lantul cauzal are la baza tocmai motivele pentru care s-a ajuns la dusmania respectiva. Deci, activitatea preventiva eficienta trebuie sa cuprinda incampul sau de manifestare relatiile din intregul lant cauzal.

Actul infractional, ca orice alt tip de act comportamental, reprezinta rezultatul interactiuniidintre factorii ce structureaza personalitatea individului si factorii externi, de ambianta. In ceeace priveste factorii interni, endogeni, orice persoana poate prezenta in structura sa un nucleucentral mai mult sau mai putin favorabil comportamentului infractional, conturand sau nu o

personalitate infractionala. Ambianta, conditiile si imprejurarile exterioare pot fi favorabile saunefavorabile dezvoltarii acestui nucleu in plan infractional.

Actul infractional antreneaza in grade diferite, practic toate structurile si functiile psihiceincepand cu cele cognitiv-motivationale si terminand ce cele afectiv-volitive, implicate fiind siactivitatile ca si insusirile psihice. Actul infractional este generat de tulburari de ordinemotional si volitiv, sustinut de lipsa sentimentului responsabilitatii si al culpabilitatii, alincapacitatii subiectului de a renunta la satisfacerea imediata a unor trebuinte in pofida

perspectivei unei pedepse.

O analiza strict psihologica a actului infractional, consta in analiza modului in care personalitatea infractorului (inteligenta, afectivitatea, motivatia si vointa ) se manifesta in pregatirea, savarsirea si in atitudinea postinfractionala

Determinarea trasaturilor psihologice de baza ale criminalului reprezinta o preocupare foarteveche a specialistilor in psihologia judiciara. Sunt diferite tipuri de trasaturi ce au fostevidentiate in functie si de testele psihologice folosite.

Prezenta anumitor trasaturi de personalitate nu conduce in mod obligatoriu catrecomportamente criminale. De cele mai multe ori actioneaza o retea de factori favorizanti.Dintre conditiile care favorizeaza formarea grupului delincvent la tineri citam: factori familiali,culturali si sociali. Factorii familiali pot consta in acoperirea de catre mama a primelor delicte,comportament dominator al mamei, atitudinea indiferenta a tatalui sau absenta acestuia,tulburari ale relatiilor familiale ( in acest cadru poate intra alcoolismul tatalui, atitudiniantisociale diverse, absente de acasa, inconduita sexuala etc. ), proasta adaptare a familiei laierarhia sociala. T a narul gaseste in banda caldura sufleteasca, curajul si loialitatea pe care nu legaseste acasa, un mediu in care este acceptat in totalitate si chiar valorizat, aceasta f a ca nd dingrup un raspuns la o situatie sociala si familiala precara. Factorii culturali si economici:Majoritatea membrilor bandei au rezultate slabe la invatatura, provin din clasele socialedezavantajate economic, instabilitatea sociala, haosul, dezastrele naturale, razboiul, schimbareain centrele aglomerate, diferentele mari culturale intre familie si restul societatii, atitudinisociale negative in familie, familii retrograde care refuza incadrarea sociala, izolarea socialalegata de prejudecati nationale, religioase, rasiale.


13/15

Modelul admirat si cultivat de acesti tineri este acela al omului dur, puternic, cu indem a nare pentru lupta fizica. O alta caracteristica a acestor grupe ar fi cautarea cu asiduitate aexcitantului, a riscului (prin implicarea in actiuni tot mai riscante ), adeseori prin utilizareaalcoolului, drogului, jocului de carti etc. De asemenea, in aceste grupe este cultivata smecheria,capacitatea de a insela, de a evita pericolele, de a atrage in cursa si de a nu fi prinsi. In acestegrupe functioneaza o filosofie a sortii", a norocului, a sansei. Totul este privit prin diadasansa/nesansa.

Exista n aceste grupe o discrepanta ntre atitudinea fata de autonomie si autoritate. n timpce exprima resentimente fata de autoritatea externa, de fapt ei nu doresc sa fie autonomi, seconstituie n bande bine organizate, cu o ierarhie stabila, unde se cere supunere si ascultare aregulilor impuse. Ei au o mare dorinta de a mima statutul adultului, nu prin responsabilitate, ci

prin simboluri exterioare (sa posede masina, haine, bani de buzunar pentru bautura si tigari ). Eisunt aproape constant n rebeliune deschisa (fizica si verbala ) cu proprii parinti.Infractiunile cele mai frecvente comise de acesti minori sunt cele ce privesc disciplinafamiliala si scolara - vagabondajul - cersetoria, cele ce privesc bunurile -furturi marunte,

precum si unele infractiuni fata de persoanele cu care vin n contact - loviri, distrugeri etc.

B IB LIOGRAFIE

1. A. Dincu Bazele Criminologiei , Ed.P roarcadia, Bucure ti, 1993,


14/15

2. Gheorghe Nistoreanu, C. P un Criminologie , Ed. Europa Nova, Bucure ti 2000;

3. Ion. Pitulescu For ele de poli ie i prevenirea criminalit ii 1995 .

4. J. Leaute Criminologie et science penitentiaire ,P aris, PU F 1972,

5. J. Pinatel Traite de droit penal et crimonology ,P aris, Dallaz, 1963,

6. J. Pinatel La societe criminogene ,P aris, Calman, Levi, 1971,

7. J. Pinatel Le phenomene criminal ,P aris, Edition M.A., 1987,

8. Narcis Giurgiu Elemente de criminologie , Ed. Chemarea, Ia i, 1992,

9. Rodica Mihaela St noiu Criminologie , Ed.O scar print, Bucure ti, 1999,

10. S. Freud P sihopatologia vie ii cotidiene , Ed. Mediarex, 1996,

11. S. Freud Totem i tabu , Ed. Mediarex, 1996,

12. S. Freud Dincolo de principiul pl cerii , Ed. Jurnalul Literar , 1992,

13. S. Freud Eul i sinele n caiete de psihanaliz ,

14. Tudor Amza Criminologie , Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 1999,

15. Valerian Cioclei Manuel de criminology , Ed. All Beck, 1998,

16. V ictor S hleanu P sihanaliza: pro i contra n Lupta de clas , Anul LU 5, 1971,

17. V . Dem Zanfirescu Cteva prejudec i despre Freud n Caietele de psihanaliz nr.1, ed.

Jurnalul Literar, 1992,


15/15

sigmund freud si criminogeneza

Documents