Curs 8

SERIA LEUCOCITARA

Leucocitele = celulele suport de aparare specifica si nespecifica a organismului

MOH→ sange → tesuturi sange →mor

Clasificare :

a) nucleu ● PMN (E, Ba, N) =seria granulocitara

● mononucleare (Ly = seria limfocitara ; Mo = seria monocitara )

b) functie ▫ fagocite

▫ imunocite

1. VARIATII FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE

N = 4000- 9000 /mmc : >leucocitoza

:<leucopenie

n.n.= 10.000- 20.000/mmc

sugar= 9.000- 12.000/mmc

Leucocitoza – numarului de leucocite - PMN

fiziologic: postprandial, sarcina, nastere, menstra, efort , frica, durere,emotii, la copil (Ly)

patologic: ◊ infectii bacteiene (strepto,stafilococice), virale, fungice

◊ hemoragii sau hemolize acute

◊ arsuri, necroze sau rupturi tisulare ” crush syndrome”

◊ infarct miocardic sau pulmonar

◊ boli maligne nehematologice sau hematologice (leucemii, policitemia vera, boli mieloproliferative)

◊ medicamente sau metale grele

◊ tulburari metabolice (guta, uremie, acidoza metabolica)

Leucopenia = numarului de leucocite

● fiziologica- batrani, populatia de rasa neagra

1

●patologica

febra tifoida, bruceloza carente de vitamina B12 si acid folic intoxicatii cu alcool, droguri, benzol administrari îndelungate de antihistaminice, antipiretice, antimalarice, antitiroidiene,

analgezice,anticomitiale, sulfamide, cloramfenicol iradieri cu radiaţii ionizante şocul anafilactic.

2. SERIA GRANULOCITARA NEUTROFILA

Mieloblast

Promielocit

Mielocit si metamielocit

Granulocit nesegmentat

Granulocit segmentat

o 6.Plasmocit

o 7.Eozinofil

o 9.Limfocit

2.1. Granulocitopoieza = parte a hematopoiezei, are loc pe parcursul a aprox. 9 zile în MOH

De aici trec în sânge prin fenomenul de diapedeză, (unde stau aprox. 9 ore, fiind menţinute imobile, pregătite de o intervenţie locală), iar în final sunt eliberate în ţesuturi (compartimentul tisular) unde timp de 4–5 zile îşi îndeplinesc funcţiile specifice, apoi sunt distruse.

2.2 Reglarea granulopoiezei neutrofile

prin mecanism de feed - back

punct de plecare: ţesut ® sânge ® măduvă hematogenă,

influenţată de factori umorali locali şi de factori nervoşi şi endocrini.

Factori umorali locali:

2

granulopoietina tisulară sistemul chalonă - antichalonă (inh AND- stim AND) factorii de stimulare ai coloniilor:FSC-G , FSC-GM (Mo)

Mecanisme neuro - endocrine generale:

componenta nervoasă este reprezentată de centrii simpatici ai granulopoiezei din hipotalamus, care prin stimulare electrică sau prin injectare de antigene străine determină leucocitoză şi stimularea fagocitozei;

componenta endocrina- sistemul hipofizo-cortico-suprarenalian, hipofiza, tiroida, hormonii androgeni

2.3. Morfologia granulocitelor neutrofile

NNS -1-4% in FL

10-15 m

citoplasmă roz (acidofilă),

granulaţii fine, albastre

nucleul este fără nucleoli

cu aspect de “potcoavă“ sau literă “S”

NS -62-68% in FL

10-15 m,

citoplasma este acidofilă

granulaţii fine, brun-violete

nucleul are 2 -5 lobi uniţi printr-un filament de cromatină

raportul nucleu/citoplasmă (N/C) in favoarea citoplasmei.

la 3% NS femeilor se evidenţiază un apendice nuclear (cromatină sexuală sau corpuscul Barr- "băţ de tobă“ = unul din cei 2 cromozomi X al persoanelor de sex feminin --- importanţă în diagnosticarea afecţiunilor cromozomiale)

daca 5% dintre NS au 5 lobi / un singur NS are 6 sau mai mulţi lobi = hipersegmentare = deficienţa de vitamină B12 sau acid folic.

2.3. Formula ARNETH

3

Pentru aprecierea vârstei neutrofilelor, Arneth a propus o formulă care împarte neutrofilele în cinci clase, în funcţie de numărul lobilor nucleului:

I - 5% (granulocite nesegmentate, foarte tinere)

II - 30% (nucleu cu doi lobi)

III - 45% (nucleu cu trei lobi)

IV - 18% (nucleu cu patru lobi)

V - 2% (nucleu cu cinci lobi), neutrofilul bătrân înainte de dezintegrare.

deviere la stânga a formulei leucocita= creşte prcentul de elemente tinere - 50% în prima clasă cu dispariţia claseleor IV şi V( infecţii febrile, grave).

deviere la dreapta =apar celule mari cu diametrul de 20 m, nucleu hipersegmentat cu 6-10 lobi(carenţe de vitamina B12 şi acid folic)

2.4. Deplasarea neutrofilelor spre tesuturi

marginaţia- leucocitele se dispun de-a lungul pereţilor venulelor postcapilare şi se deplaseaza cu viteză mică - alunecare, “rolling” indus de factori extravasculari (histamina, trombina, substanţe oxidante, leucotriene, IL-1, TNF-a = factor de necroză tumorală)

leucocitele exprimă pe suprafaţă receptori pentru citokine, chemokine, chemoatractanţi

receptorii exprimaţi de endoteliu = L selectine, PAF, PECAM1 (CD31), IL-8.

aderenţa receptorii de adeziune leucocitară şi cei endoteliali interactioneaza (1. L-selectină- legături slabe ; 2.integrine- fixează ferm neutrofilul la EV)

diapedeza- trecerea leucocitelor prin peretele vascular spre ţesuturi; este precedată de emiterea de pseudopode- prin rearanjări repetate ale citoscheletului format din actină (care se polimerizează şi depolimerizează), miozină, tubulină.In tesuturi isi indeplinesc rolul 4-5 zile.

2.5. Functia neutrofilelor

a) aparare =FAGOCITOZA ( înglobarea germenilor bacterieni; granulocitele înglobează particule mici = microfage). Puterea fagocitară = numărul de microbi fagocitaţi de 100leucocite N, E, Mo, Ba, Ly .

Etapele fagocitozei :

4

opsonizarea, ataşarea (prin IgG şi C5a) ingestia -pseudopodele învelesc particula opsonizată fagozom digestia şi bactericidia -granulele lizozomale fuzionează cu vacuola (fagolizozomul) şi

eliberează conţinutul în ea (degranulare).

b) secretie :

transcobalamina I =a1-globulină care fixează şi transportă vitamina B12 tromboplastina neutrofilică - participă la coagularea sângelui, formând o barieră în ţesut

ce împiedică migrarea bacteriilor interleukina-1 (IL-1) - substanţă pirogenă bradikinina - produce vasodilataţie şi favorizează diapedeza

2.6. Patologia granulocitelor neutrofile

Neutrofilia

infecţii acute localizate/generalizate (bacterii, virusuri, fungi, paraziţi); inflamaţii acute (artrite, vasculite, boli colagen); tumori maligne boli de sânge – leucemia granulocitară cronică (LGC), policitemia vera

(PV); hemoragie acută; hemoliză acută, inclusiv posttransfuzională. intoxicaţii metabolice (uremie, acidoză diabetică, necroză hepatică); --

substanţe chimice şi medicamente (Pb, benzen, digitală, histamină

Neutropenia

infecţii bacteriene (febră tifoidă), virale (gripa, rujeola, hepatita, SIDA), protozoare (malaria, toxoplasmoza);

agenţi fizici, chimici, medicamentoşi (radiaţii ionizante, citostatice, Sulfamide, Fenilbutazonă);

boli cu scăderea producţiei medulare de neutrofile - deficit de vitamina B12, acid folic; infiltrarea măduvei (leucemii, mielofibroză), anemii aplastice;

boli cu creşterea distrucţiei de neutrofile– imune (prin izoanticorpi sau autoanticorpi); hipersplenism; mecanice (hemodializă);

stări caşectice şi debilitate: malnutriţie, alcoolism. 

5

3. SERIA GRANULOCITARA EOZINOFILA

rezervoarele medulare ® sânge ® diapedeză ® ţesuturi (traiesc câteva săptămâni: in piele, pereţii intestinali, organele genitale externe, plămâni, canalul limfatic şi în ganglioni)

Nr x 500 ori mai mare decât în sânge

atragerea în aceste ţesuturi --- factori chemotactici: IL-5, ECF-A (factor chemotactic eozinofilic al anafilaxiei), PAF (factor de activare plachetar), C5a

capabile să omoare helminţi, protozoare parazite şi celule tumorale in vitro

3.1. Morfologia granulocitelor eozinofile

diametru de 10-15 m, 2 lobi sensibili egali( "halteră" sau "desagă" ) raportul N/C în favoarea C granulaţiile sunt mari, rotunde, egale, colorate în roşu - portocaliu, asemănătoare "icrelor

de Manciuria", nu acoperă nucleul membrana plasmatică este bogată în lizofosfolipaze, enzime care pot cristaliza şi forma

cristalele Charcot–Leyden prin dezintegrarea masivă de eozinofile .

3.2. Functia granulocitelor eozinofile

In apărarea antimicrobiană- fagocitoză (bacterii, fungi, complexe atg-atc) Factorii cei mai activi chemotaxic sunt heteroproteinele (paraziţi, proteine alimentare şi histamina care mediază reacţia antigen-anticorp), de aceea au fost numite "celulele alergiei şi anafilaxiei“

reacţiile de hipersensibilitate imediatã (secunde-ore) reacţiile de hipersensibilitate subacutã (1-3 ore ---10-15 ore) reacţiile de hipersensibilitate întârziatã (1-2 zile---saptamani) Ma

In infestările helmintice (agenţii parazitari->atc IgE specifici de pe suprafaţa mastocitelor->eliberează factori chemotactici-> atrag eozinofilele).

Alte roluri:

în bolile alergice intervin în procesul inflamator prin enzimele proteolitice; eozinofilele sintetizeaza LT si PG rol citotoxic – paraziţi, celule tumorale “in vitro” inhibă granulocitopoieza prin conţinutul mare în PG-E;

6

în hemostază prin acţiunea antiheparinică; în procesele de cicatrizare, prin plasminogen îndepărtează excesul de

fibrină prin fibrinoliză.

3.3. Patologia granulocitelor eozinofile

Eozinofilii

boli alergice (astm bronşic, rinită alergică, vasculite alergice, reacţii de hipersensibilitate la medicamente);

boli parazitare cu invadarea ţesuturilor (trichinoza) şi infecţiile cu protozoare (toxoplasmoza, giardioza, malaria);

boli dermatologice: psoriazis, eczeme, dermatoze alergice; afecţiuni ale organelor hematopoetice (LGC, boala Hodgkin, leucemia cu

eozinofile); tumori metastazate sau necrozante; boli diverse (infiltrat pulmonar cu eozinofile, dermatomiozita, boli renale

cronice); după iradiere.

Eozinopenii

mielopoiezei sau aplazia medulară; secreţie exagerată sau administrare de corticoizi (testul Thorn - dg

diferenţial între insuficienţa corticosuprarenală pură şi cea secundară insuficienţei hipofizei anterioare)

în stări de stres - prin hipersecreţie de glucocorticoizi. la bolnavii cu cardiopatie ischemică, apariţia eozinopeniei indică iminenţă

de infarct;

4. SERIA GRANULOCITARA BAZOFILA

MOH: CFU-Ba -> mieloblast ->promielocitul -> mielocitul (are granulaţii specifice bazofilului)

din măduvă ->în ţesuturi (Ma)

au durată de viaţă mai lungă.

cortizonul, tiroxina, progesteronul --->>>scad numărul de bazofile circulante estrogenii îl cresc

Mofologie:

7

0,5-1% FL 10-13 m. nucleul are 2-3 lobi raportul N/C în favoarea C citoplasma este acidofilă granulaţii mari, inegale, albastru închis, acoperă întotdeauna nucleul granulaţiile- solubile "petele de cerneală",

Mastocitul:

celulă tisulară (nu circulă prin sânge) are o durată de viaţă mai lungă 20-35 m nucleu nesegmentat granulaţii mai mici, numeroase citoplasma invizibila

Mastocitele sunt localizate mai frecvent în ţesuturile cu interfaţă între mediul extern şi cel intern: piele, căile aeriene, tractul gastrointestinal şi la nivelul membranelor bazale epiteliale şi endoteliale.

4.1. Functiile granulocitelor bazofile si ale mastocitelor

1. Fagocitoza, mai redusă ca la neutrofil şi eozinofil;

2. Degranularea şi eliberarea substanţelor conţinute.

factorul stimulator al degranulării este hiperlipemia postprandială

Ba ------ heparina ------- lipaza lipoproteica ------- TG

prin eliberarea histaminei şi serotoninei creşte permeabilitatea vasculară şi contracţia musculaturii nete a vaselor;

histamina are rol chemotaxic asupra eozinofilelor, de aceea eozinofilia însoţeste întotdeauna bazofilia;

mastocitul activat --- joacă un rol important în inflamaţie, prin mediatorii săi proinflamatori eliberaţi prin degranulare şi care participă la componentele umorale şi celulare ale inflamaţiei;

--- angiogeneză, vindecarea rănilor, remodelarea osoasă, ateroscleroză, boala ulceroasă şi în unele procese inflamatorii (artrita reumatoidă, sclerodermia, colita ulceroasă).

8

4.2. Patologia granulocitelor bazofile

Bazofilii

leucemii acute şi leucemii cronice (LGC) niveluri crescute de IgE din reacţiile inflamatorii din colitele ulceroase, artrita reumatoidă,

urticarie, stări alergice.

Bazopenii (fără semnificaţie diagnostică)

hipertiroidism

după administrare de glucocorticoizi sau ACTH

stress, şoc, infecţii acute

Mastocitozele :

reactive (reacţii de hipersensibilitate imediată sau întârziată) propriu- zise = boli primare, idiopatice, proliferare excesivă a mastocitelor în diverse

organe.

5. SERIA LIMFOPLASMOCITARA

Ly si Pls participă la recunoaşterea celulelor self infectate sau a celulelor străine, determinând eliminarea lor promptă (apararea specifica)

CSH pluripotenta-> CSH orientată pe linie limfoidă->organe limfatice ->limfoblast->prolimfocit-> limfocit

OL centrale: timus şi “organe bursale” (apendice cecal, plăci Payer, amigdalele)

Ly T 80%

Ly B <20%-> plasmocit

2-10% Ly nule (non T, non B)

OL periferice: gg, splină, sânge

Maturarea presupune dobândirea unor molecule de suprafaţă care să le confere :

specificitate antigenică = markeri antigenici -CD4, CD8, CD19

9

capacitatea de a primi informaţii legate de antigenele proprii sau străine, aceste molecule funcţionând ca nişte “antene”, ele fiind de fapt receptorii limfocitari

Ly au o mobilitate de 33-35 m/min

în timpul deplasării căpăta forme de "rachete de tenis « 

sensul lor de circulaţie este dublu: sânge - ţesuturi şi înapoi în sânge

formarea limfocitelor durează între 18 şi 30 de ore; rămân în circulaţie în jur de 10 ore, după care se reînnoiesc

Spre deosebire de celelalte leucocite, când sunt stimulate antigenic suferă "transformare blastică", se multiplică foarte activ şi dau naştere unor elemente –plasmocite- care intervin în imunitatea umorală şi celulară.

Prin marcare cu izotopi s-a văzut că limfocitele trăiesc în medie 4–5 ani.

12-18 m (limfocite mari- la copii) LY 6 - 9 m (limfocite mici) nucleul mare, oval sau reniform raportul N/C în favoarea nucleului, cu cromatina nucleară dispusă sub formă de grămezi

mari şi grosolane Citoplasma este bazofilă, ca o bandă perinucleară, fără granulaţii. - limfocitele -tip T - timodependente

-tip B – bursodependente !!!!nu pot fi diferenţiate morfologic la microscopul optic, ci numai prin tehnici speciale cu

ajutorul anticorpilor monoclonali

Ly B stimulat antigenic ->PLASMOCIT

-celule sferice sau eliptice -nucleu situat excentric -cromatina nucleară în blocuri dense, dispusă în "spiţă de roată" sau în "carapace de

broască ţestoasă". -citoplasma bazofilă poate fi văzută uneori doar ca un halou citoplasmatic Plasmocitele nu sunt prezente normal în sângele periferic, decât incidental şi se

raportează numărul găsit la 100 de leucocite.

5.1. Functiile limfocitelor si plasmocitelor

1. secreţia de anticorpi, realizând imunitatea umorală;

2. reacţiile mediate celular, ce se află la baza imunităţii celulare

Ly B - familii sau “clone” cu specificitatea de interacţiune cu un anumit antigen (epitop)

10

- contactul antigenului cu suprafaţa limfocitului determina transformarea limfoblastică-> plasmocite->secreta anticorpi.

- o parte din limfoblaştii diferenţiaţi devin limfocite B cu “memorie” imunologică-> în organele limfoide

- anticorpii= imunoglobuline –Ig-segmentul efector al imunităţii umorale

▫cleareance-ul complexului antigen-anticorp

▫liza sau aglutinarea celulelor pe care s-au fixat

=electroforetic: albumina + globuline (a1, a2, b, g)

g - IgG, IgM, IgA, IgD, IgE

Ly T - de “memorie” : trăiesc ani de zile, recirculate de mai multe ori, păstrează informaţia antigenică (au memorie imunologică)

- citotoxice : produc liza celulelor “ţintă“ prin contact direct “membrană- membrană“, ajutate de mediatori celulari, limfokine

-T “cooperante”, ajutătoare (helper) : asigură protecţia faţă de reacţiile autoimune – sinteza de Ig, activarea LyT citotoxice şi a macrofagelor

- T “supresoare” reglează intensitatea răspunsului imun, asigurând protecţie împotriva unei reacţii imune excesive

- “nule citotoxice-killer” participă în procesele imunologice, numai după cuplarea cu Ig de diverse clase (M, G)

- NK “natural–killer“la indivizii neimunizaţi şi în absenţa complementului distrug un număr mare de celule normale şi tumorale neînvelite cu anticorpi.

5.2 Patologia limfocitelor si plasmocitelor

Limfocitele se găsesc în sânge în proporţie de 25-32 %

Limfocitoze - fiziologic numai la copii

infecţii virale (tuse convulsivă, mononucleoza infecţioasă)

alte boli infecţioase acute (rujeolă, varicelă, hepatită) sau cronice (TBC, sifilis);

tulburări de metabolism (rahitism, hipertiroidism);

neoplazii

11

leucemii, limfoame-modificări numerice şi atipii celulare; în leucemia limfatică cronică (LLC) se ating cifrele maxime ale limfocitozei

Limfocitopenii - malnutriţie, radiaţii, citostatice, mixedem, infecţii virale (rujeolă, varicelă, SIDA), pierderi în rupturi sau fistule ale canalului toracic sau din limfaticele intestinale, în enteropatiile cu pierderi de proteine .

Plasmocitoza- boli infecţioase la copil (rubeolă, rujeolă, scarlatină, varicelă, mononucleoză infecţioasă, hepatită epidemică), leucemia cu plasmocite, cu forme imature şi atipice de plasmocite, mielomul multiplu (plasmocitom).

6. SERIA MONOCITO-MACROFAGICĂ (sistemul macrofagic; SRE - sistem reticulo-endotelial; SRH - sistem reticulo-histiocitar; sistemul fagocitelor mononucleare)

monoblaştii şi promonocitele din măduvă; monocitele din sângele periferic; diverse tipuri de macrofage (histiocite) din ţesuturi

Monocit

- 4 - 8% din FL

-10-15 m mici / 20-25 m mari

- citoplasma este bazofilă, gri-albăstrui ("fumuriu"), cu granulaţii azurofile, foarte fine, roz

- nucleul este mare, excentric, reniform sau incizat,ocupă aproape jumătate din suprafaţa celulară

Macrofagul

celula “pivot” a răspunsului imun se găseşte în ţesuturi numărul este de 400/1 faţă de numărul monocitelor circulante trăieşte 2-3 luni îşi recapătă capacitatea de diviziune, devenind celule mari, gigante cu

diametrul de 25-50m şi cu o durată de viaţă de sute de zile sau chiar ani distrugerea macrofagelor se face în special în alveolele pulmonare şi în

tractul gastro-intestinal. emit pseudopode până la agentul care le-a atras, pe care îl fagocitează şi

îl distruge, cu păstrarea informaţiei antigenic e!!!

Ex : histiocit (histiocitul din ţesutul osos este osteoclastul), histiocite "călătoare" , histiocitele SNC - sunt microgliile, celulele Kupffer, macrofagele alveolare

6.1. Ciclul de viaţă al monocitelor şi macrofagelor

12

Monocitele din măduvă rămân în spaţiile medulare aproximativ 24 ore, apoi apar rapid în sânge

au ritm rapid de reînnoire (nu au depozit în măduvă)

Circuitul monocitelor este unidirecţional: măduvă ® sânge ® ţesuturi

cu ajutorul moleculelor de adeziune migrează prin pereţii vasculari spre diverse ţesuturi şi organe

în ţesuturi, nu se mai reîntorc în circulaţie şi devin active funcţional, transformându-se în macrofage, unele devenind macrofage tisulare fixe, altele se reîntorc în sânge

trăiesc în ţesuturi câteva luni, după care sunt distruse în alveolele pulmonare şi lumenul intestinal

6.2. Funcţiile monocitelor şi macrofagelor

1.fagocitoza

– simplă, neimună – monocitul sau macrofagul aderă de particula de fagocitat pe care apoi o înglobează

- imună sau opsonică: antigenul este recunoscut mai întâi de anticorpul specific, rezultând complexul antigen-anticorp, care se fixează apoi pe monocit sau macrofag prin fragmentul Fc al Ig.

2. funcţie imunitară

prezintă antigenul prelucrat Ly

secretă IL-1 care activează Ly T

3. rol în apărarea antitumorală

♦ secre tă proteine cu proprietăţi antitumorale (TNFa = factor de necroză tumorală)

♦ reţ ine ioni i de Fe care ar trebui să intre în celula tumorală

4. funcţie secretorie

♠ ▫ factori de coagulare şi fibrinoliză (V, VII, IX, X, tromboplastina, protrombina ) ♠ ▫ proteine de fixare: transferina, transcobalamina II ♠ ▫ factori de creştere pentru limfocitele B şi T ♠ ▫ citokine: IL-1, IL-2, IL-4, IL-6, IL-8, FSC-GM, interferon a şi b

13

6.3. Patologia fagocitelor mononucleare

Macrofagele împreună cu neutrofilele formează sistemul major de apărare antimicrobiană (imunitatea nespecifică)!!!!!

Monocitoze:

asociate infecţiilor bacteriene: tuberculoză, febră tifoidă, tifos exantematic, sifilis, boli pulmonare, infestări cu protozoare;

boli neoplazice hematologice (leucemiile monocitare şi mielo-monocitare, limfoame maligne, boli mieloproliferative, mielom multiplu);

boli neoplazice nehematologice (neoplasm de ovar, sân, tract gastro-intestinal);

în unele reacţii medicamentoase .

Monocitopenii:

în toate situaţiile cu insuficienţă renală

aplazia medular

leucemia cu celule păroase

după corticoterapie (după tratament cu Prednison)

14