UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"FACULTATEA DE DREPT

REFERAT DE DREPTUL FAMILIEI II

1

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"FACULTATEA DE DREPT CLUJ-NAPOCA

RUDENIA ŞI AFINITATEA

2

CUPRINS

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Dreptul la ocrotirea vieţii familiale – drept fundamental .....41.2. Familia, căsătoria, rudenia şi afinitatea .....4

2. RUDENIA ŞI AFINITATEA

2.1. Rudenia2.1.1. Noţiuni generale despre rudenie2.1.1.1. Noţiunea de rudenie2.1.1.2. Rudenia vis a vis de familie2.1.1.3. Clasificări ale rudeniei2.1.2. Rudenia firească2.1.2.1. Noţiune, trăsături şi clasificare2.1.2.2. Gradul, durata, dovada şi efectele rudeniei2.1.3. Rudenia prin adopţie2.1.3.1. Noţiune, trăsături şi clasificare2.1.3.2. Gradul, durata, dovada şi efectele rudeniei

....5.....6.....6.....7.....7.....8.....8.....9...12...12...13

2.2. Afinitatea2.2.1. Noţiune, trăsături şi clasificare2.2.2. Gradul, durata, dovada şi efectele afinităţii

...13

...13

...13

3. CONCLUZII …15

4. BIBLIOGRAFIE …16

3

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Dreptul la ocrotirea vieţii familiale Drepturile omului reprezintă astăzi un veritabil fenomen politic, social şi juridic

mondial, ce are impact, practic, la nivelul tuturor domeniilor existenţei umane. Istoria drepturilor omului este istoria însăşi a emancipării omului şi a societăţii omeneşti, este istoria afirmării persoanei umane ca atare, a demnităţii şi valorii intrinseci a fiecărei fiinţe umane şi a definirii limitelor puterii statului şi societăţii asupra individului, pe baza principiilor egalităţii şi nediscriminării tuturor oamenilor care trăiesc în întreaga lume de azi. 1

Regimul juridic al drepturilor omului reprezintă ansamblul dispoziţiilor dreptului internaţional pozitiv care stabilesc conţinutul drepturilor garantate şi condiţiile exerciţiului lor. Acest regim juridic al drepturilor omului corespunde unei anumite sistematizări în specificitatea lor care variază după cum este vorba de anumite drepturi şi circumstanţe în care ele se exercită.2

Drepturile intangibile, printre care şi dreptul la ocrotirea vieţii familiale sunt atribute inalienabile ale fiinţei umane, exprimând valoarea respectului demnităţii inerente persoanei. Aceste drepturi formează standardul minimal de protecţie a drepturilor omului şi impun statelor obligaţii absolute. De drepturile intangibile beneficiază toţi indivizii în orice circumstanţe. Aceste drepturi sunt absolte, din acest punct de vedere, dar ele pot fi limitate prin introducerea unor situaţii în care protecţia lor e înlăturată. Sunt drepturi reglementate de marea majoritate a tratatelor şi convenţiilor internaţionale, fiind transpuse şi în legislaţiile interne ale statelor.

Exerciţiul drepturilor intangibile nu poate fi suprimat dincolo de reglementarea internaţională sub nici un pretext. Indiferent de caracterul absolut/limitat, aceste drepturi intangibile nu suportă derogări.3.

Plecând de la definiţia regimului juridic al drepturilor omului, putem trage concluzia că statul este cel care deţine instrumentele prin care poate asigura protecţie efectivă drepturilor intangibile, iar obligaţiile sale includ nu numai adoptarea unei legislaţii în materie, dar şi luarea măsurilor necesare pentru protejarea acestor drepturi.

România, prin legislaţia existentă, a stabilit pârghiile necesare pentru protecţia acestor drepturi şi are obligaţii negative şi pozitive pentru protecţia efectivă a acestora.

1.2. Familia, căsătoria, rudenia şi afinitateaFamilia e temelia societăţii, este cea care determină stabilitatea socială a indivizilor,

este întemeiată pe căsătoria liber consimţită dintre bărbat şi femeie, „pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de-a asigura creşterea şi educarea copiilor lor”.

Schimbările sistemelor politice, criza economică, marile flageluri sociale (sărăcia, şomajul, drogurile, alcoolismul, revoltele, etc.) şi evoluţia societăţii omeneşti, determină dinamica instituţiei căsătoriei.

Abordarea căsătoriei în Noul Cod civil ţine cont de noile realităţi apărute. Regimul matrimonial al comunităţii legale de bunuri nu mai are caracter imperativ, în raporturile dintre soţi, individual luaţi şi interesul familiei, accentul se pune pe libertatea individului, pe independenţa patrimonială a soţilor. Căsătoria rămâne solemnă, dar prin introducerea posibilităţii încheierii unei convenţii matrimoniale, are caracter de contract.

1 Alexandru A. Fărcaş, Protecţia internaţională a drepturilor omului - Anul 2 FR, Anul universitar 2011/2012.2 Raluca Miga Beşteliu, Catrinel Brumar - Protecţia internaţională a drepturilor omului. Note de curs – ediţia a V-a, Ed. Universul Juridic, 2010, Bucureşti.3 Raluca Miga Beşteliu, Catrinel Brumar, op. cit.

4

Imposibilitatea soţilor de a-şi asigura un trai decent pentru familie, determină criza familiei din România, soţii căutând refugiu în: alcool, legături extraconjugale, violenţe fizice şi verbale, etc.

Iubirea din relaţia de cuplu se stinge („bani nu aduc fericirea, dar o întreţin”), motiv pentru care asistăm la creşterea numărului de divorţuri.

„Există riscul ca noi, românii să căutam soluţii extreme în ceea ce este la modă acum în Occident: căsătoria de probă, relaţii între persoane de acelaşi sex, încercări de a diversifica legăturile dintre bărbat şi femeie sau ceea ce este şi mai trist, deşi unii privesc acest lucru ca pe un spectacol, încercările disperate ale Occidentului de a legifera sub forma eventuală a căsătoriei relaţiile între persoane de acelaşi sex.

 A iubi familia tradiţională, cea "normală", înseamnă a şti să-i stimezi valorile şi posibilităţile promovându-le mereu, a descoperi primejdiile şi relele care o ameninţă spre a le putea învinge.

Este momentul crucial în care omul, fiinţă reponsabilă trebuie să facă dovada iubirii de familie redându-i acesteia motive spre a se încrede în ea însăşi, în propriile bogăţii ale naturii umane şi ale harului, poate mai mult ca niciodată astăzi când soţii, bărbat şi femeie, sunt încercaţi de atâtea lipsuri şi îngrijoraţi de greutăţile sporite ale vieţii.

Monogamia este singura cale a comuniunii dintre un bărbat şi o femeie, iar libertatea pe care ne place să o avem presupune acea forţă lucidă care ne determină să facem ceea ce se cuvine şi ne impiedică să dăm frâu liber pornirilor primare şi patimilor noastre. Doar prin iubire poţi fi tu şi poţi fi celălalt.” 1

Familia este acea instituție fundamentală a oricărei societăți umane care constă într-un grup de persoane legate prin relații de rudenie și/sau prin incluziune domestică. Ca orice altă instituție socială, familia constă într-un set de relații între persoanele implicate, relații reglementate de reguli și norme formale și informale și care iau ca referință valorile dominante ale vremii.

Căsătoria constă în asocierea a două persoane adulte pentru a conviețui sexual, economic si cultural în condiții de recunoaștere socială. 

Rudenia este o rețea de relații ce se stabilesc între persoane pe bază de căsătorie și de descendență biologică.2

Afinitatea a fost definita ca fiind legatura de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț.

2. RUDENIA ŞI AFINITATEA

„Societăţile umane sunt structurate de relaţiile de rudenie şi alcătuite din grupuri de rude, familia fiind unul dintre acestea şi strâns legată de rudenie. (...). Interdependenţa dintre relaţiile de rudenie şi grupuri reiese din existenţa sistemelor de rudenie şi din tipologia grupurilor umane pe criterii de rudenie. O serie de noţiuni precum: filiaţie, descendenţă, consangvinitate, afinitate, alianţă, căsătorie, clarifică relaţiile de rudenie din perspectivă antropologică.” 3

2.1. Rudenia„Familia consacră categoria primară a socialului, cea substanţială. Ca fiinţă biologică,

omul se plasează într-un grup de rudenie, adică de consubstanţiali, de indivizi a căror

1 http://www.familiasiviata.ro/educatie/legislatia-romaneasca-cu-privire-la-casatorie-si-familie.html.2 http://www.scritube.com/stiinta/drept/Rudenia-si-afinitatea-proiect-15732.php.3 http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2011-03/7_ALINA_BURSUC.pdf.

5

omogenitate şi interdependenţă ţine de chiar constituţia lor fizică. Este de neconceput o percepţie individualistă, a omului izolat, a cărui structură genetică este „curăţată” de orice contaminare de grup, adică de rudenie. Nici chiar cazul „copilului sălbatic”, rupt de la naştere de societatea umană nu poate fi explicat printr-o izolare totală de aceasta, prin lipsa oricărei solidarităţi cu semenii umani: deşi lipsit de relaţiile colaterale, cu indivizi de aceeaşi rasă coexistenţi lui, copilul respectiv este solidar cu genitorii şi descendenţii săi. El este integrat socialului prin însăşi naşterea sa, are identitate umană prin consubstanţialitatea de sânge cu antecesorii săi, cel puţin. Este însă foarte important să subliniem că, pe lângă substanţa fizică pe care oamenii o împărtăşesc între ei, în cadrul grupurilor familiale, prin însăşi constituţia lor biologică, există şi un patrimoniu moral, unul intelectual, un altul religios sau cultural care îi integrează magmei socialului supraindividual, adică o consubstanţialitate spirituală şi morală care îi identifică.”1

2.1.1. Noţiuni generale despre rudenieL.H. Morgan, K. B. Malinowski şi A. R. Radcliffe-Brown sunt doar câţiva dintre

părinţii antropologiei ce au analizat relaţiile de rudenie şi de descendenţă. În România această temă a fost dezbătută de monografişti precum: Xenia Costa-

Foru(Cercetarea monografică a familiei. Contribuţie metodologică, Fundaţia Regală Mihai I, Bucureşti 1945), Henri Stahl(Contributii la studiul satelor devalmase romanesti, Ed Academiei Republicii Populare Române , 1958 , 1959, 1965), Nicolae Constantinescu(Relaţiile de rudenie în societǎţile tradiţionale, Ed Academiei Republicii Socialiste România, 1987).

Relaţiile de rudenie sunt prezente în orice societate umană. „Orice activitate socială se desfăşoară pe baza unor reguli, acestea sunt necesare

deoarece la desfăşurarea oricărei activităţi participă un număr de persoane diferite ca vârstă, sex, profesie, orientare religioasă, etc, fiecare contribuind în măsura cunoştinţelor la bunul mers al activităţi respective.”2

Între persoanele ce participă la activităţi sociale există diferite relaţii: de familie, de rudenie, de afinitate, de subordonare sau coordonare, de prietenie, duşmănie sau indiferenţă, etc., relaţii ce sunt reglementate de norme sociale3 şi juridice4.2.1.1.1. Noţiunea de rudenie „Rudenia este legătura biologică sau juridică ori numai juridică dintre două sau mai multe persoane, rezultată din faptul concepţiei şi al naşterii, respectiv al actului juridic al adopţiei, care determină naşterea între acestea a unor raporturi juridice personale şi patrimoniale reglementate prin norme juridice.”5

În DEX, rudenia e definită ca o legătură directă sau colaterală între persoane care fac parte din aceeași familie, fără a se face nici o precizare cu privire la înrudirea prin adopţie.

Legiutorul român, în articolul 405 din noul Cod civil, precizează că rudenia poate fi firească sau civilă şi le defineşte pe fiecare în parte: „(1) Rudenia firească este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. (2) Rudenia civilă este legătura rezultată din adopţia încheiată în condiţiile prevăzute de lege.”

1 http://www.e-antropolog.ro/2012/08/istoria-si-antropologia-familiei-i/.2 T. Oniga, Drept constituţional şi instituţii publice. Note de curs, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept Cluj-Napoca, Catedra de Drept public.3 Norma socială: este o regulă de conduită care ne arată cum anume trebuie să acţioneze sau să se comporte membrii societăţii în anumite condiţii determinate pentru ca acţiunea lor să fie eficientă şi apreciată pozitiv. 4 Norma juridică: este o regulă de conduită instituită(impusa/sanctionata) de către puterea publică si care la nevoie poate fi adusa la indeplinire prin forţa de constrângere, coercitivă a statului .5 T. Bodoaşcă, Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 341.

6

2.1.1.2. Rudenia vis a vis de familieFamilia, formă specifică de comunitate umană, „desemnează grupul de persoane între

care există drepturi şi obligaţii ce izvorăsc din căsătorie, rudenie(inclusiv adopţie), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie.”1

Familia poate fi nucleară şi/sau extinsă.2

Familia nucleară, unitatea minimală de organizare socială, este acea familie compusă din soț, soție împreună cu copiii necăsătoriţi(legitimi sau adoptaţi) care locuiesc și se gospodăresc împreună.

Familia extinsă cuprinde pe lângă nucleul familial și alte rude sau alte generații. Ea include suplimentar față de copii și părinții acestora, bunicii copiilor (părinții celor doi părinți), unchii și mătușile copiilor (adică fratii și surorile părinților împreună cu soții și soțiile lor), verii primari (fii și ficele unchilor și mătușilor copiilor) dar uneori chiar și străbunicii copiilor (părinții bunicilor).

Din cele arătate mai sus reiese că în cadrul familiei, membrii ce o compun se află, între ei, în relaţii de rudenie, soţi sau afini. „Prin urmare, rudenia constituie numai unul din izvoarele relaţiilor de familie.”3, dar nu singurul. Rudeniei i se alătură relaţiile de căsătorie şi cele de afinitate, fiecare dintre acestea având accepţiuni diferite.2.1.1.3. Clasificări ale rudeniei

a) Din punct de vedere antropologic4, rudenia poate fi: reală sau fictivă.Rudenia reală – se suprapune relaţiilor biologice şi poate fi bazată pe: consangvinitatea şi

afinitatea existentă între membrii familieiPseudo-rudenia sau rudenia fictivă - implică relaţii sociale fără legătură cu relaţiile

biologice, dar imită rudenia reală. Poate lua diferite forme: năşia, adopţia, înfrăţirea de sânge sau de lapte, etc.

b) Din punct de vedere juridic, în conformitate cu art. 405 noul Cod civil rudenia poate fi: firească sau prin adopţie.

„Rudenia firească este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

Rudenia civilă este legătura rezultată din adopţia încheiată în condiţiile prevăzute de lege.”c) În funcţie de şirul de persoane între care există rudenie, rudenia poate fi: în linie dreaptă

sau în linie colaterală.Rudenia în linie dreaptă este „legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă

persoană”. Ea poate fi ascendentă(copil, părinte, bunic,...) sau descendentă(copil, nepot,..).Rudenia în linie colaterală este „legătura bazată pe faptul că mai multe persoane au un

ascendent comun(fraţi, surori, verişori).d) În funcţie de starea civilă a persoanelor coautoare a concepţiei şi naşterii, rudenia poate

fi rezultată din căsătorie sau din afara căsătoriei.Rudenia din căsătorie are la bază filiaţia din timpul căsătoriei.Rudenia din afara căsătoriei are la bază filiaţia din afara căsătoriei.e) În funcţie de gradul de rudenie, a naşterilor intervenite, a generaţiilor, rudenia poate fi:Rudenie de gradul întâi: descendenţii privilegiaţi(copiii);

1 I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 1996, p. 2.2 A se vedea Maria Banciu, Adrian Alexandru Banciu, Dreptul familiei conform noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2021, p. 2.3 Ibidem, p. 105.4 A se vedea http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2011-03/7_ALINA_BURSUC.pdf, p. 107-111.

7

Rudenie de gradul doi: ascendenţii privilegiaţi(părinţii parinţilor, fireşti sau adoptatori ), descendenţii ordinari(nepoţi) şi colateralii privilegiaţi(fraţii sau surorile părintelui);

Rudenie de gradul trei: ascendenţii, descendenţii şi colateralii ordinari (bunicii, strănepoţii, etc.);

Rudenie de gradul patru: ascendenţii, descendenţii şi colateralii ordinari (străbunici, unchii şi mătuşile, verii primari şi verişoarele primare etc.):

f) în funcţie de vocaţia succesorală, art.964 alin. 1 din noul Cod civil, împarte rudele în patru clase de moştenitori, stabilind că rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:

Clasa întâi: descendenţii (adică rudele defunctului în linie dreaptă descendentă: copiii, nepoţii, strănepoţii, stră-strănepoţii etc.);

Clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi (adică părinţii defunctului - fireşti sau adoptatori - şi fraţii sau surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la gradul al patrulea);

Clasa a treia: ascendenţii ordinari (adică bunicii, străbunicii, stră-străbunicii etc.); Clasa a patra: colateralii ordinari (adică unchii şi mătuşile, verii primari şi verişoarele

primare etc.):

2.1.2. Rudenia firească

2.1.2.1. Noţiune, trăsături şi clasificareNoţiune. Rudenia firească este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o

altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun (art.405 alin.1).Trăsăturile caracteristice ale rudeniei fireşti. Rudenia firească e parte a rudeniei reale; are la bază legătura de sânge existentă între

membrii unei familii; independent că e în linie dreaptă sau colaterală, din timpul căsătoriei sau din afara căsătoriei, are ca sursă filiaţia1; este permanentă; în cazul moştenirii, rudele defunctului se împart în clase de moştenitori.

Clasificările rudeniei fireşti a) În funcţie de şirul de persoane între care există rudenie, rudenia poate fi: în linie dreaptă

sau în linie colaterală.Rudenia în linie dreaptă este „legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă

persoană”(art. 405 alin 1, partea întâi din noul Cod civil); este „ rudenia în care raportul de filiaţie este stabilit între persoane care coboară unele din altele, fie în mod direct şi nemijlocit(...), fie în mod indirect.”2. Ea poate fi ascendentă(copil, părinte, bunic,...) sau descendentă(copil, nepot,..).

Rudenia în linie colaterală este „legătura bazată pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun”(art. 405 alin 1, partea a doua din noul Cod civil); „presupune legatura de rudenie dintre doua persoane care au un autor comun, dar nu descind unele din altele”3. Rudenia în linie dreaptă Rudenia în linie colaterală

1 „Rudenia firească, fie în linie dreaptă – bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană, fie în linie colaterală – bazată pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun, are aceeaşi sursă, anume filiaţia. Împrejurarea că filiaţia este din căsătorie sau din afara căsătoriei, dar stabilită potrivit legii, nu este relevantă din punctul de vedere al existenţei rudeniei fireşti (art. 448 NCC); tot astfel, nu se face nicio distincţie după cum persoana s-a născută prin concepţiune naturală sau printr-un procedeu medical de reproducere cu terţ donator [este ceea ce rezultă neechivoc din prevederile art. 441 alin. (1) şi ale art. 446 NCC].” A se vedea comentariul art. 405 din Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei op. cit., p. 344. 2 A se vedea Maria Banciu, Adrian Alexandru Banciu, op. cit., p. 104.3 http://www.dreptonline.ro/resurse/rudenie.php.

8

d) În funcţie de starea civilă a persoanelor coautoare a concepţiei şi naşterii, rudenia poate fi rezultată din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Rudenia din căsătorie are la bază filiaţia din timpul căsătoriei.Rudenia din afara căsătoriei are la bază filiaţia din afara căsătoriei. În conformitate cu art.

48 din Constituţia României, „copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.”. Cu alte cuvinte, copilul din afara căsătoriei, a cărui filiaţie a fost stabilită, are acelaşi regim juridic şi aceleaşi legături de rudenie cu cel din căsătorie.2.1.2.2. Gradul, durata, dovada şi efectele rudeniei fireşti

Gradul de rudenie exprimă apropierea, mai mare sau mai mică, dintre rude, în baza legăturii de sânge(e valabilă şi la adopţie); are importanţă deosebită în stabilirea impedimentelor la căsătorie1, în stabilirea obligaţiilor şi drepturilor pe care le au unii faţă de alţii(obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor minori, stabilirea tutelei în situaţia în care părinţii au decedat sau au fost decăzuţi din drepturile părinteşti), în stabilirea vocaţiei succesorale.

În conformitate cu tipurile de rudenie sistematizate de G. P. Murdock:2, în asentimentul celor de la Wikipedia, putem spune că gradele de rudenie în România sunt de tip eskimo. Astfel gradele de rudenie se descriu prin alianță, consangvinitate și adopție.

1 Interzicerea căsătoriei între rude. Art. 274 noul Cod civil. (1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. (2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. (3) În cazul adopţiei, dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopţie, cât şi între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei.2 „Terminologia rudeniei, a fost sistematizata in 5 tipuri principale de catre G. P. Murdock: a) Tipul Hawaiian este cel mai simplu dintre toate. El apare in societatile care poseda o structura terminologica generationala (tipul polinezian amintit mai sus). In acest caz, nu se face nici o distinctie intre surori si verisoare. De asemenea, barbatii din aceeasi generatie sunt numiti „frati”, atat intre ei, cat si de catre „surorile” lor. ; b) Tipul Eskimo este caracteristic populatiilor de eschimosi (inuiti). In acest caz, se realizeaza o distinctie clara intre frati si surori, pe de o parte si veri, pe de alta parte. Acest tip de descendenta este foarte caracteristic in toate societatile in care sistemul de descendenta cognatic este dominant, in detrimentul unor reguli matriliniare sau patriliniare puternice.; c) Tipul Iroquis (confederatie de triburi indiene din Nordul Americii, studiata in premiera de L. H. Morgan) este caracteristica societatilor patriliniare si matriliniare in care este permisa casatoria intre verisorii in cruce si reprezinta tipul cel mai raspandit in lume. Aceasta clasificare face deosebirea intre verii in cruce (copiii surorilor tatalui si copii fratilor mamei) si verii paraleli (copii fratilor tatalui si ai surorilor mamei). Verii paraleli sunt desemnati prin acelasi termen folosit pentru frati si surori. Sistemul Iroquis poate fi intalnit nu numai la indienii nord-americani, dar si la unele societati asiatice si africane. ; d) Tipul Crow (trib amerindian) este caracteristic societatilor uniliniare si presupune desemnarea fiicelor surorilor tatalui cu acelasi termen folosit in cazul surorilor tatalui. In cazul in care societatea este matriliniara, aceste sunt considerate ca membre ale aceluiasi grup matriliniar.e) Tipul Omaha (populatie amerindiana asezata pe raul Missouri, in actualul stat Nebraska) clasifica fiii fratilor tatalui cu aceiasi termeni folositi si in cazul fratilor mamei, si ei membri ai aceluiasi grup patriliniar.” A se vedea http://www.scrigroup.com/diverse/arta-cultura/RUDENIA71428.php

9

ascendent comun

străbunic

bunic

parinte

EUL

copil

nepot

strănepot

părinte

EUL

copil copil

frate

nepot

În conformitate cu art. 406, alin(3), din noul Cod civil, „gradul de rudenie se stabileşte astfel: a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor: astfel, copiii şi părinţii sunt rude de gradul întâi, nepoţii şi bunicii sunt rude de gradul al doilea; b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătuşa şi nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea.”

Gradul de rudenie în linie dreaptă reprezintă fiecare naştere, fiecare generaţie. El poate fi în linie ascendentă(eul→părinţi→bunici→străbunici, până la infinit) sau în linie descendentă(eul→copii→nepoţi→strănepoţi, până la infinit). În linie dreaptă gradul de rudenie începe de la unu.

Gradul de rudenie în linie colaterală se stabileşte după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătuşa şi nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea(eul→frate/soră, gradul II; eul→mătuşă/unchi, gradul III; eul→verişor, gradul IV, etc). În linie colaterală gradul de rudenie începe de la doi.

Exemple:

străbunic străbunică străbunic străbunică străbunic străbunică străbunic

AS bunic bunică bunic bunicăCEN unchi mamă tatăDEN EULT verişor frate

DE S fiu fiicăCEN nepot nepot nepoată nepot DENT strănepot strănepoată strănepot

Rude de gradul I, independent de faptul că sunt adoptaţi sau sunt rude de sânge, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei(dacă e stabilită filiaţia), priviţi ascendent şi descendent: eul→copii; eul→părinţi; marcaţi cu săgeată roşie .

Rude de gradul II, independent de faptul că sunt adoptaţi sau sunt rude de sânge, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei(dacă e stabilită filiaţia), priviţi ascendent şi descendent, în linie directă: eul→bunici(sunt în număr de patru, de la mamă şi tată); eul→nepoţii de copii; şi în linie colaterală: eul→ fraţi; marcaţi cu săgeată albastră .

Rude de gradul III, independent de faptul că sunt adoptaţi sau sunt rude de sânge, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei(dacă e stabilită filiaţia), priviţi ascendent şi

10

descendent, în linie directă: eul→străbunici(sunt în număr de opt, de la mamă şi tată); eul→strănepoţii de copii; şi în linie colaterală: eul→ mătuşi sau unchi; marcaţi cu săgeată verde .

Rude de gradul IV, independent de faptul că sunt adoptaţi sau sunt rude de sânge, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei(dacă e stabilită filiaţia), priviţi ascendent şi descendent, în linie directă: eul→stră-străbunici; eul→stră-strănepoţii de copii; şi în linie colaterală: eul→ verişori sau verişoare; marcaţi cu săgeată mov .

Durata rudeniei fireşti. Rudenia firească, precum legătura de sânge, sunt permanente, independent că sunt stabilite în linie dreaptă sau colaterală, că sunt rezultatul unei naşteri din căsătorie sau din afara căsătoriei. Nu pot înceta decât prin decesul celor în cauză, nu şi prin încheierea actelor juridice.

Dovada rudeniei. În conformitate cu art. 409 noul Cod civil dovada filiaţiei se face după cum urmează: „(1) Filiaţia se dovedeşte prin actul de naştere întocmit în registrul de stare civilă, precum şi cu certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia. (2) În cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de naştere şi prin actul de căsătorie al părinţilor, trecute în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.

„Contrar concluziei pe care o poate induce lectura dispoziţiilor art. 409 alin (1) NCC, (...), actele de stare civilă nu sunt mijlocul exclusiv de dovadă a filiaţiei (a stării civile, în general), ci principalul instrument de dovedire a acestuia; în cazul reconstituirii sau al întocmirii ulterioare a actului de stare civilă (art. 103 NCC), precum şi în cadrul acţiunilor de stare civilă [acţiunea în contestaţia filiaţiei (art. 421 NCC), acţiunea în stabilirea maternităţii (art. 422 NCC) etc.], dovada filiaţiei se poate face, în faţa instanţelor judecătoreşti, prin orice mijloc de probă.”1.

În conformitate cu art. 409 NCC, raportat la art. 99, 103, 421,422 NCC, mijloacele de probă a rudeniei fireşti sunt: actele de naştere şi certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora; hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane; înaintea instanţei judecătoreşti, prin orice mijloace de probă, dacă: „a) nu au existat registre de stare civilă; b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte; c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă; d) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată.”; în cazul unei acţiuni în contestaţia filiaţiei, filiaţia se dovedeşte prin certificatul medical constatator al naşterii, prin expertiza medico-legală de stabilire a filiaţiei sau, în lipsa certificatului ori în cazul imposibilităţii efectuării expertizei, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat; dacă, din orice motiv, dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al naşterii ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naşterii, filiaţia faţă de mamă se poate stabili printr-o acţiune în stabilirea maternităţii, în cadrul căreia pot fi administrate orice mijloace de probă.

Efectele juridice ale rudeniei fireşti se regăsesc:a) În dreptul familiei: art. 125 NCC. Membri consiliului de familie; art. 147 NCC.

Interzicera unor acte juridice între tutore şi rudele acestuia şi minorul aflat sub tutelă; art. 274 NCC. Interzicerea căsătoriei între rude2, independent de faptul că sunt rude fireşti sau pin adopţie; art. 293 NCC. Cazurile de nulitate absolută a căsătoriei(căsătoria între rude); art. 397-

1 E. Florian, Dreptul familiei, în reglementarea NCC, Ediţia 4, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 156-157 şi I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Ed. Hamangiu, 213, p. 234.2 Interzicerea căsătoriei între rude Art. 274 NCC. (1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. (2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. (3) În cazul adopţiei, dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopţie, cât şi între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei.

11

399 NCC Exercitarea autorităţii părinteşti; art. 516. Subiectele obligaţiei de întreţinere 1; art. 519 NCC. Ordinea de plată a întreţinerii2.

b) În dreptul civil: art. 970-983 NCC. Moştenitorii legali; art. 1086-1087 NCC. Rezerva succesorală, etc..

c) În dreptul penal: art. 177 NCP. Membrii de familie; art. 199 NCP. Violenţa în familie3; art 218 NCP. Violul; art. 219 NCP. Agresiunea sexuală, etc..

d) În dreptul procesual penal: art. 19 NCPP. Obiectul şi exercitarea acţiunii civile; art. 64-76 NCPP. Incompatibilitatea şi strămutarea; art. 117 NCPP. Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor, etc..2.1.3. Rudenia prin adopţie2.1.3.1. Noţiune, trăsături şi clasificare

Noţiune. „Rudenia civilă este legătura rezultată din adopţia încheiată în condiţiile prevăzute de lege.”(art.405 alin.2), nu legătura de sânge stabilită.

Legislaţia actuală reglementează numai adopţia cu efecte depline, cu efectele filiaţiei fireşti, asfel, în conformitate cu art. 451 NCC „Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.”

Trăsături caracteristice ale rudeniei civile.Rudenia civilă este o rudenie fictivă; nu are la bază legătura de sânge, ci un act

juridic; poate fi: în linie dreaptă sau colaterală, din timpul căsătoriei sau din afara căsătoriei, având la bază operaţiunea juridică a adopţiei; este temporară, nu este un dat, o legătură obiectivă ci, mai curând, o ficţiune a legii; în cazul moştenirii, rudele defunctului se împart în clase de moştenitori; se stinge ca urmare a încetării adopţiei.

Clasificările rudeniei civile a) În funcţie de şirul de persoane între care există rudenie, rudenia poate fi: în linie dreaptă

sau în linie colaterală.Rudenia în linie dreaptă este „legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă

persoană”(art. 405 alin 1, partea întâi din noul Cod civil); descendenţa se stabileşte pe baza actului de adopţie. Ea poate fi ascendentă(copil, părinte, bunic,...) sau descendentă(copil, nepot,..).

Rudenia în linie colaterală este „legătura bazată pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun”(art. 405 alin 1, partea a doua din noul Cod civil); valabilă inclusiv în cazul adopţiei. 

d) În funcţie de starea civilă a persoanelor coautoare a actului juridic de adopţie, rudenia poate fi rezultată din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Rudenia din căsătorie are la bază filiaţia din timpul căsătoriei.1 Subiectele obligaţiei de întreţinere Art. 516. (1) Obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege. (2) Dispoziţiile alin. (1) privind obligaţia de întreţinere între rudele în linie dreaptă, precum şi între fraţi şi surori sunt aplicabile şi în cazul adopţiei. (3) Obligaţia de întreţinere există între foştii soţi, în condiţiile prevăzute de lege.2 Ordinea de plată a întreţinerii Art. 519. Întreţinerea se datorează în ordinea următoare: a) soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi; b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor.3 Violenţa în familie. Art. 199 NCP. (1) Dacă faptele prevăzute în art. 188(omor), art. 189(omor calificat) şi art. 193(loviri sau alte violenţe); art 194(vătămare corporală); art195(loviri sau vătămări cauzatoare de moarte) sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime. (2) În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.

12

Rudenia din afara căsătoriei are la bază filiaţia din afara căsătoriei. În conformitate cu art. 48 din Constituţia României, „copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.”. Cu alte cuvinte, copilul din afara căsătoriei, a cărui filiaţie a fost stabilită, are acelaşi regim juridic şi aceleaşi legături de rudenie cu cel din căsătorie.2.1.3.2. Gradul, durata, dovada şi efectele rudeniei prin adopţie

Gradul de rudenie exprimă apropierea, mai mare sau mai mică, dintre rude, în baza legăturii rezultate prin actul de adopţie; are importanţă deosebită în stabilirea impedimentelor la căsătorie1, în stabilirea obligaţiilor şi drepturilor pe care le au unii faţă de alţii(obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor minori, stabilirea tutelei în situaţia în care părinţii au decedat sau au fost decăzuţi din drepturile părinteşti), în stabilirea vocaţiei succesorale.

În conformitate cu tipurile de rudenie sistematizate de G. P. Murdock:, în asentimentul celor de la Wikipedia, putem spune că gradele de rudenie în România sunt de tip eskimo. Astfel gradele de rudenie se descriu prin alianță, consangvinitate și adopție.

Durata rudeniei civile. Rudeniile civilă, de regulă, sunt permanente, independent că sunt stabilite în linie dreaptă sau colaterală, că sunt rezultatul act juridic din căsătorie sau din afara căsătoriei. Prin excepţie, rudeniile fireşti pot fi anulabile sau temporare, datorită actului ce stă la baza acestui tip de rudenie, actul de adopţie(act juridic civil). Ca urmare actul de adopţie poate fi afectat de o cauză de nulitate, ce duce la: desfiinţarea retroactivă a adopţiei şi, implicit, la inexistenţa legăturilor de rudenie civilă; încetarea adopţiei şi rudeniei civile pentru viitor.

Dovada rudeniei civile se face prin aceleaşi mijloace ca în cazul rudeniei fireşti. Efectele rudeniei civile sunt aceleaşi cu cele ale rudeniei fireşti

2.2. Afinitatea

2.2.1. Noţiune şi trăsături.Noţiune. În conformitate cu art. 407 NCC: „ (1) Afinitatea este legătura dintre un soţ şi rudele

celuilalt soţ. (2) Rudele soţului sunt, în aceeaşi linie şi acelaşi grad, afinii celuilalt soţ.” Există afinitate între ginere şi socru; ea nu există între rudele unui soţ şi rudele celuilalt, între

cuscrii. Trăsăturile afinităţii: este o legătură pliată pe relaţia de rudenie a celuilalt soţ, astfel că rudele

unuia dintre soţi sunt, în aceeaşi linie şi în acelaşi grad, afinii celuilalt, de pildă soţul este afin în linie colaterală de gradul al doilea cu fratele soţiei, cumnatul său; este independende faptul că rudenia este firească sau civilă, din timpul căsătoriei sau din afara căsătoriei; ia naştere prin încheierea căsătoriei; se stinge prin desfacerea, încetarea sau nulitatea căsătoriei

2.2.2. Gradul, durata, dovada şi efectele afinităţiiGradul de afinitate se stabilesc la fel ca la rudenia firească:

Afini de gradul I, independent de faptul că sunt adoptaţi sau sunt rude de sânge, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei(dacă e stabilită filiaţia), priviţi ascendent şi descendent: eul→copilul celuilalt soţ; eul→părinţi celuilalt soţ; marcaţi cu săgeată roşie .

Afini de gradul II, independent de faptul că sunt adoptaţi sau sunt rude de sânge, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei(dacă e stabilită filiaţia), priviţi ascendent şi

1 Interzicerea căsătoriei între rude. Art. 274 noul Cod civil. (1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. (2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. (3) În cazul adopţiei, dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopţie, cât şi între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei.

13

descendent, în linie directă: eul→bunici celuilalt soţ; eul→nepoţii de copii ai soţiei; şi în linie colaterală: eul→ fraţii soţiei; marcaţi cu săgeată albastră .

Afini de gradul III, independent de faptul că sunt adoptaţi sau sunt rude de sânge, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei(dacă e stabilită filiaţia), priviţi ascendent şi descendent, în linie directă: eul→străbunici soţiei; eul→strănepoţii de copii; şi în linie colaterală: eul→ copiii cumnatului; marcaţi cu săgeată verde .

Afini de gradul IV, independent de faptul că sunt adoptaţi sau sunt rude de sânge, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei(dacă e stabilită filiaţia), priviţi ascendent şi descendent, în linie directă: eul→stră-străbunici; eul→stră-strănepoţii de copii; şi în linie colaterală: eul→ nepoţii cumnatului; marcaţi cu săgeată mov .

străbunică străbunic străbunică străbunic

bunică bunic bunică bunic

mamă tată

soţie cumnat EUL

copil soţie copil cumnat

nepot soţie nepot cumnatDurata afinităţii.

„Sub aspectul existenţei, a liniei şi a gradului de alianţă, este lipsit de relevanţă dacă este firească, din căsătorie ori din afara căsătoriei, dar legal stabilită, sau este civilă.

Afinitatea ia naştere odată cu încheierea căsătoriei şi există dependent de aceasta, câtă vreme soţii au această calitate. Prin urmare, afinitatea se stinge odată cu încetarea, desfacerea sau nulitatea ori anularea căsătoriei.

Adopţia unuia dintre soţi în timpul căsătoriei reconfigurează afinitatea, adaptând-o noilor legături de rudenie, civilă, ale soţului adoptat.1

Dovada afinităţii se face prin dovada rudeniei şi a căsătoriei din care rezultă.2 Efectele afinităţii: art. 517 NCC. Întreţinerea copilului de către soţul părintelui său; art.

115 NCC. Desemnarea mai multor tutori; art. 118 NCC. Numirea tutorelui de către instanţa de judecată; art. 64-76 NCPP. Incompatibilitatea şi strămutarea. 3. CONCLUZII

1 A se vedea comentariul art. 407 din NCC, Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei op. cit., p. 3452 Ibidem

14

Pentru ca societatea umană să fie sănătoasă e necesar să se instituie norme juridice care să apere sănătatea membrilor ei. Un rol important în acest sens îl are dreptul familiei, care, defineşte printre altele rudenia şi impune restricţii în ceea ce priveşte căsătoria între rude.

Dreptul la o familie sănătoasă este un drept intangibil al omului, prevăzut, direct sau indirect, în Constituţia României, în legi speciale şi ordinare, în Codul civil şi penal, în conformitate cu prevederile internaţionale în domeniu – cuprinse în tratate, pacte, convenţii la care România e parte.

Drepturile intangibile sunt atribute inalienabile ale fiinţei umane, exprimând valoarea respectului demnităţii inerente persoanei. Aceste drepturi formează standardul minimal de protecţie a drepturilor omului şi impun statelor obligaţii absolute. De drepturile intangibile beneficiază toţi indivizii în orice circumstanţe. Aceste drepturi sunt absolte, din acest punct de vedere, dar ele pot fi limitate prin introducerea unor situaţii în care protecţia lor e înlăturată. Sunt drepturi reglementate de marea majoritate a tratatelor şi convenţiilor internaţionale, fiind transpuse şi în legislaţiile interne ale statelor.

Exerciţiul drepturilor intangibile nu poate fi suprimat/suprimat dincolo de reglementarea internaţională sub nici un pretext. Indiferent de caracterul absolut/limitat, aceste drepturi intangibile nu suportă derogări.1.

Plecând de la definiţia regimului juridic al drepturilor omului (ansamblul dispoziţiilor dreptului internaţional pozitiv care stabilesc conţinutul drepturilor garantate şi condiţiile exerciţiului lor. Acest regim juridic al drepturilor omului corespunde unei anumite sistematizări în specificitatea lor care variază după cum este vorba de anumite drepturi şi circumstanţe în care ele se exercită.2), putem trage concluzia că statul este cel care deţine instrumentele prin care poate asigura protecţie efectivă drepturilor intangibile, iar obligaţiile sale includ nu numai adoptarea unei legislaţii în materie, dar şi luarea măsurilor necesare pentru protejarea acestor drepturi.

România, prin legislaţia existentă, a stabilit pârghiile necesare pentru protecţia acestor drepturi şi are obligaţii negative şi pozitive pentru protecţia efectivă a acestora.

4. BIBLIOGRAFIE: 1 ADRIAN NĂSTASE Curs semestrial: Protecția internațională a

1 Prof. univ. dr. Raluca Miga Beşteliu, Lect. Univ. Drd. Catrinel Brumar - Protecţia internaţională a drepturilor omului. Note de curs – ediţia a V, ed. Universul Juridic, 2010, Bucureşti2 Ibidem

15

BOGDAN AURESCU drepturilor omului - Anul 2 FR, Anul universitar 2011/2012

2 TUDOR ONIGA, Drept constituţional şi instituţii publice. Note de curs, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept Cluj-Napoca, Catedra de Drept public

3 RALUCA MIGA BEŞTELIU,CATRINEL BRUMAR

Protecţia internaţională a drepturilor omului. Note de curs – ediţia a V, ed. Universul Juridic, 2010, Bucureşti

4 TEODOR BODOAŞCĂ Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2005

5 FLAVIUS-ANTONIU BAIAS,EUGEN CHELARU,RODICA CONSTANTINOVICI,IOAN MACOVEI

Noul Cod Civil - Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012

6 I. P. FILIPESCU Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 1996

7 MARIA BANCIU,ADRIAN ALEXANDRU BANCIU

Dreptul familiei conform noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2021

8 E. FLORIAN, Dreptul familiei, în reglementarea NCC, Ediţia 4, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2011

9 I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu,

Introducere în dreptul civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013

10 http://www.familiasiviata.ro/educatie/legislatia-romaneasca-cu-privire-la-casatorie-si-familie.html.

11 http://www.scritube.com/stiinta/drept/Rudenia-si-afinitatea-proiect-15732.php

12 http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2011-03/7_ALINA_BURSUC.pdf.

13 http://www.e-antropolog.ro/2012/08/istoria-si-antropologia-familiei-i/.

14 http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2011-03/7_ALINA_BURSUC.pdf, p. 107-111.

15 http://www.dreptonline.ro/resurse/rudenie.php.16 http://www.scrigroup.com/diverse/arta-cultura/

RUDENIA71428.php

16