romanian - mic ghid despre liberalism

M

ic gh

id d

espr

e lib

erali

sm

Ghid

pen

tru ac

tivita

tea p

artid

elor p

oliti

ce

Mic ghid despre liberalismGhid pentru activitatea partidelor politice

Cu sprijinul Parlamentului European

Das kleine liberale Buch

Leitfaden für politische Parteiarbeit

D

as k

lein

e lib

eral

e Bu

ch

Leitf

aden

für p

oliti

sche

Par

teia

rbei

t

Mit Unterstützung des Europäischen Parlaments

MANUALMic ghid despre liberalismGhid pentru activitatea partidelor politice

Cuprins

Capitolul 1 De ce avem nevoie de partide liberale puternice 7

Capitolul 2 Ce au în comun partidele liberale 13

Capitolul 3 Rolul partidelor politice 23

Capitolul 4 Structuri şi funcţii de partid 29

Capitolul 5 Relaţia cu membrii 49

Capitolul 6 organizarea de evenimente 59

Capitolul 7 Comunicarea 75

Capitolul 8 participarea la alegeri şi desfăşurarea de campanii 89

Capitolul 9 Strângerea de fonduri 111

Capitolul 10 participarea în parlament/guvern/administraţie locală – în coaliţie sau în opoziţie 117

anexă: Rolul şi importanţa partidului elDR 131

Grupuri de experţi şi organizaţii liberale 134 din toată lumea

4 Manual – Mic ghid despre liberalism

Copyright 2011 partidul european liberal Democrat şi Reformist (elDR), aisbl

toate drepturile rezervate

Coautori: annemie neyts-uyttebroeck, preşedinte al partidului elDR 2005-2011; philipp Hansen, Şef al departamentul politic, partidul elDR

nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă, transmisă, stocată sau introdusă într-un sistem de căutare, în nicio formă sau prin orice mijloace (electronice, mecanice, fotocopiere, înregistrare sau altfel), fără acordul prealabil al editorului. Cererile pentru acordarea permisiunii vor fi trimise către [email protected].

Design: trinome.be

politica se bazează pe o organizare solidă în vederea elaborării, comunicării şi implementării politicilor liberale. prin urmare, succesul depinde de structurile interne de partid, de capacitatea de a recruta membri şi a-i implica şi de capacitatea de a comunica, de a promova - de a face campanie ideilor dumneavoastră.

politica de partid cere tot mai mult profesionalism, dar în acelaşi timp, devine tot mai dificil să recrutezi voluntari pentru a construi coloana vertebrală a oricărui partid politic sau organizaţie nonprofit.

acest ghid privind activitatea politică de partid a fost elaborat de către partidul elDR cu scopul de a realiza o carte de referinţă şi de a furniza idei pentru lucrătorii cu experienţă în munca de partid, pe de o parte, şi de a oferi o anumită orientare personalului nou la conducerea partidului, pe de altă parte.

În ghid veţi găsi idei practice şi sugestii, cum ar fi modul de a construi organizaţia locală de partid, cum să organizezi evenimente sau cum să comunici cu presa.

un astfel de ghid depinde şi de feedback-ul dvs. Vă rugăm să ne transmiteţi comentariile şi sugestiile dumneavoastră. toate acestea vor fi luate în considerare în ediţiile viitoare.

Manual – Mic ghid despre liberalism 5

Mulţumiri

Concepţia şi redactarea acestui ghid se bazează pe experienţele şi succesele politice obţinute de multe partide liberale din toată europa şi a fost inspirat de activitatea şi experienţa politică a unor politicieni liberali de succes, pre-cum şi a unor consultanţi şi practicieni din domeniul construcţiei de partid, campaniilor politice şi comunicării.

Mulţi dintre aceştia sunt amintiţi la notele de subsol, iar pe alţii trebuie să îi menţionăm aici.

Secretarul general al elDR Federica Sabbati, precum şi membrii elDR Didrik de Schaetzen, Joakim Frantz, Robert plummer şi Daniel tanahatoe au fost de mare ajutor, oferind feedback şi formulând comentarii cu privire la variantele recente ale cărţii în întregime sau ale unor părţi ale acesteia. De asemenea, consultantul liberal german Wulf pabst ne-a oferit opinii valoroase pe parcursul scrierii acestui ghid.

liberal democratul britanic penny Hopkins, editor al acestui ghid redactat iniţial în limba engleză, s-a dovedit a fi de o importanţă inestimabilă reuşind organizarea unui amestec de idei şi fragmente sub forma unui ghid uşor de citit, cu un limbaj inteligibil şi modern.

DE CE AVEM nEVOiE DE pArTiDE LiBErALE puTErniCE

Manual – Mic ghid despre liberalism | De ce avem nevoie de partide liberale puternice 7

1

Liberalismul este în aceeaşi măsură o viziune asupra lumii şi o perspectivă umanistă, cât şi un mod de a face politică. pentru ambele motive, libera-lismul atrage mulţi oameni care nu sunt neapărat interesaţi de politica de zi cu zi. aceştia s-ar putea chiar să dispreţuiască şi să desconsidere politica zilnică. Să fim sinceri, oricine se uită la dezbaterile politice televizate sau urmăreşte cu atenţie campaniile electorale poate găsi multe de dispreţuit: certuri meschine, atacuri personale, orgolii exacerbate, de cele mai multe ori spectacolul este mai mult respingător decât atractiv. prin urmare, n-ar trebui să mire pe nimeni că mulţi cetăţeni se simt străini de ceea ce văd şi aud. Cu toate acestea, există mulţi oameni sincer interesaţi de ideologii şi care sunt cu adevărat dispuşi şi pregătiţi să contribuie la transformarea lumii în mai bine. Ce oportunităţi există pentru cei care doresc să contribuie în acest sens?

ideile sunt elaborate în medii academice şi în cadrul unor grupuri de experţi, iar apoi sunt răspândite prin mass-media – prin surse tradiţionale, precum ziarele, televiziunea, radioul, sau moderne, precum internetul şi complexe, multimedia. Dar elaborarea şi răspândirea ideilor reprezintă doar prima parte a poveştii, şi cea mai uşoară. transpunerea acestor idei în realitate este mai dificilă. aici intervine, în mod inevitabil, politica.

o nouă viziune cu privire la protecţia socială, de exemplu, va deveni reali-tate doar dacă şi atunci când factorii de decizie politică vor revizui sistemul existent pentru a introduce unul nou. aceasta este sarcina guvernelor şi a parlamentelor, pe scurt, a politicienilor. aceştia vor reuşi să realizeze acest obiectiv numai dacă pot construi o majoritate politică.

În statele democrate, parlamentele sunt formate din indivizi aleşi, iar mem-brii guvernului provin de cele mai multe ori din rândurile parlamentarilor şi chiar şi atunci când situaţia este diferită, un guvern poate să-şi înceapă activitatea numai după ce a obţinut aprobarea majorităţii în parlament.

DE CE AVEM nEVOiE DE pArTiDE LiBErALE puTErniCE

8 Manual – Mic ghid despre liberalism | De ce avem nevoie de partide liberale puternice

pe scurt, dacă o mişcare politică vrea să-şi transpună ideile şi punctele de vedere în realitate, trebuie să participe la alegeri şi trebuie să obţină un număr suficient de oameni aleşi în parlament pentru a putea influenţa rezultatul dezbaterilor politice.

De aceea este necesar ca liberalismul să se organizeze în entităţi politice capabile să participe cu succes la alegeri; trebuie să obţină un număr sufici-ent de oameni aleşi, nu doar o singură dată, ci regulat, astfel încât să devină o prezenţă statornică a peisajului politic în cadrul căruia funcţionează.

Când mă uit la peisajul politic european, văd că liberalii lipsesc din câteva parlamente naţionale. Când mă uit la Grupul liberal din parlamentul european, văd că nu există reprezentanţi liberali în câteva state membre. Ca să spunem lucrurilor pe nume, asta înseamnă că partidele liberale care funcţionează în câteva state membre europene sunt prea slabe pentru a reuşi să aibă măcar un reprezentant ales în parlamentul naţional şi/sau în parlamentul european şi asta mai înseamnă că nu există nici reprezentanţi liberali din aceste ţări în adunarea parlamentară a Consiliului europei. această stare de fapt este regretabilă fiindcă înseamnă că vocile liberale nu se fac auzite în aceste ţări, că sunt aproape absente în dezbaterile publice şi că nu pot contribui la evoluţia societăţilor lor.

acest lucru este în mod special deplorabil în ţări în care liberalii care au avut succes în ultimii ani, acum şi-au pierdut cumva avântul.

totuşi, liberalii sunt optimişti şi lucrurile se pot schimba în bine.

De-a lungul experienţei mele, am putut să văd că partidele liberale nu duc în general lipsă de idei sau de candidaţi suficient de talentaţi. Ceea ce le lipseşte adesea e structura şi puterea organizaţională. acestea pot exista la un nivel rezonabil în capitala ţării şi în oraşele principale, dar lipsesc din oraşele mai mici, comune şi sate. De exemplu, ele pot fi inegal distribuite în circumscripţiile electorale ale ţării şi asta înseamnă fie că nu vor putea

Manual – Mic ghid despre liberalism | De ce avem nevoie de partide liberale puternice 9

participa la alegeri în unele circumscripţii (ceea ce va afecta în consecinţă rezultatul general), fie că vor fi nevoite să construiască o structură de la zero în momentul în care ar trebui să fie deja în campanie.

niciun partid nu poate rezista pe termen mediu şi lung dacă nu are o struc-tură care să fie suficient de puternică astfel încât să asigure continuitate şi resursele necesare (umane şi de altă natură) pentru a desfăşura campanii succesive şi a trece de perioadele grele. acest lucru este valabil atât pentru partidele liberale cât şi pentru orice alt partid care aspiră la guvernarea unei ţări, metropole sau oraş, cu scopul de a-şi transpune ideile în realitate.

am fost aleasă membru în parlamentul naţional şi în parlamentul european timp de 40 de ani. am reuşit să fiu aleasă şi în consiliul municipal al oraşului meu, din care partidul meu a lipsit mult timp, şi am contribuit la transfor-marea partidului într-unul dintre cele mai puternice partide flamande din Regiunea Bruxelles. Desigur, nu am realizat totul singură. Mi-am dat seama din timp că partidul avea nevoie de filiale durabile şi active în toate circum-scripţiile electorale din regiune şi am realizat lucrul acesta împreună cu prieteni şi colegi. partidul meu a fost prezent în parlamentul regional de la începuturile sale din 1989 şi în coaliţia guvernamentală regională începând din 1999. Fiindcă a venit vorba, aceste date arată că pentru a construi o structură de partid durabilă este nevoie de timp şi că succesul este rareori imediat.

De asemenea, am fost liderul partidului meu între anii 1985 - 1989 şi în cur-sul acestor patru ani a trebuit să lupt de două ori în alegeri legislative, o dată la alegerile municipale şi o dată la alegerile europene. am făcut progrese la toate alegerile. pregătirea pentru alegerile municipale mi-a oferit, în mod special, o ocazie unică de a măsura punctele forte şi slabe ale structurilor partidului meu. Mi-am dat seama că aveam nevoie de o structură de partid funcţională la nivelul fiecărei municipalităţi pentru a creşte sorţii de izbândă în alegerile locale ce urmau. Mi-am mai dat seama şi că trebuie să urmărim

10 Manual – Mic ghid despre liberalism | De ce avem nevoie de partide liberale puternice

să obţinem peste tot procentul mediu de voturi câştigat la nivel naţional. Cum totalul naţional este suma tuturor rezultatelor electorale, incluzând-le pe cele mai bune dar şi pe cele mai proaste, este necesar să-ţi îmbunătăţeşti totalul urmărind să obţii peste tot media naţională. aceasta este o moda-litate de a stabili un obiectiv cantitativ. o altă modalitate ar fi încercarea de a atinge pragul electoral plus o marjă de siguranţă. aşadar, dacă pragul este de 5%, ar trebui să-ţi fixezi obiectivul la 7% sau 8%. asta înseamnă că la fiecare sută de alegători, trebuie să te voteze 7 sau 8.

lucrul acesta poate fi şi mai greu dar şi mai uşor decât v-aţi putea gândi. Dar pentru realizarea lui, subliniez din nou, trebuie să construiţi o structură de partid funcţională, chiar şi în cazul uneia foarte redusă.

În general, oamenii nu votează pe cineva de care nu au auzit. oamenii nu votează un partid de la care nu au auzit niciodată nimic şi care apare dintr-odată, cu câteva săptămâni înainte de alegeri, cerându-le votul. Să-şi facă partidul cunoscut, să-i facă pe potenţialii candidaţi cunoscuţi, să răspândească idei, aceasta este munca structurilor de partid. nu este întot-deauna amuzant, sau atrăgător, dar are cea mai mare importanţă atunci când iei în serios activitatea politică liberală.

Fiindcă noi credem cu pasiune în liberalism şi vrem ca acesta să fie prezent şi puternic peste tot în Europa, Partidul European Liberal Democrat şi Reformist (ELDR) a pregătit acest manual.

de Annemie Neyts-Uyttebroeck, Preşedinte al Partidului ELDR 2005-2011, octombrie 2011

CE Au În COMun pArTiDELE LiBErALE

Manual – Mic ghid despre liberalism | Ce au în comun partidele liberale 13

Am început să mă implic în liberalismul internaţional încă de pe vremea când eram studentă, în urmă cu mai bine de 40 de ani, când am devenit secretar permanent al WFlRY, „World Federation of liberal and Radical Youth”. WFlRY era organizaţia de tineret a internaţionalei liberale. ea încă mai există, dar acronimul este acum iFlRY, “i” venind de la international. În mod paradoxal, această organizaţie de tineret este prezentă acum la nivel mondial mai mult decât în urmă cu 40 de ani.

Încă de la început, m-am familiarizat cu diverse tipuri de liberalism. o varie-tate similară de tipuri liberale există atât în liberal international, cât şi în elDR. acesta este unul dintre farmecele liberalismului.

oricum ar fi, această varietate dă naştere la întrebări legate de ce înseamnă cu adevărat să fii un liberal, şi ce înseamnă cu adevărat să fii un partid liberal. este doar o chestiune de cuvinte sau presupune mai mult de-atât?

aş putea să mă exprim şi altfel. au ceva în comun toate partidele liberale şi toţi liberalii şi, dacă da, ce ar putea fi?

au într-adevăr ceva în comun, de aceea liberali de peste tot din lume şi din toată europa pot lucra împreună şi pot găsi răspunsuri comune la marile provocări ale prezentului.

Cărţile despre liberalism ar putea umple cu uşurinţă câteva biblioteci, ceea ce ar putea însemna că totul este de fapt mai complicat decât am arătat eu. Dar vă rog să aveţi răbdare şi să-mi permiteţi să-mi prezint argumentele.

liderul opoziţiei cambodgiene Sam Rainsy este cel care a arătat cum stau lucrurile cu următoarea relatare. odată, când se afla în noua Zeelandă pentru a se întâlni cu compatrioţi de-ai săi, unul dintre aceştia i-a zis: „D-le Sam, Cambodgia este cel puţin la fel de frumoasă ca noua Zeelandă şi

2

14 Manual – Mic ghid despre liberalism | Ce au în comun partidele liberale

are o cultură extraordinară, antică, dar cambodgienii sunt foarte săraci în general şi au suferit foarte mult. neozeelandezii, dimpotrivă, sunt bogaţi şi nu au avut de suferit de pe urma violenţei. Cred că lucrurile sunt aşa fiindcă oamenii de aici sunt liberi şi se bucură de libertatea de a-şi construi viaţa aşa cum vor. Cambodgienii nu se bucură de o aşa libertate şi din cauza asta rămân tot săraci.” După cum a tras concluzia Sam Rainsy, „acest fermier din Cambodgia a înţeles perfect ce presupune de fapt liberalismul: este vorba despre libertate; este vorba despre oameni care se bucură de demnitatea de a-şi urmări propriile scopuri.”

Şi aceasta a fost într-adevăr şi experienţa mea. De nenumărate ori am simţit că liberalii din toată lumea împărtăşesc această credinţă, credinţa că liber-tatea individuală reprezintă cea mai puternică pârghie pentru dezvoltare şi fericire.

Cum ar trebui atunci să fie organizate societăţile astfel încât un număr cât mai mare de oameni, dacă nu toţi, să se bucure de aceste posibilităţi?

asta se aşteaptă de la partidele liberale să facă: să conceapă politici care să permită unui număr maxim de oameni să-şi construiască o viaţă mai bună pentru ei şi pentru concetăţenii lor.

partidele liberale pot fi diferite (şi total diferite) în ceea ce priveşte modul în care reuşesc să facă asta.

timothy Garton ash exprimă acest lucru după cum urmează:

„Cum putem ajunge la cel mai înalt nivel posibil şi cea mai bună calitate a libertăţii individuale, compatibile cu libertatea altora? o politică sau alta ajută sau împiedică progresul în îndeplinirea acestui obiectiv? aceasta este întrebarea la care se întorc întotdeauna adevăraţii liberali. principala dispută din interiorul tradiţiei liberale de-a lungul ultimilor 100 de ani, între liberalis-mul cu o orientare mai mult spre dreapta, economic, pentru comerţ liber, iubitor al pieţei, fără reglementări, cu o implicare redusă a statului şi liberalis-


mul orientat mai mult spre stânga, social, cu atitudine pozitivă faţă de stat, care asigură posibilităţi, egalitarist este, în fond, o dispută între mijloacele pentru atingerea acelui scop comun, nu despre scopul în sine.” 1

luând în considerare elementele acestor descrieri ale principalelor două nuanţe de liberalism, nu putem evita întrebarea dacă acestea nu au devenit componentele principale ale întregii politici convenţionale din prezent, cel puţin în occident. Şi, într-adevăr, aşa este. asta duce la o altă întrebare. Dacă aceste componente esenţiale ale liberalismului au devenit convenţi-onale şi se regăsesc în diferite grade în cele mai multe dintre partidele poli-tice convenţionale, atunci cum pot partidele care se pretind cu adevărat liberale să se deosebească de celelalte? ne-am putea pune o întrebare şi mai dificilă: dacă liberalismul a devenit convenţional, dacă a devenit chiar condiţia politică a modernităţii mai mult decât o mişcare politică distinctă, mai avem atunci nevoie de partide liberale?

nu vă va surprinde că răspunsul meu este că da, încă mai avem nevoie de partide liberale. Dar ne confruntăm cu sarcina dificilă de a distinge partidele noastre suficient de mult de alte partide astfel încât oamenii să ne voteze.

partidele liberale sunt necesare mai întâi de toate pentru a menţine viu liberalismul. „[Ca] mişcare istorică a ideilor şi practică politică şi socială... [mai degrabă decât] un set de propuneri generale şi abstracte” 2, liberalismul are încă un rol important în dezvoltarea societăţilor noastre.

De-a lungul secolelor, liberalismul a reflectat interese şi circumstanţe schimbătoare. la începuturile sale ca mişcare politică, liberalismul a fost o doctrină a luptei împotriva „fostului regim” al secolului al xViii-lea. În seco-

1 timothy Garton ash, Why we need the Liberals in British politics – and by their proper name, The Guardian, 30 iunie 2010, http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2010/jun/30/liberals-british-politics-proper-name.

2 anthony arblaster, extrase din The Rise and Decline of Western Liberalism (oxford: Basil Blackwell, 1984), pag. 55-59; 66-91. http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/arblaster.htm


lul al xix-lea, liberalismul a ajuns să reflecte virtuţile capitalismului „laissez-faire, laissez-passer”, deşi s-a abuzat mult de noţiunea aceasta mai târziu. Duşmanii acesteia au prezentat-o ca pe o oficiere a supravieţuirii celui mai adaptat, când era de fapt un apel pentru înlăturarea numeroaselor obsta-cole interne din calea libertăţii de mişcare a bunurilor şi a oamenilor.

liberalii şi partidele liberale au acordat întotdeauna o mare atenţie eco-nomiei, realizând de la început că bunăstarea economică este esenţială pentru a le asigura oamenilor o existenţă acceptabilă. un principiu de bază al liberalismului a fost şi rămâne acela că oamenii trebuie să fie capabili să se întreţină şi să se bucure de roadele muncii lor.

Ceea ce îi diferenţiază pe liberali priveşte rolul şi sfera implicării statului şi guvernului, necesare pentru a asigura acest lucru. Cei numiţi liberali de dreapta pot fi de părere că statul şi guvernul au un rol minim în acest sens, în timp ce aşa numiţii social liberali pot să creadă că statul şi guvernul au datoria să stabilească regulile, să se asigure că există aceleaşi condiţii pentru toată lumea şi că cei care nu se pot întreţine sunt ajutaţi. Se poate întâmpla şi ca liberalii şi partidele liberale să-şi schimbe părerile în această privinţă, atunci când circumstanţele se schimbă.

Şi în sfârşit, se întâmplă ca o abordare nouă interesantă, care are succes iniţial, să se schimbe în timp şi să devină o dogmă sau o mantră şi să fie urmată mult timp după ce circumstanţele s-au schimbat.

acest lucru i s-a întâmplat lui John Maynard Keynes. După primul Război Mondial, acesta a susţinut că deficitele publice puteau fi justificate dacă erau folosite pentru a stimula investiţiile şi chiar şi consumul, pentru a sti-mula economia şi a crea noi slujbe. În timp totuşi, politicienii şi economiştii deopotrivă au văzut în asta o „autorizaţie” a deficitelor publice, fără a ţine cont dacă banii împrumutaţi erau folosiţi pentru a finanţa investiţii sau pentru a acoperi cheltuielile zilnice ale guvernului. un lucru similar li s-a întâmplat şi lui Friedrich august von Hayek, Milton Friedman şi altora.


Ceea ce avem de învăţat din asta este, în primul rând, că ideile bune nu trebuie să fie transformate în dogme şi, în al doilea rând, că liberalii ar trebui să se ferească să se identifice cu o teorie economică sau alta.

teoriile economice sunt într-adevăr mijloace pentru atingerea unui scop. ele nu ar trebui să devină scopuri în sine.

Scopul practicii politice liberale ar trebui întotdeauna să fie acela de a le oferi cât mai multor oameni posibilitatea de a-şi duce viaţa aşa cum aleg, respectând în acelaşi timp libertatea de alegere a semenilor lor. pentru libe-rali, fiinţele umane individuale, demnitatea şi singularitatea lor, unicitatea lor trebuie să fie puse întotdeauna pe primul loc şi să aibă prioritate în faţa religiei, corporaţiei, interesului economic, naţiunii, statului, etc.

Deoarece acest lucru trebuie să fie valabil pentru toţi indivizii care formează o societate, o astfel de prioritate nu duce la anarhie, nici la supravieţuirea doar a celui mai adaptat.

numai liberalii şi partidele liberale pot asigura acest lucru. alte ideologii pot să fi acceptat de exemplu o abordare liberală a economiei, dar nu vor accepta probabil întâietatea indivizilor şi a alegerilor lor individuale în măsura în care o fac liberalii (sau pe care ar trebui să o facă într-o lume perfect liberală).

oponenţii liberalismului îi acuză pe adepţii săi de egoism şi desconsidera-ţie faţă de cei slabi şi săraci. ar trebui să se refere doar la libertarianism, o ramură a liberalismului care tinde într-adevăr să creadă că cei slabi şi săraci nu pot da vina decât pe ei înşişi şi că, în orice caz, statul şi guvernul nu au rolul de a impune solidaritatea şi de a interzice comportamente potenţial dăunătoare.

libertarianismul este interesant în măsura în care aruncă o privire critică asupra unor situaţii pe care le acceptăm fără discuţie sau cu care ne-am obişnuit atât de mult încât am încetat să ne mai punem întrebări, dar nu


este posibil ca să servească drept bază pentru o politică durabilă, în prin-cipal fiindcă desconsideră total slăbiciunea unor fiinţe umane şi cruzimea altora.

Într-adevăr, oamenii nu sunt perfecţi: se înşală, fac greşeli, pot fi lipsiţi de curaj, pot fi lipsiţi de prudenţă, etc, etc. lista slăbiciunilor lor este fără sfârşit. Şi asta e valabil pentru noi toţi, într-o măsură sau alta.

De aceea avem nevoie de legi şi de reguli. legile şi regulile trebuie să asigure că toate fiinţele umane, puternice şi slabe, au posibilitatea rezonabilă de a-şi trăi viaţa în libertate şi cu demnitate. legile şi regulile trebuie să realizeze acest lucru, dar nu mai mult de atât.

partidele liberale trebuie să analizeze întotdeauna cu atenţie dacă legile şi regulile îndeplinesc acest scop şi trebuie să se opună unor legi şi reguli care servesc pur şi simplu unor anumite interese sau unor toane de moment.

partidele liberale nu fac asta întotdeauna. uneori ele urmează tendinţele, moda de moment; se fac „verzi” când „verde” e chemarea de moment; se fac multiculturale sau din contră, când societăţile merg în direcţia asta sau în cea opusă; pot deveni şi euro-sceptice când publicul se îndreaptă în direcţia asta. pe scurt, încetează să mai conducă, încetează să mai arate calea, cred că salvarea ţine de a urma publicul, mai mult decât de a lumina publicul.

Se pune apoi întrebarea dacă publicul larg are nevoie de partide care repetă aceleaşi lucruri, în special atunci când există partide care susţin aceste puncte de vedere cu mai multă tărie.

În prezent, trecem printr-o criză financiară şi economică foarte dificilă care le oferă partidelor liberale ocazia de a veni cu răspunsuri şi soluţii originale şi orientate către viitor. pentru a face lucrul acesta, trebuie să evaluăm cu atenţie dacă modalităţile de acţiune disponibile servesc într-adevăr cetăţe-


nilor sau dacă răspund preocupărilor lor pe termen scurt sau, chiar mai rău, unor anumite interese ale unui segment sau altul al societăţii.

Cetăţenii sunt pe bună dreptate furioşi pe băncile şi bancherii care şi-au asumat riscuri enorme ca să-şi crească profiturile. Mulţi dintre ei simt că ar fi cazul să se dea sancţiuni. Dar dacă băncile chiar dau faliment, ce se întâmplă cu depozitele aceloraşi cetăţeni?

Mulţi cetăţeni sunt scandalizaţi de deficitele imense acumulate de guver-nele lor, dar se opun consecinţelor restricţiilor bugetare, indiferent dacă e vorba să plătească mai multe taxe sau să renunţe la drepturi salariale sau subvenţii.

Mulţi cetăţeni nu prea sunt dispuşi să-şi vadă guvernele venind în ajutorul altor state cheltuitoare, dar nu li s-a spus care ar fi consecinţele dacă acele state ar intra în incapacitate de plată.

Cred că este timpul ca liberalii şi partidele liberale să înceteze jocul cu datul vina şi să caute soluţii durabile, reale. este timpul ca liberalii europeni şi partidele liberale europene să recunoască public că niciun stat european nu poate trece prin criză de unul singur. este timpul ca liberalii europeni şi partidele liberale europene să admită că avem nevoie unii de alţii şi că suntem mult mai puternici uniţi decât dacă am merge fiecare pe drumul nostru.

Cred cu tărie că liberalii şi partidele liberale au datoria să caute adevărul şi să spună adevărul. Şi asta ar putea fi ceva total diferit de a spune oamenilor ceea ce noi credem că vor să audă.

etalonul pentru elaborarea soluţiilor trebuie să fie întotdeauna măsura în care acestea oferă unui număr cât mai mare de oameni şansa unei vieţi mai bune, mai demne.


Fără îndoială, acesta este un act de punere în balanţă delicat şi dificil, fiindcă interesele diferite ale unor oameni şi instituţii chiar se ciocnesc şi se contra-zic. După cum am arătat mai înainte, interesele băncilor şi cele ale clienţilor lor pot fi diferite, mai ales pe termen scurt. la fel sunt şi interesele unor grupe de vârstă diferite, ca tinerii şi pensionarii, sau cele ale celor care au o slujbă şi ale celor care caută de lucru. la scară globală, este evident că interesele ţărilor bogate şi cele ale celor sărace sunt foarte diferite, mai ales pe moment.

Dacă împărtăşiţi perspectivele de mai sus asupra liberalismului, trebuie să fie posibil ca partidele liberale să găsească o cale orientată spre viitor.

partidele liberale au datoria de a se angaja într-o dezbatere cu cetăţenii şi de a-i invita la conceperea unor soluţii de tip câştig/câştig, care să cuprindă cât mai mulţi oameni posibil şi care să fie durabile. Căutarea adevărului şi prezentarea adevărului ar trebui să fie punctul de plecare. pentru a face acest lucru, este necesar să se abandoneze dogmatismul.

Scopul şi etalonul soluţiilor posibile trebuie întotdeauna să fie măsura în care acestea sunt în beneficiul interesului general, dacă aduc beneficii unui număr cât mai mare de oameni. Soluţiile preconizate îmbunătăţesc şansele cetăţenilor? le oferă o mai mare libertate de alegere? le oferă un echilibru mai bun între libertate şi securitate? Sunt de folos în căutarea fericirii pentru cei mulţi, sau doar pentru unii?

partidele liberale care răspund doar intereselor unora nu vor deveni nicio-dată puternice.

Alegerea e a voastră. Succes.

de Annemie Neyts-Uyttebroeck, Preşedinte al Partidului ELDR 2005-2011, octombrie 2011

rOLuL pArTiDELOr pOLiTiCE

Manual – Mic ghid despre liberalism | Rolul partidelor politice 23

partidele politice sunt grupuri de oameni care împărtăşesc o idee despre societate şi vor să o pună în aplicare.

Cum? Se organizează şi îşi organizează ideile în campanii politice pentru a câştiga alegerile şi a ajunge la guvernare.

pentru mulţi asta sună descurajator şi îi face de fapt pe oameni să nu se implice în politica de partid. ei consideră politica de partid un joc murdar şi corupt în care politicienii îşi urmăresc doar propriile interese.

totuşi, sistemele pluripartidice reprezintă o parte esenţială a unei demo-craţii reprezentative moderne şi funcţionale. Buna funcţionare a partidelor permite guvernelor şi legislaturilor să reprezinte întreaga societate într-un mod semnificativ. partidele sunt puntea între guvern şi societate, atât prin felurile în care transpun cerinţele societăţii în idei şi programe politice, cât şi prin felul în care fac guvernul să răspundă în numele societăţii. partidele politice trebuie să se bazeze pe valori şi să fie orientate spre politici. prin comparaţie, partidele politice din unele ţări încă se bazează pe etnie, re giuni, religii sau sunt centrate în jurul unui lider sau al unei familii ori trib.

partidele politice îndeplinesc un număr de funcţii cheie în orice sistem democratic, ce nu pot fi îndeplinite de niciun alt organism. În democraţiile incipiente sau relativ tinere, un sistem volatil de partide bazat în principal pe grupuri de interese sau pe personalităţi egocentrice poate împiedica dezvoltarea încrederii în noul sistem politic. În democraţiile pluripartite cu tradiţie asistăm la o epuizare tot mai mare a personalului şi a partidelor politice care pune de asemenea la îndoială încrederea în sistem şi permite partidelor populiste şi extremiste să câştige voturi.

3

24 Manual – Mic ghid despre liberalism | Rolul partidelor politice

partidele politice îndeplinesc două roluri fundamentale în procesul politic: participă la guvernare sau se află în opoziţie. În sistemele reprezentative, inclusiv în consiliile municipale, executivul este sprijinit de o majoritate în par-lament sau consiliu, iar controlul executivului este exercitat de către opoziţie.

partidele politice au lipsurile lor, dar niciun alt organism nu le-ar putea înlo-cui într-o democraţie modernă de tipul celei din europa de Vest. În unele ţări, politicienii stabilesc „mişcări”, care se pretind diferite de partide prin aceea că sunt forţe unificatoare care reprezintă mai degrabă societatea ca întreg decât doar un segment al acesteia. „Mişcările” înfiinţate pentru a concura pentru putere sunt de fapt partide deghizate.

pentru a evita o înţelegere greşită, trebuie să spunem că organizaţiile societăţii civile nu sunt un înlocuitor al partidelor politice. „asociaţiile civice nu pot juca rolul partidelor decât dacă se transformă de fapt în partide.” 3 onG-urile nu răspund în faţa electoratului prin alegeri; nici nu se aşteaptă ca ele să formeze vreun guvern sau să asigure direcţia politică generală a unei ţări.

3 Matthias Catón, Effective Party Assistance – Stronger Parties for Better Democracy, international iDea, policy paper, noiembrie 2007, pag. 5

FUNCŢIILE CHEIE ALE UNUI PARTID POLITIC PE SCURT:

• să elaboreze politici şi programe pentru a oferi alternative la nivel de politici;

• să ia parte la alegeri şi să câştige pentru a fi prezent în instituţii guvernamentale cu scopul de a-şi implementa politicile;

• să exercite control asupra guvernului şi să servească drept element de legătură între guvern şi alegători;

• să reunească oameni şi grupuri diferite cu valori şi idei comune;

• să identifice cerinţe ale societăţii şi să le grupeze în opţiuni de politici;

• să recruteze, să selecteze şi să formeze oameni pentru funcţii executive şi legislative (şi alte funcţii politice).

Manual – Mic ghid despre liberalism | Rolul partidelor politice 25

Capacitatea partidelor de a se achita în mod eficient de funcţiile mai sus menţionate este controlată de către mediul de reglementare, incluzând atât legile exterioare care guvernează competiţia între partide în orice ţară, precum şi regulile interne ale partidelor. Cât de bine îşi desfăşoară partidele activitatea, mai ales în ţările în care acestea se confruntă cu o apartenenţă redusă sau în descreştere la nivelul membrilor de rând, organizare internă slabă şi o criză a încrederii publice, este de o importanţă critică.

unii oameni văd negativ partidele politice. Competiţia politică este con-siderată uneori destabilizatoare. atât în democraţiile tinere (dorinţa de pace şi stabilitate), dar şi în cele cu tradiţie (dorinţa de armonie), competiţia dintre partidele politice este văzută deseori ca o ameninţare la adresa sta-bilităţii. totuşi, competiţia dintre partidele politice nu este deloc ceva rău. Competiţia serveşte drept „procedură de descoperire” (Friedrich august von Hayek) nu numai la nivelul pieţei, dar şi între partidele politice. aceasta face ca partidele să fie mai receptive faţă de alegători şi le motivează să dezvolte noi idei şi să ajungă la noi grupuri ale electoratului.

alţii consideră că politica şi partidele politice sunt în mod fundamental sau potenţial corupte. totuşi, politica înseamnă serviciu public, îmbunătăţirea vieţii şi dezvoltarea societăţii. Ca toţi ceilalţi, partidele politice şi protagoniş-tii lor sunt fiinţe umane şi, prin urmare, sunt supuse slăbiciunilor şi eşecului. Cu cât partidele politice sunt mai transparente şi mai responsabile în ceea ce priveşte comportamentul şi acţiunile lor, cu atât mai bine pot răspunde evaluării critice a oamenilor.

„pentru a contracara [percepţia negativă], partidele politice trebuie să găsească o cale de a concura în limite acceptabil politic care nu subminează stabilitatea ţării sau încrederea cetăţenilor în sistem.”4

4 Political Party Capacity Building Programme – Manual. elaborat de national Democratic institute for international affairs (nDi) cu sprijin din partea united States agency for interna-tional Development (uSaiD) pentru uzul tuturor partidelor politice din namibia. Windhoek, namibia 2004, pag. 5 (citat în continuare ca: nDi, party Capacity Building Manual).

26 Manual – Mic ghid despre liberalism | Rolul partidelor politice

După celebra maximă a lui ernst-Wolfgang Böckenförde, un stat bazat pe o democraţie pluripartită necesită precondiţii de funcţionare pe care statul în sine nu le poate garanta. 5

aceasta înseamnă că o democraţie pluripartită şi partidele însele trebuie să dezvolte o atitudine legată de limitele lor politice şi înţelegerea dintre ele care pleacă de la anumite prezumţii general acceptate. „partidele din opoziţie trebuie să recunoască dreptul partidelor de la putere de a guverna şi partidele de la putere trebuie să accepte dreptul partidelor din opoziţie de a critica. De asemenea, toate partidele politice, de la guvernare sau din opoziţie, au obligaţia de a reprezenta interesele acelor cetăţeni care le-au votat.” 6 Câştigătorii alegerilor ar trebui să fie modeşti şi să-şi dea seama că mâine ar putea să piardă. “După” alegeri urmează întotdeauna “înainte” de alegeri. la fel, cei care pierd ar trebui să-şi dea seama că vor avea o altă şansă (la un nivel diferit de guvernare sau cu altă ocazie, în viitor), iar rezultatul ar putea fi diferit.

5 Fostul judecător al Curţii Constituţionale Germane, ernst Wolfgang Böckenförde, a afirmat că statul democratic nu poate impune precondiţiile guvernării sale pentru a funcţiona, adică ethosul şi atitudinea democratică a cetăţenilor săi. „Der freiheitliche, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann. Das ist das große Wagnis, das er, um der Freiheit willen, eingegangen ist. Als freiheitlicher Staat kann er einerseits nur bestehen, wenn sich die Freiheit(...), von innen her, aus der moralischen Substanz des einzelnen und der Homogenität der Gesellschaft, reguliert. Anderseits kann er diese inneren Regulierungskräfte nicht von sich aus, das heißt, mit den Mitteln des Rechtszwanges und autoritativen Gebots zu garantieren versuchen, ohne seine Freiheitlichkeit aufzugeben(...).“ ernst-Wolfgang Böckenförde: Staat, Gesellschaft, Freiheit. 1976, pag. 60.

6 nDi, Party Capacity Building Manual, pag. 5.

sTruCTuri Şi FunCŢii DE pArTiD

Manual – Mic ghid despre liberalism | Structuri şi funcţii de partid 29

4

pe baza acestei premise, că un partid politic reuneşte grupuri de oameni care împărtăşesc idei comune şi caută să-şi implementeze ideile în legislaţie pentru a avea un impact asupra societăţii, trebuie să vă organizaţi dacă vreţi să vă atingeţi scopurile.

Capitolul următor prezintă câteva structuri de bază pentru partidele de succes şi sugerează câteva funcţii şi reguli esenţiale pe care ar trebui să le urmaţi atunci când vă organizaţi partidul sau filiala locală a partidului. Coordonarea şi organizarea sunt cheia succesului politic!

Structura unui partid politic diferă de la ţară la ţară, atât în europa, cât şi în alte părţi ale lumii. Cadrele legislative precum legile sau alte reglementări referitoare la partidele politice pot fi foarte diferite, de aceea acest ghid nu poate prezenta o structură model, cu o abordare universală.

În general, putem identifica patru tipuri diferite de partide politice:7

1. „partidele puriste: pentru aceste partide ideologia politică şi/sau religi-oasă se află pe primul loc, în timp ce dobândirea puterii este pe locul al doilea. aceste partide nu prea sunt dispuse – sau nu sunt deloc dispuse – să accepte compromisuri. Sunt partide ale celor cu adevărat loiali, cu o ideologie coerentă.

2. partidele concentrate pe o singură problemă: acestea sunt fondate pentru a servi unui singur scop concret sau unui grup ţintă strict definit, cum ar fi un anumit grup etnic, femeile, mediul, drepturile animalelor, persoanele în vârstă, etc. o dată ce au intrat în alegeri, ele sunt deodată obligate să-şi elaboreze o ideologie mai amplă.

7 arjen Berkvens, Becoming a better politician, political skills manual, alfred Mozer Stichting, amsterdam 2009, pag. 60-61.

30 Manual – Mic ghid despre liberalism | Structuri şi funcţii de partid

3. partidele tradiţionale: partide care funcţionează într-un cadru ideologic coerent şi se luptă pentru dobândirea treptată a puterii. acest lucru se petrece de obicei cu paşi mărunţi, puterea partidului răspândindu-se încet dar sigur cu fiecare forţă câştigată.

4. partide ale puterii: acestea sunt partide fondate pentru a sprijini cercurile guvernante. Sunt deseori fondate atunci când un lider puternic încearcă să obţină puterea. acest tip de partid este obişnuit în ţările cu un sistem prezidenţial, foarte rar în sistemele parlamentare.”

partidele liberale cu cel mai mare succes tind să urmeze modelul partidelor tradiţionale după cum sunt descrise mai sus. Dacă priviţi cu seriozitate prezumţia formulată la începutul capitolului 3, adică vreţi să participaţi la alegeri şi să formaţi un guvern (la orice nivel) pentru a contribui la „configu-raţia” statului şi a societăţii, formarea unui partid tradiţional va fi abordarea cu cele mai multe şanse de reuşită.

Stabilirea structurilor de partid de manieră durabilă este elementul esenţial pentru dezvoltarea puterii şi a rezistenţei, pentru a face faţă crizelor şi a le prezenta oamenilor alternative credibile de politici. obiectivul general al unui partid politic este victoria electorală, prin urmare succesul politic poate fi definit ca dobândirea unui număr cât mai mare de locuri în parla-ment (la orice nivel) pentru a obţine puterea executivă.

pe lângă elaborarea unei ideologii convingătoare şi coerente, acest lucru se poate realiza doar printr-o desfăşurare eficientă a resurselor partidului la toate nivelurile administrative. acestea cuprind resurse umane şi financiare, incluzând competenţele şi personalul care le gestionează. partidul trebuie să identifice clar aceste resurse, să le folosească eficient şi să le extindă în

DA, E POSIBIL SĂ OBŢII O SINGURĂ MARE VICTORIE POLITICĂ FĂRĂ O ORGANIZAŢIE DE PARTID SOLIDĂ, DAR PROBABIL NU VEI MAI PUTEA SĂ O REPEŢI.


timp. o bună parte din politica de partid înseamnă management şi organi-zare internă adecvată. este esenţial ca oamenii să ştie care le este rolul, cui se pot adresa şi cine ce face. Chiar şi „un partid cu idei bune, lideri dedicaţi şi un mare număr de membri poate să nu reuşească să-şi atingă obiectivele. De multe ori partidele politice fac greşeala de a-şi dedica toate resursele şi energia unor campanii electorale pe termen scurt, în loc să construiască şi să menţină o organizaţie de partid democratică şi solidă.” 8

noile partide politice sunt deseori prea dornice să obţină prea mult într-o perioadă scurtă de timp şi cred că îşi pot neglija construcţia internă a partidului. Cele cu tradiţie pot lua structura de partid drept ceva garantat şi să nu-şi dea seama de importanţa revizuirii sale pentru a se adapta la ten-dinţele şi priorităţile care apar mereu. Reînnoirea sau chiar înfiinţarea unui nou partid ar trebui să înceapă cu o analiză detaliată fie a lucrurilor care au funcţionat şi a celor care trebuie să fie ameliorate, fie a modului în care pot dezvolta o organizaţie adaptată la grupul ţintă, strategia avută în vedere şi mijloacele disponibile.

8 nDi, Party Capacity Building Manual, pag. 9.

NU AVEŢI NEVOIE DE UN BIROU PENTRU A FORMA UN PARTID!

Poate părea mai confortabil şi poate arăta mai profesional; totuşi, multe partide politice serioase au fost create de la zero şi cu puţini bani.

Dacă formaţi un nou partid sau dacă partidul mamă de la nivel teritorial sau naţional nu poate sprijini financiar crearea unei noi filiale locale, porniţi pe cont propriu şi conduceţi totul de acasă.

N-aveţi nevoie decât de un computer şi puţin spaţiu în biblioteca personală pentru a face lucrurile descrise mai sus.

De asemenea, întâlnirile biroului politic pot avea loc acasă la membrii săi şi e posibil ca unul dintre aceştia să aibă posibilitatea de a găzdui şi adunarea generală, dacă nu vă permiteţi să închiriaţi un spaţiu.


asta nu înseamnă că trebuie să terminaţi organizarea partidului înainte de a vă implica în campanii electorale. Construirea partidului este un pro-ces continuu şi întotdeauna un aspect vital, dacă vreţi să aveţi succes pe termen lung. trebuie să participaţi la alegeri atunci când simţiţi că sunteţi pregătiti. totuşi, cântăriţi-vă şansele realist şi gândiţi-vă bine la care alegeri ar trebui să participaţi. Să candidaţi la nivel local şi să câştigaţi câteva locuri vă va aduce mai multă credibilitate decât să pretindeţi că sunteţi pregătiţi pentru parlamentul naţional şi să pierdeţi jalnic.

Cum veţi reuşi să faceţi asta? Veţi găsi câteva idei la capitolul 8.

următoarea diagramă ilustrează câteva elemente esenţiale în structura organizaţională. 9

În general, partidele de succes sunt construite de jos în sus, iar membrii de la baza partidului alcătuiesc o fundaţie solidă şi joacă un rol important în procesele decizionale. Membrii din filialele locale acoperă oraşe şi sate din toată ţara. În funcţie de structurile administrative ale ţării, organizarea partidului poate urma o structură piramidală. Filialele locale sunt reunite în secţiuni teritoriale care alcătuiesc în final organizaţia de partid naţională. partidele participă la alegeri şi în administraţia publică la toate nivelurile: local, teritorial, pentru cele două (posibil) camere ale parlamentului naţi-onal şi pentru parlamentul european. În statele federale mai ales, partidele sunt foarte descentralizate, garantându-le ramificaţiilor locale (şi celor de la nivelul imediat următor) un grad înalt de autonomie. acestea decid cu privire la nominalizarea candidaţilor, îşi scriu propriile programe electorale şi decid cu privire la coaliţiile locale după alegeri. la toate nivelurile, puterea revine congresului partidului (adunării generale). Filialele locale aleg sau nominalizează delegaţi pentru congresele de la nivelul imediat următor. Cu cât este mai mare o filială, cu atât are mai mulţi delegaţi, adică voturi.

9 text adaptat după netherlands institute for Multiparty Democracy (iMD), A framework for democratic building , Haga 2004, pag. 11-13.

FORŢA ORGANIZAŢIONALĂ

Câştigurile politice pot fi obţinute doar printr-o utilizare eficientă a resurselor organizaţionale de la toate nivelurile.

Resursele umane şi financiare trebuie să fie bine gestionate şi valorificate.

Un plan strategic pe termen lung bine gândit, un program al partidului şi proceduri administrative precum reuniunile statutare periodice şi audituri financiare sunt indicatori buni ai forţei organizaţionale.

PRINCIPII DEMOCRATICE ALE PARTIDULUI

Nu poţi să susţii o formă de guvernare democratică şi totuşi să nu practici democraţia în interiorul propriului partid. Democraţia internă arată că un partid politic are reguli şi proceduri impersonale pentru a evita controlul arbitrar al alegerilor interne şi al funcţionării partidului de către lideri individuali sau clici. Astfel de reguli trebuie şi să fie puse în practică.

Modul în care este definită „apartenenţa” este esenţial pentru ca să existe verificări şi echilibru. Într-un partid politic democratic, membrii săi sunt cei care trebuie să exercite controlul. Toate organismele partidului şi oficialii săi trebuie să urmeze procedurile şi să răspundă în faţa masei membrilor şi a organelor legitime stabilite prin statut.

Valorile şi practicile democratice sunt esenţiale pentru instituţionalizarea democratică şi dezvoltarea forţei partidului. Nu are niciun sens să susţii o formă de guvernare democratică şi totuşi să nu practici democraţia în interiorul propriului partid.

UNITATEA PARTIDULUI

Pentru ca partidele politice să fie eficiente, membrii lor trebuie să adere la o viziune comună şi să urmeze regulile partidului. Un partid politic trebuie să aibă coeziune, ceea ce nu înseamnă că trebuie să evite dialogurile interne intense. Încurajarea discuţiilor constructive îmbunătăţeşte şi dezvoltă programul partidului şi îi menţine pe membrii săi motivaţi. Totuşi, un partid trebuie să încerce să echilibreze nevoia de consistenţă ideologică şi coerenţă organizaţională cu nevoia de noi idei şi inovaţii. Fracţionalismul şi fragmentarea ideologică profundă trebuie să fie evitate deoarece acestea duc pe termen lung la pierderea încrederii publice, în consecinţă la pierderea de voturi.

IDENTITATEA PARTIDULUI

Un partid politic trebuie să ştie pentru ce există. Ideile neclare, principiile contradictorii şi programele nedefinite nu vor face probabil partidul uşor de identificat şi dezirabil pentru potenţialii alegători. Un partid trebuie să adere la un set de principii sociale, economice şi politice mai mult sau mai puţin coerente, care să fie enunţate într-un program al partidului, adică să aibă o anumită identitate ideologică.

Cei mai mulţi activişti şi oameni care lucrează pentru partid trebuie să se bazeze pe alte stimulente decât cele financiare pentru a rămâne implicaţi, ca idealism, doctrină şi ideologie.

CAPACITATEA ELECTORALĂ

Voturile pentru partid nu vin automat.

Capacitatea electorală a unui partid este pe scurt un mod de a aduna şi a aduce laolaltă toate resursele organizaţionale (umane şi materiale, financiare, ideologice, de imagine) disponibile astfel încât să se poată prezenta de manieră cât mai convingătoare şi eficientă împotriva tuturor rivalilor săi în contextul politic dat.

Instituţionalizare


Delegaţii la congres aleg lista de candidaţi sau de candidaţi ai circumscrip-ţiei pentru consilieri sau parlamentari. aceştia aleg şi diferitele consilii direc-toare (deseori bienal) şi votează programele electorale. Când ocupă un loc în guvern, multe partide organizează un congres extraordinar pentru a vota noul program de politici al guvernului.

Reuniunile statutare

Reuniunile partidului îi vizează în primul rând pe membrii săi. Întâlnirea de bază anuală este congresul partidului (sau adunarea generală) la orice nivel al partidului.obiectivul principal al adunării generale este un schimb regulat şi structurat între membri şi, de asemenea, oficialii aleşi din toate consiliile sau adunările reprezentative ale ţării. Ce se întâmplă în ţară? De ce este necesară o pro-punere legislativă şi care sunt consecinţele pentru societate şi pentru oraş? partidul rămâne aproape de problemele zilnice prin schimbul permanent de informaţii şi opinii şi doar aşa membrii săi vor aduna argumente mai bune decât cele ale oponenţilor lor.adunarea generală este întotdeauna cel mai înalt organ de decizie al par-tidului/filialei locale. adunarea generală decide asupra tuturor chestiunilor organizaţionale şi politice ale partidului/filialei locale. adunarea demite şi alege biroul politic. Membrii adunării aleg delegaţi la convenţiile de la nivelul imediat următor al partidului şi selectează candidaţii pentru alegeri. adunarea generală decide asupra aspectelor de bază ale politicilor, iar deci-ziile sale sunt obligatorii pentru activitatea din anul care urmează.preşedintele local prezidează de regulă adunarea generală, dar adunarea poate decide şi să aleagă un preşedinte special în acest scop. altă persoană

TREBUIE SĂ CONSTRUIŢI FILIALE ALE PARTIDULUI LA NIVELUL FIECĂREI DIVIZIUNI ELECTORALE (PARLAMENTARE) ŞI IDEAL ÎN FIECARE MUNICIPALITATE/ORAŞ/METROPOLĂ.


un model de structură de partid ar putea arăta după cum urmează:

BIROUL POLITIC

ADUNAREA GENERALĂ

ALEŞI

DELEGAŢI DELEGAŢI DELEGAŢI

ADUNAREA GENERALĂ• Adoptarea rezoluţiilor cu

privire la probleme locale

FILIALĂ LOCALĂ• Primul punct de contact

CONFERINTA FILIALEI TERITORIALE• Adoptarea rezoluţiilor cu

privire la probleme terito-riale şi alegerea candidaţilor

FILIALĂ TERITORIALĂ• Cuprinde câteva filiale

locale la nivel de comună/municipiu

CONGRESUL NAŢIONAL• Adoptarea rezoluţiilor obli-

gatorii pentru tot partidul

FILIALĂ NAŢIONALĂ• Cuprinde câteva filiale

regionale


selectată scrie procesul verbal al reuniunii. Rezultatele votării sau deciziile politice ale reuniunii sunt comunicate tuturor membrilor.

toţi membrii unei filiale locale au dreptul de a lua cuvântul şi dreptul de vot la adunarea filialei locale şi pot depune propuneri de rezoluţii.

Biroul politic local al partidului

Biroul politic local răspunde de treburile zilnice ale filialei. Definiţia unei filiale locale respectă în mod normal structura administrativă a ţării. astfel, o filială locală reprezintă o comună sau un oraş, evident cu un număr foarte diferit de membri de partid. Biroul politic trebuie să fie format din cel puţin un preşedinte, un trezorier şi un secretar. În funcţie de cerinţele legale şi propri-ile preferinţe, un birou politic poate include şi alţi membri, ca responsabilul de campanie, secretarul responsabil de adeziuni sau purtătorul de cuvânt. Încercaţi să aveţi un echilibru între sexe la nivelul organelor alese astfel încât să prezentaţi interes public atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.

un birou politic bun insuflă energie filialei şi o animă. prezenţa la reuniuni este mare, adeziunea la partid creşte şi membrii se bucură să fie implicaţi în activităţi şi în elaborarea politicilor.

un birou politic bun se ocupă de asemenea de momentele mai dificile când pot exista conflicte interne sau externe. În mod ideal, consiliul antici-pează problemele şi ia măsuri pentru a le preveni.

Nu uitaţi să aplicaţi un regulament intern pentru desfăşurarea adunării gene-rale. Ca partid nou, nu uitaţi să elaboraţi un astfel de document şi să-l adoptaţi la prima întâlnire a adunării generale. Ca filială locală nouă, cereţi şablonul de la filiala teritorială sau naţională a partidului.

De asemenea, nu uitaţi să vă gândiţi la termene statutare pentru invitarea membrilor şi depunerea propunerilor de rezoluţii.


CUM SE DESFĂŞOARĂ O REUNIUNE A UNUI BIROU POLITIC LOCAL

Membrii biroului politic raportează ce au făcut de la ultima întâlnire.Trezorierul informează cu privire la situaţia financiară.Dacă aveţi un plan anual de acţiune pentru evenimente şi activităţi, trebuie să fie raportate progresele şi să se cadă de acord asupra obiectivelor şi a sarcinilor pentru perioada următoare.Invitaţi alţi membri aleşi ai partidului (dacă este cazul) să raporteze cu privire la activităţi ale consiliilor municipale sau ale organismelor parlamentare în care este reprezentat partidul.Acceptaţi noi membri de partid în conformitate cu regulamentul partidului.Comunicaţi şi diseminaţi informaţii ale partidului de la nivel teritorial şi naţional.Afacerile şi administrarea partidului pot avea prioritate la întâlnirea biroului poli-tic, dar nu trebuie să uitaţi să discutaţi şi alte aspecte ce ţin de politică sau politici.Analizaţi deschis succesele şi eşecurile politice recente.

NU UITAŢI NICIODATĂ DE PROCESUL VERBAL AL ÎNTÂLNIRILOR!

Acest lucru poate fi făcut de secretar sau altă persoană special desemnată la fiecare întâlnire a biroului politic sau adunare generală.În viitor, e posibil să vreţi să ştiţi cum aţi reuşit să organizaţi acest mare eveni-ment din urmă cu doi ani. Totuşi, din păcate, persoana responsabilă pe vremea aceea a părăsit filiala sau nu mai puteţi să daţi de ea. „Dacă am fi notat undeva cum am organizat evenimentul ăsta…”Este absolut esenţial să înregistraţi rezultatele şi deciziile luate la reuniunile biroului politic sau la adunările generale (oricum se poate să vi se ceară să înregistraţi rezultatele alegerilor), precum şi să aveţi o evaluare scrisă cu privire la organizarea de evenimente, astfel încât să puteţi urmări progresele.

Dar mai înainte de toate, biroul politic defineşte o viziune politică şi încu-rajează filiala să câştige mai multe locuri şi să aibă realizări politice în viitor.


Tocmai aţi fost aleşi! Ce urmează pentru preşedintele unei filiale locale?

preşedintele ideal este o combinaţie între un strateg de frunte şi o persoană practică. Sunteţi prima persoană de contact pentru cei care vor să devină membri, suporterii interesaţi şi membrii partidului. Menţineţi legătura cu organismele partidului de la alte niveluri şi coordonaţi acţiunile locale la faţa locului.

În primul rând şi cel mai important, vreţi să câştigaţi mai mulţi membri pentru cauza liberală. asta înseamnă să-i menţineţi pe membrii existenţi implicaţi şi motivaţi şi să puteţi aduce noi oameni în partid. Îi informaţi pe activiştii de la bază despre deciziile luate la alte niveluri ale partidului şi despre propriile decizii şi acţiuni locale. În acelaşi timp, informaţi nivelurile superioare ale partidului despre propriile acţiuni. Cu cât sunteţi mai înră-dăcinat, economic şi social, în structurile locale, cu atât veţi fi mai capabil să găsiţi tonul corect şi să-i inspiraţi pe alţii pentru cauza dumneavoastră.

trebuie să menţineţi legătura cu membrii partidului şi să fiţi la curent cu interesele şi competenţele lor. Cu cât ştiţi mai multe despre ei, cu atât mai bine puteţi planifica evenimente şi grupuri de lucru tematice, implicându-i individual şi beneficiind de specializările şi reţelele lor.

Se poate ca următoarea organigramă să nu fie completă şi unele elemente să se suprapună, dar oferă o idee şi o prezentare generală a activităţilor şi a sarcinilor esenţiale, care sunt detaliate în capitolele următoare. 10

10 text şi ilustraţie adaptate după Vorsitzendenhandbuch für Orts- und Kreisverbände der FDP NRW, FDp landesverband nordrhein-Westfalen, martie 2009, pag.28.


IDENTIFICAŢI ŞI DEZVOLTAŢI POTENŢIALUL

• Întrebaţi-i pe membri de ce vor să se implice.

• Elaboraţi şi menţineţi o baza de date de contacte .

• Încurajaţi-i pe noii membri să fie activi.• Identificaţi şi contactaţi grupuri ţintă.•Aplicaţi o analiză SWOT.•Definiţi obiective pentru campanii.•Organizaţi seminarii de strategie cu

experţi externi.

CONSTRUIŢI ECHIPE

•Organizaţi evenimente sociale.•Desfăşuraţi seminarii de team-

building.•Trimiteţi corespondenţă cu

informaţii despre activităţi şi evenimente.

•Abordaţi-i pe potenţialii membri, de exemplu, prin „ambasadori ai partidului”.

ORGANIZAŢI EVENIMENTE ŞI RIDICAŢI PROFILUL

ÎMBUNĂTĂŢIŢI CAPACITATEA DE CAMPANIE

•Obţineţi materiale de campanie de la nivelul naţional al partidului (dacă sunt disponibile).

•Organizaţi evenimente cu VIP-uri liberale, cum ar fi politicieni sau oratori profesionişti.

• Implicaţi-vă activ în activitatea de relaţii publice.

• Elaboraţi politici şi rezoluţii ale partidului pe probleme locale.

• Fiţi prezenţi la evenimente ale cluburilor şi asociaţiilor locale.

• Organizaţi activităţi de formare pentru membri, cu experţi sau politicieni locali cu experienţă.

• Organizaţi activităţi de strângere de fonduri. • Analizaţi şi fixaţi campaniile la care să

participaţi.• Mobilizaţi susţinători.• Produceţi materiale de campanie şi

dezvoltaţi-vă prezenţa online.

FIŢI VIZIBILI

•Creaţi o prezenţă pe internet şi fluturaşi pentru distribuţie.

•Organizaţi evenimente publice şi puncte de informare.

•Permiteţi accesul publicului la reuniunile biroului politic.

•Căutaţi să aveţi acces la asociaţii externe.•Purtaţi discuţii pregătitoare cu jurnaliştii.

Matricea funcţiilor


LISTA DE VERIFICARE A FUNCŢIEI Organizaţi şi prezidaţi reuniunile biroului politic, adunările generale şi

evenimentele (ca recepţii anuale, tabere de vară sau alte adunări sociale). Desemnaţi o persoană (de ex., secretarul executiv local) care să scrie

procesul verbal al întâlnirilor statutare, ca reuniunile biroului politic sau adunările generale şi care să asigure disponibilitatea înregistrărilor scrise.

Urmăriţi întotdeauna evoluţia adeziunii la partid; abordaţi membri potenţiali prin corespondenţă periodică adresată unui număr mare de destinatari, întâlniri publice lunare organizate de partid (de ex. cafenele liberale, audieri deschise), etc., etc., etc. (a se vedea şi capitolul 5 despre atragerea de noi membri).

Raportaţi rezultatele alegerilor (pentru biroul politic, delegaţi pentru alte organe ale partidului) către nivelurile superioare ale partidului.

Conferiţi distincţii şi exprimaţi felicitări la aniversări. („Mai bine să lauzi pe cineva de prea multe ori decât de prea puţine”). Scrisorile de mulţumire sau o menţiune la următoarea întâlnire publică pentru eforturile speciale şi dedicare contribuie la motivarea pe viitor a membrilor care se implică voluntar în activitatea partidului.

Menţineţi contactul cu asociaţiile locale, precum sindicatele sau federaţiile (atât ale angajatorilor, cât şi ale salariaţilor), administraţia publică, cluburile sportive, presa locală, precum şi alte partide politice. Pentru profilul partidului şi credibilitatea politicilor sale, ar trebui să valorificaţi expertiza acestora şi să-i invitaţi periodic pe membrii conducerii lor la întâlniri, inclusiv la evenimente de presă. Nu aşteptaţi să vă contacteze ei. Încercaţi de asemenea să identificaţi o problemă sau un element concret care îi interesează şi de care vă veţi ocupa ca partid şi care pot fi prezentate şi ca reuşite mass-mediei.

Dacă primiţi invitaţii la evenimente ale unor astfel de asociaţii sau cluburi, combinaţi acceptarea participării cu posibilitatea de a lua cuvântul pentru scurt timp la eveniment. Unii s-ar putea să aprecieze o astfel de ofertă şi astfel veţi putea să plasaţi un mesaj liberal.

Verificaţi cu atenţie calendarul de evenimente al partidului din perspectiva mass-mediei; la care evenimente aţi putea trimite un scurt raport presei sau aţi putea invita direct presa? (A se vedea şi capitolul 7 despre comunicare).

Asiguraţi-vă că selectarea candidaţilor pentru campaniile electorale are loc şi se desfăşoară în conformitate cu regulamentul partidului.


Sprijiniţi candidaţii selectaţi ai partidului în campaniile electorale şi organizaţi activităţi de formare a lor (ca formare legată de mass-media, formare cu privire la programul partidului şi aspecte legate de politici, ţinerea unui discurs etc.).

Dacă sunteţi preşedinte la următorul nivel al structurii partidului (teritorial), trebuie să ţineţi legătura cu toate filialele locale, să coordonaţi activităţile lor dacă e cazul şi să acţionaţi ca „antrenor” pentru aceste filiale. Dacă există divi-ziuni locale la nivelul judetului/municipiului fără reprezentare liberală, adică fără filiale oficiale ale partidului, încercaţi să le înfiinţaţi.

Ca preşedinte al unei filiale teritoriale mai puteţi:

• Să vă ocupaţi de distribuţia de postere sau fluturaşi în zonă când faceţi publicitate evenimentelor regionale.

• Să luaţi legătura cu cluburi şi asociaţii din zonă şi să încercaţi să aflaţi dacă există persoane interesate să devină membri ai partidului.

• Să discutaţi cu organele superioare ale partidului despre posibile strategii de a creşte vizibilitatea şi prezenţa în astfel de zone.

• Să le oferiţi membrilor din zonele cu slabă reprezentare liberală oportunităţi de formare, de exemplu, cu privire la cum se face campanie.

Trezorierul

Îndatoririle unui trezorier al unui partid politic pot varia în funcţie de cir-cumstanţele locale şi diferite cerinţe legale naţionale referitoare la partidele politice.

totuşi, în esenţă, funcţia aceasta presupune o urmărire a aspectelor finan-ciare ale partidului, asigurarea viabilităţii sale pe termen lung şi menţinerea corespunzătoare a înregistrărilor şi procedurilor financiare (în conformitate cu cerinţele legale şi reglementările interne ale partidului). Multe legi refe-ritoare la funcţionarea partidelor cer nu numai semnătura trezorierului pentru efectuarea de plăţi, ci şi a unei alte persoane, de regulă preşedintele. astfel de principii reduc riscul de fraudă.


LISTA DE VERIFICARE A FUNCŢIEI Trezorierul trebuie să prevadă viitorul (financiar), să controleze prezentul

(monitorizarea veniturilor şi a cheltuielilor) şi să permită verificarea trecutului (audit).

Trezorierul trebuie să asigure cel mai înalt grad posibil de transparenţă, nu doar să respecte cerinţele legale, ci şi să asigure membrii partidului că banii lor sunt gestionaţi cât mai bine posibil.

Trezorierul trebuie să asigure implicarea celorlalţi membri ai biroului politic în problemele financiare, în special a preşedintelui; trebuie să se decidă mai întâi asupra priorităţilor politice şi apoi trebuie să fie întocmit bugetul (veniturile şi cheltuielile) pe baza acestor priorităţi.

Planificarea financiară pentru campaniile electorale. Trebuie să găsiţi devize pentru materialele promoţionale şi evenimente. Legăturile bune cu sectorul privat local vă pot ajuta de asemenea să asiguraţi fonduri suplimentare.

Elaboraţi şi menţineţi o bază de date despre strângerea de fonduri (desigur, pot exista partide sau ţări în care această sarcină este în mod tradiţional atribuită unui membru al biroului politic distinct, ca de exemplu responsabilul cu strângerea de fonduri).

Luaţi legătura cu firmele private înregistrate la nivelul municipalităţii pentru a explora oportunităţile de a strânge fonduri.

Menţineţi contactul cu membrii (amintiţi-le de plata cotizaţiei, invitaţi-i să doneze pe lângă cotizaţie, de exemplu înainte de campaniile electorale). Corespondenţa regulată, felicitările cu ocazia zilelor de naştere sau materiale promoţionale ale partidului îi pot încuraja pe membri să doneze.

Asiguraţi-vă că există proceduri contabile adecvate atât pentru venituri, cât şi pentru cheltuieli, şi prezentaţi periodic biroului politic situaţiile financiare.


Auditorii

Din nou, cerinţele referitoare la auditori pot varia în funcţie de diferite legi şi cutume naţionale.

e posibil să vi se ceară să alegeţi auditori şi locţiitori care sunt membri ai filialei locale (alţii decât membrii biroului politic!) dacă aveţi buget separat de cele de la nivelurile superioare ale partidului şi aveţi răspundere în con-secinţă. legile referitoare la partide din unele ţări cer alegerea a doi auditori pentru a aplica aşa numitul principiu al celor patru ochi. Chiar dacă nu există o cerinţă de acest gen, poate ar fi bine să urmaţi un astfel de princi-piu, deoarece reduce riscul de fraudă.

LISTA DE VERIFICARE A FUNCŢIEI Revizuirea anuală a contabilităţii şi înregistrărilor făcute de trezorier.

Trebuie să vi se asigure accesul la dosarele financiare ale filialei locale în orice moment.

Raportarea cu privire la orice inconsecvenţă în înregistrările financiare.

Prezentarea raportului la adunarea generală anuală.

LEGILE CU PRIVIRE LA PARTIDELE POLITICE

Nu toate ţările au legi şi regulamente distincte cu privire la organizarea şi fon-durile partidelor politice. Totuşi, unele au. Asiguraţi-vă că ştiţi care sunt aceste reguli şi sfătuiţi-i corespunzător pe membrii biroului politic şi informaţi-i pe ceilalţi membri ai partidului.

Acordaţi atenţie în special reglementărilor cu privire la impozite şi altor cerinţe legale referitoare la donaţii.


Director executiv/Manager general/Secretar general

indiferent de denumirea persoanei, această funcţie trebuie să existe la nivelul filialei. trebuie desemnată o persoană cu o poziţie centrală care să răspundă de toate lucrurile.

În funcţie de dimensiunea şi resursele financiare ale filialei, aţi putea să anga-jaţi pe cineva (cu normă întreagă sau jumătate). Dacă este angajată, această persoană poate servi drept membru ex officio al biroului politic. Dacă este voluntar, i se atribuie următoarele sarcini ca parte a diviziunii muncii între membrii biroului politic.

Secretarul general coordonează de obicei activităţile partidului, scrie, imprimă şi distribuie agendele de lucru şi procesele verbale şi emite noti-ficări cu privire la întâlnirile locale ale partidului, anume reuniunile biroului politic, adunarea generală sau alte evenimente tematice.

LISTA DE VERIFICARE A FUNCŢIEI Secretarul general invită membrii partidului la evenimente şi îi informează

cu privire la termenele statutare, de exemplu pentru depunerea rezoluţiilor, sau procedurile de alegeri.

Secretarul general scrie procesele verbale ale întâlnirilor şi informează organele superioare ale partidului cu privire la rezultatele alegerii biroului politic sau a delegaţilor.

Secretarul general trebuie să cunoască foarte bine legea naţională referitoare la partidele politice, regulamentele interne ale partidului şi procedurile evenimentelor statutare, pentru a-l asista pe preşedinte în caz de întrebări legate de procedură.

Secretarul general poate trimite periodic membrilor filialei corespondenţă/newslettere.

Secretarul general administrează baza de date a membrilor (împreună cu trezorierul).


Purtătorul de cuvânt/Ofiţerul de presă

Faceţi cunoscută activitatea şi reuşitele partidului! atât susţinătorii partidu-lui, cât şi criticii săi trebuie să fie conştienţi de activităţile filialei.

emiteţi periodic comunicate de presă, dar doar dacă aveţi noutăţi rele-vante de comunicat sau evenimente de anunţat. un număr exagerat de comunicate de presă doar vă va crea o reputaţie de enervanţi. asiguraţi-vă de asemenea că membrii partidului scriu scrisori presei locale astfel încât opinia liberală să fie larg publicată.

pentru a îndeplini obiectivul comunicării mesajelor în mass-media, men-ţineţi o listă de contact cu presa locală şi regională şi stabiliţi o relaţie de lucru cu jurnalişti şi redactori. Dacă nu aveţi experienţă şi nu deţineţi încă suficiente contacte, prezentaţi-vă singuri mass-mediei locale (adică ziarul/ziarele locale şi regionale, posturi locale de radio şi tV, platforme mass-media online etc.).

aveţi răbdare! la fel ca multe alte relaţii interumane, cea dintre jurnalist şi politician necesită timp. nu vă aşteptaţi ca mass-media să vă primească cu entuziasm în joc şi să acopere intens activităţile partidului sau să vă citeze comunicatele de presă.

Continuaţi să munciţi mult şi cu profesionalism şi mass-media nu va putea să vă ignore mult timp.

Dacă este angajat şi dacă partidul are un birou: Dacă filiala are mijloacele de a întreţine un birou, secretarul general

coordonează activitatea zilnică a partidului din acest loc şi face ca acesta să fie disponibil pentru public, adică este adresa oficială pentru corespondenţa prin poştă adresată partidului şi punctul formal de contact pentru alegătorii cu cereri sau cei interesaţi de partid.

Administrarea dosarelor partidului şi a materialelor pentru campanii electorale.


Găsiţi mai multe detalii despre comunicare la capitolul 7.

Deşi respectarea legilor naţionale cu privire la partidele politice este esen-ţială şi o bună diviziune a sarcinilor între membrii biroului politic este indis-pensabilă, precum şi aderenţa la propriile reguli interne, asta nu e desigur totul. Forţa unui partid, cea care îi aduce voturi, este dată de membrii săi. Capitolul următor se ocupă de creşterea numărului de membri şi felul în care poate fi dezvoltată şi menţinută o bază vibrantă de membri.

rELAŢiA Cu MEMBrii

Manual – Mic ghid despre liberalism | Relaţia cu membrii 49

5

Membrii sunt totul! Membrii sunt activiştii, candidaţii, consilierii, par-lamentarii naţionali şi parlamentarii europeni. Membrii sunt şi cei care se ocupă cel mai mult cu strângerea de fonduri şi organizarea de campanii. Singurul lucru pe care membrii tind să nu-l facă este să se recruteze singuri. acest capitol vă poate ajuta să vă gândiţi la ce e mai important atunci când vă ocupaţi de membrii partidului sau când încercaţi să recrutaţi membri noi.

Să devii membru de partid este de obicei uşor (deşi legile privind partidele politice din diferite ţări pot să prevadă condiţii mai mult sau mai puţin stricte). În europa, se obişnuieşte ca un membru de partid să plătească o cotizaţie, să adere la principiile fundamentale ale partidului şi apoi să poată participa la evenimentele partidului la nivel local, incluzând dreptul de a influenţa poziţia filialei locale prin exercitarea dreptului de vot. Fiecare par-tid trebuie să ia o decizie strategică cu privire la cât de restrictiv vrea să fie în ceea ce priveşte acceptarea cererilor de adeziune. totuşi, restricţiile pot fi aplicate doar în măsura în care o permit legile generale privind partidele politice.

o bază de membri solidă este cheia pentru orice succes politic şi social al partidului. administrarea membrilor de partid este esenţială pentru comu-nicarea cu cei care alcătuiesc baza partidului şi mobilizarea lor. asiguraţi-vă că aveţi toate detaliile lor de contact astfel încât să puteţi lua legătura cu ei şi în caz că se mută fără să vă comunice noua adresă. acest lucru nu e important doar atunci când vreţi să-i contactaţi pe cei care nu şi-au plătit cotizaţia, ci şi pentru mobilizarea în vederea participării la evenimente. De exemplu, detaliile despre vârstă, competenţe şi profesie vă permit să vizaţi anumite grupuri pentru evenimente specifice, atât ca participanţi, cât şi ca resurse valoroase.

50 Manual – Mic ghid despre liberalism | Relaţia cu membrii

prin urmare, o bază de date bine întreţinută pentru administrarea membri-lor este foarte importantă. listele bine organizate, actualizate, pot fi folosite în scopuri variate, incluzând: strângerea de fonduri, recrutarea de voluntari şi organizarea de campanii.

Care este cea mai bună modalitate de a recruta membri?

oamenii sunt diferiţi şi tradiţiile legate de participarea la viaţa politică diferă de la ţară la ţară. Mulţi oameni vor avea o abordare activă când sunt con-vinşi de ideile partidului şi dacă văd că munciţi foarte mult pentru aceste idei, adică sunteţi vizibili în viaţa publică şi vă faceţi munca suficient de cunoscută.

totuşi, pot exista mai mulţi oameni dispuşi să se implice, dar care nu fac primul pas până nu mergeţi să-i întrebaţi.

un mijloc eficient de a recruta noi membri este să le faceţi oamenilor vizite acasă (deşi o astfel de abordare poate ţine de tradiţiile şi obiceiurile ţării). această metodă necesită curaj din partea membrilor implicaţi. trebuie să fiţi bine pregătiţi cu privire la ce vreţi să spuneţi şi conştienţi că puteţi întâlni şi reacţii nepoliticoase sau o lipsă totală de interes.

Când se întâlnesc cu oamenii, membrii trebuie să fie întotdeauna politicoşi; să se prezinte pe ei şi partidul; să li se adreseze rezidenţilor pe nume; să ofere

MEMBRII SUNT CHEIA SUCCESULUI POLITIC

Adevărul simplu este că orice partid politic va avea mai mult succes în pro-movarea agendei sale de politici şi alegerea candidaţilor dacă poate să atragă mai mulţi membri. Membrii unui partid sunt resursa sa cea mai importantă. Recrutarea lor este dificilă, consumatoare de timp şi costisitoare, dar fără membri nu veţi câştiga alegerile în viitor.

Liderii consacraţi ai partidului se pot simţi provocaţi de noi membri şi idei noi, dar tocmai lucrul acesta asigură existenţa partidului pe termen lung.


informaţii despre partid şi despre ce susţine acesta (mesajele); şi să rezume principalele motive pentru a intra în partid.

ar trebui să existe înregistrări pentru fiecare persoană cu care se întâl-nesc. unii oameni nu vor să se alăture imediat, ci au nevoie de mai mult timp. pentru cei care par interesaţi poate fi fixată o a doua vizită la o dată ulterioară.

Ce le puteţi spune celor care ezită să devină membri? opt răspunsuri la obiecţii: 11

1. „Nu am timp să mă implic în politică.”

nimeni nu trebuie să devină politician full-time. Clubul FC Barcelona are mai mulţi membri decât jucători pe teren. De aceea liberalii au nevoie de mai mulţi susţinători decât politicieni în consiliile municipale şi în parlamente.

2. „M-aş înscrie în partid doar dacă politicianul XY nu ar fi membru.” (I)

liberalii au într-adevăr personalităţi carismatice care pot polariza deo-potrivă prieteni şi duşmani. echipa şi politicile contează. nu ai cum să îi simpatizezi pe toţi membrii unui club.

3. „M-aş înscrie în partid doar dacă politicianul XY nu ar fi membru.” (II)

partidele politice sunt la fel ca membrii lor. Ca membru, ai tu însuţi o influenţă directă asupra stabilirii direcţiei partidului – oricine poate încerca.

11 Vorsitzendenhandbuch für Orts- und Kreisverbände der FDP NRW, FDp landesverband nordrhein-Westfalen, martie 2009, pag. 45-46.


4. „Nu cunosc pe nimeni care să fie membru al vreunui partid liberal.”

trebuie să vă faceţi curaj şi să mergeţi să cunoaşteţi membri ai partidelor liberale luând parte şi observând un eveniment de partid organizat în zonă şi făcând cunoştinţă cu oameni interesanţi.

5. „Votez oricum un partid liberal. Ar trebui să fie de ajuns.”

un partid liberal are nevoie de mulţi membri. o bază mare de membri contribuie la creşterea recunoaşterii publice şi a mijloacelor financiare de care avem nevoie pentru campanii.

6. „În principiu, sunt de acord cu poziţiile partidului, dar nu sunt de acord cu punctul de vedere XY.”

În definitiv, toate deciziile se bazează pe compromisuri. Viaţa nu e nici albă, nici neagră, ci are diferite nuanţe de gri. Dacă sunteţi de acord în cea mai mare parte cu punctele de vedere ale partidului liberal, vă puteţi gândi dacă doriţi consolidarea acestui partid în ţară.

7. „Înainte de alegeri, liberalii au promis că vor face XY. După alegeri, nu au făcut ce-au spus.”

programele electorale reflectă 100% politicile partidului. Viitorul poate să arate totuşi diferit, din cauză că circumstanţele se schimbă. De obicei, un partid nu deţine majoritatea absolută care să îi permită să-şi imple-menteze programul electoral 100% şi un acord de coaliţie stabileşte unele limite. aţi putea privi întrebarea diferit: politicile reflectă totuşi principiile de bază ale partidului liberal?

8. „Urăsc certurile permanente dintre partidele politice.”

nu este adevărat că există soluţii de-a gata la toate problemele noastre şi că doar certurile dintre partide împiedică societatea să facă ceea ce trebuie. partidele politice cuprind diferite interese politice şi formulează


propuneri pentru viitorul ţării. partidele decid cu privire la diferite pro-puneri care să le fie prezentate alegătorilor. Şi dumneavoastră puteţi influenţa această decizie.

Campaniile din uşă în uşă sunt doar o tehnică de a recruta noi membri. partidele pot organiza evenimente politice sau recreaţionale, ori activităţi culturale care vor atrage un mare număr de oameni ce pot fi întrebaţi dacă sunt interesaţi să intre în partid. partidul poate încerca să folosească şi alte evenimente publice. De exemplu, poate să aibă un stand la un eveniment pentru a oferi informaţii despre partid şi motivele pentru care oamenii ar trebui să li se alăture.

este important ca orice interacţiune dintre partid şi alegători să fie înregis-trată pentru a fi valorificată ulterior. este vital pentru partid să aibă înregis-trări despre toate persoanele cu care s-a intrat în contact: cei care sprijină partidul, cei care ar putea sprijini partidul şi cei care nu-l vor sprijini niciodată.

trebuie să vă asiguraţi întotdeauna că aveţi formulare de înscriere în par-tid la evenimentele publice, că există un formular uşor accesibil, vizibil pe site-ul partidului şi că vă menţineţi la curent cu progresele tehnice, cum ar fi posibilitatea de a efectua o cerere de adeziune prin cod QR pentru smartphone. ori de câte ori organizaţi evenimente publice ale partidului, după cum este descris la capitolul 6, asiguraţi-vă că aveţi disponibile unul sau mai multe astfel de mijloace.

o versiune tipărită a formularului de înscriere în partid poate fi trecută pe versoul foilor volante folosite în campaniile pentru atragerea de membri, ca în cazul fostei campanii FDp din Germania, „neue Freunde für die Freiheit” („noi prieteni pentru libertate”).

După o acţiune de recrutare, trebuie să se organizeze un eveniment în zonă pentru a-i reuni pe noii membri cu conducerea partidului şi membrii mai vechi. toţi membrii noi trebuie să primească o scrisoare de întâmpinare din partea liderului partidului şi/sau a secretarului general.


puteţi de asemenea să organizaţi un eveniment anual pentru noii membri, reunindu-i la sediul naţional (sau teritorial) al partidului, dându-le posibilita-tea să-i cunoască pe membrii biroului politic, membri ai parlamentului sau alţi liberali cunoscuţi.

În colaborare cu o fundaţie liberală locală (dacă există) sau alţi factori interesaţi de la nivel naţional sau internaţional, liberali, aţi putea organiza şi un seminar pentru noii membri pe teme precum campaniile electorale şi activităţile politice pentru membrii de rând ai partidului.

Totuşi:

trebuie să ţineţi minte că există în principiu două tipuri diferite de membri de partid: cei care vor să sprijine un partid simbolic şi financiar prin aparte-nenţa lor şi cei care vor să se implice activ. Încercaţi să-i menţineţi pe cei din primul grup informaţi cu privire la activităţi şi politici, dar nu îi deranjaţi prea mult. pentru cel de-al doilea grup, trebuie să aflaţi cât mai multe despre interesele şi potenţialul lor şi sa îi invitaţi direct să participe.

În mod fundamental, toţi cei care sunt membri de partid se aşteaptă la o informare mai bună şi posibil mai directă cu privire la politică şi politici. În vremuri în care informaţia (digitală) este excesivă, se poate realiza acest lucru prin organizarea de evenimente exclusive, invitaţi recunoscuţi şi prin comunicare profesională şi obişnuită prin e-mail.

PRIMIREA MEMBRILOR

Preşedintele local trebuie să întâmpine noul venit în filiala locală a partidului. Impresia va fi negativă dacă un membru nou trebuie să întrebe singur cum se poate implica.

Puteţi scrie o scrisoare de întâmpinare cu o enumerare a persoanelor cheie de contact, o invitaţie la evenimentele care urmează şi informaţii despre orice alte oportunităţi de implicare în activităţi locale.


nu suprasolicitaţi un nou venit cu prea multe date şi evenimente, dar aflaţi care sunt interesele sale şi dacă acestea ţin mai mult de activitatea legată de politici sau dacă este de asemenea dispus să sprijine activitatea generală a partidului, cum ar fi distribuirea de fluturaşi sau organizarea de campanii.

Multe persoane interesate urmăresc politica la nivel naţional şi contactează proactiv partidul pentru a deveni membri. Mulţi dintre membri cunosc şi persoane care sunt interesate de politică, dar care ezită să se declare public membri ai unui partid politic sau care aşteaptă să fie convinşi.

Alte forme de apartenenţă?

ar trebui să vă gândiţi şi la noi forme de apartenenţă, adică diferite catego-rii de membri. pot exista persoane care doresc să se înscrie într-un partid pentru a-şi declara afilierea politică, dar care nu sunt interesate să se implice activ. astfel de persoane ar putea plăti o cotizaţie mai mică şi ar putea să nu aibă drept de vot.

alţii ar putea fi dispuşi să se implice pe bază de proiect, de exemplu, pe perioada limitată a unei campanii electorale. aceştia ar putea avea un sta-tut special ca activişti sau susţinători de campanie şi drepturi limitate de decizie în contextul campaniei.

Renunţarea la calitatea de membru

Membrii mai activi, dar şi cei mai pasivi, au impact asupra structurii locale a partidului. luaţi legătura cu membrii care vor să părăsească partidul şi aflaţi de ce vor să facă lucrul acesta. Motivele au adesea de-a face cu atitudinea filialei locale sau nemulţumirea generală faţă de politicile partidului la nivel superior. o discuţie directă poate ajuta persoana în cauză să se mai gân-dească sau să-şi schimbe decizia.

Corespondenţa personală poate ajuta – chiar şi după ani de zile – la recâş-tigarea unor foşti membri sau creşterea simpatiei faţă de poziţiile liberale.


un partid politic trebuie să aibă o anumită flexibilitate. Cerinţele politice care se bucură de consens la nivelul societăţii astăzi pot fi respinse mâine. Membrii trebuie să fie conştienţi că şi ei pot fi nevoiţi să lupte pentru cerin-ţele lor. Contactul personal cu toţi membrii de la nivel local este crucial pentru a detecta nemulţumirile şi a preveni pierderea de membri.

Plata cotizaţiilor

plata periodică şi sigură a cotizaţiilor este o sursă importantă de venit pentru finanţarea activităţilor partidului. nu există nicio valoare de refe-rinţă reală cu privire la cât ar trebui să fie cotizaţia. Depinde foarte mult de contextul naţional şi de venitul general al oamenilor. În rândul partidelor liberale din europa, variază între minim €20 şi €100 anual. puteţi să aveţi în vedere şi o scară a cotizaţiilor în funcţie de venit.

Cerinţele şi procedurile legate de cotizaţiile membrilor de partid trebuie să fie transparente şi trebuie să li se explice clar celor care vor să devină mem-bri că se aşteaptă de la ei să se angajeze la plăţi regulate, esenţiale pentru planificarea bugetului.

un regulament financiar trebuie să includă obligaţia membrilor de a plăti cotizaţiile care sunt strict legate de calitatea de membru. trebuie să pre-vadă cum şi când se plăteşte. liberalii germani de la FDp, de exemplu, aplică o scară ajustabilă de cotizaţii. Cotizaţia minimă de membru pentru un venit lunar de €2.600 se ridică la €8 pe lună. la venituri mai mari, cotizaţiile sunt mai mari, pe baza a 0,5% din venitul lunar, pe care membrilor li se cere să-l declare.

Ca sursă suplimentară de venituri, puteţi cădea de acord ca membrii aleşi ai partidului (consilieri, primari, membri ai parlamentului) să plătească, regulat, o cotizaţie lunară suplimentară către filiala locală a partidului. o procedură de distribuţie poate ajuta la alocarea fondurilor la diferite niveluri ale par-tidului (local, teritorial, naţional) pentru a asigura funcţionarea tuturor organelor partidului.


Membrii care nu-şi respectă obligaţiile de plată sunt o povară. totuşi, este esenţial să urmăriţi plăţile şi să le cereţi să-şi achite datoriile. Dacă nu îi puteţi contacta personal, trebuie să trimiteţi scrisori oficiale prin e-mail sau poştă.

puteţi iniţial să le trimiteţi un mesaj politicos în care să le spuneţi pur şi simplu că a expirat termenul pentru plata cotizaţiei. Dacă nu primiţi răs-puns, trimiteţi un al doilea mesaj cam peste două luni, în care să explicaţi mai în detaliu de ce plata este esenţială pentru activitatea partidului. Într-un al treilea şi ultim mesaj, puteţi face apel la conştiinţa „păcătosului” fiindcă neplata nu dăunează doar partidului, ci arată şi o lipsă de solidaritate cu membrii care plătesc. trebuie să menţionaţi şi că neplata va duce la exclu-derea din partid în conformitate cu statutul partidului.

În capitolele 4 şi 5 au fost detaliate structurile şi rolurile pe care trebuie să le dezvoltaţi pentru a avea un partid funcţional. următorul capitol arată cum puteţi canaliza motivaţia membrilor pentru a asigura valoare adăugată activităţilor partidului şi a creşte conştientizarea sa publică. După cum am spus mai înainte, oamenii devin membri de partid din motive diferite. Mulţi vor să se implice activ şi doresc să primească un rol prin care pot să aibă o contribuţie. Capitolul următor prezintă multe exemple referitoare la cum şi când îi puteţi implica pe membri în activităţile partidului.

COTIZAŢIILE DE MEMBRU

Mulţi membri de partid tind să fie inerţi şi neglijenţi atât în ceea ce priveşte implicarea activă, cât şi plata cotizaţiei de membru. Asigurându-vă că aveţi detalii de contact actualizate, puteţi lua legătura proactiv cu membrii; aceştia se simt flataţi şi şansa unui răspuns favorabil (implicare activă şi plăţi) este mult mai mare.

OrGAniZArEA DE EVEniMEnTE

Manual – Mic ghid despre liberalism | Organizarea de evenimente 59

6

Organizarea internă corespunzătoare şi coordonarea, aşa cum au fost dis-cutate în capitolele precedente, sunt esenţiale. totuşi, nu înseamnă nimic dacă nu arătaţi şi restului lumii care sunt ideile partidului. alegătorii trebuie să înţeleagă că vă pasă de preocupările lor, că vă ocupaţi de ele şi vreţi să oferiţi soluţii. evenimentele publice pot îndeplini această funcţie, dar totul trebuie să fie bine făcut pentru a căştiga încrederea oamenilor.

evenimentele îndeplinesc diferite scopuri. Sunt evenimente sociale care îi reunesc pe activişti şi persoanele interesate. ele oferă de asemenea o valoare adăugată informativă pentru diferite grupuri ţintă. Dacă invitaţi vorbitori de seamă sau experţi la o dezbatere publică puteţi să aveţi un grup ţintă diferit decât atunci când organizaţi un seminar sau oferiţi o platformă prin care le permiteţi alegătorilor să-şi exprime preocupările şi interesele.

În funcţie de tipul de eveniment, vă faceţi cunoscută munca, contribuiţi la educaţia politică sau oferiţi noi idei şi informaţii pentru politici prin expertiză externă. În acelaşi timp, creaţi o ocazie pentru mass-media de a raporta despre ce face partidul liberal. Dacă deveniţi „subiectul de discuţie al oraşului”, înseamnă că prezentaţi interes şi partidul poate fi ales în cele din urmă.

EVENIMENTELE NU SUNT O STRADĂ CU SENS UNIC

Pe de o parte, vreţi să informaţi câţi mai mulţi oameni posibil despre vederile politice şi activităţile prin care urmăriţi crearea unei societăţi mai bune.

Pe de altă parte, vreţi să auziţi şi noi idei şi poziţii pentru a îmbunătăţi activita-tea partidului şi a menţine profilul politicilor sale în actualitate.

60 Manual – Mic ghid despre liberalism | Organizarea de evenimente

asiguraţi-vă că selectaţi şi stabiliţi temele corespunzător pentru a trezi inte-resul public şi evitaţi să aveţi doar câţiva membri de partid care să participe din obligaţie.

ar trebui de asemenea să variaţi felul evenimentelor. Cineva care participă la două evenimente liberale plictisitoare nu va mai veni la încă unul. totuşi, dacă reuşiţi să organizaţi evenimente cu teme şi dezbateri controversate şi vorbitori interesanţi, oamenii vor veni probabil din nou.

Câteva elemente de luat în considerare

indiferent de felul evenimentului, trebuie să vă gândiţi dinainte la vorbitori, grupurile ţintă şi cadrul organizaţional adecvat.

> Stabiliţi obiectivele

Întotdeauna fiţi siguri în legătură cu ceea ce vreţi să obţineţi. În afară de a avea (întotdeauna) în vedere presa ca grup ţintă, vă puteţi gândi să vă adresaţi unor grupuri profesionale specifice (ca întreprinzători, profesori, meşteşugari, etc.), grupuri de interese (ca părinţi, automobilişti, etc.) sau pur şi simplu cât mai mulţi oameni care nu sunt membri ai vreunui partid. În afară de astfel de evenimente publice, puteţi să încercaţi să îi vizaţi pe mem-brii de partid care au fost recent inactivi la următoarea întâlnire internă a partidului (de ex., seminar tematic, adunarea generală, etc.).

un alt obiectiv poate fi acela de a consolida percepţia publică cu privire la competenţa partidului în materie de politici. activitatea de relaţii publice are o mare importanţă în acest sens. nu veţi putea întotdeauna să măsuraţi succesul numărând participanţii sau numărul de articole din mass-media. Veţi crea impresia că partidul liberal este activ şi sprijină interesele alegă-torilor dacă vă faceţi cunoscute evenimentele corespunzător invitând reprezentanţii mass-mediei, informându-i pe membri şi promovând eve-nimentul pe site-ul partidului, pe reţelele sociale online sau în alte medii.


păstraţi notiţe astfel încât să puteţi evalua cum s-au desfăşurat lucrurile ulterior şi să îmbunătăţiţi sau să schimbaţi formatul în viitor, dacă este necesar.

> Selectarea locului

este important să alegeţi locul potrivit. trebuie să fie uşor accesibil cu mij-loacele de transport public şi să aibă locuri de parcare disponibile. Mărimea spaţiului trebuie să se bazeze pe aşteptări realiste în ceea ce priveşte numă-rul de participanţi. e stânjenitor să ai doar câţiva oameni într-o sală imensă. e mai bine să ai o sală mică plină de oameni.

De asemenea, alegeţi ambianţa în funcţie de grupul ţintă la care vă aştep-taţi şi tipul de eveniment. atmosfera dintr-un bar/restaurant sau un centru de evenimente culturale este diferită de cea dintr-o sală de hotel sau centru de conferinţe. În orice caz, trebuie să verificaţi dacă la locul ales sunt dis-ponibile echipamentele tehnice necesare, cum ar fi sistemul de sunet şi să verificaţi în prealabil dacă acestea funcţionează cum trebuie.

> Băuturi şi gustări

Băuturile şi gustările ajută la crearea unei atmosfere primitoare şi îi fac pe oameni să stea mai mult. nu trebuie să oferiţi mâncăruri şi băuturi exclu-siviste, fiindcă asta nu va face decât să ridice întrebări dacă nu aveţi prea mulţi bani. În unele ţări, se acceptă ca lumea să plătească băutura şi mânca-rea, ceea ce va genera şi venituri pentru partid.

> Stabilirea datei

atunci când alegeţi data, verificaţi calendarul să vedeţi dacă există alte evenimente de mare interes public (ca meciuri ale echipei naţionale sau chiar locale de fotbal) sau alte festivităţi locale, concerte de exemplu, sau evenimente importante ale adversarilor politici. oricâtă publicitate aţi face, nu veţi atrage probabil mulţi participanţi.


Fiţi de asemenea specifici cu privire la program. partea dedicată eveni-mentului oficial nu ar trebui să depăşească o oră şi jumătate. evenimentele interne ale partidului sau întâlnirile informale se pot abate desigur de la această regulă.

> Pregătiri

Chiar şi evenimentele mici pot necesita două luni de pregătire. invitarea vorbitorilor externi, crearea de fluturaşi şi trimiterea invitaţiilor – totul cere timp.

Stabiliţi termene pentru tot ce aveţi de făcut. Ţineţi cont de obiceiurile locale atunci când decideţi când să trimiteţi invitaţiile. Cu o lună înainte poate fi prea mult, dar cu o săptămână înainte de eveniment ar putea fi prea din scurt.

pe cine doriţi să invitaţi? asiguraţi-vă că aveţi suficiente adrese sau liste de corespondenţă disponibile şi cereţi-le invitaţilor să vă dea un răspuns la invitaţie pentru a putea estima câţi oameni vor participa probabil. Cu câteva zile înainte de eveniment, le puteţi trimite un mesaj de mulţumire celor care au confirmat participarea, amintindu-le prin urmare de eveni-ment şi programul. puteţi trimite din nou invitaţia tuturor celor care nu au răspuns iniţial.

În ziua evenimentului, sosiţi devreme la locul desfăşurării pentru a vă asi-gura că totul este aranjat şi dacă este nevoie ca dvs. sau echipa să mai faceţi unele ajustări. asiguraţi-vă că toţi colegii ştiu ce trebuie să facă pe parcursul desfăşurării evenimentului, motivaţi-i şi amintiţi-le de obiectivele stabilite.


LISTA DE VERIFICARE A EVENIMENTULUI! LA CE AR TREBUI SĂ VĂ GÂNDIŢI…

Cu două-trei luni înainte: Care este grupul ţintă? Definiţi-i (membri, persoane interesate, grupuri de

interese care au legătură cu tema, alte filiale liberale, invitaţi VIP etc.). Care este subiectul relevant de interes? Stabiliţi o echipă responsabilă cu organizarea. Verificaţi dacă există şi alte evenimente la datele alese şi selectaţi locul

desfăşurării. Lista de vorbitori – luaţi în considerare: Cine sunt vorbitorii relevanţi? Aveţi

persoane de contact la nivel local? Aţi putea invita un alt politician liberal proeminent din regiune sau de la nivel naţional (dacă există)?

Ce asociaţie sau grup de interese pretinde să deţină expertiză specială legată de subiectul ales?

Există un echilibru (al sexelor) la nivelul vorbitorilor care să permită o bună discuţie?

Cine moderează dezbaterea? Aţi putea invita un jurnalist din mass-media locală (dacă reuşiţi, acest lucru ar putea să crească automat acoperirea în mass-media).

Invitaţi vorbitorii la orice oră este posibil. În funcţie de răspunsul lor, confirmaţi locul, data şi ora. Dacă e cazul, invitaţi mai mulţi vorbitori pentru a umple golurile.

Cu două-trei săptămâni înainte: Trimiteţi-le vorbitorilor o invitaţie formală şi detaliile logistice, cum ar fi o

hartă care arată cum pot ajunge. Invitaţi grupul ţintă, presa şi membrii de partid de la nivel local. Pregătiţi o scurtă introducere pentru prezentarea subiectului şi primirea

participanţilor. Organizaţi aspectele practice, cum ar fi cardurile cu numele, şi asiguraţi-vă

că serviciul de catering este disponibil. Decoraţi spaţiul (dacă e necesar) şi asiguraţi-vă că echipamentele tehnice

sunt disponibile şi vor fi montate în ziua respectivă.


Cu o săptămână înainte: Informaţi jurnaliştii printr-un comunicat de presă, posibil urmat de

contactarea lor prin telefon. Verificaţi încă o dată că vorbitorii vor veni.

Înainte de a începe: Verificaţi dacă sunt disponibile băuturi pentru participanţii la discuţie. Verificaţi dacă au fost aşezate la locul potrivit cardurile cu nume. Pregătiţi o listă de înregistrare astfel încât să puteţi colecta date de la

participanţii neînregistraţi.După eveniment:

Colectaţi articolele din mass-media despre eveniment. Trimiteţi-le scrisori de mulţumire vorbitorilor şi adăugaţi relatările din

mass-media. Discutaţi cu echipa despre cum s-a desfăşurat evenimentul şi ce lecţii se pot

învăţa.

> Anunţarea evenimentului şi trimiterea invitaţiilor

informaţi-i pe membrii de partid pe căile obişnuite de comunicare. pentru publicul general, trebuie să anunţaţi de asemenea evenimentul în ziarul local sau prin alte mijloace mass-media locale. Dacă locul de desfăşurare este într-o zonă centrală, posterele pot atrage trecători întâmplători.Încercaţi să alegeţi un titlu provocator pentru eveniment, care să trezească interesul şi să nu spună doar ceva de genul „Viitorul regiunii noastre”. ime-diat după aceea, trebuie să pregătiţi un comunicat de presă cu imagini de la eveniment şi să-l trimiteţi în aceeaşi zi.

> Serviciu VIP Dacă vorbitorul este o persoană proeminentă, asiguraţi-vă că îl trataţi corespunzător. trimiteţi invitaţia la timp şi contactaţi persoana cu scurt timp înainte de eveniment cu informaţii despre publicul aşteptat, progra-mul desfăşurării şi alţi vorbitori.


Întâmpinaţi vorbitorul personal la eveniment şi asiguraţi-vă că aveţi dispo-nibile băuturi şi gustări. un mic cadou şi câteva cuvinte de mulţumire la sfârşitul evenimentului ar putea fi binevenite.

> Continuarea la nivel intern

Revedeţi întregul proiect şi adăugaţi noi contacte la baza de date pentru evenimentele viitoare.

aţi putea organiza o mică reuniune a echipei pentru a le mulţumi şi a-i menţine astfel motivaţi pentru alte evenimente în viitor.

Gândiţi-vă de asemenea la un eveniment imediat de continuare, mai ales dacă feedbackul din partea publicului a fost pozitiv. În acest fel, veţi avea probabil un impact mai mare.

Diferite tipuri de evenimente publice

evenimentele şi activităţile publice contribuie la percepţia şi aprecierea locală. o campanie inovatoare cu privire la o problemă locală sau un eve-niment de informare cu privire la o propunere legislativă naţională vă ajută să fiţi recunoscuţi ca partid care oferă alternative în materie de politici. le oferiţi de asemenea celor care vă simpatizează ocazia unui contact direct şi informal.

În general, congresele partidelor sunt de asemenea evenimente publice, dar multor oameni nu le plac structurile formalizate şi sunt dezamăgiţi de ceea ce percep adesea ca un proces opac de luare a deciziilor. invitaţiile la întâlnirile biroului politic, întâlniri municipale, ale partidului şi de grup sau orele deschise de la biroul partidului nu se bucură, de asemenea, de o mare participare. aveţi o şansă mai mare de a-i mobiliza pe alegători prin proiecte bine definite şi „subiecte fierbinţi” selectate. Cu cât problema este una mai concretă, şi cu cât mai practică este acţiunea posibilă, cu atât mai mare este şi şansa de a-i implica pe oameni.


Clasic: eveniment de seară cu experţi sau figuri publice cunoscute

După primire şi introducere, unul sau mai mulţi vorbitori cheie pot susţine un discurs şi publicul poate fi invitat să contribuie cu întrebări şi comen-tarii. această formă de eveniment poate fi deosebit de potrivită pentru politicie nii foarte cunoscuţi. totuşi, nu permite prea multe discuţii.evenimentul devine mai interactiv şi dă naştere unui dialog dacă le cereţi participanţilor să-şi exprime opinia la început. puteţi afişa diferite afirmaţii pe un panou (tablă Metaplan, planşe de prezentare etc.) şi să cereţi publi-cului să le aprecieze. Mai ales dacă vorbitorul cheie întârzie (ceea ce se va întâmpla probabil în cazul unui politician cunoscut cu un program încăr-cat), puteţi umple timpul de aşteptare, iar în timpul sesiunii de întrebări şi răspunsuri ce urmează după intervenţia principală, referiţi-vă la afirmaţiile respective şi opiniile publicului prin prisma discursului.În loc de un discurs cheie, puteţi crea şi o sesiune de întrebări şi răspunsuri (interviu) în care dvs. (sau altcineva, de exemplu, un jurnalist) să acţionaţi ca moderator şi să vă implicaţi într-un dialog cu vorbitorul principal, ceea ce ar fi un format mai animat decât un discurs direct.

Discuţie cu o comisie

Discuţiile cu o comisie pot fi dispute foarte aprinse în cel mai bun caz sau doar o serie de linguşiri reciproce plictisitoare, în cazul cel mai rău. Desfăşu-rarea discuţiei depinde foarte mult de subiect, dar şi mai mult, de comenta-riile din partea membrilor comisiei şi calitatea moderatorului.

VORBITOR CHEIE CARE ÎNTÂRZIE

Faceţi o introducere a temei întrebând publicul „Ce credeţi despre subiectul XY?” Un simplu sondaj cu răspuns da/nu creează o atmosferă potrivită şi vorbitorul poate lua ulterior o poziţie cu privire la rezultat.


astfel, membrii comisiei trebuie să reprezinte poziţii diferite (şi sexe diferite) pentru a asigura o discuţie diversificată, adică să fie politicieni din partide diferite sau, dacă nu sunteţi dispuşi să le oferiţi adversarilor o platformă, membri ai administraţiei, membri ai mediului academic, grupuri de lobby sau agenţi economici. asiguraţi-vă că aceştia cunosc foarte bine proble-mele discutate şi ştiu cum să dezbată în public.

Discuţiile cu comisiile sunt în mod deosebit atractive pe teme de actualitate şi le oferiţi grupurilor ţintă specifice (de ex., elevi sau studenţi) posibilitatea de a dobândi informaţii cu privire la o mare varietate de opinii.

Dacă aveţi un cadru temporar limitat la o oră şi jumătate, în mod ideal nu ar trebui să invitaţi mai mult de trei participanţi la discuţie (plus moderatorul). astfel va fi mai uşor să implicaţi publicul în discuţie, ceea ce va fi apreciat.

Dacă invitaţi un jurnalist ca moderator, nu aveţi numai o persoană com-petentă care să prezideze, dar creşteţi şi şansele acoperirii în mass-media după aceea.

Cu câţi invitaţi mai mulţi vorbitori la dezbatere şi cu cât mai cunoscuţi sunt aceştia, cu atât mai mult timp vă va fi necesar pentru pregătirile organizaţio-nale. De asemenea, se obişnuieşte deseori să se plătească un onorariu când sunt implicaţi vorbitori de rang înalt din cercuri academice sau culturale.

Cafenea lunară

puteţi ţine periodic o reuniune informală („cafeneaua liberală”) la un bar din oraş. o astfel de reuniune ar putea fi deschisă atât membrilor, cât şi altor persoane interesate. probabil că veţi reuşi să strângeţi mai mulţi membri decât alte categorii. alegeţi locul cu atenţie, deoarece spune ceva despre dvs. şi partid. poate vi se va părea de preferat să nu rezervaţi o sală separată, ci o masă în mijlocul unui bar, pentru a lăsa mai mult impresia unei invitaţii deschise. aveţi grijă totuşi să contactaţi dinainte proprietarii pentru a vă asigura că sunt de acord cu acest tip de adunare.


acest format vă permite să prezentaţi, să schimbaţi şi să dezbateţi idei liberale, într-un mediu social relaxat. În acelaşi timp, o astfel de reuniune este şi o prezenţă publică.

Reuniuni private, seri speciale în cartier

Încercaţi să adunaţi cât mai multe persoane care nu sunt membri de partid plus câţiva membri ai partidului aleşi (ideal, şi un politician mai cunoscut al partidului). Folosiţi-vă baza de date cu contacte din afara partidului şi invitaţi prieteni şi cunoştinţe să discute despre politică într-o atmosferă relaxată şi prietenească.

Adunări de grup parlamentare

Grupul dvs. parlamentar ar trebui să raporteze public despre iniţiative recente şi activitatea consiliilor, precum şi planurile pentru viitor. asigu-raţi-vă că aveţi într-adevăr ceva de spus atunci când vă adresaţi publicului interesat şi mass-mediei.

ar trebui să consideraţi acest eveniment o formă de răspundere faţă de public şi de îndeplinire a datoriei de funcţionar public. Raportaţi cu privire la activitatea dvs., răspundeţi la întrebări şi primiţi idei din afară despre pro-blemele care ar trebui să vă preocupe.

Am promis – Am făcut!

Folosiţi acest titlu pentru un eveniment prin care informaţi publicul despre realizările din legislatura curentă.

Ce aţi făcut şi în ce măsură? De ce nu aţi putut realiza tot ce aţi spus în programul electoral?

implicaţi-i pe oficialii aleşi ai partidului în prezentarea realizărilor şi răspun-surile la comentarii şi întrebări critice.


nu ascundeţi niciodată nimic, inclusiv eşecurile. Fiţi pe cât se poate de transparenţi. arătaţi-le oamenilor că vă puteţi evalua critic. asiguraţi-vă că evenimentul şi vorbitorii sunt bine pregătiţi şi că publicul are ocazia de a adresa întrebări.

Alegătorii întreabă – Liberalii răspund

Desfăşurarea unui astfel de eveniment este determinată în mare măsură de public. Fie folosiţi un moderator şi primiţi întrebările oral, fie le permi-teţi participanţilor să le scrie pe carduri care vor fi colectate de membri ai partidului.

În funcţie de amploarea evenimentului şi numărul de participanţi, asiguraţi şi microfoane în sală. un moderator poate direcţiona discuţiile şi grupa întrebările în funcţie de temă.

aveţi mult de câştigat de pe urma unui astfel de eveniment fiindcă aflaţi care sunt preocupările şi interesele circumscripţiilor locale. În acelaşi timp, demonstraţi apropierea de electorat. Cu cât răspundeţi mai competent la întrebări, dvs. şi oficialii aleşi ai partidului, cu atât mai bună va fi imaginea dvs. publică. anunţaţi astfel de evenimente în presa locală şi la radio.

Dacă veţi conecta evenimentul cu o dezbatere locală actuală şi urgentă, veţi spori şi posibilităţile de a-i implica pe alegătorii preocupaţi şi de a crea imaginea unei audieri publice a problemei.

Participaţi la alte întâlniri publice

ar trebui să participaţi şi la alte evenimente publice, cum ar fi evenimentele oraşului, precum şi cele ale adversarilor politici (dacă această practică este

TRANSPARENŢA ŞI ONESTITATEA SUNT CRUCIALE PENTRU PAR-TIDE, IAR ALEGĂTORII APRECIAZĂ ACEASTĂ ATITUDINE!


acceptată). Împreună cu alţi membri ai partidului, asiguraţi astfel vizibilita-tea liberalilor.

Standurile de informare

Fiţi interesanţi!

puteţi promova standul cu o temă specială, care este de actualitate la nivel local sau naţional.

o zonă destinată trecătorilor este o alegere evidentă pentru amplasarea standului, dar aţi putea alege locul şi astfel încât să corespundă temei. Dacă faceţi o campanie pentru un transport public mai bun (de ex., restructurare sau extindere), alegeţi o intersecţie mare pentru stand.

LISTĂ DE VERIFICARE PENTRU STANDUL DE INFORMARE Aveţi nevoie de aprobare de la autorităţile publice pentru a deschide un

stand public? Dezvoltaţi o temă: Care este obiectivul? Există vreun subiect de actualitate

pe care vreţi să-l promovaţi? Cine va sta la stand, unde şi când? Există vreo dată relevantă pentru temă? Care este locul cel mai potrivit pentru a ajunge la grupurile ţintă? De ce aveţi nevoie? Echipament tehnic, materiale promoţionale, fluturaşi,

etc. Comandaţi aceste lucruri din timp şi estimaţi de câte aţi avea nevoie.

NU FACEŢI ASTA!

Un stand de informare publică trebuie să asigure o atmosferă deschisă şi primitoare. Dacă nu aveţi oameni dornici să se implice proactiv cu publicul, nu faceţi asta!

Persoanele introvertite care stau în spatele unei mese şi se ascund după mate-rialele promoţionale nu vor atrage pe nimeni mai mult de câteva secunde.


Jocurile interactive ingenioase şi distractive atrag atenţia şi simpatia. nu ar trebui să vă înfrânaţi creativitatea. puteţi avea un sondaj pe un subiect de actualitate sau un joc cum ar fi aruncatul cu bile într-o piramidă formată din cutii cu poze ale unor politicieni, ori să distribuiţi flori în culorile partidului.

toate activităţile urmăresc să creeze un dialog cu alegătorii şi să vă prezinte ca alternativă liberală. evident, activităţile trebuie să fie în concordanţă cu mesajul partidului.

evenimentele următoare s-au dovedit a avea succes pentru FDp în Germania:

> Înjumătăţirea unui măr:

În ziua în care trebuie să se depună declaraţiile de venituri, distribuiţi mere tăiate pe jumătate cu mesajul „atât vă lasă statul”.

> Scapă de taxe („Steuern streichen”)

afişaţi pe un panou diferite tipuri de taxe pe care le impune statul şi cereţi-le trecătorilor să marcheze trei dintre ele care ar vrea cel mai mult să se

Invitaţi un politician local cunoscut al partidului (de ex., candidatul pentru parlamentul naţional) şi anunţaţi şi mass-media despre prezenţa sa.

Îmbrăcăminte la fel pentru cei care stau la stand? Costume, tricouri în culorile partidului etc.

Anunţaţi mass-media şi verificaţi de două ori dacă au primit mesajul.

STAND DE INFORMARE MOBIL

Gândiţi-vă dacă aveţi într-adevăr nevoie de un stand cu o masă şi echipament complet. Îmbrăcămintea la fel şi câteva fluturaşi pot fi de ajuns pentru a face campanie în baruri sau în gări ori alte staţii de transport public.


LISTĂ DE VERIFICARE PENTRU CAMPANII DE STRADĂ Fiţi plăcuţi şi deschişi, dar nu intrusivi sau agresivi.

Încercaţi să înţelegeţi caracteristicile individului cu care vorbiţi. Unii vor doar informaţii scurte, se conving repede sau vor doar să ia materiale scrise. Alţii vor să se implice într-o discuţie aprisă sau chiar să vă provoace. Rămâneţi calmi, dar fermi.

Încercaţi să vă descrieţi partidul liberal în contrast cu altele şi accentuaţi mesajele pozitive – ceea ce susţineţi.

Subliniaţi problemele de care vă ocupaţi şi de care alte partide nu se ocupă. Totuşi, nu-i insultaţi pe alţii. Campaniile negative trebuie să fie bine gândite înainte şi să nu fie folosite la întâmplare, fiindcă deseori dau greş. Prezentaţi-vă propriile părţi pozitive şi avantajele politicilor liberale.

Nu folosiţi doar cuvinte tehnice ca liberalism, libertate sau privatizare. Subliniaţi-vă argumentele cu imagini şi exemple corespunzătoare. Multe cuvinte tehnice au o conotaţie negativă pentru unii oameni. Încercaţi întotdeauna să explicaţi de ce liberalii consideră ceva util şi prezentaţi avantajele.

scoată. astfel vă faceţi o idee despre taxele pe care oamenii le consideră excesive. În acelaşi timp, distribuiţi fluturaşi cu propriile propuneri legate de taxe.

> Dacă aş fi prim-ministru/primar

invitaţi oamenii să scrie pe un panou mare ce priorităţi ar avea dacă ar avea funcţia respectivă. Vă faceţi o idee despre ce le pasă oamenilor în prezent şi vă oferă material pentru un comunicat de presă.

> Distribuirea de flori

Florile în culorile partidului sunt o metodă simplă prin care să încercaţi să-i atrageţi pe alegători.


nu trebuie să organizaţi toate aceste evenimente. puteţi să aveţi şi alte idei sau, pur şi simplu, să nu aveţi mijloace să organizaţi acţiuni în fiecare săptămână. Dar trebuie să vă asiguraţi că orice decideţi să faceţi, faceţi bine. evenimentele profesionist organizate şi reuşite vă câştigă încrederea alegătorilor şi sporesc motivaţia membrilor de a mai face astfel de lucruri.

următorul capitol este strâns legat de organizarea de evenimente. Comunicarea conţinuturilor este la fel de importantă ca elaborarea conţinuturilor şi a politicilor.

Asiguraţi-vă că ştiţi detaliile. Oamenii pot pune întrebări specifice şi trebuie să fiţi suficient de încrezători pentru a le răspunde serios şi a transmite o atitudine demnă de încredere.

Dacă nu aveţi răspunsul, fiţi sinceri, dar oferiţi-vă să-l aflaţi şi să trimiteţi informaţiile prin e-mail sau prin poştă.

Rămâneţi încrezători cu privire la programul electoral. Altfel nu veţi fi percepuţi ca un partid care transmite un mesaj credibil. Cu siguranţă nu veţi putea să convingeţi pe nimeni să vă voteze dacă arătaţi că aveţi dubii.

Abordaţi oamenii în mod deschis şi prietenesc. Nu rămâneţi înţepeniţi în spatele unei mese. Nu vă ascundeţi, ci staţi drepţi şi încrezători.

Faceţi sugestii la succese recente ale partidului sau explicaţi cum aţi implementat o promisiune din campanie.

Dacă partidul dvs. este activ la nivel teritorial şi naţional, referiţi-vă la succesele la acest nivel şi la politicieni populari.

Nu exageraţi. Onestitatea şi autocritica cu privire la lucruri negative din trecut sunt de obicei primite pozitiv, dar nu exageraţi; nu trebuie să vă bateţi singuri.

COMuniCArEA

Manual – Mic ghid despre liberalism | Comunicarea 75

7

Comunicarea politică reprezintă arta de a prezenta fapte şi cazuri com-plexe într-o manieră concisă şi inteligibilă.

În politică, nimic nu contează mai mult ca abilitatea de a transmite direct mass-mediei şi publicului ce susţii, de ce şi cum poţi să realizezi aceste lucruri dacă eşti la putere.

aceasta nu este deloc o sarcină uşoară, dar trebuie să reprezinte aria cen-trală de competenţe a unui partid politic de succes. Comunicarea poate presupune informaţii, sfaturi, idei sau preocupări. este un proces bidirecţi-onal, care implică a da şi a primi, a vorbi şi a asculta. Comunicarea este cel mai important proces din politică.

este important să ştiţi ce instrumente puteţi folosi pentru comunicarea politică. totuşi, cel mai important este să ştiţi ce vreţi să comunicaţi şi cui.

Definiţi-vă poziţiile şi mesajele politice prin clasificarea „brandului” politic. Să te cunoşti pe tine şi profilul tău politic (şi anume viziune, misiune şi declaraţie de valori) reprezintă o precondiţie pentru formularea mesajelor politice. evenimente, precum cele descrise la capitolul 6, vă ajută să identifi-caţi grupurile ţintă cărora vreţi să le adresaţi mesajul politic.

Faceţi publicitate mesajelor dvs. şi conectaţi-le cu candidaţi şi cu o strategie de campanie. Candidaţii trebuie să personalizeze în mod credibil mesajele politice. Începeţi să vizualizaţi mesajele, folosiţi evenimente şi campanii pentru a comunica esenţa obiectivelor şi apelaţi la canale de comunicare.

Găsirea subiectelor „corecte” pentru o campanie politică şi apoi elaborarea unor mesaje puternice şi identificarea grupurilor ţintă relevante constituie o fundaţie strategică importantă pentru alegerea instrumentelor de comu-nicare corespunzătoare. atenţie, alegerea subiectelor de campanie este diferită de alegerea celor mai relevante subiecte pentru un manifest sau un

76 Manual – Mic ghid despre liberalism | Comunicarea

program de lucru. importanţa politică abstractă nu face ca un subiect să fie neapărat relevant pentru comunicarea politică.

Criterii precum impactul direct asupra oamenilor, beneficiile personale pentru grupurile ţintă şi emotivitatea contează. totuşi, trebuie să alegeţi, fiindcă nu veţi putea atrage atenţia asupra unui număr foarte mare de mesaje diferite.

un ghid precum acesta nu poate detalia astfel de paşi strategici. prin urmare, acest capitol se concentrează mai degrabă pe elementele cheie şi aspectele practice ale utilizării cu succes a diferitelor instrumente de comunicare.

Prezenţa pe internet

„Revoluţia digitală” se petrece acum şi cu rapiditate. poate că sunteţi impli-cat în politică voluntar şi în afara vieţii profesionale nu aveţi timp să urmăriţi toate evoluţiile tehnice pe lângă activităţile politice. totuşi, asiguraţi-vă că site-ul, atât conţinutul, cât şi designul, cu aplicaţii şi instrumente, este mereu actualizat. nu trebuie să vă ocupaţi singur de asta. atribuiţi această sarcină unui membru al biroului politic sau rugaţi un prieten sau o rudă să se ocupe de acest lucru dacă nu vă permiteţi să angajaţi pe cineva.

internetul a devenit sursa primară de informare şi de referinţă. alegătorii interesaţi şi jurnaliştii, precum şi adversarii politici, vor căuta mai degrabă pe site-ul partidului decât să dea un telefon pentru a-şi face o primă idee despre viziunile dumneavoastră politice.

Din această cauză, fiecare filială de partid trebuie să ofere informaţii de contact de bază pe site pentru aceste grupuri ţintă. Mai mult decât orice, prima pagină a site-ului este instrumentul central pentru a vă prezenta lumii din afară. În niciun alt loc nu vă puteţi prezenta personal, partidul şi candidaţii într-un mod mai autentic, mai direct şi mai ieftin unui public potenţial foarte mare.


Deoarece tinerii în special tind să citească mai puţine ziare tradiţionale, dvs. ca politician local trebuie să vă actualizaţi agenda online cu anunţuri periodice despre evenimente şi să oferiţi comentarii frecvente referitoare la evoluţiile politice la nivelul municipalităţii sau al regiunii.

oamenii tind să le pese de noutăţile locale şi regionale. ei vor să ştie ce se întâmplă „acasă”, ce credeţi despre asta şi cum intenţionaţi să schimbaţi şi să îmbunătăţiţi situaţia politică şi standardele de viaţă. acolo unde este cazul, puteţi include ştiri pe scurt din grupurile parlamentare. astfel, site-ul este actualizat periodic cu ştiri chiar dacă nu aveţi nimic de prezentat.

nu creaţi o adresă de internet la întâmplare dacă faceţi parte dintr-o structură de partid mai mare. partidul trebuie să dezvolte un sistem care respectă un tipar, ca „abrevierea partidului-numele oraşului”.

KISS

„Keep It Short and Simple – Keep It Simple, Stupid!”

Evident, aceasta se aplică nu numai la ce puneţi pe internet, ci şi în general atitudinii cu care vorbiţi: să ştiţi ce vreţi să spuneţi şi să vă exprimaţi concis. Nu pierdeţi focalizarea.

Există dovezi că utilizatorilor de internet nu le place să citească texte lungi pe ecranul unui calculator. Asta înseamnă că aşezarea site-ului şi claritatea joacă un rol important.

Folosiţi titluri clare şi nu încărcaţi site-ul cu funcţionalităţi şi informaţii. Cei mai mulţi oameni preferă informaţii puţine, bine structurate în loc de o abundenţă exagerată de informaţii.

Oamenii trebuie să fie întotdeauna capabili să navigheze pe site aproape intuitiv. Prin urmare, structura paginilor trebuie să fie întotdeauna uşor de recunoscut astfel încât vizitatorii să ştie unde se află şi să se poate întoarce cu uşurinţă.


Câteva exemple de titluri utile pentru site-ul unui partid politic sunt:

ştiri – despre noi – campanii – evenimente – contactaţi-ne – mass-media/presă

asiguraţi-vă că pot fi uşor accesibile următoarele informaţii:

> informaţii despre ultimele evenimente şi campanii, cu imagini;

> numele membrilor biroului politic, împreună cu funcţiile lor, imagini şi CV-uri;

> detalii de contact pentru preşedinte şi responsabilul de relaţia cu presa/purtătorul de cuvânt;

> poziţiile partidului cu privire la politici la nivel de municipalitate sau judeţ şi alte subiecte de interes public.

Instrumentele de socializare online şi interactivitatea

În urmă cu câţiva ani, organizatorii de campanii electorale spuneau că un număr imens de postere şi panouri electorale pe stradă nu înseamnă că o să câştigi alegerile, dar lipsa lor înseamnă că o să le pierzi.

acest lucru este valabil astăzi şi pentru instrumentele de socializare online. Depinde cel puţin de contextul naţional şi de cât de răspândită şi popu-lară este utilizarea acestor instrumente. nu e doar o chestiune de progres tehnologic al societăţii (infrastructura digitală nu este la fel de dezvoltată în toate ţările europene şi pot exista disparităţi în acest sens şi la nivel de ţară), ci e vorba şi de disponibilitatea socială şi curiozitatea de a se implica în noi forme de comunicare (utilizarea zilnică şi normală a aplicaţiilor de pe internet diferă, de exemplu, în Sua şi Germania).

astfel de diferenţe, privind utilizarea obişnuită a tehnicilor de comunicare, se regăseşc şi în cazul celor mai tradiţionale, precum campaniile din uşă în uşă. De exemplu, abordarea directă faţă în faţă între politician şi alegător


funcţionează foarte bine în Sua sau Regatul unit, dar are mai puţin succes în alte societăţi, cum se va vedea în capitolul 8 despre desfăşurarea de campanii.

Howard Dean, unul dintre candidaţii partidului Democrat din Sua la ale-gerile prezidenţiale primare din 2004, este cel care a utilizat pentru prima dată cu succes noile instrumente online. apoi Barack obama a reuşit să construiască o reţea imensă de susţinători dintre alegătorii de rând şi să strângă zeci de milioane de dolari din contribuţii la campanie, ceea ce l-a ajutat, în pofida tuturor aşteptărilor, să o învingă pe Hillary Clinton în alege-rile primare din 2008... şi restul e istorie.

acum pare ceva de neconceput pentru politicieni să nu folosească, de exemplu, un portal web, un newsletter, un podcast, canale tV online sau site-uri de reţele sociale ca Facebook, twitter sau reţele sociale create chiar de politicieni sau partide, ca http://my.barackobama.com sau https://my.fdp.de. internetul evoluează rapid, se pregătesc în continuu lucruri noi (ca reţeaua „Google+” în timp ce aceste rânduri sunt scrise) şi este dificil să pre-vizionezi ce platforme vor supravieţui şi ce instrumente noi pot să apară.

Multe dintre aceste lucruri sunt uşor de pus în practică şi costă puţin. totuşi, trebuie să vă gândiţi bine cum vreţi să le folosiţi.

Cum să procedaţi

o utilizare excesivă şi la întâmplare a tuturor instrumentelor disponibile nu vă ajută cu nimic. la fel cum stabiliţi priorităţi pentru partid (pe ce să vă concentraţi din punct de vedere politic şi ce grupuri de alegători să vizaţi), tot aşa trebuie să folosiţi instrumentele online strategic.

partidele politice încă mai tratează deseori internetul ca pe ceva nimic mai mult decât un panou, ceva la care să te uiţi. internetul a schimbat lucrurile în mod fundamental. oamenii cer să fie întrebaţi şi să fie consultaţi. impli-carea şi dedicarea tradiţionale ale partidelor politice sunt totuşi în declin peste tot, dar oamenii încă pot fi motivaţi şi entuziasmaţi de proiecte


politice. Deşi vieţile oamenilor par mai aglomerate şi implicarea voluntară pe termen lung în activitatea partidelor politice şi-a pierdut în mod clar interesul, internetul vă oferă un mijloc extraordinar pentru implicarea sim-patizanţilor şi a membrilor pe bază de proiecte pe termen scurt.

Colaborarea cu presa şi mass-media

„Doar ce vezi în mass-media s-a petrecut de fapt sau doar ce e în mass-media cu o imagine este cu adevărat în mass-media!” aceasta ar putea fi o exagerare, în special în prezent când poţi să-ţi creezi propriile mijloace mass-media online.

totuşi, acoperirea evenimentelor şi a campaniilor partidului în mass-media este încă esenţială pentru a ajunge la publicul mai larg, dincolo de proprii participanţi şi cei care vă urmăresc (social media). Din cauza abundenţei de informaţii pe internet, utilizatorii sunt foarte selectivi şi tind să urmărească cel mai mult ceea ce le place şi să citească doar informaţii care le confirmă pro-priile puncte de vedere. totuşi, ca partid trebuie să depăşiţi aceste limite dacă vreţi să vă dezvoltaţi şi să câştigaţi mai multe voturi la următoarele alegeri.

În general, abundenţa de informaţii pur şi simplu înăbuşă multe mesaje şi anunţuri. Dacă vrei să te faci auzit, trebuie să te asiguri că ai o abordare bine orientată şi ştii cum funcţionează mass-media naţională. Mass-media e interesată de lucruri spectaculoase; cu cât sunt mai inovatoare evenimen-tele sau anunţurile politice pe care le oferiţi periodic, cu atât mai mult îi veţi atrage pe jurnalişti şi şansele de publicare vor creşte. totuşi, trimiterea de e-mailuri nesolicitate către jurnalişti, cu declaraţii şi comunicate de presă la întâmplare, va duce la pierderea atenţiei.

INTERACTIVITATEA ESTE CHEIA

Internetul nu este un ecran TV la care să te uiţi. Trebuie să creaţi platforme pentru schimbul de idei, pentru discuţii, să permiteţi organizarea de eveni-mente şi să mobilizaţi oamenii.


Liste de corespondenţă

Creaţi o listă detaliată de corespondenţă pentru presă astfel încât să aveţi o bază de date amplă şi uşor de accesat cu reprezentanţi ai mass-mediei rele-vante. astfel vă asiguraţi că nu uitaţi pe nimeni când trebuie să reacţionaţi repede la ceva şi vreţi să trimiteţi imediat un comunicat de presă.

asiguraţi-vă că i-aţi inclus pe toţi reprezentanţii mass-mediei locale şi regionale relevante, precum ziare locale şi regionale, ziare de publicitate, ziare online, bloguri cu influenţă, posturi de radio şi tV dacă cele din urmă există la nivel local/regional. trebuie de asemenea să actualizaţi periodic o astfel de bază de date şi să puneţi la punct detaliile de contact şi persoanele directe de contact.

LISTĂ DE VERIFICARE PENTRU COLABORAREA CU MASS-MEDIA Încercaţi să creaţi oportunităţi mass-media:

Prezentarea unui nou preşedinte, a membrilor echipei de campanie etc…

Prezentarea unui nou program electoral, noi propuneri de politici ale filialei dvs. etc…

Vizită/programare de documentare (poate şi cu implicarea unui politician liberal proeminent) pentru a vă informa sau a face schimb de opinii cu privire la probleme presante legate de politici la organizaţii precum:

camera locală de comerţ, o anumită asociaţie profesională sau comerci-ală, o organizaţie de caritate, un sindicat, o şcoală sau o grădiniţă care a primit un premiu pentru o realizare specială sau unde vreţi să remarcaţi o abordare inovatoare a educaţiei.

Este util ca pentru astfel de ocazii să aveţi dinainte o declaraţie pregătită pe care o puteţi prezenta imediat presei.

Invitaţi presa la petrecerea de Anul Nou a partidului sau la congresul local al partidului.

Anunţaţi lansarea unei noi campanii, fie ea o campanie online, fie una de stradă.


Comunicatele de presă

un comunicat de presă este forma cea mai comună de relaţii publice. tre-buie să vă formaţi obiceiul de a emite întotdeauna un comunicat înainte şi după lansarea unei campanii, derularea unui eveniment sau a oricărei alte activitaţi.

un comunicat de presă este un mesaj scris cu privire la un subiect de actu-alitate sau un eveniment specific. ar trebui să fie o declaraţie informativă şi concisă destinată publicării imediate. evitaţi un ton tărăgănat sau flecar.

Reprezentanţii mass-mediei primesc sute de comunicate de presă în fiecare zi. Jurnaliştii hotărăsc în câteva secunde ce e relevant şi ce nu. prin urmare, titlul şi prima frază trebuie să fie la obiect şi să conţină elemente ale mesajului cheie pe care vreţi să-l transmiteţi. În special la nivel local şi regi-onal, reprezentanţii mass-mediei sunt recunoscători pentru comunicatele de presă pentru a umple golurile fiindcă nu pot investiga şi cerceta totul. totuşi, nu vor să devină purtători de cuvânt ai partidului liberal. un comu-nicat de presă trebuie să fie prin urmare faptic şi opiniile să fie atribuite în mod clar unei persoane sau partidului.

Verificaţi termenele mass-mediei locale pentru a emite declaraţiile la timp, ca să fiţi siguri că vor fi publicate în ziua următoare.

Încărcaţi fiecare comunicat de presă pe site-ul dvs. astfel, vă actualizaţi periodic site-ul cu ştiri şi vă înregistraţi activităţile. puteţi crea un link sepa-rat – „presă” – cu toate comunicatele de presă actuale şi din trecut pentru a asigura accesul uşor.

CONTINUAREA PERSONALĂ DUPĂ COMUNICATELE DE PRESĂ

Un comunicat de presă nu înlocuieşte contactul personal cu jurnaliştii. Ar putea fi util să contactaţi jurnalistul prin telefon pentru a oferi informaţii suplimentare.


asiguraţi-vă de asemenea că declaraţia de presă rămâne scurtă. o singură pagină a4 este aproape prea mult.

Ţineţi cont de următoarele când pregătiţi un comunicat:

> Folosiţi un stil care corespunde cu cel pe care ziariştii îl folosesc mai mult pentru rapoarte decât pentru articole de pe pagina opusă editorialului.

> un titlu concis şi faptic ca „partidul liberal utopia cere legături de trans-port mai bune pentru oraşul xY” şi nu doar „informaţii de presă de la filiala partidului liberal xY”.

> Spuneţi „de ce, unde, cine, când şi cum”, ideal în primul paragraf.

> nu uitaţi că declaraţia pe care o faceţi poate fi scurtată. prin urmare, spuneţi lucrurile importante la început şi lăsaţi informaţiile suplimentare la urmă.

> includeţi întrebări concise care sunt clar legate de un individ.

> Folosiţi timpul prezent şi evitaţi forma pasivă.

> evitaţi lauda de sine şi expresiile goale, dar folosiţi formulări simple pe care le înţelege toată lumea şi care sunt la obiect.

Alte consideraţii formale:

> Folosiţi un design organizaţional consecvent (pentru e-mailuri şi scrisori) şi asiguraţi-vă că este clar că dvs. (filiala locală a partidului liberal xY) sunteţi expeditorul.

> un comunicat de presă trebuie să fie vizibil şi clar denumit ca atare.

> Menţionaţi o posibilă perioadă de interdicţie pentru difuzarea publică.

> Folosiţi titluri.

> Daţi detalii de contact în caz că se cer informaţii suplimentare.

> Dacă este disponibil, adăugaţi un link de unde se pot descărca fotografii.


Folosirea e-mailului pentru a contacta presa

Reguli similare comunicatelor de presă tipărite se aplică şi e-mailului. per-sonalizaţi corespondenţa chiar şi atunci când vă adresaţi tuturor. Câştigaţi mai multă atenţie adresându-vă destinatarului direct pe nume.

Din nou, încercaţi să nu depăşiţi 300 de cuvinte (cam o pagină a4). Redaţi tiltul pe rândul cu subiectul şi repetaţi-l în conţinutul e-mailului împreună cu data.

Formataţi textul în funcţie de formatul pentru corespondenţă şi evitaţi caracterele speciale. introduceţi adresele de e-mail în câmpul bcc pentru a evita afişarea tuturor adreselor de e-mail. totuşi, asiguraţi-vă că astfel nu sunt blocate e-mailurile ca spamuri.

Anunţurile de evenimente şi rapoartele de continuare

un comunicat de presă poate anunţa un eveniment apropiat şi îi poate informa pe participanţi despre ce urmează. nu uitaţi de asemenea să-i invitaţi explicit pe jurnalişti dacă trimiteţi comunicatul mass-mediei. puteţi adăuga şi o frază la sfârşit în care să spuneţi „reprezentanţii mass-mediei sunt invitaţi cu cordialitate să participe”.

Dacă invitaţi doar mass-media, puneţi deasupra titlului anunţului „invitaţie pentru presă”. nu uitaţi să includeţi detalii esenţiale ca locul desfăşurării, ora, tema şi vorbitorii/invitaţii.

Dacă prezenţa mass-mediei la un anumit eveniment este de o importanţă deosebită, telefonaţi pentru a verifica dacă jurnaliştii invitaţi participă. puteţi întâmpina jurnaliştii pe nume la eveniment.

Reprezentanţii mass-mediei nu vor participa la toate evenimentele dum-neavoastră, deci aţi putea prefera să le trimiteţi un scurt raport după aceea. Din nou, menţineţi totul simplu, scurt şi la obiect. oferiţi de asemenea o selecţie redusă de imagini.


Scrisori către redacţie

Ca filială locală a partidului nu primiţi întotdeauna multă atenţie. Încercaţi să scrieţi o scrisoare către redacţia ziarului local, fiindcă probabilitatea tipăririi este destul de mare. acest tip de publicaţie vă permite şi să scrieţi ceva mai personal sau polemic. Ţineţi minte că scrisoarea dvs. poate fi editată sau scurtată, deci încercaţi să transmiteţi mesajul principal în primul paragraf.

Responsabilul cu mass-media sau relaţiile publice poate crea un şablon pen-tru a-i încuraja pe alţi membri ai partidului să scrie scrisori. acest responsabil ar putea prezenta regulat cele mai importante mesaje pe care vrea să le transmită partidul, pentru a vă asigura că acestea sunt luate în considerare.

propriul blog online (unde scrieţi periodic), separat sau inclus pe site-ul partidului, este un alt instrument pentru a vă promova opiniile pe subiecte de actualitate, pe care îl puteţi prezenta printr-un link pe alte instrumente de socializare online pentru a atrage atenţia mass-mediei.

Evaluarea expunerii în mass-media

Colectaţi şi arhivaţi ce s-a publicat despre partid sau despre dvs. personal. ar trebui ca cel puţin să aveţi toate acestea disponibile pentru a le raporta propriului birou politic. Dacă aveţi un număr mare de articole, o compilare periodică este utilă. informaţi-i nu numai pe membrii consiliului director şi alţi membri ai filialei, dar comunicaţi-le ştirile şi altor filiale vecine ale par-tidului şi/sau la nivel regional sau naţional. Împărtăşiţi ceea ce consideraţi bune practici, dar şi experienţe negative, pentru a discuta cum le puteţi evita pe acestea din urmă în viitor.

După o campanie de presă, ar trebui să vă întrebaţi întotdeauna:

am ales subiectele corecte? am comunicat adecvat? am primit suficientă atenţie publică? am contat pe teme nepotrivite sau acestea au fost greşit interpretate de către public?


prin urmare, încercaţi de asemenea să evaluaţi raportarea generală în mass-media a anumitor evenimente şi ce acoperire au avut adversarii dvs. politici.

Livrarea de scrisori din casă în casă

un mijloc eficient de a informa alegătorii din circumscripţia locală cu privire la activităţile recente ale partidului sau acţiuni legate de anumite probleme este o foaie volantă sau o scrisoare livrată direct celor care locuiesc în cartier.

Newsletter

este uşor să trimiţi un newsletter periodic atât membrilor, cât şi altor persoane interesate care ar putea fi incluse într-o astfel de listă de cores-pondenţă. Ca parte a unei structuri de partid mai mari, puteţi trimite uşor un newsletter săptămânal cu 4-6 componente, care să conţină şi ştiri ale partidului de la nivel teritorial sau naţional sau comentarii cu privire la evoluţii politice la nivel naţional. aţi putea proceda în acest fel chiar dacă prezentaţi doar probleme locale ale partidului şi dezbateri politice recente la nivelul municipalităţii. nu trebuie să anunţaţi sau să prezentaţi doar eve-nimente. opinia dvs. ca partid politic/lider este dorită şi există întotdeauna o mulţime de lucruri care pot fi comentate.

Încercaţi să vă faceţi un obicei din a trimite newsletterul în aceeaşi zi a săptămânii (sau dacă este lunar, la aceeaşi dată) pentru ca pe termen lung cititorii să ştie când să se aştepte la un newsletter liberal.

Indiferent de ceea ce faceţi, esenţa comunicării este repetiţia. Repetarea neîncetată a mesajului trebuie să devină mantra comunicărilor dvs. acest lucru este şi mai important în timpul campaniilor electorale, când există o posibilitate mai mare ca alegătorii să asculte ce aveţi de spus. Vedeţi ce puteţi face pentru a avea o campanie electorală reuşită în capi-tolul următor.

pArTiCipArEA LA ALEGEri Şi DEsFĂŞurArEA DE CAMpAnii

Manual – Mic ghid despre liberalism | Participarea la alegeri şi desfăşurarea de campanii 89

8

„Ştiţi de ce politicienii repetă acelaşi mesaj de bază de mii de ori? Fiindcă funcţionează. În acel scurt moment când cetăţenii acordă atenţie politicie-nilor, aceştia vor să spună exact ce trebuie pentru a fi aleşi. ei nu sunt siguri când va sosi acel moment, şi-atunci repetă mereu mesajul. (Sau cel puţin aşa fac cei mai buni.)” 12

Capitolul 3 a subliniat rolul partidelor politice în a aduce laolaltă oameni şi idei şi că este rolul partidelor de a transforma aceste idei în realitate. partici-parea la alegeri şi desfăşurarea de campanii pentru ideile proprii reprezintă modalitatea de a transforma ideile în realitate.

O strategie este indispensabilă dacă vrei să câştigi.

o campanie electorală înseamnă să defineşti o strategie, să stabileşti obiec-tive clare, să fii organizat impecabil şi să fii aproape de electorat. o abordare strategică într-o campanie electorală înseamnă şi că în perioadele de vârf puteţi acţiona raţional şi reacţiona flexibil şi creativ la orice incidente. Disciplina şi planificarea adecvată permit o implementare profesionistă şi asigură economia de resurse, timp şi bani.

12 a se vedea James Carville şi Paul Begala (managerii de campanie ai lui Bill Clinton) în Buck Up, Suck Up... and Come Back When You Foul Up: 12 Winning Secrets from the War Room, new York 2003.

Să desfăşori o campanie înseamnă să le spui oamenilor ce faci. Ca să câştigi voturi, trebuie să iei problemele relevante pentru oameni şi să ţii o campanie legată de ele. O simplă enumerare a politicilor nu te ajută să câştigi alegerile, dar campaniile pe probleme din jurul politicilor da.

90 Manual – Mic ghid despre liberalism | Participarea la alegeri şi desfăşurarea de campanii

acest lucru e valabil indiferent dacă participaţi la o campanie pentru consilii sau la una pentru parlament. Diferenţa ţine doar de scară. Campaniile naţi-onale necesită o organizare mult mai amplă şi sofisticată, deoarece trebuie să fie eficiente în toată ţara. Desfăşurarea unei astfel de campanii trebuie să fie atât mai extensivă, cât şi mai intensivă.

totuşi, în orice caz, aveţi nevoie de mesaje de campanie convingătoare, care să fie repetate frecvent electoratului, până când vi s-a luat să auziţi mesajul, fiindcă abia atunci publicul începe să-l observe!

trebuie să ştiţi ce vreţi să realizaţi…

asiguraţi-vă că partidul şi cei care desfăşoară campania sunt de acord asupra unor obiective cheie. asiguraţi-vă că toată lumea înţelege care sunt acestea. asiguraţi-vă că aceste obiective sunt realizabile – trebuie să per-mită ca lucrurile să avanseze semnificativ, dar să nu dea naştere la aşteptări imposibile. Garantat, nimic nu-i va îndepărta mai mult pe cei care au fost entuziasmaţi de alegeri decât spulberarea speranţelor nerealiste.

Formulaţi un scop şi o imagine

Scopul pe care vreţi să-l atingeţi trebuie să fie cât se poate de clar. trebuie să aveţi o identitate cât se poate de distinctivă în comparaţie cu cea a adversa-rilor. obiectivele dvs. trebuie să câştige încrederea publică, aşa că alegătorii le evaluează realist.

„Partidul liberal din oraşul X vrea A/B/C. Participăm la următoarele alegeri locale şi candidaţii noştri se vor asigura că…” (Prezentaţi obiectivele scurt şi accentuat).

„Partidul liberal din oraşul X are politicieni competenţi (descrieţi-i pe scurt). Dacă vreţi mai multe şanse pentru copii, dacă sunteţi pentru X, trebuie să votaţi liberalii.”


o astfel de imagine ar trebui să determine toate comunicările dvs. şi să fie tema lor recurentă. orice discurs, orice scrisoare şi declaraţie trebuie să conţină una sau mai multe elemente ale acestei imagini.

prezentaţi mesajul cheie utilizând un slogan care este legat şi de cel mai important candidat/candidatul pentru primărie al partidului şi îi asigură acestuia un profil distinct şi individual. o astfel de temă trebuie să fie vizibilă pe toată durata campaniei. aceasta nu poate lipsi din nicio campanie de la orice nivel care urmăreşte să fie recunoscută de către public într-o perioadă în care informaţiile abundă.

Continuaţi să repetaţi mesajul cheie până când propria echipă s-a săturat de el. Dovezile arată că numai atunci acest mesaj a ajuns la grupurile ţintă.

În acelaşi timp, trebuie să încercaţi să evitaţi să folosiţi probleme ridicate de adversarii dvs. politici (adică probleme conectate cu brandul şi profilul unui alt partid). nu le alegeţi, dar încercaţi să le faceţi să dispară din atenţia publică. Vreţi ca propriile probleme cheie să fie dezbătute în public, nu cele ale adversarilor. orice se află în arena publică pare de o importanţă mai mare şi poate avea un impact major asupra unei decizii pe termen scurt a alegătorilor nehotărâţi.

În campaniile electorale apar întotdeauna surprize care par împotriva stra-tegiei dvs. Încercaţi să fiţi fermi, rămâneţi concentraţi pe mesaj şi păstraţi-vă imaginea. Dacă trebuie să reacţionaţi la atacuri politice neaşteptate sau la o schimbare a circumstanţelor acţionaţi tactic, dar nu pierdeţi din vedere obiectivul pe termen lung.

REPETĂ, REPETĂ, REPETĂ!!!

Trebuie să repetaţi imaginea şi mesajul cheie ori de câte ori e posibil astfel încât un număr suficient de mare de alegători să facă legătura între acest mesaj şi dvs. şi partidul dvs.


Definiţi procentul de voturi de siguranţă

Încercaţi să definiţi cât mai bine posibil ce procent de voturi vreţi să câşti-gaţi şi ce pare fezabil în mod realist. aceasta vă va ajuta să faceţi campania şi angajamentul cu alegătorii să fie concrete şi credibile.

exemplu:

Vreţi să obţineţi 10% din voturile exprimate. Determinaţi mărimea electoratului.

Dacă există 10.000 de alegători eligibili şi prezenţa la vot este de 70%, 7.000 de oameni îşi vor exprima votul. Dacă vreţi să obţineţi 10% din voturi, tre-buie să convingeţi 700 de oameni.

Cu cât este mai mare prezenţa la vot, cu atât mai multe voturi vă trebuie pentru a câştiga 10%. Dacă sunteţi un partid mic, o prezenţă scăzută la vot ar putea fi în interesul dvs.

Resursele umane

la începutul fiecărei campanii ar trebui să alcătuiţi o echipă care să sprijine şi să îi sfătuiască pe candidaţi cu privire atât la conţinut, cât şi la mijloacele logistice şi să ofere feedback şi sprijin moral în momentele dificile.

o campanie este un efort colectiv al unui grup de oameni. poate fi un grup mic format din trei persoane sau o echipă de zece oameni. Mărimea poate depinde de consideraţiile tactice care variază de la partid la partid sau de mijloacele financiare şi cunoştinţele disponibile partidului şi mărimea oraşului/regiunii/ţării.

o echipă de campanie va funcţiona bine dacă toţi membrii echipei simt că sunt implicaţi într-un efort comun. pentru a realiza acest lucru, este impor-tant să se cadă de acord dinainte asupra metodelor care vor fi utilizate şi la ce se aşteaptă cu exactitate de la fiecare.


o astfel de echipă de campanie nu trebuie să fie neapărat un organism statutar al partidului. Încercaţi să mobilizaţi un suport amplu pentru echipa de campanie. alegerile sunt o ocazie excelentă de a-i implica pe cei din afara grupului restrâns de persoane familiare în activităţile partidului. asi-guraţi-vă că implicaţi nu numai ajutoarele vechi în campanie, ci aveţi loc şi pentru noile talente şi urmăriţi un echilibru între cei tineri şi cei în vârstă, între bărbaţi şi femei. acest lucru vă ajută să evitaţi ca ideile noi şi creative să fie suprimate de atitudini ca „întotdeauna am făcut aşa…”.

persoanele susceptibile de regulă, ca membrii biroului politic sau alţi func-ţionari aleşi, pot să fie deja mult prea ocupate cu ceea ce fac. Mulţi alţi membri ai partidului cu mai puţine funcţii şi mandate pot fi foarte motivaţi să se implice într-un proiect de campanie pe o perioadă limitată de timp.

pentru o campanie mai mare, vă puteţi gândi să sub-împărţiţi echipa, cu un mic grup central responsabil de planificare şi luarea deciziilor politice şi o echipă mai mare de reprezentanţi de la diferite filiale locale. Împărţiţi clar sarcinile în echipă, fără a restricţiona prea mult niciun membru, deoarece vreţi să valorificaţi cât se poate de bine potenţialul lor. totuşi, următoarele domenii vă pot sugera cum să împărţiţi cu aproximaţie sarcini esenţiale la unul sau mai mulţi membri ai echipei.

Următoarele sarcini trebuie să fie acoperite:

> planificare financiară şi control

> Mass-media şi activitate de relaţii publice

> Secretariat pentru organizarea de evenimente

> Managementul materialelor promoţionale

> internet


Selectarea candidaţilor de vârf, a candidaţilor pentru primării sau alte funcţii importante

luaţi serios în considerare tipul de alegeri cu care aveţi de-a face. alegerile locale diferă semnificativ de cele naţionale. asiguraţi-vă că stăpâniţi regulile alegerilor specifice şi analizaţi nevoile pentru aceste alegeri specifice.

Campaniile politice devin tot mai personalizate. alegeţi-vă candidaţii cu atenţie şi determinaţi ce aspecte sunt în favoarea lor.

1. Ce candidat vă doriţi şi de ce candidat aveţi nevoie? Bărbat/femeie, celi-batar/căsătorit, cu copii, etc…

2. Rezident al municipalităţii în cauză? Conexiune profesională cu municipalitatea?

3. Ce problemă specifică poate fi conectată cel mai bine cu candidatul, adică pe care o întruchipează cel mai credibil persoana respectivă? prin ce se remarcă pozitiv faţă de alţi candidaţi?

4. Candidatul susţine pe deplin strategia de campanie a partidului şi se identifică pe deplin cu problemele şi propunerile de politici ale partidului?

5. Candidatul va corespunde aşteptărilor alegătorilor?

6. Candidatul este deja cunoscut la nivelul municipalităţii/al regiunii?

7. puteţi să asiguraţi disponibilitatea permanentă a candidatului şi a echipei de campanie atât pentru partid, cât şi pentru alegători, pe toată perioada desfăşurării campaniei?

8. Candidatul se bucură de sprijinul membrilor de rând ai partidului?

Structura municipalităţii/regiunii

1. Cu ce structură socială are candidatul de-a face?


2. Cum arată dezvoltarea economică în cursul ultimilor ani?

3. Care este structura demografică?

Analiza adversarilor

1. Dacă un deţinător al unei funcţii de la alt partid candidează din nou pen-tru acea funcţie: este respectivul capabil şi respectabil sau are slăbiciuni pe care le-aţi putea exploata?

2. Dacă nu, ce puncte forte şi ce puncte slabe are noul candidat al partidu-lui majoritar?

3. Ce puncte forte şi ce puncte slabe au candidaţii celorlalte partide mai mici?

Situaţii politice prealabile pentru partidul liberal

1. Sunteţi deja reprezentaţi în consiliul local şi faceţi parte din coaliţia de guvernare. / Vă aflaţi în opoziţie. / nu aveţi niciun reprezentant.

2. Vrem să propunem un candidat? Da, fiindcă avem şanse de a câştiga. / Da, fiindcă un candidat propriu ne ajută să ne consolidăm profilul pe ter-men lung. / nu, situaţia nu justifică existenţa unui candidat. / nu, fiindcă putem obţine alte avantaje politice.

Cântăriţi-vă şansele: utilizarea eficientă a resurselor

Întrebaţi-vă dacă fiecare oră lucrată şi dacă toţi banii cheltuiţi au fost folosiţi în modul cel mai eficient având în vedere obiectivele generale.

> nu irosiţi timpul. Focalizaţi activităţile, corespondenţa şi posterele în comunităţile în care vă aşteptaţi să fiţi votaţi sau unde îi identificaţi pe alegătorii dvs.

> Căutaţi să câştigaţi acele comunităţi care votează tradiţional cu liberalii şi investiţi ceva timp acolo unde vedeţi că există potenţial. nu investiţi


timp acolo unde ştiţi că oamenii sunt ostili valorilor liberale. pe termen scurt, nu veţi putea avea vreo influenţă. Cei cu experienţă la nivel local în desfăşurarea de campanii ştiu de obicei care sunt comunităţile unde veţi găsi cel mai mare potenţial liberal. o analiză simplă a rezultatelor la alegerile din trecut vă va ajuta de asemenea să identificaţi „fortăreţele” liberale.

> Dacă aveţi o figură proeminentă a partidului care participă la un eveni-ment, încercaţi să faceţi tot posibilul pentru a atrage atenţia mass-mediei.

> atunci când organizaţi evenimente, asiguraţi-vă că aveţi un număr cât mai mare posibil de invitaţi din exterior şi reprezentanţi ai mass-mediei. Rezervaţi evenimentele partidului care exclud publicul (chiar fără inten-ţie) pentru ocazii între campanii.

Timpul şi supravegherea

este bine să aveţi un plan de acţiune şi temporal detaliat (Cine ce face şi când?) pentru întreaga campanie. De asemenea, pregătiţi un plan similar pentru fiecare activitate, atribuind responsabilităţi şi termene. nu uitaţi să pregătiţi planuri de rezervă pentru situaţii în care apar întârzieri neprevă-zute, pentru ca să puteţi avea flexibilitate. un astfel de plan cuprinzător asigură transparenţa pentru toată lumea şi oferă o imagine clară a structurii campaniei.

Ţineţi minte: accentuaţi-vă punctele forte şi încercaţi să le neutralizaţi pe cele slabe!

Diseminarea mesajelor în număr mare (prin corespondenţă, postere, evenimente, etc.) acolo unde vor fi cel mai eficiente trebuie să constituie un element major al planificării campaniilor în orice moment.


puteţi să numiţi o persoană responsabilă cu supravegherea planului. Deoa-rece vă veţi baza cel mai mult pe voluntari, supravegherea vă ajută să aveţi o privire de ansamblu asupra a ceea ce trebuie să se întâmple şi când. Cel care asigură supravegherea trebuie să aibă acces la toate informaţiile şi trebuie să raporteze la intervale regulate dacă termenele sunt respectate şi dacă veţi putea să vă îndepliniţi obiectivele. pe această bază, vă aflaţi într-o poziţie mai bună de a discuta posibile ajustări, dacă acestea devin necesare.

Implicarea susţinătorilor

Gândiţi-vă la resursele umane pe care le aveţi. Mulţi membri ai partidu-lui care altfel sunt inactivi pot fi dispuşi să facă mai mult într-o campanie electorală. Gândiţi-vă cum puteţi dvs. şi echipa de campanie să-i implicaţi pe alţi membri ai partidului pe cât de mult posibil. un eveniment social la începutul campaniei vă poate ajuta să-i motivaţi pe membri şi să-i menţi-neţi dedicaţi în perioadele de vârf.

alocaţi cel puţin un membru al echipei pentru identificarea de voluntari, menţinerea contactelor şi coordonarea implicării lor în evenimente şi alte iniţiative.Voluntarii cu mai puţină experienţă pot fi implicaţi în sarcini precum:

> asigurarea personalului pentru secretariat/linia telefonică (dacă este cazul),

> activitate organizaţională pentru susţinerea candidatului la nivelul circumscripţiei,

> logistica la evenimente, afişarea de postere,> pregătirea corespondenţei prin poştă, distribuirea de fluturaşi/scrisori la

domiciliu.

Dorinţa oamenilor de a se implica este deseori trecută cu vederea. Aceasta poate fi o sursă de frustrări pentru cei în cauză.


Managementul temei

Desfăşurarea reuşită a campaniilor se bazează pe o planificare adecvată şi o analiză exactă a poziţiei de pe care se pleacă. acest lucru necesită luarea în considerare a unui număr de factori de care trebuie să ţineţi cont.

„Ca să câştigi voturi, trebuie să iei problemele relevante pentru oameni şi să ţii o campanie legată de ele. Listele de politici nu te ajută să câştigi alegerile, dar campaniile pe probleme din jurul politicilor da.” 13

aveţi în vedere diferitele grupuri de alegători atunci când identificaţi şi elaboraţi probleme cheie legate de politici.

> potenţiali alegători (susţinători ai partidului)> potenţiali alegători ai altor partide (care sunt ostili obiectivelor dvs.) > potenţiali non-alegători (nehotărâţi sau dificil de motivat)

Următoarele aspecte sunt prin urmare importante:

> Vă puteţi motiva proprii susţinători ca să voteze? acest lucru va avea în mod deosebit succes dacă nu mai există niciun partid care să aibă o campanie cu acelaşi mesaj sau care să promoveze ceva similar şi mai atractiv decât temele dvs.

> Încercaţi să ajungeţi la cei nehotărâţi prin formularea unor mesaje clare şi uşor de înţeles. Concentraţi-vă pe obiective şi nu pe mijloacele de a le atinge („mai multă securitate” în loc de „mai multă poliţie”). Cu cât mesa-jul este mai pătrunzător, cu atât mai multe şanse veţi avea ca să fie auzit.

> Concentraţi-vă pe alegătorii potenţiali ai partidului şi pe cei nehotărâţi. alţii vor fi dificil de convins. nimeni nu va vota un partid de la care se aşteaptă la dezavantaje.

13 Campaigns Manual, liberal Democrats 2007, uK, pag. 14


Profitaţi de ocazii

primarul unui oraş reprezintă implicit toţi alegătorii. totuşi, în timpul unei campanii electorale vreţi să găsiţi susţinători ai propriei poziţii. Vreţi să câştigaţi voturi pentru partid, nu pentru reprezentanţii statului.

Dacă sunteţi mici, nu trebuie să acţionaţi ca un partid majoritar, să mulţumiţi părţi mari ale societăţii. poate vreţi să lăsaţi deoparte pro-centul de aproximativ 70% din alegători pentru a câştiga de fapt apro-ximativ 10% din voturi. identificaţi probleme care sunt cât se poate de tangibile şi în care alegătorii recunosc avantaje concrete – inclusiv valori idealiste.

Ţineţi minte:

> Fiţi diferiţi de adversari. Dacă nu există nicio diferenţă atractivă sau diferenţa ţine doar de metode, nu şi de scop, mulţi alegători tind să voteze pentru partidul mai mare deoarece cred că acesta are mai multe şanse de a îndeplini scopul.

> Dacă alegeţi câteva teme, asiguraţi-vă că acestea sunt consecvente şi nu se contrazic una pe alta sau diferite grupuri de alegători.

Orientarea către alegători

orientarea presupune identificarea acelor grupuri sau comunităţi de alegători care au un potenţial peste medie de a vota liberalii şi con-centrarea campaniei în aceste zone. Dacă aţi mai participat la alegeri, este uşor să identificaţi comunităţile cu o înclinaţie liberală pe baza rezultatelor anterioare la alegeri.

orientarea către un număr mai mare de alegători vă permite să iden-tificaţi şi să comparaţi rezultatele alegerilor în diferite municipalităţi, oferindu-vă indicii pentru plasarea panourilor electorale mari şi a posterelor dacă acest lucru este permis. Dacă vizaţi comportamentul


electoral al unor entităţi mai mici cum ar fi cartierul dvs., veţi putea identi-fica acele străzi unde vreţi să trimiteţi corespondenţă directă sau să faceţi vizite la domiciliu.

ar trebui să puteţi obţine liste detaliate cu rezultatele la alegeri de la autori-tăţile electorale din ţara dvs.

totuşi, nu treceţi niciodată cu vederea experienţa proprie în campanii, pe cea a colegilor de partid, activişti din campanii anterioare, a unor bune reţele locale sau concepţiile politice ale diferitelor comunităţi.

Identificarea şi implicarea grupurilor de potenţiali alegători

nu aşteptaţi ca alegătorii să vă caute, ci vizaţi diferite grupuri proactiv şi prezentaţi-le conceptele dvs. liberale. nu există un public unic omogen, ci multe grupuri diferite cu diferite interese şi convingeri la care puteţi ajunge prin abordări bine orientate.

> există grupuri formale ca membrii anumitor asociaţii profesionale, gru-puri de interese, cluburi sportive şi multe altele. acestea sunt uşor de identificat şi se poate ajunge uşor la ele.

> există grupuri sociale ca tinerii, pensionarii, femeile, persoanele necăsăto-rite, cei cu dizabilităţi, familiile tinere, etc.

> există şi alte grupuri care pot fi legate de interese comune precum auto-mobiliştii, pacienţii, navetiştii, etc.

Multe evenimente se pot adresa unor grupuri speciale şi puteţi proiecta evenimentul în consecinţă, ca în următoarele cazuri.

> Părinţi care lucrează, părinţi singuri

puteţi înfiinţa standuri de informare cu privire la creşe sau politicile partidu-lui în domeniul educaţiei. organizaţi vizite la creşe sau în şcoli sau organizaţi zile de acţiune pentru asigurarea de creşe cu program prelungit sau o dis-cuţie cu un grup de experţi despre situaţia financiară a părinţilor singuri.


> Familiile în general

organizaţi evenimente pentru familii, jocuri educative pentru copii la stan-dul dvs. sau un târg de vechituri.

> Alegători pentru prima dată

Scrieţi scrisori alegătorilor tineri care votează pentru prima dată şi prezen-taţi-vă punctele de vedere liberale; organizaţi discuţii pe probleme rele-vante pentru tineri; discutaţi cu redactorii şefi ai ziarelor şi revistelor şcolare sau universitare. organizaţi activităţi de formare referitoare la redactarea scrisorilor de intenţie pentru angajare.

> Profesorii

organizaţi evenimente de informare cu privire la politicile şcolare şi forma-rea profesorilor. luaţi legătura cu sindicatele profesorilor.

> Studenţi şi angajaţi ai universităţilor

organizaţi evenimente de informare pe probleme academice sau universi-tare. Dacă există un grup liberal universitar, implicaţi-i în activităţi şi încura-jaţi-i pe membri săi să vă susţină în campusul universitar.

> Poliţia şi magistraţii

organizaţi evenimente de informare cu privire la „libertate şi securitate“.

> IMM-uri, meşteşugari

aflaţi care sunt problemele presante prin vizite la astfel de firme sau la camerele de comerţ şi industrie locale.

> Funcţionari publici

Dacă aveţi o campanie legată de reducerea cheltuielilor publice, inclusiv eficientizarea structurilor administraţiei, vorbiţi cu angajaţi ai administraţiei publice pentru a vă prezenta ideile şi a le discuta.


> Servicii de sănătate, plătitori de impozite, proprietari de locuinţe, automobilişti, etc.

organizaţi evenimente de informare pentru a discuta problemele cu privire la politici şi reforme cu asociaţiile relevante.

Implicarea prin campanii

În momentele de vârf ale campaniilor, accentul se pune pe publicitate, iar dialogul se află pe locul doi. programul a fost stabilit, este posibil ca deja să vă fi angajat faţă de o opţiune de coaliţie. De aceea mesajele pe care le trans-miteţi trebuie să fie consecvente pe toată durata campaniei. acum trebuie să-i convingeţi pe alegători de „produsul” pe care-l oferiţi. panourile mari răspândite în tot oraşul atrag foarte multă atenţie, dar sunt şi foarte scumpe (iar în unele ţări sunt interzise). De asemenea, nu câştigi multe voturi doar prin postere. totuşi, campania va fi afectată dacă nu sunteţi vizibili public (deşi posterele prea multe şi prea lucioase pot de asemenea să dea naştere la dubii referitoare la provenienţa banilor). pur şi simplu nu sunteţi prezenţi pe stradă şi susţinătorii dvs. se vor simţi mai puţin încurajaţi să spună deschis că vă susţin. acest lucru va avea efect asupra mobilizării sprijinului.

Chiar alegătorii proprii ai partidului vor să fie mobilizaţi şi motivaţi, iar cele-lalte partide nu vor afişa mai puţine postere fiindcă liberalii nu sunt prezenţi.

Distribuiţi posterele strategic. nu are rost să le puneţi în locuri pe unde maşinile trec cu 120 km/oră sau mai mult. Concentraţi-vă pe intersecţii mari, semafoare, staţii ale mijloacelor de transport public. este de asemenea util să vă concentraţi pe acele zone în care probabilitatea să fiţi votaţi este mai mare. Dacă posterele prezintă candidaţi, aţi putea adăuga profesia sau

PUBLICITATEA PRIN POSTERE

Posterele şi panourile nu vă vor face să câştigaţi campania, dar lipsa vizibilităţii publice vă va face să pierdeţi!


funcţia lor pentru ca oamenii să înţeleagă cui îi dau votul. Reclamele (fie că este vorba de un partid politic sau de un detergent) au doar o influenţă limitată. ele sunt complementare eforturilor de campanie, dar nu puteţi să vă bazaţi campania doar pe reclame.

Încercaţi să elaboraţi postere creative, adică nu persoane în vârstă, îmbră-cate în costume gri spunând „pentru un viitor mai bun”. Generaţi atenţie prin motive neaşteptate şi sloganuri semnificative.

Implicarea prin mass-media

alegătorii se decid tot mai mult pe loc asupra programelor partidelor şi a credibilităţii candidaţilor şi mai puţin pe baza convingerilor ideologice pe termen lung. Deseori, mass-media şi jurnaliştii se bucură de o credibilitate mai mare decât politicienii (deşi şi popularitatea lor este limitată).

o bună acoperire în mass-media este prin urmare una dintre precondiţiile cruciale ale succesului electoral. evaluaţi regulat ce se discută cel mai mult în presă şi posibilele subiecte de interes în viitor. acestea pot fi probleme locale foarte specifice. Ce se petrece în aceste situaţii? Sunt problemele relevante pentru noi ca liberali? Care sunt situaţiile pe care ar trebui să le urmărim? Sunt probleme care ne-ar avantaja sau probleme pe care ar fi riscant să le abordăm?

Cu cât veţi putea să vă plasaţi mai mult problemele care vă interesează în mass-media, cu atât mai mult acestea vor domina agenda; oamenii vor vorbi despre ele şi le vor acorda automat importanţă.

toate materialele pe care le produceţi ar trebui prin urmare să conţină mesajele prioritare. asiguraţi-vă că toţi care vorbesc în numele partidului nu se abat de la mesajele stabilite şi ştiu ce fac şi de ce.

VORBIŢI ÎNTOTDEAUNA CU UN SINGUR GLAS!


alegătorilor nu le plac neînţelegerile interne. asiguraţi-vă că toată lumea e bine informată şi sprijină deciziile luate.

acest lucru este valabil pentru activitatea locală, precum şi la nivel regional şi naţional. puteţi genera o rată ridicată a sprijinului public dacă păreţi uniţi şi consecvenţi pe o perioadă lungă de timp. În acest scop, organizaţi întâl-niri periodice între liderii aleşi ai diferitelor filiale la nivel superior astfel încât informaţiile să se scurgă către membrii de rând.

Implicarea prin contact direct (campanie din uşă în uşă)

oamenii apreciază dacă vă pasă de ei şi le oferiţi un dialog direct. totuşi, evaluaţi cu atenţie ce ar putea să funcţioneze în funcţie de contextul cultu-ral specific. nu peste tot se obişnuieşte să suni la fiecare uşă şi să intri peste oameni în casă, ca în Regatul unit sau în Statele unite.

Căutaţi să aveţi un dialog personal cu vecini, prieteni, rude, colegi, frizerul sau coafeza, patroni de magazin, etc… unde este cazul, prezentaţi-vă la uşile oamenilor (să aveţi întotdeauna o carte de vizită) din oraşul sau muni-cipiul dvs., dacă vreţi să reprezentaţi circumscripţia respectivă în consiliul municipal.

Corespondenţă directă prin poştă

trimiteţi scrisori către toate locuinţele. Spre deosebire de e-mailurile în masă (care ridică întrebări referitoare la cum aţi obţinut adrese de e-mail private) sau vizitele personale acasă, scrisorile sunt mai puţin intruzive, iar destinatarul e liber să citească sau nu scrisoarea. acest tip de contact vă va îmbunătăţi profilul în ochii alegătorului. De obicei, este uşor şi costă rezo-nabil să organizezi o astfel de corespondenţă prin intermediul serviciilor poştale sau al jurnalelor locale, sau dacă aveţi suficienţi voluntari, le puteţi distribui direct în cutiile de scrisori.


Implicarea prin internet

preşedintele Sua Barack obama, în timpul campaniei prezidenţiale din 2008, a definit standardele pentru folosirea mass-mediei online.

la fiecare clic dat pe site-ul său, vizitatorul era invitat să se înregistreze. obama avea profiluri pe toate reţele de comunicare online disponibile, ceea ce le permitea oamenilor să-i urmărească activităţile şi mesajele sau să se implice direct într-un dialog cu el. Cei care îl urmăreau puteau vota pe diverse teme sau puteau decide ce oraş avea să viziteze în continuare. De asemenea, anunţurile sale ajungeau la comunitatea online mai devreme decât la presa obişnuită.

o astfel de campanie nu poate fi pur şi simplu copiată direct în orice alt context naţional, dar poate servi drept sursă de inspiraţie. Rata utilizatorilor de internet şi cea a popularităţii internetului diferă de asemenea foarte mult din cauza nivelurilor tehnice de dezvoltare diferite, dar în general sunt în creştere.

LISTĂ DE VERIFICARE PENTRU CORESPONDENŢA DIRECTĂ Plicul: plicul „deschide uşa”. Personalizaţi-l şi făceţi-l să arate cât mai serios

posibil, de exemplu, scriind adresa de mână. Pentru corespondenţa cu adevărat în masă, acest lucru nu este fezabil, dar asiguraţi-vă că numele sunt scrise corect. Oamenii se enervează când îşi văd numele scris greşit.

Concentraţi-vă pe subiect: Care sunt avantajele dacă îi votează pe liberali? Scrieţi propoziţii scurte cu un singur mesaj. Folosiţi diateza activă, nu pasivă şi folosiţi doar câteva verbe modale, ca a vrea/a putea/a trebui.

Designul: Coloraţi sau subliniaţi cuvintele cheie şi fragmentaţi textul cu diagrame sau imagini. Cititorii vor da la o parte ceea ce consideră neatractiv.

Permiteţi-i celui care citeşte să răspundă. Adăugaţi o adresă de e-mail sau includeţi un şablon de scrisoare de răspuns ce poate să vă fie trimisă prin fax.


Campaniile online pot funcţiona foarte eficient într-un context naţional în care există un singur candidat de top pe care se concentrează toată atenţia, spre deosebire de contextul alegerilor locale, prin care încerci să ai cât mai mulţi consilieri aleşi şi unde contactul personal dintre candidat şi alegător poate juca un rol mai mare şi este mai uşor de stabilit.

totuşi, nu vă puteţi permite să nu fiţi prezenţi online sau să nu fiţi găsiţi online. Dacă aveţi mijloacele necesare, filmaţi un scurt clip electoral în care să includeţi mesajele cheie. Încorporaţi-l apoi pe site-ul propriu, încărcaţi-l pe canale video ca Youtube sau alte site-uri naţionale populare şi folosiţi etichete prin care să fie uşor găsit de motoarele de căutare.

acelaşi principiu se aplică profilurilor de pe reţelele de social media. Încercaţi să fiţi prezenţi pe reţele diferite, dar nu exageraţi, şi asiguraţi-vă că sunteţi consecvenţi în ceea ce priveşte designul şi mesajele. Încercaţi să creaţi linkuri între instrumente precum twitter şi Facebook, Google+ sau alte reţele naţionale.

astfel de reţele permit desfăşurarea de campanii virale 14 pentru a-i men-ţine pe cei interesaţi la curent cu noutăţile şi evenimentele care urmează şi pentru a le permite să vă contacteze.

14 Campania virală este un fenomen de marketing care facilitează şi încurajează transmiterea unui mesaj mai departe. Marketingul viral depinde de o rată ridicată a transmiterii de la om la om. Dacă un procent mare de destinatari trimit ceva mai departe unui număr mare de prieteni, numărul total de destinatari creşte foarte rapid. Dacă rata transmiterii mai departe scade prea mult, creşterea per total se reduce.

Cu cât sunt mai mari ratele de utilizare a internetului şi cu cât comunicarea pe internet este mai folosită într-o societate, cu atât mai mult este necesar ca un partid politic să se implice online.


Un exemplu de bune practici în materie de campanii electorale

acesta nu este un plan ce poate fi uşor copiat pentru alte campanii electorale. totuşi, în timp ce întrebările legate de strategie, selecţia

candidaţilor şi temele de campanie sunt întotdeauna aceleaşi, răspunsurile trebuie să se potrivească circumstanţelor locale.

De ce FDp Hamburg a avut succes la alegerile regionale din februarie 2011 deşi toate sondajele naţionale şi regionale sugerau că partidul nu va depăşi pragul de 5%?

Un exemplu de bune practici în 5 paşi în materie de campanii

1. Candidatul

Candidata de top era cea mai tânără dintre toţi. iniţial, mass-media a catalogat asta drept lipsă de experienţă, dar în cele din urmă candidata partidului a fost considerată o prezenţă dinamică şi proaspătă pe scena politică. Ca mamă a doi copii şi cu o slujbă „adevărată”, aceasta contrasta cu ceilalţi politicieni profesionişti. FDp a putut astfel să se poziţioneze strategic în centrul societăţii.

Utilizatorii de internet tind tot mai mult să selecteze platforme şi forumuri de ştiri care le confirmă propriile vederi politice. Dorinţa de a fi informat global şi pe toate planurile este în scădere. În consecinţă, profilul dvs. politic pe platformele de social media va tinde să atragă doar „liberalii convinşi” sau, din contră, pe cei care vor doar să vă insulte.


2. Marketingul

echipa de campanie a folosit tehnici moderne de marketing în colaborare cu o agenţie de pR şi partidul naţional, ceea ce a creat interes în rândul mass-mediei.

acest poster a avut o influenţă pe vremea mohorâtă şi ploioasă de noiembrie din Hamburg.

3. Lucraţi împreună cu jurnaliştii – nu împotriva lor

această abordare a oferit ceea ce jurnaliştilor le place: ceva atractiv, care reţine privirile şi e neobişnuit. Relatările din mass-media au început să se înmulţească şi au devenit şi mai numeroase şi la nivel naţional, atunci când liderul partidului naţional la vremea respectivă, Guido Westerwelle, a apă-rut împreună cu candidata la evenimente.

4. Problemele şi strategiile sunt unificate

problemele erau pe locul doi, deoarece partidele principale CDu, SpD şi FDp erau de acord cu privire la multe dintre acestea, dar punctele de vedere ale FDp erau substanţial diferite de cele ale Verzilor. prin urmare, FDp s-a poziţionat ca echivalent strategic al verzilor. „FDp în loc de Gal” (Verzii).

5. Structurile profesionale

partidele repartizează deseori funcţii şi poziţii pe baza cotelor sau a relaţiilor personale. Cazul acesta a fost diferit. Membrii echipei principale de cam-panie din Hamburg nu aveau ambiţii personale, dar erau implicaţi datorită experienţei şi cunoştinţelor lor profesionale. acest lucru a ajutat la evitarea conflictelor de interese. nici preşedintele filialei regionale a partidului nu


candida, dar a continuat să conducă partidul şi a organizat strângerea de fonduri. astfel a existat un sprijin ideal pentru toţi candidaţii şi activităţile lor de campanie.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre strategii complete de campanie, există multe cărţi disponibile pe piaţă. 15 niciuna dintre acestea nu prezintă un model de urmat care să fie pur şi simplu copiat, dar descriu metode de pla-nificare strategică şi de elaborare a campaniilor care sunt necesare pentru o implementare reuşită a politicilor.

Ce s-a întâmplat după campania electorală, a fost un succes sau totul s-a sfârşit cu o înfrângere politică? Vom vedea în capitolul 10.

Succesul activităţii unui partid politic în general şi a campaniilor electorale în particular depinde şi de resursele financiare. Capitolul următor prezintă câteva elemente cheie legate de strângerea de fonduri pentru finanţarea activităţii.

15 printre altele: Peter Schröder, Political strategies, disponibilă în diferite limbi pe http://www.polcon.de/en/index.htm / James Carville şi Paul Begala, Buck Up, Suck Up… and Come Back When You Foul Up: 12 Winning Secrets from the War Room, Simon şi Schuster 2003. a se vedea şi alte publicaţii de James Carville.

sTrÂnGErEA DE FOnDuri

Manual – Mic ghid despre liberalism | Strângerea de fonduri 111

9

nicio campanie politică nu funcţionează fără bani. Să faci rost de bani este o sarcină permanentă şi importantă a managementului. ai nevoie de energie şi trebuie să fii proactiv pentru a-i obţine. Rareori cineva donează bani fără să i se ceară şi nimeni nu investeşte fără să ştie pentru ce.

asiguraţi-vă că ştiţi care sunt legile şi regulile care se aplică activităţilor de strângere de fonduri şi donaţiilor către partidele politice. trebuie să cunoaş-teţi şi să respectaţi ceea ce vă e permis şi ce nu. aveţi grijă să raportaţi şi să declaraţi donaţiile în conformitate cu legile naţionale.

Fiţi conştienţi de diferitele strategii de strângere de fonduri. Dacă deja sun-teţi un partid politic de succes, sau parteneri într-o coaliţie de guvernare, veţi avea probabil mai mult succes când îi abordaţi pe marii donatori, ca marile companii. totuşi, o strategie reuşită de strângere de fonduri la nivel mic reprezintă o fundaţie esenţială.

Strângerea de fonduri este un subiect sensibil şi nu toată lumea acţionează la fel. totuşi, puteţi lua în considerare următoarele aspecte.

Puneţi problema!

Membrii partidului sunt interesaţi de probleme politice. Vor să se implice şi să dezbată probleme politice specifice. astfel, deseori, problema strângerii de fonduri nu este discutată din cauză că pare mai mult de natură tehnică decât politică. totuşi, membrii sunt cei care au idei, precum şi contacte cu alte reţele şi potenţiali donatori. Discutaţi problema aceasta la reuniunile interne ale partidului şi strângeţi idei despre cum e cel mai bine să procedaţi.

DACĂ NU CEREŢI, NU PRIMIŢI!

112 Manual – Mic ghid despre liberalism | Strângerea de fonduri

Politizaţi!

nu puteţi să vă aşteptaţi ca cineva să doneze bani pentru nimic. Donatorul trebuie să ştie pentru ce sunt banii, deci combinaţi întotdeauna eforturile de strângere de fonduri cu solicitările politice. Diferiţi donatori au interese diferite, aşa că încercaţi să vă orientaţi eforturile de strângere de fonduri în consecinţă.

Perfecţionaţi!

orice organizaţie care strânge bani încearcă să fie cât mai specifică posibil prezentând proiecte tangibile pentru care vrea să strângă fonduri. oamenii vor să ştie ce se întâmplă cu banii lor.

Vindeţi!

În multe ţări donaţiile sunt scutite de impozit. informaţi-i pe potenţialii donatori care sunt reglementările fiscale specifice cu privire la donaţii, pentru a facilita decizia.

Ţineţi-o tot aşa!

orice întreprinzător ştie că e mai uşor să păstrezi clienţii pe care îi ai decât să faci rost de unii noi. prin urmare, aveţi grijă de donatori. Mulţumiţi-le personal şi/sau scrieţi-le scrisori. invitaţi-i la evenimentele partidului. poate ar merita să vă gândiţi şi să înfiinţaţi o organizaţie a donatorilor (club de afaceri). Cultivarea relaţiilor cu donatorii poate să nu aibă un impact pe termen scurt asupra disponibilităţilor băneşti, dar sigur va avea un impact când vor veni alegerile următoare.


LISTĂ DE VERIFICARE: CÂTEVA REGULI PENTRU STRÂNGEREA DE FONDURI LA CARE SĂ VĂ GÂNDIŢI:

Dacă vă adresaţi oamenilor în legătură cu strângerea de fonduri, vorbiţi despre problemele de care vreţi să vă ocupaţi în loc să încercaţi să obţineţi bani doar de dragul banilor.

Cererile personale au cel mai mult succes. Oamenii donează unor oameni, nu unor organizaţii abstracte.

Construiţi mai întâi o relaţie, după aceea cereţi bani.

Acordaţi atenţie conştientizării. Cel care donează trebuie să înţeleagă de ce aveţi nevoie de bani.

Informarea cu privire la iniţiative şi reuşite stimulează dorinţa de a dona.

Încercaţi să aflaţi cât i-aţi putea cere unui donator şi când este momentul ideal s-o faceţi.

Mulţumiţi întotdeauna! Marii donatori merită o atenţie specială.

Informaţi-i pe donatori deschis despre ceea ce aţi făcut şi despre posibilele succese şi eşecuri.

Metode pentru strângerea de fonduri

Discuţia personală

o discuţie personală directă este metoda cu cel mai mare succes. Discuţiile cu prieteni, vecini şi cunoştinţe au cea mai mare probabilitate de reuşită. totuşi, cel care se ocupă de strângerea de fonduri s-ar putea simţi incomod să abordeze acest grup. această abordare consumă şi foarte mult timp.

pregătiţi-vă atent pentru astfel de discuţii. trebuie să ştiţi câte ceva despre persoana cu care vorbiţi. o discuţie despre strângerea de fonduri trebuie să aibă loc într-un mediu în care puteţi vorbi liber fără să fiţi deranjaţi. După ce aţi vorbit despre politică, fiţi deschişi despre intenţiile pe care le aveţi, dar nu cereţi insistent. „am impresia că aveţi aceleaşi opinii ca cele ale partidu-lui nostru. noi vrem să transformăm ideile de politici în acţiuni concrete.

114 Manual – Mic ghid despre liberalism | Strângerea de fonduri

pentru asta avem nevoie de mai multe postere în toate oraşele. ne-am bucura mult dacă aţi putea să ne ajutaţi.”

nu fiţi dezamăgiţi dacă nu primiţi imediat un răspuns pozitiv. De multe ori oamenii şi firmele nu sunt dispuşi să plătească imediat. Însă primul contact trebuie să fie punctul de plecare al unei relaţii pe termen lung care să creeze încredere.

Scrisorile

Scrisorile sunt cea mai obişnuită abordare pentru strângerea de fonduri. puteţi să scrieţi personal prietenilor sau scrisori în masă către sute de potenţiali donatori. Faceţi ca totul să fie cât mai simplu posibil pentru donatorul potenţial: includeţi detaliile bancare ale partidului sau pe cele ale filialei locale.

Evenimentele

una dintre cele mai comune forme de strângere de fonduri este dineul. organizaţi un dineu cu unul sau mai mulţi invitaţi speciali (membri popu-lari şi de rang înalt ai partidului sau celebrităţi din exterior care doresc să participe pentru partidul dvs.). puneţi o taxă de intrare, dar ar fi de dorit să nu lăsaţi invitaţii să decidă singuri cât să plătească. un astfel de eveniment creează o impresie de exclusivitate pentru invitaţi.

aţi putea organiza şi evenimente sociale pentru a strânge fonduri, care să fie adresate propriilor membri, cum ar fi ieşiri la grătar vara sau cine de Crăciun (cerând puţin mai mult decât costul real al meniului), sau tombole şi loterii.

Membrii partidului

Încercaţi să-i încurajaţi pe membrii partidului. Cei care nu vor să se angajeze să participe la campanie pot cel puţin să contribuie financiar. Dacă se prac-tică, puteţi colecta bani la orice eveniment al partidului, la fel cum se face în biserici după slujbă.


10 REGULI DE BAZĂ PENTRU A AVEA SUCCES CU STRÂNGEREA DE FONDURI16

1. Strângerea de fonduri nu se referă în primul rând la bani, ci la relaţia dintre donator şi beneficiar.

2. Cu cât strategia şi planul de acţiune sunt mai bune, cu atât veţi avea mai mult succes când abordaţi donatori potenţiali.

3. Strângerea de fonduri nu este un proiect pe termen scurt; intraţi în joc având în vedere obiectivele pe termen lung şi nu vă pierdeţi entuziasmul dacă nu aveţi succes pe termen scurt.

4. Indiferent de cine răspunde la nivel intern de procesul de construire a relaţiilor cu donatori potenţiali, întotdeauna persoana care îi abordează trebuie să facă parte din conducerea organizaţiei.

5. La început, strângerea de fonduri o să vă coste bani pentru a elabora strategia, a achiziţiona tehnologia de comunicare adecvată, aplicaţii de contabilitate şi baze de date şi personalul necesar, iar comunicarea în sine va fi o cheltuială suplimentară.

6. Creaţi categorii de donatori precum: Platinum > Gold > Silver > Basic

7. Cunoaşteţi-vă donatorii: adunaţi informaţii despre preferinţele personale, hobby-uri, abilităţile lor de comunicare, etc…

8. Specificaţi întotdeauna suma pe care o aşteptaţi de la un donator, astfel încât să nu „cumpere la preţ de nimic”.

9. Stabiliţi obiective ambiţioase pentru planul de acţiune, dar asiguraţi-vă că este posibil să le atingeţi, altfel nu veţi mai fi motivaţi şi nu veţi realiza aproape nimic.

10. Nu ezitaţi să cereţi bani, fiindcă singurul mod sigur de a nu obţine e să nu cereţi. Dar fiţi politicoşi. :-)

16 Jan Burdinski, consultant politic, Berlin, Germania, 2011.

provocaţi-i pe membrii partidului să se implice în strângerea de fonduri. anunţaţi o competiţie în care cine colectează cel mai mult primeşte un premiu la sfârşitul campaniei.

pArTiCipArEA În pArLAMEnT/ GuVErn/ ADMinisTrAŢiE LOCALĂ – ÎN COALIŢIE SAU OPOZIŢIE

Manual – Mic ghid despre liberalism | Participarea în parlament/ guvern 117

10

Vă aduceţi aminte? Capitolul 3 a fost despre obiectivul global al unui par-tid politic; a fost despre a avea idei legate de comunitate, societate şi ţară, a le organiza şi a încerca să le aplici, adică să fii ales să conduci un guvern.

Chiar după o campanie reuşită (şi mai ales după una nereuşită) nu vă puteţi permite să încetaţi să lucraţi ca un partid. Începeţi să planificaţi noi eveni-mente – electoratul şi în special proprii membri vor fi recunoscători.

o campanie electorală începe a doua zi după ce s-a terminat cea dinainte. Menţinerea legăturii cu electoratul local, ascultarea preocupărilor cetăţeni-lor şi informarea lor cu privire la ce faceţi legat de aceste preocupări pe tot parcursul anului trebuie să fie o parte inerentă a activităţii partidului.

asta înseamnă munca unui partid politic: să ai grijă zi de zi de alegători, de comunitate şi de ţară.

Câteva activităţi imediate de continuare:

> organizaţi o petrecere pentru echipa de campanie, susţinători şi volun-tari, ca recunoaştere a eforturilor depuse şi pentru a-i menţine motivaţi.

> organizaţi o acţiune de strângere a posterelor folosite în campanie sau adăugaţi pe postere o foaie adezivă cu un mesaj de mulţumire pentru alegători. nu uitaţi să includeţi astfel de mesaje şi pe platformele media online.

> puţin mai târziu, publicaţi programul de lucru al grupului dvs. parlamen-tar, de la guvernare sau din opoziţie.

CONTURAŢI-VĂ ŞI CONSOLIDAŢI-VĂ PROFILUL: “DUPĂ” ALEGERI… URMEAZA “ÎNAINTE” DE ALEGERI

118 Manual – Mic ghid despre liberalism | Participarea în parlament/ guvern

Munca trebuie să continue indiferent dacă aţi reuşit să ajungeţi la putere, dacă aţi rămas în opoziţia neparlamentară sau dacă vă aflaţi în opoziţia parlamentară. În continuare găsiţi o prezentare pe scurt despre cum să abordaţi formarea unei coaliţii sau cum să lucraţi ca forţă a opoziţiei.

Arta guvernării

provocarea finală pentru un partid politic o reprezintă formarea unui guvern (în special şi cel mai probabil a unui guvern de coaliţie) şi buna desfăşurare a activităţii guvernului sau a consiliului municipal local. trebuie să ajungeţi întotdeauna la un acord cu privire la politicile pe care să le imple-mentaţi şi oamenii pe care să-i numiţi. De asemenea, trebuie să găsiţi sprijin în interiorul propriului partid.

„Tot ce trebuie să ştiţi despre politică în coaliţii ştiţi deja din căsnicie!” 17

iată câteva lucruri esenţiale pe care le-aţi putea lua în considerare cu atenţie atunci când vi se oferă şansa de a fi la guvernare. 18

1. Decizia de a face pasul: un mariaj aranjat cu un contract prenupţial solid

Da:

Cântăriţi opţiunile partenerului şi gândiţi-vă la starea de moment: e mai bine să fii la putere decât deloc? În opoziţie ai mâinile curate, dar goale.

> intraţi în coaliţie atunci când aţi câştigat alegerile; vă veţi simţi puternici şi veţi avea un „amortizor” pentru pierderile inevitabile ce urmează.

17 lousewies van der laan, vicepreşedinte al partidului elDR, 18 noiembrie 2010, la seminarul Keeping the Liberal Democrat identity in coalition government: Exchange of best practice with European liberal democrats, londra, Regatul unit.

18 ibidem.


Nu intraţi într-o coaliţie decât dacă au nevoie de dvs. pentru putere şi dacă puteţi pune condiţii.

Asiguraţi-vă că oamenii partidului sunt pe deplin pregătiţi să se implice şi vor rămâne aşa, fiindcă vor exista şi alegeri proaste şi oamenii îşi vor pierde locurile.

> Îndepliniţi cel puţin o parte a programului. nu vă puteţi permite să renunţaţi total la cererile centrale din campania electorală fără să vă pierdeţi orice credibilitate publică.

> Stabiliţi un acord clar de coaliţie, cu termene când este posibil.

> Hotărâţi-vă să faceţi acest pas cu toată inima şi angajaţi-vă să fiţi un par-tener de coaliţie stabil.

Nu:

> nu aşteptaţi până când veţi deveni mai puternici (puteţi să rămâneţi în opoziţie pentru totdeauna).

> nu guvernaţi dacă vă este teamă să luaţi decizii care or să vă coste voturi.

> nu guvernaţi dacă vă este teamă că veţi pierde locuri (de ex., zicala olan-deză „Regeren is halveren” = să guvernezi înseamnă să rămâi la jumătate).

> nu periclitaţi mariajul cu hotărâri negative ale partidului de la bun început.

> nu intraţi în coaliţie dacă partidul/alegătorii dvs. nu înţeleg de ce vă implicaţi.

> nu intraţi într-o coaliţie dacă aceasta este total contrară esenţei partidu-lui (nu merită să-ţi vinzi principiile pentru nicio relaţie).


există partide populiste (pVV în olanda sau Dansk Folkeparti în Dane-marca) care au sprijinit guvernele fără a intra oficial în coaliţie.

Dacă partidul dvs. înclină balanţa puterii în parlament, o astfel de confi-guraţie creează o influenţă substanţială cu posibilităţi de şantaj. Guvernul minoritar se bazează pe dvs. pentru orice mişcare, dar puteţi combina asta cu principiul liberal că libertatea vine întotdeauna cu o responsabilitate?

2. Luna de miere: cum să trăiţi împreună şi primele proiecte comune

Da:

> puneţi oamenii potriviţi la locul potrivit; liderii puternici şi cei cu bune abilităţi de comunicare trebuie să fie în guvern şi trebuie să aveţi încre-dere că se descurcă cu portofoliul alocat.

• puteţi lua în considerare posibilitatea ca liderul partidului să rămână în afara guvernului, dar pe o poziţie solidă (de ex., lider de grup) de pe care poate avea flexibilitatea de a apăra şi comunica liniile partidului cu privire la diferite politici.

> asiguraţi-vă că miniştrii dvs. pot „vinde” coaliţia (inclusiv asumarea res-ponsabilităţii pentru compromisuri), reafirmând în acelaşi timp identita-tea partidului în toate privinţele.

> pretindeţi posturile potrivite: dacă aţi avut o campanie pentru “educaţie, educaţie, educaţie”, obţineţi postul de ministru al educaţiei.

> Fiţi mereu clari în legătură cu motivul pentru care aţi intrat în coaliţie şi gestionaţi aşteptările („dacă vreţi să implementăm tot programul nostru electoral, daţi-ne o majoritate absolută”).

> oferiţi fiecărei părţi câştiguri vizibile rapide.

> lăsaţi fiecare parte să strălucească – acordaţi-i fiecăruia momentul de glorie, dar păstraţi un echilibru, pentru a evita resentimentele.


> Menţineţi comunicarea în interiorul partidului (conducerea partidului cheamă în fiecare lună seniorii de la nivel regional pentru a lua pulsul, iar parlamentarii din regiune în fiecare weekend).

> Menţineţi comunicarea în interiorul coaliţiei (de ex., „M-am supărat foarte tare din cauza asta, nu am căutat răzbunare, dar să nu se mai repete.”).

> Faceţi loc şi pentru dezbateri printre tevatura şi dosarele zilnice.

> Înconjuraţi liderul de oameni pe care îi place şi în care are încredere, care să-i spună când are ceva pe dinţi, la propriu, dar şi politic.

Nu:

> nu vă răzbunaţi (atitudinea ochi pentru ochi rar funcţionează în poli-tică), dar reacţionaţi intern.

> Dacă pierdeţi o dispută, nu faceţi mare caz din asta, străduiţi-vă să zâm-biţi şi suportaţi (dar anunţaţi acest lucru personal).

> nu vă spălaţi rufele murdare în public; nu vă bucuraţi când alţii se împleticesc.

> nu invidiaţi cealaltă jumătate pentru micile lor victorii; ei au nevoie de ele aşa cum aveţi şi dvs.

> nu faceţi să cadă guvernul; acesta e rolul opoziţiei.

Încrederea reciprocă este cel mai de preţ bun al coaliţiei, aşa că nu o irosiţi. Atmosfera este un factor determinant. Acordaţi-vă unii altora merite pentru victorii şi nu vă invidiaţi pentru nimic. Odată ce atmosfera bună a dispărut, e foarte greu să o mai refaceţi.


> nu cereţi (public) compensaţii dacă nu iese aşa cum vreţi; veţi lăsa impresia că vă vindeţi.

> nu contaţi pe opoziţie. Vă vor doborî atunci când vor putea şi vor vota împotriva a orice în care cred dacă au impresia că astfel vă veţi prăbuşi.

3. Agasările traiului împreună: când să decizi să renunţi

Da:

> Menţineţi partidul implicat (asiguraţi-vă că favoriţii mass-mediei din rândurile partidului sunt la curent cu direcţia de urmat).

> Rămâneţi relaxaţi, chiar şi atunci când sondajele sunt proaste – este ceva normal.

> Rămâneţi concentraţi pe obiectivele comune; amintiţi-vă de ce-aţi intrat în coaliţie în primul rând.

> Manifestaţi încredere de sine şi spuneţi clar că nu aveţi nimic de ascuns.

> ascultaţi ideile constructive, dar cereţi-le celor care se plâng să propună alternative.

Opoziţiile nu doboară guverne, dar partenerii de coaliţie da. Opoziţia va găsi veriga cea mai slabă şi va continua s-o lovească până când plesneşte.

Opoziţia va începe să simtă când mandatul electoral vi se termină înainte s-o faceţi dvs. şi va face tot ce îi stă în putinţă să grăbească acest proces.

Dacă există doar un singur membru nemulţumit al partidului, cu siguranţă se va afla şi va apărea la ştirile de seară.


Starea de spirit şi moralul sunt importante. Asiguraţi-vă că relaţiile personale sunt clare şi amiabile; veţi avea nevoie de ele când situaţiile dificile în care vă veţi afla vor deveni publice şi aşa se va întâmpla.

Orice relatare în presă are două părţi, faceţi ca partea dvs. să fie una dintre ele sau altfel nu veţi fi vizibili.

Atâta timp cât lucrurile merg bine, partidul va rămâne unit; când vor începe necazurile, vor fi nemulţumiţi.

> Menţineţi-vă direcţia, apăraţi-vă ideile.

> Faceţi apel la persoane din exterior care să vă apere ideile (persoane din mediul academic, experţi, lideri de opinie), este mai bine ca o persoană credibilă care nu este membru al partidului să spună publicului că aveţi dreptate decât s-o spuneţi singuri. Construiţi şi întreţineţi aceste reţele.

Nu:

> nu încercaţi să vă îmbunătăţiţi profilul în detrimentul partenerului; aceasta va duce la excluderea din procesul real de luare a deciziilor.

> nu lăsaţi foşti membri proeminenţi ai partidului în apropierea microfoa-nelor (întotdeauna era mai bine pe vremea lor).

> nu primiţi sfaturi de la cei care deţin funcţii; interesele personale le-ar putea întuneca judecata.

> nu ameninţaţi că veţi face guvernul să cadă dacă nu intenţionaţi să mer-geţi până la capăt.

> nu vă abateţi de la imaginea de ansamblu; nu lăsaţi ca problemele secun-dare să devină principale (şi vice-versa).


Pe măsură ce se apropie alegerile, toţi îşi tocesc nervii chiar dacă ambele partide conduc în sondaje (ceea ce nu se întâmplă niciodată).

4. Divorţul şi cine ia casa (alegătorii)

Da:

> Stabiliţi mai întâi la nivel intern motivele pentru ruperea coaliţiei; asigu-raţi-vă că acestea sunt evidente pentru alegătorul obişnuit (chestiuni de viaţă şi de moarte ca un război sunt înţelese cel mai uşor, ca şi chestiunile ce ţin de principii cu care oamenii se pot identifica: „pur şi simplu nu mai putem avea încredere în ei”).

> planificaţi şi abordaţi strategic fiecare pas în ruperea legăturii ca şi cum ar fi o operaţiune militară – nu trebuie să existe loc de surprize.

> Rămâneţi relaxaţi şi încrezători şi priviţi lucrurile pe termen lung.

> Încercaţi să menţineţi unitatea partidului; divizările vă costă voturi.

> Menţineţi controlul asupra mesajului transmis; repetaţi-l mult timp şi după ce coaliţia a căzut.

> Raliaţi-vă după conducere.

> Menţineţi luptele pentru conducere scurte şi blânde şi reuniţi-vă imediat după aceea.

> Rămâneţi decenţi, chiar dacă ceilalţi se dovedesc ticăloşi – vă puteţi afla în coaliţie cu ei peste o lună. pastraţi decenţa.


Nu:

> nu permiteţi colaboratorilor să se panicheze la final (concuraţi pentru cât mai multe rânduri în presă; celor care au de-a face cu membri nemul-ţumiţi li se reduce şi numărul celor care îi pot face să câştige alegerile).

> nu le permiteţi altora să definească sau să sugereze motivele pentru care vă despărţiţi.

> Să nu aveţi teamă niciodată. politica nu este pentru laşi.

Arta opoziţiei

Să ai succes politic în opoziţie este o mare provocare pentru partidele poli-tice. Chiar dacă sunteţi reprezentaţi în parlament, problema cea mai mare e că guvernul şi partidele majoritare vă ignoră. nu contează cât de bune sunt propunerile de politici pe care le faceţi, guvernul le va ignora şi va face tot posibilul ca să împiedice orice atenţie publică pozitivă. iar contrar, pentru a evita ca publicul să perceapă că aceste propuneri subminează autoritatea şi credibilitatea guvernului, partidele de la putere se vor strădui să sublini-eze punctele cele mai slabe ale propunerilor pe care le faceţi pentru a le întoarce împotriva dvs.

opoziţia poate fi prin urmare o experienţă frustrantă care cere rezistenţă şi răbdare, deşi puteţi fi siguri că partidul va fi pus pe tuşă din când în când

Tot ce aţi greşit când v-aţi aflat la guvernare poate fi folosit şi va fi folosit împotriva voastră, tot ce aţi realizat va fi revendicat de cealaltă parte.

Alegerile nu se câştigă cu rezultatele din trecut, ci cu promisiunile pentru viitor.


într-o democraţie funcţionabilă. totuşi, opoziţia nu este un scop în sine şi trebuie să urmăriţi să ajungeţi (iar) la guvernare dacă urmaţi modelul unui „partid tradiţional” aşa cum este caracterizat în capitolul 3 al acestui ghid.

Viitorul contează!

Ţineţi minte că veţi avea încă o şansă la următoarele alegeri. Fie vă veţi afla în situaţia de a forma singuri un guvern, fie alţii vor depinde de dvs. pentru a obţine majoritatea. aici sunt incluse partidele de la guvernare cu care vă aflaţi în prezent în opoziţie. Cu cât vă aflaţi mai aproape de alegeri, cu atât creşte probabilitatea ca propunerile dvs. să fie tratate cu seriozitate dacă un partid de la putere se gândeşte la schimbări postelectorale.

Să fii în opoziţie nu înseamnă să fii împotriva oricărei acţiuni a guvernului doar de dragul de a te opune. alegătorii tind să nu aprecieze astfel de abor-dări distructive. Fiţi de acord cu propunerile de politici care sunt în interes naţional, dar respingeţi politicile care sunt contrare principiilor partidului dvs. şi a politicilor pe care acesta le-a adoptat.

Cu perseverenţă şi răbdare veţi avea o nouă ocazie. alegătorii caută schim-barea şi trebuie să fiţi pregătiţi pentru asta în ceea ce priveşte oferta de politici a partidului şi organizarea sa.

timpul petrecut în opoziţie vă dă posibilitatea să revizuiţi structurile, politicile şi personalul partidului. acesta este momentul ideal ca să testaţi terenul cu noi idei şi să aduceţi noi figuri sub lumina reflectoarelor.

Păstraţi legătura cu alegătorii!

păstrarea legăturii cu electoratul este crucială pentru capacitatea de a alege temele şi problemele de care alegătorilor le pasă. pentru asta, ieşiţi pe stradă, organizaţi evenimente, trimiteţi chestionare acasă, etc., aşa cum s-a arătat în exemplele de la capitolul 6. nu încercaţi să mulţumiţi doar o mână de oameni, ci grupurile zgomotoase, cu interese speciale. evident, ca partid politic, nu puteţi mulţumi toată societatea, dar propunerile dvs. trebuie


văzute ca fiind corecte şi echitabile chiar dacă nu sunt atrăgătoare pentru toată lumea. Dar să nu păreţi că sunteţi la mâna unor anumitor interese.

Oferiţi alternative!

Campaniile negative funcţionează dar nu vă bazaţi doar pe acestea. Criti-cile şi mesajele negative funcţionează cel mai bine atunci când corespund cu curentele „subterane” ale opiniei publice. totuşi, trebuie să prezentaţi alternative, nu doar să denunţaţi acţiunile guvernului. alegătorii vor să ştie ce planuri aveţi şi trebuie să capete încredere în capacitatea dvs. de a vă îndeplini promisiunile. Dacă nu dezvoltaţi această legătură, alegătorii vor rămâne la ceea ce cunosc chiar dacă nu le place în mod deosebit. puteţi să vă demonstraţi capacitatea de a guverna şi colaborând constructiv cu alte partide din opoziţie sau dacă vă oferiţi să cooperaţi cu partidele de la guvernare pe anumite probleme, încercând în acelaşi timp să introduceţi unele condiţii proprii sau sugestii de îmbunătăţire a anumitor propuneri de politici.

asiguraţi-vă de asemenea că promisiunile politice pe care le faceţi sunt realiste şi realizabile. alegătorii nu sunt naivi şi se va dovedi fatal să faceţi promisiuni pe care nu le puteţi respecta.

Nu fiţi preocupaţi de problemele interne!

unitatea partidului este crucială. Desigur, trebuie să existe dezbateri interne cu privire la calea de urmat şi strategii, dar toată lumea trebuie să sprijine compromisurile la care s-a ajuns. Dacă vă bateţi între dvs. în loc să vă lup-taţi cu guvernul şi alte partide veţi fi învinşi nu de alegători, ci de propriile conflicte interne.

Implicaţi-vă local!

Chiar dacă partidul dvs. se află în opoziţie la nivel naţional, sau cu atât mai mult dacă nu este reprezentat în parlamentul naţional, asiguraţi-vă că aveţi o prezenţă locală şi regională. nivelul local în special vă va oferi oportuni-


tăţi excelente de a demonstra electoratului valoarea adăugată pe care o aduceţi. Începeţi să interacţionaţi cu oamenii pentru a afla ce îi preocupă şi oferiţi-vă să îi sprijiniţi atunci când au de-a face cu administraţia locală sau vor să aducă în atenţia consiliului municipal diferite probleme.

De asemenea, aduceţi astfel de probleme în atenţia mass-mediei pentru a pune presiune pe partidele de la putere să ia măsuri. astfel de probleme pot servi foarte bine ca vârfuri de campanie. Deşi nu puteţi susţine activi-tăţi de campanie an de an cu aceeaşi intensitate ca în timpul alegerilor, ar trebui să încercaţi să rămâneţi vizibili printr-o campanie continuă.

Creaţi suport!

Încercaţi să găsiţi aliaţi pentru cauza dvs. şi să construiţi un suport civic neparlamentar. Sindicatele, asociaţii ale angajatorilor şi cele ale consuma-torilor, celebrităţi sau persoane influente şi mulţi alţii vă pot ajuta să vă promovaţi ideile şi, în cele din urmă, vă aduc voturi.

indiferent dacă vă aflaţi la guvernare sau în opoziţie, acest ghid prezintă câteva idei şi subliniază câteva aspecte cheie pe care le puteţi lua în con-siderare pentru a lucra cu succes pentru binele public şi a pune în aplicare politicile dvs. liberale.

AnExĂ

Manual – Mic ghid despre liberalism | Anexă 131

Rolul şi importanţa Partidului ELDR

„Aşa cum văd eu lucrurile, liberalismul politic nu înseamnă politicieni bine-voitori paternalişti, cu pretenţii de a şti ce e cel mai bine şi cu preocupări de lustruire a imaginii; înseamnă mai degrabă a da putere oamenilor şi a construi instituţiile indispensabile ale societăţii civile şi ale democraţiei poli-tice; înseamnă asigurarea libertăţilor civile şi a drepturilor omului; înseamnă organizarea unor pieţe economice cu adevărat deschise şi menţinerea lor deschise pentru noii veniţi; înseamnă a face posibil şi a organiza fluxul liber de idei, bunuri şi oameni; înseamnă apărarea tuturor acestor valori pentru viitorul Europei.” 19

liberalii europeni au fost primii care au creat o organizaţie europeană de partide politice. partidul elDR a fost fondat în data de 26 martie 1976 la Stuttgart, Germania, înainte de primele alegeri directe pentru parlamentul european. În vremea aceea, această federaţie originală de partide liberale europene era formată din nouă partide provenite din şapte state membre ue. Ca urmare a unei modificări a tratatelor europene, partidul elDR a primit statut oficial de partid politic în 2004. În iulie 2011, partidul elDR era format din 55 de partide membre din 36 de ţări din toată europa.

Ca document fondator, partidul a adoptat în 1976 vizionara Declaraţie de la Stuttgart 20, ce conţine un număr de obiective care sunt valabile şi astăzi.

19 annemie neyts-uyttebroeck Mep, preşedinte al partidului elDR 2005-2011, The evolution and function of the European Liberal Democrat and Reform Party, pag. 93-100 (pag. 93), în: European View, Transnational Parties and European Democracy, Volumul 3-primăvara 2006, Forum for european studies, publicat de european people’s party.

20 http://www.eldr.eu/en/about-eldr/index.php

132 Manual – Mic ghid despre liberalism | Anexă

partidul elDR reuneşte partide politice şi persoane din europa care urmă-resc să consolideze următoarele principii:

> să întărească mişcarea liberală în uniunea europeană şi în toată europa;

> să aibă o poziţie comună cu privire la toate aspectele importante ce influenţează uniunea europeană;

> să informeze publicul şi să-l implice în construirea unei democraţii euro-pene unite;

> să îi sprijine pe membrii săi şi să coordoneze activităţile acestora la alege-rile pentru parlamentul european;

> să promoveze constituirea unor grupuri parlamentare liberale în toate adunările parlamentare internaţionale;

> să dezvolte relaţii de lucru apropiate cu şi între membrii săi, grupurile lor parlamentare naţionale, grupul parlamentar al partidului elDR din parla-mentul european şi grupurile liberale din alte forumuri internaţionale şi internaţionala liberală.

partidul elDR primeşte îndrumarea de zi cu zi de la un Birou restrâns, ales direct, format dintr-un preşedinte, şapte vicepreşedinţi şi un trezorier. actualul preşedinte al partidului elDR este europarlamentarul Sir Graham Watson, ales la congresul partidului de la palermo din noiembrie 2011. printre foştii preşedinţi ai partidului se numără Gaston thorn, fost prim-ministru al luxemburgului (preşedinte fondator); Colette Flesch, fostă vice-prim-ministru şi lider al partidului Democrat din luxemburg; Willy de Clercq, fost vice-prim-ministru al Belgiei; uffe ellemann-Jensen, fost vice-prim-ministru al Danemarcei; Werner Hoyer, ministru de stat pentru afaceri externe, Germania şi annemie neyts-uyttebroeck, membră a par-lamentului european şi ministru de stat, Belgia.


În partidul elDR, întâlnirile liderilor şi miniştrilor îi reunesc pe prim-miniştri cu reţeaua mai largă a liderilor de partid din elDR şi conducerea Grupului liberal din parlamentul european. printre participanţi se numără şi miniştri de externe şi comisari europeni. Grupul discută şi trece în revistă preşedinţia de şase luni a uniunii europene. această reţea este în mod special importantă deoarece liberalii europeni sunt bine reprezentaţi în guvernele naţionale din toată europa şi în Comisia europeană.

Congresul anual este forumul decizional suprem, constând din delegaţi din partea partidelor membre, membri ai grupului parlamentar ai partidu-lui elDR, membri elDR ai Comisiei europene şi reprezentanţi ai european liberal Youth (lYMeC). Congresul alege preşedintele, vicepreşedinţii şi tre-zorierul o dată la doi ani şi votează rezoluţii cu privire la politici şi manifestul electoral al alegerilor pentru parlamentul european. la Congres participă în mod regulat în jur de 500 de delegaţi şi invitaţi.

Consiliul elDR este al doilea organ de decizie al partidului şi se reuneşte de cel puţin de două ori pe an. Delegaţi ai partidelor cu statut de membri deplini sunt împuterniciţi să vorbească şi să acţioneze în numele partidului elDR. Consiliul aprobă cererile de înscriere, taxele de membru, bugetul anual şi înregistrările contabile ale partidului şi nominalizează secretarul general.

adeziunea la elDR este deschisă tuturor partidelor politice din europa care acceptă Declaraţia de la Stuttgart.

există trei categorii de membri elDR pentru partidele politice. Membrii cu drepturi depline participă pe deplin la toate activităţile politice şi la lucrările partidului. aceştia au dreptul de a-şi exprima opinia, inclusiv propuneri de moţiuni pentru rezoluţii la reuniunile Congresului şi Consi-liului elDR prin intermediul delegaţilor. pot amenda şi vota documente de politici, cum sunt rezoluţiile şi manifestul electoral, precum şi dreptul de a vota la alegerile pentru Biroul partidului elDR şi de a propune candidaţi


pentru Biroul partidului elDR. aceştia pot participa la sesiuni de formare, în special despre campaniile electorale, pot împărtăşi bune practici legate de campanii la nivel local sau naţional sau pot participa la activităţi de formare pe domenii specifice de politici. pot depune cereri de finanţare şi primi fon-duri pentru proiecte care promovează partidul sau ideile liberale dintr-o perspectivă europeană în ţara lor.

Membrii afiliaţi şi cu statut de observatori nu se bucură de aceeaşi participare deplină (dreptul de a lua cuvântul, dar nu şi drepturi de vot), dar pot decide oricând să ceară să devină membri cu drepturi depline.

În 2011, s-a lansat opţiunea de membru individual asociat pentru per-soane. Ca prim partid politic european, elDR le oferă persoanelor (care nu trebuie să facă neapărat parte dintr-un partid membru al elDR) ocazia de a deveni direct membri ai partidului european liberal.

Organizaţii şi grupuri de experţi liberale din toată lumea

> Familia liberală în Europa – Partidul ELDR şi membrii săi

Vreţi să luaţi legătura cu partidele liberale surori din europa?

Verificaţi baza de date extinsă a partidului elDR cu privire la partidele liberale membre, liberali din parlamente şi guverne din toată europa: http://eldr.eu/members.

Grupul parlamentar

Grupul liberal alDe din parlamentul european este o alianţă a parlamenta-rilor care reprezintă partidele membre elDR şi alte partide democrate. Cei 85 de membri ai săi (dintre care 72 aparţin partidelor elDR) formează al treilea grup ca putere din parlamentul european. www.alde.eu


Organizaţia de tineret

la fel ca partidul elDR, lYMeC a fost fondată în 1976, cu numele de „liberal and Radical Youth Movement of the european Community”. Ca organi-zaţie de tineret a partidului elDR şi a grupului său parlamentar alDe din parlamentul european, organizaţia europeană liberală de tineret lYMeC urmăreşte să promoveze valorile liberale şi sprijină dezvoltarea înţelegerii politice şi educaţionale a tinerilor din toată europa. implicând membri din 58 de organizaţii din 33 de ţări, lYMeC este formată din organizaţii membre şi membri individuali. Scopul lor central este crearea unei europe liberale şi federale.

www.lymec.eu

există şi alte grupuri liberale inter-parlamentare numite de asemenea alDe, ca în adunarea parlamentară a Consiliului europei sau în Comitetul Regiu-nilor în ue.

> Internaţionala Liberală şi partidele liberale din toată lumea

Internaţionala Liberală

Vă interesează partidele liberale de peste tot din lume şi vreţi să stabiliţi legături şi să faceţi schimb de idei politice şi bune practici?

Contactaţi atunci liberal international (www.liberal-international.org), orga-nizaţia umbrelă la nivel mondial a partidelor liberale. Înfiinţată în 1947, li a devenit reţeaua proeminentă pentru susţinerea liberalismului, consolidând partidele liberale şi promovând democraţia liberală în toată lumea.

Tineretul liberal internaţional

international Federation of liberal Youth este organismul umbrelă inter-naţional al organizaţiilor liberale de tineret. aflaţi mai multe despre tinerii liberali internaţionali iFlRY pe www.iflry.org


> Formare şi educaţie politică liberală

Sunteţi interesaţi de cunoştinţe politice şi cum pot fi ele aplicate?

luaţi legătura cu fundaţii şi grupuri de experţi active în domeniul formulării politicii liberale şi formării pentru partidele politice.

Fondată în 2007, European Liberal Forum (http://liberalforum.eu) (elF) este fundaţia politică europeană a familiei liberale. elF reuneşte grupuri liberale de experţi, fundaţii şi institute politice din toată europa, care să observe, să analizeze şi să contribuie la dezbateri pe teme ce ţin de politicile publice europene şi procesul integrării europene, prin educaţie, formare, cercetare şi promovarea cetăţeniei active în ue.

puteţi vedea aici toate organizaţiile membre ale elF: http://liberalforum.eu/about_members.html

Fundaţia germană Friedrich naumann pentru libertate, www.freiheit.org, a alcătuit o bază de date (care nu este exhaustivă) cu multe grupuri liberale de experţi relevante din lume.

Baza de date este în germană, dar este uşor de accesat. Grupurile de experţi pot fi căutate după nume şi după ţară. http://crm.freiheit.org/thinktank/

Das kleine liberale Buch

Leitfaden für politische Parteiarbeit

D

as k

lein

e lib

eral

e Bu

ch

Leitf

aden

für p

oliti

sche

Par

teia

rbei

t

Mit Unterstützung des Europäischen Parlaments

M

ic gh

id d

espr

e lib

erali

sm

Ghid

pen

tru ac

tivita

tea p

artid

elor p

oliti

ce

Mic ghid despre liberalismGhid pentru activitatea partidelor politice

Cu sprijinul Parlamentului European

romanian - mic ghid despre liberalism

Documents