Cuprins:

Introducere........................................................................................................................................2

Capitolul I Rezultatul financiar- element esenţial al activităţii intreprinderii....................51.1 Conţinutul, factorii de formare şi formele de exprimare a rezultatelor financiare...................51.2. Rentabilitatea- indicator de bază a aprecierii eficienţei activităţii.........................................111.3. Pragul de rentabilitatea- modalitate de estimare a rezultatelor financiare ale intreprinderii. 19

Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare în cadrul întreprinderii SA “Floare Carpet”...252.1. Caracteristica generală a SA”Floare Carpet”........................................................................252.4. Oportunităţi de creştere a rezultatelor financiare şi a rentabilităţii pentru SA „Floare Carpet”............................................................................................................52

Capitolul III Modalităţi de sporire a rezultatelor financiare ale întreprinderii.....................563.1. Factorii de influienţă asupra profitului şi oportunităţi de optimizare a valorii acestora...563.2. Problematica sporirii rezultatelor financiare pentru intreprinderile din Republica Moldova57

Concluzii şi recomandări...............................................................................................................64

Bibliografie......................................................................................................................................71

1

Introducere

Actualitatea temei. Procesul de privatizare, de liberalizare a preţurilor şi

activităţilor economice, deşi sunt componente esenţiale ale economiei de piaţă, s-au

dovedit a fi insuficiente în vederea constituirii unei economii de piaţă eficace.

Capacitatea redusă de autofinanţare, insuficienţa de mijloace circulante, preţurile

înalte la resursele financiare şi energie, necompetivitatea producţiei şi pierderea

pieţelor tradiţionale de desfacere, conducerea administrativă greoaie n-au permis

întreprinderilor s-ă facă faţă noului sistem economic, ci, dimpotrivă, a condus la o

stare dezastruoasă a acestora.

În decursul ultimului deceniu volumul producţiei industriale s-a redus cu 63%,

capacităţile de producţie se utilizează doar la nivelul de 10-30%. Mai mult de

jumătate din numărul întreprinderilor industriale generează pierderi, unele abia de-şi

acoperă cheltuielile.

Drept rezultat, creşte numărul întreprinderilor falimentare, iar economia

Republicii Moldova este ameninţată de pericolul dezindustrializării. Pornind de la

situaţia creată, problema centrală în practica economică contemporană a devenit

căutarea unor soluţii eficiente de redresare economică şi financiară a acestui sector

de maximă importanţă pentru însăşi existenţa Republicii Moldova. Procesul de

elaborare a soluţiilor menţionate trebuie conceput, însă, cu evaluarea rezultatelor

înregistrate de sectorul întreprinderilor industriale pentru a se reuşi identificarea

factorilor şi a cauzelor care le-au generat. Şi în acest sens, diagnosticul este chematt

să devină fundamentul acestor soluţii.

În acest context, tema prezentei lucrări se dovedeşte oportună, deoarece pe o

direcţie de studiu de un apreciabil interes teoretic şi, îndeosebi pragmatic.

Scopul lucrării constă în studierea, cercetarea şi evidenţierea metodelor

progresive ale diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare a întreprinderilor

Republicii Moldova.

Scopul propus a impus rezolvarea următoarelor sarcini:

2

1) examinarea riguroasă a sistemului de indicatori ce reflectă rezultatele

financiare ale unităţilor de producţie, conţinutul lor, metodele de calcul şi

apreciere;

2) descrierea metodelor diagnosticului şi aprecierea indicatorilor financiari

sub aspectul complexităţii legăturilor reciproce dintre indicatorii rezultativi

şi factorii corelaţi;

3) calculul şi aprecierea influenţei factorilor respectivi asupra modificării

indicatorilor rezultativi;

4) evidenţierea rezervelor interne de majorare a rezultatelor financiare şi

elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea lor pe viitor;

5) perfecţionarea mecanismului analitic în domeniul temei de cercetare în

baza rezultatelor financiare şi posibilităţilor utilizării ei pe parcursul

elaborării programului previzional de dezvoltare a unităţilor de producţie;

În baza scopului lucrării autorul a elaborat următoarea structură a tezei, care

constă din: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie şi anexe referitoare la

informaţia utilizată din rapoartele financiare pe anii 2005-2006 de la întreprinderea

analizată.

În CAPITOLUL I: „Rezultatul financiar – element esenţial al activităţii

intreprinderii” se studiază conceptele teoretice privind rezultatele financiare ale

întreprinderii. Se studiază importanţa, sarcinile diagnosticului şi sursele

informaţionale, legătura reciprocă dintre raportul financiar şi bilanţul contabil prin

intermediul indicatorilor generalizatori de eficienţă şi concordanţa indicatorilor

privind rezultatele financiare şi rentabilitate.

În CAPITOLUL II: „Analiza rezultatelor financiare în cadrul SA “Floare

Carpet”” S-a studiat concepte teoretice privind rezultatele financiare şi rentabilitatea.

S-a efectuat nemijlocit analiza structurii profitului perioadei de gestiune până la

impozitare, a profitului din activitatea operaţională şi a profitului brut, ulterior s-a

analizat rentabilitatea activelor, rentabilitatea economică, cît şi rentabilitatea

financiară.

3

În capitolul III: „Modalităţi de sporire a rezultatului financiar la întreprindere

” S-a studiat concepte a potenţialului rezultativ al întreprinderii elaborându-se

prognoze economice sub aspect strategic

Tema cercetării o constituie studierea rezultatelor financiare ale activităţii de

producţie, influenţa lor asupra viabilităţii acestei activităţi în condiţiile tranziţiei la

economia de piaţă, cît şi modelul analitic ce reflectă etapele de bază ale

diagnosticului şi aprecierii acestor rezultate în dinamica şi în plan strategic.

Obiectul cercetării are un caracter multilateral şi cuprinde aspectele teoretice,

metodice şi aplicative ale diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare ale

unităţilor de producţie.

Metodologia de diagnosticare financiară prezentată în cadrul lucrării este

valorificată practic pe exemplul societăţii pe acţiuni „Floare-Carpet ”. Această

metodologie este cea propusă de catedra “Analiza activităţii economico-financiare”

din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, propusă şi ajustată

conform condiţiilor şi situaţiei economice create în Republica Moldova la momentul

actual.

Deci, partea practică a lucrării, adică Capitolul II şi Capitolul III este

elaborată în baza materialelor „Floare-Carpet” S.A. pentru activitatea desfăşurată în

perioada anilor 2005-2006.

4

CAPITOLUL I Rezultatul financiar- element esenţial al activităţii intreprinderii

1.1 Conţinutul, factorii de formare şi formele de exprimare a rezultatelor financiare

“Pentru adaptarea la schimbări

capacitatea de a privi cu câţiva paşi

înainte joacă un rol esenţial………”

Alvin Tofller “Şocul viitorului”

Implementarea standardelor naţionale de contabilitate, precum şi modificarea

esenţială a rapoartelor financiare ale agenţilor economici din Republica Moldova,

necesită elaborarea şi adoptarea unui sistem de indicatori rezultativi, care va permite

să determine potenţialul economico-financiar al unităţilor de producţie pe termen

prin analiza lor expresă.

Toată informaţia trebuie să fie prezentată şi prelucrată astfel încât conţinutul

ei să corespundă cerinţelor şi necesităţilor tuturor utilizatori interni şi externi.

În practica analitică pot fi propuse pentru utilizare mai multe modele în acest

sens. Însă, după opinia specialiştilor în domeniu, prezintă un deosebit interes

următorul model pentru analiza expresă şi estimarea potenţialului economico-

financiar al întreprinderii.

Modelul respectiv va da posibilitate conducătorilor întreprinderilor de a

determina justificativ nu numai potenţialul economico-financiar realizat, ci şi

strategia de dezvoltare orientată în această direcţie.

Defacto, agenţii economici din Republica Moldova trebuie să dispună de un

model Analitic justificat în acest domeniu, ţinând cont de cerinţele Noului Sistem

Contabil şi necesităţile dezvoltării sferei de producţie pe viitor.

În conformitate cu cerinţele dure ale pieţei, corelaţia indicatorilor

generalizatori, ce reflectă procesul de producţie şi rezultatele acestuia suferă o

modificare esenţială şi este determinată de ritmul de creştere a profitului perioadei

5

de gestiune până la impozitare obţinut prin următoarea corelaţie a indicatorilor

generalizatori:

profitul perioadei de gestiune până la impozitare;

volumul din vânzări;

volumul producţiei vândute;

volumul producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate);

resursele materiale;

mijloace fixe de producţie;

forţa de muncă.

Deci, cererea de factori de producţie şi compensarea unui factor prin altul

sunt determinate de preţul de piaţă şi de veniturile la care pretind întreprinderile.

De regulă, fiecare producător trebuie să-şi manifeste spiritul gospodăresc în

activitatea pe care o desfăşoară. Aceasta se exprimă prin argumentarea şi rezolvarea

permanentă a acelor trei probleme de bază:

1. Ce bunuri să producă şi în ce cantităţi?

2. În baza cărui potenţial intern de resurse materiale, umane, financiare şi

informaţionale se va realiza procesul de producţie?

3. Cum trebuie combinate aceste resurse în producerea bunurilor respective

pentru a obţine rezultate financiare avantajoase?

Pornind de la aceasta, este propusă o viziune asupra acestui proces, ţinând

cont de toţi factorii semnificativi, îmbinaţi în activitatea de producţie prin conţinutul

lor cantitativ, cât şi calitativ (Schema 2 – Anexa 2)

Modelul prezentat are la bază trei compartimente cu o legătură reciprocă pe

verticală şi orizontală.

Primul compartiment este dedicat factorilor de strategie, care reflectă triada

rezultatelor financiare: profitabilitatea vânzărilor, recuperabilitatea activelor şi

rentabilitatea surselor depuse în patrimoniul întreprinderii.

Compartimentul doi cuprinde factorii de reglare care, după conţinut reflectă

formele şi metodele noi de organizare a procesului de producţie şi de muncă

conform condiţiilor actuale de dezvoltare. La rândul său profunzimea examinării

6

factorilor de reglare prevede evidenţierea şi cercetarea următoarelor elemente

constructive:

1 Formele noi de organizare a muncii şi dirijare a activităţii;

2 Necesitatea investigaţiilor în dezvoltarea şi perfecţionarea procesului de

producţie;

3 Evidenţa factorilor de risc pentru determinarea pierderilor posibile şi

preîntâmpinarea lor deplină sau parţială.

Compartimentul trei include în sine factorii de potenţial care, actualmente

joacă un rol deosebit în autogestiunea unităţilor de producţie.

Acest compartiment constă din următoarele elemente consecutive:

1. asigurarea deplină şi la timp cu resurse necesare;

2. utilizarea eficientă a resurselor implicate în procesul de producţie;

3. oprimizarea consumurilor şi cheltuelilor întreprinderii.

Avantajul acestui model, constă în faptul că, determinarea şi aprecierea

fiecărui compartiment în parte se poate efectua atât direct, cât şi indirect, ţinând cont

de legătura strânsă dintre indicatorii şi factorii corelaţi. Astfel, având o imagine clară

asupra factorilor strategici putem argumenta şi determina factorii de potenţial.

Totodată, concordanţa reciprocă dintre aceste două grupe de factori depinde în mare

măsură şi de eficienţa utilizării factorilor de reglare. Legătura aceasta, condiţionată

de cerinţele dure ale economiei de piaţă, poate fi explicată prin modificarea anuală a

fiecărui indicator generalizator nominalizat mai sus pas cu pas, luând în consideraţie

următoarele graniţe de timp:

1. ritmul lor de creştere pe parcursul a doi ani de gestiune (în exemplul

nostru anii 2005-2006);

2. ritmul lor strategic în decursul următorilor 3 ani ( 2004 programat, 2005

proiect, 2006 prognoză).

Specialiştii din acest domeniu, care au participat la elaborarea acestui sistem

de indicatori, consideră că fiecare conducător va avea posibilitatea de a determina şi

a supraveghea nu numai strategia sa de dezvoltare, ci şi strânsa legătură a ritmului de

creştere a indicatorilor generalizatori pe viitor, care reflectă utilizarea eficientă şi

7

creatoare a efortului propriu al colectivului de muncă în activitatea de producţie

(Anexa 3).

În condiţiile economiei de piaţă un rol semnificativ îl au sursele de informare

privind rezultatele financiare. Conform Standardelor Naţionale de Contabilitate,

începând cu 1 ianuarie 1998 s-au modificat complet atât conţinutul, cît şi elementele

structurale ale indicatorilor care participă la formarea acestor rezultate.

Bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a întreprinderii la una anumit

moment de timp, pe când raportul privind rezultatele financiare generează

operaţiunile economice efectuate într-un interval de timp concret, anumită perioadă

de gestiune. În prezent raportul privind rezultatele financiare se întocmeşte

trimestrial cu total cumulativ de la începutul anului de gestiune.

Întreaga totalitate de indicatori prezentaţi în raportul privind rezultatele

financiare poate fi subdivizată în trei grupe:

1. venituri;

2. cheltuieli;

3. rezultate financiare (profituri sau pierderi), care reprezintă diferenţa dintre

venituri şi cheltuieli.

În practica mondială raportul privind rezultatele financiare se întocmeşte sub

formă de o treaptă sau mai multe trepte. În primul caz se grupează separat toate

cheltuielile şi veniturile întreprinderii, a căror sumă algebrică reflectă rezultatul

financiar. A doua modalitate este bazată pe o serie de calcule intermediare ale

profitului (pierderilor) sub aspectul unor feluri distincte de activităţi ale

întreprinderii (operaţională, de investiţii, financiară) şi ca urmare a evenimentelor

excepţionale. Anume această formă de întocmire a raportului privind rezultatele

financiare este adoptată actualmente în Republica Moldova.

Deci rapoartele financiare reprezintă o informaţie financiară sistematizată

despre evenimentele care influenţează activitatea întreprinderii şi operaţiile

economice. Scopul rapoartelor financiare cu destinaţie generală îl constituie

prezentarea unei informaţii accesibile investitorilor şi creditorilor reali şi potenţiali

privind:

8

1 situaţia financiară a întreprinderii;

2 indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti;

3 resursele economice şi datoriile întreprinderii;

4 componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi

modificările lor;

fiind necesară în luarea deciziilor economice.

Rapoartele financiare se întocmesc conform formularelor–tip aprobate de

Ministerul Finanţelor, se prezintă în termenele prevăzute de legislaţia Republicii

Moldova şi cuprind:

Bilanţul Contabil (formularul nr.1);

Raportul privind rezultatele financiare(formularul nr.2);

Raportul privind fluxul capitalului propriu (formularul nr.3);

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (formularul nr.4);

anexele la rapoartele financiare;

nota explicativă.

Noi ne vom opri mai detaliat la al doilea formular (nr.2) informaţia din el fiind

utilizat pe parcursul cercetării temei în cauză. (Anexa 4)

Raportul privind rezultatele financiare se consideră ca una dintre cele mai

importante şi esenţiale părţi a rapoartelor financiare, care prezintă un interes deosebit

atât pentru conducerea întreprinderii, cît şi pentru alţi utilizatori de informaţii.

În conformitate cu S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” raportul

privind rezultatele financiare cuprinde 15 indicatori care reflectă veniturile,

cheltuielile şi profiturile (pierderile) realizate în cursul perioadei curente de gestiune

şi perioadei corespunzătoare a anului precedent.

Primii opt indicatori componenţi ai raportului nominalizat caracterizează

veniturile, cheltuielile şi rezultatele din activitatea operaţională a întreprinderii,

determinată de statutul acesteia, care reprezintă în fond o activitate curentă, ce se

reînnoieşte continuu.

Apoi în raport sunt prezentate rezultatele financiare aferente activităţii

întreprinderii, care nu constituie pentru ea o activitate de bază. În special, se

9

reflectă rezultatul din operaţiunile efectuate în domeniile suplimentare ale

activităţii de afaceri a întreprinderii, cum sunt activitatea de investiţii şi cea

financiară. În afară de aceasta, separat se înregistrează rezultatul apărut ca urmare

a evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale.

Analiza fiecărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter semnificativ,

deoarece permite managerilor să aleagă direcţiile principale de desfăşurare ale

activităţii întreprinderii atât pentru perioada curentă, cât şi pentru cea previzională.

Totodată, rezultatele acestei analize permit investitorilor potenţiali să-şi decidă

strategia îndreptată spre minimizarea pierderilor şi riscului financiar pentru

investiţiile depuse în activitatea întreprinderii concrete.Este necesar de menţionat, că

între informaţia reflectată în Bilanţul Contabil şi Raportul privind rezultatele

financiare există o legătură cu o interacţiune reciprocă. Pentru a înţelege mai bine

conţinutul acestei legături, ne vom opri succint asupra elementelor, care contribuie la

formarea rezultatelor financiare la nivel de întreprindere, reflectate în rapoartele sus

menţionate prin următoarele două scheme . (Schema 3 – Anexa 5 şi Schema 4 –

Anexa 6)

În prima schemă ţine de formarea indicatorului-cheie al activităţii de gestiune

a unităţilor de producţie – profitabilitatea (rentabilitatea) vânzărilor.

Modelul prezentat are un caracter complex şi se bazează pe câteva

compartimente cu o interconexiune pe verticală şi orizontală. Primul compartiment

cuprinde mecanismul de formare a veniturilor din vânzări. Al doilea compartiment

cuprinde mecanismul formării costului acestor vânzări. Al treilea – formarea

profitului brut şi ultimul compartiment cuprinde formarea profitabilităţii vânzărilor.

Este necesar de menţionat că fiecare din aceste compartimente joacă un rol

semnificativ atât pentru desfăşurarea procesului de producţie, cît şi a activităţii de

desfacere. A doua schemă ţine de legătura dintre informaţia reflectată în Raportul

privind rezultatele financiare şi Bilanţul contabil prin conţinutul indicatorului

generalizator – rentabilitatea activelor întreprinderii. Care după conţinut reflectă

eficienţa utilizării activelor investite în activitatea întreprinderii, indiferent de sursele

de provinienţă a lor.

10

1.2. Rentabilitatea- indicator de bază a aprecierii eficienţei activităţii

Profitul constituie raţiunea activităţii de producţie şi practic determină

prosperarea întreprinderii în perioada previzională. De regulă, toate unităţile de

producţie, care se dovedesc a fi neprofitabile, şi deci, nerentabile, sunt supuse

falimentului.

Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienţei economice

fiind criteriul esenţial ce stă la baza adoptării deciziilor economice-financiare. În

funcţie de acest criteriu, managerii stabilesc continuitatea, extinderea, restrângerea

sau reorientarea deciziilor. Deci, putem cert menţiona că contabilitatea şi analiza

rezultatelor financiare şi a rentabilităţii reprezintă un studiu complex, cu ajutorul

căruia se poate determina multitudinea influenţei factorilor, care contribuie la

modificarea acestor indicatori pe parcursul unei perioade de activitate. În baza

acestui studiu pot fi elaborate decizii necesare în domeniul economic-financiar

pentru ameliorarea situaţiei nefavorabile şi crearea unor activităţi noi cu facilităţi

adăugate pentru activitatea de producţie.

Obţinerea profitului este raţiunea de a fi a întreprinderii, scopul principal pe

care îl are antreprenorul înainte de a iniţia o afacere.

E cunoscut faptul, că valoarea relativă a profitului este reflectată în formă de

rentabilitate. Deci, dacă masa profitului în unităţi valorice ne demonstrează suma

profitului obţinut, apoi rentabilitatea în formă procentuală reprezintă eficacitatea

activităţilor desfăşurate: operaţională, de investiţii şi operaţională. Formula generală

a rentabilităţii, din punct de vedere a conţinutului economic, reflectă raportul dintre

efect şi efort. Însă, în condiţiile economiei de piaţă se utilizează un sistem larg de

indicatori ce aderă la rentabilitate ţinând cont de necesităţile analizei, şi anume:

rentabilitatea produselor fabricate;

rentabilitatea produselor vândute;

rentabilitatea comercială;

profitabilitatea vânzărilor;

rentabilitatea mijloacelor de producţie;

rentabilitatea activelor;

11

rentabilitatea capitalului permanent;

rentabilitatea capitalului propriu.

Fiecare din aceşti indicatori îşi are formula sa de calcul. Esenţa lor este

identică: reflectă eficacitatea la diferite niveluri de activităţi.

În acest context, sarcinile principale ale analizei sunt:

aprecierea generală a tendinţei modificării indicatorului examinat de

rentabilitate în dinamică;

calculul şi aprecierea influenţei factorilor respectivi asupra modificării

acestui indicator;

evidenţierea rezervelor interne ce ţin de sporirea rentabilităţii pe viitor şi

elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea lor.

Sursele de informaţii sunt următoarele:

Datele calculaţiilor individuale pe fiecare produs aparte fabricate şi

vândute, pentru analiza rentabilităţii pe produse;

Datele raportului financiar, inclusiv bilanţul contabil şi raportul privind

rezultatele financiare pentru analiza rentabilităţii activelor, capitalului

propriu şi capitalului permanent;

Alte surse de informaţie necesare pentru examinarea aprofundată a

indicatorilor de rentabilitate evidenţiate din evidenţa operativă, statistică

şi contabilă.

Rata de rentabilitate economică reprezintă rata de rentabilitate a

ansamblului capitalurilor atrase de aceasta de la proprietarii şi creditorii săi. Într-o

accepţiune mai largă, rata rentabilităţii economice exprimă eficienţa capitalului

economic alocat activităţii productive a întreprinderii. În limbajul anglo-saxon, rata

rentabilităţii economice poartă denumirea de rata rentabilităţii activului; de aceea, ea

se prescurtează prin ROA („Return on Assets”, unde „Assets” = activ).

Modul uzual de calcul al rentabilităţii economice (Rre) este următorul:

12

Rre = Rezultatul din exploatare net

Activ economic =

Profit net + Dobânzi

Capitaluri proprii + Datorii financiare

În cadrul relaţiei de calcul anterioare, activul economic este contrapartida

din activul bilanţier a resurselor atrase, prezente în pasiv; activul economic

reprezintă ansamblul activelor finanţate pe seama acestor resurse, respectiv activele

imobilizate nete la care se adaugă activele circulante nete.

AE = CPR + Datfin = IMO + ACRnete

unde:

AE = activul economic

CPR = capitalurile proprii ale întreprinderii

IMO = valoarea netă a activelor imobilizate din proprietatea întreprinderii

Datfin = datorii financiare

ACRnete = active circulante nete

Rata rentabilităţii economice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

rata rentabilităţii economice trebuie să fie mai mare decât rata inflaţiei

pentru a asigura menţinerea valorii sale;

în termeni reali, rata rentabilităţii economice trebuie să remunereze

capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie

a dobânzii) şi al riscului economic şi financiar pe care şi le-au asumat furnizorii de

capitaluri (acţionarii şi creditorii întreprinderii);

de asemenea, rata rentabilităţii economice trebuie să permită

întreprinderii reînnoirea şi creşterea activelor sale într-o perioadă de timp cât mai

scurtă.

Aşadar, rentabilitatea economică reprezintă rentabilitatea ansamblului

capitalurilor investite. Mărimea sa este strâns legată de nivelul rentabilităţilor

obţinute de fiecare investitor de capitaluri în parte. Dacă ţinem cont că acţionarii şi

creditorii sunt cei mai importanţi investitori de capitaluri, atunci rentabilitatea

economică poate fi estimată pornind de la rentabilităţile obţinute de aceştia. Ca atare,

aceasta poate fi calculată ca o medie ponderată a rentabilităţii capitalurilor proprii,

respectiv a celor împrumutate. Ponderile reprezintă proporţia fiecărui tip de capital

13

în totalul capitalurilor atrase de întreprindere pentru finanţarea activităţilor sale,

astfel:

unde:

Rec = rentabilitatea economică

Rfin = rentabilitatea financiară

CPR = capitaluri proprii

AE = activ economic

Rd = rata dobânzii

DATfin = datorii financiare

Noua determinare a rentabilităţii economice este foarte utilă mai ales

atunci când suntem interesaţi să calculăm nivelul acceptabil al acesteia care asigură

remunerarea cerută de investitorii de capitaluri. În condiţiile în care rata de

rentabilitate cerută de proprietari nu coincide cu rentabilitatea financiară realizată,

apare o neconcordanţă între rentabilitatea economică ce ar trebui obţinută de

întreprindere şi cea efectiv realizată. În schimb, dacă rentabilitatea financiară

obţinută corespunde aşteptărilor acţionarilor, putem spune că nivelul de rentabilitate

economică atins asigură remunerarea cerută a capitalurilor atrase de la investitori.

Prin urmare, dacă firma nu va face eforturi pentru a-şi majora rentabilitatea

financiară, ea riscă să-şi piardă acţionarii. În condiţiile în care firma este listată la

bursă sau pe RASDAQ, capitalizarea sa bursieră va înregistra un declin, consecinţă a

problemelor în domeniul profitului. Pentru evitarea pierderii acţionarilor,

întreprinderea va apela la măsuri1 de criză sau de compromis, dintre care se pot

menţiona:

transferul unei părţi din resursele ce revin statului către proprietari, prin

practicarea pentru asociaţi a unor salarii cu mult peste nivelul mediu al ramurii.

1 Dragotă, V- op.cit; p. 254.

14

Rfin * + Rd *CPR

AERec =

DATfin

AE

Astfel, întreprinderea realizează în primul rând o economie de impozit, inversând în

acelaşi timp, ordinea plăţii celor implicaţi în afacere: întâi proprietarii, apoi statul;

acumularea datoriilor către stat, în condiţiile reeşalonărilor şi

exonerărilor deja tradiţionale ale plăţii impozitelor şi penalităţilor aferente, probând

un management financiar realizat cu „acordul” statului de o parte din firmele

româneşti.

Analiza factorială a rentabilităţii presupune descompunerea ratelor de

rentabilitate pe factorii de influenţă a acestora. Pus în practică de către Du Pont

Powder Company, acest tip de analiză se dovedeşte şi astăzi util în cadrul

managementului rentabilităţii firmei.

Ideea centrală a acestui tip de analiză constă în identificarea principalilor

factori care influenţează direct sau indirect rentabilitatea întreprinderii şi integrarea

mărimii lor într-un sistem de rate ce condiţionează nivelul acesteia. Astfel, în funcţie

de priorităţile managementului în gestiunea rentabilităţii, descompunerea factorială a

acesteia diferă.

A. Descompunerea factorială a rentabilităţii economice

Ratele de rentabilitate economică2 sunt compuse din două rate:

de structură valorică a cifrei de afaceri (rate de marjă)

de rotaţie a capitalurilor, prin cifra de afaceri.

Pornind de la aceste consideraţii, rata de rentabilitate economică (Rre) se

poate exprima astfel:

2 Stancu, I- Finanţe; editura Economică; Bucureşti, 2002; p. 856

15

Rre = Rezultat din exploatare net

Activ economic

EBIT - Impozit

Activ economic = =

EBIT - Impozit

Cifra de afaceri x =

Cifra de afaceri

Activ economic = x

EBIT - Impozit

CA

CA

AE

rata marjei rotaţia capitalurilor

Rre = Rata de structură valorică a CA x Rata de rotaţie a capitalurilor

(prin CA)

Fiecare din aceste rate serveşte la o analiză financiară aprofundată a

întreprinderii. Astfel, ratele de structură caracterizează condiţiile de exploatare

economică (capitalurile consumate), iar ratele de rotaţie caracterizează eficacitatea

capitalurilor angajate de întreprindere în desfăşurarea activităţii sale economico-

financiare (capitalurile alocate).

În fapt, descompunerea ratelor de rentabilitate evidenţiază influenţa a două

grupe de factori:

un factor cantitativ (marja de acumulare);

doi sau mai mulţi factori calitativi (rotaţia capitalurilor, structura

financiară).

Mărimea efectivă a acestor rate exprimă o anumită combinare între factorul

cantitativ şi factorii calitativi de creştere a rentabilităţii.

Drept urmare, rata rentabilităţii economice poate fi majorată, fie prin

creşterea marjei de acumulare (diferenţa dintre cifra de afaceri şi cheltuielile de

gestiune), fie prin creşterea rotaţiei capitalurilor. În perioadele de dezvoltare,

capitalurile investite pot să crească mai repede decât rentabilitatea întreprinderii. De

aceea, este posibil ca, în ciuda creşterii ratei marjei brute, să se înregistreze o rată

scăzută a rentabilităţii economice (efectele profitabile ale investiţiilor se vor propaga

în timp).

unde:

relaţia (1) = rata marjei asupra valorii adăugate (RmVA)

16

Rre = EBIT - Impozit

AE =

EBIT - Impozit

Valoare adăugată

(1)

x Valoare adăugată

Imobilizări

(2)

=

AE

(3)

Imobilizări

relaţia (2) = randamentul imobilizărilor (Rimo)

relaţia (3) = coeficientul investiţiilor (Cinv)

Astfel, rata de rentabilitate economică se mai poate exprima într-o nouă formulare:

Rre = RmVA x Rimo x Cinv

Rentabilitatea economică este astfel pusă în corelaţie cu rentabilitatea

factorului muncă, cu randamentul investiţiilor în active fixe şi cu structura

investiţiilor (respectiv, ponderea investiţiilor strategice).

B. Descompunerea factorială a rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare poate fi descompusă în două (sau mai multe)

rate componente:

sau

În felul acesta se evidenţiază dependenţa rentabilităţii financiare de rata

marjei nete de rentabilitate, de rotaţia capitalurilor şi de structura finanţării (în timp)

a investiţiilor întreprinderii.

Este de remarcat că o creştere a rentabilităţii financiare poate fi obţinută, în

anumite condiţii, prin creşterea îndatorării. Contractarea de credite poate determina o

creştere a rentabilităţii capitalurilor investite de proprietari pe două căi:

17

Rfin = Profit net

Capital propriu

Profit net

Cifra de afaceri x =

Cifra de afaceri

Capital propriu

rata marjei nete rata rotaţiei capitalurilor proprii

Rfin = Profit net

Capital propriu

Profit net

Cifra de afaceri=

rata marjei nete

x Cifra de afaceri

Activ economic

rata de rotaţie a capitalurilor

x Activ economic

Capital propriu

rata de structură a capitalurilor

câştigul realizat dintre diferenţa între rata de rentabilitate economică a

întreprinderii şi rata de dobândă plătită creditorilor pentru capitalurile investite de

aceştia în firmă;

economia de impozit obţinută de societatea comercială prin deducerea

cheltuielilor cu dobânzile plătite, implicând un cost al resurselor împrumutate mai

mic decât rata de dobândă aferentă creditului contractat.

Atunci când se doreşte analiza rentabilităţii financiare din această

perspectivă, este indicată următoarea descompunere factorială:

relaţia (1) = rata marjei brute (Rmb)

relaţia (2) = rata de rotaţie a capitalurilor (Rrk)

relaţia (3) = rata de structură a capitalurilor (Rsk)

relaţia (4) = rata structurii remunerării (Rsr)

Astfel, rata de rentabilitate financiară se mai poate exprima într-o nouă formulare:

Rfin = Rmb x Rrk x Rsk x Rsr = Rre x L

unde:

Rmb x Rrk = rata rentabilităţii economice (Rre)

Rsk x Rsr = levierul financiar (L)

18

Rfin = EBIT - Impozit

Cifra de afaceri

(1)

Cifra de afaceri

Activ economic

(2)

x x Activ economic

Capital propriu

(3)

x Profit net

EBIT – Impozit

(4)

1.3. Pragul de rentabilitatea- modalitate de estimare a rezultatelor financiare ale intreprinderii

Activitatea unei întreprinderi este supusă riscului economic (operaţional)

întrucât aceasta nu poate să prevadă cu certitudine diferitele componente ale

rezultatului său (cost, cantitate, preţ) şi ale ciclului de exploatare (cumpărări,

prelucrări, vânzări). Riscul economic evaluează posibilitatea înregistrării (obţinerii)

unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi. Deci, riscul activităţii economice

evidenţiază „incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp şi cu cele mai mici

costuri, eforturi, variaţiei mediului economic; mai exact, el exprimă volatilitatea

rezultatului economic la condiţiile de exploatare”3.

Riscul afacerilor variază de la o ramură de activitate la alta şi de la o firmă la

alta, în cadrul aceleiaşi ramuri de activitate. În plus, riscul afacerilor poate fi

schimbător în timp. În general, firmele mici şi cu un singur produs, au un grad

ridicat al riscului afacerilor. În literatura de specialitate se apreciază că riscul

economic depinde de următorii factori:

- variabilitatea cererii; cu cât cererea pentru produsele unei firme este mai

instabilă, cu atât riscul economic este mai mare;

-variabilitatea preţului de vânzare; firmele ale căror produse sunt vândute pe

pieţe caracterizate de fluctuaţii însemnate, sunt expuse unui risc economic mai

ridicat, comparativ cu firmele ale căror produse sunt vândute pe pieţe stabile;

-variabilitatea costului întrărilor (aprovizionărilor) în sensul că firmele care

se aprovizionează la costuri incerte, sunt expuse unui risc economic ridicat.

-capacitatea de a ajusta preţurile produselor la costurile intrărilor. Astfel, cu

cât capacitatea firmei de a ajusta preţul produselor la modificarea costului de

producţie este mai mare, cu atât nivelul riscului economic este mai scăzut;

- ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor firmei; dacă cheltuielile

fixe deţin o pondere însemnată în valoarea cheltuielilor totale şi nu se pot diminua pe

măsură ce scade cererea pentru produsele firmei, riscul economic este mai ridicat.

3 Vintilă, G- op.cit; p.102

19

Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelaşi

nivel al cheltuielilor fixe fiind mai bine absorbit de o cifră de afaceri mai mare.

Structura cheltuielilor, în special repartiţia între cheltuielile fixe şi cheltuielile

variabile în raport cu cifra de afaceri, exercită o influenţă semnificativă asupra

rentabilităţii, ceea ce justifică determinarea unui “efect de levier operaţional / al

exploatării4”. Acesta indică influenţa cheltuielilor fixe de exploatare asupra

profitului din exploatare (profit înainte de plata impozitelor şi dobânzii – “earnings

before interests and taxes” - EBIT).

Studiul său este asociat cu analiza Cost – Profit – Volum şi cu cea a punctului

neutru sau “mort”.

În mod concret, pentru un produs dat, problema este aceea de a şti care trebuie

să fie cantitatea produsă şi respectiv vândută, astfel încât volumul vânzărilor (cifra

de afaceri) să acopere cheltuielile totale (fixe şi variabile). Altfel spus, punctul

“mort” denumit şi prag de rentabilitate evidenţiază nivelul minim de activitate la

care trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Depăşind acest

nivel, activitatea întreprinderii devine rentabilă. Riscul economicva fi cu atât mai

mic, cu cât nivelul punctului mort va fi mai redus.

Determinarea pragului de rentabilitate se face,după caz, în unităţi fizice,

valorice sau în număr de zile, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a

întreprinderii.

La întreprinderile monoproductive (care fabrică un singur produs) pragul de

rentabilitate în unităţi fizice se determină pornind de la ipoteza unui cost variabil

unitar constant în raport cu creşterea volumului producţiei. Aceasta înseamnă că,

indiferent de volumul fizic al producţiei vândute (Q), cheltuielile variabile pe

unitatea de produs sunt constante, variind în schimb volumul total al acestora (CV).

De asemenea, se porneşte de la ipoteza că preţul unitar de vânzare (P) este constant,

4 În fizică, efectul de levier implică utilizarea unei pârghii pentru a ridica un obiect greu, folosind o forţă minimă. În politică, oamenii care beneficiază de “efect de levier” pot să realizeze foarte multe, numai printr-un simplu cuvânt. În terminologia de afaceri, un efect de levier operaţional ridicat înseamnă – dacă se consideră toate celelalte elemente constante – că o modificare relativ mică a cifrei de afaceri, va duce la o modificare importantă a profitului de exploatare.

20

indiferent de volumul produselor fizice vândute (Q). Altfel spus, piaţa absoarbe toată

producţia la acelaşi preţ.

Exemplu:Considerăm un produs al cărui preţ de vânzare unitar (P) este 200

u.m., cheltuielile variabile unitare (CVu) sunt 100 u.m., cheltuielile fixe proprii (CF)

sunt 40.000 u.m. Presupunem că toate produsele se vând. Datele permit construirea

următorului tabel:

Tabelul nr. 1

Cantitatea produsă

(Q)- tone -

Vânzări totale (CA)CA = QxP

Cheltuieli fixe (CF)

Cheltiuieli variabile totale

(CV)CV=CVuxQ

Cheltuieli operaţionale

(CT)CT =CF+CV

Venit operaţional

(EBIT)EBIT=CA–CT

100 20.000 40.000 10.000 50.000 -30.000200 40.000 40.000 20.000 60.000 -20.000300 60.000 40.000 30.000 70.000 -10.000400 80.000 40.000 40.000 80.000 0500 100.000 40.000 50.000 90.000 10.000600 120.000 40.000 60.000 100.000 20.000700 140.000 40.000 70.000 110.000 30.000800 160.000 40.000 80.000 120.000 40.000

În baza acestor ipoteze pragul de rentabilitate reprezintă volumul fizic al

producţiei vândute care acoperă totalul cheltuielilor (cheltuieli fixe + cheltuieli

variabile), iar rezultatul exploatării este nul. Din Tabelul nr. 8 se observă că există

egalitate între vânzările totale (CA) şi cheltuielile totale, pentru producţia Q = 400 t.

Această cantitate reprezintă punctul neutru sau pragul de rentabilitate, adică:

în acest punct nu există nici profit, nici pierderi;

peste acest punct, toată producţia vândută conduce la obţinerea de profit.

Pragul de rentabilitate se mai determină după relaţia:

CA = CT

CA = CF + CVu x Q

PQ = CF + CVu x Q

Q (P - CVu) = CF

21

Analiza pragului de rentabilitate examinează relaţia dintre venituri şi vânzări,

pe baza costurilor fixe şi variabile şi reprezintă o analiză pe termen scurt. Ca urmare,

cheltuielile cu dobânzile nu se includ în analiză, ele reprezentând costuri financiare

şi nu costuri de exploatare (operaţionale) şi cu impact pe termen lung. Din acest

motiv, analiza pragului de rentabilitate calculează pragul de rentabilitate înaintea

plăţii dobânzilor. Elementele esenţiale ale analizei pragului de rentabilitate sunt

reprezentate grafic în Figura nr. 1. Numărul de unităţi produse şi vândute apar pe

abscisă (OX), iar costurile şi veniturile se măsoară pe ordonată (OY).

Presupunem că numărul de unităţi produse este egal cu numărul de unităţi

vândute. Costurile fixe, în valoare de 40.000 u.m. sunt reprezentate cu o linie

orizontală, deoarece ele rămân neschimbate indiferent de numărul de unităţi produse.

Costurile variabile sunt 100 u.m./t, astfel încât:

totalul costurilor variabile se determină prin multiplicarea valorii de 100

u.m./t cu numărul de tone produse;

linia costurilor totale are o pantă ascendentă de 100 u.m. (pe ordonată) la o

tonă produsă şi vândută (pe abscisă).

22

Figura nr. 1 Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate

20

100

120

Costuri şi CA (mii u.m.)

500

0

CF

CV

Ct

Pierderi

Profit CA = PQVenit operaţional

(EBIT) sau profit din exploatare

Total costuri variabile

Total costuri fixe

700500 600400 800100 200 300

160

100

40

80

60

Qpr

100

120

140

Qt

Din acest motiv, costurile totale (CP = CF + CV) sunt reprezentate grafic ca o

linie dreaptă cu punctul de intersecţie al ordonatei la valoarea de 40.000 u.m. Pe

baza reprezentării grafice din Figurii nr. 1 se pot desprinde următoarele concluzii:

- în punctul Qpr, întreprinderea nu degajă nici profit, nici pierdere.

Instabilitatea profitului este cu atât mai mare, cu cât întreprinderea este mai aproape

de punctul său critic. Atunci când nivelul cifrei de afaceri (CA) se situează în

vecinătatea punctului critic, o mică variaţie a cifrei de afaceri antrenează o mare

variaţie a profitului;

- în cazul în care Q < Qpr , costurile depăşesc CA, iar întreprinderea lucrează

în pierdere;

- în cazul în care Q > Qpr , costurile sunt compensate de CA suficient de mare

pentru a degaja profit. Cu cât producţia Q este mai mare faţă de acest punct critic, cu

atât mai mult va creşte profitul, deoarece cheltuielile fixe sunt absorbite deja de

vânzările realizate până în punctul mort.

Analiza pragului de rentabilitate evidenţiază o serie de limite5 ce decurg din

aplicarea în practică a acesteia şi anume:

- cheltuielile fixe se repartizează asupra întregii producţii şi vor fi cu atât mai

reduse pe unitatea de produs, cu cât volumul producţiei este mai mare. Ele se

recuperează prin vânzările iniţiale (realizate până la atingerea punctului critic). Însă,

în realitate, cheltuielile fixe nu sunt constante pentru toate nivelurile de activitate. În

asemenea cazuri, chiar dacă costurile fixe sunt direct proporţionale cu volumul

producţiei, modificarea costurilor totale generează un nou prag de rentabilitate;

- în condiţiile economiei de piaţă, preţul de vânzare nu poate rămâne constant,

datorită modificărilor specifice mediului concurenţial. Astfel, în cazul scăderii

cererii pe piaţă (neprevăzută de întreprindere), preţurile vor scădea. Acest fenomen

va fi însoţit de întârzierea plăţilor, creşterea stocurilor, a provizioanelor pentru

exploatare, cât şi a celor pentru riscuri şi cheltuieli. Ca urmare, cheltuielile relativ

constante sporesc considerabil, iar profitul va înregistra o scădere semnificativă. În

5 Vintilă, G. – op. cit.; p. 104

23

consecinţă, va creşte nivelul pragului de rentabilitate, iar în reprezentarea grafică

acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor;

- în cazul în care pe piaţă creşte cererea de produse, atât preţurile cât şi

profitul vor creşte, determinând o scădere a punctului critic, deci o deplasare spre

stânga pe axa absciselor.

24

Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare în cadrul întreprinderii SA “Floare Carpet”

,,Mulţi oameni consideră profiturile ca reprezentând un

surplus inutil şi nejustificat din punct de vedere economic, însuşit

de factorii de producţie. Asemenea păreri sunt alimentate de

inegalităţile care se formează in timp între diferitele grupuri

sociale pe baza veniturilor asigurate din profit."

(Paul A. Samuelson)

2.1. Caracteristica generală a SA”Floare Carpet”

“Floare-Carpet” S.A., cu sediul în mun. Chişinău, str. Grădina Botanică, 15,

iniţial s-a fondat în baza acordului interguvernamental de colaborare între ex - URSS

şi RDG din 21.06.1978 şi în baza Dispoziţiei Sovetului Miniştrilor al RSSM Nr.342

din 02.09.1978, fiind declarată ca întreprinderea experimentală de filat şi producere

a covoarelor juguard cu o densitate înaltă a pluşului, cu o capacitate de 900 mii metri

pătrati covor pe an, cu regimul de lucru în trei schimburi. Începând cu anul 1978 s-a

început darea în exploatarea întreprinderii:

1978-81 -producerea de ţesut

1986 -producerea de filat şi vopsire (pentru a putea asigura întreprinderea cu

materie primă, fire de lână de calitate înaltă, au fost date în exploatare linii

tehnologice de filat şi vopsire).

Începând cu 1 ianuarie 1992, a fost pusă în aplicare legea cu privire la

Societăţile pe Acţiuni. Această lege stabileşte bazele juridico - organizatorice,

economice ale creării, funcţionării şi încetării activităţii societăţilor pe acţiuni pe

teritoriul Republicii Moldova. Legea defineşte Societatea pe Acţiuni ca întreprindere

ce dispune de capital statutar divizat completamente în acţiuni.

Începând cu 27 mai 1993, conform Certificatului de înregistrare Nr. 104025

eliberat de Camera de Înregistrare de Stat pe lîngă Ministerul Justiţiei a Republicii

Moldova, fabrica este declarată Societatea pe Acţiuni “Floare-Caropet”.

În baza reorganizării întreprinderii şi în baza legislaţiei în vigoare, capitalul

statutar înregistrat la data de 27 mai 1993 era de 24344836 lei, care include şi cota

25

depusă de stat în valoare de 14932440 lei care reprezintă 59,49% din totalul

capitalului statutar.

“Floare-Carpet” S.A оşi desfăşoară activitatea în forma organizatorico-

juridică de Societate pe Acţiuni de tip deschis, fiind fondată pe un termen nelimitat.

Capitalul statutar al societăţii constituie 24344836 lei şi este în întregime

împărţit în 6086209 acţiuni cu valoarea nominală a 4 lei fiecare.

Principalul gen de activitate, este producerea covoarelor pluşate, producerea

ţesăturilor pentru mobilă, producerea covoarelor moldoveneşti nepluşate ş.a

26

2.2. Analiza formării profitului în cadrul SA “Floare Carpet”.

Actualmente, în practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză

aferente diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare ale unităţilor de producţie.

Avînd la bază unele aspecte comune, ele, totuşi diferă una de alta, ţinînd cont de

necesităţile analizei şi de gradul profunzimii acesteia.

De regulă, analiza fiecărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter

concret, deoarece permite managerilor să determine posibilităţile şi direcţiile

principale de diversificare a activităţii de bază.

Concomitent, analiza aprofundată a profitului permite investitorilor potenţiali

să-şi decidă strategia, îndreptată spre minimizarea pierderilor şi riscului financiar

pentru investiţiile depuse în întreprinderea dată pe o perioadă durabilă.

Ca orice fenomen economic, profitul poate fi examinat sub aspect structural

şi factorial. Prin urmare, analiza profitului trebuie să asigure incertitudinea coerentă

a acestor două aspecte, ţinând cont atât de necesităţile analizei respective, cît şi de

posibilităţile reale de utilizare a unui set suplimentar de informaţie cu conţinut

sintetic şi analitic.

Pentru a ilustra conţinutul metodelor respective, cît şi etapele principale de

analiză, am apelat la sursele de informaţie de la o unitate de producţie din municipiul

Chişinău: SA „Floare Carpet”.

Studiul rezultatelor financiare obţinute pe parcursul anilor 2005-2006 de

această întreprindere , reflectate în raportul financiar respectiv ne-a oferit

posibilitatea să deducem că:

1) modificările absolute şi relative în dinamică sunt condiţionate de influenţa

unui sistem larg de factori;

2) cuantificarea acestor factori, calculul şi aprecierea acţiunii lor justificate

asupra modificării indicatorilor rezultativi joacă un rol predominant în

determinarea viabilităţii unităţilor de producţie în cauză pe viitor;

3) efortul propriu depus de colectivele de muncă în obţinerea acestor

rezultate, nu totdeauna determină obiectiv mărimea lor finală.

27

De regulă, analiza profitului începe cu examinarea profitului perioadei de

gestiune pînă la impozitare, care reprezintă suma rezultatelor obţinute din cele trei

tipuri de activităţi (operaţională, de investiţii, financiară) şi rezultatul excepţional,

ceea ce poate fi exprimat prin relaţia:

P = RAO RAI RAF RE

unde P reprezintă profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare:

RAO - rezultatul din activitatea operaţională;

RAI - rezultatul din activitatea de investiţii;

RAF - rezultatul din activitatea financiară;

RE - rezultatul excepţional;

Acest indicator sintetizează atât rezultatele activităţilor desfăşurate de

întreprindere pe parcursul perioadei de gestiune, cоt şi mediul în care sînt

desfăşurate aceste activităţi. El se determină prin însumarea datelor din rîndurile

„Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere)” şi

„Rezultatul excepţional: profit (pierdere)”.

Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a

evidenţia, din care surse principale de venituri întreprinderea analizată оşi acoperă

consumurile şi cheltuielile, care este evoluţia lor şi cоt de stabile sînt acestea.

Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare nu trebuie confundat cu

venitul impozabil, care se determină în baza profitului contabil şi poate să devieze de

la ultimul cu mărimea diferenţelor permanente şi temporare. Venitul impozabil se

calculează în declaraţia fiscală completată anual, conform legislaţiei în vigoare.

Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se utilizează pe larg în

procesul analizei financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor

şi altor indicatori, care caracterizează eficienţa activităţii unităţilor de producţie.

În cadrul analizei se examinează structura acestui indicator generalizator şi

gradul în care fiecare compartiment a contribuit la modificarea lui. Diagnosticul şi

estimarea acestui indicator generalizator începe examinarea structurii lui în

dinamică, prin utilizarea următorului tabel analitic (tab.1).

28

Aprecierea structurii profitului perioadei de gestiune pnă la impozitare al

„Floare Carpet” SA n dinamică

Tabelul 1.

Anul precedent(2005)

Anul de gestiune(2006)

Abaterea,

Suma,mii lei

Ponderea, %

Suma,mii lei

Ponderea, %

mii lei %

A 1 2 3 4 5 61. Rezultatul din activitatea operaţiona-lă: profit (pierdere) (F.2, rd.080)

2.3 0,33 973.4 120,23 971.1 +119,90

2. Rezultatul din activitatea investiţii: profit (pierdere) (F.2, rd.090)

241.7 34,61 109.2 13,48 -132.5 -21,13

3. Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere) (F.2, rd.100)

454.3 65,06 (273.0) (33,72) 727,3 +98,78

4. Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere) (F.2, rd.110)

698,3 100 809,6 100 +111,3 x

5. Rezultatul excepţional: profit (pierdere) (F.2, rd.120)

x x x x x x

6. Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare (F.2, rd.130)

698,3 100 809,6 100 +111,3 x

În baza datelor din tabel la „Floare Carpet” SA se observă o tendinţă de

creştere a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare faţă de anul precedent

cu 111,3 mii lei ( 809,6-698,3 ).

Această abatere a fost condiţionată de influenţa modificărilor pozitive a

primelor două elemente ce stau la baza formării indicatorului analizat. O mare

micşorare a fost înregistrată la rezultatul din activitatea de investiţii cu 132,5 mii lei

(109,2-241,7 ). Majorarea rezultatului din activitatea financiară cu 727,3 mii lei (-

273,0-454,3) este condiţionată de majorarea venitului primit din diferenţa de curs

valutar.

29

Majorare de întreprindere a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare

merită o apreciere pozitivă, deoarece prin aceasta se asigură un interval de siguranţă

suficient pentru a suporta unele influenţe nefavorabile externe, cum ar fi, de

exemplu, sporirea preţurilor la materiile şi materiale confecţionate; la combustibil şi

resursele energetice, a tarifelor la transport şi serviciile comunale etc

Dat fiind faptul că profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare pentru

întreprinderile de producere este compus din profitul din activitatea operaţională,

apare necesitatea unei analize mai profunde a acestui indicator, inclusiv a factorilor

care au contribuit la modificarea lui în dinamică.

Rezultatul din activitatea operaţională oferă utilizatorilor rapoartelor

financiare o imagine fidelă privind mărimea profitului obţinut de întreprindere în

perioada de gestiune din tipurile de activităţi determinate de statutul acesteia, care în

fond ordinare şi se reînnoiesc în continuu.

Rezultatul din activitatea operaţională este o parte componentă a profitului

perioadei de gestiune pînă la impozitare, şi în mod direct influenţează mărimea

acestuia. Analiza separată a profitului din activitatea operaţională ne permite

depistarea evoluţiei nesatisfăcătoare a lui sub influenţa diverşilor factori, precum şi

posibilitatea înlăturării momentelor negative pentru a favoriza evoluţia lui pe viitor.

Deci, pentru a analiza mai detaliat influenţa asupra rezultatului din activitatea

operaţională, se utilizează metoda balanţieră, luînd ca bază următoarea formulă:

RAO = PB + AVO – ChCOM – ChG.şiAdm. – AChOP.

unde RAO reprezintă rezultatul din activitatea operaţională:

PB - profitul brut;

AVO - alte venituri operaţionale;

ChCOM - cheltuieli comerciale;

ChG.şiAdm. - cheltuieli generale şi administrative;

AChOP. - alte cheltuieli operaţionale.

30

Este evident că fiecare parte componentă din formulă influenţează asupra

rezultatului financiar din activitatea operaţională a întreprinderii. Primii doi

indicatori au o acţiune directă, iar restul – o acţiune indirectă.

La nivel general, analiza factorială a profitului din activitatea operaţională se

efectuează utilizînd următorul tabel analitic (Tab. 2 ), în baza datelor din Raportul

privind rezultatele financiare (anexa 2 la raportul financiar anual).

Calculul influenţei factorilor asupra modificării profitului din activitatea

operaţională n dinamică

Tabelul 2, mii lei

Nr. crt. Indicatori

Anul precedent(2005)

Anul de gestiune(2006)

Abaterea (+;-)

Rezultatul influenţei factorilor(+;-)

A 1 2 3=2-1 4

1. Profitul brut (rd.030, f.nr.2) 12135,9 13861,9 1726 1726

2.Alte venituri operaţionale (rd.040, f.nr.2)

1270,3 1016,7 -253,6 -253,6

3.Cheltuieli comerciale (rd.050, f.nr.2)

1746,5 2012,9 -(+266,4) -266,4

4.Cheltuieli generale şi administrative (rd.060, f.nr.2)

5909,6 6757,6 -(+848) -848

5.Alte cheltuieli operaţionale (rd.030, f.nr.2)

5747,8 5134,6 -(-613,2) +613,2

6.Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere)

2,3 973,4 +971,1 x

Din tabel rezultă că la „Floare Carpet” SA sporirea profitului din activitatea

operaţională faţă de anul precedent în mărime de 971,1 mii lei a fost asigurată pe

baza modificărilor pozitive a unuia din factorii indirecţi, şi anume a altor cheltuieli

operaţionale, care a contribuit la majorarea indicatorului rezultativ cu 613,2 mii lei.

Această modificare pozitivă a fost influenţată de reducerea considerabilă a altor

cheltuieli operaţionale privind arenda curentă, amenzi, penalităţi, despăgubiri

achitate sub formă de sancţiuni, de reducerea plăţii dobânzilor pentru credite şi

31

împrumuturi şi a cheltuielilor indirecte nerepartizate de producţie, a altor cheltuieli

operaţionale.

Concomitent, sub influenţa negativă a majorării cheltuielilor generale şi

administrative cu 848 mii lei şi majorării cheltuielilor comerciale cu 266,4 mii lei, şi

a micşorării altor venituri operaţionale cu 252,6 mii lei au contribuit la reducerea

indicatorului rezultativ cu 3367 mii lei.

Dacă analizăm factorii de influenţă negativă, atunci:

1.modificarea altor venituri operaţionale – au fost influenţate negativ de

reducerea vânzărilor a altor active curente, veniturilor din arenda curentă, şi a altor

venituri operaţionale;

2.modificarea cheltuielilor comerciale – au acţionat negativ prin majorarea

operaţiilor de marketing, cheltuielilor de transport privind desfacerea, privind

reclama, datoriilor dubioase, şi a altor cheltuieli comerciale;

3.modificarea cheltuielilor generale şi administrative – au contribuit la

reducerea rezultatului din activitatea operaţională prin majorarea cheltuielilor

privind uzura mijloacelor fixe, privind reparaţia mijloacelor fixe şi întreţinerea

acestora, plata impozitelor, taxelor şi a altor plăţi cu excepţia impozitului pe venit,

prin majorarea donaţiilor şi a cheltuielilor în scopuri de binefacere şi sponsorizare, şi

alte cheltuieli generale şi administrative;

Deoarece profitul brut ocupă ponderea principală în rezultatul din activitatea

operaţională, la următoarea etapă de analiză se recomandă a examina cît mai profund

mărimea absolută a acestui indicator, inclusiv sub aspectul estimării efortului

propriu al colectivului de muncă în obţinerea lui.

Profitul brut (pierderea globală) reprezintă diferenţa dintre volumul venitului

din vânzări şi costul vînzărilor, modelul de calcul fiind:

Profit brut = Venitul din vînzări – Costul vînzărilor

32

De regulă, profitul brut al perioadei de gestiune poate să difere de cel obţinut

în perioada precedentă ca urmare a influenţei unui sistem de factori. De aceea pe

parcursul analizei este necesar să se examineze nu numai modificarea acestui

indicator în dinamică, ci să se studieze minuţios acest sistem de factori, care include:

1 Modificarea volumului venitului din vînzări;

2 Modificarea structurii şi sortimentului producţiei vândute, lucrările

executate şi serviciile prestate;

3 Modificarea costului vînzărilor;

4 Modificarea preţurilor la producţia vândută, lucrările executate şi serviciile

prestate.

Pentru a determina în mod justificat rezultatele obţinute în urma calculului

influenţei acestor factori asupra modificării profitului brut, în condiţiile actualului

sistem contabil apare necesitatea unei prelucrări suplimentare a informaţiei utilizate

în procesul analizei. Astfel, este necesară recalcularea volumului venitului din

vînzări şi costului vînzărilor obţinute în perioada de gestiune, luînd în consideraţie

condiţiile de activitate în perioada precedentă şi/sau nivelul programat.

Această recalculare poate fi efectuată prin mai multe metode de calcul, cum ar

fi:

1Metoda analitică;

1Metoda sintetică;

1Metoda combinată (în care persistă atît calculul analitic, cît şi cel sintetic).

De regulă, cea mai corectă este recalcularea efectuată prin metoda analitică,

care presupune înmulţirea cantităţii produselor vîndute efectiv în perioada de

gestiune cu costul şi preţul unitar din perioada de comparaţie.

Recalcularea efectuată prin metoda sintetică presupune corectarea volumului

venitului şi costului din vînzări reflectate în rd.010 şi 020 din Raportul privind

rezultatele financiare în baza unor coeficienţi de recalculare, care preventiv se

determină prin mai multe variante specifice de calcul. Rezultatele obţinute prin

această metodă sînt mai puţin corecte, deşi pot fi utilizate cu succes în condiţiile cînd

nu dispunem de informaţie detaliată în acest compartiment de analiză.

33

În condiţiile cînd întreprinderea analizată dispune de un sortiment larg de

produse fabricate şi, prin urmare, recalcularea analitică este foarte voluminoasă, se

recomandă să se utilizeze metoda de recalculare combinată. Ea prevede că 55-60%

din volumul venitului din vînzări şi costul vînzărilor se recalculează prin metoda

analitică, iar restul – prin metoda sintetică.

Rezultatele obţinute pe fiecare capitol în parte se însumează şi astfel se

determină valoarea totală a costului vînzărilor şi venitului din vînzări calculate.

Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic ( tab. 3)6. Concomitent

este de menţionat că la capitolul „Alte produse, lucrări şi servicii” datele din

coloniţele 7, 9, 10 şi 12 se determină ca diferenţa dintre total şi suma rezultatelor

obţinute pentru fiecare produs în parte. Cоt priveşte datele din col. 8 şi 11 acestea se

determină prin metoda sintetică astfel:

La costul vînzărilor:

1. se calculează ritmul de creştere în dinamică la capitolul „Alte produse,

lucrări şi servicii”:

(31296.5 / 28096,8 ) x 100 = 111,38 %

2. se calculează ritmul de creştere în dinamică a costului total al vînzărilor:

(49545,8 / 45864,2 ) x 100 = 108,02%

3. se calculează coeficientul de recalculare la capitolul „Alte produse, lucrări

şi servicii”:

111,38 / 108,02 = 1,0312

4. se determină valoarea recalculată la capitolul „Alte produse, lucrări şi

servicii”:

28096,9 x 1,0312 = 28973,4 mii lei.

5. se introduce rezultatul obţinut la capitolul „Alte produse, lucrări şi

servicii” col. 8 din tabelul 2.3.1.

6

34

6. se adună toate rezultatele obţinute în col. 8 pe fiecare capitol în parte şi se

află costul total al vînzărilor. La întreprinderea „Floare Carpet” SA el

constituie 46733,7 mii lei.

Aceleaşi calcule se efectuează şi la volumul venitului din vînzări în capitolul

„Alte produse, lucrări şi servicii” (col. 11).

Astfel, la întreprindere , pentru a determina volumul venitului din vînzări recalculat

se respectă următoarele proceduri analitice:

1 Se calculează ritmul de creştere a volumului venitului din vînzări la

capitolul „Alte produse, lucrări şi servicii”:

(35229,6 / 30564,1) x 100 = 115,26 %

2 Se calculează ritmul de creştere a volumului total al venitului din vînzări:

(63407,8 / 58000) x 100 = 109,32 %

3 Se calculează coeficientul de recalculare pentru volumul venitului din

vînzări la capitolul „Alte produse, lucrări şi servicii”:

115,26 / 109,32 = 1,0543

În continuare, pentru a trece la analiza factorială a profitului brut se

recomandă ca informaţia selectată din tabelul 3 să fie transferată în alt tabel analitic

(tabelul 4).

Date iniţiale privind analiza factorială a profitului brut n dinamică

Tabelul 4, mii lei

ţ

Anul de gestiune (2005)

Recalculat în condiţiile anului precedent

Efectiv

A 1 2 3 4

1. Volumul venitului din vînzări

VV 58000 64567,7 63407,8

2. Costul vînzărilor CV 45864,2 46733,7 49545,8

3. Profitul brut (rd.1 – rd.2) PB 12135,8 17834 13862

35

Dispunând de informaţia necesară reflectată în tabelul 4, analiza factorială se

efectuează în următoarea ordine:

1. se calculează abaterea absolută a profitului brut (ca diferenţă între

profitul obţinut în anul de gestiune şi mărimea anului precedent):

12135,8- 13862 = -1726,2 mii lei

2. se calculează ritmul de creştere a volumului venitului din vînzări în baza

costului acestor vînzări (ca raportul dintre costul recalculat şi costul vînzărilor

din anul precedent înmulţit cu 100%):

(46733,7 / 45864,2) x 100 = 101,89 %

Δ% = 101,89 - 100 = +1,89 %

3. se calculează influenţa fiecărui factor în parte asupra modificării

profitului brut:

3.1. modificarea volumului venitului din vînzări (pentru aceasta Δ% se

înmulţeşte cu mărimea profitului din anul precedent şi se оmparte la 100):

ΔPb (f l) = ((+1,89) x 12135,8) / 100 = +229,36 mii lei

3.2. modificarea structurii şi sortimentului producţiei vîndute (pentru

aceasta, din mărimea profitului brut recalculat se scade mărimea profitului

brut din anul precedent, apoi din rezultatul obţinut se scade influenţa

primului factor):

ΔPb (f 2) = (17834 – 12135,8) – 229,36 = 5468,84 mii lei.

3.3. modificarea nivelului de consum şi cheltuieli la producţia vîndută

(pentru aceasta din valoarea efectivă a costului vînzărilor din anul de

gestiune se scade valoarea recalculată a costului vînzărilor):

ΔPb (f 3) = -(49545,8 – 46733,7) = -(+2812,1) mii lei.

3.4. modificarea preţurilor la producţia vîndută (lucrările efectuate şi

serviciile prestate) (pentru aceasta din volumul venitului din vînzări din anul

de gestiune se scade volumul venitului din vînzări recalculate):

ΔPb (f 4) = 63407,8 – 64567,7 = -1159,9 mii lei.

BIF: +229,36 + (5468,84) + (-2812,1) + (-1159,9) =

36

= 1726,2 mii lei.

Pentru a ilustra mai amplu calculele efectuate, se recomandă ca ele să fie

prezentate sub formă de tabel analitic ( tabelul 5).

Calculul şi aprecierea influenţei factorilor asupra modificării profitului

brut din activitatea operaţională n dinamică

Tabelul 5

Nr. crt.

Denumireafactorilor

Calculul influenţei factorilorRezultatul influenţei (+,-), mii lei

1.Modificarea volumului venitului din vînzări (+1,89) x 12135,8 / 100

+229,36

2.Modificarea structurii si sortimen-tului producţiei vîndute

(17834 – 12135,8) – (+229,36) +5468,84

3.Modificarea nivelului consumu-rilor şi cheltuielilor la producţia vîndută

- (49545,8 – 46733,7) -2812,1

4.Modificarea preţurilor la producţia vîndută (lucrările efectuate şi ser-viciile prestate)

63407,8 – 64567,7 - 1159,9

5. TOTAL x 1726,2

Verificare: 13862 – 12135,8 = 1726,2 mii lei.

In baza rezultatelor obţinute se poate constata că la întreprinderea „Floare

Carpet” SA profitul brut din activitatea operaţională s-a majorat comparativ cu anul

precedent cu1726,2 mii lei. Aceasta abatere a fost determinată de influenţa negativă

a factorilor 3 şi 4 ( tabelul 5), care au contribuit la reducerea indicatorului rezultativ

respectiv cu 2812,1 şi 1159,9 mii lei.

Concomitent, sub influenţa pozitivă a factorilor 1 şi 2 indicatorul rezultativ s-a

majorat respectiv cu 229,36 şi 5468,84 mii lei. Şi totuşi, pentru o apreciere mai

obiectivă a rezultatelor obţinute este necesar de introdus unele rectificări in

concluzia prezentată, ţinând cont de conţinutul fiecărui factor in parte.

Astfel, majorarea profitului brut sub influenţa factorului 2 (modificarea

structurii şi sortimentului producţiei vândute) nu poate fi neglijată, deoarece aceasta

foarte mult depinde de întreprinderea analizată.

37

In acest context profitul brut la „Floare Carpet” SA sub aspectul estimării

efortului propriu al colectivului de s-a majorat nu cu 1726,2 mii lei.

Rezerva internă de majorare a profitului brut pe viitor in urma utilizării

depline a factorului 3 (modificarea nivelului consumurilor şi cheltuielilor la

producţia vîndută) va constitui 2812,1mii lei.

2.3. Analizarentabilităţii intreprinderii şi a foctorilor de

influienţăasupra acesteia

38

De obicei, pentru aprecierea rentabilităţii se determină raportul dintre profit

şi următorii indicatori:

Venitul din vânzări;

Valoarea totală a activelor;

Capital propriu.

În practica analitică, rezultatele activităţii de desfacere a produselor finite se

examinează cu ajutorul indicatorului generalizator de eficienţă – rentabilitatea

venitului din vânzări sau profitabilitatea vânzărilor, care reflectă în ce măsură

întreprinderea este capabilă să obţină profit din activitatea de desfacere sau

profitabilitatea acesteia. Rentabilitatea venitului din vânzări se calculează cu

ajutorul următoarei formule:

Rv = P/ VV x 100 (%)

Unde:

Rv - rentabilitatea venitului din vînzări;

P – profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare;

VV –venitul din vînzări în perioada de gestiune;

Însă la baza rezultatelor venitului din vânzări stă profitul brut. În acest

context formula de bază poate fi transformată astfel:

RV = (P / VV) x (Pb / Pb) = Cr x RC

Unde:

Pb - profitul brut;

Cr - corelaţia dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi

profitul brut;

RC - rentabilitatea comercială.

Pentru a reprezenta acesta în dinamică, vom utiliza tabel de mai jos (tabelul

6)

Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii venitului din vnzări

Tabelul 6.

39

Nr. crt.

IndicatoriUnitatea de măsură

Anul de gestiune

Anul precedent

Dinamica(+,-)

1. Venitul din vînzări mii lei 63407 58000 +5407

2. Profitul brut mii lei 13861,9 12135,9 +1726

3.Profitul perioadei de gestiune până la impozitare mii lei 809,6 698,3 +111,3

4.

Corelaţia dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi profitul brut (3/2)

- 0,0584 0,0575 + 0,0009

5.Rentabilitatea comercială (2/1) x 100% % 21,86 20,92 +0,94

6.Rentabilitatea vînzărilor (3/1) x 100 sau (4x5)% % 1,27 1,20 +0,07

În baza datelor din tabelul 6 rezultă că la întreprinderea analizată

rentabilitatea venitului din vânzări s-a majorat comparativ cu aceeaşi perioadă a

anului trecut cu 0,42 puncte procentuale. Pentru a calcula influenţa factorilor

respectivi asupra modificării rentabilităţii vânzărilor vom utiliza metoda substituţiei

în lanţ. Pentru a demonstra aceasta vom crea un nou tabel (tabelul 7).

Calculul influenţei factorilor asupra modificării rentabilităţii venitului din

vânzări (prin metoda substituţiei în lanţ)

Tabelul 7

Indicatorii ţ ţ

R RC

1 0 0,0575 20,92 1,20 x x x

2 1 0,0584 20,92 1,22 0,22-1,20 +0,02 ΔCr

3 2 0,0584 21,86 1,27 1,27-0,22 +0,05 ΔRC

TOTAL x x x x +0,07 x

Verificare: 1,27– 1,20 = +0,07 puncte procentuale.

În baza rezultatelor obţinute se poate constata că majorarea rentabilităţii

venitului din vânzări cu 0,07 puncte procentuale a fost determinată de influenţa

pozitiva a factorului întâi (ΔCr), care a contribuit la majorarea indicatorului

40

rezultativ cu 0,02 puncte procentuale si sub influenţa pozitivă a factorului doi

(ΔRC) indicatorul rezultativ s-a majorat cu 0,05 puncte procentuale.

Şi totuşi, dimensiunea indicatorului examinat este cu mult sub nivelul celui

recomandat în literatura de specialitate. În condiţii normale de activitate mărimea

acestui indicator trebuie să fie nu mai mică de 20%.

Un alt indicator care se examinează în procesul de analiză este numărul de

rotaţii a activelor sau nivelul recuperabilităţii activelor. Rata recuperabilităţii

activelor reflectă gradul de rotaţie a tuturor activelor de care dispune întreprinderea

la un moment dat pe baza datelor din bilanţul contabil şi face parte din şirul

indicatorilor folosiţi în practica economică pentru eficienţa utilizării activelor.

Acest indicator se calculează după următoarea formulă:

ra = VV / TA

unde:

ra - rata recuperabilităţii activelor;

VV - venitul din vânzări;

TA - valoarea totală a activelor.

Numărul de rotaţii a activelor reflectă de câte ori mijloacele investite în

circuitul economic al întreprinderii au fost recuperate prin veniturile obţinute din

vânzări. În baza numărului de rotaţii uşor se determină viteza de rotaţie a activelor

care se calculează după următoarea formulă:

Vra = 360 / ra

unde:

ra - numărul de rotaţii a activelor;

Vra - viteza de rotaţie a activelor.

Acest indicator se calculează în zile şi reflectă durata medie a unei rotaţii.

Durata în zile a unei rotaţii se modifică proporţional cu valoarea medie anuală a

activelor şi invers proporţional cu mărimea venitului din vânzări. Pentru analiza

41

acestor indicatori sunt necesare următoarele date iniţiale, care vor fi reflectate în

următorul tabel (tabelul 8):

Date iniţiale pentru analiza vitezei de rotaţie a activelor

Tabelul 8

Nr. crt.

Indicatori Anul de gestiune

Anul precedent

1. Venitul din vânzări , mii lei 63407,8 58000

2. Valoarea totală a activelor , mii lei 104131,3 103487,4

3. Rata recuperabilităţii activelor , rotaţii 0,6089 0,5605

Pentru a asigura o activitate eficientă de producţie mărimea acestei rate

trebuie să fie supraunitară. La întreprinderea „Floare Carpet” SA însă această rată

este mult sub mărimea unitară, şi totuşi rata recuperabilităţii activelor a crescut în

anul de gestiune faţă de anul precedent cu 0,0484puncte şi a constituit 0,6089

rotaţii pe an. Pentru analiza factorial a vitezei de rotaţie vom folosi metoda

substituţiei în lanţ:

Calculul influenţei factorilor asupra modificării vitezei de rotaţie a activelor

Tabelul 9

Indicatorii ţ

ţValoarea totală a activelor

Venitul din vânzări

1 0 103487,4 58000 642,8 x x x2 1 104131,3 58000 654.5 654.5 - 642,8 + 11.7 ΔTA3 2 104131,3 63407,8 590.2 590.2 – 654.5 - 64.3 ΔVVTotal x x x x -52.6 x

Verificare: 590.2 – 642,28 = - 52.6 zile.

Conform datelor din tabelul 2.4.4. se observă accelerarea vitezei de rotaţie a

activelor cu 52.6 zile. Această modificare se datorează majorării venitului din

vînzări în această perioadă, care a condiţionat accelerarea vitezei de rotaţie cu 64.3

zile. Concomitent, sporirea valorii totale a activelor a condiţionat reducerea vitezei

de rotaţie cu 11.7 zile.

42

La etapa actuală de analiză putem constata că eficienţa utilizării

patrimoniului întreprinderii „Floare-Carpet” SA are o tendinţă pozitivă. Aceasta ne

vorbeşte accelerarea vitezei de rotaţie a activelor, creşterea rentabilităţii venitului

din vânzări, creşterea în dinamică cоt şi majorarea ponderii activelor curente din

suma totală a activelor. Însă trebuie de menţionat că nivelul acestor indicatori este

foarte mic pentru desfăşurarea unei activităţi durabile.În sistemul de indicatori ai

rentabilităţii un rol primordial îi revine rentabilităţii activelor, care după conţinut

reflectă eficienţa utilizării patrimoniului întreprinderii, indiferent de sursele

provenienţei acestuia. Însă, după părerea specialiştilor în domeniu, eficienţa

utilizării activelor trebuie examinată în strânsă concordanţă cu eficacitatea

activităţii operaţionale ale întreprinderii. În acest context formula generală de

calcul a rentabilităţii activelor poate fi descompusă în felul următor:

Ra = x 100 = x x x =

= x x x

= Pac x rac x Cr x Rc

I II III IV

unde:

P - profitul perioadei de gestiune până la impozitare;

Pb - profitul brut;

TA - valoarea totală a activelor;

TAC - valoarea totală a activelor curente;

VV - venitul din vânzări;

Pac - ponderea activelor curente în valoarea totală a activelor întreprinderii;

Rac - recuperabilitatea activelor curente;

Cr - corelaţia dintre profitul impozabil şi profitul brut;

Rc - rentabilitatea comercială sau a venitului din vânzări;

43

În baza acestor transformări rentabilitatea activelor poate fi examinată prin 4

factori, care după conţinut asigură nu numai estimarea justificată a acestui indicator

în dinamică, ci şi legătura reciprocă dintre datele din Raportul privind rezultatele şi

Bilanţul contabil la un moment dat (de regulă, la finele perioadei de gestiune).

Preventiv toată informaţia necesară pentru analiză o acumulăm în următorul

tabel ( tabelul 10)

Date iniţiale privind analiza rentabilităţiiactivelor n dinamică

Tabelul 10

Nr. crt. Indicatori

Anul precedent

Anul de gestiune

Abaterea (+;-)

A 1 2 3 = 2 - 1

1.Venitul din vânzări (rd.010, f.nr.2), mii lei

58000 63407,8 +5407,8

2.Costul vânzărilor (rd.020, f.nr.2), mii lei

45864,2 49545,8 +3681,6

3. Profitul brut (rd.030, f.nr.2), mii lei 12135,9 13861,9 +1726

4.Profitul perioadei de gestiune până la impozitare (rd.130, f.nr.2), mii lei

698,3 809,6 +111,3

5.Valoarea totală a activelor curente (rd.460, f.nr.1), mii lei

34520,2 34990,3 +470,1

6.Valoarea totală a activelor (rd.470, f.nr.1), mii lei

103487,4 104131,3 +643,9

7.Ponderea activelor curente în valoarea totală a activelor, % [(rd.5 : rd.6) x 100]

33,36 33,60 +0,24

8.

Recuperabilitatea activelor curente, (rd.1 : rd.5)

1,6802 0,1812 -1,499

9.Corelaţia dintre profitul impozabil şi profitul brut, [(rd.4 : rd.3) x 100]

5,75 5,84 +0,09

10.Rentabilitatea venitului din vânzări, %[(rd.3 : rd.1) x 100]

20,92 21,86 -0,94

11.Rentabilitatea activelor, % [(rd.4 : rd.6) x 100]

0,68 0,77 +0,09

44

Din tabel rezultă că la întreprinderea „Floare-Carpet” SA se observă o tendinţă

de majorare a rentabilităţii activelor în anul de gestiune faţă de anul precedent de la

0,68 la 0,77% sau cu 0,09 puncte procentuale ( 0,77-0,68 ).

Şi totuşi, pentru o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, trecem la

analiza factorială a modificării acestui indicator, folosind metoda „substituţiei în

lanţ” ( tabelul 11).

Conform rezultatelor obţinute se poate constata că majorarea rentabilităţii

activelor comparativ cu anul precedent cu 0,09 puncte procentuale a fost

condiţionată de influenţa negativă a factorului 1 (modificarea ponderii activelor

curente) în valoarea totală a activelor, care a contribuit la micşorarea indicatorului

rezultativ respectiv cu: 0,01 puncte procentuale. Concomitent, sub influenţa pozitivă

a factorilor 2 (modificarea recuperabilităţii activelor curente) , 3 (modificarea

corelaţiei dintre profitul impozabil şi profitul brut şi 4 (modificarea rentabilităţii

comerciale) indicatorul rezultativ s-a majorat respectiv cu 0,06, 0,01 şi 0,33 puncte

procentuale.

După cum se observă, ponderea principală în modificarea indicatorului

rezultativ оi revine modificării corelaţiei dintre profitul impozabil şi profitul brut.

Aceasta se datorează influenţei următorilor factori:

1. majorării profitului brut cu 1726 mii lei (influenţat negativ de elementele

„Alte venituri operaţionale” şi „Alte cheltuieli operaţionale”, respectiv cu );

2. de creşterea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu 111,3 mii

lei (influenţat negativ de „Rezultatul din activitatea investiţii” şi pozitiv de

„Rezultatul din activitatea operaţională” respectiv cu –132,5 şi 13,2miilei)7.

În teoria şi practica economică de specialitate se folosesc doi indicatori de

rentabilitate în analiza capitalurilor întreprinderii, şi în special:

1. rentabilitatea capitalului permanent;

2. rentabilitatea capitalului propriu.

Rentabilitatea capitalului permanent, sau în unele surse se mai denumeşte

(rentabilitatea economică după varianta franceză). Acest indicator se calculează ca

7 Anexa

45

raportul dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi capitalului

permanent:

RCP = x 100 (%)

unde:

RCP - rentabilitatea capitalului permanent;

P - profitul perioadei de gestiune până la impozitare;

CP - valoarea capitalului permanent.

Capitalul permanent reprezintă capitalul pe care un agent economic îl

utilizează pe o perioadă mai mare de un an, adică include capitalul propriu şi

datoriile pe termen lung. Pentru o analiză mai detaliată este nevoie de a descompune

rentabilitatea capitalului permanent în următorii factori:

RCP = x 100 = x x

= x x x 100 =

= (P% x CR x RF) x 100

unde:

CPr - valoarea capitalului propriu;

PN - profitul net;

P% - ponderea capitalului propriu în capitalul permanent;

Cr - corelaţia dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi profitul

net;

Rf - rentabilitatea financiară.

Din formula de mai sus se poate constata că rentabilitatea capitalului permanent

este influenţată de următorii factori:

1) modificarea ponderii valorii capitalului propriu în valoarea totală a

capitalului permanent;

46

2) modificarea corelaţiei dintre profitul perioadei de gestiune până la

impozitare şi profitul net;

3) modificarea rentabilităţii financiare.

Preventiv, toată informaţia necesară pentru a efectua analiza rentabilităţii

capitalului permanent se va acumula în tabelul de mai jos (tabelul 12).

Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii capitalului permanent

Tabelul 12

Nr. crt. Indicatori

Semne conven-ţionale

Anul precedent(2005)

Anul de gestiune(2006)

Abaterea (+;-)

A B 1 2 3=2-1

1.Valoarea capitalului propriu (rd.650, f.nr.1), mii lei

CPr 85923.3 86411.7 + 488.4

2.Valoarea capitalului permanent (rd.650 + rd.770, f.nr.1), mii lei

CP 90546.8 90785.5 +238.7

3.Profitul perioadei de gestiune până la impozitare (rd.130, f.nr.2), mii lei

P 698.3 809.6 + 111.3

4. Profitul net (rd.150, f.nr.2), mii lei PN 264.5 847.5 + 583

5.Ponderea capitalului propriu în capitalul permanent, % (rd.1/rd.2)

P% 94.89 95.18 + 0.29

6.Corelaţia dintre profitul până la impozitare şi profitul net, (rd.3/rd.4)

Cr 2.64 0.95 -1.69

7.Rentabilitatea financiară, % (rd.4/rd.1)

Rf 0,31 0,98 +0,67

8.Rentabilitatea capitalului permanent, % (rd.5 x rd.6 x rd.7)

RCP 0,78 0.88 + 0.1

În baza datelor din tabelul 3.3.1. observăm că rentabilitatea capitalului

permanent are o tendinţă de majorare faţă de anul precedent cu 0,1 puncte

procentuale (0,88 - 0.78). Şi totuşi nivelul atins la „Floare Carpet” SA este cu mult

inferior celui necesar (20 – 25%) pentru desfăşurarea unei activităţi profitabile în

contextul cerinţelor dure ale pieţei.

Pentru a da o apreciere mai obiectivă rezultatelor obţinute, în continuare vom

apela la analiza factorială, care se efectuează prin metoda „substituţiei în lanţ”

(tabelul 13)8.

8 Anexa 3

47

În baza rezultatelor obţinute putem constata că majorarea rentabilităţii

capitalului permanent faţă de anul precedent a fost obţinută cub influenţa pozitivă a

factorilor 1 (ΔP%), şi 3 (ΔRf), respectiv cu 0,01 şi 0,6 puncte procentuale. Totodată,

sub influenţa negativă a factorului 2 (ΔCr ) indicatorul rezultativ s-a redus cu 0,5

puncte procentuale.

Deci, rezultatele analizei factoriale ne dau posibilitate să deducem că „Floare

Carpet” SA dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe

viitor. Astfel, dacă ponderea profitului perioadei de gestiune până la impozitare în

profitul net ar putea fi menţinută la nivelul anului precedent, rentabilitatea

capitalului permanent se va majora încă cu 0,5 puncte.

Pentru a mobiliza rezervele evidenţiate în practică se consideră sporirea

rentabilităţii capitalului permanent poate fi asigurată prin mai multe modalităţi, însă

cele de bază pot fi:

a) majorarea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu un ritm

mai accelerat decît cel obţinut atât din activitatea operaţională, cît şi din

celelalte activităţi desfăşurate de întreprindere;

a) perfecţionarea structurii surselor de constituire a patrimoniului

întreprinderii în favoarea capitalului propriu.

Din punct de vedere al conţinutului economic rentabilitatea financiară

reflectă gradul de autofinanţare a întreprinderii, sau cu alte cuvinte, arată capacitatea

întreprinderii de a utiliza capitalul propriu în vederea desfăşurării unei activităţi

normale ale producţiei. Acest indicator se determină prin raportarea profitului net la

capitalul propriu al întreprinderii. Deci, formula de bază poate fi reflectată prin

următoarea relaţie:

Rf = x 100 (%)

unde:

48

PN - reprezintă suma profitului net;

CPr - valoarea capitalului propriu.

De regulă, modificarea rentabilităţii financiare este supusă influenţei unui sistem de

factori. Pentru a înţelege mai bine atât conţinutul acestor factori, cоt şi analiza lor, se

recomandă ca formula de bază să fie supusă unor transformări succinte, şi anume:

Rf = x 100 = x x = x x

= (Ep x Pf x Ra) x100

unde:

Rf - rentabilitatea financiară;

PN - profitul net;

TA - valoarea totală a activelor;

P - profitul perioadei de gestiune până la impozitare;

CPr - valoarea capitalului propriu;

Ep - efectul de pârghie;

Pf - ponderea profitului net în profitul perioadei de gestiune până la

impozitare (presiunea fiscală);

Ra - rentabilitatea activelor.

Este necesar de menţionat că efectul de pârghie după conţinut reflectă gradul

în care utilizarea unor resurse suplimentare contribuie la majorarea rentabilităţii

capitalului propriu (sau rentabilităţii financiare).

Din formula de mai sus se poate constata că asupra rentabilităţii financiare

influenţează următorii trei factori:

1. modificarea efectului de pârghie;

2. modificarea presiunii fiscale;

3. modificarea rentabilităţii activelor.

La prima etapă toată informaţia necesară pentru analiză vom prezenta-o în

tabelul 14:

49

Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii capitalului propriu (rentabilităţii

financiare)

Tabelul 14

Nr. crt. Indicatori

Semne conven-ţionale

Anul precedent(2005)

Anul de gestiune(2006)

Abaterea (+;-)

A B 1 2 3=2-1

1.Valoarea capitalului propriu (rd.650, f.nr.1), mii lei

CPr 85923.3 86411.7 + 488.4

2.Valoarea totală activelor (rd.470, f.nr.1), mii lei

TA 103487.4 104131.3 + 643.9

3.Profitul perioadei de gestiune până la impozitare (rd.130, f.nr.2), mii lei

P 698.3 809.6 + 111.3

4. Profitul net (rd.150, f.nr.2), mii lei PN 264.5 847.5 + 583

5.Ponderea profitului net în profitul global, % (rd.4/rd.3) Pf 37.88 104.68 + 66.8

6. Efectul de pârghie, (rd.2/rd.1) Ep 1,20 1,21 + 0.01

7.Rentabilitatea activelor, % [(rd.3/rd.2) x 100] Ra 0,68 0,77 +0,09

8.Rentabilitatea financiară, %

[(rd.4 / rd.1) x 100]RF 0,31 0,98 +0,67

Conform datelor din tabel observăm că rentabilitatea financiară s-a majorat pe

parcursul anului de gestiune cu 0,67 puncte procentuale (0,98 – 0,31).

Concomitent, menţionăm că din cei trei factori, care contribuie la modificarea

rentabilităţii financiare, efectul de pârghie are o tendinţă de majorare (de la 1,20 la 1,21

puncte), atât şi rentabilitatea activelor, cît şi ponderea profitului net în profitul perioadei de

gestiune până la impozitare – au o tendinţă de majorare.

Pentru o apreciere mai obiectivă a acestor modificări trecem la analiza factorială,

care se efectuează prin metoda „substituţiei în lanţ” (tabelul 15)9:

În baza rezultatelor obţinute putem constata că majorarea rentabilităţii

financiare la „Floare Carpet” SA în anul de gestiune faţă de anul precedent a fost

cauzată de influenţa pozitivă a factorilor 1 (ΔPf) şi 3 (ΔRa), care au contribuit la

sporirea indicatorului rezultativ cu 0,54şi 0,13 puncte procentuale.9 Anexa

50

Deci, rezultatele analizei factoriale ne dau posibilitatea să deducem că „Floare

Carpet” SA dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe

viitor.

Ca şi la indicatorii precedenţi ai rentabilităţii este necesar de menţionat că

nivelul rentabilităţii financiare atins în anul de gestiune este cu mult sub nivelul

necesar pentru a desfăşura o activitate de producţie prosperă.

2.4. Oportunităţi de creştere a rezultatelor financiare şi a rentabilităţii pentru SA „Floare Carpet”

51

Prin mecanismul său de dezvoltare economia de piaţă se bazează pe

concurenţă şi competitivitate.

Reuşesc întotdeauna acei manageri care au o deosebită capacitate de

conducere şi organizare şi care se adaptează rapid la cerinţele pieţei.

În condiţiile actuale suntem martori ai unui proces în care unele întreprinderi

îşi demonstrează viabilitatea şi posibilităţile de dezvoltare pe viitor, în timp ce alte

întreprinderi bat pasul pe loc sau sunt într-o stare de falimentare. Aceasta se

întâmplă, din cauza lipsei unor obiective generale şi specifice, clar formulate,

precum şi a unor strategii aferente realizării acestora. Conducerea întreprinderii, ale

cărei performanţe realizate sunt la un nivel scăzut, se concentrează la rezolvarea

problemelor curente, îşi bazează activitatea pe realizarea unor obiective pe termen

scurt, fără a avea o perspectivă clară asupra dezvoltării în concordanţă cu cerinţele şi

exigenţele economiei de piaţă.

Rezultatele unor cercetări cu privire la utilizarea instrumentelor de planificare

în întreprinderi au condus la următoarele concluzii:

În condiţiile unei concurenţe intense şansă de reuşită au doar

întreprinderile planificabile;

Întreprinderile care practică planificarea activităţii lor s-au dovedit a fi

superioare celor care nu desfăşoară activitatea de planificare.

Pentru a putea răspunde cerinţelor create, întreprinderile trebuie să

urmărească o perfecţionare continuă prin realizarea unor procese bine gândite şi

concretizarea acestora în programe de dezvoltare economică pe o perioadă de 3-5 ani

“… numai o strategie bine formulată va ajuta conducătorul să aloce resursele într-o

viziune unică şi viabilă, bazată pe competenţele şi disfuncţionalităţile interne, pe

schimbările anticipate în mediu şi mişcările concurenţilor inteligenţi”

În urma procesului de elaborare a programului previzional de dezvoltare a

întreprinderii pot apărea o mulţime de variante. Însă variantele posibile pot fi reduse

la trei. Vom încerca să le determinăm:

52

varianta I. Când rezultatele obţinute sunt mai mici decât cele care au fost

programate

Pe baza parametrilor obţinuţi putem conchide, că la momentul estimării

unitatea economică în cauză avea posibilităţi reduse pentru o activitate sigură de

producţie. Cauza principală a fost lipsa mijloacelor necesare pentru activitatea de

producţie. Acest şi alţi factori au contribuit la faptul că şi nivelul programat nu a fost

atât de pronunţat, deşi s-a observat o tendinţă de majorare la toţi indicatori

nominalizaţi.

De aici reiese necesitatea abordării şi realizării unor măsuri concrete care ar

permite obţinerea parametrilor necesari. Realizarea lor trebuie prevăzută pentru

următorii doi ani de activitate. De exemplu creşterea gradată a profitabilităţii

vânzărilor depinde direct de potenţialul activităţii de producţie la nivel de

întreprindere şi /sau particularităţile ramurii respective din economia naţională. Din

practica elaborării programului previzional de dezvoltare a unităţilor de producţie se

recomandă susţinerea ritmului de creştere al acestui indice la un nivel de 2,0-5,0%

anual. Dacă nu este posibilă menţinerea acestui ritm în baza activităţii operaţionale,

apoi o anumită creştere a profitului întreprinderii poate fi prevăzută prin

diversificarea acestei activităţi (asimilarea altor surse şi obţinerea profitului

respectiv). În ce priveşte rentabilitatea activelor, aici apare necesitatea stingherentă

de a revizui conţinutul şi structura patrimoniului întreprinderii pe baza unei

inventarieri riguroase a tuturor bunurilor de care dispune unitatea economică la

momentul aprecierii. Aceasta ne va oferi posibilitatea, în primul rând, să evidenţiem

bunurile, care pe parcursul ultimilor 3-5 ani nu participă la procesul de producţie şi

respectiv nu aduc venit, sau nu sunt necesare întreprinderii date. Surplusurile de

bunuri trebuie vândute şi /sau achitate în contul datoriilor curente altor agenţi

economici sau partenerilor de activitate.

Varianta a II-a. Rezultatele obţinute la toţi indicatori sunt aproximativ egale

sau puţin mai mari decât cele convenţional programate.

53

Însă pentru o apreciere mai obiectivă a nivelului atins este necesar să

determinăm modificarea acestor indicatori faţă de anul precedent, cît şi ritmul lor de

creştere. Examinând modificările indicatorilor la întreprinderea dată faţă de anul

precedent autorul observă că ele sunt foarte pronunţate, deşi nu sunt specifice pentru

o perioadă mai îndelungată. Astfel reorientarea întreprinderii la un sortiment şi

structură mult mai favorabilă a producţiei fabricate cît şi majorarea esenţială a

volumului vânzărilor nete faţă de anul precedent în baza acestor modificări au

contribuit la sporirea profitului brut. Acest ritm nu poate fi susţinut din an în an. El

trebuie să fie adus la un nivel rezonabil, ţinând cont de concordanţa tuturor

indicatorilor ce contribuie la formarea rezultatelor financiare. Aici vom mai

menţiona că dacă ritmul de creştere a profitului vânzărilor nu este mai mic de 5%

anual, atunci întreprinderea analizată a intrat pe o pistă sigură, unde apare

posibilitatea de prognozare a creşterii în perspectivă a acestui indicator. Concomitent

se stabileşte un ritm de creştere treptată a profitabilităţii pe tot parcursul perioadei

previzionale, iar deficitul de profit trebuie redus prin diversificarea activităţii de

bază.

Varianta a III-a . Rezultatele obţinute la indicatorii triadei sunt cu mult mai

mari decât parametrii unor dimensiuni convenţional programate.

Aici putem remarca, că în condiţiile crizei economice pot să nu existe

întreprinderi de producţie cu astfel de rezultate. Şi totuşi în cazul dat este necesar de

a corecta toate rezultatele în funcţie de modificarea profitului net, deoarece numai

prin intermediul acestui indicator se poate reflecta obiectiv gradul înalt atins în acest

caz.

În paralel aceasta este nevoie de a ordona următorii paşi ai strategiei prin

indicatorul profitul net, al cărui ritm de creştere se determină individual, pornind de

la condiţiile concrete şi posibilităţile ale activităţii acestor întreprinderi în

perspectivă.

54

După cum se observă, în toate variantele accentul se pune pe indicatorul

“profitabilitatea vânzărilor”. În opinia autorului , nivelul profitabilităţii poate fi

apreciat în felul următor:

1) minim - până la 10%;

2) suficient - de la 10% la 15%;

3) mediu - de la 15% la 30%;

4) înalt - de la 30% la 40%;

5) foarte înalt - peste 40%;

Cât priveşte volumul vânzărilor nete, apoi în condiţiile actuale de activitate

dimensiunile lui depind, în cea mai mare măsură, nu de potenţialul de producţie a

întreprinderii ci de piaţa de desfacere a produselor fabricate, care orişicând poate să

se modifice, luând în consideraţie variaţiile conjuncturii.. Însă producătorii trebuie să

fie cointeresaţi ca marfa lor să se vândă cît mai repede, pentru a contribui la un

circuit normal de dezvoltare. Însă este insuficientă numai dorinţa acestora. Unitatea

de producţie trebuie să cunoască cît mai detaliat desfacere a mărfurilor respective

atât pe piaţa internă cît şi cea externă. Cu cît piaţa de desfacere a mărfurilor produse

este prospectată mai bine, cu atât circuitul lor este mai convenabil pentru producători

şi cumpărători. Astăzi întreprinderea să producă numai marfă calitativă este foarte

puţin, trebuie tot mai insistent S.A “Floare-Carpet” să se înveţe a vinde această

marfă prin utilizarea diferitelor metode şi forme favorabile de afaceri.

55

Capitolul III Modalităţi de sporire a rezultatelor financiare ale întreprinderii

3.1. Factorii de influienţă asupra profitului şi oportunităţi de optimizare a valorii acestora.

56

3.2. Problematica sporirii rezultatelor financiare pentru intreprinderile din Republica Moldova

Analiza financiară reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea

şi implimentarea soluţiilor strategice de оmbunătăţire a performanţelor curente ale

întreprinderii.

Metoda diagnosticului şi aprecierii rezultatelor financiare descrisă în capitolul

doi dă posibilitate fiecărui producător să-şi aprecieze cu suficientă exactitate gradul

de profitabilitate şi rentabilitate a activităţii pe care o desfăşoară.

Existenţa unei multitudini de metode de previzionare impune necesitatea

evaluării şi selectării celei mai adecvate metode, care să facă posibil rezolvarea cît

mai rapidă şi corectă a problemelor, să asigure un grad înalt de precizie şi de

validitate cerut.

Pentru prognozarea indicatorilor sus numiţi s-a convenit utilizarea metodei de

extrapolare, care se bazează pe presupunerea că tendinţele observate în trecut

reflectă influieinţa factorilor, care vor acţiona şi în viitor.

În continuare autorul va examina rezultatele financiare la S.A “Floare- Carpet

“ sub aspect strategic, luând în calcul informaţia prezentată în tabelele de mai jos.

Tot odată menţionăm, că pentru anii 2004- 2006 rezultatele au fost elaborate de

autor , ţinând cont de tendinţa modificării rezultatelor financiare pe parcursul anilor

anteriori la această unite economică şi de cerinţele dure faţă de mărimea acestor

indicatori pentru perioada previzională de dezvoltare a sferei de producţie.

Variantele prezentate pot fi discutabile, deoarece la elaborarea lor s-a luat în

consideraţie condiţiile neuniforme de activitate (capacitatea de producţie, gradul de

aprovizionare, asigurarea cu materie primă şi materiale, piaţa de desfacere, nivelul

consumurilor şi cheltuielilor, preţul mediu unitar la produse finite etc.) în mod

divers, ţinând cont de gradul profunzimii cercetărilor acestora.

Un element de bază al planului de afaceri este aprecierea şi argumentarea

justificată a căilor de bază ce contribuie la obţinerea rezultatelor financiare. Drept

sursă principală de informaţie în acest caz serveşte “Darea de seamă despre

57

rezultatele financiare şi folosirea lor” . De regulă mărimea absolută a rezultatului

financiar este determinată de veniturile provenite din activitatea de bază sau din

vânzarea mărfurilor. Pentru a evidenţia căile de bază care determină rezultatele

financiare se recomandă următorul tabel

Prognoza rezultatelor financiare al S.A “Floare-Carpet” pe anii 2004-2006

Tabel 16Nr. Indicii Anii

2005 2006 2007program

2008proiect

2009prognoză

1 Vânzări nete 58000 63407 68008,5 73000,7 78000,42 Costul vînzărilor 45864.2 49545.8 53231 56896.3 60589.13 Profitul brut 12135.8 13861.9 14777.5 16104.4 17411.34 Cheltuieli

comerciale1746.5 2012.9 2279.7 2507.8 2775.9

5 Cheltuieli generale 5909.5 6757.5 7582.6 8300.6 92616 Alte cheltuieli

operaţionale5747.8 5134.6 4509.2 3878.2 3279.8

7 Alte venituri operaţionale

1270.3 1016.7 765.3 662.7 436.8

8 Rezultatul din activitatea operaţională

2.3 973.4 1171.3 2080.5 2531.4

9 Rezultatul din activitatea de investiţii

241.7 109.2 - - -

10 Rezultatul din activitatea financiară

454.3 -273 253,4 379 415,6

11 Profit pînă la impozitare

698.3 809.6 925.6 1065.6 1279.6

Examinând datele din tabel, constatăm că la S.A “Floare-Carpet” rezultatele

din activitatea operaţională comparativ cu anul de gestiune 2006-2006 acest

indicator va creşte de la 973,5 la 2531,4 mii lei sau suplimentar cu 1557,9 mii lei.

Elementul de bază, care va contribui la majorarea beneficiului de bilanţ îl

prezintă volumul vânzărilor. Se prevede că în anul 2006 faţă de anul 2006 vânzările

se vor majora de la 63407,8 la 78000,4 mii lei.

58

Astfel conducerea S.A “Floare-Carpet” se va strădui să acorde o atenţie

deosebită problemei legate de diversificarea activităţii de bază prin elaborarea unor

măsuri suplimentare, ce vor contribui la deschiderea şi lărgirea reţelei de magazine

proprii, precum şi la prestarea în diferite regiuni ale ţărilor occidentale, ţărilor CSI

a serviciilor la comandă .

Comparând informaţia prezentată în tabelele respective observăm, că

colectivul de muncă al S.A “ Floare- Carpet” vor trebui să depună eforturi esenţiale

în obţinerea unei activităţi durabile pe următorii trei ani de activitate.

Necesitatea înzestrării permanente a procesului de producţie cu mecanisme şi

utilaje noi, cît şi inventarierea judicioasă a fondurilor fixe care pe parcursul ultimilor

doi ani nu sunt implicate în circuitul de activitate din diferite motive, şi deci nu aduc

profit, vor contribui la obţinerea rezultatelor financiare obţinute din vânzarea

fondurilor fixe. Dar acest domeniu de activitate necesită o atenţie deosebită, bine

gândit ca să nu ducă la rezultate negative.

Previziunea volumului de producţie în condiţiile de instabilitate economică

în care se află Republica Moldova decurge din bugetul vânzărilor şi întreprinderea

trebuie să ţină cont de :

Cererea pe piaţă şi canalele de realizare a producţiei;

Asigurarea întreprinderii cu mijloacele de producţie necesare;

Utilizarea maximă a capacităţii de producţie.

Planul vînzărilor şi producţiei la “Floare- Carpet” S.A. pentru anii 2004- 2006

Tabelul 17

INDICATORII Anii

2004 program 2005 proiect 2006 prognoză

1. Vânzări nete- 68008,5 73000,7 78000,4

Inclusiv:

a. Covoare jacord 100% lînă 16636,3 22547,4 22143,3

b. Covoare jacord 80% lînă 48267,2 47234,2 51263,1

c. Alte tipuri de producţie 3105 3219,1 4594

2. Volumul producţiei fabricate 65120 66100 67000

59

Dacă volumul producţiei va creşte, necesarul de active de asemenea va trebui

să crească. Întreprinderea va avea nevoie de numerar suplimentar pentru a fi imediat

investit în stocuri de materii prime şi materiale, iar când se va atinge capacitatea

maximă, sunt necesare fonduri şi pentru investiţii în active fixe.

Accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de mărfuri şi materiale, precum şi

reducerea duratei de încasare a creanţelor vor permite S.A. “Floare-Carpet”

obţinerea în următorii trei ani a unui flux pozitiv al mijloacelor băneşti, fapt ce atestă

o situaţie financiară favorabilă pe viitor. Pentru întreprindere este şi mai favorabil

dacă în decursul perioadei previzionale ponderea desfacerii de mărfuri pe piaţa

externă şi pe cea internă treptat va creşte.

Suma încasărilor din activitatea de bază la S.A “Floare-Carpet” pe piaţa

internă şi cea externă

Tabel 18

Indicatorii Unitateademăsură

2006 efectiv.

2004 estim.

2005 prognoz.

2006 prognoz.

Comerţul interiorVînz. de mărf. cu amănuntul mil.lei 33 890 34230 35500 36800 în % faţă de anul precedent % x 101,1 103,6 103,6Comerţul exteriorVănzări de mărfuri (covoare) mil. USD 2300 2500 2550 2600

Examinând datele din tabel, se observă că la S.A “Floare-Carpet” pe parcursul

următorilor trei ani 2004-2006 volumul desfacerilor de mărfuri pe piaţa externă

predomină în suma totală din activitatea de bază. Concomitent pentru toată perioada

previzională se observă o tendinţă pozitivă de creştere a ponderii desfacerii de

mărfuri. Această situaţie va contribui pozitiv la obţinerea surselor valutare necesare

pentru procurarea mijloacelor circulante..

60

Previziunea activităţii întreprinderii 2004-2006

Tabel 19

INDICII Unit a. 2005 efectiv

a.2006 estimat

a.2007 program

a.2008proiect

a. 2009prognoza

Vinzari nete m.lei 58000 63407 68008,5 73000,7 78000,4 Datorii debitoare

m.lei 17263 13000 11000 8500 6500

Datorii creditoare

m.lei 12940 10450 7800 5250 2750

Profit-net m.lei 264.5 550 600 610 620Numarul scriptic mediu pers 857 863 863 870 871

Salariu mediu lei 889-02 1150-00 1200-00 1330 1450Export volumul Pondere m.lei

%

18377.7

25400

2730041.9

2790042.2

2880043.0

Rezultat financiar

pozitiv pozitiv pozitiv pozitiv pozitiv

Volumul productiei in preturi curente

56392 62020 65120 68400 69800

Volumul productiei in expresie naturala

Mii m2

327 333 340 350 357

Din diagnosticul efectuat au rezultat câteva concluzii de mare importanţă,

care oferă oportunităţi pentru decidenţii interesaţi în îmbunătăţirea

funcţionalităţii întregului sistem:

1. Există un sistem raţional de aprovizionare şi asigurare cu materia primă

şi materiale, ar fi necesar să se perfecţioneze acest sistem de aprovizionare cu

materie primă şi resurse materiale, contractele încheiate cu furnizorii (în baza

contractelor încheiate cu furnizorii pe o perioadă mult mai îndelungată şi să

includă careva elemente de atragere )

2. Să fie o concordanţă mult mai favorabilă între patrimoniul întreprinderii

şi gradul utilizării acestuia

61

3. Piaţa de desfacere este bine determinată de cererea consumatorilor

străini, astfel întreprinderea ar trebui să perfecteze piaţa internă de desfacere care

este limitată din cauza capacităţii reduse de cumpărare a consumatorilor

4.Să tindă mereu spre un ritm de creştere a profitului perioadei de gestiune

până la impozitare în paralel cu sporirea veniturilor din vânzarea produselor finite

presupune şi o reducere esenţială a cheltuielilor întreprinderii pentru activitatea

operaţională, cît şi pentru cea neoperaţională (de investiţii şi financiară).

Un compartiment aparte în planificarea financiară îl ocupă previziunea

rezultatelor financiare, care pornesc de la compararea cheltuielilor prevăzute pentru

fiecare tip de activitate.

Următorul tabel cuprinde diagnosticul şi argumentarea structurii cheltuielilor

de producţie pe elemente economice. Acest tabel se completează după datele privind

următoarele elemente economice generalizatoare: cheltuieli materiale, cheltuieli

aferente serviciilor prestate de terţi, uzura activelor pe termen lung, cheltuieli privind

retribuirea muncii, contribuţii privind asigurările sociale de stat, alte cheltuieli.

Actualmente o atenţie deosebită se acordă retribuţiilor, ponderea cărora în

structura cheltuielilor, după opinia autorului este foarte redusă. Sperăm că în viitor

mărimea acestor cheltuieli se va majora.

Celelalte două elemente cum sunt cheltuieli materiale, având o tendinţă de

majorare absolută, necesită o reducere relativă pe tot parcursul perioadei

previzionale

Structura consumurilor şi cheltuieliolor întreprinderii l a S.A “ Floare-Carpet”

Tabel 20

Elementele economice

2005 2006 2004 program 2005 proiect 2006 prognoza

%

1.Total Cheltuieli 57132 100 66178,5 100 75225 100 84468 100 93992 1002.Cheltuieli materiale

36627 64,1 42487,6 64,2 48278 64,2 54127 64,1 59967 63,8

3. Ch. aferente serv prest. de trţi

2822.9 4,94 2484,6 3,75 2166,5 2,88 1816 2,15 1560 1,66

4.Uzura 2226.1 3,89 1855,6 2,8 1481,9 1,97 1098 1,3 3666 0,39

62

Mijloacelor Fixe5.Ch. retribuirea muncii

8714550 15,3 11621,5 17,6 14669 19,5 18160 21,5 22088 23,5

6.Contribuţii asigur sociale

2424.8 4,24 3221492 4,86 4257,7 5,66 5710 6,76 7096 7,55

7. Alte cheltuieli 4316,8 7,55 4507672 6,81 4370,5 5,81 3556 4,21 2914 3,1

Concomitent se observă o tendinţă de reducere relativă a acestor cheltuieli în

perioada previzională. Astfel comparativ cu anul 2005, cheltuielile materiale în

valoarea absolută se vor majora de la 36627 mii lei la 59966,8 mii lei în anul 2006

sau cu 23339,8 mii lei (59966,8-36627), iar ponderea lor în structura cheltuielilor se

va reduce de la 64,10 la 63,80%.

Modificările enunţate vor da posibilitate conducerii S.A “Floare-Carpet” să

majoreze cheltuielile privind retribuirea muncii în această perioadă de la 8714,5 la

22088 mii lei, respectiv ponderea acestora în structura tuturor cheltuielilor va

constitui de la 15,25 la 23,50 la sută. Această tendinţă va servi drept factor

determinant al ameliorării stării materiale a membrilor colectivului de muncă la S.A

“Floare-Carpet” în viitor.

63

Concluzii şi recomandări

Aş dori să menţionez faptul că această temă este destul de impunătoare şi

actuală în procesul de tranziţie de la o economie planificată la cea de piaţă, din motiv

că diagnosticul constituie controlul medical al firmei şi ca rezultat este prescrisă cura

pe care întreprinderea este obligată să o urmeze, de altfel ea va fi sortită

falimentului.

Astfel încât sfera de bază a unei economii naţionale reprezintă sfera de

producţie, raţiunea producătorului constă în faptul, că el nici odată nu-şi va permite

să producă marfa, care nu este solicitată pe piaţa de desfacere, sau care nu poate să-i

asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este de a obţine un profit cît

mai mare în raport cu efortul depus.

În lucrarea dată am examinat căile principale de obţinere a profitului

caracteristice pentru unităţile de producţie, cît şi metodele principale de diagnostic şi

estimare a acestor rezultate: începînd cu profitul brut şi terminănd cu cel pînă la

impozitare.

În cadrul cercetării am apelat şi la un sistem de indicatori relativi ai profitului, cum

ar fi: rentabilitatea activelor, rentabilitatea financiară şi economică etc., care ne ddau

posibilitatea unei aprecieri mai riguroase, sub diferite astpecte, a rezultatelor

financiare obţinute.

În procesul cercetării am divizat sistemul de factori care influenţează modificarea

profitului şi rentabilităţii sub aspectul concordanţei factorilor interni – care depind

de activitatea întreprinderii şi a celor externi – care în cea mai mare măsură nu

depinde de activitatea acesteia.

Deci, în baza temei studiate în teza respectivă aş putea conchide următoarele

lucruri:

1. Un rol important în acest proces оl are profitul, care prin conţinutul său

economic în condiţiile atuale este sursa principală de autofinanţare a unităţilor de

producţie şi abunăstării vieţii sociale în ăntregime. În viziune a noilor cerinţe ale

economiei de piaţă, orice producător, în perioada derulării unei activităţi, trebuie să-

64

şi determine foarte clar potenţialul său de dezvoltare în ramura respectivă şi efortul

propriu în obţinerea unor rezultate financiare mai avantajoase.

1. Pornind de la analiza situaţiei reale a „Floare Carpet” SA, starea actuală

a întreprinderii poate fi caracterizată prin:

Lipsa capitalului pe termen lung pentru înnoirea şi diversificarea

producţiei, deoarece capitalul pe termen lung pe care îl are la moment în

bilanţ sunt doar datorii faţă de buget, privind impozitul pe venit istorice;

Degradarea fizică şi morală a utilajului, fapt ce atrage după sine

creşterea cheltuielilor de întreţinere şi reparare;

Micşorarea randamentului mijloacelor fixe;

Costuri mari de producţie care duc, de obicei, la obstacole în

pătrunderea acesteia pe piaţa externă şi la concentrarea pe piaţa internă care

are o capacitate de absorbţie prea mică;

Lipsa unei strategii de dezvoltare de lungă durată şi lipsa echipelor de

manageri capabili să realizeze astfel de strategii, nefolosirea şi

necunoaşterea stilurilor noi de management, ce ar genera posibilităţi

sinergetice de dezvoltare;

Inexistenţa unui proces continuu de instruire economică şi a unei

reacţionări prompte la schimbările de mediu.

1. Pentru depăşirea situaţiei în care se află la moment întreprinderea

„Floare Carpet” SA şi pentru crearea unor premise de transformare a acestei

companii într-un agent esenţial ai economiei de piaţă aş propune un set de măsuri de

ordin metodologic şi practic, după cum urmează:

a) Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere

creşte şi se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a

supravieţui depinde de capacitatea managerilor de marketing de a promova

noi idei pentru produse noi, a managerilor financiari de a utiliza maximum

eficient resursele financiare, pe baza căreia este posibilă creşterea

profitabilităţii întreprinderii;

65

c) Creşterea volumului venitului din vânzări. Pentru îmbunătăţirea acestui

indicator aş propune următoarele acţiuni:

Lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing;

Urgentarea realizării activelor neutilizate. În condiţiile în care

întreprinderea dispune de echipamente neutilizate, acestea trebuie realizate

sau date în folosinţă micilor întreprinzători, asigurând, pe de o parte,

evitarea pierderilor provocate de uzura fizică şi morală şi creşterea fluxului

financiar de intrare, pe de altă parte, creşterea cifrei vînzărilor şi,

corespunzător, sporirea profitului;

c) Reducerea costului vânzărilor. Conform datelor din tabelul 2.3.3.,

întreprinderea industrială „Floare Carpet” SA a înregistrat reducerea a

profitului brut pe seama creşterii costului vânzărilor în valoare de -5180,8 mii

lei. Adică, aceasta s-a răsfrînt implicit asupra rentabilităţii. Deci pentru

reducerea costului întreprinderea trebuie să:

Dezvolte şi modernizeze tehnologiile de fabricaţie;

Reducă personalul angajat la întreprindere;

Diversifice furnizorii de materie primă şi materiale, energie şi

combustibil.

c) Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului. În acest context, o poziţie

prioritară revine operaţiunilor privind sporirea ritmului de încasare a

producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare, permanente a documentelor

de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii, adresarea de

scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul

evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind

relaţiile cu clienţii, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor

moderne.

c) Pentru o activitate durabilă în condiţiile economiei de tranziţie este

nevoie de asigurarea unui suport legal din partea statului, de stabilizarea

situaţiei economice prin reducerea inflaţiei şi promovarea investiţiilor în

Republica Moldova.

66

4. În perspectiva de lungă durată, compania „Floare Carpet” SA ar trebui

să dezvolte o strategie de dezvoltare a întreprinderii în condiţiile actuale de piaţă,

prin:

Competitivitatea producţiei. Sporirea competitivităţii producţiei atât

pe piaţa internă, cât şi pe cea externă este posibilă prin:

Creşterea calităţii producţiei. Pentru a obţine victori în lupta

concurenţială, „Floare Carpet” SA trebuie mereu să lucreze asupra

calităţii şi să producă această marfă mai repede decât concurenţii lor.

Un pas spre succes „Floare Carpet” SA a înregistrat în întroducerea

sistemului standart de calitate ISO – 9001;

Însuşirea noilor tipuri de producţie competitivă pe piaţă şi lărgirea

sortimentului de mărfuri în scopul substituirii producţiei de import de

calitate inferioară. Aceasta din urmă necesită rezolvarea unor

probleme ce ţin de pregătirea cadrelor calificate, creşterea

potenţialului inovaţional, a calităţii managementului şi structurii de

conducere.

Competitivitatea tehnologiilor. Conform spuselor economistului

american A.I.Ross, sporirea volumului de producţie în statele dezvoltate cu

50-60% este obţinută pe baza înnoirii tehnologiilor şi nu a creşterii

consumului de resurse. Cvreşterea competitivităţii tehnologiilor constă în

retehnologizarea şi modernizarea permanentă a procesului de producţie.

Competitivitatea organizării procesului de producere, a muncii şi

gestionării. Pentru ca mijloacele investite în noile tehnologii să se

recupereze, este necesar să se echilibreze nivelul tehnic al producţiei cu

necesităţile pieţei concurenţiale. O altă modalitate ar fi atragerea

investiţiilor directe, a creditelor pe termen lung în vederea înnoirii şi

modernizării bazei tehnico-materiale a industriei şi aplicării tehnologiilor

moderne de producere.

4. În final, aş putea menţiona faptul ponderea rezultatului din activitatea

operaţională este mult mai mică decât cea din activitatea de investiţii şi din cea

67

financiară, ceea ce nu este normal pentru o întreprindere de producere. Deci toate

aceste concluzii şi propuneri ţin de orientarea managerilor spre alegerea unor decizii

optime de sporire a competitivităţii, dar realizarea în practică mai depinde încă de

mulţi factori interni şi externi, care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta fiind

posibilă doar în urma analizei financiare a activităţii propriei întreprinderi, dar şi

acelor concurente.

Propunerea programului de acţiune şi a măsurilor de ameliorare a

rezultatelor întreprinderii

Deoarece situaţia financiară la S.A “Floare-Carpet este favorabilă la etapa

actuală, ca şi orişicare agent economic se doreşte o transformare a lor în agenţi

esenţiali ai economiei de piaţă, astfel autorul propune un set de măsuri de ordin

metodologic şi practic care să conducă la creşterea profitabilităţii .

Printre căile şi modalităţile ce ar putea fi avute în vederea în sporirea

eficientizării activităţii S.A. “Floare – Carpet” se enumără:

1. Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o

întreprindere creşte şi se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a

supravieţui depinde de capacitatea managerilor de a promova noi idei pentru noi

produse, asigurând astfel lărgirea sortimentului de produse comercializate şi pe

această bază fiind posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;

2.Creşterea volumului vânzărilor. Pentru оmbunătăţirea situaţiei în

perspectivă în ceea ce priveşte indicatorul “cifra vânzărilor” se propun unele

categorii de măsuri:

- lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing. În condiţiile actuale,

când întreprinderea dispune de stocuri greu vandabile activitatea specialiştilor

din domeniului marketingului trebuie să fie îndreptată spre:

- determinarea potenţialului pieţei, care presupune studierea cerinţelor şi

problemelor clienţilor, a capacităţii concurenţiale;

- acomodarea la maximum a procesului de producţie la cerinţele pieţei, la

studierea şi caracterul cereri;

68

- asigurarea creşterii vânzărilor prin intermediul reclamei şi publicităţii

profesionale, încheierii contractelor directe cu consumatorii etc.;

- modificarea sortimentului producţiei conform cerinţelor pieţei;

- organizarea expoziţiilor cu vânzare în oraşele republicii şi peste hotare.

Astfel întreprinderea va putea produce nu doar pentru acoperirea

capacităţilor de producţie şi creşterea stocurilor de produse, ci pentru piaţă şi

necesităţile sale.

3. Reducerea costului vânzărilor.

Aici putem menţiona că agravarea situaţiei financiare a unei întreprinderi

industriale, creşterea costurilor de producţie constituie un fenomen marcant al

ultimei perioade.

Principalele cauze care au determinat creşterea costurilor de producţie sunt:

creşterea costurilor fixe ca urmare a reducerii considerabile a capacităţilor de

producţie, creşterea preţurilor la materia primă, la energie, sporirea cheltuielilor

legate de creşterea ratei dobânzii pentru creditele primite ş.a., toate acestea

conducând la diminuarea profitului

Pornind de la influenţa cheltuielilor totale asupra profitului şi , implicit, asupra

rentabilităţii, trebuie avute în vedere unele măsuri pentru reducerea costurilor:

- realizarea produselor pe baza criteriilor de eficienţă economică, care

presupune practicarea unor preţuri de vânzare care să permită acoperirea costului de

producţie şi obţinerea unui profit

- dezvoltarea şi modernizarea potenţialului tehnic al întreprinderii, care să

antreneze cheltuielile financiare cît mai reduse şi vinderea activelor neutilizate.

- perfecţionarea personalului angajat la întreprinderi;

diversificarea furnizorilor de materie primă şi materiale, energie şi

combustibil. Este necesară existenţa la întreprindere a unui sistem de

informare privind furnizorii, caracteristicile şi preţurile materiilor prime.

4. Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului care conduc la sporirea

numerarului şi care fiind plasat în acţiuni profitabile va genera profit. În acest

context, o poziţie prioritară revine operaţiilor privind sporirea ritmului de

69

încasare a producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare, permanente a

documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii,

adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În

scopul evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici

privind relaţiile cu clienţii, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor

moderne.

În concluzie putem afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientare

generală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor

financiare, dar realizarea în practică, depinde încă de o mulţime de factori interni şi

externi care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta fiind posibil doar în rezultatul

analizei financiare a activităţii de producţie a întreprinderii cît şi a concurenţei.

Deci în cadrul procesului de prognozare a dezvoltării întreprinderii industriale

S.A “Floare –Carpet”, sunt incluşi cei mai semnificativi indicatori de apreciere a

situaţiei financiare printre care: volumul vânzărilor, profitul, etc. O importanţă

deosebită a revenit selectării metodelor de previziune, chemate să asigure un grad

înalt de precizie şi de validitate cerut. Pentru prognozarea indicatorilor sus- numiţi,

s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare, care se bazează pe presupunerea că

tendinţele observate în trecut reflectă influenţa factorilor care vor acţiona şi în viitor.

70

Bibliografie

Legi, Hotărîri a Republicii Moldova:

1. Codul fiscal. Serviciul fiscal de Stat al Republicii Moldova. - Chişinău, 2001. -

98 p.

2. Comentarii cu privire la aplicarea Standardelor Naţionale de Contabilitate,

aprobate prin ordinul ministrului finanţelor al R Moldova nr.16 din 29 ianuarie

1999. // Monitorul Oficial nr. 35-38 din 15.04.99.

3. Legea privind societăţile pe acţiuni nr.H34-Xin din 2 aprilie 1997. // Monitorul

Oficial nr. 38-39, iunie 1996.

4. Ordinul Ministerului Finanţelor nr.16 din 29 ianuarie 1999 „Modificarea şi

completarea nr.1 la S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare".

5. Privind volumul, modul de întocmire şi prezentare a dării de seamă financiare

anuale de către agenţii economici pentru anul 1998. Scrisoarea

Departamentului Analize Statistice şi Sociologice nr.08-05-81 din 29

decembrie 1998 şi a Minislciului Finanţelor nr.03/2-7478 din 31 decembrie

1998.

6. Standardele Naţionale de Contabilitate, aprobate prin ordinul ministrului

finanţelor al R Moldova nr 16 din 29 ianuarie 1999 // Monitorul Oficial nr. 35-

38 din 15.04.99.

Literatura de specialitate:

7. Ana, Gheorghe I. Profitul: concept, norme, politici. - Bucureşti: Ed. Economică,

1998.-184 p.

8. Analiza activităţii economice a întreprinderilor. - Bucureşti: Ed. Didactică şi

Pedagigică, 1982.-397 p.

9. Bălănuţă, V. Diagnosticul financiaral activităţii firmei. Chişinău, 2001, 56p.

10.Botnari, N. Analiza financiară - instrument de apreciere şi fundamentare a

strategiei financiare a întreprinderilor industriale: spec.08.00.10 - Finanţe,

monedă şi credit: autoref. tez. de dr. în şt.econom. - Chişinău: A.S.E.M., 2000.

11.Bran, P. Decizia financiară în unitatea economică. - Bucureşti, 1980. - 248 p.

12.Buhociu, R., Negoescu, Gh. Analiză economică. - Brăila: Evrica, 1999. - 224p.

71

13.Dalotă, M., Donam, L. Managementul firmei prin planul de afaceri. -Timişoara:

Ed. Sedona, 1997. - 248 p.

14.Dobrotă, Niţă. Economie politică. -Bucureşti: Ed. Economică, 1997. - 591 p.

15.Epuran, M., Cotlet, D., Ineovan, F., Pereş, I. Contabilitatea financiară în noul

sistem contabil. Volumul II. - Timişoara: Editura de Vest, 1995. - 307 p.

16.Gheorghescu, N. Analiza bilanţului contabil. - Bucureşti: Ed. Economică, 1999.-

304 p.

17.Gheorghiu, Al. (coord.) Analiza activităţii economice a întreprinderilor. -

Bucureşti: Ed. Didactica şi Pedagogica, 1982. - p.

18.Işfânescu, A. Ghid practic de analiză economico-fînanciară. - Bucureşti: Tribuna

economică, 1999. - 447 p.

19.Işfanescu, A., Robu, V., Angliei, L, Tutu, A. Evaluarea întreprinderii. -Bucureşti:

Ed. Tribuna Economică, Ediţia a Il-a, 1999. – p.

20.Luca, G., Olariu, N. Elemente de management financiar: Profitabilitate şi

competitivitate. Profit, preţ şi calitate. Risc şi certitudine. - Iaşi: Dosoftei,

1994.-248 p.

21.Marx, Karl. Capitalul. Vol.II. - Chişinău: Cartea moldovenească, 1968. 610p.

22.Mărgulescu, D (coord ) Analiza economico-fînanciară a întreprinderii: metode şi

tehnici Bucureşti, Ed Tribuna Economică, 1994. - 388 p.

23.Mărgulescu, D., Niculescu, M., Robu, V. Diagnostic economico-fînanciar. -

Bucureşti: Ed.Romcart, 1994 -p.

24.Nederiţă, A., Bucur, V., Cărăuş, M. Noul sistem contabil al agenţilor economici

din Republica Moldova. - Chişinău: MARP, 1998. V.l. - 432 P.

25.Niculescu, M. Diagnosticul global strategic. - Bucureşti: Ed. Economică, 1997.-

455 p.

26.Oatu, C. Analiză economică. Iaşi: Ed. Fundaţiei Chemarea, 1995. - 340 p.

27.Paraschivescu, M., Păvăloaie, W. Modele de contabilitate şi analiză financiară. -

Bucureşti: Ed. Neuron, 1994 - 564 p.

28.Smith, Adam. "Avuţia naţiunilor: cercetare asupra naturii şi cauzele ei".

Chişinău. Universitas 1992. - 326 p.

72

29.Ţugui, Alexandru. Model de analiză a senzitivităţii profitabilităţii. // Reforme

economice în Republcia Moldova şi România: Realizări, tendinţe, probleme:

Simpozion ştiinţific: Chişinău, 24-25 septembrie 1998, Vol.2, p.246-249.

Articole şi reviste din ziare:

30.Bălănuţă, V. Diagnosticul şi aprecierea eficienţei utilizării factorilor de producţie

în contextul restructurării întreprinderilor. // Contabilitate şi audit,

1996.nr.lO,p.l9-22.

31.Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea activităţilor în sfera businessului mic şi

microbussinesului. // Economie şi finanţe, 2001, nr.5, p. 67-69.

32.Bălănuţă, V. Diagnosticul şi aprecierea stabilităţii financiare a întreprinderii

(firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit,

1997.nr.9, p.41-49.

33.Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea gradului de credibilitate al întreprinderii

(firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit,

1998.nr.5,p.85-88.

34.Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi eficienţei

utilizării activelor în contextul restructurării activităţii de producţie. //

Contabilitatea şi audit, 1999, nr.65 p.46-50.

35.Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea potenţialului economico-financiare al

întreprinderii în contextul analizei expres. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.35

p.38-44.

36.Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea potenţialului rezultativ al întreprinderii

(firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit,

1997,nr.ll,p.25-29.

37.Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea surselor de constituire a patrimoniului

întreprinderii şi eficienţei utilizării pasivelor. // Contabilitate şi audit, 1999,

38.. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi strategia de dezvoltare a agenţilor economici în

contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit, 1996, nr.12,

p. 9-13.

73

39.Bălănuţă, V., Sandul, T., Fratea, N. Diagnosticul şi estimarea rentabilităţii

economice şi financiare în contextul restructurării activităţii de producţie.

Contabilitate şi audit, 1998, nr.7, p.66-71.

40.Bătrâncea, loan, Barb, A., Todea N. Diagnosticul economic al firmei. // Tribuna

economică, 1999. nr.15, p. 14-15.

41.Carauş, V., Diagnoza impune decizii ferme de restructurare. // Economica 1997,

nr. 4, p. 38-39.

42.Gortolomei, V., Gheorghită, M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub

aspectul aplicării S.N.C. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.7-8, p.93-95.

43.Işfănescu Aurel , Diagnosticul întreprinderii în dificultate. // Tribuna

economică, 1997, nr.28, p. 14-15

44.Nederiţă, A., Tiriulnicov, N., Paladi, V., Gavriliuc, L. Recomandări practice la

raportul privind întocmii ea notei explicative la raportul financiar anual. //

Contabilitate şi audit, 1999, nr.4, p.40-74.

45.Plămădeală, N Diagnostciul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi eficienţei

utilizării activelor în contextul restructurării activităţii de producţie. //

Contabilitate şi audit, 1999, nr.6, p.48-51

46.Pântea, P., Deaconu, A. Bilanţul financiar în diagnosticul financiar al

întreprinderii. // Finanţe, credit şi contabilitate, 1997, nr.7-8, p.4-10.

47.Staicu Florea , diagnostic inern – premisă a investiţiilor unei firme.// Tribuna

economică, 2006, nr. 13, p. 16-18.

74

75