E T E R N DACIADACIA

REVIST DE CULTUR - TRADI II, PROZ , TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZAN 1, NR. 3, IUNIE 2014 * APARE ÎN ZIUA DE 21 A FIEC REI LUNI

DACIADACIAE T E R N

ISSN 2360 – 199XISSN–L 2360 – 199X

Adresa:Str. Aurel Vlaicu, nr. 25, cod 330007,

Deva, RomâniaEmail: revistadaciaeterna@gmail.com

Anul I, nr. 3/20142

DIRECTOR FONDATOR:CONSTANTIN LUPEANU

REDACTOR- EF:IOAN P UNESCU

Num r ilustrat cu imagini dup lucr rilelui ION UCULESCU.

www.scribd.com/Dacia-Eternawww.cartesiarte.ro

Textele se vor trimite pe adresa de email a revistei, înformat electronic, fonturi Times New Roman, size 12,cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite defotografia autorului.

Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis ,cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsultextelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal,art. 205-206).Revista se distribuie gratuit.

Coperta I: Ion uculescu - Interior rural cu covoareCoperta IV: Ion uculescu - Iarn pe strada Lizeanu

SUMAR

EDITORIAL ÎNTRE FILOSOFIE I UMOR / 3

TRADI IIISTORICI ROMÂNI DESPRE STR MO II LOR, DACII (III) -Nicolae Densu ianu; Constantin Giurescu / 4-5Ovidiu Bojor, CONCEP IA MEDICINII HOLISTICE LAPOPOARELE TRACO-GETO-DACICE / 6-7Ioan P unescu, DIOSCORIDES I DACIA (II) / 8-9

ARTA PLASTICConstantin Lupeanu, UCULESCU / 10-11

PROZAura Christi, GRE EALA LUI IISUS / 12-15Clelia Ifrim, CEI TREI TINERI DIN ORA / 16

ROMAN FOILETONCorneliu Leu, VECINUL CEL BUN / 17-23Raluca Ioana Maftei, SCRIS ÎN STELE / 24-25

TEATRUConstantin Lupeanu, CORTINA / 26-31

TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZZhuang Zi, SIMBOLURILE INTEGRIT II INFINITE.PARABOLE / 32-34

MEMORIIIon Andrei , UN RECENS MÂNT / 35-38

CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINEEmilian M. Dobrescu, PUTEREA ECONOMIC ISPIRITUAL A CHINEI / 39

SPIRITUALITATECorneliu Leu, DE LA MULTICULTURAL LAMULTISPIRITUAL / 40-41

Pentru o Românie a Meritocra\iei!

Statuia regelui Decebal la C

azane

Anul I, nr. 3/2014 3

A vorbi sau a te purta sobru i a glumi, a avea umor înseamn alegi deliberat o modalitate de exprimare. Cel mai adesea, oamenii

se exprim direct, cât mai simplu posibil, f artificii, în primul rânddin comoditate, apoi pentru a se încadra unei legitimit i date i a ficonsidera i serio i, de încredere. De fapt, aceasta este calea cea maicomod i nu presupune un efort deosebit. Ai un gând i îl expuidirect, f ocoli uri i zorzoane.

Cine alege gluma, ironia, farsa etc., î i ia o mare responsabi-litate, pentru c poate fi u or socotit neserios, superficial, de i înrealitate lucrurile stau poate pe dos. La el, exprimarea presupunedotare nativ i efort intelectual aparte, crea ie. Mucalitul Moromete,de exemplu, este iste , creativ, i dovede te o atitudine realist , pozi-tiv în aproape fiecare ac iune.

Se spune adesea c a avea umor înseamn inteligen i des-chidere, capacitatea de sintez a realului. Omul care vorbe te înparabole, în calambururi sau, mai simplu, cel ce se exprim pe un tonglume alege un unghi anume pentru a- i expune gândul, pentru aparticipa la dialog. Spusele sale re in cu deosebire aten ia, intrig ,amuz sau sup , iar dincolo de imediat îndeamn la reflec ie, maimult decât comunicarea linear a celor direc i.

Umorul are func ie epistemologic . El induce o reac ie psiho-logic specific , dovede te ambivalen a condi iei umane. Miza peludic!

Într-o analiz a tehnicilor de creare a umorului, Sigmund Freudvede o coinciden între crearea vorbei de spirit i a visului. Dinperspectiv antropologic , umorul este iscat de date biologice, psi-hologice, sociologice i are dimensiuni de cunoa tere, comunicarei chiar metafizice. Totodat , umorul este considerat fenomen axio-

logic, dac îl raport m la valorile esen iale ale vie ii, la aspectelemorale i sacre.

La fel ca în via a diurn se întâmpl i în art . Este mai lesnesa scrii literatur , s poveste ti ni te întâmpl ri, decât s creezi umor.Dovad , puzderia de scriitori în proz i vers, num rul mare defilosofi cu sau f oper . Dac nu gre esc, în toat istoria artei,umori ti sunt pu ini. De ce? Pentru c e mult mai u or s scrii opagin de filosofie decât un scheci. Se tie c cine se angajeaz încrea ia umoristic se poate trezi la unul dintre cei doi poli, fie s fieprea serios în umor, subminându-se singur, fie s debordeze de umorserios, ceea ce presupune genialitate.

Umorul are o tent magic , greu de depistat, i f de carenu se împline te. El ne face mai umani, oameni adev ra i.

Râsul înnobileaz .Doar oamenii râd. Numai oamenii (unii) au sim ul umorului.

Gottfried Leibnitz scria: Nu este treaba filosofilor s ia mereulucrurile în serios.

Este oare compatibil filosofia cu umorul? În istoria culturiiuniversale, exist multe însemn ri autentice despre apetitul umoristical marilor filosofi. Câteva citate. Pitagora (Nu trebuie s v teme i demoarte; ea nu e altceva decât un scurt popas.); Socrate (Cunoscutaepigram adresat so iei sale Xantipa, prin care îi cere s se lini -teasc , g sindu-i lui o culp ); Immanuel Kant (Cel care e îndr gostit

#NTRE FILOSOFIE }I UMOR

EDITORIAL

cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale,de i în general î i recap vederea la opt zile dup c torie.);Friedrich Nietzsche (Crea ia: singurul surâs al tragediei noastre.);

zut în sclavie, Diogene este întrebat de negustorul de sclavi cetie s fac : tiu s poruncesc! ar fi fost r spunsul s u; Madame de

Stael, întrebat de ce femeile frumoase au mai mult succes în fa arba ilor decât cele inteligente, a r spuns: Pentru c sunt pu inirba i orbi, dar mul i b rba i pro ti.

La noi circul cele mai multe anecdote pe seama muscelea-nului Petre ea. Dumnezeu, omul r mâne un biet animalra ional i vorbitor, care vine de nic ieri i merge spre nic ieri. iel r mâne a a chiar dac este laureat al premiului Nobel sau

tur tor, a declarat el.Acela i lucru este evident între oamenii de tiin . Grigore

Constantin Moisil: Fiecare b rbat are nevoie de o amant ! Nevastacrede c el e la amant , amanta crede c e la nevast i a a elpoate s ad lini tit în bibliotec s citeasc .

Umorul adev rat este de sorginte filosofic , este idee filo-sofic exprimat cu art , într-o manier extrem de subtil , rafinat ,savant . i asta nu de ieri, de azi.

Iat de ce, în num rul de fa , îndr znim s ilustr m între-trunderea filosofiei i umorului, prin câteva parabole celebre ale

filosofului chinez Zhuang Zhou.Iunie 2014 Constantin Lupeanu

Ion uculescu - Deplasare

Anul I, nr. 3/20144

ISTORICI ROMÂNIDESPRE STRÃMO}II LOR, DACII

(III)

TRADI II

1. NICOLAE DENSU IANU, Dacia preistoric

...Studiind timpurile preistorice ale rilor de la Carpa i laDun rea de jos, o lume veche disp rut , leag nul civiliza iuneianteelene se desf oar înaintea ochilor no tri... Dacia, în istoriaacestor timpuri întunecate, apare ca prima metropol geografic , cea fost destinat prin pozi iunea sa particular , prin abunden apopula iunii i prin diversitatea avu iilor sale, a- i extinde, în epocapreistoric , influen a sa etic i cultural , de o parte, spre sud, înPeninsula Balcanic i pân dincolo de Marea Egee, de alt parte, pecalea cea mare i lung de comunica iune a Dun rii.

Ac iunea civilizatoare, ce a exercitat-o popula iunea pre-istoric antedac de la Carpa i i Dun rea de jos, asupra lumii ante-elene, a fost mult mai mare de cum ne putem închipui ast zi pe bazafragmentelor de monumente i a tradi iilor istorice i poporale, ce laavem din aceast epoc extrem de îndep rtat ...

...Aici la Dun rea de jos i în special în rile Daciei - faptuleste cert - s-a format i închegat centrul cel mare i puternic al popu-la iunei neolitice din Europa; centrul unei rase noi de oameni, destatur înalt i viguroas , cu idei severe religioase i cu o pasiuneadus , probabil din Asia, de a sculpta în stânc vie statuile enormeale divinit ii sale.

Ace ti noi cuceritori ai lumei vechi aduser i r spândir înEuropa noile elemente de civiliza ie, fundar aici cele dintâi stateorganizate i deter o nou direc iune pentru destinele omenirei.

În curs apoi de mai multe sute de ani, aceast ras activ ilaborioas , dotat cu o putere miraculoas de cre tere i expansiune,

i continu la Dun rea de jos migra iunile sale c tre p ilemeridionale. De pe culmile, de pe v ile i de pe câmpiile Carpa ilor,necontenite roiuri noi de triburi pastorale trecur peste râul cel mareal lumei vechi i se rev rsar în grupe compacte i organizate pesteîntreaga Peninsul Balcanic .

Acesta este curentul cel mai meridional sau carpato-micenic,curent care venind din Asia central î i form la Carpa i prima sapatrie european i puse cele dintâi baze morale ale noii civiliza iuni,care se dezvolt mai târziu atât de puternic în Grecia i rmurileAsiei Mici; ori exprimându-se cu alte cuvinte, acesta este cuvântulvechi pelasg sau paleohton, al vechilor p mânteni, sau al oamenilor

scu i de-a dreptul din p mânt, dup cum se numeau dân ii......Dintre toate aceste migra iuni neolitice îns , rolul cel mai

important în istoria civiliza iunei europee l-a avut curentul meridi-onal sau paleohton (carpato-micenic).

Prima sta iune, pe care au ocupat-o în mod durabil acest

curent neolitic, au fost rile vechii Dacii, înzestrate de la natur cucâmpii întinse i roditoare, cu v i i p duri magnifice traversate denenum rate cursuri de ape. Aici s-a format centrul cel mare de aglo-mera iune al popula iei neolitice, prima patrie adoptiv pentru maselemari de p stori, cari veneau cu c peteniile, cu triburile, cu zeii i cuturmele lor din Asia c tre Dun re...

...Pelasgii ne apar în tradi iuni i în monumente ca oameniavizi de glorie. Ambi iunea lor era s aib morminte colosale i me-moria lor s fie celebrat în cânt ri la genera iunile viitoare... Acestuz de a onora memoria eroilor deceda i prin tumule enorme de p mânt,vedem c a existat într-o epoc dep rtat i în rile vechii Dacii.

Aproape în fiecare jude al României se afl una ori mai multemovile funerare, de dimensiuni colosale, i cari poart numele de„Movila mare” ori „M gura mare”...

... Înc în epoca lui Homer i a lui Hesiod se p streaz îninuturile grece ti diferite legende despre patria cea fericit a

pelasgilor de la nordul Traciei, sau al Dun rii de jos, unde se aflauoamenii cei mai ju ti i unde se ducea o via lini tit i plin detoate mul umirile.

Diferitele triburi pelasge, cari în curs de mai multe sute de aniplecând din sânurile Carpa ilor se rev rsau peste inuturile mai pu infertile ale Greciei i Asiei Mici, p streaz pân târziu memoriastr mo ilor lor din nordul Dun rii de jos, i totodat memoria acelei

ri, care se caracterizeaz prin o fertilitate exuberant i prin diferitealte avu ii naturale i unde moravurile i sentimentele de justi ie aleoamenilor devenise legendare...

...Cea mai extins , mai civilizat i mai r zboinic popula iunepelasg în p ile de nord ale Dun rii i ale M rii Negre, au format-oîn timpurile primitive ale istoriei a a-numi ii arimi. Arimii ridicar lacea mai înalt glorie puterea militar i politic a pelasgilor.

Teritoriul ocupat odat de aceast na iune în Europa, Asia iAfrica, a fost foarte vast i numele arimilor, arimanilor, ramilor sauraminilor, cum se mai numeau ei, a r mas prin tradi iuni, prin legendei prin numiri de localit i, în memoria diferitelor popula iuni din cele

trei continente.Cea mai veche amintire despre arimii de la Carpa i i Istru, noi

o afl m de la Homer... Arimaspii locuiau în p ile meridionale alemun ilor Rhipaei sau Carpa i, dup cum ne spune istoricul Damastedin Sigeu, care tr ise în timpul lui Herodot...

...Venim acum la tradi iunile poporului român cu privire la

Anul I, nr. 3/2014 5

faimo ii arimi, ce locuise odat pe teritoriul Daciei vechi. Unele dinaceste tradi iuni ne înf az pe românii de ast zi ca autohtoni laCarpa i i la Dun rea de jos, ca descenden i ai unui popor vechi,numit râmleni sau râmi, cari locuiesc odat în regiunile acestea.

„Românii”, ne spun unele tradi iuni, „nu au venit de nic ieri,ci s-au pomenit aici”; „Românii de când sunt ei, au stat tot pe acestelocuri”; „ei sunt aici de la începutul lumii”; c „s mân a noastr este

...R sboinicul popor al dacilor nelini teau mereu peprovincialii romani de la sudul Dun rii i o tirile romane sdrobite,nemaiputându-se pune stavil , puternicul imperiu e nevoit, subDomi ian, s încheie pace cu ei.

Dar mândra Rom nu prin pacea cu barbarii î i asiguragrani ele: poporul acesta care atacase pe supu ii s i, trebuia învinsi nu recunoscut ca prieten. Scopul acesta îl urm re te Traian în

primul resboi, iar nu cucerirea Daciei; e prea întins imperiul roman,de prea multe o ti are nevoie spre a- i ap ra fruntariile de atunci, ca

se mai gândeasc la cuceriri nou ......Scopul lui (al lui Traian, n.n.) era numai învingerea dacilor,

iar nu cucerirea rii lor, i dovada limpede a acestei afirm ri o vedemîn faptul c atunci, când acest scop este ajuns, el înceteaz r sboiul...

...Curând se convinge c nici învin i nu- i înfrâneaz pornirealor resboinic ; cucerirea rii se impune... cele 7 legiuni cu care por-ne te Împ ratul în al doilea resboi, sdrobesc pe daci i cuprind aralor; greutatea era îns nu cucerirea, ci p strarea acestei provincii...

2. CONSTANTIN GIURESCU, Trecutul nostru

de la urie i” i, în fine, c românii de ast zi s-au numit mai înainterâmni i râmleni”.

... În poemele lui Ovidiu, ge ii i sarma ii ne apar ca doupopoare vecine i înrudite, având acelea i moravuri i aceia i limbbarbar latin ... Limba dacilor avea un caracter latin i dup Hora?iu,contemporanul lui Ovidiu...

(Dacia preistoric , de Nicolae Densu ianu -Institutul de Arte Grafice CAROL GÖBL, Bucuresci 1913)

...Când din partea nordic provincia este asigurat prinuria ele valuri pe care le ridic i prin cele dou legiuni pe care le lasîn paz , când leg tura cu imperiul este stabilit prin cultura isim imintele romane împlinite de coloni tii de aici i prin m re ul podcare se ridicase la Turnu Severin, Împ ratul crede c a înl turaturm rile gre elii necesare ce se s vâr ise, l sând grani ele imperiuluii a întemeiat ceva durabil. Credin a acesta i-o întrupeaz Traian în

re ul monument pe care îl ridic în piatr în sudul provinciei Adam-Klisi. El avea s eternizeze aducerea aminte a operei lui...

... i-i un obicei sfânt, ca copii s înceap anul nou amintindu-i cântând tuturor pe „b dica Traian”. Ajunge ilustrul împ rat pentru

ei un al doilea Dumnezeu, binef torul lor, i-i firesc ca du manii(poporului nostr, n.n.) s -l considere pe el ...între spiritele rele...

(Trecutul Nostru, de Constantin Giurescu -conferin inut la 24 ianuarie 1899,

Tipografia Modern M.T. Dumitrescu, Foc ani,1899)

Ion uculescu - Margine de sat

Grupaj realizat de Ioan P unescu

Anul I, nr. 3/20146

Ovidiu Bojor

CONCEP|IA MEDICINII HOLISTICELA POPOARELE TRACO-GETO-DACICE

REZUMATDe la început, omul primitiv i-a vindecat r nile i suferin ele,

apelând la natur , prin instinct iar apoi prin experien . A a s-auscut marile sisteme medicale: tibetan, chinezesc, ayurvedic, sidha,

unani, amerindian etc. Dintre toate aceste sisteme mai pu in cunoscuti mediatizat este sistemul medicinii holistice a str mo ilor no tri,

obiectul acestei inform ri.

INTRODUCEREStudiind sistemele tradi ionale medicale ale popoarelor lumii,

am ajuns la urm toarele constat ri:- toate aceste sisteme s-au n scut în urm cu 8.000-10.000 de

ani;- toate aceste sisteme au la baz concep ia holistic denumit

în prezent medicina integrativ ;- corpul omenesc este considerat, în totalitatea lui, nu din

i componente, conform medicinii alopate, ci din punct de vedereintegral: astral, mental, spiritual, energetic i fizic.

Ceea ce nu mi-am putut explica pân în prezent este faptulcum popula ii aflate la 10-15.000 km unele fa de celelalte foloseauuna i aceea i specie vegetal sau specii din familii botanice diferite,dar care au substan e active identice sau similare.

Exist doua ipoteze:- În trecutul îndep rtat existau oameni ini ia i, care aveau alte

mijloace de comunicare fa de cele ale omului modern prin sistemeelectronice;

- Marile concepte sau idei pluteau undeva mai sus de iono-sfer i aveau „antene” special de captare.

În ambele cazuri nu oricine putea comunica sau capta ideile,ci numai anumi i oameni care foloseau alte mijloace de cunoa teredecât cele cinci sim uri ale omului de rând.

De altfel, omenirea, în toate domeniile - art , tiin , muzic ,spiritualitate, moral - a înaintat prin pionieri, prin vârfuri, nu prinmase. Aceste modele ar trebui i ast zi s fie cunoscute i promovatei chiar dep ite. Aceasta înseamn evolu ie.

Conceptele medicinii traco-geto-dacice

voi referi în primul rând la Zamolxis - zeul suprem al geto-dacilor -, care era o divinitate htonian (a p mântului), dar era i unprofet similar cu Dionisos, vindec tor, iar ca zeu suprem reflectaexisten a statului centralizat geto-dac. Ca vindec tor, Zamolxis ac i-ona nu numai asupra corpului fizic, ci i asupra spiritului pe care-lconsidera nemuritor. Perenitatea sufletului i r splata pe lumeacealalt a faptelor bune îl situeaz pe Zamolxis ca promotor al mono-teismului, înaintea celor trei religii monoteiste atestate. Dar, la baza

concep iilor zamolxiene stau vestigiile mult mai vechi descoperitepe teritoriile traco-geto-dacice de arheologi, cum sunt cele de laCucuteni (5.000 ani î.H.), ceramica cu acelea i simboluri, motive,forme similare cu cele din China Antic , cu obiecte de chirurgieprimitiv , cu vase de p strare a esen elor, cu mojare farmaceutice,figurine de lut, marcând meridianele de acupunctur descoperite însitul arheologic de la Mangalia. La toate acestea trebuie s ad ug mculturile de la Gumelni a, Turdas, Vinca, T rt ria, Hamangia etc.Aceasta este adev rata istorie nescris a str mo ilor no tri.

Istoricul C. O. Mih ilescu, într-un articol, men ioneaz faptul la Capidava, centru fortificat geto-dacic, apoi cetate roman , a

fost descoperit un bust a lui Esculap. Unii exper i în etnoterapieconsider c Esculap a fost divinitate traco-geto-dacic , dup cumau confirmat clasicii greci, iar apoi i cei romani.

Anticii greci, care-l consider pe Hipocrate p rintele medicinii,referindu-se la Tracia superioar i la Dacia, prezint combina ii deplante cu ac iune asupra corpului omenesc.

Referindu-m la concep ia terapeutic holistic , considernecesar s m refer i la Dialogul Charmide al lui Platon despre spu-sele unui medic trac: „Zamolxis, regele nostru, care este un zeu, nespune c dup cum nu trebuie s încerc m a îngriji ochii f sinem seama de cap i nici capul nu poate fi îngrijit ne inându-se

seama de corp, tot astfel trebuie s -i d m îngrijire trupului dimpreuncu sufletul i iat pentru ce medicii greci nu se pricep la cele maimulte boli: pentru c ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit.Dac acest întreg este bolnav, partea nu poate fi s toas ”. Ce multse adevere te aceast concep ie de medicin integrativ modern .

Dioscoride, în „Materia Medica”, semnaleaz un mare num rde plante medicinale din teritoriul Daciei i folosirea lor ca atare sauîn diferite forme i combina ii galenice.

FitomitologieÎn special în religiile hinduse i budiste exist no iunea de

plante i arbori sacri, dintre care i denumirile tiin ifice date debotani ti respect aceste denumiri: Ocimum sanctum, Ficus religiosa,Sacrostema acidum etc.

Toate aceste specii i multe altele ascund în frunzele i tulpinilelor puterea i existen a numeroaselor divinit i. Ele sunt ocrotite cusfin enie i nu pot fi folosite decât în anumite ritualuri legate deprincipalele evenimente din via : na terea, c toria, moartea.

Dar i în str vechea noastr mitologie întâlnim no iunea desacralitate, uneori r mas pân în zilele noastre. Astfel Bradul simbo-lizeaz leg tura dintre p mânt i cer. Mai exist pe alocuri obiceiulstr vechi ca mama, dup na tere, s i închine copilul Bradului,spunând o incanta ie mo tenit de la mama sau bunica ei. De altfel,

Anul I, nr. 3/2014 7

Bradul împodobit (instrutat în Bucovina) marcheaz principaleleevenimente din via a noastr : na terea, când unii s desc câte unBrad pentru fiecare copil n scut, c toria i ultimul drum spre cimitir.

Mai exist înc un mit: biserica dintre brazi, unde se oficiaztorii clandestine.

Când se înal o cas nou , pe vârful cel mai înalt al acope-ri ului se pune un br du .

Alunul este tot un simbol sacru, simbolizând fertilitatea.rul este arborele în elepciunii i vie ii.

Exist în medicina empiric vegetal denumiri de plante careatrag aten ia asupra otr vurilor pe care le con in: Hribul dracului(Boletus satanas), Stirigoaia (Veratrum album), Dracila (Berberisvulgaris), Col ii babii (Tribulus terrestris), Cirea a lupului sau M tr -guna (Atropa belladonna), Bolandarita sau Iarba dracului (Daturastramonium) etc.

Multe plante se folosesc în scopuri magice, în „f turi”, îndescântece, în magia neagr .

Plante cu denumiri daciceÎn lucrarea sa, George Cadar (Vlahii - p rin ii Europei, 2012)

consemneaz peste 60 de plante cu denumiri dacice, referindu-senumai la cele consemnate de Dioscoride. Dintre acestea vom men-iona doar câteva care au i importan a terapeutic : Arpropria

(Hederva helix), Asa (Tussilago farfara), Custane (Chelidoniummajus), Dicotela (Hyoscyamus niger), Mizila, Mozula (Thymus sp.),Salia (Hypericum sp.), Teudila (Menta sylvestris) etc.

Din alte surse mai consemn m Olma sau Boz (Sambucusebulus), Riborastra sau Brusture (Arctium lappa), Mizela sauCimbri or (Thymus serpyllum), Propedila sau Cinci degete (Poten-tilla reptans), Fierea P mântului sau Tintaura (Centauriumumbellatum) dup Dioscoride se numea Toulbela, iar dup Pseudo-Apuleus era men ionat cu denumirea dacic de Sursozila. Aloitis,denumit astfel de dardanii înrudi i cu dacii este o specie de Ghintura(Gentiana lutea) care cre te i în Mun ii Carpa i române ti. Diesemasau Diesapter este Lumân rica (Verbascum sp.). Sub denumirea dePolpoum era cunoscut M rarul (Anethum graveolens), M selari a(Hyoscyamus niger) se numea Dielleina sau Dielian iar Menta

lbatec (Mentha longifolia) era denumit Tendila. Musetelul (Ma-tricaria chamomilla) se numea Duodela, iar Rostopasca (Chelido-nium majus) avea i ea dou denumiri dacice Kronstane sauKrustana. Podbalul (Tussilago farfara) purta numele de Asa, Socul(Sombucus nigra) se numea Seba, iar Urzica se numea Dyn.

Acestea sunt doar câteva dintre denumirile dacice consem-nate de clasicii din antichitate. Mai trebuie s men ion m c denumireadacic de Arnica a intrat i în denumirea latin tiin ific cu numeleArnica montana.

CONCLUZIIDac toate sistemele medicinii tradi ionale ale popoarelor lumii

sunt mediatizate pe plan mondial, am considerat prin aceast in-formare s aduc o contribu ie la cunoa terea concep iei holistice astr bunilor no tri traco-geto-daci i nu în ultimul rând la medicinaintegrativ a viitorului tuturor terapiilor.

Ion uculescu - Izvorul de fluturi

Anul I, nr. 3/20148

Ioan P unescu

Dioscorides ]i Dacia(II)

1. Herbarium Apulei PlatoniciÎnainte de a trece la prezentarea leacurilor cu plante din De

Materia Medica, a a cum le recomand Dioscorides i Farmacopeeade azi, vom mai z bovi pu in în „lumea” numelor dacice de plante.

În anul 1481, a fost publicat în Italia, la Monte Casino, unvechi manuscris antic de c tre Johannes Pillipus de Lingnamine, uncurtean al papei Sixtus al IV-lea. Lucrarea tip rit , „Herbarium ApuleiPlatonici”, era un ierbar, în care erau descrise 131 de plante, cusinonimele i instruc iunile de folosire în scopuri medicale. Desprecel ce a publicat lucrarea se tie foarte pu in, ca i despre autorullucr rii, Apuleius Platonici. Cercet torii, dup multe investiga ii, auconcluzionat c cel care a elaborat ierbarul a fost, se pare, LuciusApuleius de Madura, care s-a n scut în Nubia, în anul 124 d.Hr., icare a scris i romanul „M garul de aur”. Ceea ce este interesant estefaptul c autorul antic trece în lucrarea sa în dreptul a 32 de plante inumele dacic al lor. Dup cum constat m, trecuser deja circa 100 deani de la apari ia lucr rii lui Dioscorides. Analizând lista cu numeledacice din lucrarea lui Apuleius se constat c din cele 32 de fitonimedoar 15 au un nume cu rezonan e dacice. Sc derea num rului de plantecu nume dacice la aproape jum tate fa de cele din opera luiDioscorides (unde s-au estimat 27), a fost interpretat ca o reflectare aac iunii de dezna ionalizare i de mari instabilit i ale inuturilor ocupatede daci, ca urmare a cuceririi acestora de c tre romani.

Din cele prezentate pân acum rezult c nenum rate fitonimedacice au fost cunoscute în antichitate, atât înainte de cucerirearoman cât i dup , demonstrând f dubii c str mo ii no tri aveaucuno tin e demne de respect în recunoa terea, recoltarea i folosirealor în scopuri de vindecare a plantelor t duitoare. Înregistrareaunora din aceste nume în tratate medicale de prestigiu e un argu-ment c dacii i civiliza ia lor au avut un cuvânt de spus în lumeazilelor lor în ap rarea i îmbun irea vie ii celor bolnavi prin folosireaplantelor de leac. De i nu aveau fric de moarte, ei apreciau astfeldarurile vindec toare pe care le ofereau zeii lor pentru u urarea saucru area suferin elor celor afla i în suferin e. Dovad c î i iubeausemenii de pretutindeni este faptul c acele cuno tin e ob inute prinaplicarea plantelor au fost transmise i altora, ajungând pân înzilele noastre.

2. ConcluziiÎnainte de a încheia partea de istorie i a trece la descrierea

remediilor din De Materia Medica, se impun unele remarci:1. Personalitatea lui, ca urmare a lucr rii sale, a avut un rol

covâr itor pentru civiliza ia uman pentru c a pus bazele unei noitiin e, farmacologia, i a influen at i alte dou discipline: botanicai medicina. Din nefericire, manualele colare nu-l men ioneaz . Ar

trebui ca realiz rile sale i numele s u s fie cunoscute de to i eleviicare absolv o form de înv mânt mediu, a a cum sunt cunoscutenumele lui Euclid, Arhimede sau ale unor filozofi greci ai antichit ii.De aceea se impune ca actualele manuale colare s -i prezinte pe

scurt via a i opera sa tiin ific .2. De Materia Medica este o oper care este legat i de

istoria str mo ilor no tri. Din p cate, eu consider c nu i s-a dat oimportan cum i se cuvine în România. Opera sa a fost tradus înlimbile europene de circula ie (francez , englez , german etc.) încdin secolul al XVI-lea, fiind analizat în decursul timpului ce a aurmat în multe edi ii (de exemplu ultima edi ie în englez este dinanul 2000) în rile vorbitoare ale acestor limbi. O traducere integralîn limba român pân în prezent a acestei capodopere tiin ifice nuexist . Cred c la aproape 2000 de ani de la prima apari ie i în condi iilepe care le ofer azi societatea noastr , liber i democratic , poate sfac un act reparatoriu prin formarea unui grup interdisciplinar deoameni pricepu i în domeniile abordate de marele înv at antic, dis-pu i s i pun în valoare cuno tin ele în domeniile: lingvistic, farma-cologic, medical, botanic i s ofere o versiune româneasc exhaustiva operei lui Dioscorides, cu comentarii dezvoltate i echilibrate.

3. În versiunea româneasc , care dup cum men ionam maisus înc nu exist , e bine s se fac o investiga ie riguroas i perti-nent asupra num rului de plante descrise de Dioscorides (num rullor variaz de la un autor la altul: 600, mai mult de 600, chiar mai multde 700), ca i al numelor de plante cu nume dacic (în „Enciclopediareligiilor”, vol. V, elaborat sub conducerea lui Mircea Eliade, estedat cifra de 47, dl. Alexandru Borza spune c sunt 52, Decev i I.Russu agreeaz num rul de 40, iar recent, în 2012, un alt autor nespune c sunt 60). O dataliere a cifrelor cu argumentarea lor se impune.

4. Toate c ile cu remedii naturiste trebuie s men ioneze inumele dacic la plantele la care acesta este cunoscut. E un neînsemnatomagiu al priceperii str mo ilor no tri i a faptului c pe aceste p -mânturi, ale vechii Dacii, istoria acelor vremuri a consemnat price-perea autohtonilor în tratarea bolilor cu plantele din flora spontan- de i este mai mult ca sigur c num rul de plante dacice de leac afost mult mai mare decât cel pe care c ile de acum 2000 de ani le-aumen ionat ca având un nume dacic.

3. Remedii din De Materia Medica, cu fitonime dacice.Iat câteva din plantele cu nume dacic men ionate de Diosco-

ride în opera sa tiin ific De Materia Medica, utilizate de medicinanaturist i de industria farmaceutic din România i din alte ri iast zi:

Duodela/Diodela (Archillea Millefolium L.)Face parte din familia Compositae.Nume populare române ti: Coada oarecelui, Alunele, Talab ,

Sorocin , Coada mielului etc.Denumirea în alte limbi str ine: Fr. Millefeuille, Herbe au

Charpentier, Seign - nez; G. Schafgarbe; M. Közönséges cickafarkfii;R.Tîsiacelistnic abâknovenâi.

Aria de r spândire: Cre te pe întreg teritoriul rii de azi ideci i al vechii Dacii de alt dat , pe marginea drumurilor i pe

Anul I, nr. 3/2014 9

terenurile virane.Remediile recomandate de Dioscorides:· Fiertura b ut simplu sau în amestec cu o et i miere înl tur

inflama iile i elimin fierea· Este util astmaticilor sau melancolicilor· Fiertura din partea aerian a plantei (f flori) este bun

celor cu litiaz sau celor care sufer de gut· Fiertura plantei este bun , sub form de b i, pentru femeile

cu uterul sclerozat i inflamat· Sub form de cataplasme vindec erizipelul i flegmoanele.Medicina naturist de azi o prezint astfel:Descrierea botanic : Peren , ierboas , atingând în imi de

40-50 cm. Are dou forme de tulpini, unele mai groase, ramificate,care la partea superioar se termin cu ni te capitule alc tuite dinflori mici i altele sterile purtând doar frunze.

Frunzele bazilare sunt pe iolate, iar cele de pe tulpin suntmici sesile, alterne. Capitulele florale sunt reunite într-un corimb lavârful tulpinii. Florile au o culoare alb sau roz . Fructul este o achen .Înflore te din iunie pân în septembrie.

i de plant folosite: partea aerian a plantei (Herba Mille-folii) sau numai florile (Flores Millefolii), care au un gust astringent.

Analiza chimic : ulei volatil (0,3%), un amestec de cineol,pinol, borneol, asulen, taninuri, o substan amar : achileina, colin ,inulin , mucilagii, rezine etc.

Ac iune farmacodinamic : antiseptic , stomahic , bronhodi-latatorie, expectorant , dezinfectant i calmant , gastro-intestinal ,antispasmodic a c ilor biliare, hemostatic , cicatrizant .

Întrebuin ri terapeutice.Intern. Sub form de infuzie din dou linguri de plant la o

jum tate de litru de ap , se recomand împotriva gastritelor, bron i-telor, enterocolitelor, în colici gastrice i hepatice, hemoroizi, balon riabdominale, pentru stimularea func iilor stomacului i afec iuniloracestui organ.

Extern. Sub form de infuzie, 3 linguri la ½ l ap pus încomprese, se aplic pe por iunile de piele iritate, pe pl gi purulente,eczeme, ulcere varicoase i sub form de gargar în cazul gingivitelor.

Intr în compozi iile ceaiurilor: gastric, contra colicilor, he-patic i laxativ-antihemoroidal Sunt indicii c infuzia este util î i încazul malariei sau în combaterea hipertensiunii arteriale.

În medicina popular :Planta a fost recomandat contra: durerilor de piept i în

cazul afec iunilor digestive, m rirea poftei de mâncare, cur ireasângelui, în cazul bolilor de nervi, în durerile de ale i hemoroizilor,în cazul durerilor de ficat, în oblojirea r nilor etc.

O concluzie imediat se impune: între leacurile recomandatede Dioscorides acum aproape 2000 de ani i utilizarea tiin ificmedical de azi sau cea din medicina tradi ional (popular ) româ-neasc nu exist nicio discordan .

Dyn (Urtica dioica)Face parte din familia Urticaceae.Nume populare române ti: Urzica mare, Urzica de p dure,

Buruiana de Mar , Urzâca care chiar .Denumirea în alte limbi str ine:F. Ortie, Grande ortie; G. Brenne-

ssel Zweisaansnge Nessel; M. Nagy csalan; R. Krasiva dvudomnaia.Aria de r spândire: Cre te pe întreg teritoriul rii de azi i

deci i al vechii Dacii de alt dat , pe soluri bine gunoite, prin livezii culturi, prin p duri, pe terenuri grase.

Remediile recomandate de Dioscorides:· Cataplasme din frunze vindec mu turile de câine i ulce-

ra iile cangrenoase sau carcinomatoase· Planta se poate folosi ca oblojal în cazul luxa iilor, umfl -

turilor, parotiditelor, tumorilor axilare, abcese

· Amestecat cu cear se aplic local la cei bolnavi de splin· Oprirea scurgerilor nazale de sânge se poate face prin intro-

ducerea în n ri a frunzelor· Fiertura din frunze este un adjuvant în cazul tulbur rilor

menstruale· Semin ele de urzic b ute în vin îndulcit constituie un bun

afrodisiac, iar cu miere este un remediu pentru astm· În cazul inflam rii coastelor sau ale pl mânilor gr be te

vindecarea· Frunzele fierte cu cochilii de scoici este un bun anticonstipant· Este un bun expectorant· Îndep rteaz umflarea intestinelor i u ureaz evacuarea

urinii· Gargara cu sucul plantei îndep rteaz inflama iile epiglotei.Medicina naturist de azi o prezint astfel:Descrierea botanic : Peren , erbacee, acoperit cu peri urti-

can i. R cina târâtoare, lung i ramificat din care pornesc înstratul superficial al solului, r cini sub iri pâsloase. Tulpina este ri-gid , erect i ramificat , înalt de 20-160 cm, frunzele opuse, ovale,crestate pe margine. Flori verzi, dioice, dispuse pe plante în caniculeaxiale, mai lungi decât pe iolul frunzelor. Fructele sunt achene comprimate.

Înflore te în iulie-septembrie.i de plant folosite: frunzele, de culoare verde închis (Fo-

lium Urticae) i semin ele (Fructus Urticae).Analiza chimic : tanin, acid galic i formic, mucilagii, flavo-

noide, caroten (vitamina A), vitaminele B2, C i K, clorofil etc.Ac iune farmacodinamic : diuretic , hemostatic , expecto-

rant , astringent , antiseptic , antimicrobian .Întrebuin ri terapeutice. Sub form de infuzie, 2 linguri de

frunze la ½ l ap se recomand pentru cur itul rinichilor i în bolileacestor organe (calculoz renal ), indirect în tratamentul reumatismu-lui i al gutei, în combaterea diareii, ca expectorant i pentru calmareatusei, pentru a opri hemoragiile, recomandat în hipermenoree (men-strua ie abundent ), hemoroizi, hemoragii uterine, metroragie.

Fiind bogat în vitamine, frunzele de urzici, sub form deinfuzie, sunt indicate în cazurile de anemie convalescen ilor, pentrurevigorarea întregului organism.

Amestecul cu r cini de brustur, sub form de decoct, erecomandat pentru sp larea p rului: înt re te firul i combate m trea ai seboreea.

Intr în compozi ia ceaiului antibron ic nr. 2.În medicina popular :Utilizarea plantei este ca i cea din medicina naturist , cu o

men iune special : ca leac pentru tratamentul reumatismului.a cum am men ionat pentru planta prezentat anterior

(Duodela/Diodela), între utilizarea tiin ific de azi sau cea din me-dicina tradi ional (popular ) româneasc i recomand rile lui Dio-scorides nu exist nicio discordan .

Bibliografie (continuare)1. Ion Hora iu Cri an, Spiritualitatea geto-dacilor, Editura Albatros,Bucure ti, 19862. Ion Hora iu Cri an, Medicina în Dacia, Ed. Dacia, Bucure ti. 20073. Constantin Dr gulescu, Dic ionar de fitonime române ti, EdituraUniversit ii „Lucian Blaga”, Sibiu, 20104. Iuliu Prodan, Flora, Editura Cartea Româneasc , Cluj, 19235. The Encyclopedia of Religions - Mircea Eliade - Editor in chief,vol. V i vol. XV, Maclillan Publishing Company, New York, 19876. Coloman Vacz, Nomenclatura dacic a plantelor la Dioscoridesi pseudo Apuleius, Acta Musei Napocensis, Cluj, 1968

7. Alexandru Borza, Cele dintâi publica ii botanice cu nume deplante române ti, Apulum, 1945

(va urma)

Un uculescu (Ion uculescu s-a n scut la Craiova, la 19Mai 1910 i a murit în Bucure ti, la 27 Iulie 1962) se vinde azi cu osut de mii de Euro i mai mult. S rememor m valen ele artistice aleunuia dintre cei mai mari arti ti plastici ai României.

Eram student în prim vara anului 1965, când retrospectivauculescu, deschis la Sala Dalles, pe 16 Februarie, anun a existen a

unui pictor român de talie euro-pean i mondial . Bucure teniide toate categoriile i vârsteleerau ca într-un pelerinaj neîntre-rupt. Veneau oameni din provin-cie, unii pentru numai câteva ore,între dou trenuri, atra i nu nu-mai de m iestria maestrului, darchema i de arta adev rat , de ca-re fuseser m cu to ii lipsi i vremede dou decenii. Se mai f ceasim it ecoul delirului oficial alîncheierii colectiviz rii agriculturii(1964), când scoar ele oltene ticu ochi magici înviaser , prinmâna fermecat a lui Ion ucu-lescu, trecutul de legend , resta-biliser adev ratele dimensiuniale oamenilor acestui p mânt, iarnoi deslu eam bocetul nerostital ranilor neputincio i la abuzulpoli-ticului.

Artistul nu f cuse politi-i nu z cuse în temni , indi-

ferent la organizarea lumii de din-colo de cercet rile sale de savantîn micro-biologie i de penelul cucare a supus culorile i ideile, într-o od închinat vie ii miracu-loase, ceea ce în anii aceia era oîndr zneal f margini. Eu lo-cuiam pe strada Smeului, un arcde cerc în proximitatea C ii Mo-ilor, nu departe de strada Lizeanu nr. 5, unde vie uise uculescu.

Atelierele mari, luminoase, ale fondului plastic, erau repartizate atuncialtora, ale c ror lucr ri au fost uitate odat cu dispari ia lor fizic . Seoptea c , pentru a câ tiga perspectiv , pictorul se c ra în pat sau

ie ea pe scara cl dirii vechi în care locuia. Picta în cas .Geo Bogza a al turat dou nume de arti ti, creatori demiurgici:

uculescu i Brâncu i. Un temperament n valnic, nelini tit, în c u-tarea esen ei vie ii, i un în elept solar deslu ind esen a formelor,amândoi pornind de la arta popular , mituri i legende din Oltenia.

Comentatorii au scos în eviden : for a cromatic de excep ie,magia culorii, creativitatea, spa iul original, viziunea nou , ba chiarunicitatea, scoaterea la lumin a miturilor i ritualurilor str vechi,

urm rirea permanent a filonuluide mister, a fantasticului care neînconjoar etc, creând un num rimpresionant de lucr ri memora-bile.

Eu tiam de la surs velin-ele i scoar ele oltene ti. Copil -

risem printre ele. Mama mea, Na-talia, avea r zboi de esut în casi des vâr ea adev rate comori

dup modele i mai ales din în-chipuire, cu cele mai multe motiveîntâlnite la uculescu. Ochii întoate ipostazele, fluturii, p rile,frunzele, romburile i zig-zagulerau i sunt i ast zi simbolurilevie ii noastre, au semnifica ii m -car în parte cunoscute de oricetr itor la ar . Ulcioarele i vaseledin lut, parii de lemn, troi ele pre-zente la tot pasul vorbesc despreoameni.

Viziunea totemic a lui u-culescu din ultima perioad nune surprinde. Fluturii înseamnzbor, în jocul fluturelui prin aersim im cum ne d uiesc inimile,i nu este întâmpl tor c filosoful

taoist chinez se viseaz fluture,fluturele era sufletul s u! P rilesunt deopotriv elanul tineresc,via a trepidant , dar i p zitori aiintr rii în lumea de dincolo.

Într-o carte ap rut în anul 1988, la Scrisul Românesc dinCraiova, C lin Davidescu eviden iaz succesiunea de câmpuri,drept o succesiune de st ri... sub impulsul culorii.

Brâncu i s-a referit la semnifica ia ochilor: Ce r mâne în viadup ce nu mai e ti? Mai cu seam amintirea ochilor, a privirii

Anul I, nr. 3/201410 ART PLASTIC

Ion uculescu - Autoportret

prin care i-ai împ rt it dragostea de oameni i de lume.Petru Comarnescu g se te simboluri i semnifica ii în toate

etapele crea iei pictorului i îl asemuie unui c lu ar: uculescu neapare pictând ca un c lu ar, vitalizând imaginile, a a cum str -vechiul dans al c lu arilor avea menirea de a transmite vigoare i

tate... La încheierea studiului s u, scrie: Ion uculescu a sparttiparele stilisticii populare i culte pentru a le recompune într-unspirit nou i viguros, ceea ce a izbutit cu o cert i uimitoare m -iestrie. Prin nelini tile i impetuozitatea lui, prin for a lirismului

u, el ne face s în elegem infinitele valen e ale folclorului iartei noastre i capacitatea lor de a fi trecute în nepieritoareexpresii universale.

În cartea în care vibreaz deopotriv artistul i omul u-culescu, În preajma lui uculescu, pictori a Eugenia Iftodi (1915-2005) realizeaz un magistral portret al artistului, îi prezint pe largcrezul artistic, citându-l la tot pasul, i comenteaz incitant i pe largtablouri ca: Testamentul meu plastic, Drama folcloric , Ultimultablou i altele. Iat , expuse în aceast carte, chiar de artist, etapelecrea iei sale:

Întâi am f cut natur . Adic un fel de pictur impresionist ,care este cea mai aproape de natur . Apoi am mers spre o viziunemai romantic , mai expresiv . A urmat perioada fauve. Fovismulînseamn deforma ie de culoare pe un desen quasi-realist. Dupaceea a urmat perioada cu scoar ele i covoarele, unde apareelementul de straniu, de fantastic, apare o viziune. De la aceastaam ajuns la ultima form , care este a unei viziuni pline de mister i

Anul I, nr. 3/2014 11

straneitate. Aceasta este forma definitiv . Nu mai am ce c uta: m-am stabilit. Pot face multe lucr ri noi, dar în aceea i viziune.

Sufletul meu sunt culorile vii.În arta plastic , explorarea eului se face jucându-te.Când încep un tablou, nu tiu dinainte cum va fi el.În pictura mea, vreau s fiu un primitiv, s m las condus de

instinct.To i marii revolu ionari în art au fost ni te primitivi

moderni.Numai primitivii au transformat via a într-o flac

mistuitoare-culoare.uculescu a fost nu numai pictor, ci un artist total: grafician

i sculptor. Dup memorabila retrospectiv din Bucure ti, au fostorganizate expozi ii uculescu în toate ora ele rii i în str in tate,la: Vene ia - Italia, Paris i Le Havre - Fran a, Copenhaga - Danemarca,Belgrad - Serbia, Oslo - Norvegia, Stockholm - Suedia, Bruxelles -Belgia, Var ovia - Polonia, Washington, Columbus, Ohio i SanFrancisco - SUA etc.

Cea mai important colec ie de pictur i grafic Ionuculescu se afl la Muzeul de Art din Craiova i reprezint toate

perioadele de crea ie. Afl m îns , cu întristare, de pe internet, c ,dup demolarea casei memoriale, pu ine dintre lucr rile sale î i vor

si locul, chinuit, în una dintre cele mai mici s li ale muzeului;marea majoritate a lucr rilor zace i ast zi în depozite… Pilduitorpentru un anumit fel de pre uire a geniilor!

Iunie 2014Constantin LupeanuIon uculescu - Apocalips

Ion uculescu - Urme

Aura Christi

Drumul spre cimitir i se p ru, de ast dat , neobi nuit descurt. Matei nu se uita pe unde merge, nu se iscodea din ce cauzface aceast aventur din ce în ce mai des, pentru c , în acele clipe,nu-l interesa ce face, unde merge, în ce scop. Câtu i de pu in. Eramânat de voin a de a ajunge cât mai repede în acel loc. i probabil, înacele momente, perora împotriva distan elor, împotriva mersului,pomenind zeii care aveau calitatea ubicuit ii, darul de a se înf aoriunde, oricând le poftea inima, folosind, uneori, pentru a descindeaici, printre oameni, e tiut, trupurile celor n tângi. Dup ce, la primaor , î i hr nise vulturul - presim ea c în curând va fi cazul s sedespart de el, c ci pas rea î i revenise i d dea semne c vrea splece, s aleag libertatea - dragul nostru n tâng, melodiosul nostru

tâng sim ise pornirea ireprimabil de a evada, de a- i lua lumea încap i de a se retrage într-un loc unde s r mân singur. Numai el, culumea lui de ucheat , deviat , cu gândurile, r cirile i dibuirilesale de neîn eles.

Ajunse dintr-o suflare în poiana, în lumini ul „lui”; se tol ni,cât de lung era, în mijlocul acestui fragment de peisaj ce p rea inutîn palme de o zeitate generoas , primitoare i ultra-selectiv . Eraîntins pe spate; fix bolta deschis i senin , zdren uit pe alocuride coroanele inegale, bogate ale arborilor. Î i imagin c este undelfin tân r din cârdul ce-l duce pe divinul Apollo la Delphi, î iimagin c plute te al turi de surorile i fra ii lui de sare în apeleaerului, în cvadrigi me terite în acest scop. Ah, ce alai, Domine, cealai limpede se mi ca în ritmuri copil roase, atent calculate de asisten iiacestui suprazeu, patron al luminii i artelor. Totul se ar ta într-olumin atroce i juc ; totul se topi dintr-odat , preluând formaluminii, forma unei sfere negândite decât de p ri i iarb , de bubu-ruze i roze s lbatice, fic iune pur , curat contradic ie tr it cu ointensitate nemaiimaginat , atât de puternic , încât se rev rsa pestemalurile sale închipuite i invada tot spa iul, l sând secundele, minu-tele gur -casc i intuindu-le locului. Trase adânc aer în piept. Parccineva str in i apropiat în egal m sur s-ar fi aciuat înl untrul s u,brusc se sim i liber, u or, se sim i ca o f ptur de abur i vis amar, caun delfin bezmetic construit dintr-un aluat diferit, dintr-o magmstranie...

În fa a ochilor mateini ap ru imaginea unei pietre pe jum tateascunse în lut - omphalos imaginat, vis al unui zeu obscur, form cecontraria sfera, excrescen a orbitei geloasei Hera, zei a cu bra esub iri i albe...

– Piatra divin , ascuns printre fragmente de temple i decoloane, tu e ti singura din lume care tii, nu ai cum s nu fii lacurent cu faptul c eu, singurul locuitor al acestei planete, suntproprietarul pietrelor, al buburuzelor, sunt servul ierbii i al arborilor,prietenul fluturilor i al gândacilor dragi! M închin, a adar, în fa avoastr , sunt gângania voastr supus , dragi vie uitoare i amiceale b trâne ilor mele aflate la început de carier ! M închin: eu, sclav

Gre]eala lui Iisus

al vostru, retor într-o aren atât de distins , încât..., uau!, iat , îmisesc cu dificultate cuvintele, pentru a-mi exprima întreaga recu-

no tin pentru r bdarea cu care m îng dui i în vecin tatea voastrilustr . V promit solemn c o s v servesc, c voi r mâne func ionarsupus în vecii vecilor al farmecului vostru indicibil; îmi voi facestudiile la facultatea inaugurat de voi, eu, gângania, eu, patronul iservul umil al domniilor voastre... Eu... Ierta i-mi insolen a de apronun a atât de des i, nu o dat , într-un mod absolutamente ne-justificat, pronumele personal eu care indic faptul c , fiind aidomadomniilor voastre, sunt, r mân a fi totu i în esen e diferit. Diferit, nufiindc vin dintr-o lume corupt , dintr-o lume care a luat-o razna, cipentru c , sim indu-m acas al turi de voi, împ rt indu-v uria asingur tate, fiind aidoma domniilor voastre, eu, totu i, totu i...Doamne, sunt cu voi, aici, acum, i m bucur, m înfrupt cu voluptatedin aerul bucuriei de a fi cu voi, de a m descoperi în vecin tateadumneavoastr ... viu, întreg, da, întreg, a a cum un miez de nucpoate fi, sau un fruct exotic... Poate.

Acolo, departe de universul vostru mirific - unde, sunt con ti-ent de acest aspect: nu întotdeauna e totul f repro - nu pot fi euînsumi decât rar, aproape în chip excep ional - ceea ce m sile te s

întreb: de ce oare?! Ce anume m stinghere te s m simt bine înpielea mea acolo, printre ei, printre oameni? Nu de mult am aflat deun accident teribil. Un autobuz cu 48 de pasageri plus doi oferi s-apr bu it într-o pr pastie de circa 70 de metri. Norocul celor 30 depasageri, r ma i printr-o minune în via e c a început s plou icinci localnici care s-au dus s escaladeze muntele, s-au v zut nevoi i

se întoarc acas . În drum spre cas au v zut nenorocirea. Un altnoroc în acel dezastru cu iz de apocalips : unul dintre alpini ti eramedic. Echipa a chemat al i localnici, muntenegreni. În lipsa unei alteposibilit i de a salva oamenii, în timp ce medicul f cea necesarultriaj, circa 130 de muntenegreni au f cut un lan uman i scoteau,rând pe rând, oamenii din pr pastie. Ce solidaritate rar , m gândeamemo ionat pân la lacrimi. Ce umanitate profund . V-a i întrebat, oare,cum de noi, oamenii, capabili de acte de eroism, solidaritate i uma-nitate profund , uit m atât de repede, de parc ar veni cineva i arterge totul cu un burete nemernic? Oare omul e un tic los prin

defini ie? Un tic los, de la care nu mai ai ce spera? tot gândesc la acel monolog uria , inut în prezen a lui

Rodion Raskolnikov, la cârcium , de consilierul titular Marmeladov,care, „v dit inspirat”, ne ofer o lec ie memorabil , care în realitate eo scen -cheie nu numai pentru în elegerea iubirii cel pu in stranii, cucare este tratat Rodion Raskolnikov, ci i pentru întreaga crea iedostoievskian . Prin gura lui Marmeladov, prin gura acestui m runtindivid r cit, se spune un adev r biblic. Îl reproduc din memorie,dragi arbori, dragi prietene buburuze, c ci este de o importan , înopinia noastr , capital pentru cei ce î i doresc s se apropie de

Anul I, nr. 3/201412 PROZ

marea lucrare dostoievskian : „Dar r stigne te - exclam excedatMarmeladov - judec torule, r stigne te, i dup ce r stigne ti, aimil ! i-atunci eu o s vin singur la tine s m r stigne ti, c nu deveselie beau, ci de durere i lacrimi!... Tu, vânz torule, oi fi crezând

mi-e de-ajuns cinzeaca asta? P i durere, durere, asta caut eu pefundul paharului, durere i lacrimi, eu am gustat din ele i sunt osândit;iar de avut, are mil de noi cel care a avut mil de to i i a în eles tot,singur el, el este judec torul”. Referindu-se, în continuare, la fiicasa, Sonia, acela i fals circar sus ine, vizând-o indirect pe MariaMagdalena: „Va s vin ziua aceea, i el va întreba: «Dar unde estefiica aceea care s-a jertfit pentru o mam vitreg rea i pentru copila iinevârstnici ai altora? Unde este fiica aceea care nu s-a îngrozit detat l ei p mântesc, un be iv nemernic, i i-a ar tat mil ? i va sspun : «Vino! Te-am iertat o dat ... Iertate î i sunt i-acum multele

cate, c ci ai iubit mult...» i o s-o ierte pe Sonia mea, o s-o ierte,tiu c o s-o ierte... A a am sim it în inima mea deun zi, când m-am

dus la ea!...” Pentru ca în cele ce urmeaz Marmeladov s se refere lato ii înf i la marea judecat , pasajul urm tor fiind de o

frumuse e sublim i constituind un vârf de umanitate i m iestrie amarelui rus, în fa a c ruia v ile devin culmi, iar templele se transformîn mun i: „ i pe to i o s -i judece i-o s -i ierte, i pe buni i pe r i, iîn elep ii i smeri ii... i când va fi sfâr it cu to i, atunci va gr i c trenoi: «Haide i, va spune, i voi! Haide i, be ivilor, haide i neispr vi ilor,haide i neru ina ilor!» i ne vom duce cu to ii, f s ne ru in m, ivom sta înaintea lui. i el va spune: «Ni te porci, asta sunte i! Fiarav-a dat chipul i i-a pus pecetea pe voi; dar haide i i voi!» i-or sspun cei în elep i, cei cu minte: «Doamne! De ce-i prime ti pe tia?»

i el va spune: «Îi primesc, în elep ilor, îi primesc, voi cei cu minte,fiindc nici unul dintre ei nu s-a socotit vrednic de asta...» i î i vaîntinde bra ele c tre noi... i noi vom c dea... i vom plânge... i vomîn elege tot! Atunci o s în elegem tot!... i to i vor în elege... i Kate-

rina Ivanovna... i ea o s -n eleag ... Doamne, s vin împ ia ta!”...Adolescentul î i întinse larg bra ele; dac cineva, o alt

zeitate nep mântean ar fi tras, printr-un gest, de sub el covorul viude iarb i flori, de buburuze i fluturi de lut, el, b iatul acesta, s-ar fimen inut probabil pe acea linie de plutire, ar fi întârziat în v zduhuldevenit p mânt matern, matc a fugii de neîn eles; se vedea, se sim-ea c plute te, plute te, mâinile sale devenir excrescen e ale unor

aripi de nev zut, corpul se f cu u or, i...– S respir m aerul nemuritorilor! Sunt atât de departe, totu i,

de lumea aceea acum; sunt cu voi, printre voi. Cât de recunosc tor sunt c m accepta i. Îmi îng dui i lipsa de sim practic, resim it

dincolo ca un enorm handicap. Accepta i stâng ciile mele care, cinetie?, poate nici nu sunt stâng cii... Dar nu asta voiam s zic. Realitatea

e departe. Realitatea lor de fum... Noi suntem împreun . Împreuncu... domnul consilier titular Marmeladov! Noi suntem realitateaadev rat . S -i spunem realitatea substan ial ? Departe au r masdivergen ele, unghiurile nepl cute, corupte sau strâmbe ale realit iisecunde. Nu e minunat c suntem împreun ? Nu e un dar c putem

vorbim liber? Nimeni nu ne va întrerupe aici, niciodat , nimeni nune va brusca, nu ne va bruftului, nu ne va lovi peste degete. Putemzburda aici împreun . Ne putem juca. De fapt, chiar asta facem. Joculne st în sânge, în celulele sale albe i ro ii, în catedralele alb-ro ieticeale venelor. S ne juc m! S ne juc m în voie! S ne hr nim dinjocurile noastre, ca s avem puterea de a fi noi în ine. tiu c sunte icu mine i c îmi da i mereu, secund de secund , dreptate, de i, ah,nu m intereseaz dreptatea în sine. Cu excep ia drept ii voastrecurate, aidoma unui porumbel n uc i gr su care lupt cu aerul i cuvedeniile stra nic de hazlii în realitate. Acceptându-m , voi nu ciopli i

i din mine - cum se face în realitatea ailalt - ci m îmbr i, mrecunoa te i voiam s zic, a a cum sunt, în nemernicia mea de treilulele. Iar asta e o minune! Literalmente o minune. i eu am for a dea m bucura la umbra Pomului de Cr ciun al acestei minuni. For a dea m bucura i, respectiv, de a m înfrupta, dac îmi îng dui i s pre-cizez acest aspect nelipsit de importan . V mul umesc frumos,doamnelor flori i domnilor arbori! V mul umesc din adâncul inimiidomni oare buburuze! Accepta i-mi oferta, excelen e, arbori scumpii rari!

O buburuz înainta pe bra ul stâng al lui Matei, iar pe adida iilui se c rar o sumedenie de gâze pe care el, proprietarul lor declarat,le privi cu o copil roas uimire. Se ridic cu spaima de a le face r u

voie. Depuse grijuliu buburuza de un galben încins cu pic elenegre pe o p die, iar gâzele le culese, vorbindu-le cu tandre e. Seridic , apoi î i întinse bra ele, lop tând v zduhul prim ratic.

– Am venit azi aici, printre voi, doamnelor i domnilor, fiindcam nevoie de curaj. i dumneavoastr , excelen e, tot timpul mi-a idat ceea ce v-am cerut nu numai fiindc v iubeam i nu ezitam omilionime de secund s v m rturisesc profundul sentiment nutritde mine. Nu. Între noi exist - i domniile voastre ti i asta - o compli-citate..., hm, cum s zic?..., o complicitate esen ial . Eu sunt trup dintrupul vostru..., mda, de spirit. Voi m-a i binecuvântat nu o dat ,dându-mi c ldura de care aveam imperioas nevoie. Voi i c ilecitite de mine - e drept, unele dintre ele - mi-a i dat semne, zeci, sute,mii de semne, indicându-mi faptul mirabil c totul în jurul nostru, înmomentele mele..., în momentele noastre de vârf, poate fi i este înrealitate o binecuvântare. V iubesc pentru asta. V iubesc pentrumii i mii de alte motive, cunoscute... nici pe sfert. Restul e fiin .Restul e orbec ire. i am nevoie - crede i-m pe cuvânt - de foartemult curaj pentru a p i pe teritoriile, în subteranele fiin ei mele.Trebuie s m decid s fiu, s m aleg, înc i înc o dat , pe mine

a cum sunt, dar pentru a fi, eu sunt obligat s m accept mai întâi,-mi iubesc limitele, s -mi iubesc mai ales trupul care, încetul cu

Anul I, nr. 3/2014 13

Ion uculescu - unii privirilor

încetul, spirit va deveni. ine i minte cum se scrie în Sfânta Scriptur ?„Iube te- i trupul a a cum Iisus a iubit Biserica.” Ei, asta trebuie sînv . Dar cum? În ce fel, de vreme ce eu îmi detest trupul acesta dedoi bani sau... nici atât. Sau nici atât. Oare ti i voi ce înseamn s aiun trup? S por i le ul acestuia în spatele sufletului, a a cum ranii

i car roadele adunate de pe câmp în spate, a a cum unii dintre ei,câteodat , îl duc pe Dumnezeu, noapte de noapte, în spate i... Ceoroare s ai un trunchi de carne, s i accep i ochii, cu vederea lorlimitat , apoi s ai bra e…

Matei î i întinse în fa a ochilor mâinile, le studie cu aten ie.Uneori, p rea locuit de geniu, alte d i p rea un cretin.

– ...S posezi clavicule, picioare, sex. S supor i mizeria urâtmirositoare. Ce neru inare, ce limit , Doamne, ne-ai dat, împov rându-ne cu bocceaua asta afurisit , care este trupul. Cum s g sesc limbajcomun cu el? Nu m pot împ ca cu delu orul sta de carne decât...Adesea m pune la punct, m love te de p mânt, m apostrofeaz ,încât nu mai tiu cum s m port cu el, ca s -i intru în voie. i în loc

-i intru în voie - a a m-am exprimat?, hm, cam necioplit, da, neciopliti stângaci, dar s trecem peste asta, s trecem - în loc s -i cânt în

strun , ei, poftim, eu, iar i, vorba lui Riri, dau ap la moara celorcare cred c eu le fac pe toate ca nelumea, le fac pe toate pe dos cumar veni.

Da, onorabil asisten , doamne p ri i domnilor arbori,domni oare buburuze etc., eu dau cu trupul meu de p mânt; i con-sider c m aflu în posesia dreptului de a-l pune la punct i, în conse-cin , de a-l trage la r spundere pentru crimele sale nenum rateîmpotriva spiritului. Pot s -mi bat joc de trupul meu atât cât am chef,pot s trag de namila de el cât apte, îmi pot aroga dreptul de a-i face

u, de a-l snopi în b taie, c ci m supune atâtor i atâtor umilin e.Nu m plâng; ah, nu, categoric, nu! Încerc s v comunic faptul cumilin a de a avea un corp de carne i oase, deci, de a te afla în pose-sia unei limite, ca s fie dep it ... Mda, am încurcat-o bine de tot.Cum voi ie i din acest impas retoric? Scuze... Scuze... (Matei seînclin ceremonios la dreapta, pe urm la stânga, î i puse mâinile, peurm , la spate, i continu se s mi te de colo-colo.) Pentru ca sdep im împreun limita aceasta, suntem pu i, onorat asisten , înipostaza de..., de a o transforma, exact, a a e!... în altceva, în cu totuli cu totul altceva. Cum, în ce fel s îmblânze ti, transformând în

altceva, o limit ? „Frumuse ea va salva lumea”, spunea dragul, iubitulde noi... Dostoievski, epilepticul acela sfânt, Fiodor Mihailovici, iarnoi, de aici, din lumini ul acesta binecuvântat, îi d m dreptate, zi inoapte, ceas de ceas, minut de minut, repet, insist: îi d m dreptate,chiar dac aceast doamn capricioas , plin de toane i foarte sever(la dreptate ne referim, se în elege!), vine, câteodat - ca s fim exac i,ca s desfacem metodic, cu bisturiul sau cu laserul, aceast no iune,auzind, în timp ce facem opera ia pe cordul deschis al respectivuluisubstantiv, un foarte fin i exact pârâit, specific materiei dominate despirit, materiei, pardon, subjugate de m ria sa spiritul - dreptateavine, a adar, destul de des, mai exact, vine în majoritatea cazurilor,cu v dit întârziere, c ci e lipsit de polite e, de punctualitate încazul ei nu se poate vorbi, iar de promptitudinea ei, vai, evident, nue cazul s batem câmpii, c ci am risca s o lu m astfel prin porumb.E adev rat c i eu, hm, onorat asisten , cam bat câmpii, în special,în ultima vreme... Recunosc aceasta cu toat fiin a mea. Dar am acestdrept i, mai ales, aceast libertate. În elege i ce vreau s spun.

Un profesor universitar, c ruia am avut onoarea s m adresezprin intermediul unei scrisori publice îmi scria în cadru privat (a a sespune?) c nu e cazul s m adresez direct lui, deoarece d-sa nu arece c uta în istoria asta. Excelen a sa a uitat sau poate n-a tiut nicio-dat c eu puteam s -i scriu o scrisoare deschis oricui îmi treceaprin cap, inclusiv faraonului Tutankhamun sau Majest ii Sale Re-

gelui Spaniei Juan Carlos I de Bourbon, pre edintelui Vladimir Putinsau dumneavoastr , domni oarelor buburuze; alegerea, se în elegede la sine, îmi apar ine! Liberul arbitru nu e o vorb goal ; nici li-bertatea de expresie ori libertatea de a fi; e un capitol deschis dis-cu iilor acesta, i putem aborda inclusiv locul unde a gre it IisusChristos, op iunea noastr întorcându-se cu fa a, mda, cu toate fe eleei iezuite, spre Fiodor Mihailovici, care spunea c prefer s r mâncu gre eala i cu Iisus, Fiul Lui Dumnezeu, care, în des vâr irea Sa

pat , a gre it; unde anume?, oho, e o discu ie foarte complicat ,o problem blestemat ar spune neterminatul acela genialoid, ArkadiDolgoruki! Desigur c am libertatea de a m adresa oricui g sesc decuviin ! Sunt, onorat asisten , unul dintre cele mai libere animale,cunoscute de domniile voastre vreodat . Pe cuvântul meu de...,vântur lume era s zic. Dar nu, m decid pentru func ia onorabil depoet al neantului, func ionar al libelulelor i t ietor de frunze la câinii

citului Apollo, urmând s aleg între aceste meniri pline deimportan , c ci... e limpede faptul c ..., da, dincolo de acea fraz adoctorului în candoare Mî kin - o candoare, în mod cert, cât unimperiu - frumuse ea va salva lumea, se afl întreaga confuzie,întreaga ezitare mî kinian ; prin ul are sublima m re ie de a se declaranepreg tit pentru un domeniu atât de complicat, atât de dificil, cumse arat a fi frumuse ea, c utat i de celebrul adolescentdostoievskian, care visa o carier de nivelul lui Rothschild.

Iubirea va salva lumea. Lumea lor, a celor nesuferit de adul i- s ti i c maturitatea nu e mare lucru, pe cuvântul meu de urmadin stirpea lui Apollo - dar i lumea noastr , stimate libelule, în fa a

rora..., , îmi plec fruntea, în semn de respect profund pentruzborul domniilor voastre. Iubindu-ne trupul, el va înceta s fie olimit . Nu crede i? Nu g si i c a a vom izbândi? Vom ajunge lalimanul scontat. Iar demersurile noastre ontice, pe cale de consecin ,vor dobândi o maxim precizie, o nea teptat consisten i maiales, mai ales o eficien de invidiat. Eficien a st la temelia tuturorlucrurilor. Da? Sau poate, totu i, hm, viul? De ce n-am încerca, întimp ce totul se d râm în jur, lunecând spre o pr pastie c reia în

Anul I, nr. 3/201414

Ion uculescu - Taina p unilor

minute de intimitate nedefinit îi spun decaden , de ce m întreb,asistând la modul în care barbarii postmodernit ii ne d râm miturilefondatoare, n-am lansa mituri noi? Da. De pild , doamnelor i dom-nilor, mitul viului, care, dup umila mea p rere, este unul dintre miturilece stau la temelia lumii...

adar, s iubim trupul nostru. S iubim mâinile noastre,prefigurare a unei alte lumi; s iubim clavicula cioplit dintr-o harpde divinul Orfeu, s iubim trunchiul nostru ce imit felul în carerespir piatra aceea miraculoas dotat cu suflet, piatr din preajmaTemplului lui Apollo, Omphalos. Da, chiar a a, ortografiat cu ma-juscul : Templu. S trat m trupul ca pe un Templu de carne i oase ivis i uitare, da, binecuvântat . S iubim picioarele noastre iutealerg toare chiar i atunci când stau nemi cate, prinse în iure ulcontempl rii. S iubim creie-rul, centru al viselor i al beznei l ptoase,i cel lalt creier, sexul, s -l glorific m, deoarece..., hm, el ne deschide

por ile de eter ale cunoa terii propriului eu, un altfel de eu, presupussuperior. S glorific m trupul, trupul de carne i oase, fereastr sprecel lalt trup, adev ratul templu al fiin ei.

Lucrurile astea, ah, dragele lucruri spuse pre gura mea, nusunt, fire te, n scocite de mine; dimpotriv , sunt vechi cum e lumea,cum vechi i noi mereu sunte i voi, arbori ilu tri, roze naive, con-tradic ii curate, i voi, arbu ti divini, i dumneata iarb , i m ria ta,dulce p die, prefigurare a edenului... Aceste chestii sunt vechi,

adar, ca lumea, fire te; doar c eu, în nimicnicia mea, uneori,inspirat , în autismul meu nelipsit de accente genialoide, pe jum tatedate de spiritul adolescen ei mele întârziate în propriile forme aparentnecioplite, eu, da-da, le spun altminteri, mereu i mereu, altminteri.Da. Nu este meritul meu acesta. Ah, nu sunt atât de arogant ca s -miasum un asemenea merit. E meritul domniilor voastre, c ci voi,dumneavoastr , pardon..., îmi crea i condi iile necesare pentru...Lucrurile debitate de mine, oho, ohoho, tiu, sunt perfect con tientde acest adev r amar i fantastic, sunt familiare castorilor fiin ei.Celor care au curajul de a coborî în catacombele, subteranele fiin eiproprii; acolo unde, du i de valul promisiunii de a avea acces lalumina deplin , ei, castorii ontici, trubadurii viului cad i, iar i iar,cad în cea mai întunecat bezn pr bu it gr mezi-gr mezi peste ei...În sfâr it... În sfâr it...

i toate astea, da-da, pentru a se lipi de istmul fiin ei: dragastr in tate! S ridic m, a adar, în cinstea trupului statui! S glorific mtrupul, trupul acesta divin, du nos, necunoscut, pe care ni l-a dat

Anul I, nr. 3/2014 15Dumnezeu, ca s c torim prin via cu domnia sa, f s -l cu-noa tem pân la cap t. Ah, dar cum i de ce ar trebui s -l cunoa tem?!Pentru c ..., pentru c , ai, cunoscându-ne trupul, probabil, noi penoi în ine ne vom cunoa te mai bine…

Pu tiul, adolescentul nostru întârziat tot umbla de colo-colo,perorând vrute i nevrute, singur, fa c tre fa cu el însu i; îi f ceapl cere s bat câmpii, dus de splendoarea i frumuse ea acelui loc,dar i de un uria val l untric c ruia nu i se mai putea împotrivi i nicinu g sea vreun motiv, în aceast ordine de idei, de a i se opune.Tr ia clipa. Jubila. Se sim ea în apele sale. Da. Acolo, în imperiul lui,din cimitirul acela, în imperiul de arbori i gâze i arbu ti i viet imole ite de invazia prim verii, el se reg sea, se afunda în mâlurilecalde, primitoare, ale propriei fiin e.

Se sim ea c modul pasional i rece în care se împotmolea înlumini urile prezentului nu e preluat de la nimeni. Avea voca iaprezentului, a prezentului individual, ca s zicem a a. C ci de prezentulpropriu-zis, v zut, gândit, visat de ceilal i, dup cum am v zut, nu-i

sa. Nu avea voca ie pentru el. Nici nu g sea vreun motiv s -lcaute ori s -l în eleag ; aceast coborâre în fiin , modul în care selipea de coloana propriului eu, nu-i displ ceau, din contr , îi d deaucurajul necesar, ah, atât de necesar i celor mai curajo i dintre cu-rajo i, pentru a învinge spaima de existen . Da, spaima aceea deexisten , gata oricând s te invadeze, ca o hait de maidanezi bineorganiza i, ca milioanele de albine dintr-un cuib abandonat de st pân.

Lumini ul se transform într-un alt secret al lui Matei, desprecare nu tia nimeni, absolut nimeni. Era luxul lui, era oaza unde pu tiul

i potolea setea de singur tate, î i astâmp ra nevoia de a vorbi oride a se m rturisi. Venea cu o anume ritmicitate acolo. Î i g sea unrefugiu prielnic în evad rile în natur ; îl interesau în realitate nu atâtpeisajele - de care, e adev rat, se ar ta nu o dat fascinat, el, feciorcrescut la ora , un tân r ce a beneficiat de o bun educa ie dat deo familie burghez în cel mai bun sens al cuvântului - îl interesa...fiin a lui, despre care nimeni niciodat nu i-a vorbit. Ce este fiin a?Dar eul? Cum se isc , în ce fel s înve i s convie uie ti cu entitateaaceea, incomod , adesea, stârnindu- i, câteodat , nevoia irepresibilde a o în elege, de a-i pricepe verdictele, judec ile sau pur i simplurespira ia? De i Matei considera c vie uitoarele i arborii din lu-mini ul s u, al turi de Kara, sunt singurii lui prieteni c rora le puteaîmp rt i cele mai ascunse gânduri, sim ea cum certitudinea asta,încet-încet, se clatin , pârâie din toate încheieturile i se mi într-o direc ie abia intuit , abia b nuit . A a cum un aisberg uria , r -mânând intact la suprafa - acoperit de z pezi ve nice ce n-au fost

lcate nicicând de picior de animal, de picior de om, i, mândru,solitar, oarecum decupat dintr-o lume diferit , icebergul st nemi catîn lumea sa intangibil , ocolit de vie uitoarele de sare ale adâncuriloroceanice imposibil de scrutat - în adâncuri, lene , insesizabil, treptat-treptat, se disloc , se aude un u or pârâit, un geam t secular parcscos de zeit ile nordice ale ghe arilor, i milimetric, suferind, inad-misibil de lent, blocul de dimensiuni uria e mi , lunec infinitezimal,continuând oarecum s stea pe loc i, în acela i timp, insistent-dis-perat, s lunece totu i un pic - lucru neremarcat decât de protectoriiinvizibili ai locului acela de ghea ve nic , atunci când larii de om t,distra i, pierdu i i senini, nu admit c un asemenea bloc poate s ...Ei, o asemenea, infim mi care se producea înl untrul adolescentuluinostru întârziat. Ghe arul eului-coloan a fiin ei sale, ca s ne exprim mpu in pompos, mi ca. or. Milimetric. Suferind. Urnind din iner ialor neb nuit de vie mun i de energie. Pornind motoarele ontice scrâ -nit, dureros... Era oare, el însu i, con tient de mi carea aceea? Sauera din cale afar de ocupat, pentru a remarca milimetrica schimbare?De fapt nu era vorba atât de o schimbare, cât de o rea ezare maidegrab , de un declic produs în subteranele eului.

(Fragment de roman)Ion uculescu - Noaptea salcâmilor

Clelia Ifrim

Fata lui Avva intr în magazin. Privi rafturile cu sticle de ulei.Soarele de toamn se r sfrângea limpede în fiecare sticl i aurul luitransparent avea culori din sud.

Fata lui Avva citi etichetele, de i tia ce vroia sa cumpere, dardenumirile exotice de ri i ora e, pe care nu le v zuse niciodat , oîncântau mereu. Era o bucurie simpl , ca un desen naiv de floareasoarelui.

Nu citi pre urile. tia ce bani are în sacul din pânz de cânep .Spuse ce vrea i b trânul vânz tor se uit la ea prin lentilele groaseale ochelarilor, f s în eleag ce vrea. Siluetele celor trei tineri,care o a teptau afar , se apropiar mai mult de fereastr i vânz torulîi privi f s aud întrebarea femeii. Ea citi mai departe etichetelealtor sticle, etichetele din rafturile cu biscui i, bomboane, pesme i dedrum, pentru a nu tulbura privirea vânz torului. Cei trei tineri a teptaulini ti i afar .

Portocalele aveau culoarea unui imperiu apus demult i easpuse în gând, Avva. Vânz torul o întreb :

- Tinerii aceia v a teapt pe dumneavoastr ?Fata lui Avva nu întoarse capul i zâmbetul, mai u or ca o

arip de albin , trecu prin lumina soarelui. R spunse încet, da, suntcu mine, i puse pe mas câteva monezi, acoperindu-le cu mâna, ca

Cei treitineri

din ora]

i cum ar fi vrut s acopere sunetul metalului. Vânz torul privimonezile de aur cu chipul unui împ rat necunoscut, privi femeiacare st tea în fa a lui i-n cele din urm privi din nou la cei trei tinericare o a teptau afar , dincolo de fereastra plin de lumina soarelui.Femeia se uit la el i nu spuse nimic. Prin lumina soarelui, cei treitineri din dreptul ferestrei priveau trec torii de pe strad , cu lini teape care o au vizitatorii într-un ora str in. Unul dintre ei avea unrucsac din pânz în spate, ceilal i doi, câte o traist , din aceea ipânz , pe um r. Femeia lu sticla de ulei i ie i din magazin. Cei treitineri se apropiar de ea zâmbind. Scoaser dintr-un buzunar miccâte o sticlu i femeia împ i uleiul în p i egale, trei p i pentrucei trei tineri, i o parte pentru ea. Tinerii privir pentru o clipsticlu ele în lumina soarelui i zâmbir din nou. Femeia f cu la fel ispuse în gând, Avva. Tinerii o întrebar ceva i ea le r spunse privindsoarele. Fiecare o întreb în limba lui, iar ea le r spunse în limbafiec ruia. Cei trei tineri închiser sticlu ele cu ulei i le puser înbuzunarul mic al sacului de c torie. Î i luar r mas bun i seîndreptar spre sudul ora ului, unde era portul. Fata lui Avva începu

urce c rarea care ducea spre vârful muntelui.

Din romanul în lucru Cartea de oaspe i

Anul I, nr. 3/201416

Ion uculescu - Pasiune

VECINULCEL BUN

Corneliu Leuun roman de

VECINUL CEL BUN

CAPITOLUL PATRU

Corneliu Leu

(continuare din nr. anterior)

Diagnosticul tat lui s u fusese exact. Medicii Romei, care nuerau doar chirurgii i t duitorii forma i în timpul marilor r zboaie,ci se împlineau cu tiin a celor adu i din Orientul unor îndeletniciristr vechi ce îmbinau func iile organelor v zute în anatomia omuluicu cele nev zute, care f ceau parte din energia transcendent cucare persoana lui fusese d ruit , l-au confirmat întrutotul: Bra ulfusese vindecat bine de toate r nile i rupturile prin tiin a b trânuluidoctor. Nu func iona îns cum trebuie leg tura dintre el i ordinelecreierului, iar ruptura putea fi acolo, la cicatricea celeilalte r ni, de lacre tet.

Zanes a intrat în savanta atmosfer spitaliceasc din preajmapalatelor Romei, a rostit împreun cu vicarul rug ciunile c tre zeullor, în vreme ce medicii romani aduceau jertf Aesculapului împrumutatde la grecii care-l numeau Asklepios i c ruia i-o ad ugaser ca zeipe Hygeea. Apoi l-au introdus pe rege în fumul semin elor de cânepamestecat cu aburul captat din cloroticele ape termale care adormeausim urile atât de evident, încât i sclavii care, de la distan a unei alteînc peri suflau prin dou guri de ceramic spre eava în care serealiza amestecul, trebuiau schimba i din când în când fiindc îicuprindea o dulce mole eal c zând într-o be ie pe care, ca slujitorcredincios al regelui s u, ascultând explica iile romanilor, o încercasei el, cu o zi înainte, ca i cum i-ar fi gustat din mâncare. eava aceea

în care se realiza amestecul din dou direc ii de suflare, era a ezatcu o botni tot din ceramic pe gura i n rile pacientului f cându-l

se îmbr eze cu zeii în vreme ce hirurgii, cu îndemân ri de mânuirea unor scalpele str lucitoare, începeau opera ia.

Pentru Zanes, ca medic i t duitor, era un miraj s vadmânuirea instrumentelor de c tre acei pricepu i doctori ai lumii:

utarea cicatricei, îndep rtarea înveli ului cu capilarit i, executareaieturii cu mân sigur , acolo unde nu se atingea vreun vas de

sânge, decopertarea osului frun ii pân la g sirea cicatricei lui, mar-carea inciziei i executarea ei cu lovituri încete, grijulii, spre a nu se

trunde osul deodat , apoi mirajul folosirii d lti elor de aur i argintpe ira ce sudase fosta sp rtur , pân la deschiderea, ca a uneiferestre spre alt lume, deschiderea spre cele nev zute i foarte pu incunoscute ale creierului de pe care trebuia scos cheagul, adic tocmaideschiderea spre locul închis de Dumnezeu cu os puternic, în a a felîncât s cuprind nu numai materie, ci i emana ie divin .

Teoretic, cuno tea asta de la tat l s u i de la perseverentaini iere pe care o f cea b trânul nu numai pentru el, ci pentru to i ceicare-l asistau devenind discipolii lui i supu ii ritualului întruvindecare poruncit de zeul care le p zea via a. Dar de deschis cutia

magic a în elepciunii care-l define te pe om, nu deschisese decâtpe cadavre, adic atunci când emana ia se mutase în alt parte decâtmateria i nu mai coexistau. V zuse materia aceea cenu ie în contor-sion rile ce-i asigurau imense suprafe e fa de spa iul mic i u or cetrebuie s -l aib cre tetul trupului ca s poat alungi aspira ia c trecer a fiin ei umane, v zuse i pânzi ul de vini oare, nervi tres ritorii capilarit i ce leag i dezleag circula ia cunoa terii i ideilor, dar

le v zuse atunci când aceast circula ie, vibra ia undelor ei, p -siser l ca ul lor de os al vie ii acesteia înspre dincolo, unde era ne-murirea de la care, mai înainte, atr gea înspre încoace iluminareagândurilor. Tocmai aceast iluminare, adic , lipsea; se retr sese c tresursele ei înalte unde plutea nemurirea, l sând materia inert , înzvâcnete mici, p mânte ti.

Anul I, nr. 3/2014 17ROMAN FOILETON

Acolo, îns , pe patul de marmor , în somnul hipnotic a c ruiprovocare o i înregistrase bine în minte tân rul doctor, regele lorexista ca atare, cu toat în elepciunea i vitejia lui, spre undele c rora,cu instrumentele lor str lucitoare, hirurgii î i f ceau cale. Iar el eraatent, crispat, încordat ca o leg tur de arc; pentru c datoria lui eraca nu cumva, prin vreun gest nes buit, aceast în elepciune venitde la zeu s se diminueze, atunci când, prin opera ia ce se f cea,vitejia îi va fi ajutat s i recapete for a. Sub ochii lui, d lti ele deaur deschideau o fereastr chiar spre locul unde se îngem nau celedou virtu i din care era f cut f ptura unic a regelui s u; astaconstituia un miraj pentru tân rul doctor ale c rui sim uri tr iau oînalt concentrare urm rind fiecare mi care, fiecare pozi ie i rostulfiec rui instrument. Cu o voin de fier i încordarea extrem a tot ceputea însemna aten ie, el supraveghea i înv a în acela i timp. Iar,uneori, atunci când, fie c mi rile îi erau cunoscute, fie c gândirealui le descoperea inten ia, f voie, tocmai în virtutea acelei îmbin ridintre gestul fizic i voin a emanat de centrii transcendentali pecare tocmai tiin a lui era cea care le studiase, bra ul, ori mâna, oridegetele lui f ceau aceea i mi care, acela i gest i luau aceea i pozi iecu a celui ce mânuia instrumentul asupra cre tetului regelui s u.

Era parc i o team de acest eveniment necunoscut în le-tur cu regala persoan ce-i fusese dat în grij , dar mult mai mare

era interesul pentru me te ugul pe care îl urm rea. Ajunseser tocmaila momentul decisiv. Gaura era f cut i, prin ea , se vedeau palpita iilecreierului din interior. Atunci, medicul trepanator se d du la o partei l loc altuia mai în vârst i cu chipul mai pronun at asiatic. Un

punct de cheag ro u se distingea deasupra str lucirii argintii princare creierul iradia materia cenu ie a mi rilor sale interioare.Doctorul ezit în încercarea de a mânui un scalpel fin, îl puse la loc

când un gest ca de team , sau de pericol, sau de fapt la care nu-i este permis s se încumete, î i plimb mâna cu sub iri degete osoaseasupra instrumentelor ce-i st teau la îndemân i alese o evufin , de argint l indu- i vârful ca un cioc de ra bine ascu it. i

ezând-o la proeminen a cheagului, o prinse între din i încercând aspire u or ca i cum ar fi supt cu buzele... În concentrarea sa,

parc sim ind i el nevoia s fac acela i lucru, Zanes îi în eleseefortul frânturilor abia perceptibile de mi ri crispate amplasândciocul l it i t ios tot mai dedesubtul cheagului, în vreme ce buzelecreau în eava sub ire un vid absorbant. Ca martor i asistent repeta,dubla sau chiar premergea mi rile i crisparea prin care acela leritma, având i el acelea i tres riri abia perceptibile. Ca specialist,îns , tr ia concomitent un mare sentiment de admira ie fa deingeniosul procedeu i fa de siguran a milimetric prin care,concomitent cu buzele, doctorul lucra i cu ambele mâini, una mânuind

ul evu tei, iar alta trepanând fin, aproape invizibil, locul undecheagul se mai lega de vasele ce-l produseser . Atât de fin încât sle desprind pe acelea ferindu-le de orice atingere.

Îl înc lzi sau chiar îl încinse brusc sentimentul de admira ie,ca atunci când te la i prad unei intense tr iri artistice. Dar, tot brusc,printr-un act de lucid voin , se oblig s fie mai pu in admirativ imai mult atent, înregistrând cu minu ie teribilele mi ri aproapeneobservate, imperceptibile dac n-ai fi inut seama de schimbareacrisp rii. Era ca i cum ai fi vorbit de mi carea încremenirii care atacfin, mai mult printr-o for de a atrage spre sine contrariul decât prinireparabila sa înaintare. Întreaga fiin a doctorului era total con-centrat asupra cazului pe care-l rezolva într-un savant tremolo demare fine e care-l f cea s vibreze-ncontinuu, dar s par nemi cat.

Zanes se obliga, îns , s nu admire, ci s vad , s urm reasc . urm reasc lucid descompunând în cât mai multe p i posibile

mi rile i a a abia perceptibile, înregistrându-le bine în memorie i,chiar, prin subtile mi ri, reproducându-le ca i cum ar fi operat el.

De la încântare trecea la lucidul i practicul interes de a înv asecretele celuilalt, adic de a-l admira furându-i meseria. R masepân la urm la fel de concentrat i la fel de atent, ca i cum gesturilecelui pe care-l urm rea înregistrau pe creierul lui fiecare mi care pecare o f ceau, de fapt, pe creierul regelui. R mase astfel, pân cândo pl cu sub ire, de aur, acoperi locul osului d ltuit i, deasupra ei,cu a din ma de pe te, se cusu la loc pielea. Î i urm regele în salacu abur adormitor care-i îndulcea durerile, îl a ez apoi în patul s uregal i-i veghe somnul. Iar, când puternicul viteaz se trezi, f cu oglum în eleapt i iscusit , care nu avea cum s nu-i produc mareîncântare aceluia:

- De-acum, M ria Ta, i s-a întors la supu enie singurul dinara noastr care nu te asculta pe deplin: Bra ul t u!

Era, de fapt, o parafrazare a diagnosticului pe care-l pusesetat l s u când zeul îl luminase în leg tur cu secretul bolii: Nu bra ullovit nu a putut ap ra lovitura de la cap, ci aceea a f cut ca bra ul snu se mai supun comenzilor i s se lase lovit.

În eleptului rege îi pl cu formularea aleas i me te ugit .- Zanes, îi spuse încercând s i supravegheze mi carea

degetelor, te tiu de copil c erai de tept i se spunea c vei ducefaima tat lui t u mai departe. Am s fac pentru tine ceea ce, luptele încare el mi-a fost aproape, nu m-au l sat s fac pentru tat l t u. Am

i dau cea mai frumoas vale din ar s faci acolo un loc devindecare precum cel de aici i, poate, chiar mai mare!

Apoi, sub mrejele lui adormi somn odihnitor i calm elibe-rându-l i l sându-l, astfel, s fac ceea ce voia mai mult. Zanesapuc o f clie i porni cu ea pe întinsul s lilor spitalice ti.

CAPITOLUL CINCI- Ha, ia uite savantul nostru, marele doctor t duitor, cum

i petrece nop ile ca un adev rat preot al zeului s u!... Ce-i cu craniulsta asupra c ruia te apleci?!...

Centurionul care asistase la opera ie ca gard acordat deSenat drept aten ie pentru marele rege aliat, avea ochii juc i, plinide inten ii bune i de pofte ciudat scânteietoare, f s tii în ce

sur erau malefice ori benefice. Simpatic, îns , era. O ironie îng -duitoare îi colora zâmbetul prietenos, iar siguran a de sine, generoas ,îi d dea o superioritate pl cut , nejignitoare.

- Îl imi i pe b trânul vraci care opte te creierului bolnav prinevu ca asta lucruri numai de el tiute! - constat el v zând uimirea

cu care nu putea r spunde Zanes, surprins ca-ntr-o stare de vr jitorie,aplecat asupra unui craniu i încercând a- i sincroniza mi rileevu tei inut cu buzele i mâna stâng , cu cele ale scalpelului pe

care-l mânuia cu dreapta... Sau - se r zgândi el ajungând mai aproapede adev r - vrei s -i furi meseria!... Pentru ca, râzând de imposibilita-tea lui Zanes de a r spunde i de pozi ia ciudat a craniului careparc lua parte la conversa ia dintre ei doi, s constate f îndoial :ai vrea s faci i tu asemenea opera ii, nu-i a a?! O s le faci, doctore,dup cât se spune c e ti de priceput, o s le faci!

- O s le fac! - confirm Zanes cu ton pu in înciudat, reu ind scape de instrumente i acoperindu-le repede, ca i cum îi era

ru ine c fusese surprins acolo, asupra unui fapt pentru care nuceruse îng duin de la nimeni i- i permisese s umble în truselecelebrilor medici ai Romei.

- Te despar i greu de ele; ai vrea s fie ale tale!... Constat dinnou centurionul cu acea certitudine asupra inten iilor celuilalt pecare i-o d dea siguran a de sine... O s le ai; o s le ai dac str duie ti;

d c i-ai i desenat unele pe t bli a asta cerat !

Anul I, nr. 3/201418

- Nu tiam c nu e permis - se fâstâci Zanes trezind un hohotde râs; râs sincer i nu r uvoitor, din partea aceluia:

- Amice, veghea mea s-a terminat. Auzi cum sun -n toatRoma sfâr itul primei veghi? Acum b trânii i bolnavii dorm, pro tiise culc , iar adev ra ii latini încep marea petrecere!... tiu un locnemaipomenit care, printre str du ele dintre Capitoliu i locul undese construie te Circus Maximus, d în gr dinile unor doamne pecare le viziteaz întreaga lume bun . Nici împ ratul nu lipse te deacolo!... Mergi cu mine?... Regele t u e salvat; merit s s rb torim!...

Nu numai c era simpatic, dar volubilitatea lui avea i per-suasiune. Când ajunser în preajma termelor, g rzile strigau paroleledintre prima i cea de a doua veghe a nop ii.

- Zici c numai pro tii se culc acum? - î i aminti Zanes amuzat.- Numai! - R spunse acela cu modul s u de convingere

absolut , înaintând cuceritor prin ora ul deasupra c ruia se auzeaustrigate parolele str jilor.

Dar, la un moment dat, strig tele acestea se estompar în alteecouri. Devenir chiote i râsete i zvonuri de muzici. Iar, printrecopacii parcului pe care-l traversau, ap rur ni te lumini stranii carese leg nau în ape. Ajunser , astfel, pe malul unui lac, sau al unuimare bazin în luciul c ruia se oglindeau fl rile tor elor ce luminauca ziua în jurul unor d uitoare ale c ror mi ri se oglindeau i eleîn ape asemenea fl rilor. Mirosea a trupuri îmbietor unse-n uleiuriparfumate, iar b rba ii se vedeau de-abia dup aceea, cu trupurileîntinse lasciv printre mi rile svelte i provocatoare pe care le f ceaudansatoarele.

Li se aduseser togi speciale, de petrecere, dup obiceiulospe iei romane, iar vestalele îi dezbr car cu mi ri îndemânateceplimbându- i degete cu fine e exact pe-acolo pe unde ar fi trebuit socoleasc . Apoi, chiar când b rb ia din ei începu s mi te, f cândloc sclavilor care, dup obiceiul grecesc, le turnau vin cu ap , ves-talele disp rur printre dansatoarele care î i continuau mi rile

când volute a toare între ei i col uri mai îndep rtate spre carei-ar fi îmbiat. Dar un satir c runt cu falusul erect sau, poate, o imita iereu it de falus pe care o tot manevra, se repezea la câte una, o luaca-ntr-o epu sau o f cea s -i încalece ditamai b rb ia lipindu-i-se de tors ca s -l lase de la distan a respectiv s -n epe înc una.

Spurcatul s rea pe ele b ng nind ni te testicule imense. Femeilechicoteau sau chiar d deau strig te isterice l sându-se str punse.Sau se fereau una pe alta din calea lui împreunându-se ele între ele,în vreme ce b rba ii ame i, cei pe la care ele trecuser dezbr cându-i îmbr cându-i i a ându-i, aruncau cu sester i de argint în trupurilelor împreunate ca s le despart i ar tau pungi de aur ca s le îmbiespre ei. Unii le trimiteau b uturi scumpe, al ii uleiuri parfumate pecare le vindeau negustorii ambulan i luând de zece ori mai mul i banidecât ziua, iar al ii, deja be i, se l sau p li i cump rând bijuteriicare s le atrag .

Înfrumuse ate de noapte i patim , fetele veneau caline idr stoase a ezându-se pe genunchii lor, dar le d deau cu bijute-riile-n cap când constatau c -s false. Refuza i brusc, dup ce li sestârniser toate poftele, b rba ii d deau cu mâna dup s bii saupumnale ca s se r zbune pe negustorii ce se f ceau nev zu i. Dinpricina asta, pesemne, ca s nu se încaiere i nu ca s fie cinsti i cala banchetele imperiale, hainele lor era schimbate în togile de musafirilipsite de centuri i arme, iar femeile aveau timp s se regrupeze înjurul satirului care le punea s c reasc pe falusul s u, ori se-mpleteau ele-ntre ele gemând de pl cerile grece ti inventate depreotesele insulei Lesbos i f cându-i tot mai mult pe clien i spofteasc i s jinduiasc la ele.

Când, îns , excitarea ajungea la punctul maxim, pofteleoamenilor f cându-i s nu mai fie în min ile lor, ele se respingea unape alta i se r sfirau aducându-le acestora b utur de vin cu mierecare-i îmb ta i mai r u, apoi fugeau t lindu-se cu satirul care totîncerca s le p trund . Pocit i bosumflat, acesta se ferea de loviturilelor, fugea undeva în spate de unde se întorcea cu câte un b ie elfraged, sau chiar câte o capr cu care- i f cea poftele inând-o decoarne ca pe-o cârm , spre uralele be ivanilor care se amuzau desemi-onania lui uitând de poftele proprii.

Muzici lente începeau în timp ce dansatoarele împ eaumângâieri umplând cupele i s rutau genunchii oaspe ilor amu inândîn sus insinuant cu r sufl rile lor calde. B rba ii se-ncingeau dinnou, iar cei mai sanguini nu mai r bdau pl cutul supliciu i r sturnaufemeia-n iarb încercând s-o încalece. Dar, tocmai când reu eau,satirul cel voinic îi apuca de fund tr gându-i înafar i nu-i l sa sintre în fierbin eala dintre coapsele femeii pân nu-i puneau în palm

moneta de aur cu efigia unui împ rat trecut sauprezent. Înt râtat, omul f cea gestul repede i gr bitde-a se întoarce la ce începuse. Dar satirul îl maiinea o clip , parc pro pit în propriul s u pro ap

pân ce, cu din i negri încerca metalul s vad cnu-i calp. Când era eliberat, pl cerile întreruptereveneau atât de înver unat în cel pofticios încât,spre propria-i disperare, el se trezea slobozindu-secu vehemen , surprins i neputincios în a- i oprispârcâitura, r mânând flasc i tembel ca i malafiagelatinoas pe care i-o vedea stropit unde nutrebuie. Trupul îi era muiat i incapabil de mi care,dorindu- i mai degrab somnul decât femeia de subel care se retr gea cu îndemânare, disp rând.

Într-un târziu, când clientul se ridica p s-trând din toate energiile numai furia, mutra-i bo-sumflat i gesturile cu care orbec ia dup femeiape care o pl tise trezeau hohotele de râs ale tuturor.

i ale celor care avuseser r bdarea de a a teptasitua ii mai bune, dar i ale celor care o p iser lafel mai înainte, iar acum se r zbunau pe necazulaltuia. În hohotele generale, satirul defila cu b iatuli cu capra de-o parte i de alta, sau c rea un

Anul I, nr. 3/2014 19

Ion uculescu - Tr sur neagr

gar c ruia i se b gase un pai în fund ca s -i mi te m dularul negruîntr-o stare de semierec ie, simbolizând, de fapt, starea tuturor. Iarhohotele i uralele, fie tri-umf toare fie r zbun toare sauconsolatoare, izbucneau din plin, cu nep sare fa de rostul de somnal nop ii. Satirul triumfa aducându- i toate dansatoarele în jur, iarzarafii mi unau schimbând galbenii cu pumni de b nu i de argint înafacerile bune ale nop ii, pentru ca petrec re ii s aib m run ul cucare s-arunce-n ele desp indu-le, adic luând jocul de la-nceput înzorn iala muzicilor incitante.

- A a p esc fraierii, sau noii veni i - îi explic Vincen iuspeste hohotele tot mai mari - femeile astea tiu s se p streze pentrucea de a treia veghe, când fac amor adev rat i lung cu cei care tim

nu ne-nfl m atât de u or.Lui Zanes îi venea foarte greu s comenteze.Atunci începur muzicile vesele ale Romei, cele mai populare

i mai gustate de vulg tocmai pentru c erau obscene i conduceaula gesturi incitante, oricât de dizgra ioase s-ar fi p rut. Ele c tasermare vog în vasta cetate pe m sur ce aceasta se umpluse de ig niaasiatic a noilor cet eni ai imperiului. Iar acum, ca o molim , nic ieri,la nici o petrecere, nu mai puteai sc pa de vulgaritatea ei l it iagresiv care r suna peste tot ca o jignire la adresa incanta iilorvesti ilor poe i care constituiser fiorul liric al adev ratelor arteromane. Arte ast zi c lcate în picioare de mul imile venetice careimigraser cu toate obiceiurile lor primitive i pl cerile pornografeale unei vizibile perdi ii spre îndobitocirea obscen . „Împ ra ii suntni te derbedei zeifica i de taberele militarilor c rora le-au f cut maimulte pl ceri p gâne, iar cet enii lovi i de decrepitudine nu mai tiu

munceasc i vor tot timpul pâine i circ” - î i aminti el proclama iapreo ilor care devenise lege pentru neamul lor. i, f voia sa, setrezi rostind cu voce tare ultima parte a versetului:

- Ignoran a celor dec zu i în vi iu!...Se opri, surprins el însu i de riscul de a- i jigni prietenul i îl

zu pe acela râzând cinic sau chiar batjocoritor, ca dovad c -lauzise prea bine.

-De ce te-ai oprit?... Continu !... Cunosc prea bine preceptelevoastre, ale celor care v pierde i anii tinere ii înv ând prostiile luiPitagora pe dinafar i memorând n scociri savanteale unor astrologi de doi bani!...

- Mi-a trecut, a a, prin minte - se scuzZanes ar tând spre nebunia perdi iei care începuseîn dansurile falice la care îmbiau dansatoarele cumi ri repezi de fereal , f cându-i pe b rba ii be i

i înfig m dularul în câte-o scândur de gardsau în câte-o piatr de zid, râzând apoi i oblo-jindu-le zgârieturile care-i muiaser l sându-le doarpl cerea de a scânci sub mângâierea doftoriceasca degetelor lor.

- Nu-i nimic, continu ! Cunoa tem preves-tirea voastr c vi iul i turpitudinea vor duce La-tiumul la pierzanie, dar asta o spun din invidie nea-murile neajutorate.

- „Toate vi iile lumii s-au strâns la Roma itoate vi iile lumii vor pierde Roma!”...Luxuria etvitium... - se trezi el rostind formularea exact , ca icum ar fi fost nevoie s -l corecteze pe acela.

Iar Vincen ius, cu ochii înveseli i de be iv,ceea ce d dea i mai mult insolen comporta-mentului s u de om sigur pe sine, b u f s -i pese

cel lalt nu se l sa îndemnat i-l b tu pe um r cape unul mai mic i mai prost:

-Avem cea mai puternic armat din lume,

avem cea mai înaintat tehnic , avem inginerii i arhitec ii cei maigrozavi, cele mai teribile arme i cele mai bune drumuri, cele maifrumoase poduri i cele mai inexpugnabile bastioane; avem adunateaici averile i inteligen ele lumii!... Putem, deci, avea i cele mai marivicii; ni le putem permite i, de asta, putem fi nep tori în fa aoricui!... Salve!... Pentru amici ia noastr !... Sper c e ti destul dede tept ca s m în elegi!

- i dac nu sunt? - se trezi în Zanes o dorin provocatoare,cu toate c ra iunea nu-l îndemna la aceasta.

- Dac nu e ti, ai s mori prost! - deveni Vincen ius mai ne-iert tor i mai vulgar - ai s mori f s cuno ti bucuriile vie ii; ai smori f s în elegi cea mai mare în elepciune pe care Latiumul aadus-o în filosofia lumii i care, brevilocvent i elocvent în acela itimp - rosti el cu emfaz citând din cine tie ce înv tur - se exprimnu în „luxuria et vitium”, ci în: „carpe diem”!... Tr ie te- i clipa, b iete,

ea tot trece; ia uit -te-n jur, la fericirea celor care au înv at asta!i-ntr-adev r, cu muzicile acelea ip toare, primitive i

zorn itoare, lumea se amuza de mama focului, într-o frenetic veselie,la sc lâmb ielile unor pitici goi care- i agitau falusurile mari nu doarpentru propor ia lor, ci chiar mai mari decât la oamenii normali.Lovindu- i-le cu genunchiul i f cându- i-le s se arcuiasc pân -iloveau în co ul pieptului sau în b rbie, ei alergau ni te gâ te mari igrase s rind pe ele i c lcându-le ca gânsacii. În acela i timp, tr geaudin spate o caret în care, jucând rolul mitologicei Leda, o fat c reiade-abia îi cre tea p rul pubian strângea în bra e un leb doi ap sându-i târti a ca s fac amor cu ea si frecându-i ciocul negru-portocaliucu sfârcurile mici ale sânilor pân când leb doiul i le ciupea i d deaînt râtat din târti , iar ea chicotea imaginând sau chiar tr ind orgasmul.

În urma acestora, ducând de c stru m garul pe care-l ineaîn dou picioare cu ajutorul unui trident, satirul ridica osanale icerea ova ii pentru cea mai stricat femeie a Romei, starosta de-tracatelor care, sulemenit pân la a nu i se mai putea citi vârsta, seopintea înfipt în m dularul negru al animalului, care devenea vine iuprin sângele pompat în erec ie.

Muzicile urlau paroxistice ritmuri de jungl , clien ii colc iauîntr-o be iv excitare, bacantele mi unau printre ei mai fierbin i i mai

Anul I, nr. 3/201420

Ion uculescu - Totem albastru

incitate la pornografie, pentru c erau îmb tate de-acum i- i ofereau pulpele albe într-o generoas vulgaritate a deschiderii genun-

chilor pân la vederea total a ofertei ce palpita p ros, piticii sufocaugâ tele îndopându-le cu falusurile lor babane, iar m garul se opinteacu mai mult furie în b trâna detracat ce-i oferea fundul mi cat agil,ca i cum fesele-i cr nate ar fi cernut ceva. Cu tot mai mult furieînc ânat-m reasc , pe m sur ce satirul i slugile lui încercau

-l trag de coad i s nu-i mai lase sprijin de opinteal pe picioareledinapoi.

Prin toat iarba gr dinii, cupluri i grupuri se-ncârligau încele mai diferite i mai plurale forme de a- i satisface libidoul, trupurilese frecau amestecând mirosurile uleiurilor parfumate cu cel al sudoriii cel al sexului fiec ruia, amestecând sunetele de la geam t i gâfâial

pân la invocare, recuno tin , încurajare, amestecând imagini debusturi nedezlipite, fese i capete nelini tite, degete crispate bezmetici picioare dezorientate c utând fericirea prin aer. i doar cei care se

sloboziser mai înainte se l iau în satisfac ia de spectatori bândvinuri drogate cu anumite ierburi i sus inând cu aclama ii sau indi-ca ii mi rile de efort sexual ale participan ilor amesteca i în pof-ticioasa lor înghesuial nes buit . Femeile p reau mai late în r sfirarea

rului, strivirea sânilor pe stânga i pe dreapta i contraria direc-ionare a genunchilor spre unghiuri total diferite, în vreme ce b rba ii

se sub iau deasupra lor crispându-se parc spre a- i face loc s intrede unde-au ie it, se umileau dedesubt l sându-se poseda i decoapsele lor frenetice, sau se l au c tând mutre surprinse ca-ntr-o uimire holbat când ele, perfide, îi sorbeau de b rb ie l sându-i într-o tâmpenie nedumerit i scuipându-i cu propriile lor secre ii.

Din când în când, doar câte-un ho se vedea zbughind-o cupunga smuls de la brâul vreunuia care tocmai se-mperechea, iaracela r mânea mofluz deasupra femeii, ne tiind dac s strige a pa-gub sau s i continue pl cerea. Sclavi discre i împrosp tau f cliilei, în lumina acestora, toat colc iala c ta o i mai cl tin toare, i

mai incon tient , i mai dezorietat dorin disperat de pl cere.„A a ceva, pesemne, a v zut regele cînd a urcat pe zidul

cet ii de la mare în care petrecea principele” - î i spuse Zanes cugîndul la ultimul din neamul lor, pân la el, care tr ise a a ceva: Fiulde rege trimis prin suli e s i m rturiseasc p catul în fa a zeuluiceresc. i nici nu- i d dea seama c o f cea cu glas tare, fiindcspectacolul la care privea îi biciuia sim urile. Toate sim urile i altele,câteva în plus pe care cunoa terea despre om nu le înregistrase înc- „A a ceva!”...

Tres ri, totu i, atunci când î i d du seama de rostirea cu glastare a gândurilor i se uit cu team la companionul s u, fiindc n-arfi vrut s -l supere.

Dar acela, ca dovad c nu venise degeaba la locul tiut itiut, nu mai era atent la el. Frem ta tot cu sim urile îmb tate de

toate be iile posibile i participând la toate be iile posibile. Celulelelui tr iau într-o liba iune ce clocotea i prin ce absorbeau ca b uturi prin ce le invada ca privire a at de poftele ce se satisf ceau

vehement în jur i prin ce adulmeca din transpira ia epuiz rii altora.i, chiar dac îl auzea pe Zanes, el se uita în alt parte, urm rea cu

aten ie altceva i, de r spuns, r spundea la alte vorbe: cele pe carele auzea dinl untrul fiin ei lui.

- A a ceva - îi prelu el vorba - am s le-ar t eu ce înseamnîntr-adev r fericirea!

Vorbea criptic, dar amuzat i atoate tiutor, ar tând spre uncuplu care tocmai se-mpreuna la o oarecare distan de ei, sub privirile

moase ca îndemn i sadic-pofticioase ale unei matahale p roase,un gr san purtând pe el mult aur în br ri, lan uri, fibule i chiarîncheieturile sandalelor.

- Haide, haide! - îl îndemna acela pe un tinerel blonziu i cu

mu chii bra elor nu înc la fel de bine forma i precum cei ai feselor,ca dovad c acolo exersase mai mult - Haide, trebuie s -nve i iasta! - îi spunea ca i cum l-ar fi giugiulit i ar fi dorit nespus s sebucure de pl cerea aceluia.

Dar, în acela i timp, cu vârful sandalei o împungea pe bacantabine pl tit îndemnând-o libidinos i scrâ nind nemul umit de ser-viciile ei:

- Hai f , pune limba i gura-n mi care, gâdil -i m dularul ilinge-i coi ele; nu vezi c b ie elul e timid?!...

Vince ius o f cea pe seniorul care prive te peste acest faptrunt, dar se amuza copios chicotind pe ascuns i optindu-i lui

Zanes povestea:Matahala era un libert neru inat, îmbog it ru inos de mult.

Avusese un st pân la fel de venal care f cuse cândva afaceri cugladiatori i aranj ri de lupte, treab în care se b gase i libertul:Încet, tenace, pornind de la a-i cre te st pânului caprele i ajungândla a- i lua un palat plin de aur rii de prost gust în Roma, c ruia îi mai

cuse i o bordur de marmor , dar înc nu îndr znea s i punstatuia în fa . Pentru aceasta f cea sacrificii mari atr gând mul imeala altare i chiar construia unele chemând la el plebea s se-mbuibe,

i pl tea cu bani grei invita iile la petrecerile împ ratului i a teptaun act de bun voin al aceluia în momentul în care ar fi demonstrat

poate s cumpere asemenea gladiatori încât s câ tige orice lupt ...Asta, i-o spuse Vincen ius dintr-o suflare, a a, ca s tie cine-

i omul!... Apoi îns , relaxându-se, degustând încet b utura i privindspectacolul zbaterii aceluia pe fundalul zbaterii tuturor celor ce se-mb taser , mândru în superioritatea sa de-a nu se n pusti la poftetocmai ca s i le satisfac mai profund, mai perfid, mai par iv i mai cudeplin stric ciune, prinse chef de vorb i începu povestea pe-ndelete:

Nobilul decrepit care-l crescuse i de la care preluase în-demnarea afacerilor cu gladiatori, le f cea pe vremuri de amorul artei,cum o fac nobilii ce au în instinctul lor dorin a de a- i ar ta m re ia.El cheltuia bani cu sclavii lupt tori i cu spectacolele, ca s -isurclaseze pe al ii, poate chiar i pe împ rat; ca s devin popular icelebru în lumea roman . Libertul, îns , furându-i patronului s ucâ tigurile, transformase ambi ia chiar într-o afacere; la început numaipentru a câ tiga bani i de abia acuma pentru a- i pl ti ajungerea petreptele mai înalte. Nobilul degenerat avea i alte mari venituri,posedând mine de argint în nordul Iberiei înc de pe vremea cândSenatul, ehe... Dar astea erau alte povesti. Era bogat, fiu de ombogat i vanitos pe care nul mo tenise decât la avere i-nînver unarea ambi iilor. Dar pe-o alt direc ie, care-l f cea stricatpân -n m duva oaselor, cum duc adesea copiii mo tenirea ambi iilorîn alte direc ii i chiar mult mai f ru ine. Matahala asta c reia i sevedea netrebnicia oricât s-ar fi înz uat în aur, î i f cuse el i-o biografiecum se purta la mod prin cetatea plin de parveni i, zicând c era unfiu de principe, sau a a ceva, c zut prizonier într-o lupt i vândut casclav care, la rându-i, g sise o sclav i mai nobil decât el la origine,

a c în venele lui, ale matahalei steia borâte i flasce cum devinto i ia care sunt în copil rie frumu eii buc la i, curg ni te valuri desânge nobil din diferite col uri ale lumii - Poveste ticluit de vreunretor fl mând c ruia-i d duse s bea i s m nânce; fiindc , în fapt,el era rod de slug puternic dintre neamurile s lbatice ale p durilorde la nord, cump rat spre a c ra bolovani i trunchi grei, z mislit cuvreo târf din alea unse cu toate alifiile levantine i dec zut -n pie eleunde erau vândute tocmai ca s se vând la rândul lor sclavilor tinericare trebuiau s aib gândul la munc . O fi fost frumu el când eramic, mo tenind ochii aceia alba tri care deveniser acum apo i iavând zulufi aurii sau ro ii pân s nu-i creasc floc raia înc run itde pe piept... Oricum, îi fusese nobilului aceluia pe rând: sclav, iubit,libert, logodnic i mo tenitor împins spre cet eanul liber care putea

Anul I, nr. 3/2014 21

deveni peste vreo genera ie dac i sp la bine cu bani urma juguluipe care îl purtase; i nu ca acum, când înc î i mai acoperea cu aur

turile mo tenite. Dar, astea toate, numai fiindc -i c zuse cu tronctrânului decrepit i-i f cuse toate meremeturile p strându-i vie

pl cerea sexului, a nonsexului, antisexului i parasexului, într-o dulcenebunie de extaziere a sim urilor lui ramolite, fabulându-i mai degrablibidoul decât chiar trezindu-i libido enia, dar storcându-i i ultimaspârcâial sau m car l sându-i impresia c mai poate face asta. Era,zice-se, un specialist în placebo sexual între inându-i b trânuluiparoxismul pân la moarte; adic moartea provenit , pesemne, totdin motivul unor asemenea eforturi. Pentru c matahala f cea chiari acum comer rentabil cu ni te ierburi asiatice care trezeau poten a,

sau p rerea de poten , impresia de poten care men ine cele maiscofâlcite f pturi, f cându-le s i dea duhul odat cu celelalte secre iiscoase din trupul istovit dar nes tul.

Din ierburile acelea pesemne c -i d duse s bea i giugiu-litului s u b iat adus acolo, despre care zicea c -i timid. Dar, de fapt,Vince ius nu credea c-ar putea fi vorba de timiditate, ci de invertireaaceluia ce nu se mai r scolea la mirosul de femeie i nici la vederea ace se deschidea dintre pulpele ei. Pentru c matahala îl luase de micîn patul s u i, pesemne c , tot lucrând pofticios în fundul lui, îiatrofiase virtutea din fa .

Iar acum tot la, matahala, suferea i se ruga de târf s i-lrepare. De: i l-ar fi dorit întreg i dintr-o parte i dintr-alta; i caactiv i ca pasiv; i l sându-se înc lecat, dar i înc lecându-l. Fiindcmai îmb trânise i el obosindu-i pofta de a tot poseda; îi reveniser

instinctele din adolescen când era mai mult posedat i, prin obsesiaasta a lumii lor înn vite-n sex, voia iubire-n toate felurile de lapu tiul pe care i-l colise dar pentru care c tase patim . Însjunele, oricât de p tima ar fi fost iubit, pesemne c nu avea o tr ireatât de puternic ; se plafonase l sându-se iubit i i se înd tniceaîntr-un singur fel... Vezi, de asta credea Vincentius - i, nu numaicredea, dar era sigur: de asta î i adusese matahala pu tiul la lubriculspectacol cu ciocurile gâ telor pe falusuri de pitici, excitarea m -garului la b trâna parfumat cu mirosuri de m ri e ca s -i trezeascpofte, cu perversiuni care mai de care i cu multe, multe împerecherisau multi-împerecheri în grup, pe iarb , în ap i oriunde î i maiputeau zgând ri poftele...

Îi pusese pu tiului, pesemne, tot felul de ierburi în vin i otocmise pe priceputa bacant s -l provoace, s -l incite, s -l excite

-i fac toate poftele i chiar mai mult decât atât; adic s -i a echiar i pofte pe care, în ne tiin a lui, acela nu le poftea. Isteric înconcupiscen a care nu-i d dea pace, matahala îmbog it prinsatisfacerea pl cerilor altuia, î i dorea acum toate pl cerile stoarsedin trupul pubertului aceluia pentru care f cuse pasiune, dorindu-i-l amant universal, în care s intre el i care s -i intre lui în m dulare,

dup cum era moda chiar i la casa imperial .Da, chiar i la casa imperial , dup exemplul c reia, cu cât

erau mai parveni i, cu atât opulen ii tia libidino i tânjeau s ajung guste i ei din pl ceri ca ale imperatorului... Pentru c , nu de mult,

chiar în aceste gr dini Nero î i celebrase c toria cu b iatul pecare-l plimba peste tot dup sine, inându-l îmbr at i s rutându-i mereu însemnele pubert ii, adic peri orii aurii din jurul coco elului

ce începea s -i mi te. Iar to i mârlanii i vulgarii îmbog i aiRomei se gr beau s fac la fel, îi c lcau pe urme, î i luau b ie ifragezi, cu tuleiele abia crescânde i angajau acelea i vr jitoarede sex care se dovediser eficace în serviciul tiranului, pre ulacelora crescând dup priceperea care le era recunoscut iartarifele ne mai având nici o importan când era vorba de aajunge i ei, b ranii, la pl ceri imperiale. Fiindc ele d deaurasol în str dania aceea pl tit pentru a- i înt râta poftele;accelerau, se precipitau ca s i termine cât mai repede treaba,

aproape nu mai ajungeai s pl te ti atât serviciul f cut calumea, cât firma sau eticheta care d deau marc acelor târfe delux. Adic pre ul buzelor care atinseser falusul divinului învia ; cu alte cuvinte omeneasca trezire prin îmbieri i s ruturia muiatei b rb ii de sub pântecele principelui care, pentruromani, era singurul zeu f cut din carnea ce-o puteau ele excita,întremându-l pentru pl cerile cu adolescentul. Sau pre ul dedup acea preg tire înfrigurat : pre ul limbilor ce-i linseserîmp ratului m sc rile atârnânde în spate, în vreme ce, împipotatîn fa , el î i înc leca iubitul adolescentin.

Din pricina aceasta, ner bd tor, matahala aurit o bos-corodea pe bacant cerându-i s i sporeasc str duin ele:„Mai cu foc, curva dracului; iube te-l, c merit dr gu ul deel!... Na, freac -te si de degetul meu, ca i-l bag cu tot cu ineldac asta te face s fii mai înt râtat ; numai ine-l în fierbin eal ,nu-l l sa s se moaie!”... i se r sc ra s -i ciupeasc i leiafesele activizându-le, s ajung i la obrazul imberbului s umozolindu-l cu s rut ri i oapte fierbin i: „Hai, inimioar , haidr gu ule, hai puiule; hai c-o s i plac !... Nu-i a a c i placece i-a preg tit t ticu?!”...Pentru ca, epuizat el de epuizarea pecare i-ar fi dorit-o aceluia, s se r scoale din când în cândie ind din mângâierea buh it i poruncind mânios: „Hai...puuuiuleee!... hai odat !... Înfige-te-n târfa asta nepriceput ,

doar nu degeaba i-o pl tesc!”...Spre râsul înfundat prin care Vincen ius îi comenta

Anul I, nr. 3/201422

Ion uculescu - Vie i multiple

mi rile la care tr gea cu coada ochiului. Râdea par iv, ca-ntr-ootie secret pus la cale de spiritul s u cinic, prefigurând gândul

ascuns ce-i încol ea în mintea inspirat de b utur . i-i relata înoapt lui Zanes care nu avea o direc ie prea bun de privit. Îi descria

în oapt amuzat desf urarea mi rilor din împ timita lucrare atrupurilor i sexurilor ce se încârligau în tufele din spatele lui:

- Cred c se las ; cred c pu tiului i se trezesc sim urile; cred le reu te!... V d cum femeia îl încol ce te mai strâns i lucreaz

insistent cu cracii... Îi freac fundul cu c lcâiele... Fundul, bine-n eles;pu tiul acolo-i sensibilizat!... Acum o s i dea seama cum e dincoace,intrat în gaura fierbinte a femeii care zbârnâie! Aha: a reu it, putoarea;i l-a înfipt i-l ine cu palmele de fund s nu-i scape!... Acum îl are i-

l simte-n ea fiindc îi face semn matahalei s se îndep rteze!... Astateptam prietene! - î i proclam el gândul încol it, ridicându-se agil-

tiptil, ca o felin i suflecându- i toga - S vezi ce pocinog îi fac!... O te amuze grozav povestea asta cu sexul dublu!

- Lumea voastr este preocupat doar de sex?... V chinuie i roade ideea asta cu sexul, c mai mult vi-l dori i decât v trebuie;

mai mult v face s tânji i decât s iubi i!... Nu crezi c v obsedeazprea mult sexul?! – ar fi vrut, sau chiar încerc Zanes s -l întrebe.

Dar Vincen ius nu mai era lâng el. Într-o clip disp ruseprintr-un singur salt iar, în urm toarea clip , i se i auzea strig tul cade triumf, strig tul care-i confirma reu ita saltului, strig tul care chema

fie v zut cum înc lecase i cum c rea n ios, strig tul princare- i proclama reu ita intrare, înfigere, str pungere prin toate a â-

rile sale r sculate!... Zanes r mase uimit privind spectacolul:Matahala se îndep rtase, ca o mam discret care i-a f cut

datoria. Fesele albe ale junelui, încordate c nu li se mai vedea rozetaneagr ce-l împ timise pe libert, se zb teau voluptuos deasupra pul-pelor creole pe care le deschidea larg i cu generoas înfierbântarefemeia cuprins de pl cerile str pungerii care-o f ceau s r suflegemete fierbin i, amu inâdu-l p tima pe puber într-o frenetic în-curajare. La aceste îndemnuri c tând glas oftat tocmai din adân-curile mustoase în care el p trundea, pubertul se opintea tot maimult în instinctele b rb te ti ce-l f ceau s domine femeia care, ca-ntr-un fericit triumf al nurilor ce-i reu iser , se l sa acum r spl tit întoate c rnurile ei de înfocarea trezit tân rului m dular agresiv idevastator prin încrâncenare.

Dar, deodat , deasupra lor, înc lecându-i cu un chiot inimerind cu îndemânare arm reasc gaura dintre fesele albe ale

iatului, s ri Vincen ius ca-ntr-o quadrig -n mers, pe care-o preieibiciuind caii. Copula ia reu i fulger tor iar pubisul s u se lipi strânsde mu chii b iatului în timp ce pubisul aceluia se zb tea deasuprapulpelor femeii. Se zb teau to i trei, cu îndârjire, c utându-se unulîntr-altul pe din untru. Pe dinafar , îns , p reau to i trei un singuranimal cu împ timite mi ri, animal întrupat dintr-un mijloc de feselipite, trei capete mi când separat cu trei rânduri de expresii ale ochilori trei feluri de strig te ale gurilor, în ame eala c rora se agitau, se

împleteau i se încle tau trei rânduri de mâini i trei rânduri de picioare,într-un ritm foarte potrivit cu muzicile s lbatice care urlau în jur, cudansurile s lbatice la care ajunseser cei înc tri i de dansatoarei cu gâgâitul s lbatic al gâ telor siluite de pitici...

Mai s lbatic, îns , decât toate acestea, se auzi deodat glasulmatahalei. Urlând din toate ambi iile i disper rile sale de libert bogat,acela n lea disperat zorn indu- i lan urile, br rile i paftalele deaur:

- Copila ul meu, b ie elul meu!... E-al meu, al meu; l-am luatvirgin i e numai al meu!... L-am cump rat pe bani grei!... L-am cum-

rat de la p rin i, nu ca sclav!... L-am cump rat ca iubit al meu; sfie numai al meu!... Tic losule!... - lovea el în Vincen ius - scoate- iscârbavnicul!... Scoate- i scârbavnicul din copila ul meu!... N-ai tu

Anul I, nr. 3/2014 23voie s i bagi scârbavnicul acolo!... Loc orul la scump e numaipentru mine!... Eu i-am pus toate parfumurile de pe lume, iar tu mi-lspurci!...

Striga, se zb tea în jurul încârlig rii lor în trei încercând s ledesprind împletitura mâinilor, s le-ndrepte îndoirea încle tat apicioarelor, op ia disperat ne inând seama de faptul ca, prin magne-tismul sexului, trupurile erau în urubate unu-ntr-altul, d dea cupicioare-n femeie f când-o curv la i-n Vincen ius acuzându-l ce violator al propriet ii sale, c o s -i fac proces pân la împ ratulcare tie ce-nseamn s iube ti un asemenea tân r; iar i d dea cusandaua-n bacant acuzând-o c -i place perversiunea i amenin ând-o c , dac nu d din fund spre b iat, n-o mai pl te te; i iar i îlzgâria pe Vincen ius tr gându-l într-o parte ca s vad dacfl iandrul se nfigea cu adev rat în femeie... Iar, când constat cacela, prin mi rile pe care le f cea, se dovedea a da mult mai multe

spunsuri de dragoste în spate, adic în ându- i bucile i d ruindu-le mai cu foc celui care-l c rea, decât în fa , femeii care- i str duiasexul s i-l mulg pe al lui, ajunse la disperare i, înfigându- i mâinilepe sub pântecele lui Vincen ius, începu s -l trag înjurându-l:

- Blestematule, nu numai c -mi spurci curi orul lui scump,care era numai pentru mine; dar îi strici i b rb ia de care aveamnevoie la b trâne e i voiam s -l deprind de pe acum!...Las -l,spurcatule! Nu- i dai seama c inhibi tot ce am pl tit-o eu pe femeiaasta s -i educe?!... Nenorocitule, te omor!... Scoal de pe copila ulmeu!... Eu vreau s -i las lui toat averea, iar tu- i la i în el malafia!...

Dar Vincen ius, înt râtat i el de cele dou feluri de be ii încare c zuse, cuprins de o r zbun toare ur fa de cel ce-i întrerupeapl cerea tr gându-l de burt ca s -l scoat dintre fesele b iatului, î ipierdu tot umorul cu care pornise la acest gest doar spre a-l batjocoripe libertul care credea c , prin averile lui, poate s i permit orice.Se-nt rât uitând de glum i de amuzament i, înfigându-se maiabitir în pu ti, se îndrept o clip , doar, cât înfund un adev ratpumn greu, de lupt tor, în nasul matahalei, spulberându-i sângelepe trupul junelui s u amant. i-i nimeri apoi un alt pumn în viscereîndep rtându-l, pentru a c ri pubertul creându-i asemenea pl ceriîncât îl scoase de deasupra femeii f cându-l s se moaie completdinspre partea aceea. F a se fi slobozit în femeie, sexul b iatuluise muiase spre disperarea libertului care constata asta cu holbareaochiului ce-i r sese s tos. Cinic, Vincen ius îi demonstr cumiubitului b ie el îi pl cea mult mai mult ce-i f cea el i îi strig aceasta.Dar, scârbit de întreruperea lucid , ie i din fundul b iatului scuipândspre amantul-tutore al acestuia:

- Nu-mi las nimic în el, fiindc mi-e scârb c ai l sat tu!... Zimersi c i-am înnobilat pu tiului t u fundul cu osul meu nobil!... inu te scumpi la bani, cum face i voi, parveni ii!... Caut ni te preotesemai pure i într-un loc de mai mare intimitate, dac vrei s -i formeziamantului t u pe care-l p trunzi azi, falusul cu care el te va ferici la

trâne ea care i se i vede pe fa !Rosti asta cu mult superioritate; i tiin ific , i nobiliar ,

dar nu rezist instinctelor care-l dec deau: Uitând ocul întreruperiipl cerii, n li triumf tor înapoi în iarb la pu tiul care, atras defemeia ce voia s demonstreze str danie, î i reluase lucrul la încer-cuirile tentante f cute de torsul aceleia. Îl lu de ceaf ca pe un c eli-l trase dintre cracii leia f cându-l s se-apuce cu mâinile de cei

ie ea dintr-însa. Îl arunc în bra ele tremurânde ale puhavului b trânîndr gostit, apoi o înc lec el pe bacant a a cum trebuie, b rb te te,înfigându-se-n ea cu asemenea me te ug puternic, încât o aduse lapofte reale f când-o s strige invocare zeului zeilor:

- Ah, Jupiter!... Juu-pi-teer, se simte c mi-ai trimis focul t ucu un adev rat nobil roman!

(continuare în nr. urmãtor)

Raluca Ioana Maftei

Capitolul I, episodul 2

SCRIS #N STELE

Mai târziu, în diminea a aceea, m-am întors la Alex cu bagajeledup ce mi le-am strâns din Bel Mer. Cei de la recep ie au fostîn eleg tori, nu mi-au taxat în plus zilele pe care le rezervasem, m-auîn eles când le-am spus c m-am întâlnit cu un prieten vechi dincopil rie, iar când Alex a ap rut s m ajute la bagaje, zâmbetul luilarg a convins-o definitiv pe domni oara de la recep ie.

M-am cazat în camera de oaspe i, cu mobile crem pictate cuflori de l mâi , luminoas , spa ioas i cu vedere la mare. i cel maiimportant, are un birou plasat exact la fereastr . Acolo îmi depuncaietul cu însemn rile i încerc rile de manuscris i am dejasentimentul unei hot râri de nezdruncinat: voi termina aceast carte,trebuie s o termin, i-am promis bunicii, iar azi s-a întâmplat efectiv ominune: destinul mi l-a scos în cale pe acest om ce face parte dintr-o familie ce a fost apropiat de a mea cu mult timp în urm . Mai greuo s fie s stau în cas când vremea e atât de frumoas în începutul

ldu de prim var . Am o bucurie l untric i m a ez pe pat cu fa aîn sus, cu ochii în tavan i încerc s -mi revin dup aceast întâlnirenea teptat . Trimit un SMS la birou i îi rog s nu m deranjezedecât dac e într-adev r o urgen i îi anun c mai întârzii o

pt mân , n-am s m întorc luni. E o ocazie bun , unic poate, pecare o am, de a afla mai mult din ce tie Alex din povestirile bunicului

u i vreau sa profit de ea cât se poate de mult. Deja am în capplanul zilelor urm toare i vreau s îi propun lui Alex s mergemîmpreun la cump turi dup ni te provizii, vreau s am tot ce mi-artrebui cât mai aproape în caz c m-ar apuca poftele mele obi nuite destruguri, c uni, portocale, ananas, ardei ro u, cafea cu lapte,ciocolat , înghe at ...

E sâmb diminea a, o zi însorit de la mijlocul lui martie, ammarea în fa i sunt înconjurat de flori i bosche i parfuma i, iar încopaci cânt p relele. Am inima u or strâns c în toat aceastsplendoare sunt singur în casa unor oameni str ini, dar sentimentuldispare repede i m adaptez u or situa iei. Întotdeauna ne obi nuimrepede cu o situa ie mai bun , sau mai pl cut , sau mai u oar decâtcele anterioare i uit m repede tot ce ne-a deranjat sau mâhnit sausup rat pân la acel moment. E poate un merit al creierului nostru dea se autoconserva, de a ordona neuronilor care se „ocup ” cu uitarea

intre în func iune i s ne canalizeze pe f ga ul situa iei de maibine.

Restul dimine ii se scurge la cump turi, facem i o plimbarei în drum spre cas v d cu coada ochiului într-o vitrin o rochie

casual care îmi face cu ochiul i nu rezist pân nu m opresc i mi-oiau. Doar sunt femeie, nu? Croiala m prinde foarte bine, probabil am

o îmbrac într-una din seri daca ies la mas undeva. Bineîn eles cdescop r c e f cut în România, ba chiar i una din vânz toare eromânc i dup ce le poveste te la toate colegele de mine, vin toateîmprejurul meu s m admire i s m complimenteze despre cât debine îmi vine rochia. A a i se pare i lui Alex, nu tiu dac e seriossau de fapt nu mai are r bdare i vrea s m scoat mai repede deacolo.

Când ajungem din nou la casa lui, m simt tare bine s mreîntorc, am un sim mânt ciudat de „acas ” i m opresc un pic peteras s admir marea i s urm resc doi pesc ru i care se aleargveseli pe deasupra apei.

„Deci ce faci acum, te apuci de scris i apoi mânc m de prânz,pe la 3 s zicem, sau i-e foame acum?” m întreab Alex. „Nu, nu mi-e foame, am s încerc s îmi pun gândurile în ordine i s m apuc descris. Sunt înc emo ionat de aceast întâlnire, dar sunt i foartehot rât s pun pe hârtie toate pove tile pe care mi le-ai spus.”

„Ok, atunci eu ca s nu te deranjez am s ies la o cafea cuni te prieteni care stau aici i pe care nu i-am mai v zut de ceva timpi apoi vin s m nânc cu tine, te duc undeva la o teras la malul m riii mânc m cel mai bun calamar de pe Cote d’Azur, bine?”

„Excelent - zic eu încântat - îmi place la nebunie s m nânccalamari pane cu usturoi”.

Anul I, nr. 3/201424

Ion uculescu - Ochii

„Daca ai nevoie de ceva sun -m pe mobil, acesta e num rulmeu, nu o s fiu departe, pot ajunge repede”.

Facem schimb de numerele de mobil, apoi dintr-un garaj lasubsol apare un M3 decapotabil i... Alex dispare.

Sunt foarte încântat c am r mas singur , acum pot s studiezîn lini te casa, pozele, lucrurile i s îmi creez o imagine despre aceastfamilie. Dar s o sun întâi pe mama s -i spun despre întâlnirea ne-

teptat . Vorbesc cu mami jumate de or , nu pot s scap mai repede,trebuie s o pun la curent cu întâmplarea, mami se extaziaz i sebucur în acela i timp. Promit s o in la curent cu evolu ia lucrurilori s o sun mai pe sear .

plimb prin fiecare camer i observ cu aten ie fiecaredetaliu. Apoi m decid c m simt prea singur în cas , îmi iau stiloulCartier i caie elul i ies în curte. Îmi g sesc un loc la soare, îmi punochelarii de soare pe nas, deschid caietul, de urubez capacul de lastilou, îl mai admir pu in i... stiloul r mâne în aer, suspendat deasuprahârtiei. Eu a tept s -mi vin ideea de-nceput, hârtia se uit alb imirat la mine, stiloul descrie arce de cer prin aer i vântul s-a opritparc s nu m deranjeze.

Of! Nu m-am gândit c e chiar atât de greu! Am r sfoit deja denenum rate ori noti ele luate când st team de vorb cu buni i amabandonat vreo patru variante de-nceput.

Dac a putea s sar direct în mijlocul povestirii f intro-ducere ar fi superb, s în ir câteva idei, a a, cu liniu a, ca la coal iapoi s le v d c se umfl singure i se fac o carte... O buburuz se

eaz pe farfurioara de la ce cu a de cafea. Arat a a de dulce,parc e desenat pe farfurie, a vrea s -i fac o poz dar aparatul e încamer , în bagaje. M mul umesc s stau i s m uit la ea. Merge înjurul ce cu ei, apoi se d jos pe fa a de mas i începe s circule. Semai opre te, mai ocole te câte un obstacol, eu pun degetul în fa a eii ea se urc pe degetul meu. Se plimb i acolo, apoi se urc în sus

pe mân i se întoarce pe palm , cu fa a c tre mine. Eu încep s -icânt cântecul pe care-l tiu din copil rie: „g rg ri -ri , zboar -npoieni , acolo unde vei zbura, acolo m voi m rita”. Termin de cântat,buburuza deschide aripile, mai st câteva secunde i apoi î i ia zborul.Îmi r mâne pe mân o mic pat g lbuie, o fi f cut treaba mare?

apuc râsul de comicul situa iei: eu romantic , împ rt indo dorin intim cu buburuza mea, ea nep toare f cându- i nece-sit ile la mine în palm .

duc la baie s m sp l pe mâini i dau cu ochii de mineîntr-o oglind . Am privirea înc înviorat , zburdalnic , amuzat detot ce mi s-a întâmplat. Numai col urile gurii parc coboar u or înjos, a triste e. Ca orice femeie de pe lumea asta mi-a dori s am acumpe cineva care s m ia în bra e i c ruia s -i pot spune cum l-amîntâlnit pe nepotul celui mai bun prieten al bunicului meu. Darpersoana care ar fi trebuit s fie al turi de mine e departe, angrenat întreburile zilnice, preocupat de ob inerea de noi i noi contracte cupoten iali investitori, lucru ce s-a transformat în sportul zilnic demul i ani i care a devenit cel mai important lucru, mai importantchiar i decât iubirea noastr , mai mult decât via a noastr împreun .Cred c am devenit doi str ini fiecare tr ind în lumea lui, dar împ indcasa, masa, patul, vacan ele i singur tatea concentrat din jurulverific rii P&L-urilor.

O adiere de vânt a început s se joace cu paginile caietuluimeu între care stau ascunse câteva poze cu bunica mea. În unele etân i foarte-foarte frumoas , în altele e a a cum o tiu eu de cânderam copil, din toate te urm re te îns aceea i pereche de ochi vii i

trunz tori de un albastru imaculat.Era frumoas bunica mea Neli... m uit atent la fiecare poz i

mi se pare c în compara ie cu ea eu arat de-a dreptul tears . Îmiplace o poz de-a ei de când era tân , avea poate 23 sau 24 de ani.

Are p rul blond, ondulat natural, pân sub urechi i cu c rare pe oparte. Fa a e alb , frumos conturat , cu b rbia voluntar i îndr z-nea . Zâmbe te cu gura întredeschis , are buzele sub iri dar frumosconturate i par a fi date cu ruj, de i poza e alb-negru. Sau poate nu?Mi-amintesc când bunica povestea cum la coal , fiind eleva, aveao profesoar care era domni oar b trân , urât i în crit , domni-oara Lupu. Într-o zi, când bunica se plimba pe strad cu o coleg decoal , s-au întâlnit cu d-ra Lupu, care le-a oprit i a început s le

studieze dac sunt îmbr cate regulamentar. S-a oprit cu privireaasupra bunicii i a început s o dojeneasc c s-a dat cu ruj. Bunicai-a spus c nu s-a dat cu ruj în via a ei, dar domni oara Lupu n-acrezut-o i a scos batista alb i a început s o frece pe bunica pebuze. Bineîn eles c batista a r mas alb , spre înver unarea dom-ni oarei care cu cât freca mai tare i buzele deveneau mai ro ii, cuatât se enerva mai mult.

uit din nou la fotografia din 1939: bunica are fruntea alb ,înalt i bombat i îi po i citi inteligen a de pe frunte i din privire.Tr turile-i sunt senine, ca i când nimic nu o poate atinge. Poarto pereche de cercei în form de floare i o rochie închis pân la gâtcu ciucura i.

Bunica mea a fost croitoreas . A a i-a tr it via a, a a i-aconstruit o cas , a a a trecut prin toate greut ile vie ii, a a m-acrescut i pe mine. A tr it aproape un secol, a trecut printr-un r zboimondial, a iubit un om pe care era s -l piard doar pentru c era

scut într-o alt ar , s-a descurcat singur cu doi copii mici întimpul r zboiului i a v zut n scându-se i stingându-se cel maiumilitor regim din istoria României, cel comunist. Pentru mine, ea afost icoana vie ce mi-a guvernat copil ria i sper ca într-o zi s pot sîi transmit pân departe, acolo sus, cât de mult o iubesc.

Anul I, nr. 3/2014 25

Ion uculescu - Compozi ie

Livingul unui apartament de bloc, echipat cu o canapea, fotolii,su e joase, televizor, dup fantezia regizorului. Într-o vitrin

deschis , din lemn, sunt aliniate câteva obiecte din por elan, unde,în scena I, Ea petrece cea mai mare parte a timpului. Al turi, un vrafde c i, în dezordine. El lucreaz la un laptop, apoi se ridic , seplimb gânditor, vorbe te. Ea e îmbr cat ca o gospodin , dar cugust, modern, sexi. Nu st o clip locului, d cu aspiratorul, tergepraful, aranjeaz diferite lucruri, îns nici nu ia seama la El.

I

El: „A fi sau a nu fi.” Vorbe f sens, cum adic ? A nu fideloc. Eu tr iesc într-un vas de por elan alb-albastru, din Dinastiachinez Ming.

(Pare a se adresa Ei, dar nu se uit niciodat la Ea când îivorbe te i nici ea nu-l ia în seam .)

Tu tr ie ti în i pentru lumea mare, draga mea. Te prezin i petoate fe ele, la slujb , guvernului, mie. Alte cuvinte nu mai tiu, s-arupt pagina Alfabetarului. A a!

(Se duce i ia în mân o carte de poezie.)Poezie modern . Semneaz Nelu U urelu, ce nume! Pe când

cump ram i citeam c i, eu preferam romanele, povestirile. Proza econstruc ie, fiecare pagin e o c mid grea, e ti sigur de ea, osim i, observi cum se înal edificiul imaginat de autor. Poezia e ceeace r mâne dup ce s-a d râmat zidul Me terului Manole. Uite.(Cânt re te cartea în mân . O r sfoie te.) S rostesc un vers? N-are rost. F substan . Nou zeci i nou de poezii u oare ca fulgul.Ce s în elegi? Se zice c , primii poe i, dup ce au scris, nu mai tiauce-au vrut s spun , nu în elegeau nimic din înl uirile acelea decuvinte (cum s spun, un om cu scaun la cap nici n-ar avea ce alege),i atunci au fost inventa i criticii literari. R st lm cire.

Iar eu... de diminea a pân la brâu, aici. De seara pândiminea a, dincolo, în pat. Domeniile mele. Unii au conac, mo ie. Euzac pe câ iva metri p tra i. Zac aici, zi i noapte. N-am trecut i niciviitor. F regrete i f speran e. F nici un rost.

Las -m s tac, dac pot!Ast zi de ce nu pleci? Ce tot faci? M spionezi, ca nu cumva

caut fete pe internet? Eu m uit în jurul meu, privesc pe fereastr ,te v d pe tine: conglomerat. Sincer, m interesezi cât Taras Bulba, cucal cu tot. Sau cât fecioru-su, r mas în Crimeea, poate l-ai cunoscut.

Anghel e tot la mama soacr . ie nu i se pare c în ultimultimp ne ia cam des b iatul i-l duce la ea acas ? Pas -mi-te, s nu semolipseasc de la mine, s nu ajung i el un trântor. Taci. I-auzi!Cine s te-n eleag ? Fiecare se tie pe sine i poate c nici nu î i dseama cine e cu adev rat.

( tre sal :)Hai s fim sinceri. Pe voi v în elege cineva cu adev rat?

Lumea e comod , nu caut pân la esen , se mul ume te cuaparen ele. Oamenii de azi sunt superficiali. Cu ei, cu ceilal i! Pentruce tr im? Cine suntem? De unde venim i unde ne ducem? Întreb rigrele, vechi de când lumea i tot de atunci f r spuns. ( tre Ea.)Superficialitate i aparen . Cu tine vorbesc! Dac nici noi doi nudep im conven ia, m sinucid. Ce cuvânt! Dup ... op iunea asta,dup o asemenea op iune fireasc pentru un om con tient, îmicontinui studiul omenirii dincolo de tine, dincolo de mine. Caut. O scaut i pe-acolo, printre stele, s tii!

Nu neg, a fost o.k. cândva, dar m întreb, (C tre public.) i întreb pe voi: n-ar fi fost la fel i f ? Sau altfel? Nu r spunde i?

Ce v zgâi i la mine, cu voi vorbesc! Nici nu tiu cum a i p truns peo latur a livingului. Ce c uta i aici?

(Ridic din umeri, la urma urmei nu e treaba sa. C tre Ea:)Iubito, la tine, mai ales un picior îmi place, tii bine, dreptul.

Stângul i-a c zut i gata. Acum l-ai strâns la glezn ca pe o pung .Îmi place mai ales piciorul t u drept. Nu tiu de ce, pentru el mi le-ada pe-ale mele, dar mi-ai r mâne tu i nici a a nu-mi convine. Cutimpul, n-a mai avea camera asta, tabloul meu preferat, laptopul,poate nici fotoliul, tiu eu? Habar n-am! Doar tu le tii pe toate! Înschimb, a fi st pânul unui picior. Iar mama ar veni s m plâng i ste p ruiasc . A mai f cut-o! Ah, da, mi-ar r mâne teancul sta de colii pixul. A propos, mi s-au terminat minele de creion 0,7 HB. M

aprovizionezi? Neap rat super-polymer! S nu ui i. Împr tiat cumti... Oare cum ai ajuns tu director de banc ?

(Sie i.) Sunt vesel i nu tiu de ce. Cred c de la piciorul acelami se trage. Piciorul trece, eu îl petrec i ninge degeaba. Când ninge.

Dac n-ai fi aici, a scrie, laptopul e deschis. Sau a mâzg licu pixul. Îmi place s mâzg lesc. - Cu creioane colorate? întrebi.Colorate în negru. Ca p mântul. P mânt u or, rotund la glezn , piciorul

u m des-inspir .Oare chiar n-am s-ajung nic ieri? Mie îmi trebuie un h u, fotoliul

e o trambulin de pe care s sar în sus, iar eu, cum v spuneam, amnevoie de un h u gri, greu, rotund ca un pu de pe vremuri. Sau ca ofântân cu ciutur , cine î i mai aminte te? Acum se foreaz în cur i, seinstaleaz tuburi, pompe, se acoper , deasupra cre te iarba, iar apacurge direct în cas , la robinet. A disp rut candoarea i nu se maiîntoarce. Oamenii vor fi din ce în ce mai depersonaliza i. Globalizarea,teribil cuvânt. Moartea particularului, specificului, fiin ei tale l untrice,moartea umanit ii. Dar eu... cad mereu câte un pic, cine s -n eleag ?

Nu ca tine. Tu ceri, te tocme ti i plângi, ipi c nu te-n eleg iai dreptate. Iar eu zac dedesubt, transpir i cr p. Azi nimic nu e la fel caieri. in de un gând ca de o arip , î i aminte ti? Avem amintiri comunela prima vedere, pe din dou . Cele gri îmi apar in. Nimic nu e la fel.

Literele se deosebesc de p rul t u, ca focul, mai corect: arz -l-ar focul. Cum e mai bine? Iar confund expresiile! Lacul e adânc,

- schi\ã teatralã @în douã pãr\i sinuciga]e -

C O R T I N A

Constantin Lupeanu

Anul I, nr. 3/201426 TEATRU

adâncul m cheam ca mijlocul t u, iar stâlpul e ascu it.Nu pot tr i f tine i nu în eleg de ce. Ce caut eu aici? Seara,

ehei, seara e ti tu cea adev rat . E ti la fel ca întunericul, cu cât nute v d, cu atât e ti mai adev rat , mai necesar , mai plin de lumin ,de via .

Tu e ti precum o carte de în elepciune practic . Marecomedie! Când m bucur mai tare, când o deschid sau dup ? Oarunc cât colo i ea, cartea, încremene te i eu urlu, încremene te ieu ip, încremene te i eu plâng, i eu.

lucrez, spui? Parc te-ar interesa! Iar eu sunt geniu, om de vârst , eu i pe tii, mirosul i gustul din ap .

Via a m devor !Sus st un vecin, nu-i a a? Vis-a-vis este Eleonora, ne cunoa -

tem bine, vecini i prieteni... din când în când, nu comentez, in-constan tipic feminin . Sub noi st Sulfida, cânt rea a de manele,ei, nu, nu, unde v zboar gândul, mie nu-mi plac manelele! Mi-aspus alalt ieri c se mut , i-a f cut vil . În sfâr it, jos de tot p mântulcel ve nic. Doar el. Singur-singurel.

Oricum, to i oamenii au chei de la case, de la apartamente. Euumblam cu cheia tras dup gât. Din clasa întâi. Mama la munc , eucu cheia de gât la coal , cu cheia de gât la joac . Eram mereuînsp imântat s n-o pierd, s nu mi-o smulg cineva. Tr iam în teroare.O priveam ca pe frânghia spânzuratului. Am prins o ur pe muncamamei, pe serviciul de opt ore al oamenilor, care înseamn în realitatezece ore i chiar mai mult! Adev rul e c de mic am hot rât s numuncesc, s nu merg la slujb , s nu îmi cresc i eu copilul cu cheiade gât. Cine în elege? Cine m în elege?

( tre public:)

Voi crede i c tr i? A tr i, nu înseamn a mânca i a dormi,chestia asta a i mai auzit-o, dar nu i-a i luat seama. Eu cred c a tr iînseamn s vezi, s fii con tient de zâmbetul soarelui în zori de zi, ssim i lumina puternic a zilei în loc deschis, nu ferecat într-un birou,

te plimbi pe str zi, s te bucuri la vederea caselor, a blocurilor, sdeslu ti chipurile trec torilor, ve mintele, gesturile, sau, i maibine, s ari ogorul, s fii frate cu iarba, cu florile i cu pomii, s na titu însu i via în spicul de grâu, în druga de porumb, în legume ifructe... Voi ti i de lucrurile astea din c i, din filme, din câte-opoveste cu un tip scrântit care protesteaz c i s-a furat via a i aajuns bou de tras la jug. ti i animalele care se învârteau în cerc, pevremuri, pân c deau sleite, la m cinatul grâului, la decorticatulorezului? Cam a a ceva. V b ga i de bun voie gâtul în jugul biroului,ajunge i acolo pe întuneric, înainte de a se lumina cum se cuvine deziu , i ie i tot pe întuneric, spre sear , obosi i, sup ra i de te mirice. Trece ziua, trec zilele i anul i voi nu vede i cerul. Voi nu trage iîn piept aerul, fie el un pic poluat, voi ave i aer condi ionat. Cândpleca i acas , nu ave i ochi s observa i îngem narea zilei cu a nop ii,trecerea de la yang la yin, stingerea dureroas a ultimelor raze desoare, primele stele pale de pe cer... Da i buzna în cas , v certa i, vsare and ra din nimic, i ca i cum n-ar fi de-ajuns îndobitocirea depeste zi, mo i în fa a televizorului!

i totu i, exist o solu ie. Singura. S v-o spun? Ba nu, nu m-i în elege.

Sunt socotit lene , nebun. Nimeni nu se întreab de ce. NiciEa. Dar m suport . Înc m place. S a tept pân se risipe te dra-gostea, s nu a tept? Care dragoste? Iubirea nu exist . Vorbe goale.

Solu ia de care v vorbeam e protestul. Alunecare voit din-colo, sau salt, dup caz, la picioarele lui Dumnezeu.

Acesta este fotoliul meu, lâng masa cu laptopul meu, depozital ideilor care m bântuie de o vreme. S fie ani? Cine tie s p strezeun secret? ( tre cineva din sal .) Asculta i-m i r mâne-ntre noi.Ceilal i nu ne aud i oricum nu cred. Ea, tt!, s nu ne aud ! Ea crede

eu procesez pe laptop, însemnez pe hârtie proiecte m re e, inven iii mai tiu eu ce lucruri de seam . i c vreau glorie, bani. Nuuuuu!

Pentru ce a face una ca asta? S strâng i mai tare jugul de grumazulomenirii? Eu scriu chestiile astea pe care vi le-am spus vou acum.Cum s sc m de civiliza ie? Uite, te întreb pe tine, c pari om cucarte. Ceea ce numim civiliza ie este o turnur dezastruoas i dizgra-ioas a vie ii de odinioar . Nu asta-i calea. Înapoi sub cerul liber!

Dar s revenim la inventarul de dare-n primire. Dincolo suntpatul, ifonierul încastrat în perete, cu u i termopan, doldora dezdren ele tale - zdren e spui tu, dac îmi amintesc cât au costat... ibaia i buc ria pu in mai c tre u . De-acum intru în banal. Idealurilele-am depozitat aici, în col ul stâng, lâng stem i steag. Sub canapeasunt secretele, ale amândurora. Pe canapea... cine st trântit pecanapea i nu m las s scriu? Tu cu piciorul stâng, c dreptul e totce mi-a r mas din tine. Da, recunosc, cu el m -n eleg de minune.

O fi fost vreun accident teribil, nu te contrazic.(Sie i.)Acum t cem, pe urm . Dar mie nu-mi folose te. Eu îmi vreau

tâmpla pe inima ta, la rece. E grea tortura, pe roat , tot pe roat , amai coborî, spre odihn , spre visare, f tine, dar chiar te vreau eucuminte? Cu minte?

tept. Din zori de zi, soarele urc i coboar vertiginos. El esingurul care munce te în ara asta. i cu ce se alege? Munc deSisif. Dac-ar fi intrat în politic ... S-ar fi îmbog it i el, Baronul Soare,i gata cu urcu ul i coborâ ul zilnic! Exact. Ce ne-am face, ce s-ar

face omenirea dac soarele i-ar privatiza cerul? Fotoliul meu, singurulmartor. Mut.

Anul I, nr. 3/2014 27

Ion uculescu - Circuite

i mai aminte te cineva? Noi aveam un poet, unul, Eminescu.Iubea p durea i femeia i ara într-un fel al lui, pân i-a ie it dinmin i. De la el am aflat c suntem daci. Degeaba! Distrugem p durea,pe femei le d m la turci, la italieni i la nordicii dezinteresa i, iar noi,

rba ii, suntem cu ochii peste grani a de apus, ne benocl m pesteocean. Unde mai vede i voi daci? Unde sunt dacii?

Ce s fac? te întreb. Eminescu e cu mine când te simt al turii chiar când e ti nedreapt . Adic mereu. A vrea s scap, în elegi?

(Ia cartea în mân , o prive te, o a eaz atent la loc.) Am aruncat-ode zece ori pe fereastr , încât nu pricep de unde, când i cum arevenit. Toren ial. Vezi ce înseamn Eminescu?

Tu nu i-l mai aminte ti. Cine mai deschide o carte Eminescudup ce termin coala? Ia cineva în mân , o dat pe lun , cartea lui?Cite te cineva o poezie-dou o dat pe lun , dar ce spun eu, o datpe an, o dat la cinci, la zece ani? El pentru noi a scris.

tii de ce a scris el poezii? tii? Pentru c , pentru ceea cevroia el s ne transmit nou , românilor, numai poezia îl avantaja. S -i spun un secret. Eminescu a inventat poezia!

Dar tu n-ai auzit de el. Tu ai umerii i mai tiu eu ce.Nu te pot privi în fa , direct, de i exi ti.Fotoliul s-a electrizat, e bezn în jur, sunt numai cap, cap,

cap, zbor?Pot s tac despre toate sentimentele în verde, în ro u, în

galben i-n albastru, m scald în negru despre tine. Ah, nu ridicapiciorul, dorul lui m scap .

Trece leb da pe ape...(Soneria. Bate cineva la u .)

teapt , a teapt pu in!(Soneria i cioc niturile în u devin tot mai insistente.)Plec m a a, pe nea teptate? (Revoltat.) Cum adic ? Înc n-

am spus ce era mai important.(De afar se insist , sun i telefonul mobil a ezat lâng

laptop, se bate cu pumnul în u . Ea pare c nu aude zgomotul deafar , El cade pe gânduri, apoi încet, ca pentru el.)

i fotoliul? (Se arunc pe fereastr .)(Dup înc o serie de b i în u , cu spatele la el, f a fi

observat dispari ia lui, cu voce neap rat spart .)Ea: Vezi, drag , e cineva la u !(Cortina.)

II

Acela i decor. El întins pe canapea, gol pân la brâu sau doarcu o vest descheiat la piept i în jos cu alvari. Sau cum vrearegizorul. El, a ezat în fotoliul preferat, cu laptopul în fa , deschis.Din când în când, ca inspirat subit, scrie ceva destul de febril, cu unpix-creion pe o coal de hârtie, având drept suport un dosar sub irede vinilin cu coper ile tari.

Ea intr , cu geanta pe um r, înc rcat de saco e. Le las s -i alunece din mâini, pentru a putea închide u a. Î i scutur bra ele,

urat , i le balanseaz , pentru a sc pa de senza ia de disconfort.Ea: Uf! Grele mai sunt. În ce ar m-ai n scut, Doamne!(Arunc geanta pe un fotoliu, ia plasele cu cump turi, le

duce în buc rie, se spal pe mâini i revine cu un prosop mic,alb. Se apropie de pat, flutur mâna stâng , ud , spre El, apoi î iterge mâinile. El n-o ia în seam .)

Bun , dragule! Ce faci? Adic , ce nu faci? Cât ai câ tigat azi?De-atâtea ori m -ntreb cum de nu te plictise ti de tine.

(El ridic fruntea din hârtie, se uit în stânga i-n dreapta,se freac la ochi i continu s scrie, ca i cum ar fi singur.)

Nu, nu e nevoie s -mi r spunzi. Nu te obosi, dragul meu,iubitul meu. Tu scrii. Creezi. În pauze, cau i de lucru pe internet. Ce

anume? Nici tu nu tii, nu-i a a? Muncitor cu bra ele? A ! Func ionarîntr-un birou? Nici atât. Paznic? Ce înjositor! Tu vrei sa fii pre edinteleunei companii sau m car directorul executiv. Cau i un mecena pentruun pierde-var ... Cu scenariul acelui film de televiziune cum merge?Scenariul f cap i coad . A propos de coad . Am fost ieri la cununiascorpiei de Lucica, doar e cea mai bun prieten a mea! Ceremoniescurt , lung a fost a teptarea. Auzi, s aib loc câte dou zeci de

torii pe zi. Unde se va ajunge? Ah, da, sigur, la divor . Chiar, am m interesez, oare câte divor uri sunt pe zi în ora ul nostru?

Zece? Cincisprezece? Dou zeci? Dac -i pe-a a, m-am lini tit. i cumspuneam, Lucica î i sucea mereu coama ei plin i coada cea lung ;ba o inea pe spate, ba pe piept. Pân i când s spun : DA. tii cevreau s spun. Ofi erul st rii civile o întreab : De bun voie...blablabla, mai ii minte formula? Iar Lucica mea ce crezi c face? Seuit la nenorocitul de lâng ea, îl prive te lung, neîncrez toare, deparc atunci îl vedea pentru prima oar , i în col ul gurii îi înflore tezâmbetul acela de urzic . Î i trage coada din nou în fa , î i strângeumerii, se r suce te i ne prive te pe to i cei aduna i acolo, ce s ispun, scenariu, atitudine studiat , pus la cale cu mult înainte, ei,bine, se uit la fiecare în parte, cu o min nevinovat , ne tiutoare, devirgin , ca i cum n-ar fi tiut ce e cu ea i ce trebuie s zic . Treceatimpul i ei nu-i p sa, chipul i se îmblânzise, emana candoare, parcne cerea sfatul, consim mântul. Revine la pozi ia ini ial , cu fa aspre masa ofi erului care era o femeie corpolent , f cea cât trei Lucica,

i arunc ferm coada pe spate, î i îndreapt umerii, iar când vârfulsfirat al cozii îl atinge pe el în treac t, ca un avertisment, i când se

las peste fundul ei bombat, aproape c-a strigat:- Da, sigur, de vreme ce tot ne afl m aici... da!

uitam la Nae. P rea fericit sau, cum s zic, încântat,

Anul I, nr. 3/201428

Ion uculescu - Ochii idolului

fermecat. O iube te. Pun pariu c prin p rul ei bogat l-a subjugat,prin josul bombat, ca pe to i ceilal i dinaintea lui, dar eu cred c el ecalculat, o s se transforme în fiar , imediat ce pune mâna peCertificatul de c torie i intr cu drepturi depline în vila care, nu-i

a, nu-i de colo!Iubitule, tu câte scene... pardon, rânduri... pardon, câte

cuvinte ai mâzg lit azi?Când o s -mi spui despre ce e vorba? Uite-a a, s -mi

poveste ti i mie în câteva cuvinte cu ce te ocupi tu. Ce faci tu, înafar de hoin reala prin ora , prin parcuri, prin p durile care se întinddincolo de mahalale i unde l-ai dus i pe Anghel, însp imântându-l, în loc s -l relaxezi. i unde dispari tu câteodat zile întregi? Îmi juri

nu mergi cu femei i te cred, o simt. Tu n-ai nici o amant , degeabate-ai da mare i tare. Tu, m ? Uit -te la tine... Sau ai o nou inven ie?Ceva ce va revolu iona, s zicem, industria auto. O s -i dai pestecap, mama lor de nepricepu i, geniul meu!

Când eram mai proast , credeam c ai inventat ce n-a v zutParisul.

- Hai s înregistr m inven ia, te-ndemnam, dar tu: - Nu, maiam de pus la punct ni te am nunte. - Ce am nunte? - Formulecomplicate, n-ai cum s -n elegi!

Mai c te credeam. Acum tiu c sunt gogori e. Scenariul tv,inven iile, conducerea unor afaceri i câte i mai câte... tii de cândmi-am dat seama definitiv c iubitul meu b rbat e castrat într-alevie ii? Când i-ai pus to i prietenii i toate neamurile s i g seascsponsori care s te in doi ani în vest, s studiezi, auzi la el, pia apietrelor pre ioase, c tu, vezi Doamne, o s-ajungi expertul num rulunu din lume, cel care distinge cu ochiul liber karatele din bijuterii,toat lumea o s i se-a tearn la picioare i o s -i umpli de bani, cneam de neamul lor, al sponsorilor i al intermediarilor, n-o s mai fienevoi i s munceasc !

Dar ce spun eu? ansa vie ii tale am fost eu. Da, noroc c te-am acceptat de so , c i-am f cut un copil. Asta crea ie! Ce faceAnghel? Tu ai mai luat leg tura cu fiul t u? Ce-a mai fost, atuncicând a trebuit s -mi reiau serviciul! (Scoate din geant telefonulmobil si formeaz un num r.)

Alo? Mami? Ce s fac? Ce-a putea s fac? Munc i bani,, de, trebuie s -mi între in prin ul consort. (Respir vizibil.) Uite-

acum am venit de la banc . Home sweet home, ce inven ie i pebritanicii tia! Casa mea e am ruie r u, inodor , incolor i pustie.

icu o, spune-mi cum e Anghel. L-ai luat la tine de dou zile i numai tiu nimic de el. Zi ceva, nu m l sa s vorbesc doar eu, altfel nu

mai opresc pân mâine.(Ascult , timp în care se duce i se trânte te în fotoliu. Din

când în când roste te câte un: Da. Bine. Foarte bine. În timpulacesta, El se agit , caut în mald rul de c i, r bufne te de câtevaori, nemul umit.)

Când se-ntoarce Anghel, s -mi telefoneze. S -i spui c -liubesc. Vai, cât îl iubesc, mi-e dor de el de nu mai pot! Ce spui? Da,lucreaz la alt inven ie, ceva ce-o s d râme toate teoriile tiin ifice.Nu crezi? O s r stoarne cerul, p mântul va fi deasupra, iar noi o smergem cu capul în jos. Nostim? Genial, ce zic eu, genial!? Mami, cee mai mult decât genial? Lene crezi matale. A a crede i Anghel?Îngerul meu! Îmi seam , chit c-o avea ceva i din taic -s u. Cezici? (Ascult .) M mico, e ti în stare s p strezi un secret? R mâne-ntre noi! Da? Juri? Jur ! Ei, vorba vine. Anghel nu seam deloc cuel, El e altfel, nu tiu, nebun de-a binelea. i acum ine-te bine! Angheleste leit tat l genetic. Cum adic tat genetic? În teoria i filosofiatelegoniei... Nu tii ce e aia? O tiin modern , ca toate inven iile dinultimul timp despre univers i despre Dumnezeu, aiureli. Doar c , lamine, groz via asta se probeaz a fi un mare adev r. Ei, bine, telegoniaeviden iaz tat l genetic, adic rostul primului partener din via aintim a fiec rei femei. Acest b rbat va fi nici mai mult, nici mai pu indecât tat l biologic de drept. El contribuie definitoriu la dezvoltareastructurii ADN-ului copiilor, oricâ i ar avea cineva, dar mai cu seama primului n scut. De-aia- i spun c îngerul meu Anghel îi seamprea pu in sau deloc lui... Ei, cui! i seam substan ial cu... Vai,mam scump , ce îndr gostit eram pe-atunci. Ei, cine, cine, doar n-o s i spun acum, prin telefon, cupla i la toate serviciile secrete alelumii acesteia, i în plus cu ni te urechi ciulite pe lâng mine. Cumera? Cum s fie? Eram topit ! De-a fi fost de zece ori virgin , de zeceori a fi fost a lui, cu iubire. Iar fiul meu Anghel este un sumum alsufletului meu i-al însemnelor tat lui biologic, a a s tii!

El? Ce s fac ? St pe canapea, în fotoliul s u, pe care noi n-avem voie nici s -l atingem, vai, mimeaz geniul. Se face c nu m-aude. M mico, de fapt eu sunt de vin . De la Anghel mi se trage, deatunci, de când l-am n scut. Am optat s -l trecem pe El c va aveagrij de copil. tii, el abia acceptase s fie slujba , asta fusese condi ia

-l iau de b rbat. Cât a lucrat? S fi fost trei luni, acolo... avea leafafoarte mic . Iar eu a fi pierdut, aloca ia ar fi fost jum tate din salariulmeu de bancher. S-a retras de la serviciul pe care i l-a luat ca sscape de gura mea i doi ani de zile a primit de la stat o indemniza iapentru copilul meu, în timp ce mai mult matale îngrijeai b iatul. B iatula crescut, banii de la stat au încetat s mai vina, dar el a uitat s seîntoarc la birou.

De-atunci st acas i caut nu tiu ce. N-am în eles niciodatce vrea. La început am crezut în el. Vorbea cu o pasiune care mcople ea. Ba inven ii geniale, ba scenarii tv cuceritoare, ba fel i felde bazaconii. ine totul închis într-un fi et. Eu i l-am cump rat, fire te.

car dac hârtiile lui s-ar transforma peste noapte în bancnote deEuro, Dolari, Lire Sterline. De câte ori nu i-am spus: - Dragul meu, aiterminat universitatea, doctoratul magna cum laude. Colegii t i

Anul I, nr. 3/2014 29

Ion uculescu - Ochiul idolului

mult mai jos pe treapta inteligen ei i a înv turii sunt ingineriefi, conduc antiere, lucreaz în vest. Vorbesc cu pere i! Degeaba,

nici un efect. i mai spunea Walter Scot c pere ii au urechi!Ce spui? Nu tiu ce s fac cu el. Pân -ntr-o zi când o s -mi iau

copilul i-o s m duc... Da, m -ntorc la mama, la dou camere, s rutmâna, m icu a mea bun , te s rut i te iubesc. Abia a tept s m suneAnghel, nu ui i, da? Mâine sear , de la banc vin direct la matale i-liau acas . i lui îi e dor, repet c vrea s i creasc singur copilul.

(Închide telefonul, se suce te o vreme prin cas , pentru aspori tensiunea, apoi reia dialogul cu El.)

Familia, celula de baz a societ ii. Iat o formul care s-arcuveni schimbat . În zilele noastre, cum e societatea, a a e i familia.Familia mea sunt eu i Anghel i m mica. i tu, iubitul caretrând ve te. Dar te iubesc, recunosc. Tu m mai iube ti? Aud? De lao vreme, nu mai aud aceste cuvinte. Ce s însemne oare?

(Sun telefonul. R spunde, încântat .)Tu e ti Lucico? Unde e ti? Cum e luna de miere? E ti fericit ?

(Dezam git :) Doar dou s pt mâni? De când o lun are numaidou s pt mâni? (Ascult ) O.k., în eleg. Azi b rba ii nu mai sunt ceide pe vremuri, de când era bunica fat . (O ascult pe prietena ei,apoi, la o întrebare a acesteia, ea explic .) O s vezi tu, Lucicadrag ! A a sunt la început, mierea de pe lume. Apoi... tu e ti o fireautoritar , sigur pe tine. Tu dedic -te clipelor de fericire, nu uita cfericirea e doar o secven a iubirii, de acord? Gust momentul dinplin. Bucur -te! (Ca s getat de o idee.) Lucica, voi v iubi i? Tu îliube ti? Ce cred eu despre dragoste? Tot pe mine m -ntrebi? i tu,tu cum sim i? Bine-bine, uite cum v d eu.

(Închide ochii, parc s citeasc în interiorul ei i dup oscurt pauz r spunde.)

Iubirea suntem noi. Suntem crea i de Dumnezeu din i pentruiubire. Dumnezeu e în noi, în fiecare dintre noi, a a se zice. Dumnezeueste iubire, o tie toat lumea. Cine nu iube te, i aici intr toate felurilede iubire, cred eu, cine nu iube te e sterp i inima lui arat ca un petecde p mânt dup o secet cumplit , cr pat ici-colo, gata s explodeze.

Dac iube ti, tr ie ti o dat pentru tine i în acela i timppentru el, pentru b rbatul pe care i l-ai ales, apoi pentru copilul t u(O s vezi tu!), pentru p rin ii t i, pentru prietenii t i (Aici iat -te ipe tine, te iubesc a a cum e ti, te iubesc tiind c ai defecte, drag .),pentru toat suflarea. Nu tiu dac m-am exprimat cum trebuie, m-ailuat pe nepreg tite, drag . Tu te-ndoie ti c -l iube ti i c el te iube te?Atunci d timpul înapoi, po i?

Lizica, ce-i cu tine? Nu te mai recunosc, drag ! Nu- i umbrifrenezia sau m car trând veala lunii de miere. Secven a de fericire decare- i vorbeam mai înainte. (Ascult .) Aha! Care va s zic , tu vrei

afli cum e via a de zi cu zi a unei femei m ritate?Eu nu sunt tipic decât în parte. Tu tii prin ce trec, tii c

omul vie ii mele nu e un om ca to i oamenii, nu-l în eleg, dar deloc,pur i simplu nu tiu ce vrea, ce caut , de ce tr ie te. Îl dispre uiesc,îl iau peste picior, m bat cu el, îl vorbesc de r u, îl ur sc, iar cândseria asta a neg rilor ajunge undeva sus-sus, de-mi vine s -l spinteccu un cu it de buc rie, îmi dau seama c -l iubesc i-mi aduc amintecuvintele din Biblie pe care mi le-a spus duhovnicul meu în toiulunei crize de acest fel. Ascult , sunt cuvintele Sfântului ApostolPaul, în prima scrisoare c tre Corinteni:

„Iubirea este îndelung r bd toare, iubirea este bine-voitoare, nu este invidioas , iubirea nu se laud , nu se mândre te.Ea nu se poart necuviincios, nu caut ale sale, nu se mânie, nuine cont de r u. Nu se bucur de nedreptate, ci se bucur de ade-

r. Toate le suport , toate le crede, toate le sper , toate le îndur .Iubirea nu înceteaz niciodat ” (13, 4-8).

Ei? Ai auzit? Eu le-am înv at ca pe o poezie.(Ascult iar.) Vrei s i spun cum curg zilele mele? Ascult .

eaz -te undeva, asigur -te c el nu te ascult i bag la cap. E tila început, s nu cazi i tu în capcana în care m zbat eu. Uite:

Diminea a m scol la ora ase. El doarme. M cobor din patpe nesim ite, p esc în vârful picioarelor, ies din dormitor, închid u acu încetinitorul, s nu cumva s fac cel mai mic zgomot. M strecorîn baie, apoi îngenunchez în fa a icoanei, m rog, iau trei guri deaghiazm , anafur . Ce am, când am.

Acum îmi dau seama cât de pu in sunt doar eu cu Dumnezeu!Timpul meu e planificat. (Cade în genunchi, se întoarce cu fa a

tre R rit, unde pe un perete este o icoan a Fecioarei.)Iart -m , Doamne! Tu tii c fug în buc rie, îmi torn ap

într-o can , beau apa cu înghi ituri mici i, ah, s nu uit, înghit opastil de drojdie. Vitaminizant. Sanchi! A a mint produc torii, s ivând marfa. Feti e. Dumnezeule mare, pân când?

Fac sucul de fructe. Un pahar pentru mine, altul pentru el, altulpentru copil. S-ar putea altfel? Ba preg tesc i cafetiera automatpentru el, pardon, pentru domnul. Nu-i a a, prin ule iubit? Urmeazgimnastica, dansul. Dou zeci de minute dansez, plutesc, m mi c liber,în voie sau pe ritm de bougie-bougie sau de ce se nimere te la radio.

gân mai sunt, Doamne! M îmb iez îndelung, mul umit de mine.De aici, din acest punct, dup ce încep s m îmbrac de fapt,

intru în alert . Înghit în fug sucul de fructe i o zbughesc. E oaglomera ie în ora ul sta... Parchez, noroc c banca are parcaresubteran . Apoi nu mai exist. Pân la cinci dup mas nu mai sunteu. Fi e, chitan e, bonuri, telefoane i rânjete pe toate diapazoanele.Sunt robot, pion, nimeni. Ca om, nu exist. Ca finan ist, sunt director.Ca femeie, ehei, ce s zic, subalternii m admir , colegii îmi fac curte,vicepre edin ii îmi fac avansuri, pre edintele m cheam la el cuvreun dosar i m întreab :

- Te-ai mai gândit? Tot îl mai iube ti?Schema e simpl . Amanta sa oficial i pozi ia de

Anul I, nr. 3/201430

Ion uculescu - Priviri

Anul I, nr. 3/2014 31

Ion uculescu - A fost odat

vicepre edinte al b ncii. Nu i-am r spuns niciodat . Nici da, nici nu. mul umesc s îl privesc lung în ochi, îmi iau dosarul i m ridic.

- mai pot fi de folos cu ceva?- Propunerea mea r mâne valabil ! îmi arunc el, în timp ce

îndrept spre u . (Se apropie de El. Vorbe te cu Lucia, strig , saud El.)

Întrebi cum arat ? E ok. Bunica spunea c dac b rbatul epu in mai frumos ca Necuratul, e ok. O tia i ea de la bunica ei! Cezici? Mda... Cine tie? Uneori pomene te de un simpozion pe finan e.Unde crezi? La Las Vegas, drag . Zice c f mine nu se duce, c eu

fi expertul num rul 1. Participare obligatorie, m amenin , tiu eu...Ah, cred c ie nu i-am povestit ce mi s-a întâmplat cu Mihai,

un coleg de la Promo ii. A venit odat la mine acas . M plânsesem-mi c zuse lumina, El nu era în ora , iar pe mine m apuc tremuriciul

numai când m uit la tabloul electric. Numitul Mihai a mers cu minechiar în ziua aceea, a rezolvat repede. Eu i-am f cut o cafea, dar elvisa altfel de r splat . Tam-nesam. De ce? Tu ce-ai fi f cut dac eraiîn locul meu? Stai, c nici m car nu a dat dovad de vreun rafinament.Pur i simplu m-a luat în bra e. M-am luptat cu el. Am ipat, l-amamenin at c nu mai pleac viu. Atunci s-a potolit i mi-a cerut 50 delei pentru presta ie. Auzi tu!? I-am dat 45. - Sc dem 5 lei cafeaua, i-am spus. A doua zi s-a purtat mai curtenitor ca de obicei, iar peste ovreme am aflat c se l udase c -l chemasem la mine sub un pretext ine iubiser m. Ce-am f cut? M-am dus i i-am tras o palm zdravla el în birou, de fa cu toat lumea. - Te-ai iubit cu m -ta, i-amstrigat. De atunci mi-a crescut cota i mai tare! Da, drag , înva !

Mai departe? Ce s se întâmple dup ce plec de la serviciu?Plec pe la 6, pe la 7 seara. Cump turi, ca ast zi, Carrefour, Real,MegaImage, Pia a Matache, unde nu vând ranii produc tori, ci

negustorii igani. Cam asta. Bine, opresc aici instructajul. Sun -mcând te întorci, fac o bre i ie im cumva doar noi dou . Cumva,undeva. Pa, Lucica i nu uita c luna de miere e copil ria c sniciei.Bine, fie i dou s pt mâni. Cum îl cre ti, a a o s -l ai! Pa, scumpo!

(I se adreseaz lui.) Tu tii c de fapt mie nu-mi plac b rba ii.Ador gustul t u, mirosul t u, m-am molipsit de tine, cu tine. Via amea e ordonat , e o rânduial care m tem c-o s m sugrume. Via amea. Care via ? M car m men in în form . Cum ar t? Dup ce vzgâi i voi, b rba ii?

(Se r suce te ca un manechin la o lansare de mod .)Picioare drepte, elegante, urm re te linia, dragule, ambele te

pot scoate din min i, dreptul e al t u, e-n regul ! old proeminent,nu? Sâni f silicoane, ca ni te dropii din B gan, parc a a-i nu-me ti. Umeri rotunzi, calzi, unduitori i p r de b ie oi. Cum s -l las screasc ? Am eu timp de el? Am eu timp de mine? Ei, hai, fato, ajungecu fandoseala, El mi se pare pe alt lume azi, în baie cu tine, ai rufe desp lat, pe urm fugi în buc rie, peste pu in prin ul o s strige:

- Mi-e foameee!Unde e ti, Lucica, s afli finalul. Rareori închei munca pe la

10 seara. Atunci urc în pat i m uit i eu la televizor, o juma de or -o or , caut un film romantic, via de familie. Filmele poli iste, b ilei împu turile m oripileaz ! Numai c , recunoa te, fato, de cele

mai mult ori, când închei treburile casei, fug i intru în cad , fac apafierbinte, o colorez cu un balsam, îl strig degeaba pe El, pân la urmadorm. A doua zi o iau de la cap t.

El tr ie te în sfere înalte. Sfere inexistente. Dumnezeu tie ceare în cap, c prin alte p i... Eu sunt sacrificiu, tiai, iubitule? Femeilesunt legate de p mânt de mici, a a spui tu. Ele n-au voie s fie cucapul în nori, sunt practice, ele sus in via a.

(Soneria. Bate cineva la u .) fie cineva la u , iubitule? La ora asta? Vai, e cu totul

neobi nuit. Ce s spun...(Soneria i cioc -

niturile în u devin totmai insistente.)

Cum a a? Eu n-amterminat s dau din minetot ce-aveam pe suflet.Azi sunt plin de gânduri.Înc nu i-am spus ce-amde gând s fac, cât crezic-o mai inem a a? S puncap t acum? Cum? Dece?

(El se ridic înpicioare, o ignor , se du-ce la fereastr , o deschi-de, prive te spre cer. Deafar se insist , sun itelefonul ei mobil, se ba-te cu pumnul în u . Elpare c nu aude zgomotulde afar , Ea cade pe gân-duri, apoi încet, ca pen-tru sine.)

E timpul s g tesc.(Pleac spre buc rie.)

El: (Cu voce pier-dut ) Vezi, drag , e cine-va la u ! (Se arunc pefereastr .)

(Cortina)

Not : Între filosofie i umor pot fi plasate cele mai multe dintreparabolele filosofului Zhuang Zhou, 369-286 î.Hr., cum se poatedeslu i din textele selectate în paginile care urmeaz . Multe povestiriîl au ca personaj pe Confucius, Kong Zi, 28 Septembrie 551 - 4 Martie479 î.Hr. Ele sunt fantezie pur , nu au nici o leg tur cu via a i operaacestuia. Au fost scrise pentru substratul lor filosofic, dar în registruironic. Maestrul Zhuang i-l imagineaz pe Confucius gândind iac ionând ca un taoist sadea.

C. L.

Fabulele ocup nou zecimi [din scrierile mele], pe când aptezecimi sunt citate de seam [din gânditorii antici], iar cuvintele în irateîn voie, zilnic altele, se conformeaz Cerului.Fabulele ocup nou zecimi, în care eu m folosesc de al ii pentru a-mi expune propriile gânduri.Cuvintele în irate în voie, zilnic altele, i care se conformeaz Cerului,se vor r spândi larg i vor tr i ve nic.

(CAPITOLUL XXVII. FABULE. 1.)

Odat , Zhuang Zhou s-a visat fluture, un fluture f când vo-lute prin aer, zburând pretutindeni, în voie, f s tie c el era de faptZhou. Brusc, s-a trezit i i-a dat seama c , într-adev r, el era Zhou.Cine poate spune dac Zhou a visat c se transformase în fluturesau fluturele a visat c devenise Zhou?!Între Zhou i fluture trebuie s existe o distinc ie. Aceasta se nume tepreschimbarea lucrurilor.

(CAPITOLUL II. DESPRE EGALITATEA LUCRURILOR. 7.)

Maestrul Zhuang i Maestrul Hui treceau podul peste râul Hao.- Pe tii albi înoat în tihn . A a se bucur pe tii, a spus MaestrulZhuang.- Tu nu e ti pe te. De unde tii c pe tii sunt bucuro i? s-a miratMaestrul Hui.- Iar tu nu e ti eu, a ripostat Maestrul Zhuang. De unde tii c nu-midau seama c pe tii se bucur ?- Eu nu sunt tu i desigur c nu tiu. Dar nici tu nu e ti pe te i nu tii

pe tii sunt bucuro i. Asta e sigur.- Te rog s-o lu m de la cap t, a propus Maestrul Zhuang. Ai întrebat:„De unde tii c pe tii sunt bucuro i?“ Asta înseamn c tu tiai ceu tiu c pe tii se bucur i de aceea m-ai întrebat. [Acum î i r spund:]Am aflat când treceam pe podul de peste râul Hao!

(CAPITOLUL XVII. APELE TOAMNEI. 7.)

Când so ia Maestrului Zhuang a murit, Maestrul Hui s-a dus-i prezinte condolean ele sale i l-a g sit pe Maestrul Zhuang

stând pe vine i cântând, b tând ritmul într-un bol.

Simbolurile Integrit[\ii InfiniteParabole

- Ai tr it cu so ia ta o via , i-a f cut copii, apoi a îmb trânit i amurit, i-a zis Maestrul Hui. Nu-i suficient c nu o jele ti, mai trebuia

cân i, b tând ritmul în acest bol? Asta nu-i prea de tot?- Deloc, s-a scuzat Maestrul Zhuang. În momentul în care a murit,cum s-ar fi putut s nu fiu îndurerat? Dar cercetându-i începuturile,[mi-am dat seama c ] ini ial ea n-avea via ; i nu numai c n-aveavia , dar n-avea nici form ; i nu numai c n-avea form fizic , darera i f suflu vital. Între indistinct i inefabil, s-a transformat i aprins suflul vital; suflul vital s-a transformat i a luat form fizic ;forma fizic s-a transformat i a prins via . Acum, s-a transformatdin nou i a murit. Preschimbarea din via în moarte mi se pareasemenea mi rii celor patru anotimpuri, prim vara, vara, toamna iiarna. Ea acum se odihne te în tihn în sala uria . Dac eu a con-

Zhuang Zi

Anul I, nr. 3/201432TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ

tinua s plâng, ar însemna c nu în eleg ra iunea vie ii. Iat de ce amîncetat [s plâng].

(CAPITOLUL XVIII. CULMEA FERICIRII. 2.)

Via a i moartea înseamn destin, sunt permanente ca ziua ica noaptea i reprezint o lege a naturii.

(CAPITOLUL VI. CEL MAI VENERAT ÎNV TOR. 2.)

În cursul unei c torii, Maestrul Lie se oprise pe margineadrumului s m nânce, când a v zut un craniu vechi de câteva sutede ani. El a smuls o buruian , a ar tat spre craniu i a zis:- Numai eu i cu tine tim c nu exist moarte i nici via . E ti tu cuadev rat trist? Sunt eu cu adev rat vesel?

(CAPITOLUL XVIII. CULMEA FERICIRII. 6)

Ducele Huan, Pilon Ornamental, din Principatul Qi, citea ocarte în înc perea central a casei. Rotarul Pian, Lotc , scotea oroat în curte. El a l sat jos ciocanul i dalta, s-a apropiat de intrarei l-a întrebat pe duce:

- Îndr znesc s întreb, duce, ce cite ti?- Cuvintele unui sfânt, a r spuns ducele.- Sfântul mai tr ie te?- E mort deja.- Prin urmare, ceea ce cite ti sunt resturile r mase de la cel de demult.- Cum poate un rotar s comenteze în voie ceea ce citesc eu? Dac -mi explici, mai treac -merag , dar dac n-ai ce s zici, o s mori!- Eu v d lucrurile dup munca pe care o fac, a r spuns Lotc . Atuncicând eu scobesc o roat , dac lucrez încet, spi a va fi prea slobodi roata nu va fi îndeajuns de solid ; dac lucrez repede, gaura va fi

prea îngust i spi a intr greu. Dac lucrez nici prea repede, niciprea încet, potrivesc roata din mâini i o simt cu inima. De i nu pot

explic cu vorba, tiu c este aici o tehnic miraculoas . Eu n-amcum s -i transmit aceasta propriului meu fiu, iar el nu e în stare s-opreia i iat de ce sunt nevoit s scobesc ro i i acum, la aptezeci deani. Anticii i ceea ce ei n-au fost în m sur s transmit au disp rut.Înseamn c ceea ce cite ti, duce, nu sunt decât resturile r mase dela cei antici!

(CAPITOLUL XIII. CALEA CERULUI. 8.)

Maestrul Zhuang pescuia în apa Pu, când principele Wei dinara Chu a trimis doi mandarini s -l încredin eze de sentimentele

sale, cu vorbele:- Doresc s te ocupi de afacerile de stat.Cu varga undi ei în mân , f s întoarc privirea, Maestrul Zhuanga r spuns:- Am auzit c în principatul Chu este o estoas miraculoas , moartde trei mii de ani. Principele o ine în templul str mo ilor, într-o cutiedin bambus, acoperit cu o pânz . Aceast estoas ar fi preferat smoar i din ea s r mâie ni te carapace care s fie inute la marerespect sau s tr iasc i s mearg , târându- i coada în noroi?- Ar fi vrut s tr iasc i s mearg , târându- i coada în noroi, au

spuns cei doi mandarini.- Duce i-v ! le-a cerut Maestru Zhuang. Eu vreau s tr iesc, târându-mi coada în noroi.

(CAPITOLUL XVII. APELE TOAMNEI. 5.)

Ji Shengzi, Maestrul Intui ie, antrena un coco de lupt pentruregele Xuan din Dinastia Zhou. Dup zece zile, regele a întrebat:- Coco ul e gata de lupt ?- Nu. E înc seme i încrezut, a r spuns Maestrul Intui ie.Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou.- Nu. Reac ioneaz înc la zgomote i la umbre, a r spuns MaestrulIntui ie.Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou.- Nu. E înc iute la mânie i vrea s domine, a r spuns Intui ie.Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou.- E aproape gata, a anun at ;Maestrul Intui ie. Când al i coco i strig ,el nici nu se mi . Privindu-l, pare un coco de lemn. Spiritul lui eferm. Al i coco i nu îndr znesc s se lupte cu el. V zându-l, se întorci fug.

(CAPITOLUL XIX. VIA NESTÂNJENIT . 8.)

Maestrul Zhuang se plimba printre castanii de pe DealulVulturului, când a v zut o co ofan ciudat zburând dinspre sud.Aripile ei aveau apte chi ime i ochii ei erau mari de un cun.Lovindu-se de fruntea Maestrului Zhuang, ea a c zut printre castani.„Ce pas re e asta?” i-a zis Maestrul Zhuang. „Cu aceste aripi uria e,nu poate zbura departe, iar ochii mari nu-i permit s vad clar”.

El i-a luat haina, gata de plecare i i-a preg tit arcul,teptând ca ea s se mi te. Deodat , a v zut o cicad carei g sise un culcu la umbr i uitase de sine. i a maizut o c lug ri strecurându-se printre frunze i prinzând

cicada, iar din cauza aceasta uitând de sine. Atunci,co ofana ciudat a prins c lug ri a, dar l comindu-se lacâ tig i-a pierdut via a.Asistând la acestea, Maestrul Zhuang i-a zis cu temeri înglas: „Vai! lucrurile î i fac necazuri unul altuia. Avantajul idezavantajul se caut reciproc!” El a l sat arcul i a plecatacas . Paznicul s-a luat dup el, insultându-l, crezând c afurat ceva.Trei zile dup aceea, Maestrul Zhuang s-a sim it nefericit.- De ce e ti trist, înv torule? l-a întrebat discipolul s uLin Ju.- Pentru a-mi proteja forma fizic , uit de mine, a r spunsMaestrul Zhuang. Privind o ap tulbure, sunt încântat deapa limpede. L-am auzit pe înv torul meu spunând: „Preiaobiceiurile i supune-te ordinelor”. Azi m-am plimbat peDealul Vulturului i [aproape c ] am uitat de mine. O

Ion uculescu - Ochii demiurgului

Anul I, nr. 3/2014 33

co ofan ciudat m-a izbit peste frunte, a zburat printre castani i i-a uitat adev rata natur . Paznicul gr dinii m-a oc rât i iat c sunttrist.

(CAPITOLUL XX. COPAC DE PE MUNTE. 8.)

Dac în pia îl calci pe cineva pe picior, î i recuno ti vina ii ceri scuze. Dac îl calci pe picior pe fratele t u mai mare, este

suficient s spui cu c ldur în glas: „Vai!” Dac îi calci pe picior petat l sau pe mama ta, e ca i cum n-ar fi nimic. Iat de ce, culmearitualului nu face deosebire între eu i al ii; culmea drept ii nu facedeosebire între eu i lucruri; culmea cunoa terii nu accept intrigile;culmea omeniei nu face deosebire între eu i neamuri; iar culmeaîncrederii nu ine cont de bani.

(CAPITOLUL XXIII. DUDUL ALB. 8.)

Un criminal c ruia i s-a amputat piciorul nu mai are nevoie sin cont de lege, aflându-se dincolo de condamnare ori de laud .

Un prizonier nu se însp imânt când urc pe în imi, fiindc nu-imai pas de moarte i de via . Dac nu replici când e ti înjositînseamn c ai uitat c e ti om. Uitând c e ti om, ascultând în totulde ordinul Ceresc, înseamn c e ti om Ceresc. Iat de ce, nu vei maisim i pl cere când e ti l udat i nu te vei mai sim i r u când e tiînjosit. Numai cine este în perfect armonie cu natura poate fi astfel.Dac te ar i mâniat f s fii, atunci aceast mânie apare din ne-mânie; dac ac ionezi prin non-ac iune, atunci ac iunea se na te dinnon-ac iune. Dac vrei s fii tihnit, lini te te- i respira ia; dac vrei

fii deschis [cunoa terii etc.] supune- i voin a.Pentru ca propria ac iune s corespund c ii Cere ti, trebuie s la i[lucrurile] la voia întâmpl rii. A împlini la voia întâmpl rii, iat caleaSfin ilor.

(CAPITOLUL XXIII. DUDUL ALB. 12.)

Aflat în vizit în [principatul] Chu, Confucius a tras la un hande pe dealul Furnica, unde se f cea terci din orez. Vecinii hangiului,so ul, so ia i slugile lor, urcaser pe acoperi [s -l vad pe Con-fucius].- Ce fac cei aduna i acolo sus? s-a mirat Zi Lu.- Ei sunt înso itorii sfântului, a r spuns Confucius. Sfântul s-a ames-tecat printre oameni i s-a ascuns între holde. Faima sa a pierit, darvoin a îi este f de margini. De i vorbe te cu gura, inima i mintea lui

mân t cute. Contrar conven iilor lume ti, mintea lui dispre uie teconlucrarea cu lumea. Este un ermit, poate c el este chiar Sinan Yiliao!Zi Lu vroia s se duc s invite [s se întâlneasc cu Confucius].- Ajunge! a spus Confucius. El tie c eu îl cunosc i mai tie c amvenit în Chu. Crede c îl voi ruga pe rege s apeleze la el, iar pe mine

socote te un sicofant. Dac -i a a, de vreme ce nu-i place sasculte vorbele unui sicofant, de ce-ar veni s m vad ? Tu de cecrezi c el e înc acolo? Zi Lu s-a dus s -l vad , dar chilia era goal .

(CAPITOLUL XXV. ÎNSORITUL. 5.)

Familia Maestrului Zhuang Zhou era s rac i el s-a dus lademnitarul care administra fluviile s împrumute cereale.- Sigur, i-a spus demnitarul. Când voi strânge d rile de pe propriet i,

i voi împrumuta trei sute de galbeni. E bine?- Ieri, venind încoace, m-am auzit strigat, a r spuns Maestrul Zhuang,schimbându-se la fa de sup rare. Am întors capul i am v zut uncrap în f ga ul ro ii. L-am întrebat: „Ce faci aici, crapule?” Mi-a

spuns: „Sunt demnitar în lumea pe tilor din Marea de Est. Ai oleat de ap s -mi salvezi via a?” Eu i-am spus: „Sigur. Stai s m

duc pe p mânturile [ rilor] Wu i Yue i voi aduce încoace apeleFluviului Vestic. Se poate?” Pe tele s-a schimbat la fa i a zis,

mânios: „Am pierdut [mediul] meu normal i n-am un loc unde s -mitihneasc . Eu pot supravie ui doar dac primesc o g leat de ap .Dac -mi vorbe ti a a, mai degrab caut -m la pia a de pe te uscat!”

(CAPITOLUL XXVI. LUCRURILE EXTERIOARE. 2.)

- Vorbele tale n-au nici un folos, i-a spus Maestrul HuiMaestrului Zhuang.- Întâi trebuie s tii ce e nefolositor i apoi discut cu tine ce folos auvorbele mele, a r spuns Maestrul Zhuang. Cerul i P mântul sunt

re e i întinse, dar omului îi este de folos un petec unde punepiciorul. Totu i, dac sapi p mântul de dincolo de picioare pânajungi la Izvorul Galben, î i mai este de folos petecul de sub picioare.- Nu, a spus Maestrul Hui.- Atunci, e limpede cât de folos este ceea ce n-are nici un folos! Aspus Maestrul Zhuang.

(CAPITOLUL XXVI. LUCRURILE EXTERIOARE. 7.)

Maestrul Zheng tr ia în [principatul] Wei. Se îmbr ca într-orob din cânep , ponosit , avea fa a umflat , iar mâinile i picioareleîi erau acoperite cu b turi. Câte trei zile la rând nu aprindea focul[s g teasc ] i purta acelea i haine de zece ani. De câte ori î iîndrepta boneta pe cap, panglica se dezlipea, de câte ori tr gea demânecile robei, îi ie eau coatele afar , de câte ori î i punea înc rile,i se vedeau c lcâiele. Descul , el cânta Odele Shang, cu glas puternic,umplând Cerul i P mântul, de parc muzica emana dintr-un instru-ment din piatr i metal. Fiul Cerului n-a reu it s i-l fac sfetnic,prin ii i marchizii n-au putut s i-l fac prieten. Iat de ce,Cine- i cultiv voin a î i uit trupul,Cine- i cultiv trupul uit de câ tig,Cine tinde c tre tao i uit mintea.

(CAPITOLUL XXVIII. RENUN AREA LA TRON. 9.)

Nu deveni sclavul faimei,Nu deveni depozitul uneltirilor,Nu deveni tu r spunz tor pentru toate problemele,Nu deveni st pânul atotpriceperii.În elege-l în profunzime pe nesfâr itul tao i las i inima s zburdeîn lumea minunat a golului.Bucur -te de ce i-a dat Cerul i nu considera c ai câ tigat ceva -totul este nimicnicie.Omul perfect are inima ca o oglind : nu conduce i nu întâmpin ,reflect , dar nu re ine.Iat de ce, el învinge i nu este r nit.

(CAPITOLUL VII. ÎMP RA I I REGI BUNI. 6.)

Din cartea RIN II SISTEMULUI FILOSOFIC TAOIST,684 pagini, Editura RAWEX COMS, Bucure ti

Ion uculescu - Iarna în p dure

Anul I, nr. 3/201434

Ion Andrei

Scriitorul Ion Andrei

vzut

de scriitorul Marin Sorescu

Profesoara pe care o suplineam fusese, la rândul ei, suplini-toare. Cam p guboas , suplinitoare. Venise la spartul târgului - iprimise ce mai r sese: câteva ore de rus , câteva ore de român ,dou ore de geografie, ansamblul coral i o or de sport; tot acestghiveci, ca s se completeze o catedr . Era bucuroas c-a sc pat - i-l

uda pe b rbatu-s u, i el dasc l, c-o l sase gravid .Mi-a ar tat împ irea calendaristic a materiei - la cele cinci

discipline - i m-a înv at cum s fac un plan de lec ie. I-am mul umiti i-am urat s nasc b iat.

Directorul m-a chemat, mai târziu, la el în birou. S lile de claserau insuficiente, dar el mic orase una i- i f cuse birou; nu voia sîmpart cancelaria cu ceilal i dasc li, ca nu cumva s ajung s setrag de ireturi cu ei. i-apoi, de-aici, din desp itura cu glasvandde restul clasei, avea posibilitatea s trag cu urechea la desf urarealec iei: un chin pe dasc lii c rora le venea rândul s predea în aceastsal .

„Am auzit c ai venit la coala noastr - m ia în primire, de la. S tii c aici nu e ca la Prim rie: cerere cu dop i timbru de trei

lei. Aici se munce te, tovule, se munce te-n draci, a a cum ne cerePartidul. Am evitat s ne cunoa tem la Prim rie, c ci n-am vrut safectez viitoarele noastre rela ii”.

Privesc mirat, în picioare, rezemat de un godin. A tept. „Deo-camdat , atât. Mergi i- i f datoria. O s afli de la ceilal i colegi cumstau lucrurile la noi. Iar eu o s fiu cu ochii pe dumneata. Nu în modspecial; ca pe to i”.

Ies de-a-nd telea.Cred c am avut - mai am, poate - voca ie de dasc l. Nu tiu

dac marele i bunul meu profesor George Botez mi-a inspirat-o sauea, voca ia asta, f cea parte din pl mada mea. Dar - constat cu atâtmai conving tor acum, când stau la catedr , cu catalogul în fa - mi-a pl cut, zic, s vorbesc, s perorez, s -i fac i pe al ii s în eleag , saccepte spusele mele.

Orele de român erau o adev rat încântare; atât pentru mine,cât i pentru clas . Aveam vreo 30 de elevi, to i în ultima clas , a VII-a. Unii mai micu i, la vârsta lor, 13-14 ani; al ii de-o seam cu mine(repeten i, amâna i din diverse motive) i trei mai mari ca mine: unigan (al c rui tat fusese speriat de tovar ul Fetiga c -l amendeazi-l d afar din sat) i doi greceni, români, care lucraser cu tat l lor

pe ni te antiere, dar reveniser în sat dornici s i termine obligatoriacoal elementar .

Era o încântare, repet, pentru c aceast adun tur de gro-itori monosilabici când erau întreba i ceva, abia descifrând cu-

vintele, pe litere i silabe, la lectur , dar f când totdeauna o g giede-i scotea din âni pe profesori, care ipau, la rândul lor, în zadar,la ei - aceast turm de aduna i, dup câteva întâlniri, în care îi l sasem

urle cât vor, privindu-i calm, nep tor, de la catedr , s-au cumin itbrusc. Au constatat c nu au cu cine lupta - i-au pierdut r zboiul;prin neprezentarea adversarului. i-am început s le vorbesc. Dar se

Un recensãmânt

schimbaser rolurile: eu vorbeam, iar ei priveau nep tori la mine.Sfid tor? N-a zice. Totu i.

Turma nu era proast ; avea/are un sim al ei, un instinct deprotec ie în orice împrejurare. Dar au venit Alecsandri, i Co buc, iEminescu - aducând cu ei: „Noroc bun, pe câmpul neted ies româniicu-a lor pluguri / Boi pl vani, în câte ase, trag, se opintesc înjuguri”...; i: „Pe malul apei se-mpletesc / C ri ce duc la moar /Acolo, mam te z resc / Pe tine-ntr-o c scioar ”...; i: „A fost odat ,ca-n pove ti / A fost ca niciodat / Din rude mari, împ te ti / O preafrumoas fat ”... - i, treptat, au început s li se lumineze ochii; ledisp rea albea a aia, opac i agresiv , i le inunda pupila o luminneb nuit .

Repet, pentru a treia oar : era o minune s fim împreun ,dasc l i colari; un nenea mai mare, urm rit smirn de popând ii dinjur. S le ascul i întreb rile fruste, nevinovate - i s g se ti cuvintepe m sur s le priceap taina, în elesul. Iar în elesurile se dezghiocau,petal cu petal .

Mi-a venit rândul s in o astfel de or în clasa de lâng bi-roul directorului. i, deodat , când povestea curgea mai lin, se des-chide u a: directorul, cu fa a-n fl ri...: „Scuza i, credeam c numai ine i ora, c le-a i dat drumul”...

La Gramatic n-a fost chiar a a de u or. Am început cu „si-labele” - metoda lor de-a citi, l udându-i c , deja, o lec ie au înv at-o. Au prins gluma - i-au râs unii de al ii, când i-am pus s citeasc .Au „trecut clasa” i subiectul cu predicatul, substantivele, adjectivele.

i cu declinarea a mers bine: „Dac eu î i dau doi pumni, cui îi dau?ie! Dativul!”; „Dar dac eu iubesc o fat , pe cine iubesc? Pe Aurelia!

Acuzativul!”. i a a mai departe. Mai greu a fost cu verbul, la con-jugat. Aici se tia, i se vorbea, simplu: „M nânc”, „Am mâncat”,„Voi mânca” - i, printre rânduri, „Mâncai”.

Întortocherile cu „Mâncaser m”, „Voi fi mâncat”, „S fimâncat” ne-au dat mai mult b taie de cap ( i nici acum nu tiu, dacdup anul petrecut printre ei, se vor fi mai limpezit lucrurile).

Tot în acest stil au decurs i orele celorlalte discipline. Cu unaccent în plus la limba rus - în care m perfec ionam i eu, în timp cele predam. Aflasem c în var , la examenul de admitere la Filologie,una din probe era limba rus - pe lâng Limba i Literatura Români Istoria României.

La Sport, mingea i t anul.La Ansamblul Coral s-a întâmplat, vorba cântecului, „o mare

dandana”. Cele dou ore s pt mânal se ineau dup -amiaza, când îlinvitam pe p rintele Traian Popescu, preot la biserica din sat - i pre-

team împreun o brigad artistic de agita ie: eu f ceam versurile;el, melodia i dirijoratul. Se apropiau alegerile; la noi candida, pentruMarea Adunare Na ional , eminentul jurist i profesor Grigore Gea-

nu. Fostul notar avusese destul timp ca, în cele dou luni petrecutela Prim rie, s adune material critic pentru texte.

Anul I, nr. 3/2014 35MEMORII

A fost un spectacol de zile mari: satira s lta la plas , iar umorultr gea bombe. Din col ul scenei, ascuns în faldurii cortinei de cear afalb, p rintele, transpirat, în anteriu negru, admonesta i dirija totul,cu bagheta degetului ar tor.

Râdeau ranii; râdeau mânze te func ionarii. Râdea Primarul;de complezen . Zâmbea viitorul deputat Geam nu. Tr gea pâr uriverbale pe lâng el, directorul colii: „Vede i, tovar u’, vede i ceelevi i cadre avem noi, în coala noastr ?”. i tocmai atunci se trasecortina, dându-l de gol, în sutan , pe preotul-dirijor, care nu reu ise

se ascund .Un capitol special în profesia mea de dasc l suplinitor - ca,

de altfel, a tuturor celor care nu erau localnici - îl constituia gazda:unde s i odihne ti oasele, s i dormi noaptea visele. Când amvenit eu în noua mea calitate, la 1 ianuarie, nu se mai g seau gazde.În coal nu puteam dormi (ca notarul, în Prim rie). „Nici s n-aud! -a exclamat directorul - fiecare se descurc cum poate”.

i m-am descurcat; mai exact spus, am fost descurcat. TiticBâscoveanu - bravul, îng duitorul vânz tor-cârciumar care d deape datorie pân la leaf - îmi opte te la ureche, pe când îi pl teamconserva dep it de termen: „E o cas pe lâng mine, a unui boierexpropriat în ’49. N-a putut s stea nimeni în ea. O bat, noaptea,dracii cu pietroaie. Cheia o ine un vecin, fin de-al boierului. Dac dordin primarul, po i s încerci i tu”.

i-am încercat. Dar pentru o mai bun în elegere, trebuie sfac, mai întâi, topografia locului. Satul Greci se termin , în cap tulacesta sudic, în form de „T” (mare, de tipar). Curge de sus, dinsprenord, iar aici, la cap t, oseaua cade perpendicular pe alta, împ ind-o în dou . La dreapta, dup Brazii lui Kalinderu, se opre te în SpitalulTBC, transformat în ospiciu de nebuni; i de acolo, mai departe, spre

rc ne ti-Vâlcele. La stânga, dup ce trece printre câteva case(între care i a lui Titic Bâscoveanu, în gr dina c ruia puf ie mereuun cazan de f cut uic ), oseaua se pierde în câmp, ducând spreTâmpeni i Bacea. Casa în care urma s locuiesc este a ezat peaceast variant la stânga, la vreo câteva sute de metri de intersec ie.Pe partea stâng a drumului, pu in mai jos de cazanul lui Titic (situatpe dreapta). Lâng mine, imediat dup „casa mea”, oleaburile finilorboierului: cas mare, magazie, p tul, grajd de vite, obor de oi - mrog, tot ce-i trebuie unei gospod rii înst rite.

Când mi-au dat cheia, femeia (fina) s-a uitat strâmb la mine;rbatul a încercat s râd - iar primarul a conchis: „Ei, b iete, tezu i i cu cas . Acum, jugul colii i biciul directorului”. i-au

plecat to i; fiecare în treaba lui.Nici n-am pus bine piciorul în „casa mea”, c era s m

pr bu esc, ame it de mirosul de naftalin i aer st tut. Am deschislarg geamurile: patru camere mari, pe hol, cu paturile f cute: pl pumi,perne, cear afuri, numai m tase, cu praful de un deget pe ele. Parcieri plecaser st pânii. Totul intact. Noptiere, lamp în tavan, alta încol ul unui scrin, cu fe tila tras .

Al turi, lâng intrarea din spate, un holi or da într-o c rude 3/4 metri: o dormez îngust , dulap c-o singur u , o mas , douscaune - i soba, tot de teracot . Pe jos, pardoseal s toas , dinscânduri groase, peste pivni . Am hot rât s m instalez aici. i mi-am orânduit bruma de avere: dou c i, o pereche de izmene,dou perechi de chilo i, un costum de celofibr , la patru nasturi, luatde la Slatina pe banii câ tiga i în antier, al turi de o pereche depantofi. S pun, past i periu de din i urma s cump r de la pr lie.

În clipa aceea, eram îmbr cat cu ni te pantaloni de raicord ijerseu gros, lucrat de mama în andrele. C ciul brum rie (nea Urâtu

tr iasc ! fratele tatei). Palton de dinie alb scurtu ; lejer la mi ri.În picioare, bocanci a a-zi i de schi; cam greoi i cu multe g uri,ceea ce m f cea s înjur de diminea .

ile, vreo 30 la num r, le-am a ezat pe pragul unei ferestruicice-o aveam pe peretele de la capul patului, pe care n-o deschideamniciodat . În fa , peste dormez i mas , o fereastr larg , cu lemnulîn putrezire.

În holi or am descoperit o lamp de g tit cu gaz - primus, i sezicea - pe care am adus-o în camer i-am a ezat-o pe un sc unel; lao adic , se putea inventa oricând, la nevoie, o m lig .

Care va s zic , gospod rie în regul , gospodar de dat exemplu.Hot sc s nu mai ies „în târg”; magazinul-cârcium -coope-

rativ era cam dep rti or, pe linia principal ; ca s ajungi mai repede(ca i la coal , care se afla pu in mai sus de cârcium ) treceai princimitirul satului; traseu pe care urma s -l folosesc i eu.

Cum spun, am r mas s iau cina „în familie”. Pâine aveam.Am pus trei ou în tigaie (dar de bun venit, de la vecina care m pri-vise strâmb), pe care le-am condimentat cu ni te pahare de uic(darul lui Bâscoveanu, de cas nou ). G sisem în opronul boieruluii ni te lemne - i-am încins un foc ca-n basme. Mai o gur de pâine,

mai o furculi de omlet , mai un pahar de uic - timpul trece molcom,exact ca-n basmele copil riei.

Se bate miezul nop ii - vorba Poetului - când eu înc citeam,la lampa nr. 8, întins lene pe dormez . Afar începuse s ning u or.Sting lampa i aud ca prin vis oaptele fulgilor de z pad , care n -lesc alb în fereastra mea, luminând înc perea. Adorm.

...Cred c visam; poate m visam un împ rat dintre aceia cedomnesc peste vreo limb ... - când împ ia începe s se zguduie,cu patul meu, cu tot. Cutremur! Bubuituri! Plesnete de bice! R cnete!Zuruie tabla de pe acoperi , tras de cârlige nev zute. Un pietroiizbe te în peretele de la capul meu.

ridic, m trag în col ul opus sobei, lâng fereastra mare -i încerc s m dumiresc, furi ând priviri în curtea luminat de z pad .

Nu se alice te nimic. Alb - când limpede, luminos; când mat, l ptos.Dar bubuiturile nu înceteaz .

Casa i-a mai revenit. Odaia a r mas la locul ei: patul, masa icelelalte - dar zgomotele continu : când lan , când zale risipite...

i m cuprinde, deodat , teama. i-mi amintesc tot ce auzisemdespre aceast cas , intrat în puterea diavolului, prin blestemulst pânilor ei. i-mi vin în minte pove tile din satul meu, cu casa luiMi coci, i ea b tut de draci, pentru c descoperise într-o noaptede Sfântul Gheorghe o comoar - i luase din ea, f ca s fie el celdestinat. Pân n-a dus, la loc, galbenii pe care îi risipise, r scump -rându-i, n-a sc pat de pedeaps . Poate a a ar trebui s procedez ieu: s plec de-aici, de unde nici al ii nu f cuser purici, înaintea mea.

Cu toat uica lui Titic Bâscoveanu, pân diminea a n-ammai dormit.

La coal , m-am mai lini tit, am prins chiar o brum de curaj.Locul îmi pl cea, chit c trebuia s trec de dou ori pe zi prin cimitir.Odaie bun , confort a-ntâia; casa „mea”, ce mai.

i m-am decis s stau; s mai stau; s ascult, s pândesc, scercetez - c tot nu aveam unde m duce.

ascund, într-o noapte, în opronul magaziei. Dârdâiamde frig - i eram gata s renun , când, sfârrr! un ciot de lemn peacoperi . Sfârrr! un pietroi. Sfârrr! un os. M strecor bini or pe lânggard, sub tirul tot mai îndesit. i ea i el aruncau cu spor. „Bine, b ,

a v-a înv at, pe voi, boierul s face i? Nu fugi i! c v-am v zut.Chem Mili ia”.

Acesta a fost ajutorul meu: Mili ia. „Mai încet, dom‘ profesor, nu fugim, i st m i de vorb , dar l sa i Mili ia-n pace” - zice b r-

batul, i scoate dou uluci din gard i m pofte te la ei. Era un boierbun - aflu - îi n ise. Îi ajutase nu numai pe ei. ranii îl stimau. A fostridicat într-o noapte, cu familie cu tot - i du i. Ei, vecini-fini, erau defa . Abia apucase boierul s le opteasc s aib grij i de casa lui.

Anul I, nr. 3/201436

Se stabiliser la Petro ani. Mai venea, din când în când, fiul lor; pefuri , s vad cum arat casa; în ce stare se mai afl - sau de dorul ei?Finii nu g siser alt fel de-a o proteja, decât s -l sperie pe cel ce-ar ficutezat s stea aici, b tând noaptea coperi ul cu pietroaie - i strecu-rând discret vestea c intrase în st pânirea diavolului.

Am f cut o în elegere: ei nu-mi zuruie pietroaie pe acoperi ,iar eu nu spun nim nui nimic.

i de atunci, în loc de pietre, aterizau uneori pe masa meacând o bucat de brânz , când un copan de pui, fript. Dar i eu m-aminut de cuvânt: nici atunci i nici mai târziu, când am plecat din Greci

- unde câte o dat , rar, mai reveneam dup aduceri-aminte - n-amscos o vorb .

Mul i ani, am în eles, aceast cas a r mas intact , iar despretrecerea mea se vorbea ca despre o legend . Probabil ca urma ii bo-ierului s i fi recuperat, acum, domeniul.

Cioc neam, într-o sear , ritmul unei poezii - i acesta nu prease l sa ademenit. În cas , cam r coare; iarna nici gând s se sfâr easc- i începusem s legumesc pu inele lemne din opron. Deodat , bu-buituri în u : „Deschide i, dom‘ profesor, Mili ia!”. Deschid. În prag:Ion Podi . Fl ul tomnatic, pe care-l cunoscusem în p durea încare, în calitate de notar, înv am s trag cu pistolul. De fapt, pe el îlchema Ion Toma, dar nimeni nu-l numea a a. „Din adânc de neam nise spune Podi - m-a asigurat el. Bag seama, le pl cea alor mei s -i petreac vremea la poart , în uli ”. El, Ion, st tea toat ziua pe

st noaga podului, a iind calea trec torilor cu întreb ri i ghicitori.Era apucat de dodii. Altfel, b iat bun: tia carte, citea mult, compuneapoezii.

Ion Podi târa dup el o leg tur uria de lemne. M uit:cam putrezite. M uit mai bine: cruci din cimitir. „S nu r ceascintelectualii! Nu sunt ei ajutorul de n dejde al partidului în imbeci-lizarea maselor largi populare?”. „M , tu e ti întreg la minte, Ioane?”.„D-apoi cum, dom’ profesor?!”. Pauz . „ i-apoi s ti i c le-am adunatnumai de pe la mor ii mei. Nici nu se mai cunosc literele - i nici eu nule mai tiu numele la to i”. Iar pauz . „ i-n definitiv, domnule, decâtun profesor în cimitir, mai bine ni te cruci în soba profesorului” -asta-i filozofia mea.

Continu m vorba la paharul cu uic . Focul duduie în sob ,crucile trosnesc; mor ii s-or fi r sucind în mormintele lor friguroase.Nu-i nimic. Asta-i filozofia lui Ion Podi - i eu nu m pot opune.

La un moment dat, observ , într-un col , primusul cu petrol,pe care îmi preg team cafeaua, omleta i, uneori, m liga. i Ionîncepe s recite, improvizând:

sta-i Zisul lui IvanPui benzin -un kilogramÎnvârte ti la el un anIese galben pandi pan”…

Toate ar fi curs cum ar fi curs, pe vremea aceea, la ar , dacn-ar fi ap rut ideea colectiviz rii. Care înc nu se acutizase, îndesf urarea ei, dar dospea cu spor, fr mântând imagina ia opresiva mai-marilor satului i frângând inimile ranilor. Alt folclor r sunaacum pe Valea Iminogului:

„De la fra i din R ritBate badea drum iubit,C-a fost badea delegat

i se-ntoarce-acum în sat

i badea ne poveste teFericirea cum mai cre teÎn colhozurile mariUnde-s crasnâi proletari”...

i replica local , na ional , venea imediat:

„Hai s facem o gospod rieColectiv i la noi în sat,Via a s ne fie bucurie,Traiul s -nfloreasc ne-ncetat”

Pân când, am râtul de ran, fug rit prin p duri i prinsgreu, ca s semneze cererea de înscriere, a ajuns la în elegerea cneiert torul act îl va urm ri pân la moarte - i a oftat din r runchi adoin , a balad i a bocet, totul în câteva stihuri pilduitoare:

„În ’59Mai f cea g ina ou ;În ’60Ori te spânzuriOri te-neciOri la colectiv te treci;În ’61Funia i s punul

i direc ie salcâmul!”Ce va fi fost dup ’61 nu este greu de în eles, având în vedere

în aprilie 1962 s-a raportat încheierea colectiviz rii.Noi nu ajunsesem - pe când eu h duiam cu d sc lia prin

satul Greci - nici chiar în ’59. Eram în 1956-1957, când, vorba cântecului,„mai f cea g ina ou ”; lua statul i din ele, dar mai mânca i ranul.

În Greci, îns , presiunea pentru colectivizare era mai ap -toare decât în alte sate. Trei in i erau în fruntea listei marii ac iunicomuniste: Mihail Diconescu, directorul colii; Registru (func ionarulagricol) de la Prim rie i un igan, Tovar ul Fetiga, reprezentantulComandamentului teritorial de partid. Cine crease acest organism,de care auzeam pentru prima oar , nu se tie! - sau nu tiam eu.

iganul - un b rbat vârtos, creol-cubanez, avea o voce puternic io mân cu laba lips : „Din r zboi, tovar i, s-a sacrificat pentrupatrie!” - inea s sublinieze mereu directorul colii, care era nedes-

it din dreapta iganului. Dar oamenii zic c i-o t iase cureaua dela ma ina (locomobil ) ce punea în mi care batoza. Sau i-o pierdusede mic, la fier ria lui taic -s u.

Când ridica Fetiga ciotul mâinii în sus i exclama: „A a neînva , partidul, tovar i, s v intre mintea la cap!” - asisten a din

nci încremenea statuie. „Da, da, s v intre mintea la cap!” - înt reai directorul colii, ca un ecou.

În b nci, cei mai mul i ascult tori erau dasc lii: înv tori iprofesori. Pe umerii lor c dea, dup orele de curs, sarcina de-a batesatul de la un cap t la altul - în câte-o a a-zis campanie de înscrieri- i-a aduce, seara, cele trei cereri de intrare în Colectiv, semnate de

rani. Când î i lipsea o cerere, sau, doamne fere te, nu veneai cunici una, atunci s te ii: edin extraordinar , cu Fetiga strigânddespre complicitate cu du manul de clas , despre tr darea politiciipartidului; amenin ând cu duba Securit ii - cu pistolul pe mas ,acoperit cu o batist în a a fel încât s se observe arma.

Cum-necum, eu izbutisem s -mi fac norma, în cele patru-cincicampanii, la care am participat. Îi l murisem aproape pe to i cei încurtea c rora intram ca la mine acas ; mai r ri i la minte, oameniipricepuser c nu exist posibilitate de sc pare - în afar de pu riei de Canal. M ajutaser i câ iva p rin i ai elevilor, impresiona i de

schimbarea în bine a odraslelor lor.La un moment dat, Tovar ul Fetiga chiar a vrut s m dea

exemplu. Dar a s rit ca ars directorul colii: „Nu v gr bi i cu lauda,tovar e Fetiga. S nu ne pripim. Andrei mi se pare cam suspect.N-am descifrat înc ce ascunde, dar cu siguran ascunde ceva. Nicila coal n-am reu it s -l dibui cum trebuie. Suspect. S nu ne pripim.

a tept m, s mai cercet m”...În ianuarie, spre sfâr it, s-a dat vacan la elevi. Nu mai re in

dac era vacan normal , de iarn (care, oricum, nu se d dea de

Anul I, nr. 2/2014 37

rb torile Cr ciunului i ale Anului Nou) sau una venit ad-hoc,din necesit i. Cu aceast ocazie s-a hot rât efectuarea unui inventaram nun it a tot ceea ce are omul în b tur : boi, vaci, capre, oi,

ini, câini - orice suflare, din care nu lipseau m garii, care se camînmul iser din lipsa cailor, f cu i cârna i de c tre Stalin; conformcântecului - i el, folclor nou:

„Cobori, Doamne, pe p mânt vezi Stalin ce-a f cut -

A f cut din cai cârna ii din igani deputa i”.

i cine s fac acest recens mânt, dac nu dasc lii? C tot auei vacan - i s-au i cam lenevit, tovar i, ni te mic-burghezi.

Cu dou seri înainte ni s-a f cut un instructaj amplu, subciotul ridicat al Tovar ului Fetiga i ochiul sever al directoruluicolii. În diminea a pornirii la recens mânt, urma s ni se înmâneze

formularele necesare.Nu departe de casa mea, locuia - în gazd la nea Ilie; singurul

din c tun care sc pase cu doi cai în curte - înv toarea Dora Pe-nescu. Era mai mare cu patru-cinci ani decât mine; dr gu , femeieîmplinit , domni oar , m uitam cu jind la ea; uneori, când se nimerea,veneam împreun de la coal - i mai vorbeam. Era tot din Perie i, treikilometri mai sus de mine, spre B lteni. Ei, i m pomenesc, în searadinaintea lans rii ofensivei, cu b iatul lui nea Ilie, elev într-a VI-a, c -mi bate-n geam: „V cheam domni oara pân la noi”. Mirare.Domni oara f cuse o pr jitur , nevasta lui nea Ilie umpluse masa cu omovil de gogo ele, iar nea Ilie scosese un borcan cu vin. „Ce face i,

i, aici? Ce s rb tori i?” „Am s rb tori noi, ceva, dar s vedem cerere ai i dumneata” - r spunde nea Ilie, filozofic. i aflu c

domni oara Dora trebuie s plece neap rat acas , la Perie i. Era sâmb- i a doua zi, duminic , îi venea pe itor de la ora . Primise vestea c-ozi în urm , vineri, de la p rin i, printr-o scrisoare adus de po ta . Din

cate, vineri noaptea i sâmb ninsese continuu, nu se putusega plugul Prim riei; abia de era o potec , pentru picior. Cu toat

bun voin a lui, nea Ilie nu putea înh ma caii. Iar Dora se hot râse splece pe jos. Nu avea curaj singur - i trimisese dup mine. Sigur, amfost imediat de acord: în cazuri de boal sau de fe-ricire, nu trebuie ste mai gânde ti. T inuir m noi vreo dou ceasuri, cu gândul lapedeapsa ce ne-ar a tepta. Ea - nu-i mai p sa, dac se m rit ; pleac ,scap din v una asta. Eu - ce-o s -mi ia? Caii de la biciclet ! Iar cudatul afar , m mai gândeam i la omul bun de la Raion.

Stabilim ca pe la trei din noapte - s nu ne prind diminea a însat - s vin b iatul lui nea Ilie s -mi bat -n fereastr . Când mi-a b tut,era cu pu in peste miezul nop ii - dup ceasul meu de tept tor: Re-

gular CFR, primit de la un unchi, care-l primise i el, de la colegi, înziua pension ri, dar se descotorosise de el dându-mi-l mie, ca s nu- imai aduc aminte de nop ile nedormite i zilele petrecute între ine.

Dora m a tepta în poart , încoto nit încât abia îi vedeamochii, cu un arac lung în mân . M uit în sus: mi s-a p rut c ningemai slab. Se mai lini tise i viscolul; dar izbucnea, repetat, în rafaletari. „S ne inem de aracul sta - zise ea - tu în fa i eu dup tine, snu ne pierdem”.

Prin sat ne-am strecurat cum ne-am strecurat. Nici ipenie deom, nici h it de câine - toat suflarea la ad post.

Dup sat, urma o p dure, cu oseaua pe mijloc, vreo doikilometri. Exista i o scurt tur , o potec printre arbori, care reduceadistan a la jum tate. O t iem pe scurt tur , cu z pada pân la ge-nunchi. Mergeam într-un ritm ciudat; scoteam în acela i momentpiciorul, înfigându-l în z pad : eu, în stratul gros i pufos - Dora, înurma alui meu. Dou fantome, pe întinderea alb .

Înaintam. Dup tiin a mea, trecusem de jum tatea scurt turii.i d -i, i mergi - cu capul în p mânt i fa a acoperit de al. i odat

opresc intuit, ca la o comand neauzit . Vântul îmi trimite unmiros greu în n ri. Ridic ochii. La vreo apte-opt pa i în fa a mea, unanimal. Lupul! - m-a tr snit prin gând, i nu mai pot întoarce capul.

r storn încet, ame it, cu tot trupul spre Dora. „Dora, vezi”... -bâigui, iar Dora cade-n fund. M uit spre lup: pace; st i el în fund,pe labele din spate, cu capul ridicat - i adulmec . De-a-nd telea,

apropii de Dora. Îi ar t (mai mult îi comand, din creier) copaculde-al turi, gros, cu cr cile joase. M pun piu , i într-o clip Dora esus. Într-o clip sunt i eu lâng ea. Nu mai tiu cât a durat totul;ac ionam automat, nu sim eam nimic. Abia sus, când ne-am a ezatmai bine, între crengi, ne-a cuprins groaza. i gândul de ce-ar fi putut

se întâmple. Lupul a mai înaintat câ iva pa i - i s-a oprit subcopac. i-a început s urle. Nu continuu; cu pauze - de ne înghe ainimile, i a a înghe ate. De team s nu adormim i s c dem dincopac, ne-am povestit fiecare via a, de mic copil, cu sinceritatea pecare i-o d ceasul din urm .

Spre diminea , am auzit glas de om - i-am început s strig m.Era un grup de oameni din Schitu, pleca i cu treburi spre Greci.Strigând, h uind, b tând cu ciomegele în copaci, l-au f cut pe lup splece. Trei dintre ei, recunoscându-ne, s-au întors i ne-au înso itpân la marginea p durii.

Nu mai tiu cum am trecut prin Schitu i prin celelalte sate:Mo teni, Catanele, Mierle ti... Se l sa înserarea, când am ajuns laPerie i, la mine acas . Dora a acceptat un ceai - i l-a refuzat pe tatas-o conduc pân la casa ei: „Nu, domnule notar, merg prin sat, nuse poate întâmpla nimic”.

Dup zece zile, când s-a terminat vacan a, ne-amîntors la Greci. Dora, tot nem ritat . Eu, tot neînv at minte.Ni s-a tras o s -puneal zdrav de c tre reprezentantulComandamentului teritorial de partid i directorul colii. Nis-a t iat salariul pe perioada respectiv - i am fost l sa i înpace.

Târziu, dup mul i ani, când am revenit prin Greci,gazetar de data aceasta, am aflat c Tovar ul Fetiga numai reprezint nici un comandament; se va fi întors, probabil,la ma ina de treierat - sau i-o fi dat partidul ceva i lui, oslujb , acolo, s se ar neasc . Diconescu, directorul colii,fusese depistat legionar i exclus din partid; zice-se c acumse târa ca o umbr speriat , pe lâng garduri.

N-am mai întâlnit-o nici pe Dora; se m ritase cu uninginer agronom i se mutase la Slatina.

(din volumul, în preg tire, „În toamn , amintirile...”)Vineri, 9 august 2013

La Negoe tiIon uculescu - Adev r i poezie la Mangalia

Anul I, nr. 2/201438

Editura Biltong din Bucure ti a publicat cartea Putereaeconomic i spiritual a Chinei, înm nuncherea unor studii subcoordonarea distinsului profesorului universitar Emilian M.Dobrescu. Cartea completeaz un triptic original, afl m din prefa ,i cuprinde expunerea i explicitarea modalit ilor de dezvoltare,

reliefarea nivelului economiei i a vie ii a trei ri: China, Japonia,India.

Lucrarea Puterea economic i spiritual a Chinei esteingenios alc tuit . Ea se adreseaz omului obi nuit, dar i specia-li tilor preocupa i de fenomenul politic i economic la zi i cuprindedatele esen iale care definesc China, azi, în în elegerea saltului econo-mic, social i de prosperitate cu vigoarea dragonului, care a re inutaten ia i a ocat prin modernizarea uluitoare în numai dou deceniii ceva. Sunt cuprinse date de istorie, cultur i înv mânt, iar pa-

O LUCRAREDE

REFERIN|{

ginile cu adev rat de substan sunt cele privind economia, finan ele,sistemul bancar, tiin a, tehnologia.

Diana Mândricel reu te, în pu ine pagini, un sumum aleconomiei Chinei moderne, cu concentrare pe primul deceniu alsecolului XXI. Expozeu coerent, care se cite te cu interes.

Domeniile finan e-b nci au, în scriitura plastic a prof. EmilianM. Dobrescu, o putere de convingere asupra adev rului demonstratprin sublimarea coordonatelor esen iale, prin for a demonstra iei. Laora actual , exist într-adev r un boom bancar chinez, moneda na io-nal are putere din ce în ce mai mare pe scar planetar i ea vadeveni, volens-nolens, nu un rival al dolarului american sau al euro,ci, pur i simplu, o moned de schimb liber, puternic . Yuanul chinezeste sus inut de puterea economic în cre tere constant , an dupan, a Chinei, a rezervelor valutare imense i a politicii originale, cumne demonstreaz autorul, a investi iilor financiare i bancare. Para-grafele privind rezerva valutar a Chinei, deocamdat cea mai mare aplanetei, în valoare de peste dou mii de miliarde USD, sunt printrecele mai limpezi, conving toare i instructive totodat .

În egal m sur , re ine aten ia expozeul despre tiin itehnologie. Inven iile tiute ale Chinei antice sunt explicate i li serelev meritul în istoria civiliza iei. Iat câteva: praful de pu , busola,hârtia, pastele f inoase, roaba, seismograful, alcoolul, zmeul, pla-norul, industria m sii etc., iar realiz rile anilor no tri, mergând pânla domeniul aerospa ial, sunt prezentate cu date destul de recente iîn ideea c ele decurg firesc din primele!

În elegem c modernizarea Chinei, explozia economic , fi-nanciar i tiin ifico-tehnologic nu s-au realizat din nimic, ci pe unfond solid de p trundere spiritual , de civiliza ie i contribu ie deseam pe terra.

Cartea în ansamblul ei este o m rturie a ascensiunii Chineiînc din ultimii ani ai secolului XX.

Sumar redactate par sec iunile privind istoria, cultura i în-mântul, i este de mare mirare i de i mai mare p cat, de vreme

ce Biblioteca Academiei i alte fonduri de carte cuprind zeci de c ide referin în ceea ce prive te literatura i arta, istoria i cultura, în-

mântul feudal, burghez i cel de ast zi, scrise de autori români,de sinologi care folosesc materiale de prim mân , aduse la zi, dinlimba chinez . Dac nu cumva este ic s cit m din surse apusene,fie ele i dep ite!

Dar poate c aceste ultime capitole ale c ii doar ni se parnou palide i poate c de fapt nu sunt, ci pur i simplu ele se pierdîn str lucirea secven elor de care aminteam mai sus i care reprezintexemplificarea elocvent a puterii economice i spirituale a Chinei înlumea de azi. O carte de referin .

Mai 2014Constantin Lupeanu, sinolog

Anul I, nr. 2/2014 39CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE

Conceptul de multiculturalism domin ca solu ie de con-vie uire i respect reciproc toat argumenta ia adus de filosofii,sociologii i politicienii preocupa i de atenuarea sau stingerea con-flictelor din lumea contemporan printr-o în elegere a pluralismuluinecesar unui climat de pace i conlucrare pe baza respectului reciprocpentru tot ceea ce este specific unei entit i na ionale, statale sau deunitate spiritual . Dar, prin sfera sa care cuprinde în special primeledou categorii de entit i i, de multe ori, cantonând numai la mo-mentul prezent chiar i când e vorba de tradi ie, acest multiculturalismabordeaz lucrurile sincronic, l sând în afara preocup rilor salediacronia devenirii spirituale a popoarelor. Astfel, el abordeaz destulde pu in i de superficial spiritualul din existen a persoanei umane.

Se explic aceasta i prin normalizarea raporturilor dintreBiseric i Stat, în ultimele decenii ajungându-se în rile Europei iîn multe altele chiar la netezirea ultimelor asperit i care erau secheleale desp irii brutale din secolele trecute, climatul de respect reciproci ideea de înaintare a fiec ruia pe calea lui - dar tot în scopul progre-

sului social-moral al omenirii - conducând la apropiere, respect iconlucrare între secularul factorului politic i ve nicia celui religios,între gestiunea vie ii materiale i p storirea celei spirituale, întrelaicitate i clericalism.

Ceea ce este un fenomen încurajator f cându-ne s avemmari speran e întru asigurarea echilibrelor acestei lumi. Dar, ca oricefenomen în desf urare, nu este lipsit de necesitatea unor amenda-mente sau, cel pu in, remarci. Una dintre ele prive te exact echilibrulStat-Biseric la care au ajuns popoare ale Europei i de pe alte conti-nente în raporturile lor cu alte forme statale sau politice în care religiaare roluri deosebite, fie în plus fie în minus, fie în conducerea secular ,fie în izolarea fa de ea. Alt remarc reflect exact problema care nepreocup pe noi: aceea a reducerii m surilor guvernamentale i alelaicit ii societ ii civile la problemele multiculturalismului, cele alespiritualit ii în elese la modul pluralist fiind l sate la latitudineacanoanelor biserice ti.

Or, dac ne gândim la conflictele care apar în diverse col uriale lumii, la deosebirile flagrante de condi ii sau concep ie care leprovoac , a relelor inten ii provenind din unele cercuri profitoare deputere i a del rii provenind din consumerismul inactiv care nemarcheaz epoca printr-un hedonism egoist, lipsit de grija i pentruaproape i fa de pericolele ce stau la orizont, ajungem la concluzia

eforturile bisericilor pentru adâncirea spiritualit ii contemporane,nu vor avea succes deplin dac nu vor fi sus inute în paralel de misi-onarismul laic prin care cele ale Credin ei s-au osmozat întotdeaunaîn lumea secular .

„În paralel”. Aceasta este sublinierea noastr , tocmai pentrua trata, cu tot respectul, aten ia i gratitudinea eforturile pe careconfesiunile lumii le fac pe plan religios pentru în elegere, iubire ipace în numele Dumnezeului unic, dar a nu ne permite amesteculprofan în problemele dogmatice i ale rigorilor de cult. i tocmai

Corneliu Leu

DE LA MULTICULTURALLA MULTISPIRITUAL

pentru a dezvolta i adapta la condi iile secolului nostru, ca gânditoriai lumii seculare, misionarismul laic; adic acea propov duire de laom la om care a consolidat întotdeauna la popula ii, r spândindu-le,practicându-le i impunându-le, ideile morale ale Cuvântului cu carevine c tre noi Biserica.

Iar, în concep ia noastr , forma actual a misionarismului laicpe care întotdeauna l-au cultivat orânduirile avansate, cea pe care oconsider m cea mai necesar problemelor conflictuale sociale igeopolitice cu care a debutat secolul al XXI-lea, este una ecumenic .O viziune ecumenic prin care s impunem un concept ce accen-tueaz inexorabilul unei abord ri pluraliste a fenomenologiei lumiicontemporane, completând multiculturalismul. i anume: multi-spiritualitatea. Aceasta ar fi nevoia contemporan c reia ar trebui

-i facem fa la modul intelectual, iar modalitatea principal princare am putea ajunge la reu ite este o - cât mai bine fundamentatdoctrinar i cât mai larg afirmat - mi care a ecumenismului laic.

A c rei fiin are, chiar dac la început doar ca for de dezbaterei observa ie sociologic , o propunem prin întrunirea unui comitet

de ini iativ care ar putea lansa un document intitulat „Apelul de laBucure ti”, subliniind astfel pe plan interna ional, în lumea inte-lectual , spiritual i politic în care se va r spândi, rolul de ini iatoral rii noastre. Care nu este întâmpl tor, ci vine în baza unei istoriiclare i a unei tradi ii de respect spiritual i neagresiune bine definite.

*Abordând astfel problema, din punct de vedere organizatoric

ea se axeaz pe trei direc ii:1. Lansarea unui apel la participare care s-a realizat în Adu-

narea general de la Roma în martie 2014 a Institutului Interna ionalJacques Maritain (a c rui activitate, componen i importan printreinstitu iile academice de politici interna ionale o prezent m în anex );

2. Realizarea unei publica ii electronice de circula ie inter-na ional ca platform ideatic a mi rii propuse (care s-a proiectati s-a organizat având în curs de redactare primul num r);

3. Organizarea la Bucure ti a unei reuniuni restrânse de Co-mitet Interna ional de Ini iativ (4 personalit i române ti i 5-7 dinlumea academic interna ional ) care s traseze principalele jaloaneideatice, s formuleze direc iile unui program i s lanseze un apel deorganizare interna ional (pentru care cerem sprijinul GuvernuluiRomâniei, a ministerului Afacerilor Externe, a Comisiilor parlamentarede politic extern , a Direc iei pentru strategii guvernamentale, aunor personalit i i institu ii din lumea academic ).

Revenind îns la abordarea propunerii noastre din punctulde vedere al scopului urm rit, rezum m c este vorba de impunereaîn omenire a unui climat de multispiritualitate care s adânceasc peplan moral i pe plan ideal conceptul existen ei pluraliste a omeniriiprintr-o concep ie multiculturalist în via a curent care caracte-rizeaz prezentul, conferindu-i i dimensiunea în timp a apropierii

Anul I, nr. 2/201440 SPIRITUALITATE

spirituale care presupune consolidarea treptat a unor convingeriîntru respectarea credin elor i a adev rurilor fiec ruia. Conform uneiconcep ii personaliste a adev rului pe care fiecare persoan umanîl interpreteaz din punctul ei de vedere, c tând astfel diverseforme care trebuie mai degrab în elese, explicate i puse în raporturide comuniune cu cele ale altor persoane, decât comb tute, se ajungela o în elegere mai adânc a diversit ii spirituale a lumii pe caretradi ia o adopt i o adânce te.

*Ca p str tor al valorilor morale, omul spiritual ar putea ajunge

astfel a fi nu numai un p zitor al Credin ei, un habotnic al dogmelor,un slujitor al ritualurilor, un retor al scripturilor i un adept al medita ieiprin ascez , ci i-ar putea împlini asemenea aspira ii în elegând modulîn care semenul s u le are sub alte forme i bucurându-se împreuncu acela de libertatea de con tiin care este cea mai mare nevoie anaturii umane: Libertatea de con tiin într-o diversitate spiritualtratat cu respect reciproc.

Iar aceasta nu înseamn nicidecum globalizarea spiritualîntr-un mel-pot de principii i dogme amestecate nedigerat, cum arvedea distorsionat i r uvoitor lucrurile adversarii ecumenismului,ci pluralism multicultultural i multispiritual în cel mai generos sensal cuvântului.

Pentru c , reducând omul spiritual la un mijloc de p strare aunei viziuni unilaterale, înc âna i pe solu iile lor dizolvante deînregimentare extremist , fa de ideea generoas de unitate a lumiiprin respectul reciproc al spiritualit ii fiec ruia, cei ce nu agreeazacceptarea diversit ii ca lege a naturii umane, ignor faptul c per-soana uman nu poate fi redus niciodat la un mijloc i nimeni nuare voie s atenteze la primordialitatea existen ei ei în aceast lume.Persoana uman , binele i dezvoltarea ei armonioas constituie însu iscopul. Cu alte cuvinte, nimeni nu are permisiunea s se foloseasc

de ele ca de simple mijloace, de vreme ce ele reprezint însu i scopultuturor perfec ion rilor aduse acestei lumi.

Iar un asemenea scop se realizeaz prin în elegerea reciprocce d unitate diversit ilor spirituale i nu prin globaliz rile din oficiula care secolul trecut a tentat i prin dictate, i prin r zboaie, i pediverse insinu ri de a a zis cale pa nic . Pentru c , vorbind despreaceste exager ri ale unei globaliz ri care, prin oferta de solu ii arti-ficiale ale unor practici religioase care ar putea inventa aparen e co-mune, amenin cu jignirea spiritualit ii în elementele ei specificefiec ruia dintre noi, ne d m seama de unde provin respingerile iexcluderile specifice extremismelor nocive i fundamentalismelor cenu in cont de ra iune care, pe de o parte combat mondializarea, pede alta i-ar dori-o în folosul lor. Or, pe aceast cale s-ar putea atenuai renun a pân la urm la asemenea conflicte care, provenind din

exager ri extremiste, nu fac decât s otr veasc spiritualitatea ome-nirii. i s-ar putea crea mult doritul climat de în elegere în societateamodern . Care climat, se constituie tocmai prin ra iunea ob tei decredincio i ce sus in i influen eaz ecumenicitatea i sobornicitateaîn lumea contemporan .

Din acest motiv, tot mai multe foruri de reflec ie responsabil ,ca i de studiu asupra deficitelor aduse de o globalizare for at ,atrag aten ia c pericolul conflictelor de doctrine politice e uate însecolul trecut ar putea, în secolul pe care îl parcurgem, s fie trans-format într-un pericol al conflictelor religioase prin escalada for elormalefice care le provoac mereu declan area. Iar o mi care de ecu-menism laic în scopul de a se netezi calea spre o multispiritualitatebine în eleas în diversitatea ei i slujind dezideratul libert ii decon tiin , ar putea aduce solu ii atât în planul guvern rii cât i alvie ii civile. Pluralismul religios se poate astfel manifesta i ca o bazmoral pentru Statul de drept pe care ni-l dorim, i pentru modul demanifestare liber a spiritului civic.

De aici decurge necesitatea construc iei unei concep ii care serveasc oric rui demers laic: i celui de moral prin legile sociale

ale dezvolt rii democratice i celui deadministra ie public , justi ie, statprin politicile guvernamentale. Cualte cuvinte: i celor ale societ iicivile i celor ale statului de drept.

Prin asta, cont m c se vaputea ajunge la unele jaloane co-mune într-o moral a existen ei plu-raliste bazat pe respect reciproc.Iar noi, în România, pornind cam dela acela i trecut istoric, sub acelea iimperii - dar gestionat altfel deelementul etnic, pe plan local, printr-un concept de coexisten încol itprin har în sufletele oamenilor - lanu mai mult de 1000 de kilometri dela zona conflictual din Kosovo,avem exemplul multispiritualit iicare nu de acum, se dezvolt gene-ros în Dobrogea. Exemplu pe careavem obliga ia s -l subliniem într-oasemenea pledoarie pentru o maiîn eleapt convie uire în lumeacontemporan .

De aici decurge insisten anoastr ca o asemenea mi care saib drept document de întemeiereun Apel lansat la Bucure ti, i nu înalt parte.

Ion uculescu - Mare fermec toare

Anul I, nr. 2/2014 41